Zguduirea Adventismului

În timp ce unele misiuni independente sunt văzute ca un mare dezastru pentru biserică, alte misiunile independente, cu adevărat periculoase și puternic dezbinătoare, sunt considerate un beneficiu adus bisericii.

Într-un număr al revistei „Adventist Review”, pastorul Ty Gibson a declarat că neprihănirea prin credință nu este ascultarea de lege și biruința asupra păcatului. Biblia ne spune altceva. Ce?

Păcatul originar și natura păcatului sunt două subiecte care au fost tratate în multe articole sau seminarii pe site-ul zguduireaadventismului.ro. Scopul acestui episod de podcast este acela de a le readuce în discuție, împreună cu pastorul Dennis Priebe, abordându-le diferit, într-o oarecare măsură.

Formele diverse de organizare și guvernare ale bisericii, existente în câteva corpuri religioase din timpul nostru, sunt dovada că organizația și disciplina bisericii sunt subiecte cu privire la care oameni mari și buni au avut opinii diferite. De aceea, mărturia Bibliei, în special cea a Noului Testament, trebuie să fie lăsată să hotărască în aceste subiecte de mare importanță pentru prosperitatea bisericii.

„Prin declarația ei «Nu pot spune ce va aduce viitorul», făcută în ziua în care sesiunea conferinței de la Minneapolis a luat sfârșit, Ellen White sugerează o întrebare pentru care doar timpul poate oferi un răspuns – «Care va fi rodul disputei cu privire la adevărul vital al neprihănirii prin credință?» Sunt diponibile astăzi două izvoare de documente în care putem găsi răspunsul: unul – disponibil în mod obișnuit și, probabil, cel mai dramatic este constituit din mesaje care conțin sfaturi și mustrări pentru aceia, în general din Battle Creek, care au creat un nucleu puternic de împotrivire și pentru câțiva președinți de conferință. Din această sursă, vastă ca volum și severă în terminologie, imaginea adevărului respins este cu ușurință observată.” – Arthur White, 3BIO, p. 412.1

„Noi construim cea mai mare armă de asuprire din istoria omului, cu toate acestea, administratorii se sustrag tragerii la răspundere.”

Deseori se face afirmația că Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea acceptă oficial ambele poziții cu privire la natura Domnului Hristos. Astfel, se poate reduce avântul unor membri pentru a se preocupa de acest subiect. Dar oare este adevărat că biserica acceptă oficial ambele versiuni?

În cuvintele acestea este descrisă experiența grea prin care va trece ultima generație, când trădarea va ajunge la culme. Atunci, prin răbdarea noastră ne vom câștiga sufletele.

„Mi-au scris câțiva, întrebându-mă dacă solia îndreptățirii prin credință este solia celui de-al treilea înger, iar eu am răspuns: «Cu adevărat, este solia celui de-al treilea înger».” – Review and Herald, 1 aprilie 1890.

Forța mântuitoare poate fi găsită doar în evanghelia veșnică a primului înger. Ea este „puterea lui pentru mântuirea fiecăruia care crede”. Oricine refuză această putere mântuitoare o face înlocuind-o cu un crez care îl va conduce în cele din urmă departe de Dumnezeu. Solia îngerului al doilea avertizează oamenii cu privire la aceasta.

Aşadar, Dumnezeu s-a manifestat în Hristos prin cuvântul Său în lucrarea de creaţiune, şi se manifestă încă în acelaşi fel în lucrurile create: în lucrarea de creaţiune, de păstrare, de ţinere laolaltă şi susţinere la locul rânduit. Hristos este Domnul Sabatului și a-l onora pe Hristos înseamnă a onora Sabatul peste care El este Domn, lăsându-l să fie semnul sfințirii, a recreeri chipului și asemănării lui Dumnezeu în noi, acum.

În fața judecății lui Dumnezeu oamenii se sperie, și speriați se feresc să afle mai multe despre evanghelie. Procuratorul Felix este un exemplu în acest sens.

Solia evangheliei veșnice vine la timp pentru a ne salva de capcanele sfârșitului veacurilor. Fie ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a putea vedea însemnătatea acestei solii și să ne grăbim ca, vindecați, să o ducem celor ce au mare nevoie de ea. Cerul este într-o continuă frământare și activitate pentru mântuirea omului. Să ne alăturăm și noi preocupării cerului, temându-ne de Dumnezeu și dându-I slavă.

Grecii și iudeii din zilele lui Pavel sunt un tablou viu care zugrăvește realitatea zilelor noastre. Pentru aceleași căutări, Dumnezeu are aceeași soluție – evanghelia veșnică care prezintă crucea Domnului Hristos.

În timpul intrării Domnului în Ierusalim, călare pe măgăruș, poporul striga „osana”, rostind prin acest „osana” primele cuvinte din versetul 25, al psalmului 118 care se traduc prin „Salvează acum, te implorăm!”

Prezentarea video aici.

Biruinta asupra pacatului.

Biruinta asupra pacatului.

A șasea prezentare se ocupă de studiul unui concept prezent în suportul de curs al profesorului Szallós-Farkas Zoltán de la Universitatea Adventus – singularul și pluralul cuvântului „păcat” în Romani și Biblie.

Prezentările 4 și 5 continuă studiul tratând subiectul sanctuarului ceresc

Prezentările 4 și 5 continuă studiul tratând subiectul sanctuarului ceresc

Prezentarea a 2-a și a 3-a se ocupă de parabole celor zece fecioare și de nunta Mielului.

Prezentarea a 2-a și a 3-a se ocupă de parabole celor zece fecioare și de nunta Mielului.

Despre secularizarea adventismului.

Una dintre cele mai comune expresii regăsite printre crestinii nominali, când vine vorba de aspecte religioase, este următoarea: „Pot înțelege și crede că Dumnezeu mă iartă de păcat, dar mi-e greu să cred că El mă poate feri de păcat.” O astfel de persoană mai are mult de învățat legat de ce înseamnă că Dumnezeu iartă păcatele.

O biserică dezbinată asupra desăvârșirii este o biserică dezbinată cu privire la păcat. Soluționând natura păcatului se va putea rezolva conflictul.

O biserică dezbinată asupra desăvârșirii este o biserică dezbinată cu privire la păcat. Soluționând natura păcatului se va putea rezolva conflictul.

Studiul patru deși este un subiect diferit și poate fi tratat ca atare, vă rog să-l priviți și ca o completare a studiului anterior – Lupta gigantilor

Studiul curent se ocupă de tensiunea teologică care există în adventism ca urmare a diferitelor puncte de vedere exprimate de pastori, profesori sau laici. Va trebui să simțim această luptă, să-i înțelegem miza și rezultatele puse în jos. Unde conduce o idee, unde conduce cealaltă. Va trebui să vedem care ne este rolul și în ce măsură o tensiune teologică purtată în rândurile academice și pastorale poate influența viața noastră. Și mai mult decât viața, mântuirea.

În acest studiu vom trasa câteva linii de legătură între principalele doctrine ale adventismului și vom arată relația strânsă care există între ele, pentru a descoperi acel „sistem complet al adevărului, legat și armonios”. Evident, totul va porni de la sanctuar și rolul pe care acesta îl are în istoria dezvoltării Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

Recapitulare, noi abordări și provocări la primul subiect.

A treia parte este provocarea cu care vă veți confrunta. Lupta care vă va face inima să bată și care va trezi spiritul dumneavoastră. Vor fi așezate înaintea dumneavoastră câteva citate. Citindu-le va trebui să vă adresați unele întrebări. Printre care: Se încadrează aceste idei, pe care le citesc în publicații oficiale adventiste, în cadrul adventismului așezat de fondatori? În ce fel identitatea adventismului este marcată de aceste idei pe care le citesc acum? Care ar trebui să fie răspunsul meu față de ceea ce am descoperit? Dar responsabilitatea mea?

În a doua parte a studiului se va observa că aceleași gânduri și trăiri au caracterizat adventismul în jurul anului decesului lui Ellen White. Din primele părți se va înțelege că adventismul este ceva unic, care nu se regăsește în cadrul creștinismului. Accentul pus de fondatorii și pionierii bisericii pe Sanctuar, pe rolul Domnului Isus în slujba de Mare Preot, pe lucrarea de ispășire, pe starea în care trebuie să fie biserica în perioada când va trăi fără Mijlocitor, etc. va conduce la un adevăr incontestabil. Adventismul este unic, deosebit de orice alt element al creștinismului, fie că vorbim de catolicism, ortodoxie sau protestantism. Această unicitate nu trebuie să trezească pasiunea josnică a mândriei spirituale, ci să aprindă în noi o flacără pentru ceea ce Dumnezeu ne-a încredințat nouă ca popor: LUMINĂ!

Studiul Față în față cu responsabilitatea ne va conduce spre perioada de început a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea pentru a ne familiariza pe scurt cu istoria noastră și cu subiectul pe care adventiștii au clădit întreaga învățătură adventă. Este vorba de subiectul Sanctuarului, un adevăr descoperit după 22 octombrie 1844 și care ne-a dat identitatea pe care o purtăm. O înțelegere corespunzătoare a citatelor care vor compune studiul, va conduce la o apreciere corectă a responsabilității pe care fiecare din noi o purtăm și, sper, la o acțiune corespunzătoare pe plan personal, care apoi se va reflecta în biserica lui Dumnezeu. În prima parte a studiului vom vedea accentul pe care cei dezamăgiți de faptul că Isus nu a revenit pe 22 octombrie 1844 (milleriții) l-au pus pe Sanctuar, pe curățirea lui și pe pregătirea credincioșilor în vederea lucrării de îndepărtare a păcatelor. Este vorba în primul rând de O.R.L. Crosier, Hiram Edson și Franklin B. Hahn. Vom observa mai apoi că aceleași preocupări au caracterizat viața fondatorilor Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea: Joseph Bates, James White, Ellen White și alții. Urmărește prezentarea video aici.