Podcasts about urm

Urmăriți o mică foarte elocventă și emoționantă povestire în care se face o analogie între credința în viața de după moarte și credința în "viața de după naștere".Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Quaranteam-Northwest: Part 6 Lab Results and Quarantines Based on a post by Break The Bar. Listen to the ► Podcast at Explicit Novels.   The Docs signed off, leaving me alone in the little meeting room again. Not knowing when I would be able to leave, I decided to try and fall back on one of my old military instincts; sleep when you can. So I got comfortable in the chair, closed my eyes, and let myself drift into a fitful, not-quite-soothing sleep. "Harri," someone said, and I woke with a start as my shoulder was touched. "Urm," I grunted, and sniffed in a breath as I blinked rapidly and looked around. I was still in the room, and Miriam was smiling at me. She was dressed in fatigues here in the military office complex instead of her service dress blues and her hair was up in a standard military bun hidden beneath the standard issue cap. "Just like a grunt to take any reason for a nap," she grinned at me. "Come on. We can talk in my office." I stood, yawned and stretched, feeling something pop in my back and my shoulder from the uncomfortable position I'd been in. "Lead the way, Lieutenant Colonel," I said. She rolled her eyes at me a little but didn't say anything, just opening the door and walking through. I followed her back into that hallway where Brent had clocked me. He wasn't in the waiting room at the end of the hall. "Is Brent,” I started to ask. "He's waiting on another floor," Miriam said. "Refuses to leave until he sees his daughter is alright. It's making operations slow down over at the construction site, but I can't blame him." "Neither can I," I said, touching the tenderness of my black eye. Miriam led me through several very plain corridors lined with doors. None of them had windows to see in, and most had nameplate mounts but lacked names, and instead were labelled with numbers. It struck me as secretive, and that meant I was probably in the Air Force part of the building and not the Vaccine Test Center part. If they were trying to make people feel at ease joining an experimental program, these plain walls and doors forming a maze were not the way to do it. Confounding an enemy trying to sneak through this part of the building, though? It was perfect. I followed Miriam until she stopped at a seemingly random door and opened it, leading me into a large office. It had a large bank of windows, but extra-heavy curtains had been hung over them and were drawn shut to the point I wondered if they were nailed in place. One wall was entirely covered in a whiteboard with all sorts of coded writing on it. There were two desks in the room; the main desk was scattered with papers and a computer terminal, with a plush office chair tucked in behind it. The second desk had more stuff on it, but in neater piles, and Captain Bloomberg was sitting behind it at work. She glanced up at us as we entered and gave me a slightly judgmental look, before going back to the printout she was reading. The rest of the office space was dominated by file shelving units, a gun safe, and a leather couch that looked uncomfortable but was probably soft as hell. "Captain, could you give us five?" Miriam asked. "Of course, Ma'am," she nodded, set down the papers face-down and stepped around her desk to the door. She shot Miriam a quick look, and Miriam gave her one back, and the Captain left. If I had to guess it was to do with the fact that the office was probably full of classified material and information and the Captain was silently reminding her superior officer not to let me poke around or leave me alone in there. "Sit, please," Miriam sighed once the door was closed and we were alone, gesturing at the couch. I did, instantly sinking into it, and she sat on the other end and turned to me. "So, now that we know it's not life-threatening, you feel ready to get teased yet?" I snorted a little and scratched at my beard. "It's still a little raw," I admitted. "Just like how you fucked her?" Miriam asked with a grin. "Sorry, that's the only one." I shook my head and chuckled. There were few kinds of people who could be as morbidly crude and insulting, and mean it in the best way, as a military friend. "Seriously, Harri," she said. "I got a briefing on it. She's fine, you're fine. No one is in trouble." "Tell that to her father," I said. "And I can't blame him for probably wanting to kill me." "Yeah, well, tough shit for him," Miriam said. "We've expanded his Need to Know status and gave him some more info on the vaccine to calm him down. He's not happy, but he's not worried anymore. Seriously though, did you have to go and fuck my lead civilian contractor's daughter?" "We were friendly with her," I said, and let out a long breath. "Erica said she thought Vanessa might be a little interested. I don't think either of us expected her to show up on our proverbial doorstep and ask for a foursome." "I always did think Erica was a smart woman after we met," Miriam said. "Though I figured you'd lost a few brain cells since you weren't dating her at the time." "There's a whole story behind that," I said, waving her off. "I'm sure there is," Miriam smiled. "Doesn't mean it's a good excuse though." "Well, Vanessa seems to think you have a crush on me after she met you for all of two minutes," I shot back at her. Miriam flushed for a moment but didn't look away from me, still in command in her own office. "Vanessa might have been doing a bit of projecting," she said. "I'm not into hillbillies with bushy beards and big guts." "Ouch," I laughed, holding my stomach. Sure, I wasn't in the peak physical form I'd been in coming out of the military, but I hadn't gone that soft. Miriam and I continued to chat and laugh for a few more minutes until the Captain came back and then Miriam let me borrow some sound-cancelling headphones and hang out on their couch while they were working. They had food ordered in and Miriam and I ate dinner together while Captain Bloomberg ate as she kept working at her desk. It wasn't until I noticed that the faint bit of light leaking around the edges of the curtains was dimming that it had been a long day and I hadn't been able to contact Erica and Ivy. I asked Miriam if I could have my phone back just to update them, and she and the Captain had to discuss it for a long moment before they decided they could probably do the texting for me, but for security protocols I couldn't be given control of the phone. When my phone powered on it took a long moment for it to connect to service, and then it started buzzing like crazy and a bunch of messages came in. Miriam was holding it, and her eyes went a little wide as the message notification scrolled by. "Um," she said. "Well, it looks like you and your partners are... happy together." "Oh no," I groaned. "What did they send?" "Well, you have a whole bunch of messages from Brent Peters chewing you out, so there's that," Miriam said. "But, uh, well, there are photos from your partners." "Sorry," I shrugged, once again finding my face heating up at the exposure of my sex life. "It's fine," Miriam said. "It was my idea to do the texting anyways." She tapped around on the phone for a moment. "Alright, I'll just say 'Harri isn't allowed to use his phone right now. This is Miriam Abarbanel. He is fine, no trouble. Vanessa is also fine and healthy. They will return tomorrow.'" "That's fine," I said with a nod. I would have liked to tell them more, and that I loved them. And that they shouldn't have been trying to send me whatever scandalous photos they had considering I was in military custody at the moment. Miriam hit send and a minute later another text came through and she opened it, immediately rolling her eyes and setting my phone down. "What?" I asked. "Erica sent another photo, and I think it was for me," she said. "What? Really?" I asked. Miriam opened the photo again and turned my phone around to show me. Erica and Ivy were both sunbathing in the chairs, topless. The third Adirondack had a name tag written on a piece of paper and taped to the back of the chair that red 'Vanessa.' Beside it, they had put out another lawn chair and had quickly put another nametag on it that said 'Miriam.' I couldn't help the little snort of laughter that came out of me, and I covered my mouth to try and stop from giggling a bit. "I'm sorry," I said. Miriam laughed once and set my phone down. "You know, Erica is the right kind of trouble for you I think," she said. "You haven't spent enough time with Ivy," I countered. "That girl is mischievous. I bet the Vanessa one was Erica's idea to try and cheer her up, and the other one was Ivy." "If you've got any pictures from that Danielle woman, I wouldn't mind checking those out," Captain Bloomberg said from over at her desk. "Laura," Miriam said, a little shocked. "What? I told you when we first saw her, that woman could turn a bigoted granny gay," Laura said. "That's fair," Miriam said thoughtfully. "Hey, no arguments from me," I said. Miriam and the Captain ended up finishing their work days, though Miriam told me that she was on call 24/7 anyways and they stayed in apartments lower in the building. She offered to try and find me a free one to rest overnight, but I asked her if I could see Vanessa and stay in whatever medical room she was in. I didn't want her to wake up from the process and be alone. This started a silent conversation of sharp looks between Miriam and Laura, until Laura sighed. "She's not alone. Her father hasn't left her side since we let him see her. This is... let's call it a legal grey area at the moment. Technically you're not even extended family, so he would get precedent on deciding who can be there," she said. "But under the circumstances of the Vaccine imprinting, there's been some debate going around the legal circles of what constitutes a civil union. The matter's still up in the air, but there's a case to be made that you and she are now more intimately connected than she and her father. So I guess the question is do you want to push the issue?" "Oh, fuck," I groaned, and had to massage the bridge of my nose. "On the one hand, yes I want to see her. On the other, Brent deserves to be pissed at me and worried about her. Can I just talk to him?" "Honestly, Harri," Miriam said. "I think you should probably leave that whole conversation to Vanessa and how she wants to have it. Doesn't matter how much you defend yourself, you're still the guy that fucked that man's daughter in a pretty... degenerate seems too strong, but pervy is too weak. Anyways, you fucking her like that brought her here, and he's now aware that she's going to be intimately connected to you for a while." I puffed out my cheeks and let the air blow out slowly, unsure of what to do. "I can try talking to him," Laura offered. "But honestly, I don't know if it would do any good." "It's fine," I finally conceded. "He can be there, just find me another room where I can crash, and let me know when she's awake?" "I'll leave a standing order with the nurses," Miriam nodded. So, as Miriam and Laura finished up for the day, they sent for the night sentry who patrolled the floor and let him know I would be in the staff break room and was allowed to eat out of the cupboards and use the washrooms. Once the airman was gone Laura excused herself and left me with Miriam. "It was nice having you around, Harri," she grinned, dropping her command facade again. She put her hand on my upper arm and grinned, giving me a wink. "And I was joking when I called you fat." "Yeah, well, you really hurt my feelings," I fake-cried, making her laugh. "I'll see you tomorrow before you leave, alright? And I still expect that beer next time I'm up at the site," she said and gave me a peck on the cheek. "You got it," I said, and pecked her back. "And thank you for all of this today, by the way." "Happy to help," she said, and then escorted me to the room where I would spend the next seven hours. The sentry woke me up around four in the morning. I had Cheeto dust on my shirt and fingers, the bag I'd found in the staff room cupboard almost empty and crumpled up on my chest. "Sir, I've been asked to bring you down to the medical wing," he said. "Fuck," I said, blinking awake and standing up. "Uh, give me a second." I went into the men's washroom and quickly washed my hands and my face, and tried to get myself straightened out. Looking in the mirror, I could tell that I'd been running on empty for a bit, but I didn't look as bad as I might have if I hadn't been getting in some light napping at least. The airman brought me to the elevator and punched a button for about a dozen floors down, and when we stepped off of it, it was clear that we were in a more public-facing area, though the number of armed airmen on guard was actually higher. The floor was still quiet, this early in the morning, and generally featured a lot more stuff. There were glass panes and windows everywhere and the place looked like what I would picture a medical bay would in a not-too-distant future medical show. There were a few nurses around, but most of the rooms and beds were empty. We passed by one room that was sealed up with a little yellow light near the handle flashing 'Quarantine Active.' That got me gulping and moving. We turned a corner and I saw her. Vanessa was sitting up in a hospital bed, an IV drip hooked in to one arm. She was in a hospital gown and didn't have any of her usual makeup on, so she looked... sick wasn't the right word. She looked different enough that I noticed it, but it was like seeing Erica without her makeup that first time. It was different but I liked seeing the natural her. "Vanessa, I'm,” I started, but then she threw a magazine at my head. "Harri, I swear to God if you try and apologize to me, I'll throw another one," Vanessa said. She had a stack of a few of them on a little rolling bedside stand, where she also had a tray from a shitty cafeteria meal. "You look good, Vee," I said, changing my mind. She blushed and smiled. "No, I don't. Liar." "Okay, you look as good as someone in a hospital bed can," I said. "Come sit, Harri," she said, shifting herself in the bed and patting beside her. I did, and she took my hand in one of hers and lifted the other to brush a finger against my bruised eye. "The night nurse told me what happened when I woke up." I opened my mouth to apologize again but remembered what she'd said and clicked it shut. She smirked and squeezed my fingers. "Good, you're learning." "So you're not pissed off?" I asked. Vanessa leaned her head back on the pillows propping her up, taking a deep breath. "Maybe at the world, a little. But at you? Or Erica and Ivy? No. I went in there knowing what I was asking for, and you told me the risk. I decided getting off with you three was worth it." She broke into a small smile. "And from what I remember, it was pretty fantastic." "It was," I chuckled. "I mean, wild and filthy, but fantastic." She was looking at me, searching my face for something. I couldn't tell if she found it or not. "I spoke to my Dad. He told me he decked you pretty good but I wasn't expecting a full-on shiner." "He definitely got me," I said, touching my eye. "Wasn't as bad as I felt I deserved." "Yeah, well I told him if he does it again I'll deck him," she said. "And that if he tries to take any revenge on you, he's just punishing me." "Does that mean what I think it means?" I asked. She brought my hand up to her chest and put it over her heart. "Harri, I'm stuck with you no matter what at this point, but if you guys will have me I'd like to move into your crammed RV life. I thought you and Erica were cool since we met, and we know we're sexually compatible. The way I see it, I can either fight this thing just for the sake of fighting, or I can get on board the Harrison train and enjoy the ride." "Vanessa, I; God, I wish I had my phone right now," I said. "There's a picture the girls sent that you'll want to see." Vanessa rolled her eyes and her smile grew. "Oh, I got several pictures," Vanessa said. "I've already seen them. Why don't you have your phone?" "I was up on a secure floor," I said. "Lieutenant Colonel Abarbanel was actually the one to see them when she helped me message back that we were Okay." "Then you have some surprises waiting for you I think," Vanessa grinned. "But for now, you're all mine." She pulled me towards her and guided me into a kiss. Then she whispered into my lips as our noses rubbed against each other. "Pull the privacy screen around us." "Here? Really?" I asked. "My nurse actually encouraged it," Vanessa said. "She said we just need to try and keep it down." I stood up and went to the curtain built into the rolling track around Vanessa's bed and pulled it around us, blocking out the rest of the room, and the hallway beyond the glass observation doors. When I turned back to her, Vanessa was shrugging out of her hospital gown, her cute little tits jiggling. I kicked off my shoes and got up on the hospital bed with her, picking her up a bit and sliding her down into a laying position and tucking my head down to suck on one of her nipples. "Oh, Harri," she crooned, her hand running through my hair. Her nipples got hard quickly as I played my tongue over them, feeling the little boob around it tug and pull as I moved around. I popped off and raised my lips to hers again, giving her a kiss. "I didn't get to spend that much time telling you how beautiful and sexy I think you are," I said between kisses. "Harri, you don't need to lie," she said. "My boobs are tiny. I'm used to; Ah, fuck!" I cut her off by grabbing the tit I hadn't sucked on, squeezing it hard enough to make her hiss a little bit. I'd seen she liked a little rough pawing and play during the foursome, so I used it now to make a point. "If you ever tell me these aren't perfect, I'll spank you so hard you'll have my handprint on your ass for a week." "Fuck, Harri; Fuck," she groaned as I let my grip on her tit loosen, and then bent down and took that nipple into my mouth as well. "Fine. You like my tits. I believe you." "Don't just believe me," I said. "Vanessa, you said you thought Erica and I were cool when we first met. Well, I thought you were fascinating. This gorgeous, tough woman who knew how to take charge and make things happen. Beautiful from head to toe even when you were trying to downplay it for work. Now, you're going to lay back so that I can explore every inch of your gorgeous, perfect body." She looked like she was somewhere between beaming happily and crying, but she nodded. I started back up at her lips and kissed around her jaw and down her neck to her collar bone. Then down to her chest, where I teased her nipples some more, rolling one between my fingers while I tongued and lightly nibbled on the other. Once they were both standing proud and weren't about to go down, I helped her pull the hospital gown off until it was hanging from the arm with the IV in it, revealing the rest of her body to me. I kissed down her stomach to her bellybutton and pressed my forehead against her, kissing her fit stomach softly, then moving lower. I got to the point between her belly button and her mound where her scar was, and the Strength tattoo. I took my time there, kissing it, and tracing my finger along the letters of the tattoo. I turned back to look up at her face and she was pensive, staring at me with this worried look like I was going to change my mind about her. "Perfect," I told her again, "And strong as hell." My lips went further, down onto her mound where a smattering of hairs were poking out. She'd obviously shaved herself in the past, but not as recently as I bet she would have liked. But I didn't care, and I kissed along the stubble of her pubic hair, letting it play against my lips as my beard played against her skin. She spread her legs for me, and I slipped around on the bed so I was laying between them on my stomach, looking up at her. "Do you want me to do this here?" I asked her. "Harri, I want your cock inside me like nothing else," she said. "We'll get there," I grinned, and began to explore her cunt with my lips and tongue. I took my time, softly kissing and licking, searching every nook and cranny of her outer and inner labia. Then I did it again, sucking a little harder, nibbling just a touch, finding the sweet spots that made her legs quiver or her breath catch in a hiccup or gasp. Then I went deeper, peeling her open with my fingers to see the soft pink of her hole, and tasted and teased her. She mewled for me, clawing at the bed. I kept needing to move her leg back as it came up and wanted to curl in towards me until I just planted my hand on her thigh and pushed her open, holding her leg wide. Then I did the same to the other leg, pushing them back further, and I slowly licked from her hole up her lips to her clit hood, teasing the tip of my tongue under it before pushing it back with my upper lip and prodding her clit softly. "Making me... ugh!" Vanessa grunted with a girlish tone, gasping for air. I did it again and watched as another little orgasm rolled through her, her cunt flexing as her abdominal muscles clenched. Moving lower I kissed the inner curve of her ass cheek and looked up from between her legs to meet her gaze. She watched me, a little surprised, as I practically buried my nose in her cunt so that I could drive my tongue against her asshole. Her brow furrowed as I did it, and one eye twtiched as I teased the outer ring, then centered on it and nudged the tip of my tongue a little deeper. "Not here," she gasped suddenly, and I stopped. "I; not here," she said again. "Okay," I said, moving up from her ass and kissing the crook of her thigh. "Just like that?" she asked. "What kind of guys have you been seeing that don't stop when you say no?" I asked back. She blinked. "The kind who don't eat ass, and rarely eat cunt," she said. "So the wrong kind." "Then let me ask you; what do you want me to do now?" She closed her eyes and blew out a long breath through pursed lips, before opening them. "Get your pants off and fuck me while we make out. I want to feel you on top of me." I grinned and slipped off the bed, undoing my belt and kicking my pants off. I was already hard, and she was wet from my exploratory oral, so I got back up on the bed and got over her in a standard missionary position. "Like this?" I asked her. She reached down and got my cock in position, and wrapped a leg around my waist and ass to pull me into her. "Like this," she said with a grin as I slowly penetrated deeper into her. Vanessa was hot and clenched my cock in a rippling sensation as I drove in, slowly fucking into her until I was buried to my root. She grabbed my beard in her hand and pulled me into a kiss as we stayed still and connected. "Ow," I muttered into the kiss. "Sorry," she laughed, releasing my beard. "It's fine," I said and kissed her deeply. We made out, our tongues doing more work than my cock for a long moment, until we started grinding against each other. The rhythm built up slowly, less a pounding than a sensuous back and forth that felt more like dancing. Well, the best kind of dancing where my cock was inside of a beautiful woman. Our kiss broke as we panted against each other. "More," she gasped. "More what?" "More weight," she said. "I want to feel you." I lowered myself from my elbows, letting my body press down against hers like a too-heavy weighted blanket. "Umm," she groaned somewhere at the back of her throat. Her body felt tense under mine, but slowly loosened. I kissed the side of her neck, and she ran the heel of her foot down my leg and then back up to my butt. The soft whoosh of the glass door opening outside of the privacy curtain made us both stop moving. "Vanessa, you good in there?" asked a woman. "Yep," she said. "So good. Perfect." There was a long moment of silence, and then, "Oh. Sorry for interrupting. If you and Mr. Black can finish up, your Father was hoping to see you. I can stall him for ten minutes?" "Thanks," Vanessa called back, biting her lips. Two soft footsteps and the door whooshed again, settling closed. "Oh my God," Vanessa groaned. "I can do a lot in ten minutes," I said with a grin. "No, we have less than that," she sighed. "I need to get cleaned up and dressed first, and you need to be out of here before he gets here. But first I need you to fuck me hard and fast and give me your cum." So that's what I did. I raised up higher again to gain the leverage I needed and I started pounding into her with hard, steady strokes. Vanessa gasped, and soon we were back in that rolling rhythm of our hips except it was way more fucking than dancing. Our eyes never left each other, and when I went in for another kiss she bit my lip as she started to come. That pushed me towards my own edge, and I got myself there by reaching down and strumming my thumb against her clit just as she was coming down, pushing her right back into a second wave of orgasm as her body clenched and I released. "Fuck," I growled, thrusting my hips forward and emptying my balls into her. "Fuck, Vanessa!" She arched her back, silently screaming before she exhaled hard and released the tension. We both lay there panting for a long moment. "I really want to fuck you again," I said. "Right now. I'm still hard as a rock for you." "I can feel that, you fucking caveman," Vanessa laughed, cock drunk for the moment. "But I need to clean up and you need to go." "One more thing," I said, and kissed her again. I got my clothes on first and then helped her find and put on her pants. She hadn't worn underwear when she had come to visit us the morning before when this whole thing kicked off, so now she was going to be leaking my cum into her jeans. Her shirt was there as well, but she was still hooked up to the IV, which meant I had to leave the room and send a nurse to help her. I stopped at the edge of the privacy curtain, looking back at her. "Go," she motioned to me. "I'm not leaving. You can see my tits any time you want." Maybe I was cunt drunk, but I wanted to tell her I loved her. I just grinned and blew her a kiss and a wink before slipping out. Once she couldn't see me, I shook my head. I thought orgasms were supposed to give you post-nut clarity, I thought. I almost blurted that out, and no matter how compatible we were sexually I knew that wasn't the right thing to say at the moment. I found the nurse, who went to help Vanessa, while another one brought me back to the elevator where I was met by the night sentry again. He brought me back up to the waiting room I'd been in before, and I flopped onto the couch. "Harri. Harri, we need to stop meeting like this," Miriam said, and I blinked awake again as she was standing over me and smirking. "Fuck," I grunted. "What time is it?" "Just past 0600," she said. "We've got a couple of cars ready to drive you back home." "A couple?" I frowned. "Brent left earlier in his own vehicle," Miriam said. "But we're sending you back with two more partners for your friend Leo. I already spoke with Vanessa and she said she wanted to ride with them to try and help them stay calm through their vaccination." I closed my eyes again as I parsed what she was saying. "Okay, hold on. Leo is getting two new partners?" "From what I red they are a bisexual couple who wanted to stay together," Miriam said. I wiped the sleep from my eyes and sucked in a big breath through my nose. "Well, at least mine isn't the only RV that's going to be packed to the gills." Miriam brought me down to the underground garage for the building and handed my phone back to me. Two black SUV were idling, the windows all tinted to the point that I couldn't see a single thing inside including the drivers. I turned back to Miriam. "Just another day?" I asked her. "Hell no," she smirked. "You, Harrison Black, as the biggest pain in my ass since I took this posting." Then she pulled me into a hug. "But I wouldn't change a God damn thing about it. I'll see you once our on-site office is up and running." "I'm looking forward to it," I said, giving her a squeeze back. "Lieutenant Colonel." "That's Miriam to you, soldier," she said, pulling back with a smirk and kissing me on the cheek. The elevator bingled and I was shocked, or really mildly surprised, to see Agent Sourpuss leading two women bundled up in hooded jumpsuits with masks on. Sourpuss took one look at me and sneered, directing the two women to the front SUV and climbing in with them. "What was that about?" I asked. "Oh, she's pissed off because she keeps getting seconded to us for transportation detail," Miriam said. "I have no idea why, but she isn't happy about it." "No; Technically I'm pretty sure that was my fault, actually. But I meant the whole bundled up get up." "First, why am I not surprised you're a pain in the ass for other people as well? And second, it's new protocols coming up from California and the first testing area. I guess there have been some questions around whether vaccinated but unbonded women could contract or become carriers for the virus. It's the latest back and forth between the scientists." "Speaking of which," I said. "I know why I don't need to be all bundled up, but why don't you? Are you imprinted on someone?" "Me? No," Miriam said. "Not yet, anyway. I'll do it when they push the order out, for now we're still technically in the testing phase for a bit longer. Everyone who leaves the building and re-enters without being vaccinated is getting blood tested and quarantined; it sucks, but it leaves us able to work functionally instead of talking to each other through hazmat suits." The elevator bingled again, and this time it was Vanessa who stepped out as a sentry gestured her towards the front SUV. She saw me immediately and veered off course, coming to me. I wrapped her up in a hug and noticed Miriam giving me a hard-to-read look. "Hey," I said to Vanessa. "I hear you're playing therapy animal for Leo's new partners." "They asked me to," Vanessa said. "From what I understand, the nurses don't think the woman who is supposed to be doing it does a very good job at calming nerves." Miriam snorted a little but covered it with a cough, looking at me. "Well, I feel like I'm missing out on some more alone time with you, but I understand why," I said. "Do me a favor and try and feel them out a bit, see what they're like." "I will," she smirked and went on her tiptoes to give me a peck on the lips. "They're going to be our neighbors, after all." "Yes they are," I grinned and patted her butt. "See you at home?" "Fuck. Home," Vanessa said, backing away from me. "I haven't had one of those in a while. It's gonna be weird." She turned and strode to the SUV and got in the back. "That one might be trouble," Miriam said. "They're all trouble," I laughed. "See you sooner than later?" "Sooner than later," she grinned and winked. I went to the back SUV, which was apparently my personal chauffeur for the sole reason that Agent Sourpuss couldn't find an ounce of empathy in her. Hopefully there's a partition between the front and the back, I thought. I can check those pictures Erica and Ivy were sending me. When I opened the back door of the SUV to get in I had to stop. "Ah," I said. "That explains a lot." I slid in and shut the door. "Agent Grierson." The craggy-faced Agent smirked and nodded. "Harrison. When I heard there was an anomalous vaccination issue, I decided to check it out and lo and behold, it's my favorite redneck." "Did you just come to check-in, or are you looking to offload some more government cash on me?" I asked. The SUVs started moving, pulling out of the garage and into downtown Portland. "Kid, you know I don't need to come to see you to check in," he said. "And I don't have the time to just come shoot the shit, no matter how much I'd enjoy a good fuckin' day off once in a while. I'm here to ask a favor." "Well now you're just being coy," I said. "You know that I know you didn't have to let that lease thing through instead of a flat purchase, so you've got me cornered." "Well, the good news is that I'm not asking you to do anything underhanded," Grierson said. "I noticed you've recently taken on a security consulting contract and your clearance has been restored. I'm going to open it up a little bit more here, if that's alright with you." "Playful, then coy, then asking my permission? Jesus fuck, what are you about to ask me to do?" "Alright, kid. Here's the deal," Grierson sighed. "Sometime in the next few days you're going to get a new partner delivered to you. What I need you to do is keep an eye on her. She's the daughter of the Ambassador from the Philippines, and officially we've run her through the Oracle matching system as a diplomatic courtesy. What no one else knows, including people in that building we just left, is that her Oracle results didn't matter. I'm placing her with you, and scattering a few other Filipino nationals in safe little corners of the country, as a deal with the NICA." "Wait, that's the..." I had to wrack my brain going back to my Military Police training. "Isn't that the CIA of the Philippines?" "A much lesser version, yes," Grierson said. "On the official unofficial paperwork, it's a spy deal. We're going to take care of some of their valuable people who are here, and they're going to take care of some of our valuable people who are over there. The unofficial unofficial deal is that we don't have anyone over there, and the government of the Philippines is going to let us stage our latest espionage attempts into China from their shores. There's a fucking information blackout coming out of China right now, and other than satellite images we've got nothing on what's going on in there." "Okay, hold on," I said. "So am I taking in this Ambassador's daughter as payment for the US Government?" "No, you're taking her in because Kyla Bautista is also secretly a spy who just graduated from the University of Southern California with a degree in dance, and while she was there we suspect she turned at least four different Professors and research assistants into assets for NICA for Intellectual Property espionage. I'm scooping her up and putting her with you because you're so far off the radar that no one would think you're keeping an eye on her, and so that the Chinese can't find her if they figure out what's going on and want some revenge. But most of all, I'm putting her with you because, despite your record and stupid career choices after you left the military, you have the mindset to keep an eye on her without her or anyone else knowing that's what's going on." "This is all well and good, Grierson," I said. "But I've got three women imprinted on me already, one of them by mistake. How the hell am I supposed to add a fourth woman into the mix?" Grierson snorted. "Kid, I got news for you. By this time next year, I'd bet all that money I just put into your bank account that you'll look back and think what a naive question that was." I sighed and shook my head slowly. "What does her father think of her getting matched off like that? Does he even know?" "Oh, he was pissed until he got cut in on an early vaccination as well for his wife, along with his long-time second in command who he's been having an affair with, and his additional American mistress who is very black and very formidable, neither of whom the wife knows about. He seems to think it'll be fine." "Jesus," I sighed, shaking my head. "So what, is the OGA offering to pay me for spy sitting?" "No," Grierson said. "But there is an upside." "What's that?" "Like I said, Kyla Bautista graduated with a degree in dance. If I wasn't too fucking busy being ethical, I'd have just put her in my house. The woman is something else." "That's gross," I said, my face twisting in mild disgust. "It's reality, kid. Game it out; people need to fuck to save their lives. Even before this shit show people put a value on beauty over pretty much anything else. What do you think it's going to be like when the entire country is getting matched up?" "I don't know," I sighed. "That's; I don't even want to think about it." "And that's why they pay me and my people the big bucks," Grierson said. He tapped on the glass partition that separated us from the front seat, and the SUV began to pull over. "I'm not asking you to do anything you wouldn't have anyways. Just keep an eye on her for me, alright?" "Fine," I said. "But if she takes one look at me and asks for someone else, I can't do anything about that. I'm not forcing some woman into this." "Won't be a problem," Grierson said. The SUV came to a stop, and he stepped out. "Grierson," I said, and he turned back. "Miriam said someone pulled some strings to get her assigned where she is. Was that you?" "What?" Grierson raised an eyebrow. "You think I like you that much, kid?" "That wasn't an answer," I said. "Well, if it was me, I think maybe you owe me another one still," he said, then shut the door. Another car had pulled up behind us, which he got into, and it pulled a big U-turn in the middle of the empty street and drove back the way we'd come. The driver of my ride pulled back onto the street and sped up to catch the other SUV in our mini convoy, and I was left to my thoughts. I sighed and opened my phone. I didn't want to think about this Grierson thing. If it happened, then it happened and we'd deal with it. I went to my messages and opened the ones from Erica and Ivy. "Fucking hell," I sighed, looking at the lewd pictures and knowing that Miriam had seen them. "What am I going to do with three women?" Or four? Or more? I was going to need a bigger bed, and quickly. I stretched, feeling several somethings in my back and shoulders pop, as I got out of the back of the nondescript black SUV and felt the gravel of the construction site crunch under my boots. The place was bustling since we'd arrived mid-morning, and I saw more than a few of the workers taking looks over at me and starting to talk to each other. The rumor mill must have been burning hard since Vanessa had gotten carted off in a military helicopter and flown away. First things first, however, was to not unload two vaccinated-but-unbonded women into the middle of a construction site. I flashed a quick thumbs up through the passenger side window at whoever my driver had been; I'd never seen a face or heard a voice; and jogged up to the other vehicle and knocked on the passenger window. Agent Sourpuss rolled it down a moment later, scowling at me from the driver's seat. "What?" "I know you haven't been here for a bit," I said. "But if you drive around to the right over there you'll see our RVs and our little compound. Dropping the ladies off there would probably cause less of a, uh, scene." I could tell she wanted to argue with me but knew I was right. Instead of answering she just stabbed her finger down on the window button beside her and closed it in my face, then pulled the SUV around and headed in the direction I'd pointed. I walked along behind, and we rounded the second big bunkhouse building that was looking just about finished now and headed towards our compound. By the time Agent Sourpuss put the vehicle in park Erica and Ivy were already ducking out from behind the sheets hung between the corner of the RV and the storage container that we'd deemed the 'front door.' Leo and Danielle were right behind them. I wanted to go to my women, but I held myself back and instead opened the rear door of the SUV. Inside I saw that Vanessa was sitting in the middle row bucket seat, and I leaned in and kissed her quickly before offering her a hand down. "Don't go getting all chivalrous on me now, Harri," Vanessa grinned as she accepted my hand and swung out onto her feet. She looked back into the vehicle. "Come on, ladies. Leo's out here waiting for you." The two women, practically swimming in their baggy, hooded coveralls and masked up to boot, unbuckled and started climbing between the seats. I, however, was suddenly a little busy as I was hugged from behind by a small form that could only be Ivy. Beside me, Erica was pulling Vanessa into a hug as well. "I'm so sorry, hon," Erica said, squeezing the shorter woman tightly. "If I'd had any reasonable idea that this would happen,” "It's fine, Erica," Vanessa said, squeezing her back and giving her a kiss on the cheek. "Seriously. We'll talk about it, but I'm Okay with it if you are." "Hey you," I said in the meanwhile, turning at the waist to wrap my arm around Ivy's shoulder and hug her to me. "Hello, mon amour," Ivy sighed. "I missed you." "I missed you too, I've," I said, and leaned down and gave the short blonde a quick kiss. The first of the women had reached the door of the car, and Ivy let me go so that I could offer her a hand down. All I could see of her were her eyes and the skin around them; she was white but tanned heavily, and had soft grey eyes that were flicking around. "Let me help, miss," I said. She accepted, her gloved hand taking mine for a moment to step down, and I ushered her directly towards Leo and Dani. "This is Leo, and his better half Danielle." "Hey," Leo scolded me playfully, giving me a little punch on the arm as he grinned. "Hey, hon," Dani said, pulling the woman into a hug that seemed to surprise her. I turned back and Erica was helping the next woman down; she was white and paler than the first, and had dark green eyes. Soon she was getting the same hugging welcome as the first from Dani, as Leo looked both a little bashful and a little excited. "How about we head in and talk?" Erica suggested to everyone. "Ladies, Leo is my brother so I might be biased, but you're in good hands. And if he ends up sucking, then Dani's got you." "Hell yeah I do," Dani chuckled, nudging Leo with an elbow. "I wouldn't mind getting handled by either of you," the tan woman said through her mask. "God damn, girl. Your tits don't quit." "Thanks for noticing," Dani grinned and winked. She took both women by the hand and started leading them into the compound. "Come on, let's get you two fucked and settled." "Now that's one hell of a welcome offer," the other woman laughed. I laughed a little too, hearing the two as Leo quickly jogged ahead to hold the fabric door open for them. "Seriously, those two are gonna be something else," Vanessa said, shaking her head. "You got to talk with them?" Erica asked. "The whole ride here," Vanessa said. "Their names are Aria and India. Aria seems a little sweeter and the more rational one, while India is a hippy kid from hippy parents. They said they've been girlfriends for three years, and up until last year they 'worked' as sugar babies while Aria was finishing up her master's of communications." "Jesus," Erica sighed with a rueful smirk. "They're going to eat Leo alive."

Urmăriți un material foarte necesar în care analizăm cele mai pregnante diferențe dintre ortodoxie și catolicism. Trebuie să fim informați pentru a fi pregătiți pentru posibilele evenimente cu care vom fi confruntați.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți o discuție foarte interesantă cu un grup de preoți condus de părintele Radu Brînză, în care abordăm o serie de teme importante pentru societatea de astăzi, teme dintre care cea mai importantă este problema familiei.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un frumos interviu realizat de Trinitas TV cu Diana Angelson Busuioc - absolventă de Teologie, actriță și regizoare româncă la Hollywood, un om extraordinar care a absolvit și Facultatea de Teologie din București.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un reconfortant material în care părintele Pimen Vlad ne povestește marea minune a Sfântului Arhanghel Mihail care a avut în insula Lesvos și cu această ocazie ne arată și mănăstirea.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un foarte bun și documentat material care explică de ce generația noastră suferă de gravele probleme de concentrare și care ar putea fi remediul acestora.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un interviu în care părintele Iosia Trenham ne oferă o analiză și o mărturie personală despre situația extrem de brutală în care trăiesc creștinii din Siria.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Musiqi alətlərini təkmilləşdirərkən tarixi mənbələrdən istifadə edirsiniz?Ustad tarzənlərin istifadə etdiyi tarlarla adi tarların fərqi varmı?"Əbdülqadir Marağayinin və Səfiəddin Urməvinin 7 əsərini notlaşdırmışıq""Beynəlxalq Muğam Mərkəzinin muzeyindəki bütün musiqi alətləri mənim əlimdən keçib""Çalışırıq ki, musiqi alətlərimiz ifaçıya problem yaratmasın"Ən çətin təkmilləşdirmə prosesi hansı alətdə olub?"Bütün alətlərin təkmilləşməsində mənə texniki təhsilim kömək olub"“İnsan öz hisslərini musiqi alətinə verdiyi qədər heç kimə vermir”Qonağımız Azərbaycan Milli Konservatoriyasının Milli musiqi alətlərinin təkmilləşdirilməsi elmi-tədqiqat laboratoriyasının rəhbəri Məmmədəli Məmmədov oldu.

În 2025, Festivalul Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis celebrează 20 de ani de existență. Sunt două decenii de teatru, dialog și întâlniri memorabile, purtate de energia și curajul adolescenților. Că în fiecare vară, orașul Alexandria devine scena vie a unei generații care se exprimă cu sinceritate și pasiune prin teatru. Pentru a dezvolta acest subiect, invitații emisiunii RFI360: Judith State, actriță, coregraf, dansatoare, și Liviu Romanescu, directorul festivalului Ideo Ideis. Ediția din 2025 își propune mai mult decât un simplu schimb de spectacole – își dorește să creeze contexte de învățare, dialog și conexiune între tinerii artiști și comunitățile din care provin, contribuind astfel la dezvoltarea unui ecosistem cultural sustenabil la nivel național. Ideo Ideis își propune să ajungă în locuri care încă își caută vocea culturală, unde inițiativele independente nu sunt doar binevenite — ci sunt necesare. Acolo unde un spectacol, un atelier sau o întâlnire pot aprinde o scânteie care durează.  Urmând acest traseu, în urma unui proces de selecție foarte competitiv – cu peste 40 de trupe înscrise din toată țara – au fost alese opt trupe de teatru tânăr, din opt orașe.  ACT – Bacău Amprente – Brașov Artwork – Iași Atelierul de Teatru – Botoșani Gong – Roman Les Dilettantes – Alexandria Protha – Panciu Mircea Albulescu – Câmpina Fiecare trupă va fi însoțită de mentori din lumea teatrului profesionist, care îi vor ghida și susține în procesul de creație și autocunoaștere: Judith State, Paul Ipate, Andreea Grămoșteanu, Andrei Huțuleac, Maria Obretin, Gabriel Răuță, Corina Moise și Liviu Pintileasa. "Oamenii ne fac să continuăm – este sloganul care stă în centrul ediției aniversare, reflectând esența festivalului: comunitatea, prietenia și forța transformatoare a teatrului", după cum explică Liviu Romanescu, directorul festivalului. „Timp de 20 de ani, energia, întrebările și întâlnirile dintre adolescenții care vin la festival și artiștii invitați ne-au arătat că teatrul este o formă vie de libertate și descoperire. Că pentru orașele mici și medii din România, expresia artistică potențată de efervescența tinerilor poate reprezenta gura de aer necesară revitalizării comunitare. Într-un context socio-economic tot mai apăsător, întâlnirile autentice, cu interogări, cu priviri curioase, cu iz creativ, pot rămâne un instrument care să ofere sens adolescenților, care să cimenteze acel simț de apartenență și să dea contur vocii viitorilor adulți. La Ideo Ideis, nu le cerem să devină actori, ci să devină mai curajoși, mai empatici, mai ei. Iar asta le dă încredere să meargă mai departe. De aceea, de 20 de ani, vin aici generații întregi de artiști – nu doar ca să dea mai departe, ci ca să se reconecteze cu începutul. De multe ori poate chiar cu începutul lor. Cu acel spațiu, interior sau exterior, în care arta, adolescența și comunitatea se întâlnesc și aprind scânteia. Asta ne face să continuăm. Pentru cel puțin încă 20 de ani...” Ediția aniversară a pregătit o săptămână de spectacole, ateliere de dezvoltare personală, întâlniri inspiraționale, dialoguri între generații, momente de conexiune autentică și multă emoție, într-un oraș care a crescut odată cu festivalul.  Weekend-ul de festival e marcat de Seara Povestitorilor, un eveniment emblematic Ideo Ideis, care aduce pe scenă oameni cu voci autentice și povești care inspiră. Publicul din Alexandria are întâlnire cu: Maia Morgenstern (Vineri, 1 August, 20:30)  Alina Ceușan & Ada Galeș ( Sâmbătă, 2 August, 20:30) Jurnaliștii Recorder Cristian Delcea & Mihai Voinea (Duminică, 3 August, 20:30) Pentru programul complet al proiecțiilor și detalii suplimentare, vizitați site-ul oficial și urmăriți paginile noastre de social media: Facebook si Instagram Accesul este gratuit. Urmarește Fesivalul Ideo Ideis, aici: ideoideis.ro/festivalul

Urmăriți un material în care încercăm să explicăm ce înseamnă nepătimirea, eliberarea de patimi, (de adicții în limbaj modern) și ce efecte are aceasta asupra noastră.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un foarte bun documentar artistic despre contracararea demonilor, care în viața de zi cu zi înseamnă lupta crucială pe care o avem de dus împotriva patimilor ce ne stăpânesc.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un foarte bun și informativ material în care Andrei Boambeș ne descoperă ce se ascunde în viața marilor corporații multinaționale și cum poate cineva să navigheze în această lume.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un foarte frumos, util și extensiv material cu părintele Sorin Mihalache și Răzvan Vasile la ParentX (Iași) în care părintele Sorin ne vorbește din punct duhovnicesc și științific despre creșterea și pregătirea copiilor și mai ales a adolescenților.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un material foarte încurajator care ne prezintă 9 celebrități de la Hollywood care în ciuda repercusiunilor legate de carieră și viața de familie, nu s-au temut să-L mărturisească public pe Dumnezeu și să-și dedice Lui, în cele din urmă, viața. Deși nu sunt toți ortodocși (ca Tom Hanks) sau apropiați de Ortodoxie (ca Mel Gibson), exemplele lor ne pot inspira cu siguranță pentru a ne asuma la rândul nostru datoria de a-L mărturisi pe Hristos în toată viața noastră.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți partea a 2-a a unui frumos material în care părintele Pimen ne răspunde la mai multe întrebări legate de creșterea copiilor și pregătirea tinerelor generații pentru viitor.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un foarte frumos scurt-metraj documentar despre modelele de viață ortodoxă din natură.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

"DRAGU - Documentare și Restaurare pentru Activarea Generațiilor Următoare" este un demers de revitalizare rurală programat să se întâmple în localitatea Dragu din jud. Sălaj. Proiectul are ca scop cercetarea, conservarea și valorificarea patrimoniului imobil al localității, prin organizarea unei Școli Internaționale de Vară cu ateliere de arheologie, conservare și inventariere digitală. Dezvoltăm subiectul cu invitata emisiunii RFI360, Anca Majaru, dr. arhitect - manager proiect DRAGU (ARCHÉ). Asociația ARCHÉ anunță debutul proiectului DRAGU - Documentare și Restaurare pentru Activarea Generațiilor Următoare, o școală de vară internațională dedicată formării noii generații de specialiști, care propune o abordare transdisciplinară și participativă în salvarea și reactivarea patrimoniului cultural. Programul se va desfășura în principal în comuna Dragu din județul Sălaj și va reuni douăzeci de tineri din România și din comunitatea internațională. Participanții vor fi implicați atât în ateliere de arheologie, cât și în activități de conservare, gestiune a patrimoniului, cercetare și inventariere digitală, desfășurate în jurul castelului Wesselényi-Bethlen (1628), monument istoric de clasă A, și al morii cu valțuri, ambele aproape complet nevalorificate turistic, economic și comunitar. Pe parcursul celor două săptămâni, între 18 și 30 august, școala de vară propune, pe lângă aceste ateliere, vizite în alte localități cu patrimoniu valoros: Alba Iulia, Biertan și Sighișoara. Această cercetare de teren este menită nu doar să trezească interesul viitorilor profesioniști în domeniile arheologie și conservarea patrimoniului cultural din România și din străinătate, ci și să le ofere ocazia de a explora modul în care au fost încurajate comunitățile din aceste localități să se implice în protejarea, gestionarea și promovarea patrimoniului ca resursă culturală și comunitară. Totodată, în contextul școlii de vară vor fi organizate și două conferințe de specialitate la Dragu, facilitând dialogul dintre experți și cetățeni, sprijinind cu atât mai mult implicarea locală și subliniind uriașa importanță culturală și potențialul economic pe care îl au monumentele istorice. Tot cu gândul la implicarea comunității locale în eforturile de conservare, proiectul DRAGU include și o serie de evenimente de activare culturală, urmărind atât sustenabilitatea inițiativei, cât și integrarea sa în oferta culturală locală. De la momente de reenactment istoric, la o „discotecă pe casete”, programul include activități variate, menite să atragă un public cât mai larg. Astfel, organizatorii își doresc să împletească informațiile de specialitate oferite prin tururi ghidate cu intrare liberă la principalele obiective de patrimoniu local (castelul, moara, biserica de lemn, pivnițele grofului), cu povestirile locale, trăite, depănate în șezători cu localnicii, deschizând o perspectivă umană și personală asupra istoriei comunei și a monumentelor sale. În același spirit al autenticității, vor avea loc ateliere de meșteșuguri, precum și un atelier gastronomic cu ingrediente locale și rețete istorice culese din bătrâni. De altfel, importanța hranei conectate cu contextul natural și cultural local va fi explorată și printr-un atelier de identificare a ciupercilor și prin discuții publice pe tema ingredientelor culese din flora spontană, sub titlul „Din sălbăticie în farfurie”. Subliniind corespondențele dintre culturi va fi organizat un moment muzical sărbătorind cântecele din folclorul Țării Silvaniei, precum și cele ale locurilor din care vor veni și ceilalți participanți. Nu în ultimul rând, proiecțiile de fotografii și filme realizate pe parcursul școlii de vară vor constitui o parte esențială a proiectului, devenind parte a unei expoziții itinerante care va putea fi vizitată la Dragu, Zalău, Cluj-Napoca, București și în cel puțin două alte locații internaționale. Expoziția valorifică rezultatele școlii de vară, punându-le însă într-un cadru istoric mai larg, integrând documente de arhivă, precum și scanări georadar și LiDAR, modele 3D și experiențe VR. Asociația ARCHÉ este o organizație dedicată cercetării, conservării, valorificării și promovării patrimoniului cultural. Scopul său principal este de a sprijini și de a încuraja interesul față de patrimoniu, punând accent pe înțelegerea importanței sale sociale și a valorilor specifice. Încă de la înființare, ARCHÉ a avut în vedere facilitarea dialogului între specialiști din diverse domenii implicați în protejarea monumentelor istorice, precum și între acești specialiști și publicul larg.

Urmăriți un material foarte necesar în care încercăm să abordăm din punct de vedere duhovnicesc spinoasa problemă a inteligenței artificiale așa cum se prezintă ea în prima parte a anului 2025. Desigur că veți afla că marea majoritate a problemelor sunt de durată și nu sunt legate strict de perioada de timp în care a fost filmat acest material.Un clip de folos pentru noi toți.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un foarte bun și documentat material despre Icoana Maicii Domnului "Platytera" („mai încăpătoare decât Cerurile”) - icoană care mai este numită „a Semnului”, icoană pe care o găsim în toate bisericile ortodoxe.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un material în care Paul Truebenbach, care înainte a fost luteran iar actualmente este preot ortodox în SUA și foarte apropiat de ortodoxia românească, răspunde unor întrebări legate de calea de revenire la Biserica mamă.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți o nouă discuție informativă și antrenantă cu Sorin Damian, cercetător în științe medievale, despre Sinodul 6 Ecumenic - eveniment de importanță maximă în ortodoxie și în Imperiul Bizantin datorită implicațiilor sale duhovnicești, sinod în care au fost angrenate mari forțe geopolitice care au încercat să-i vicieze hotărârile.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un foarte interesant dialog în care Whitney Webb, o cunoscută jurnalistă de investigație, dezvăluie interesele ascunse din spatele celor ce dezvoltă și controlează inteligența artificială.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți prima parte a unui frumos material în care părintele Pimen ne răspunde la mai multe întrebări legate de creșterea copiilor și pregătirea tinerelor generații pentru viitor.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un reportaj în care se dezvăluie stadiul avansat al pregătirilor pentru construirea celui de-al Treilea Templu din Ierusalim.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți o relatare foarte frumoasă despre unii din cei mai mari sfinți ai Bisericii, cei 40 de martiri din Sevastia Armeniei.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Muzica este unul dintre principalii factori de influență asupra societății - mai ales asupra tinerilor. Prin muzică se modelează adânc ideologia generațiilor care se ridică. Urmăriți acest material pentru o analiză asupra acestui subiect.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un material despre Andrew Huberman, un neurocercetător foarte popular online care explică motivul pentru care a devenit credincios.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un agreabil și edificator dialog cu Titus Percea legat despre adevărata cultură și cum putem să găsim evenimente culturale care să ne ridice către Dumnezeu din smoala anticulturii contemporane.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un colaj de 10 minute conținând situații în care persoanele woke, puse în fața realității, dezvăluie superficialitatea gândirii lor.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un foarte bun dialog dintre părintele Iosia și un apologet catolic în care este scoasă la lumină învățătura ortodoxă despre căsătorie în contrast cu conceptul modern secular, atingând și problema divorțului, atât de neînțeleasă astăzi, inclusiv printre creștini.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Am ajuns la episodul 11 din seria ANATOMIA DOLIULUI. Există povești care ne opresc din mers. Care ne obligă să privim suferința în față, nu ca pe o teorie, ci ca pe o realitate care schimbă vieți pentru totdeauna. În acest episod îți fac cunoștință cu Ina Candale — mamă, soție, femeie care a înfruntat pierderi greu de imaginat.Ina și-a pierdut brusc soțul, iar după câțiva ani și copilul lor cu nevoi speciale, un băiețel de doar 6 ani. Durerea ei a fost adâncă, dar nu fără răspuns. În mijlocul celei mai negre văi, Dumnezeu a lucrat restaurare, aducând speranță acolo unde părea că nu mai e nimic de reclădit. Astăzi, Ina este recăsătorită și mamă a două fetițe — o mărturie vie că, deși cicatricile rămân, ele pot deveni locuri prin care se vede harul.Vom vorbi despre pierdere și dor, despre credință când totul se prăbușește, despre cum arată vindecarea în timp și despre Dumnezeul care nu promite ocolirea suferinței, dar Se face prezent în ea.Dacă ți-au plăcut episoadele din acest sezon, nu uita că poți dona echivalentul unei cafele pe ⁠https://buymeacoffee.com/vulnerabil⁠, ca să contribui la creșterea acestui proiect.⁠__________Dacă dorești să susții #VULNERABIL o poți face aici:REVOLUT - @ramonalazar1RO37BTRL00601201B14434XX (RON)RO12BTRLEURCRT00B1443401 (EUR)https://buymeacoffee.com/vulnerabilNu uita să dai FOLLOW dacă asculți pe Spotify, un RATING și un REVIEW dacă asculți ⁠pe Apple Podcasts și SUBSCRIBE dacă asculți pe Youtube. Prin asta contribui la fiecare episod al acestui podcast și mă ajuți să ducem poveștile acestea mai departe.Urmărește-mă și pe rețelele sociale:Instagram – ⁠⁠⁠⁠⁠https://www.instagram.com/ramylazar/⁠⁠⁠⁠Facebook – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ ⁠ ⁠ ⁠⁠https://www.facebook.com/ramy.scurtu⁠⁠⁠⁠Website – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://ramonalazar.ro⁠⁠

Urmăriți un amuzant dar de fapt trist material în care părintele Moise reacționează la o serie de clipuri în care sunt prezentate diverse atitudini legate de problema masculinității.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți o foarte bună prezentare de către părintele Moise a celor mai distrugătoare probleme la nivel de gând care distrug starea sănătoasă a minților bărbaților.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un material halucinant care ne prezintă o mare înșelare din lumea virtuală (una din multele care vor urma probabil) și modurile uimitoare în care reacționează lumea.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un material necesar în care încercăm să clarificăm problema actelor cu cip care se doresc a fi implementate în Uniunea Europeană.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Cum treci de la lipsuri la libertate financiară? Și ce legătură are Biblia cu investițiile și succesul?

Am ajuns la episodul 10 din această serie specială ANATOMIA DOLIULUI și stau de vorbă cu Aniela De Vegvar. Aniela este soție, mamă, asistent social și psihoterapeut — iar din descrierea ei vei afla exact cum a ajuns să facă toate acestea.Când i-am propus Anielei să facem acest episod, m-am gândit să vorbim despre cum putem noi să devenim un sprijin real pentru cei din jurul nostru, în mod practic. În final, acest episod atinge profund tema empatiei: ce este ea, cum o putem înțelege mai bine și cum o putem crește atât în noi, cât și în copiii noștri.Pe finalul discuției, veți avea parte de o mini-ședință de terapie, pentru că încerc — alături de Aniela — să înțeleg ce se întâmplă în mintea mea după acest sezon în care am stat cu durerea multora. Uneori, am simțit-o copleșitoare, și, deși am vrut mereu să arăt empatie, blândețe și dragoste față de invitații mei, am avut senzația că nu am reușit suficient. Probabil că e vorba și de sindromul impostorului... doar că ar fi nevoie de mai multe ședințe de terapie ca să ajungem la rădăcini.Sunt curioasă să-mi spuneți dacă această vulnerabilitate, fără perdea și ascunzișuri, vă este de folos și dacă ați învățat ceva nou și despre voi înșivă.Dacă ți-au plăcut episoadele din acest sezon, nu uita că poți dona echivalentul unei cafele pe https://buymeacoffee.com/vulnerabil, ca să contribui la creșterea acestui proiect.____________Pe ANIELA o găsești aici:Facebook - https://www.facebook.com/aniela.dumaInstagram - https://www.instagram.com/devegvar/__________Dacă dorești să susții #VULNERABIL o poți face aici:REVOLUT - @ramonalazar1RO37BTRL00601201B14434XX (RON)RO12BTRLEURCRT00B1443401 (EUR)https://buymeacoffee.com/vulnerabilNu uita să dai FOLLOW dacă asculți pe Spotify, un RATING și un REVIEW dacă asculți ⁠pe Apple Podcasts și SUBSCRIBE dacă asculți pe Youtube. Prin asta contribui la fiecare episod al acestui podcast și mă ajuți să ducem poveștile acestea mai departe.Urmărește-mă și pe rețelele sociale:Instagram – ⁠⁠⁠⁠https://www.instagram.com/ramylazar/⁠⁠⁠Facebook – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ ⁠ ⁠ ⁠https://www.facebook.com/ramy.scurtu⁠⁠⁠Website – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://ramonalazar.ro⁠

Am ajuns la episodul 9 din seria specială ANATOMIA DOLIULUI. Invitata mea de astăzi este Diana Hristescu. Diana este soție, mamă și asistentă medicală de profesie. Episodul de azi este unul care ne pune față în față cu realitatea pe care multe mame ascunse de ochii noștri o trăiesc. Mame care își petrec multe zile închise într-un salon de spital, cu inima veșnic în rugaciuni și sufletul împărțit pentru că poate au alți copii care le așteaptă acasă. Despre asta e si povestea Dianei, chiar dacă e destul de dificil să transmită în cuvinte tot greul și durerea pe care le-a resimțit în acele clipe, dacă ești atent și sensibil le vei percepe în vocea ei. E un episod care frânge, dar care îți arată că viața poate să continue și după moartea unui copil pe care l-ai primit ca pe un dar, pentru că îl ai pe Dumnezeu alaturi și El te ține drept și demn. ____________Pe DIANA o găsești aici:Facebook - https://www.facebook.com/profile.php?id=100007534443151Instagram - https://www.instagram.com/diana.hristescu/__________Dacă dorești să susții #VULNERABIL o poți face aici:REVOLUT - @ramonalazar1RO37BTRL00601201B14434XX (RON)RO12BTRLEURCRT00B1443401 (EUR)https://buymeacoffee.com/vulnerabilNu uita să dai FOLLOW dacă asculți pe Spotify, un RATING și un REVIEW dacă asculți ⁠pe Apple Podcasts și SUBSCRIBE dacă asculți pe Youtube. Prin asta contribui la fiecare episod al acestui podcast și mă ajuți să ducem poveștile acestea mai departe.Urmărește-mă și pe rețelele sociale:Instagram – ⁠⁠⁠⁠https://www.instagram.com/ramylazar/⁠⁠⁠Facebook – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ ⁠ ⁠ ⁠https://www.facebook.com/ramy.scurtu⁠⁠⁠Website – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://ramonalazar.ro⁠

La finalul întâlnirii dintre PSG și Inter, mulți s-au întrebat dacă au urmărit într-adevăr o finală de Liga Campionilor sau un meci din campionatul județean unde diferența dintre cele 2 echipe este ca cea de la cer la pământ. Ne-am așteptat la un meci cu nerv cu încleștări de o parte și de cealaltă și ne-am trezit cu cel mai dezechilibrat ultim act din istorie! Niciodată în cele 69 de finale disputate de-a lungul timpului nu a fost o diferență de 5 goluri într-un meci cu trofeul pe masă între teoretic, cele mai bune două echipe ale competiției! Au mai fost rezultate de 4-0, și Steaua a pierdut cu AC Milan în 1989 la un astfel de scor, dar românii au jucat totuși ceva atunci. A mai fost un 7-3 între Real Madrid și Eintracht Frankfurt în 1960, dar niciodată un 5-0! PSG cinci la nimic Inter! Una manita din partea spaniolului Luis Enrique.Și Istvan Kovacs  trebuie felicitat, chiar dacă nu prea a avut ce arbitra. Nu a acordat niciun minut de prelungiri, curmând suferința Interului și e primul arbitru cu trei finale europene în CV, Conference, Europa și Champions LeagueNu ar fi multe de spus despre un meci în care o singură echipă a existat pe teren și a știut exact ce își dorește, în timp ce cealaltă a avut o atitudine fricoasă, fără vlagă și subordonată. Hakimi și noua stea a fotbalului francez, Desire Doue în primele 20 de minute au clarificat lucrurile, apoi din nou Doue, georgianul Kvaratskhelia și un alt puști minune Mayulu în ultima jumătate de oră au răsucit cuțitul în rană pentru cea mai mare umilință în istoria finalelor de Champions League.Ce simte Barcelona? Dar Mbappe ?După un asemenea deznodământ, ar fi curios de aflat ce simt cei de la Barcelona și în ce stare de spirit este fosta vedetă a parizienilor Kilian Mbappe. Echipa catalană a etalat un fotbal șampanie pe toata durata sezonului și teoretic trebuia să fie la Munchen în locul Interului și să ofere meciul pe care îl aștepta toată planeta. Cât despre, Kylian Mbappe, acesta s-a comportat ca un copil râzgâiat după ce a luat saci cu bani și a anunțat că pleacă la Madrid să câștige trofeul Champions League. E puțin ironic că fix după plecarea sa PSG, a câștigat trofeul pentru prima dată în istorie și devine a noua echipă care bifează tripla Campionat-Cupă-Ligă după Celtic, Ajax, PSV, Manchester United, Barcelona, Inter, Bayern Munchen și Manchester City. PSG este noua campioană a Europei, iar Olympique Marseille nu se mai poate considera singura echipă franceză cu trofeul Champions League în vitrină. De acum, de fapt, niciun club francez nu mai are niciun avantaj față de Paris. St Etienne l-a pierdut de câțiva ani după ce în 2012 raportul de campionate câștigate arăta 10-2, acum e 10-13. Nici Lyon nu mai are avantaj în Cupa Franței după ce tot în 2012 balanța era 8-2, azi e 8-13. Acum nici Marseille nu mai poate cânta “campionii Europei, voi niciodată nu veți fi” pentru că PSG a luat și ea trofeul cu urechi și este foarte posibil să treacă în avantaj în anii următori. Altfel spus, cele 2 miliarde de euro cheltuite de când au venit petrodolarii au dat roade. Dar a meritat, căci fotbalul creat și promis de Luis Enrique este formidabil.La Luis Enrique nu au loc superstaruriSpaniolul este unul dintre puținii antrenori din lume care, probabil, a fost fericit că a scăpat de superstaruri ca Messi, Neymar, Mbappe, pentru a construi o echipă așa cum și-a dorit el. De fapt, a creat noi superstaruri pentru că tinerii lui au intrat în istorie și au băgat-o acolo și pe Inter, chiar dacă italienii stau acum de partea greșită a ei.Fanii lui PSG i-au mulțumit lui Lus Enrique într-un mod special. La sfârșitul partidei de pe Allianz Arena din Munchen au creat un banner în care fetița spaniolului, Xana, decedată la doar 9 ani după o lungă suferință din cauza unei boli incurabile, se bucură alături de tatăl său, sărbătorind împreună așa cum și-ar fi dorit amândoi. Omul care a pierdut odată totul este azi campion al Europei și nu vrea să se oprească aici. Următorul pariu este campionatul mondial al cluburilor care va începe la jumătatea lunii iunie!De partea cealaltă, Simone Inzaghi a recunoscut cã Inter nu s-a ridicat nici un moment la nivelul adversarei. Italianul nu a dat un răspuns clar dacă va continua pe banca nerazzurilor după eșecul usturător de la Munchen dar probabil șefii lui Inter se vor gândi la schimbare mai ales că echipa a pierdut anul acesta și titlul în Serie A in favoarea lui Napoli.Au câștigat băiețiiCa o concluzie, PSG-Inter a fost un meci băieți vs bărbați, însă de data asta legea au făcut-o băieții. Tânăra echipă a lui Luis Enrique a venit cu toată efervescența, toată prospețimea, toată viteza, toată exuberanța specifice vârstei și a demantelat un adversar pentru care prezența într-o finală a părut să fie prea mult. Inter a arătat ca o adunătură de bătrâni fără chef, pentru care un fotbal într-o sâmbătă seară e o povară. S-a văzut că Inter este o finalistă nedemnă încă din prima repriză. Un singur fault făcut și niciun șut pe poartă într-un mitan în care totul deja era decis spune multe despre modul în care au abordat jocul oamenii lui Inzaghi. O povară într-un meci care ar trebui să fie o bucurie, dar care s-a transformat într-o tristețe, mai ales pentru fanii italieniÎntr-adevăr, nu a părut să fie o finală de Liga Campionilor. Pentru că nici nu a fost. A fost un măcel, o execuție fără milă, o umilință. 

PUTEREA BINELUI ÎN MÂINILE TALE este un podcast care inspiră și mișcă inimi!Mădălina Cimpoieș, femeia din spatele Asociației DALIA și Clinicii DAVIMA – două inițiative care aduc speranță acolo unde durerea pare să fi spus ultimul cuvânt ne povestește cu bucurie și vulnerabilitate despre un vis devenit realitate.

Prieteni, Răzvan Lucescu este invitatul acestei ediții cu numărul 110. Interviul nu este doar despre fotbal, cum poate ați putea crede. Urmărindu-l, veți descoperi un om foarte echilibrat, cu o viziune foarte bună asupra vieții, un om fericit și îndrăgostit, un om pasionat de profesia lui. Am intrat și în dedesubturi sportive, dar și în ale societății și am ascultat povești ale familiei Lucescu. Prețioase momente.  00:01:35 - Ne încălzim cu pui ardelenesc, bancuri scurte și infantile (cum ar zice Radu) și câteva perle din noua carte semnată de Radu Paraschivescu, În virtutea inepției - avem și două exemplare, prin tragere la sorți, pentru comunitatea de membri plătitori, facem anunțul cât de curând. Altfel, mai împărtășim gânduri despre președintele ales și vă anunțăm că pe 21 iunie vom fi la Alba Iulia pentru Întâlnirile Vorbitorincii. O să punem biletele în vânzare cât de curând. 00:50:17 - Salonic - OK - PAOK. Cu Răzvan Lucescu 02:13:06 - Spuma filelor vă aduce următoarele titluri: Daniel Pennac - Cazul Malaussene I. M-au mințit, Anne Applebaum - Axa autocraților, Sorj Chalandon - Înverșunat, Cătălin Ceaușoglu - Dezrădăcinații. 02:39:18 - Fotbal și fotbalamuc într-o formă restrânsă, doar cât să vă dovedim că și noi ne pricepem la fotbal, nu doar invitatul nostru - Poli Timișoara, Cristi Chivu și salvarea Parmei, Luka Modrić și Real Madrid  02:53:43 - Oale, ulcele și tigăi cu minciunele, lapte de pasăre cu caramel sărat și altele. Dar pe cele mai importante le-am numit

Al optulea episod din seria ANATOMIA DOLIULUI vine cu o discuție benfică pentru oricine pe care am purtat-o cu Șefania Botez. Ștefania este specializată în psihoterapiesistemică de cuplu și familie, este președinta asociației consilierilor creștini din România, are o vastă experiență în profesia sa, dar toate cunoștințele ei sunt ancorate în Scriptura. Episodul de azi are o abordare mai tehnică. O discuție desprecum metabolizează pierderea corpul și creierul nostru. Tocmai de aceea te încurajez să îl asculți, chiar dacă nu ai ascultat niciun alt episod din această serie, pentru că se potrivește pe multe etape din viață, nu doar pe perioada de doliu. Sper ca episodul de azi să îți fie de folos în a recunoaște că durerea altuia poate să existe, chiar dacă ți se pare că nu sevede sau nu arată așa cum ți-ai imaginat tu că ar trebui să arate. Și sper să pleci la drum măcar cu o frază potrivită pe care să o spui cuiva care pierde brusc sau într-un mod anticipat pe cineva. Și dacă ai găsit ceva de ajutor înaceastă serie te încurajez să îți arăți aprecierea printr-o donație. __________ Pe ȘTEFANIA o găsești aici:Facebook - ⁠ https://www.facebook.com/stefaniabotezpsihoterapeut__________Dacă dorești să susții #VULNERABIL o poți face aici:REVOLUT - @ramonalazar1RO37BTRL00601201B14434XX (RON)RO12BTRLEURCRT00B1443401 (EUR)https://buymeacoffee.com/vulnerabilNu uita să dai FOLLOW dacă asculți pe Spotify, un RATING și un REVIEW dacă asculți ⁠pe Apple Podcasts și SUBSCRIBE dacă asculți pe Youtube. Prin asta contribui la fiecare episod al acestui podcast și mă ajuți să ducem poveștile acestea mai departe.Urmărește-mă și pe rețelele sociale:Instagram – ⁠⁠⁠⁠https://www.instagram.com/ramylazar/⁠⁠⁠Facebook – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ ⁠ ⁠ ⁠https://www.facebook.com/ramy.scurtu⁠⁠⁠Website – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://ramonalazar.ro⁠

Invitatul acestui episod este Gabriel Biriș, avocat de drept fiscal, care a fost în guvernele României și posibil să mai fie. Veți urmări cea mai tare discuție despre taxe care s-a purtat vreodată în România la un podcast, pe înțelesul tuturor. Veți afla lucruri care o să vă dea de gândit și punctăm lucrurile greșite care se întâmplă în prezent, dar căutăm și soluțiile simple astfel încât să nu ne sufocăm în taxare. 07:20 Următorul ministru al finanțelor? 11:15 Taxe pe contractul social 16:00 Impozitare în funcție de câștig 22:13 Modelul bulgăresc. Sunt bulgarii mai deștepți ca noi?  29:30 Pensii + salarii + dobânzi = bugetul României. Model catastrofal. 43:00 Maximizarea profitului rămâne un obiectiv 49:00 Unde dispare TVA-ul 53:20 Ce înseamnă taxarea inversă 56:21 Corupție la nivel foarte înalt 1:07:28 Cât ar putea crește TVA-ul? 1:25:22 E-Factura a devenit o povară pentru contabili 1:31:04 Crimă împotriva antreprenorilor români 1:42:06 Stabilitatea cursului valutar 1:55:26 Soluții

În episodul de azi, al șaptelea din seriaANATOMIA DOLIULUI, stau de vorbă cu Tessa Șimon. Tessa este soție, mamă și povestea ei cumplită te va face să îți pui multe întrebări despre tine și credința ta. Tessa a trăit ceea ce mulți ar numi un coșmar: și-a pierdut mama, tatăl, unchiul și sora cea mai mică – toți odată. Doar că ea nu s-a trezit din acest vis urât niciodată. Din contră, a fost nevoită să se uiteîn ochii morții și să continue să trăiască.Tessa a crescut în Michigan, SUA, iar de câțiva ani trăiește în România alături de soțul ei, Ovi, și de cei trei copii ai lor. În acest episod Tessa vorbește în limba engleză. Dacă nu cunoști limba engleză, am mai publicat un episod în care Ada Tarcău îi dublează vocea în limba română.În acest episod, Tessa ne împărtășește cum arată durerea când nu mai încape în cuvinte, cum se poateridica cineva dintr-o viață sfărâmată și cum e să trăiești zi de zi cu întrebări fără răspuns. Această conversație nu fost ușoară pentru mine, dar nu a fost ușoară pentru Tessa. Totuși, e una dintre cele mai copleșitoare și pline de speranță povești de la VULNERABIL. Pentru că, dincolo de traumă, Tessa poartă în ea o lumină care nu vine din ea însăși, ci dintr-o sursă mai mare decât orice durere: nădejdea în Hristos.__________ Pe TESSA o găsești aici:Facebook -   https://www.facebook.com/tessa.klintInstagram -  https://www.instagram.com/tessa.simon/__________Dacă dorești să susții #VULNERABIL o poți face aici:Ramona LazarRO37BTRL00601201B14434XX (RON)RO12BTRLEURCRT00B1443401 (EUR)https://buymeacoffee.com/vulnerabilNu uita să dai FOLLOW dacă asculți pe Spotify, un RATING și un REVIEW dacă asculți ⁠pe Apple Podcasts și SUBSCRIBE dacă asculți pe Youtube. Prin asta contribui la fiecare episod al acestui podcast și mă ajuți să ducem poveștile acestea mai departe.Urmărește-mă și pe rețelele sociale:Instagram – ⁠⁠⁠⁠  / ramylazar  ⁠⁠⁠Facebook – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ ⁠ ⁠ ⁠  / ramy.scurtu  ⁠⁠⁠Website – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://ramonalazar.ro

În episodul de azi, al șaptelea din seriaANATOMIA DOLIULUI, stau de vorbă cu Tessa Șimon. Tessa este soție, mamă și povestea ei cumplită te va face să îți pui multe întrebări despre tine și credința ta. Tessa a trăit ceea ce mulți ar numi un coșmar: și-a pierdut mama, tatăl, unchiul și sora cea mai mică – toți odată. Doar că ea nu s-a trezit din acest vis urât niciodată. Din contră, a fost nevoită să se uiteîn ochii morții și să continue să trăiască.Tessa a crescut în Michigan, SUA, iar de câțiva ani trăiește în România alături de soțul ei, Ovi, și de cei trei copii ai lor. În acest episod Tessavorbește în limba engleză și pentru ca ascultătorilor să le fie mai ușor să oînțeleagă, prietena Tessei, Ada Tarcău îi dublează vocea în limba română. Amb mai publicat un episode în care poți asculta vocea Tessei, exact așa cum vorbește ea, în engleză, dacă înțelegi această limbă. În acest episod, Tessa ne împărtășește cum arată durerea când nu mai încape în cuvinte, cum se poateridica cineva dintr-o viață sfărâmată și cum e să trăiești zi de zi cu întrebări fără răspuns. Această conversație nu fost ușoară pentru mine, dar nu a fost ușoară pentru Tessa. Totuși, e una dintre cele mai copleșitoare și pline de speranță povești de la VULNERABIL. Pentru că, dincolo de traumă, Tessa poartă în ea o lumină care nu vine din ea însăși, ci dintr-o sursă mai mare decât orice durere: nădejdea în Hristos.__________ Pe TESSA o găsești aici:Facebook - ⁠  https://www.facebook.com/tessa.klint⁠Instagram - ⁠ https://www.instagram.com/tessa.simon/⁠__________Dacă dorești să susții ⁠#VULNERABIL⁠ o poți face aici:Ramona LazarRO37BTRL00601201B14434XX (RON)RO12BTRLEURCRT00B1443401 (EUR)⁠https://buymeacoffee.com/vulnerabil⁠Nu uita să dai FOLLOW dacă asculți pe Spotify, un RATING și un REVIEW dacă asculți ⁠pe Apple Podcasts și SUBSCRIBE dacă asculți pe Youtube. Prin asta contribui la fiecare episod al acestui podcast și mă ajuți să ducem poveștile acestea mai departe.Urmărește-mă și pe rețelele sociale:Instagram – ⁠⁠⁠⁠⁠  / ramylazar  ⁠⁠⁠⁠Facebook – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ ⁠ ⁠ ⁠⁠  / ramy.scurtu  ⁠⁠⁠⁠Website – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://ramonalazar.ro

Există în inima fiecărei femei o sete adâncă după sens, valoare și apartenență — o dorință de a fi văzută, cunoscută și iubită cu adevărat. Într-o lume care ne învață să ne definim prin reușite, relații sau imagine, prea multe femei trăiesc cu inima frântă, încercând să fie “destul” pentru toți, dar pierzându-se pe sine.Această întâlnire nu a fost doar un eveniment — a fost o invitație la vindecare, la adevăr și la o reîntoarcere la sursa identității noastre: Hristos.Urmărește episodul în format video aici: https://www.youtube.com/watch?v=MeRoYgG474IPoți susține lucrarea Ekklesia aici: ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://www.ekklesia.ro/doneaza/⁠⁠

În episodul de azi, stau de vorbă cu Adina-Luiza Idor — psihoterapeut experiential și sistemic, terapeut ocupațional, soție, mamă a trei fetițe și o femeie care a înțeles că mângâierea, empatia și ascultarea pot fi punți spre inimile zdrobite. Adina ne ajută să înțelegem cum percep copiii moartea în funcție de vârstă, ce reacții emoționale sau comportamentale pot apărea și, mai ales, cum putem deveni noi, adultii, o prezență care oferă siguranță și încredere.Fie că ești părinte, educator, slujitor sau prieten al unei familii îndoliate, cred că vei găsi aici o perspectivă nu doar informată, ci și adânc ancorată în speranța care vine din Dumnezeu — Cel care, cum spune Scriptura, „tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile”.Rămâi aproape. Uneori, cel mai de folos lucru pe care îl putem oferi e o întrebare bine pusă, o lacrimă împărtășită, o prezență care spune: „Sunt aici, chiar dacă nu știu ce să spun.”__________ Pe ADINA o găsești aici:Facebook - https://www.facebook.com/adinaluiza.idorInstagram - https://www.instagram.com/psiholog_adina_idor/ __________Dacă dorești să susții #VULNERABIL o poți face aici:Ramona LazarRO37BTRL00601201B14434XX (RON)RO12BTRLEURCRT00B1443401 (EUR)https://buymeacoffee.com/vulnerabilNu uita să dai FOLLOW dacă asculți pe Spotify, un RATING și un REVIEW dacă asculți ⁠pe Apple Podcasts și SUBSCRIBE dacă asculți pe Youtube. Prin asta contribui la fiecare episod al acestui podcast și mă ajuți să ducem poveștile acestea mai departe.Urmărește-mă și pe rețelele sociale:Instagram – ⁠⁠⁠⁠https://www.instagram.com/ramylazar/⁠⁠⁠Facebook – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ ⁠ ⁠ ⁠https://www.facebook.com/ramy.scurtu⁠⁠⁠Website – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://ramonalazar.ro⁠⁠⁠