Podcasts about despre

Cum construiești un festival internațional de la zero – și îl duci la 25 de ediții?  În episodul acesta din BT Talks, Andi Moisescu stă de vorbă cu Mihai Chirilov și Cristian Hordilă despre povestea TIFF: de la un mesaj lăsat pe robotul telefonic, până la unul dintre cele mai importante festivaluri de film din Europa de Est.

România e una dintre puținele țări din Uniunea Europeană care nu acceptă căsătoriile între persoane de același sex și nici vreo altă formulă juridică de recunoaștere a cuplurilor LGBTQ. Astfel,România se plasează pe ultimul loc la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește protecția legală și respectarea drepturilor persoanelor LGBTQ.  Sîmbătă, 13 iunie, are loc marșul Bucharest PRIDE, la care sînt așteptați peste 30.000 de participanți. Marșul încheie un amplu program de evenimente culturale dedicate comunității LGBTQ și desfășurate sub titlul „All of Us” și marchează 30 de ani de la înființarea Asociației Accept. Despre problemele cu care încă se confruntă comunitatea LGBTQ, despre ce reprezintă Asociaţia Accept, despre semnificaţia marşului Bucharest PRIDE vorbim cu Victor Ciobotaru, directorul executiv al Asociației Accept, şi regizorul Eugen Jebeleanu, membru în Consiliul director al asociației.Ce sărbătoriți în 2026, la 30 de ani de la înființarea Asociației Accept?Victor Ciobotaru: „Avem multe motive de sărbătorit, pentru că marșul este și un festival, o sărbătoare, în care comunitatea LGBT se bucură. În primul rînd, sărbătorim anii de reziliență la nivel de comunitate, anii aceștia în care persoanele din comunitate, atît la nivel individual, cît și ca familii, au rezistat, au trăit în această țară, au iubit și-au dus viețile, în lipsa recunoașterii legale. Sărbătorim faptul că avem o comunitate mai puternică, mai vizibilă decît în anii precedenți. Sărbătorim și toate victoriile juridice pe care le-am obținut pînă acum pentru avansarea drepturilor persoanelor LGBT din România. Însă, în același timp, menținem și ideea de protest a marșului Bucharest Pride, în care continuăm să ne cerem drepturile, pe care nu le avem, în ciuda faptului că le cerem în stradă de 21 de ani, de la primul Pride organizat în România. (...) Avem în vedere, în primul rînd, dreptul de a avea familiile protejate și recunoscute legal, ca oricare altă familie. Facem referire la dreptul persoanelor transgender de a-și putea schimba actele conform identității lor. Statul român continuă nu numai să pună piedici, dar şi să tragă de timp în a respecta și a oferi protecția de care persoanele din comunitate au nevoie.”Cum se face că România poate avea un Pride masiv în capitală și alte marșuri asemănătoare în orașele mari, dar nu reușește să rezolve problemele instituționale sau legale?Eugen Jebeleanu: „Sîntem blocați, cred, și într-un moment politic destul de fragil în care este România azi și nu numai. Și asta face ca lucrurile să avanseze foarte lent. Bineînțeles, ca să lăsăm și o parte optimistă în această discuție, există victorii, există niște cîștiguri pe care comunitatea le-a avut de-a lungul anilor și tocmai această vizibilitate pe care o avem azi, totuși, în anumite momente importante. Există un număr foarte mare de oameni care participă la acest marș și care fac o grămadă de lucruri extraordinare în toată această săptămînă și în timpul anului, dar cred că bariera este din partea politică unde lucrurile, din păcate, văzînd cum avansează și cum urcă această extremă dreapta, sînt îngrijorătoare și pur și simplu blochează avansarea unor demersuri în vederea acestor drepturi despre care tot vorbim. Cu siguranță, toate lucrurile astea țin de misiunea Asociației Accept și de misiunea noastră ca oameni implicați și activiști sau artiști care lucrăm pe aceste teritorii, dar dincolo de asta e vorba și de demnitatea cu care ar trebui să poată trăi o persoană gay, trans într-o țară europeană astăzi, ceea ce nu se întîmplă. Adică lucrurile cred că se răsfrîng și într-un mod mult mai cotidian în discriminarea cu care ne confruntăm, în lucrurile care încă sînt de depășit. Există o reprezentare poate uneori eronată, există multe lucruri în educație care nu sînt rezolvate și de aici vedem și niște repercursiuni tragice. Au fost cazuri în care tinerii au renunțat, și-au luat viața de fapt, pentru că au fost supuși unor tratamente absolut teribile și nu au fost recunoscuți de părinților. Blocajele sînt de ordin macro, la nivel politic, și de ordin micro, în tot ceea ce noi putem să facem și nu doar noi, oamenii din comunitate, dar fiecare prin gesturile noastre și, bineînțeles, și prin mersul la vot.”„Societatea nu este pregătită” – ăsta este argumentul pe care îl auzim adesea dinspre zona politică. Ce înseamnă că societatea nu este pregătită?Victor Ciobotaru: „Aceasta este o marotă pe care o auzim de la politicienii care s-au perindat de-a lungul timpului la putere, în încercarea de a cîștiga timp. Cînd vine vorba de respectarea drepturilor omului într-o societate democratică, acesta nici nu ar trebui să fie un argument, pentru că respectarea unui drept fundamental este garantat de Constituție și nu de voința unora sau altora și nici măcar de voința unei majorități. Pentru că într-o democrație nu putem vorbi de tirania majorității, care poate decide astăzi sînt de acord cu dreptul tău și mîine nu, nu mai sînt de acord. Nu așa merg lucrurile într-o democrație. Politicienii care folosesc acest tip de argumente, că societatea nu e pregătită, sînt doar politicieni populiști care fug de responsabilitatea pe care o au în a decide, în a legifera pentru protecția tuturor cetățenilor, pentru că de asta au fost aleși acolo. Însă, dincolo de acest pseudo-argument, care nu stă în picioare, noi știm că societatea este pregătită. Pentru că doar în ultimii 10 ani, societatea românească a trecut printr-o transformare profundă. Sînt numeroase studii care arată faptul că românii din toate categoriile sociale înțeleg cu ce se mănîncă democrația, mai mult decît se pare că înțeleg politicienii și înțeleg nevoia de protecție a drepturilor. Înțeleg faptul că o familie formată din două persoane de același sex are aceleași nevoi ca o familie heterosexuală și sînt de acord cu protecția. E un studiu din anul 2024, unde, pentru prima dată, se arăta că o majoritate de 53% dintre români erau de acord cu o formă de protecție și recunoaștere legală a familiilor formate din persoane de același sex. Fie că vorbim despre căsătorie, fie că vorbim despre parteneriat civil. Deci, avînd în vedere realitățile acestea, dovedite și prin studii sociologice, nu putem vorbi despre o societate care nu e pregătită. Politicienii sînt cei care nu sînt pregătiți să-și asume o reformă în sensul acesta.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Implică-te în misiunea Hope and Homes for Children accesând ⁠⁠https://hopeandhomes.ro/implica-te/ ⁠⁠Ascultă-ne și dă azi SUBSCRIBE pe:

Sezonul de podcast despre relații creat în colaborare cu Pagina de Psihologie a adus în conversație subiecte pe care mulți dintre noi le poartă în tăcere: cum iubim, cum pierdem, cum ne vindecăm, cum ne regăsim pe noi înșine în mijlocul relației cu celălalt și cum navigăm împreună o lume care ne invită la tot mai multă izolare. Astăzi ne vedem live, în ultima întâlnire de dinainte de vacanța de vară, în cadrul episodului 12 din acest sezon de podcast. Invitatul nostru de astăzi este Gáspár György: psiholog clinician, terapeut relațional și autor, cunoscut pentru contribuțiile în promovarea sănătății relaționale și a inteligenței emoționale în spațiul public din România. Este co-fondator al comunității Paginii de Psihologie și al Academiei de Terapie Imago din România.Alături de Paul Olteanu și Gáspár György adresăm teme precum: relația cu pierderea și cum încheiem ce a rămas neînchis relația părinte-copil când copilul este deja adult parenting și ce se întâmplă cu relația de cuplu după apariția copiilorintimitatea în cuplu și dificultățile în a iniția intimitatea sexuală relațiile de cuplu după 60 de aniResurse menționate:Cartea Dansul Furiei, de Harriet Lerner Cartea Dansul Fricii, de Harriet LernerCartea Thinking in Systems, de Donella MeadowsCărțile lui John GottmanEpisod produs și distribuit cu susținerea PPC România.Acest episod a apărut inițial live pe YouTube. "(00:00) Intro""(02:54) Încheieri și pierderi: de ce așteptăm un closure care nu vine""(03:51) Câte feluri de pierderi există și cum le integrăm""(06:50) Fiecare zi care se încheie e, de fapt, o pierdere""(08:28) De ce orice alegere bună conține și o pierdere""(13:09) Pierderile cer energie și de ce regretăm mai mult ce n-am făcut""(17:24) Ce se întâmplă cu rolul cuiva în sistem când dispare""(18:42) Pierderea ambiguă: prezent fizic, absent emoțional""(21:08) Terapia individuală și granițele relației de cuplu""(24:14) Sistemul e mai puternic decât individul (Thinking in Systems)""(28:17) Cum schimbi un sistem: întregul peste suma părților""(30:04) Homeostazia: sistemul caută stabilitate, nu sănătate""(31:43) Dansul furiei: manevre, contra-manevre și schimbarea reală""(35:11) Relația la distanță e o pierdere?""(38:32) Dor, dorință și dorul de ceea ce n-am trăit""(43:45) Pierderi ambigue: dispariție și ghosting""(45:24) Parenting: cum reconstruiești conexiunea cu copilul""(48:24) Dozarea reconectării și demnitatea copilului""(53:35) Divorț, regret și împăcarea cu o decizie luată demult""(59:16) Relația cu părinții: de la părinte-copil la adult-adult""(01:06:48) Copilul parentificat și etapele vieții de familie""(01:11:17) Cuibul gol și grija pentru propriii părinți""(01:17:34) De ce contează nu-ul copilului (contravoința)""(01:24:03) Autonomie vs. independență""(01:26:28) Cum îți susții partenerul prin perioada de pierdere a părinților săi""(01:30:45) Degradarea părinților și propria îmbătrânire""(01:42:36) Dating și vitalitate după 60 de ani""(01:47:35) Intimitatea sexuală în relațiile de durată: rușinea de a iniția""(01:50:42) A-ți dori ceea ce ai deja (Esther Perel)""(01:55:56) Ce ține atracția vie: spațiu, joacă, atingere""(02:00:14) Homeostazie și adaptare hedonică în cuplu""(02:06:48) Curajul de a rămâne viu și relațiile începute după 30""(02:12:25) Întrebări de final: un cuvânt despre familie, prietenie și cuplu"

Lili Ruse vine la o poveste alături de mine. Povestim despre mirajul care a fost Nicușor Dan, ce a dus la demiterea lui Ilie Bolojan, ce îl recomandă pe Eugen Toma pentru funcția de premier al României, ce credibilitate mai are presa din România și multe, multe altele.

Actuala ediție a Campionatului Mondial de Fotbal, care începe în 11 iunie, e una a superlativelor – 48 de echipe, 104 meciuri în 16 orașe din Mexic, Statele Unite și Canada – dar și una a contradicțiilor. FIFA a promis un turneu deschis și incluziv, însă politicile americane de imigrație îngreunează deja participarea a numeroși iubitori de fotbal. Ca să nu mai vorbim de prețul dinamic al biletelor, care transformă un sport popular într-un spectacol accesibil doar celor foarte bogați. În plus, așa cum se întîmplă adesea, Mondialul e și vitrină culturală, instrument de soft power, scenă politică, adică mult mai mult decît competiție sportivă. Despre toate acestea vorbim cu Mihail-Valentin Cernea, de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată.Statele Unite n-au avut cele mai cordiale relaţii în ultima vreme cu Mexic şi Canada, dacă ne gîndim doar la războiul tarifelor declanşat de Donald Trump. Se vor vedea tensiunile politice dintre cele trei state la acest Campionat Mondial de Fotbal?Mihail-Valentin Cernea: „Mă tem că da. Acum o să vedem ce se întîmplă la graniță pentru că, pînă la urmă, jucătorii vor sta în toate aceste trei țări și vor trebui să treacă de granițele foarte dure ale lui Donald Trump. Să nu uităm ce s-a întîmplat cu acel arbitru foarte talentat din Somalia care, din păcate pentru el, e din Somalia, care este în momentul de față scena unui scandal care ține de fraude în Statele Unite. Somalia a devenit pentru MAGA scena pentru o bătălie politică: democrații care aduc somalezi... Bănuiesc că acest arbitru i-a căzut victimă tocmai acestui scandal politic intern, adică e o problemă de politică internă americană care, iată, afectează și oameni nevinovați. Din cîte am înțeles, acel arbitru ar fi foarte, foarte bun, drept urmare, o pierdere și pentru Cupă, o pierdere și pentru fotbal. Dar politica internă americană domină pînă și politicile noastre externe și interne, în restul lumii, cum să nu domine și în fotbal?”Așa este, regimul vizelor s-a înăspit în Statele Unite ale Americii, controlele la granițe sînt mult mai severe, retorica naționalistă și anti-imigraționistă a președintelui Donald Trump e tot mai zgomotoasă. Cum poate o țară precum Statele Unite ale Americii în acest moment, cu aceste politici tot mai restrictive, să găzduiască un spectacol, o competiție care ar trebui să fie atît de deschisă?Mihail-Valentin Cernea: „Să nu reducem Statele Unite la MAGA și la Donald Trump. Statele Unite sînt mult mai mult decît MAGA și decît Donald Trump şi vor dăinui și după ce dispar MAGA și Donald Trump. Iar Statele Unite, în mod tradițional, sînt caracterizate de o cultură a deschiderii, de o cultură a imigrației, a acceptării diferențelor. Mai mult decît atît, tocmai în acest context de tensiuni între Mexic, Canada și Statele Unite, faptul că trebuie să organizeze împreună un turneu de o asemenea dimensiune, de o asemenea importanță, cu asemenea provocări de securitate, presupune cooperare la scară largă între toate aceste țări. Şi sper ca asta să fie o lecție pentru nord-americani pentru a găsi noi feluri de cooperare.”Chiar așa, se poate construi o cultură a cooperării pornind de la o experiență comună cum e acest turneu mondial?Mihail-Valentin Cernea: „Bănuiesc că da, măcar pentru că se formează legături. Niște oameni trebuie să vorbească cu niște oameni, trebuie să se organizeze, trebuie să se știe ce se întîmplă cu echipele, ce se întîmplă pe stadioane. E nevoie de cooperare politică, de asemenea, nu e vorba doar de cooperare economică, nu e vorba doar de cooperare sportivă. Sînt și niște decizii politice care trebuie luate de canadieni, de americani și de mexicani, ca lucrurile să funcționeze cum trebuie. Şi bineînțeles că toate cele trei țări au un stimulent în această cooperare pentru că, pînă la urmă, nu e vorba doar de o afacere internă nord-americană, nu vorbim de acorduri de liber schimb și așa mai departe, ci vorbim de o situație în care toată planeta se uită la aceste trei țări și la modul în care vor organiza acest turneu final. Vorbim de cel mai important sport al planetei, vorbim de foarte multe echipe, foarte multe națiuni și chiar și națiunile care nu s-au calificat probabil că vor privi ce se întîmplă acolo. Așa că au toate stimulentele canadienii, americanii și mexicanii să nu se facă de rîs din cauza cine știe căror probleme de politică internă sau de relații inter-state pe care le au în momentul de față. Măcar temporar ar trebui să avem un armistițiu între diferitele rivalități.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Urmărește podcastul numărul 285 de pe Acasă la Măruță, unde Cătălin Măruță o are ca invitată pe Dr. Virginia Târlea.#catalinmaruta #podcast #DrVirginiaȚârlea

Acum 2 ani, Lorand Soares-Szász a renunțat la 65% din clienții firmei.  Nu pentru că nu plăteau. Pentru că nu mai erau pe misiunea companiei. Vânzările au căzut. Profitul, la fel. Și totuși zice că a fost cea  mai bună decizie de business pe care a luat-o. Hai sa tinem legatura: Academia Gomag: https://academia.gomag.ro/  Blog: https://www.gomag.ro/blog/  Comunitatea Gomag: https://www.facebook.com/groups/gomagro/  Instagram: https://www.instagram.com/gomag.ro/  TikTok: https://www.tiktok.com/@gomag.ro Un episod de o oră și 20 de minute cu unul dintre cei mai influenți  traineri de antreprenoriat din România. Despre ce vorbim: - De ce a tăiat 65% din clienți și ce s-a întâmplat după - Cum a încasat 1,3 mil € într-un singur an - De ce a stat 13 luni fără salariu într-un alt an - 80.000€ investiți într-un an doar în cursuri pentru el personal - Cea mai bună zi de vânzări: 150.000€ - O zi de training cu Lorand astăzi — 25.000€ - De ce refuză contractele cu firme mari - Cum a împărțit 290.000€ profit între 11 angajați - „Fii sceptic, dar nu ignorant" — fraza care separă învingătorii    de victime Lorand Soares-Szász construiește de 17 ani business în educație  antreprenorială și își propune să „crească națiuni întregi prin  creșterea antreprenorilor". Gazda podcastului: Cosmin Dărăban, CEO Gomag. Înregistrat în studio la Gomag.

Din rubrica de astăzi Întrebări și răspunsuri, sunt abordate câteva teme importante pentru viața îndreptată spre Dumnezeu: ajutorul pentru cei aflați în nevoie, programul constant de rugăciune și trezvie, diferența dintre boala psihologică și cea duhovnicească, precum și alte subiecte.Răspândiți dragostea!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Performanța este influențată de arhitectura de valori dintr-o organizație. De aici pornește conversația cu Dorin Bodea, consultant în dezvoltare organizațională și autor al volumului „România între lumi. Valorile angajaților români”. În acest episod vorbim despre cum se formează mentalitățile colective, cum ne influențează sistemul în care muncim și de ce diferențele dintre companii țin adesea mai mult de cultură decât de competență sau resurse.Cartea lui Dorin vine după peste cincisprezece ani de cercetare și pleacă de la o întrebare incomodă: de ce organizații cu oameni buni ajung la rezultate atât de diferite?

Urmăriți un dialog foarte interesant între Tucker Carlson și p. Stephen de Young despre o problemă din antichitate care este actuală și astăzi - posibilitatea ca oameni demonizați să existe între elitele conducătoare - celebri nefilim (uriașii din vechime) menționați în Cartea Facerii, capitolul 6.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

După 14 ani de la precedentul său roman, Filip Florian revine în atenția cititorilor cu o nouă carte. Se numește „Media aritmetică” și a apărut la Polirom. Și este o poveste scrisă la persoana întîi de un fost sublocotenent de artilerie, Tudi (Tudor) Vlădoianu, care, după ce a luptat în Al Doilea Război Mondial, în 1948 se vede nevoit să se ascundă în podul unei mătuși. Pentru că rușii redeschid o anchetă legată de o ambuscadă în care a fost implicat în toamna lui 1944, cînd românii luptau alături de ruși, aproape de Budapesta. Și, ascuns în pod, Tudi începe să scrie. Despre întîmplări din viața lui, despre evenimente dinaintea războiului, din război și de după, dar și despre evenimente ceva mai vechi, despre Primul Război Mondial, la care a participat tatăl său. Am vorbit cu Filip Florian despre personajul pe care l-a creat, despre puterea cuvîntului scris pe care o descoperă naratorul său, despre istoria sîngeroasă a primei jumătăți a secolului trecut, despre interbelicul deloc idilic și despre atmosfera acelor ani, pe care o reconstituie în roman. Și, desigur, despre misteriosul titlu al cărții. Filip Florian: „M-am gîndit mult cum să apuc lucrurile astea, înainte de a începe. Fiindcă, să faci o salată și să amesteci tot felul de povești, începînd de la Primul Război Mondial, sau ușor dinainte, și mergînd pînă în anii aceia destul de negri, '48-'49, e foarte complicat. Așa încît, cedîndu-i acestui om dreptul de a vorbi la persoana întîi, a fost o ușurare foarte mare. El nu are pretenția că ține un jurnal, ci scrie în acel pod pentru a nu înnebuni, pentru a nu se da cu capul de pereți. Începe mai degrabă din acest motiv. Are nevoie de un soi de descărcare, de pace interioară pe care scrisul, măcar minimal, i-o oferă. În al doilea rînd, pentru că nu ține un jurnal, cu povești simple de zi cu zi, își permite să scrie orice și oricînd. Asta mi-a și plăcut teribil. Să penduleze în timp absolut după pofta lui. Dacă într-o zi, de exemplu, îi e dor de o bunică, scrie despre acea bunică și despre niște povești legate de ea. Dacă a doua zi își amintește nu știu ce grozăvie din război, scrie despre asta. Bineînțeles că toate au legătură între ele, ceea ce sper că se vede destul de clar și de bine în carte. Însă, această mișcare înainte-înapoi creează, după mine, și o șansă mai mare de a vedea cît de legate sînt, de fapt, toate lucrurile între ele. Nimic nu s-a întîmplat și nu se întîmplă din senin. Mie mi-a convenit epoca de atunci, dar în același timp, scriind, m-am trezit că parcă prezentul ar veni peste mine și personajul meu, în acel pod. Bunăoară, eu am început înainte de a exista războiul din Ucraina. Am tot vorbit despre armata rusă, despre ruși, despre tot felul de mizerii de-ale lor de pe front. (...) Așa încît, deodată m-am trezit cu războiul ăla care semăna cutremurător cu ce scriam. Apoi, vorbind despre anii '30, excesele extremei drepte, legionarii, guvernarea lui Goga, multe măsuri absolut aberante, toate acele legi din perioada dictaturii carliste, m-am trezit și ne-am trezit cu toții cu ultimele alegeri. Mai întîi prezidențiale și apoi parlamentare și cu o realitate complet nouă în România de azi. Nu despre asta am vrut să scriu, însă vorbesc despre fascinația unui scriitor de a vedea că o realitate care aparent e veche e aproape aceeași cu cea din prezent.”Media aritmetică este o modalitate personală de calcul a naratorului: dă note evenimentelor dintr-o zi, apoi adună notele și împarte rezultatul la numărul evenimentelor. Așa obține „media aritmetică”, „o medie care, invariabil, se învârtea şi se învârte în jurul cifrei şapte.” Ce semnificație are această ciudățenie?Filip Florian: „Sigur că e și un joc, dar pe de altă parte, pentru el, e și un fel de leac tot calculul ăsta. Într-o zi te gîndești numai la lucruri cumplit de rele. Deci, n-ar avea, în teorie, cum să iasă șapte. Dar, totuși, ridicîndu-te puțin deasupra lucrurilor sau vieții și constatînd, bunăoară, că tu ești întreg fizic, în timp ce alții, oameni care s-au întors de pe front, sînt infirmi sau, mai știu eu, foarte grav bolnavi, fără să vrei, trebuie să dai o notă bună acestei povești, că tu, fizic, încă ești complet întreg. Așa încît, forțînd un pic nota, ce-i drept, și găsind permanent și note bune, poți ajunge la acel șapte, care e o formulă a echilibrului. Asta mă fascinează de mulți ani. Nu-i vorba doar de cartea asta. Parcă atunci cînd ți se întîmplă tot felul de chestii bune, nu știu cum, în timp destul de scurt, vine ceva să le echilibreze. Și invers, dacă treci prin drame, prin povești foarte rele, de asemenea, în destul de scurt timp, se întîmplă ceva bun, care echilibrează.”Despre perioada interbelică descrisă în carte, o perioadă idealizată după 1990, Filip Florian spune:„Cred că noi, după '90, am avut un soi de exces anticomunist, ușor întîrziat, poate și fiindcă România n-a fost cea mai eroică țară, n-a existat o Primăvară de la Praga, o revoluție cum a fost cea maghiară din 1956, n-am avut lideri ca Lech Wałęsa sau un sindicat ca Solidaritatea. Dacă e să luăm tot blocul comunist estic, am fost cam pe la coadă, din păcate, așa încît senzația mea e că am căzut într-un exces anticomunist, lucru care a dus imediat și aproape inevitabil la o idealizare a interbelicului, la o prezentare a lui ca un soi de pămînt feeric, de perioadă magică. Or, încet, încet, privind mai bine epoca aia, constatăm că n-a prea fost așa, din foarte multe motive. Adică nu văd de ce extrema dreaptă și tot soiul de crime și masacre sînt băgate ușor sub preș, uitate, ignorate și alegem cu penseta doar ce a fost bun atunci. Și apoi s-au petrecut lucruri cumplite, mai ales pe frontul de Est. De asemenea, e un fel de tăcere deplină a tuturor pe subiectul ăsta. Lucruri care aproape au șocat și ofițerii germani, care, pur și simplu, nu își puteau imagina ce-i cu acea furie antisemită românească și cu ororile și pogromurile de la Odesa sau din lagărul de la Bogdanovca, ulterior. Așa încît, într-un fel, cel puțin pentru mine, cu cartea asta am încercat să echilibrez lucrurile, fiindcă altfel n-am înțelege de ce vorbim numai și numai și numai despre închisorile staliniste, care au fost, evident, ceva oribil. Tragedie e puțin spus. Dar, totuși, lumea n-a început cu ele. Au fost foarte mari mîrșăvii și înaintea lor. Și cred că ne-ar fi tuturor mai bine să vorbim, cu un ton egal, cu același fel de a măsura gravitatea lucrurilor despre toate astea.” Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural

În întâlnirea online “Q&A cu Mădălina” ce are loc periodic pentru oamenii din lista mea de Contacte au rămas multe întrebări nerăspunse. Iar la final de webinar am promis celor prezenți că voi lua întrebările respective și fac un episod #ThinkingMadeVisible cu răspunsurile mele. Acesta-i episodul, 173. Și e disponibil în Youtube, Spotify și Apple Podcast. Unde vrei tu și unde e comod pentru tine să-l asculți. Am răspuns ad-hoc, fără script și pregătire în avans la douăsprezece întrebări venite de la Antreprenori, Marketeri, Specialiști diverși.Am împărtășit din ce știu, experiența mea și lecțiile pe care le-am integrat până acum despre: Strategia de Marketing și ce o face să fie, de fapt, folosibilă (nu știu dacă există acest cuvânt); Cum începi, când pare că începi Marketingul de la zero; Ce greșeli văd că fac oamenii când gândesc și implementează Campanii de Marketing; Care-i mentalitatea antreprenorului care face lucrurile ca la carte, când e vorba de Marketing și dezvoltare de Business; Ce lipsește, când faci multe și totuși nu se vede creșterea; Care-i treaba cu Avatarul de Client Ideal și de ce, după șapte ani de când am lansat primul eBook despre acest concept, pare că-i mai actual ca oricând. Și alte idei, împletite cu glume, exemple și niște zâmbete. Musai vreau să zic asta: ce am împărtășit aici, în episodul 173, NU este adevăr absolut. Nu e bătut în cuie. Nu e testat pe TOATE afacerile din țara asta. Nu e o promisiune că dacă faci cum zic eu te îmbogățești peste noapte. Nu e extraordinar. Este real.

Paul Herinean vine la o poveste, alături de mine. Povestim despre perioada sa petrecută în Serviciul Român de Informații, cum profilăm eficient o persoană, cât de importantă este mentalitatea în orice tip de activitate, ce l-a făcut să plece din S.R.I., cu ce se ocupă firma sa acum, ce înseamnă un psiholog bun și multe, multe altele.

Urmăriți un scurt material în care este expus în ce fel se schimbă realitatea celor care sunt chemați de Dumnezeu.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

România anilor '90 a fost marcată de inflație galopantă, de sărăcie și sărăcire, pierderea locurilor de muncă, lipsuri, instabilitate și imprevizibilitate. Într-un asemenea context a explodat fenomenul cămătăriei. Cei care împrumutau oamenii cereau dobînzi exorbitante și dacă nu-și primeau înapoi banii și dobînzile cerute, îi terorizau pe datornici, îi agresau și le confiscau casele, bunurile, lăsîndu-i pe drumuri. Despre violențele acelei perioade de tranziție și fenomenul cămătăriei vorbim cu Anghel Damian, regizorul documentarului „Cămătarii” (PRO TV şi VOYO), şi psihologa criminalistă Leliana Pârvulescu.Care era atmosfera anilor '90, ce speranțe, ce așteptări aveau oamenii și cum au reacționat, de fapt, la instabilitatea economică, la pierderea locurilor de muncă și la tot haosul care s-a creat în societate după căderea comunismului?Anghel Damian: „În mod cert, anii aceia au însemnat un soi de speranță pentru românii care au ieșit de sub jugul comunist, că lumea se va transforma înspre bine. Speranță care s-a năruit foarte repede, pentru că, imediat au început toate acele mișcări sociale, mineriadele, inflația galopantă, lipsa locurilor de muncă, falimentele, privatizările forțate, primele guverne. Și, în paralel, a existat și un mini-exod al românilor care au plecat în străinătate. Foarte puțini dintre ei ca să își găsească un loc, ci mai degrabă să aducă bunuri din afară, să înceapă să facă un soi de comerț mai mult sau mai puțin legal. Celebra bișniță. Plus o altă comunitate de români care a plecat din țară, foști infractori, o comunitate care a plecat în speranța că va descoperi tărîmuri mult mai bogate decît cele de la noi, unde cazuistica pentru tipul acela de infracționalitate era extrem de redusă și unde infracțiunile erau pedepsite mult mai lejer față de codul penal românesc din comunism.”În anii '90, multe averi s-au făcut pe fondul vidului de putere și în contextul unor legi neclare. Proprietatea însăși, de stat sau privată, avea un statut incert. Statul era slab, cu instituții fragile. În lumea asta cu reguli fluide, ce era afacere și unde începea infracționalitatea organizată? Anghel Damian: „Avem chiar afirmația unui celebru politician de astăzi, lider de partid, care a declarat extrem de lejer că, practic, începuturile lui în afaceri au fost acele business-uri la negru, unde evaziunea fiscală era în floare. Deci, dacă sîntem reprezentați la cel mai înalt nivel statal de niște indivizi care își recunosc aceste fapte cu lejeritate, vă dați seama cam cît de mare era fenomenul. Practic, a ajuns aproape de un soi de mitologie populară. Dom'le, așa erau timpurile. Era normal. Se făcea la negru, nu se fiscaliza, nu se încasa, plăteai o șpagă, controalele erau pe șpagă. Și este un tip de comportament pe care nu mai ai cum să-l oprești în a se perpetua, dacă tu îl accepţi ca fiind parte din mitologia asta populară. El, practic, atunci a început să se dezvolte.”Cum ar trebui să înțelegem astăzi, retrospectiv, această intersecție între lumea afacerilor și lumea infracționalității? Leliana Pârvulescu: „Era nevoie de o autoritate, pentru că exista un gol, un vid imens. Nu existau reguli clare, nu existau valori clare, nu existau proceduri clare. Și atunci, evident că în acest vid, oamenii își doreau să existe o autoritate sau, psihologic vorbind, își doreau să vadă pe cineva puternic. Și ca urmare, a fost foarte ușor pentru cei care aveau abilitățile necesare, poate oportunitățile, cunoștințele, să poată să escaladeze și să ajungă în aceste poziții, prin care să exprime autoritate, indiferent că o exprimau prin ceea ce făceau în mod legal sau că o exprimau prin ceea ce făceau în mod ilegal. A fost cea mai prolifică perioadă pentru a manifesta această autoritate în mod ilegal, pentru că oamenii sînt obișnuiți prin natura lor biologică și fiziologică să glamurizeze, să se uite foarte frumos la putere, la oamenii puternici.”Există o fascinație pe care o exercită figurile infractorilor, unii oameni îi privesc pe cei mai mari infractori ca pe niște eroi, îi consideră pe capii grupărilor interlope modele de succes, simboluri ale puterii. De ce, de unde această fascinație pentru rău?Leliana Pârvulescu: „Sînt două aspecte aici pe care putem să le amintim. În primul rînd există glamurizarea băiatului rău, a infractorului, a omului rău, pentru că el deține puterea, deține carisma, deține inteligența. Și al doilea aspect este legat de hibristofilie. Este un sindrom care există la om din punct de vedere genetic și biologic. Cu toții manifestăm acest sindrom, mai accentuat sau mai puțin accentuat, dar el există pentru că noi, prin genetica noastră și prin natura noastră de oameni, sîntem atrași sau sîntem focusați pe lucrurile rele, pentru că lucrurile rele, din punct de vedere evolutiv, ne pot face rău. Și atunci acest fenomen, hibristofilie, este prezent la fiecare și în momentul în care nu există atît de mult inhibitor, se manifestă foarte, foarte accentuat.”Dar cum facem totuși să nu-i transformăm în eroi pe acești oameni care au făcut lucruri abominabile? Leliana Pârvulescu: „Gîndindu-ne foarte clar: ce îmi iau eu de aici, ce văd eu aici, la ce mă uit? Și dacă îl transform într-o poveste din care pot să-mi iau elemente de educație, de conștientizare, atunci – depinde de fiecare cum privește –, cu siguranță putem să trecem peste aceste aspecte și să ne uităm și să ne luăm exact ceea ce avem nevoie.”În primele două episoade îi vedem pe frații Ion și Vasile Balint, cunoscuți sub poreclele Nuțu și Sile Cămătaru, povestindu-și viața și faptele pentru care au fost condamnați în mai multe rînduri, de la tîlhării pînă la violență fizică. Nu pare că au vreun regret pentru suferința pe care au provocat-o. Nu credeți că există riscul ca o parte din public să cadă exact în fascinația despre care vorbeam, să fie sedus de aceste figuri tocmai pentru felul în care vorbesc despre faptele lor abominabile ca despre niște fapte de vitejie? Anghel Damian: „Aici intervine întotdeauna, totuși, conștiința proprie și spiritul critic. Evident că întotdeauna există un risc cînd expui un infractor condamnat, un criminal și îi dai, să zicem, o platformă. Pe de altă parte, sînt convins că, dacă reperele morale sînt corecte, sînt bine așezate, aceste lucruri vor trezi o reacție de revoltă și de respingere. În mod cert, educația nu o face documentaristul. Educația este, o dată, obligație statală, după care este obligația fiecărui părinte. Pînă la urmă, sînt chestiuni pe care trebuie să le judecăm cu propria noastră conștiință și minte. Este o situație în care eu ofer o platformă de gîndire, îi cer spectatorului să se poziționeze, ofer perspectivele asupra acestor întîmplări. Evident, ele sînt foarte dure, dar tocmai această duritate are scopul de a trezi în tine o conștiință: că aceste lucruri sînt greșite.”În primele două episoade nu am auzit vocea, povestea nici unei victime a fraților Cămătaru. De ce?Anghel Damian: „Există perspectiva lor în documentar, la momentele potrivite. Au fost și cazuri în care noi am căutat aceste victime și am găsit niște persoane care sînt într-o cu totul altă situație de viață și familială și au refuzat să își expună trauma. E o situație destul de delicată și aici vorbim de un tip de deontologie profesională în momentul în care tu exploatezi o traumă pentru acest documentar. Dar perspectiva victimelor există și va fi în anumite situații. De exemplu, în episodul al treilea din documentar avem mărturiile din dosar ale fetelor traficate, avem perspectiva procurorului despre aceste fete traficate. Le-am căutat, am vorbit cu ele, am aflat povestea lor și povestea lor este inclusă în documentar.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Papa Leon al XIV-lea avertizează asupra pericolelor Inteligenței Artificiale și își exprimă poziția față de provocările etice, sociale, politice ale dezvoltării fulminante a acesteia, pledînd pentru protejarea demnității umane în prima sa enciclică. Documentul, intitulat „Magnifica Humanitas” („Umanitatea magnifică”), a fost lansat în prezența Suveranului Pontif, a unor înalți oficiali ai Bisericii Catolice precum și a unor experți în domeniu precum Cristopher Olah, cofondatorul companiei americane Anthropic, creatoarea lui Claude. Cum de Suveranul Pontif a ales să vorbească în primul său document adresat întregii comunităţi catolice despre Inteligența Artificială? L-am întrebat pe Constantin Vică, de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, doctor în filosofie, specializat în etica informației și computerelor.Constantin Vică: „Pentru că acesta este probabil subiectul cel mai important al deceniului nostru, poate chiar al întregului secol, vedem ce o să apară, pentru că transformările sînt extrem de rapide, cum nu s-a mai întîmplat în istoria mediilor de comunicare și informare. Mie îmi place foarte mult că se spune răspicat un lucru pe care eticienii, filozofii, oamenii din zona științelor comportamentale, științelor sociale, l-au observat de multă vreme: tehnologia aceasta nu este un simplu instrument, ea devine un mod de viață, ea înghite culturile lumii, ea a înghițit de fapt toată moștenirea culturală, aia pe care am reușit să o trecem în digital, încet, încet distruge democrațiile și mi se pare o alegere foarte bună din partea unui papă să ia acest subiect fierbinte, mai ales că nu este un subiect trecător. Este momentul de tranziție, este un moment de schimbare. Revoluția digitală s-a încheiat propriu-zis și acum urmează „teroarea”. Teroarea între ghilimele este dată nu de proasta utilizare, ci mai degrabă, de proasta înțelegere a efectelor Inteligenței Artificiale asupra noastră. Și pentru că are și această poziție relevantă, deopotrivă în planul comunității, în plan pastoral, în planul ecleziastic, dar și în planul politic - să nu uităm că asta este un document al unui stat, al statului Vatican -, pentru că are această dublă poziție, cred că și-a ales cel mai bun subiect.”În textul Papei Leon al XIV-lea apare ideea că inteligența artificială nu mai este doar un instrument, ci și un mediu, un mediu mental, un mediu poate chiar spiritual. Poate exista o spiritualitate algoritmică?Constantin Vică: „Nu știu dacă o spiritualitate algoritmică e cu putință, pentru că spiritualitatea ține într-un fel de o zonă a misterului și a non-raționalului. Ține de arhetipurile profunde care circulă cultural, pentru că nu există vreun trib, nu există vreo națiune în lumea asta care să nu aibă dimensiunea spirituală. Problema este cînd ea poate fi confiscată și într-un fel simulată în mod simplificat cu ajutorul Inteligenței Artificiale, pentru că Inteligența Artificială a devenit pînă la urmă locul mărturisirii. Foarte mulți oameni discută și vorbesc cu sistemele lor de AI în aceste medii ca să mărturisească. Iar arta mărturisirii este totuși o artă a creștinismului! Întrebarea este ce facem cu mărturisirea care nu își găsește o oglindire într-un alt suflet? Ce facem cu mărturisirea care, de fapt, se lovește de un zid, un zid semantic, interesant, care îți răspunde, dar la urma urmei, un zid? Ce facem cu mărturisirea care nu duce la catharsis? Pentru că ea nu cred că poate să ducă la catharsis. (...) Întrebarea este: oare mai cunoaștem ceva în celălalt, oare înțelegem această mărturisire ca pe o formă transformatoare, oare întîmpinăm, primim grija celuilalt, iertarea? Pentru că poate să-ți răspundă orice AI-ul, dar nu poate să te ierte.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural

Vă aducem și astăzi o rubrică pe teme duhovnicești pe baza întrebărilor primite de cititori. Subiectele sunt general valabile și sunt prezentate în interogații cu ton direct și sincer. Vă mulțumim pentru comentarii.Răspândiți dragostea!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

#curiosity #podcast #technews   Documentar CODE Kids: https://luma.com/m983znji Young Leaders Summit: https://young-leaders-summit.com/ Magazinul nostru - https://gb.ro/ Pasionat de sport? - https://winwin.fit/ Newsletter - UPDATE YOU - https://georgebuhnici.substack.com/ Hai pe Telegram - https://t.me/s/buhnici Cold Wallet Pentru Crypto - https://gb.ro/ledger-nano-s-plus/     Devino membru în comunitatea Buhnici.ro -  https://www.youtube.com/channel/UCNz5n8PoSGYSwkOH_SMnl2A/join Urmărește-mă cu @gbuhnici pe Instagram, Facebook, Twitter, TikTok-@georgebuhnici   Desfășurătorul Emisiunii / Chapters:     0:00 INTRO 0:15 PORNEȘTE MAI GREU 1:03 DRONA DIN GALAȚI 8:31 CUM REACȚIONEAZĂ TROLII RUȘI 12:37 ROMÂNIA TREBUIE REFONDATĂ NU DOAR REFORMATĂ 14:29 SCARY, CUM VOR ÎNVĂȚA ROBOȚII 17:27 FERRARI LUCE, DE LA DESIGN LA IMPRESII 30:58 CIORILEX E TARE 34:14 MINISTRUL EDUCAȚIEI AUDE DAR NU ASCULTĂ 38:53 GB.RO 44:38 WINWIN.FIT 46:43 CE FACEM CU AERUL DIN CASELE NOASTRE? - ANDREI AGAFIȚA #IGDLCC 335 https://www.youtube.com/watch?v=gNfYXCSVdZU& 48:43 ROMÂNIA CUMPĂRĂ DRONE 49:56 GOOGLE, DĂ BĂ BANII 52:19 TRUMP VREA SĂ ATACE CUBA 55:23 TEMU AMENDAT IN EU CU 200 DE MILIOANE 57:51 PLATA IN RATE 1:00:39 CEL MAI IMPORTANT VOLVO DE PÂNĂ ACUM! - EX60 - PRIMUL TEST! https://www.youtube.com/watch?v=lZ_wuJJq6js 1:02:42 GENERAȚIA URMĂTOARE DE ROBOTAXI - WAYMO OJAI ÎN SAN FRANCISCO! https://www.youtube.com/watch?v=VOl02KYZcS8&t=1s 1:04:43 PAPA DESPRE AI 1:09:16 OPUS 4.8 1:15:14 MYTHOS IN THE WILD 1:20:52 GOOGLE GEMMA 1:26:39 SUNTEM SALVAȚI DE COLESTEROL 1:21:58 GLP1 IN FOCURI 1:31:23 CUM SĂ-ȚI SECVENȚIEZI ADN-UL ACASĂ 1:35:26 LEAC PENTRU CANCERUL LA PLĂMÂNI 1:39:13 CE MAI ȘTIM DE TEHNOLOGIA TELEVIZOARELOR? 1:41:22 FITBIT AIR 1:46:12 NU TOATE DESENELE ANIMATE SUNT PENTRU COPII 1:47:12 CODE KIDS 1:48:30 YOUNG LEADERS SUMMIT 1:49:28 KOKORO

Tatiana Țîbuleac este una dintre cele mai îndrăgite scriitoare de limbă română, în spațiul de limbă română – în România și Republica Moldova – dar și în alte țări. Primele ei două romane, „Vara în care mama a avut ochii verzi” și „Grădina de sticlă”, apărute la editura Cartier, sînt traduse, cu mult succes, în peste 20 de limbi. În 2025 Tatiana Țîbuleac a publicat încă un roman, „Când ești fericit, lovește primul”, tot la Cartier, care a primit Premiul Radio România Cultural pentru proză și Premiul „Observator Lyceum”. Joi, 28 mai, a început turneul american al scriitoarei Tatiana Țîbuleac, care lansează, alături de traducătoarea Monica Cure, ediția în engleză a romanului „Vara în care mama a avut ochii verzi”, apărută la Deep Vellum, în mai multe orașe: Dallas, San Francisco, Chicago, Washington, D.C. și New York.Am vorbit cu Tatiana Țîbuleac despre cele trei romane ale sale și despre succesul pe care îl are mai ales în spațiul hispanic (unde „Vara în care mama a avut ochii verzi” a ajuns la peste 20 de ediții), precum și despre relația ei cu cele două limbi în care a crescut, româna și rusa, și despre alegerea ei de a scrie în română.Romanul „Vara în care mama a avut ochii verzi”, este scris la persoana întîi, din perspectiva unui narator masculin, Aleksy, mai întîi adolescent, apoi adult, și este portretul unei mame și al relației dure, complicate, tensionate dintre cei doi, în care își face loc, spre final și multă tandrețe și dragoste. Este și o poveste despre moarte și cum ne raportăm la moartea celor apropiați și cum schimbă perspectiva morții relațiile. De te-au preocupat aceste teme?Tatiana Țîbuleac: „Cînd am început să scriu «Vara... », Alexandru, fiul meu, era foarte mic și eu eram o mamă trecută de prima tinerețe - în ochii părinților mei, în primul rînd, și probabil și în Moldova eram considerată o mamă mai bătrîioară, așa. Nu putem lăsa prejudecățile să nu ne afecteze, cred că mă consideram și eu o mamă întîrziată. Și-mi amintesc acea bucurie amestecată întotdeauna cu frică și cu un sentiment de insuficiență în primele luni. Mă gîndeam că nu fac lucrurile cum trebuie, mă gîndeam că acest copil ar trebui să vadă cît de mult îl iubesc și nu credeam că vede, nu credeam că fac lucrurile bine. Această frică a mea de a nu fi un părinte foarte bun probabil venea și din copilăria mea în care eu l-am adorat pe tatăl meu, care nu a fost un tată foarte prezent - din cauza scrisului, din cauza meseriei, era mereu plecat. Și acolo a fost probabil declicul, pentru că am început să scriu într-un fel scuzîndu-mă, parcă, sau scriindu-i un mesaj lui Alexandru pentru viitor, ca să știe că l-am iubit cum am putut, cît am putut și dacă asta n-a fost suficient, să înțeleagă de ce nu a fost suficient. Cred că imaginea pe care am avut-o în cap este un fel de message in a bottle, este un mesaj într-o sticlă aruncată în ocean, pentru cînd va crește mare și eu voi avea dovada că m-am gîndit la asta de cînd era mic. (...) A fost o carte pe care am scris-o repede și fără să mă gîndesc. Pur și simplu am avut nevoie să vărs niște emoții. Nu m-a interesat atît de mult povestea în această carte. M-a interesat să vorbesc despre toate fricile care s-au acumulat pînă atunci, despre moarte, despre iertare, despre ură și dragoste. Lucruri pe care le-am simțit și eu și pe care cred că le simte fiecare om. Am fost foarte curajoasă și în ochii mei să spun lucruri foarte dure, să le aștern pe hîrtie, lucruri pe care, mi-am dat seama că niciodată nu le-aș fi rostit. Dar am putut să le scriu, pentru că scrisul întotdeauna a fost mai ușor pentru mine decît vorbitul.”În al doilea roman al tău „Grădina de sticlă”, Lastocika, o fetiță abandonată, este luată la șapte ani de la casa de copii de Tamara Pavlovna, care îi oferă educație dar o pune și la muncă. E o relație de iubire-ură între cele două. „Grădina de sticlă” e și o poveste despre tensiunea dintre limba română și limba rusă, despre a fi între limbi, despre identitate. Începi să te apropii aici de lumea din care vii, de Chișinăul în care ai copilărit, de anii '80, '90. Tatiana Țîbuleac: „Am fost întrebată de foarte multe ori de ce am fugit atît de tare în «Vara...» de locul în care am crescut, de rădăcini, de influențele Moldovei, României, Rusiei. Pentru că sînt de fapt o scriitoare care s-a îmbibat cu toate aceste laturi. Și atunci, răzvrătindu-mă cumva, m-am întors în Moldova, m-am întors la Chișinău, în curtea în care am crescut și am scris această poveste, pe care, atunci cînd am început să o scriu nu am crezut-o neapărat o metaforă pentru Basarabia - asta ar fi însemnat să-mi doresc să obțin foarte mult cu acel roman și nu eram eu atît de ambițioasă pe vremea aceea. Am vrut să scriu o poveste a unei fetițe care a crescut, la fel ca mine, acolo, în acele timpuri și despre ce a însemnat pentru ea să trăiască în două culturi, în două limbi, cu permanenta întrebare cine sînt, unde merg, cît din mine este alegere, cît din mine este forțat, cum poți să iubești și să urăști în același timp o limbă, cît de diferită poate fi viața în funcție de limba în care alegi să trăiești, să gîndești, să iubești. Și într-adevăr am înțeles că aceste întrebări caută răspuns și pentru mine, ca om, în acel punct, pentru că aveam doi copii deja (...), care nu înțelegeau foarte clar din poveștile noastre de ce Moldova vorbește limba română dar nu este România. (...) Am pornit de la povestea Lastocikăi dar am înțeles pe parcurs că este imposibil să scriu doar o poveste simplă a unei orfane care este înfiată și mi-am dat seama că povestea ei și povestea țării, într-adevăr.”Al treilea roman al tău, „Când ești fericit, lovește primul”, o are în centru pe Mila, o femeie de 50 de ani, care a emigrat în anii '90 din Republica Moldova în Franța și este alcoolică. Mila a crescut într-un Chișinău marcat în anii '90 de sărăcie și criminalitate. Mila devine profesoară de franceză la Universitate dar ajunge să aibă de-a face cu lumea interlopă și traficanții de droguri și valută. În Franța, face munci necalificate și nu-și găsește locul. Dar își spune povestea.Tatiana Țîbuleac: „Cartea asta a început, de fapt, cu o altă perspectivă. Am vrut să scriu despre anii '90, dar despre generația tatălui meu. Pentru că, acolo unde se oprește «Grădina de sticlă», de acolo începe o altă perioadă în viața Moldovei. Și, după o discuție cu tatăl meu despre fericire, mi-am dat seama că noi nu am vorbit despre acei ani prea mult. Și au fost ani duri, ani grei, ani chinuitori, mai ales pentru intelectualii din Moldova care, după ce au luptat pentru renaștere, pentru independență, după ce și-au sacrificat mulți dintre ei viețile, făcînd tot felul de lucruri în așteptarea acelui moment cînd totul li se va da, ei au fost primii care au căzut atunci și care într-un fel au fost reduși la niște săraci, la niște oameni considerați aproape nebuni că luptă pentru niște idealuri care nu mai trebuiesc nimănui. Îmi amintesc că în acei ani profesorii, doctorii, inginerii, jurnaliștii, scriitorii, intelectualii pur și simplu nu mai contau. Contau alți oameni. Era foarte multă sărăcie. Oamenii munceau șase, opt, nouă luni fără să-și primească salariul. Și imaginează-ți, dacă erau doi bugetari într-o familie, ce însemna asta pentru o familie cu doi copii? Însemna că nu aveau nici ce mînca, nici cu ce să-și plătească întreținerea. Au fost ani în care grevele erau la ordinea zilei. Piața centrală din Chișinău n-a fost liberă nici o zi, timp de mulți ani. În fiecare zi, oamenii ieșeau, și scandau, și plîngeau, și protestau. Atunci a început migrația. Primii care au decis să plece au fost intelectualii și, desigur, femeile. Femeile întotdeauna consideră că sînt și chiar sînt mai descurcărețe. Au plecat profesoarele care vorbeau și cîte o limbă străină și se gîndeau: dacă voi merge în Italia, cu puțină italiană sau puțină franceză, o să mă descurc. Asta este una dintre marile tragedii ale Moldovei pe care noi nu am studiat-o: ce s-a întîmplat cu acei copii care au fost lăsați la șapte ani și și-au revăzut mamele la șaptesprezece ani, unii dintre ei. Au fost ani în care femeile nu se puteau întoarce acasă și pentru că aveau datorii - au plătit bani mulți ca să poată pleca ilegal -, dar și pentru că nu aveau acte. Și această migrație a oamenilor fără acte, a oamenilor nepregătiți, pe care nu i-a așteptat nimeni și pe care toți europenii știau că îi pot exploata, pentru că nu aveau nici un drept, a fost una dintre temele care m-au preocupat.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural

Psihoterapeutul relațiilor - Gaspar Gyorgy – îi dezvăluie lui Mihai Morar efectul secundar al conceptului de dezvoltare personală. O idee care a captivat, revoluționat și ghidat un întreg mapamond – dezvoltarea personală – a ajuns azi să își arate efectele nocive! Asta pentru că, atât timp cât accentul cade pe eu, noi are de suferit. Iar sfera care îi include și pe ceilalți, fie ei cuplu, apropiați, parteneri, se diluează constant și ne duce pe drumul însingurării. Ne putem opri din această direcție? Putem învăța ceva din relațiile bunicilor noștri? Mai este loialitatea la preț astăzi? Și dacă da, cu ce preț? Sunt teme care se regăsesc și în cel mai nou serial difuzat de partenerul acestui podcast, SkyShowtime – Ferma Dutton. O producție a realizatorilor serialului de succes Yellowstone, disponibila acum pe SkyShowtime: https://www.skyshowtime.com/ro/its-time-for/dutton-ranchAlături de Gaspar Gyorgy, intrăm în universul relațiilor. Și descoperim cum dialogul, baza unei relații sănătoase, poate fi învățat din copilărie, cu prima carte scrisa de psihoterapeut pentru cei mici, Oglinda din Pădurea Koromhat.  Azi, la Fain & Simplu, ieșim din sfera dezvoltării personale și redescoperim ce înseamnă să punem accentul și pe nevoile celuilalt, redescoperind relațiile.  Alături de Mihai Morar.

De ce votează oamenii cu politicieni extremiști? Este întrebarea la care își propun să răspundă trei sociologi, autorii volumului „Suveranismul în România”, apărut la Humanitas: Alina Pop, Filip Alexandrescu și Ionuț-Marian Anghel. Ei au cercetat rădăcinile sociale ale votului suveranist, au mers pe teren, au vorbit cu oamenii și au descoperit probleme sociale profunde, nemulțumiri și frustrări ale unei părți considerabile a societății, care au făcut posibilă ascensiunea liderilor suveraniști. Despre cercetarea lor și concluziile la care au ajuns vorbim cu Alina Pop și Filip Alexandrescu. Spuneți în carte că manipularea, analfabetismul funcțional și nostalgia după perioada comunistă - propuse ca explicații în spațiul public - nu sînt rădăcina socială a votului suveranist, ci au la rîndul lor cauze mai profunde. De ce nu v-ați mulțumit cu aceste explicații și ați căutat și mai adînc?Alina Pop: „A căuta rădăcinile înseamnă a căuta exact cauzele care acționează din profunzime asupra unor fenomene și au anumite efecte, printre care și cele trei pe care le-ați amintit. Deci ele sînt mai degrabă consecințe decît cauze care, la rîndul lor, se înlănțuiesc într-un lanț cauzal mai lung și care, la final, au produs acest tip de comportament electoral. (...) Propaganda nu e un fenomen nou. Manipularea prin propagandă nu s-a inventat acum. E adevărat că sîntem foarte interesați să vedem cum se manifestă și care sînt efectele noilor mijloace de comunicare în masă, ținînd cont de dezvoltările tehnologice. Însă baza, nucleul propagandei și manipulării nu cred că s-au schimbat foarte mult. Problema pe care ne-am pus-o noi nu a fost să ne uităm atît la conținut, la modul în care și-au construit mesajele diverși actori care au influențat într-un fel sau altul percepția publicului în 2024 și o fac în continuare. (...) Sîntem convinși că forța manipulării nu ține doar de puterea emițătorului de a o transmite într-o formă sau alta, ci ține și de receptivitatea publicului. Și atunci noi ne-am uitat mai degrabă la terenul fertil pe care s-a implantat această manipulare și credem în continuare că-i foarte necesar ca oamenii, mai ales decidenții politici, care vor într-adevăr să acționeze asupra consecințelor negative ale propagandei și manipulării, să aibă în vedere și publicul care receptează aceste mesaje.  Strategia unei combateri a propagandei cu o contrapropagandă - am citit recent parte din acel raport -, cu un vaccin informațional, ca să fie oamenii pregătiți, poate fi eficientă, dar noi credem că e un vaccin care poate să acționeze superficial. Or, tratamentul, dacă tot vorbim în termeni medicali, cred că trebuie să fie mai profund. Cauzele pentru care oamenii sînt dornici să voteze politicieni nou apăruți, care propun un discurs radical, importînd temele extremei drepte din Europa - nu sîntem nici aici originali -, aceste cauze trebuie rezolvate. Și noi ne-am străduit în carte să arătăm că problemele sînt aparent destul de simplu de identificat. Am descoperit niște lucruri care, din păcate, sînt poate cunoscute, dar care au fost mult prea mult timp ignorate. Și aici vorbim despre modul în care s-a dezvoltat societatea românească în ultimii 35 de ani și, mai precis, în ultimii 25 de ani. E o dezvoltare pe care nu o putem nega, România de acum nu mai este cea care a fost în 1990, însă această dezvoltare s-a produs inegal.”Legați votul pentru suveraniști de inegalitatea socială. Care sînt explicațiile acestei legături?Filip Alexandrescu: „Dezvoltarea României a fost indubitabilă în ultimii ani, PIB-ul a crescut. (...) Această creștere nu a fost percepută în mod egal în toate straturile societății. Dezvoltarea s-a concentrat aproape exclusiv, sau în cea mai mare măsură, pe poli de creștere, așa cum îi numește și Banca Mondială. Există și un raport al Băncii Mondiale pe orașele care acționează ca poli de creștere în România - evident, orașele mari, capitala, Bucureștiul are un PIB deja comparabil cu PIB-ul unor zone metropolitane de lungă durată din Europa de Vest, și orașele principale, Timișoara, Iași și uneori, parțial, pe culoarele de dezvoltare între acestea. (...) E clar că bogăția s-a concentrat foarte mult. Prin politici publice, în mare măsură, care au dus la concentrare. Și aceste politici au avut, să zicem, noima lor. Adică ai vrut să ridici cît mai repede, să dezvolți economia. Problema e că dacă o dezvolți prea inegal, ai aceste efecte de recul. E interesant că în România ele s-au manifestat destul de tîrziu.”Alina Pop: „Ce ne-au arătat aceste experiențe de teren și multele conversații și interviuri pe care le-am avut cu oamenii este că există un fond de nemulțumire răspîndit în teritoriu pe care oamenii îl simt și pentru care, evident, caută noi soluții. Așa cum am scris și în carte, n-am întîlnit fanatici, n-am întîlnit oameni care să nu știe să scrie, n-am întîlnit oameni iraționali. De fapt, cred că asta ar merita să spunem, că oamenii au niște motive pentru care votează iar a-i judeca, a-i blama, a-i critica și a folosi diverse invective pentru ei, ratează adevărata miză. Iar miza e să înțelegem care sînt motivele, condițiile sociale și economice care îi fac pe oameni receptivi la propagandă și cum putem acționa, nu noi ca autori, noi ne-am făcut treaba și o să continuăm cercetarea pe direcția asta, probabil, dar decidenții politici mai ales, care, iată, acum nu mai pot să spună n-am știut. Dacă vor citi o parte dintre capitolele pe care le-am scris, ar trebui să fie mai cunoscători.”Ce explicații ați găsit pentru votul suveranist?Filip Alexandrescu: „Sînt oamenii care s-au văzut ca pierzători, cum se numeau înainte pierzătorii tranziției, situație care s-a tot accentuat. Cîștigătorii tranziției au apărut și ei, într-un mod mult mai clar. Bifurcarea între cele două grupuri s-a tot mărit și, în același timp, ei au devenit mult mai vizibili unii pentru ceilalți. Așa că această bifurcare a dus la căutarea unor soluții de revanșă. De multe ori mi s-a părut că e o căutare disperată de alternative. Societatea e un sistem care funcționează prin alocarea anumitor resurse indivizilor. Ei bine, unii indivizi, văzîndu-se privați sistematic de aceste resurse, spun: ceva nu e regulă, ceva a mers din ce în ce mai prost pentru noi și din ce în ce mai bine pentru ceilalți. Și, da, paradoxal, Uniunea Europeană a susținut acest proces. Și atunci, ne ducem la cei care pare că simplifică lumea foarte mult. Pentru că discursul suveranist e foarte simplu și acest fenomen seamănă foarte mult cu ce se întîmplă și în alte țări. Suveraniștii spun un lucru foarte simplu: vă vedem și vă înțelegem. Auzi asta: cineva mă vede, cel puțin! Ceilalți vorbesc despre diverse lucruri tehnice, despre cum ar trebui să funcționeze România, dar practic, în viața lor, oamenii nu văd nimic bun. Și atunci a fost un vot de revanșă. Care poate fi răsturnat, în fond, dacă dai o imagine credibilă de dezvoltare. Da, vă vedem și noi, ar putea să spună partidele mainstream. Da, uite, începem să luăm măsuri, înțelegem problemele, înțelegem adîncirea inegalităților. Putem să începem să luăm niște măsuri care să le reducă. Și atunci, tentația suveranistă în România, dar și în restul Europei, ar scădea. Asta e concluzia noastră.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Urmăriți un material foarte interesant în care agenți CIA explică cum văd ei situația mass-media de astăzi.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Companiile cheltuiesc mii de euro pe beneficii medicale pe care angajații nu le folosesc. Și tot ele plătesc concedii medicale, absenteism, burnout și fluctuațiile oamenilor. Cineva trebuie să spună ce greșesc.Ioana Moldovan are 13 ani împliniți în echipa MedLife și, în același timp, conduce SanoPass, una dintre cele mai populare platforme de wellbeing din România. Nu vorbește din pură teorie, ci cu luciditatea dobândită din negocieri reale, din tăieri justificate de buget și din date concrete despre ce beneficii sunt folosite cu adevărat și ce rămâne decorativ în pachetul angajatorului.În acest episod discutăm despre diferența dintre beneficiile care arată bine strict pe hârtie și cele pe care oamenii le folosesc efectiv. Despre de ce wellbeingul devine branding scump atunci când nu e implementat corect, și despre cum un manager de producție dintr-o fabrică poate fi, de fapt, primul pas dintr-un lanț care schimbă cultura de sănătate dintr-o companie.Un episod practic, pentru oamenii de HR dedicați, manageri și antreprenori care vor să știe concret ce merită să cumpere, ce funcționează și ce întrebări să pună înainte să semneze un contract avantajos pentru business și pentru oamenii care-l fac să meargă.—Acest episod vă este prezentat de MedLife, cel mai mare furnizor de servicii medicale private din România.—Hacking Work este primul proiect social, civic și educațional din România care vorbește clar, curajos și cinstit despre piața muncii și despre relațiile dintre angajați și angajatori. Acest produs multimedia este realizat de echipa Hacking Work și produs de SPOR - Școala Pentru oameni Responsabili.În proiectul Hacking Work includem episoade de podcast audio și video, newslettere publicate pe Substack, articolele de analiză și opinie publicate pe blogul hackingwork.ro și emisiuni de radio difuzate în parteneriat cu posturi cu acoperire națională.—Ne găsești peYouTube, Substack, Spotify, Apple Podcast, Facebook , Linkedin, Instagram

Adrian Dragomir, fondator Termene.ro și Sferal, este unul dintre pionierii AI-ului în business-ul românesc. În acest episod discutăm despre realitatea AI-ului în 2025 — de la hype la rezultate concrete în spatele companiilor românești. Hai sa tinem legatura: Academia Gomag: https://academia.gomag.ro/  Blog: https://www.gomag.ro/blog/  Comunitatea Gomag: https://www.facebook.com/groups/gomagro/  Instagram: https://www.instagram.com/gomag.ro/  TikTok: https://www.tiktok.com/@gomag.ro Subiecte abordate: - Unde suntem cu AI-ul în România față de 2023 - De ce antreprenorii tehnici au "furat startul" și cum recuperează ceilalți - Sferal — platforma prin care orice antreprenor își construiește aplicații fără cod - Polarizarea în echipe: cei buni devin de 10x mai productivi, cei slabi pleacă - Valul de șomaj care vine: de la 3 CV-uri la 300 pentru un singur post - Riscul de burnout pentru antreprenorii din era agentică - AI în vânzări: oferte personalizate în 40 de secunde - De ce business-ul de 1 miliard $ "cu o singură persoană" e o întrebare greșită - Recomandări concrete pentru antreprenori care vor să implementeze AI Adrian explică pe înțelesul oricărui antreprenor — chiar și fără background tehnic — cum arată AI-ul în 2025: nu un chatbot care îți răspunde la întrebări, ci agenți care lucrează alături de tine, îți scriu cod fără să-l vezi, îți rezolvă deconturile și îți pregătesc oferte personalizate în mai puțin de un minut. Un episod despre realitatea AI-ului în business, fără hype gol și fără jargon tehnic. Timestamps: 00:00 - Intro: lumea agentică 01:19 - AI în România: 2023 vs 2025 05:19 - Sferal: aplicații fără cod 09:05 - De ce Termene.ro nu se teme de concurență 21:06 - AI în vânzări: oferte în 40 de secunde 23:22 - Povestea task-urilor rupte în două 26:53 - Vine șomajul: 300 CV-uri pentru un post 30:01 - Riscul de burnout 42:02 - Recomandări pentru antreprenori 50:07 - Paradoxul: AI-ul ne va întoarce la a fi mai umani 51:36 - Mitul business-ului de 1 miliard $ cu o persoană Link-uri menționate: → Termene.ro: https://termene.ro → Sferal: https://sferal.ro

O amplă manifestație antiguvernamentală a avut loc sîmbătă, în Serbia, la Belgrad. Organizațiile studențești au chemat cetățenii din toată țara să vină la protest, sub sloganul „Studenții cîștigă”. Evenimentul de sîmbătă a fost precedat de un an și jumătate de proteste declanșate în noiembrie 2024, după ce acoperișul gării din Novi Sad, proaspăt renovată, s-a prăbușit, omorînd 16 oameni. Protestatarii acuză de-atunci autoritățile de corupție. Care e istoricul protestelor în acest an și jumătate care s-a scurs din noiembrie 2024 pînă acum? Ce vor manifestanții să obțină? Se poate coagula o mișcare politică în urma acestor proteste care durează deja de un an și jumătate? Am întrebat-o pe Miruna Butnaru-Troncotă, prof. univ. la SNSPA, specialistă în zona Balcanilor. Miruna Butnaru-Troncotă: „Au fost proteste aproape permanente, e un fenomen civic mai puțin întîlnit pînă acum. Vorbim de un nucleu al studenților, de la mai multe specializări. Ei sînt primii care au ieșit, pentru o manifestație de doliu, inițial, și de condamnare a actelor de corupție, care s-a transformat apoi în proteste de masă. Asta înseamnă că li s-au alăturat sindicatele, fermierii și o parte a clasei de mijloc și, ceea ce a fost foarte important pentru studenți, profesorii din universități. Profesori care și-au pus în pericol uneori chiar locul de muncă, pentru că președintele Aleksandar Vucic a început o serie de acțiuni de intimidare a acestora, de desfacere a contractelor de muncă. Mulți au ajuns în justiție, iar unii și-au pierdut locul de muncă. Vorbim aici de profesorii care au sprijinit protestele deschis, nevrînd să mai intre la ore. E important de spus că studenții au blocat universitatea și aproape un an de zile nu s-au mai ținut cursurile. Sigur, apoi au apărut și niște contra-manifestații, cu alți studenți, pro-guvernamentali, care spuneau că dreptul lor la educație trebuie luat în considerare și să se revină la cursuri. Deci a fost foarte vizibilă polarizarea societății sîrbe. Societatea civilă fusese redusă la tăcere – asta ne arată cam toate studiile și toate sondajele de opinie privind libertatea presei și libertatea societății civile în Serbia. Regimul a devenit din ce în ce mai autocrat, fundațiile și organizațiile non-guvernamentale au un spațiu foarte mic de manifestare și atunci aceste proteste au devenit și spațiul de manifestare liberă a societății civile. Cercetători în științe politice care urmăresc atent au încercat să definească acest tip de protest ca fiind unul studențesc, non-partizan, pentru că ei nu sînt asociați cu nici un partid politic, sînt efectiv doar proteste anti-guvernamentale și care în acest moment au și o solicitare direct politică și anume alegeri anticipate. Dar pînă acum nu a existat o poziționare politică și nici o asociere. Studenții au refuzat să aibă un lider, nu există un lider al acestei mișcări, totul este împărțit între organizațiile studențești, tocmai pentru a nu fi atacați ca actor politic și au refuzat orice asociere cu un partid politic. Lucru care a atras și o serie de semne de întrebare sau animozități legate de ce va fi mai departe, de cum poţi s-o ții în proteste în continuu. Protestele obosesc  și mai departe ai nevoie, totuși, de legitimitate democratică, ai nevoie să intri în alegeri. Lucru care acum a devenit un subiect mult mai acut, fiind deja aproape o nouă rundă de alegeri. Următoarele alegeri sînt în 2027.”După catastrofa din 2024, premierul Serbiei și primarul din Novi Sad au demisionat. Dar protestele nu s-au oprit. De ce, ce vor manifestanții să obțină?Miruna Butnaru-Troncotă: „Da, iniţial, ei au cerut tragerea la răspundere a mai multor persoane pentru ceea ce am numi corupția generalizată, corupția la un nivel înalt, atît între cei care au făcut acele renovări de proastă calitate, cît și între instituțiile guvernamentale care au finanțat. În justiție, părinții victimelor nu și-au văzut dreptatea. Procesele stagnează. Şi trebuie spus că toți indicatorii democratici din ultimele luni, publicați de Bertelsmann Stiftung sau V-DEM, de la Institutul pentru Democrație, arată Serbia ca fiind, după Ungaria, la acel moment condusă de Orbán, statul cu coeficientul cel mai scăzut în ce priveşte calitatea democrației. Studenții reclamă deteriorarea instituțiilor democratice, ceea ce se traduce și în stagnarea în procesul de integrare europeană. Eu i-am cunoscut personal, anul trecut, am fost la un festival de film unde au fost invitați ca speakeri doi dintre ei. Am fost foarte impresionată, pe de-o parte, de oboseala lor, de faptul că deja spuneau că sînt epuizați de aceste proteste, dar, pe de altă parte, și de ceea ce simțeam că le dă totuși energie și anume gîndul la viitor. Ei spuneau ne dorim să rămînem în țară. Vedem că în celelalte state din Balcanii de Vest singura oportunitate pentru un tînăr să aibă o viață decentă și să beneficieze de meritocrație și de o viață care să nu-l condamne la a da mită în stînga și în dreapta este să plece din țară. Iar ei spuneau noi nu vrem să plecăm din țară, noi vrem să rămînem în Serbia, dar nu în această Serbie. Ne dorim o Serbie democrată. Şi unii din ei făceau comparația cu părinții lor. Părinții noștri, spuneau, au ieșit în stradă împotriva lui Milošević pentru a avea o Serbie europeană. Noi observăm că această Serbie europeană e tot mai departe dar ne-o dorim.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Din întrebările și răspunsurile care alcătuiesc rubrica de astăzi, puteți afla despre câteva teme des întâlnite în viața creștinului dornic să se apropie tot mai mult de Dumnezeu și să își înțeleagă menirea.Răspândiți dragostea!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

În deceniile ce vor urma, o să avem parte de schimbări climatice la o scară și mai mare. Vom vedea tot mai multă migrație forțată, vom vedea schimbări în producția agricolă și tot felul de nenorociri pe care liderii populiști vor încerca să le speculeze.Așa că avem nevoie să ne concentrăm în jurul unor idei mari care să ne ajute să facem față soluțiilor simpliste cu care politicienii se vor prezenta în fața noastră. Și nu e vorba doar despre criza climatică, ci despre un sistem economic mai echitabil, despre o viziune nouă despre lume și despre locul nostru în ea. Pentru că asta stă de fapt la baza tuturor lucrurilor.

În acest episod din Vocea Nației #225 vorbim despre sensul vieții, fericire și felul în care societatea modernă ne influențează alegerile și atenția. Discutăm despre nevoile psihologice esențiale, modelul Finlandei și ideea unei vieți trăite ca poveste, nu ca proiect.

Scriitoarea Ayelet Tsabari a fost la București pentru lansarea romanului său „Cântece pentru cei cu inima frântă”, apărut la Humanitas Fiction, în traducerea Ancăi Dumitru. Ayelet Tsabari este o scriitoare israeliano-canadiană. Bunicii ei au venit în Israel din Yemen. Autoarea reconstituie în această carte, pe fondul unei povești de familie, povestea comunității căreia îi aparține și despre care s-a scris prea puțin în literatură. Provenind dintr-o comunitate marginalizată, cea a evreilor yemeniți, Ayelet Tsabari știe foarte bine ce important este să dai voce acelora care nu sînt auziți. Totodată, istoria de familie din „Cântece pentru cei cu inima frântă” este îmbibată de istoria statului Israel, a conflictului arabo-israelian, a nedreptăților, violențelor și tragediilor care marchează acest spațiu. Am vorbit cu Ayelet Tsabari despre personajele sale, despre tradițiile evreilor yemeniți, păstrate doar de istoria orală, despre straturile politice ale cărții, precum și despre implicarea ei în acțiuni umanitare după 7 octombrie 2023. După atacul terorist al Hamas, a mers ca voluntară și făcut curat în casele devastate de teroriști, a participat la proteste față de războiul din Gaza și s-a implicat într-o rețea de sprijin care strînge fonduri pentru palestinienii din Gaza. Am înregistrat discuția noastră la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Interviul a fost tradus de Claudia Davidson-Novosivschei.Ayelet Tsabari: „Tind să cred că scrisul, în întregul său, este politic, chiar și atunci cînd nu are această intenție. În plus, romanul meu are mai multe straturi politice, chiar dacă nu am luat această decizie în mod conștient, ci a fost mai degrabă un impuls, o dorință foarte puternică de a scoate lucruri la suprafață. Pentru că m-am simțit la rîndul meu invizibilă: am terminat liceul știind foarte multe despre istoria evreilor așkenazi și mai nimic despre istoria comunității din care provin și despre istoria evreilor mizrahi. Iar astfel de goluri în cunoștințe pot să destabilizeze copiii, în viețile lor ulterioare, lucru care se vede prin intermediul personajelor Zohara și Yoni. Simt că această carte în sine este o modalitate de a adăuga la istorie. Desigur, romanul e ficțional, dar am făcut cercetare foarte serioasă pentru scrierea lui. Și am vrut să arăt altceva pornind de la întrebarea vocile cui contează, atîta vreme cît vocile femeilor din comunitatea evreicelor yemenite erau doar cele ale transmiterii orale, pentru că femeile respective erau analfabete. Și-atunci, vocea cui și povestea cui devine istorie și povestea cui rămîne doar o poveste?”Saida este obsedată de curățenie. Toată viața a făcut curat. În propria ei casă și în casele altora. A murit în timp ce făcea curat. Fiica ei, Zohara, fără să-și dorească, îi calcă pe urme. Exista, aflăm din carte, un puternic stereotip despre evreicele yemenite legat de această muncă, un stereotip care pune semnul egal între yemenită și menajeră. De ce? Ayelet Tsabari: „Eu însămi sînt a patra generație de menajere. Străbunica mea a ajuns în 1907 pe teritoriul a ceea ce azi este Israel, în perioada Imperiului Otoman, și a făcut curat în casele evreilor bogați. La fel a făcut și bunica mea, la fel a făcut și mama mea. Eu însămi am început să fac asta încă înainte de a merge la școală. (...) Cînd am știut că vreau să scriu despre evreicele yemenite, trebuia ca această poveste a femeilor care fac curat în casele altora și care sînt obsedate de curățenie să facă parte din roman, nu puteam să n-o includ. Dar există și aici mai multe straturi. E o experiență căreia Zohara încearcă să-i reziste, la fel cum am făcut și eu. Zohara, la fel ca mine, nu voia să devină bună la curățenie și totuși descoperă la un moment dat că este foarte bună la asta. Mama mea, la fel ca Saida, a rămas văduvă, cu șase copii, iar cînd nu mai ai control asupra vieții, curățenia este totuși o activitate care-ți dă sentimentul că ești în control. Cînd faci curat, ai și partea de meditație, în care poți fi singură cu gîndurile tale și poți să te confrunți mai ușor cu traumele, cu durerile și cu tristețile personale.”Zohara a fost o adolescentă rebelă, a refuzat tradițiile yemenite, a fugit de trecut, a plecat din Israel dar s-a întors și și-a regăsit trecutul, rădăcinile, strămoșii. Este aceasta și o carte despre construcția de sine, despre identitate?Ayelet Tsabari: „Absolut! Cred că tot ce scriu este despre identitate, despre a pleca și a reveni. Cam tot ce scriu se concentrează pe această temă: mai mult decît identitatea în sine, identitatea pe care o dobîndești plecînd și reîntorcîndu-te. Iar cînd mi se pune întrebarea cît de mult seamănă Zohara cu mine, spun mereu că exact în această componentă de plecare, abandon și apoi revenire sîntem asemănătoare. Și, dacă-mi citiți cartea de memorii, veți vedea că și acolo vorbesc despre această construcție a identității care se face prin mișcarea de a pleca și apoi a te întoarce.”Ce poate spune literatura în vremuri tulburi și tragice, cum sînt cele pe care le trăim? Ce putere are literatura în această lume?Ayelet Tsabari: „E o întrebare pe care mi-o pun și eu adesea. Și sînt zile cînd mă îndoiesc foarte tare că literatura mai are vreo putere. Dar, pe de altă parte, e în mine această nevoie de a scrie și, dincolo de nevoia mea de a scrie, mi se pare că, uneori, ceea ce scriu ajunge să rezoneze cu alți oameni, pe care poate să îi îndemne spre acțiune. De asemenea, mi se pare că e important să depunem mărturie. Și cam asta fac în ceea ce scriu: mă concentrez pe a depune mărturie și pe a da voce sau voci mai ales comunităților care, uneori nu au această voce, uneori nu reușesc să se exprime. Speranța că pot să-i fac pe alții să rezoneze cu ceea ce scriu, pentru ca aceștia, mai apoi, să acționeze printr-o empatie absolut necesară și faptul că, în același timp, depun mărturie – astea îmi aduc o oarecare alinare. Dar trebuie să-mi repet mie însămi mereu și mereu că e nevoie de aceste lucruri.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural

Documente confidențiale dezvăluite de publicația FIP din Armenia arată felul în care Kremlinul coordonează campaniile de influență ale unor actori ruși în țări europene. Printre numele amintite în investigație se află și cel al fostului deputat PSD și șef al Comisiei SRI, Sebastian Ghiță, patron al postului RomâniaTV. Dar lista de acțiuni este cu mult mai lungă, iar campaniile sunt răspândite peste tot în Europa. Publicația din Armenia, a cărei denumire completă este Platforma de Investigare a Faptelor, se află în posesia unui mare număr de fișiere confidențiale obținute ca urmare a unui hacking. Acestea includ documente, corespondență, capturi de ecran, rapoarte, planuri și alte materiale de la Agenția de Design Social (SDA), care funcționează sub supravegherea de facto a lui Sergei Kiriyenko, adjunctul șefului de cabinet al Administrației Prezidențiale Ruse. Despre acesta știm că a fost desemnat, printre altele, să se ocupe de alegerile parlamentare din Republica Moldova, din toamna anului trecut – și mai știm că și-a ratat obiectivul de a facilita venirea la guvernare a forțelor pro-ruse. Cât despre Sebastian Ghiță, acesta este amintit în contextul unor acțiuni îndreptate împotriva președintei Maia Sandu. Citeste siNumele lui Sebastian Ghiță în documentele privind o rețea de influență rusă. Ce înseamnă (Expert) În țările europene, acțiunile au avut ca scop principal să genereze îndeosebi furie față de migranți și față de Ucraina Campaniile sprijină forțele de extremă dreapta și răspândesc alte narațiuni pro-ruse. Acțiuni semnificative au avut ca scop discreditarea președintelui Ucrainei Volodimir Zelenski, prim-ministrului Armeniei Nikol Pașinian și președintei Republicii Moldova, Maia Sandu. Franța: acțiuni anti-musulmane și antievreiești Dintre multiplele acțiuni desfășurate în Franța, să o amintim doar pe cea a capetelor de porc aruncate în apropierea mai multor moschei, în septembrie 2025. Documentele arată că fusese o acțiune comandată de la Kremlin. La fel ca și pulverizarea de vopsea verde, asociată cu Islamul, la intrările a trei sinagogi, un restaurant evreiesc și alte locuri frecventate de evrei. Evident, scopul acțiunilor, fie împotriva musulmanilor, fie a evreilor, este, desigur, amplificarea tensiunilor inter-religioase, pe pământ francez. Printre acțiunile planificate, dar (cel puțin nu încă) implementate în Franța se numără operațiunea "General”. Anumite persoane urmau să se prezinte ca trimiși ai primei doamne a Ukrainei, Olena Zelenskaya, pentru înființarea unei fundații. Citeste siReacţii de indignare după descoperirea mai multor capete de porc în fața unor moschei din Ile-de-France Alții urmau să profaneze statuia lui Charles de Gaulle, scriind pe ea "Glorie Ukrainei". Participanții ar fi trebuit să declare că era un răspuns la declarațiile pro-ruse ale nepotului lui Charles de Gaulle. O altă operațiune viza desfășurarea în Franța a circa 500 de mașini de lux cărora urma să li de atașeze numere ucrainene, pentru a fi fotografiate. Potrivit documentelor, agenții ruși au concluzionat că taxa pentru mașinile foarte scumpe (Rolls-Royce, Lamborghini, Ferrari etc.) ar fi semnificativ mai mare decât se estimase initial. În Germania operațiunile au fost deosebit de active în timpul alegerilor parlamentare din 2025, arată documentele. Acțiunile au avut ca scop influențarea alegătorilor în favoarea formațiunii de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) și dicreditarea contracandidaților, îndeosebi a celor din Partidul Verde.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Moda, dincolo de podium: o conversație despre industrie, viziune și structură Dincolo de trenduri, apariții și imagini atent regizate, există o industrie care se construiește lent, prin decizii, context și rigoare. Despre această dimensiune mai puțin vizibilă a modei românești vorbim în cel mai nou episod BT Talks, alături de Roxana Voloseniuc, Chief Editor ELLE România și Co‑Founder Mercedes‑Benz Bucharest Fashion Week. Conversația merge dincolo de trenduri și apariții și explorează ce se întâmplă în spatele scenei: cum a evoluat moda locală, de ce contează contextul și structura și ce rol joacă Bucharest Fashion Week în profesionalizarea și internaționalizarea industriei.

Cum încearcă Chișinăul să reintegreze economic regiunea transnistreană? Republica Moldova încearcă să rezolve problema transnistreană înainte de aderarea la UE, un obiectiv asumat public pentru 2030. Autoritățile au început realizarea unor măsuri economice și fiscale comune pentru ambele maluri ale Nistrului, în timp ce Bruxellesul transmite că problema transnistreană nu va bloca parcursul european al țării. Totuși, opiniile locuitorilor din regiune sunt împărțite: unii văd viitorul alături de Uniunea Europeană, alții continuă să privească spre Rusia, chiar dacă aceasta nu mai alimentează regiunea separatistă cu gaze gratuite. În paralel, Moscova își consolidează influența în regiune prin facilitarea acordării cetățeniei ruse. Cât de realistă este reintegrarea Republicii Moldova în următorii ani, ce rol joacă Uniunea Europeană și Rusia în acest proces și care sunt provocările ce pot decide viitorul regiuni? Un reportaj realizat de Liliana Barbăroșie în comun cu colegii noștri de la Deutsche Welle. Iată temele ediției: - Maia Sandu a fost decorată cu Ordinul European de Merit și a fost aplaudată în picioare după ce a vorbit în Parlamentul de la Strasbourg. - Odată cu schimbarea dinamicii războiului din Ucraina, tot mai mulți experți vorbesc despre o posibilă „fereastră de oportunitate” pentru a găsi o soluție la problema Transnistriei. La o conferință de la București dedicată securității la Marea Neagră, experți din Republica Moldova, Ucraina, România și Statele Unite au analizat viitorul regiunii separatiste susținute de Moscova. Mădălina Șerban a sintetizat discuțiile. - Regiunea separatistă Transnistria se pregătește de două evenimente majore: Așa-numitele alegeri prezidențiale și începerea acordării în masă de cetățenii rusești locuitorilor din stânga Nistrului. Despre reacțiile la aceste două evenimente ne vorbește Vitalie Cojocari în ”Cronica lui Vitalie”. - Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, spune că Moldova este parte a Europei. - Maia Sandu declară, în contextul controversei legate de scorul mic oferit de jurul moldovean României la Eurovision că cetățenii din Republica Moldova și România nu ar trebuie să lase nimic să deterioreze relația dintre cele două state.  - UE rămâne principalul partener comercial al Republicii Moldova. Iar România este principala destinație a exporturilor moldovenești, cu aproape o treime din volume. Știrile zilei: Maia Sandu a fost decorată marți cu Ordinul European de Merit și a fost aplaudată în picioare după ce a vorbit în Parlamentul de la Strasbourg. Noua distincție a UE a fost creată pentru personalitățile care au contribuit la integrarea, unitatea și democrația europeană. „Ordinul European aparține cetățenilor Republicii Moldova, cei care votează de decenii pentru apropierea de Uniunea Europeană, a declarat Maia Sandu. Acest merit trebuie să fie recompensat, astfel încât Moldova să meargă înainte în procesul de integrare europeană”, a subliniat președinta de la Chișinău atât în plenul parlamentului, cât și la conferința de presă pe care a susținut-o ulterior cu președinta legislativului european, Roberta Metsola. „Suntem gata să deschidem negocierile pe toate capitolele. Atât Comisia, cât și Consiliul afirmă că suntem pregătiți. Moldova își respectă angajamentele asumate, pas cu pas. Un proces de aderare credibil, bazat pe merite, necesită eforturi din partea ambelor părți. Iar Moldova își respectă partea sa de angajament”, a declarat Maia Sandu. La rândul său, președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a subliniat că Moldova este parte a Europei. „Locul Moldovei este în Uniunea Europeană, iar în acest demers puteți conta pe Parlamentul European ca pe un aliat puternic care va contribui la transformarea acestui vis în realitate. Astăzi este, de asemenea, o onoare pentru noi să vă recunoaștem leadershipul prin Ordinul de Merit al Uniunii Europene. Am avut onoarea de a vă vedea curajul, claritatea și statornicia de-a lungul anilor. Angajamentul dumneavoastră nu doar modelează Moldova, ci și restul Europei. Vedem cum se creează un impuls acum și nu putem lăsa ca acesta să se oprească. Poporul moldovean a ales Europa. Vă îndreptați cu determinare spre aderare și, în ciuda interferențelor constante ale Rusiei și a încercărilor de a vă destabiliza țara, rămâneți ferm ancorați în valorile noastre democratice comune. Acest lucru se datorează rezilienței poporului dumneavoastră și conducerii dumneavoastră calme, clare și bazate pe principii. Așadar, mesajul meu de astăzi este, în cele mai clare cuvinte posibile, că Parlamentul European va continua să sprijine Moldova în toate modurile posibile”, a mai declarat la Strasbourg președinta PE, Roberta Metsola *** În cadrul conferinței de presă a de la Strasbourg, Maia Sandu a comentat și controversa legată de scorul mic oferit de jurul moldovean României la Eurovision. „Cetățenii din Republica Moldova și România nu ar trebuie să lase nimic să deterioreze relația dintre cele două state. «Cel mai important» este că publicul din Republica Moldova a oferit punctaj maxim. Aceasta este cea mai importantă parte”, a declarat Maia Sandu. *** UE rămâne principalul partener comercial al Republicii Moldova. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, citate de Delegația UE în Republica Moldova, ponderea exporturilor moldovenești către piața europeană a depășit anul trecut 68,1% din totalul exporturilor. Valoric, exporturile în statele membre ale UE au depășit 2,55 miliarde de dolari. Evoluția confirmă tendința ascendentă din ultimii ani, cu creștere constantă acumulând 10% în ultimii trei ani. Printre principalele categorii de produse exportate de Republica Moldova se numără echipamentele electrice, produsele agricole, mobilierul, grăsimile și uleiurile, precum și vinurile și băuturile. Principalele destinații au fost România, unde merg aproape o treime din exporturile moldovenești, cu o pondere de 29,2%, urmată de Italia și Cehia, cu puțin sub 10 la sută fiecare, și Germania și Bulgaria, cu o cotă de aproximativ 4 la sută. *** Șeful pretinsului minister al securității din Transnistria, Valeri Ghebos, s-a plâns într-un interviu presei ruse că administrația constituțională de la Chișinău ar intenționa să se implice în alegerea noului lider al regiunii. Așa-numitul scrutin urmează să aibă loc în decembrie. Acesta a declarat că autoritățile de la Chișinău ar planifica să exercite presiuni, șantaj și să intimideze membrii pretinsei comisii electorale din regiunea separatistă. „Declarații speculative și lipsite de credibilitate”, așa a calificat afirmațiile Tiraspolului Serviciul de Informații și Securitate (SIS) de la Chișinău, la solicitarea portalului realitatea.md. „Instituțiile competente ale statului își desfășoară activitatea exclusiv în baza legii și în interesul Republicii Moldova”, au precizat reprezentanții autorității de la Chișinău. *** O premieră în R. Moldova: elevii au susținut evaluarea națională la limba și literatura română în format digital. Aproximativ 150 de elevi au testat noul sistem și au susținut evaluarea utilizând o platformă digitală. Pilotarea testării online va continua și în perioada următoare. Pe 21 mai, elevii din instituțiile implicate în proiectul pilot vor susține, tot în premieră și în format digital, evaluarea la disciplina Științe.

PSD ar accepta un premier tehnocrat dispus să dialogheze cu toate partidele, spune la RFI deputata social-democrată Natalia Intotero. Ea precizează că PSD este pregătit să-și asume guvernarea. Natalia Intotero, despre criza politică: ”Desigur, suntem pregătiți, ne asumăm această guvernare, ne asumăm și funcția de prim-ministru”. Despre un premier tehnocrat: ”În primul rând, să fie o persoană care să aibă cunoștințe în domeniul economic. De asemenea, să fie un foarte bun comunicator și în egală măsură, o persoană care să aibă această capacitate de a dialoga cu toate partidele politice. În Parlamentul României sunt mai multe forțe politice și e important ca această persoană să dialogheze atât cu partidele care vor realiza noua componență guvernamentală, cât și cu partidele care vor fi în Opoziție. Cu o astfel de persoană, desigur că vom fi de acord”. Despre proiectul AUR privind finanțarea ONG-urilor: ”Nu văd o intimidare în acest sens. Am avut și am o colaborare foarte bună cu societatea civilă (...). Așa cum un om politic, un om implicat în activitatea administrației locale, dar și centrale, are obligativitatea de a fi transparent (...), cred că și pentru societatea civilă este de bun simț să aibă transparență vizavi de cheltuieli și vizavi de finanțarea acestora”.

Urmărește podcastul numărul 282 de pe Acasă la Măruță, unde Cătălin Măruță îl are ca invitat pe Rareș Cojoc.#catalinmaruta #podcast #RareșCojoc

USR critică ideea unui eventual Guvern PSD-AUR. Senatorul Ștefan Pălărie spune într-un interviu la RFI că ar fi un scenariu de coșmar. Parlamentarul subliniază de asemenea că ideea unui premier tehnocrat nu poate prinde contur, cel puțin nu cu voturile USR și PNL. Ștefan Pălărie, despre formarea Guvernului: ”Dacă PSD renunță la ideea de a-și forma Guvernul, ceea ce eu cred că o să facă, atunci sigur că da, nici USR și nici PNL nu fug de responsabilitatea guvernării, mai ales într-un moment atât de dificil. Probabil că asta este poziția în jurul căreia se va construi propunerea către domnul președinte la consultările de săptămâna viitoare”. Despre PSD: ”Consultările de luni vor fi deschise de cel mai mare partid parlamentar al României, partidul PSD, care este și autorul căderii Guvernului din care a făcut parte până acum câteva zile (...). Logica ar fi simplă, să propună PSD Guvern sau să renunțe, ”noi nu vrem să facem Guvern”, ca măcar noi să știm cum stau. Apoi, dacă ei renunță, să fie chemate PNL și USR, cele două forțe politice care au agreat un acord politic de aliniere în această criză și să facă Guvern”. Despre varianta unui premier tehnocrat: ”Din punctul meu de vedere, ideea tehnocratului pe care am tot văzut-o vehiculată nu are cum să se întâmple, cel puțin nu cu voturile PNL și USR, pentru că noi am spus limpede și clar: noi nu vom face o coaliție cu PSD, dacă vor dărâma Guvernul, ceea ce au făcut aproape aplaudând”.

PNL cere PSD să-și asume formarea viitorului Guvern, după ce a demis Cabinetul Bolojan alături de AUR, prin moțiune de cenzură. Vicepreședintele liberal Gheorghe Falcă spune într-un interviu la RFI că responsabilitatea aparține social-democraților. Gheorghe Falcă, despre formarea unui nou Guvern: ”Trebuie să spunem ferm de fiecare dată, PSD s-a aliat cu partidul extremist AUR, să cadă un Guvern care era ales democratic, fără să aibă vreo soluție”. În opinia eurodeputatului PNL, ”prin trecerea timpului, ne dăm seama că interesele personale ale domnului Grindeanu și interesele de grup ale celor de la PSD au dus la căderea acestui Guvern, fără să se gândească la țară, la viitor”. Gheorghe Falcă precizează că ”un lucru al normalității este să nu mai guvernezi cu cei care ți-au dat jos Guvernul, ți-au dat jos miniștrii, au vorbit rău de tine, fac o campanie de câteva luni de zile împotriva premierului, a PNL și a USR. În acest moment, responsabilitatea trebuie trecută toată pe umerii PSD. PSD trebuie să primească mandatul pentru formarea Guvernului”.

Cum îți construiești brandul personal și cum ai grijă de el în era AI și pe o piață saturată?Despre asta vorbim în episodul de azi cu Iris Munteanu – Personal Brand Harmonizer.Cu peste 15 ani de experiență în comunicare corporate și de brand, Iris te ajută să îți transformi vocea într-un brand care inspiră și vinde.Ea crede în comunicarea personală, cea care armonizează omul cu rolul, vocea cu mesajul și povestea cu scopul. Și maicede că un brand personal nu se inventează. Se recunoaște. Pentru că îl ai deja în tine. Povestim azi pe larg despre:Ce funcționează și ce nu mai funcționează în personal branding în 2026Cel mai des trecut cu vederea element din procesul de construire a brandului personalCât de personal facem brandul și care sunt lucrurile despre noi care real fac diferența în felul în care suntem percepuțiPrimii pași când îți construiești brandulCând și cum îi dai brandului tău un refresh Pe Iris o găsești pe ⁠⁠Instagram⁠ și pe site.M-aș bucura să-mi dai de veste că ai ascultat episodul, dacă ți-a plăcut, dacă te-a ajutat. Și apreciez dacă alegi să îl distribui în social media sau dacă îl dai mai departe către 2-3 persoane apropiate ție.Nu uita să urmărești podcastul pe:- Instagram: ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠Pauza de Bine⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠- Facebook: ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠Pauza de Bine⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠- Youtube: ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠Cristina Oțel

Seneca: nu viața e scurtă, ci noi o facem scurtă. Vorbim (implicit) despre sinele fals, people-pleasing, amânare existențială și frica de întâlnirea cu sinele. Fraza care ține tot episodul: nu viața e scurtă; problematic e felul în care ne-o risipim.

UDMR vrea refacerea coaliției, declară într-un interviu la RFI liderul deputaților acestei formațiuni, Csoma Botond. El nu exclude însă nici varianta unui Guvern minoritar, cu condiția să nu fie susținut de partidul extremist AUR. Csoma Botond, despre criza politică: ”Ieri, la Palatul Cotroceni, domnul Kelemen Hunor i-a propus domnului președinte Nicușor Dan dacă ar putea să facă demersuri în sensul refacerii coaliției. Asta a fost prima propunere, iar a doua eventual, un Guvern minoritar, dar care nu ni se pare o idee fezabilă, în condițiile în care trebuie să iei în continuare niște măsuri destul de nepopulare”. Despre un Guvern minoritar: ”Cu PNL și USR am putea să facem, dar nu mi se pare nici această construcție fezabilă, pentru că cine va vota acest Guvern? Dacă avem nevoie de voturile AUR în Parlament, pentru a învesti un Guvern minoritar, atunci noi nu vom face parte dintr-un asemenea Guvern minoritar”. Despre o eventuală nouă desemnare a lui Ilie Bolojan ca premier: ”Dacă PSD ar fi de acord cu această variantă, sigur, da, eu spun da, dar dacă PSD ar fi de acord (...). Noi n-am avea o problemă cu desemnarea domnului Bolojan din nou”.

PSD ar trebui să-și ceară scuze pentru criza politică pe care a creat-o, spune la RFI deputatul PNL Robert Sighiartău, după căderea Guvernului Bolojan, în urma moțiunii de cenzură. El afirmă că în PNL e liniște și că puciul a căzut. Robert Sighiartău, despre criza politică: ”PNL nu va face o propunere de premier, merge cu mandatul pe care l-a primit din partea Biroului Permanent Național, adică acela de a spune președintelui României că odată cu căderea acestui Guvern și provocarea acestei crize, PSD trebuie să vină cu soluții la guvernare”. Despre tentativa de puci din PNL: ”Puciul în Partidul Național Liberal și această strategie de schimbare a lui Bolojan prin moțiune de cenzură și apoi, poate, printr-o fracțiune din PNL a căzut. Partidul Național Liberal are o conducere, are un președinte și PSD trebuie să învețe să-și respecte partenerii”. Despre o posibilă nouă desemnare a lui Ilie Bolojan ca premier: ”Se poate, se poate nominaliza din nou, ar fi, poate, cea mai bună soluție pentru România, însă asta ar însemna ca PSD să-și asume eșecul politic din această perioadă și să-și ceară scuze românilor pentru provocarea acestei crize, care a avut la bază doar interese politice și de grup”.

Implică-te în misiunea Hope and Homes for Children accesând ⁠⁠https://hopeandhomes.ro/implica-te/⁠⁠Ascultă-ne și dă azi SUBSCRIBE pe:

Am purtat o discuție fascinantă cu Deliric despre mecanismele prin care un artist își poate păstra independența și profitabilitatea în actualul peisaj digital. Într-o eră dominată de algoritmi rigizi, am analizat împreună cum poți reuși fără a te supune compromisurilor impuse de radioul comercial. Am disecat cu atenție impactul inteligenței artificiale asupra procesului creativ și a modului în care aceasta redefinește arta. Concluzia noastră a fost clară: esența succesului pe termen lung rezidă în păstrarea unei identități artistice nealterate. Am stabilit că autenticitatea rămâne singura ancoră reală care te ferește de efemeritatea trendurilor trecătoare. Totodată, curiozitatea constantă este motorul care te ajută să navighezi noile tehnologii fără a-ți pierde sufletul în acest proces. În final, ambele calități sunt singurele care te mențin cu adevărat relevant și „la zi” într-o lume în continuă schimbare. IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

Urmărește podcastul numărul 274 de la Acasă la Măruță, unde Cătălin Măruță îi are ca invitați pe Elena și Robert Tudor.#catalinmaruta #podcast #magicianulroberttudor

Sezonul de podcast despre relații creat în colaborare cu Pagina de Psihologie a adus în conversație subiecte pe care mulți dintre noi le poartă în tăcere: cum iubim, cum pierdem, cum ne vindecăm, cum ne regăsim pe noi înșine în mijlocul relației cu celălalt și cum navigăm împreună o lume care ne invită la tot mai multă izolare.Astăzi vrem să auzim de la voi, live, în cadrul episodului 9 din sezonul 14 de podcast, dedicat relațiilor, realizat în parteneriat cu @PaginadePsihologie. Invitatul nostru de astăzi este Gáspár György: psiholog clinician, terapeut relațional și autor, cunoscut pentru contribuțiile în promovarea sănătății relaționale și a inteligenței emoționale în spațiul public din România. Este co-fondator al comunității Paginii de Psihologie și al Academiei de Terapie Imago din România.Alături de Paul Olteanu și Gáspár György am adresat direct întrebările voastre despre temele acestui sezon:relații de cuplu și ce le susține sau le erodează în timppierderea, infidelitatea și cum continuăm după fracturi marirelații în era digitală și ce se schimbă între noisexualitate și cum construim o relație sănătoasă cu această parte din noirolurile pe care le preluăm în familii, uneori fără să ne dăm seamade ce ne vindecăm tot în relațiiResurse menționate în conversație: Ellen Langer ca autor - https://psychology.fas.harvard.edu/people/ellen-langer V (Eve Ensler), Scrisoare de iertare - https://www.libhumanitas.ro/scrisoare-de-iertare-eve-ensler-a272160.htmlEpisod produs și distribuit cu susținerea PPC România.

Dr. Marius Sava despre apneea în somn! Explicată simplu: simptome, riscuri și soluții | Podcast #275

Grasu XXL vine la Mihai Morar cu cel mai așteptat anunț: I'm back in the game!Dispărut de pe scenă, trecut prin furtună personală, Dragoș Nichifor a găsit puterea să își canalizeze încă o dată forța creatoare în muzică. Putere de care nu mai credea nici el că e capabil. Pe 24 aprilie, pe toate platformele, apare Mâine nu-i promis, albumul așteptat de scenă din ... 2017! Albumul care marchează 30 de ani de carieră! O carieră care, ne mărturisește Grasu XXL, părea că a ajuns la final. Nu rata un podcast ca o confesiune. Despre anii cei mai negri, despre relația de familie, dar și despre relația cu scena și cu noii artiști. Mihai Morar ți-l prezintă pe Grasu XXL așa cum nu l-ai văzut niciodată până acum.La Fain & Simplu.

Urmărește podcastul numărul 274 de la Acasă la Măruță, unde Cătălin Măruță îl are ca invitat pe Flavius Jakubowicz. #catalinmaruta #podcast #flaviusjakubowicz

Astăzi vorbim despre inteligența artificială aplicată: cum construiești agenți care citesc contracte, cum validezi acuratețea răspunsurilor în diverse contexte, cum scalezi un voice AI la sute de mii de apeluri și cum integrezi feedback automat direct în CRM pentru echipe de vânzări. Invitatul meu este Bogdan Vaida, fondator High Performance Automations, implicat în proiecte internaționale în Canada, Qatar și Europa, unde AI-ul este deja parte din procese reale, nu doar un experiment.În episodul acesta intrăm în detalii tehnice și practice: arhitectură, testare, limitări, vibe-coding, automatizări pentru antreprenori și ce merită învățat în următoarele luni dacă vrei să lucrezi serios în AI. Discuția va fi concentrată pe cum funcționează lucrurile în teren și ce înseamnă, de fapt, să implementezi inteligența artificială la scară.

The Urs îi dezvăluie azi lui Mihai Morar cele mai intime gânduri privind viața și cariera sa.Ursul cel blând, deseori neînțeles, judecat greșit câteodată, capabil să ofere cele mai emoționante momente prin muzica sa, surprinde azi. Pentru că își dezvăluie personalitatea fără rezerve, lupta încă necâștigată cu depresia care l-a făcut să vrea să își ia viața, sau impactul nociv al industriei asupra sa! Cât mai este dispus să cânte și pentru ce ar renunța la tot?Afli azi, dintr-un podcast de neratat!The Urs, la Fain & Simplu.Cu Mihai Morar.