Village in Southern Norway, Norway
POPULARITY
9 episodes with Fie
6 episodes with Fie
9 episodes with Fie
4 episodes with Fie
8 episodes with Fie
72 episodes with Fie
2 episodes with Fie
5 episodes with Fie
5 episodes with Fie
7 episodes with Fie
6 episodes with Fie
5 episodes with Fie
2 episodes with Fie
2 episodes with Fie
3 episodes with Fie
2 episodes with Fie
4 episodes with Fie
2 episodes with Fie
4 episodes with Fie
2 episodes with Fie
24 episodes with Fie
2 episodes with Fie
2 episodes with Fie
2 episodes with Fie
2 episodes with Fie
2 episodes with Fie
2 episodes with Fie
3 episodes with Fie
2 episodes with Fie
2 episodes with Fie
2 episodes with Fie
2 episodes with Fie
2 episodes with Fie
9 episodes with Fie
9 episodes with Fie
9 episodes with Fie
8 episodes with Fie
8 episodes with Fie
2 episodes with Fie
5 episodes with Fie
4 episodes with Fie
4 episodes with Fie
4 episodes with Fie
4 episodes with Fie
3 episodes with Fie
»Man glemmer at spørge børnene: Hvordan har I det egentlig? Hvad går I egentlig og tænker på?« Kim Blæsbjerg er opvokset i Lemvig på den jyske vestkyst, hvor folk gerne snakker om vind og vejr, men har svært ved at sætte ord på de store følelser. Eller tale højt om giftfabrikken Cheminovas voldsomme overgreb på natur og mennesker. Det har den anmelderroste forfatter skrevet en prisvindende roman om. På overfladen er ”De bedste familier” en historie om syge arbejdere og grov forurening. Men det er også fortællingen om en vestjysk tavshedskultur, der indimellem forhindrer mennesker i at tale højt om de tanker og følelser, der kradser i dem. Det sidste kender Kim Blæsbjerg fra sin egen opvækst. Da hans fars tvillingesøster tog livet af sig selv, talte ingen om selvmordet. »Vi talte kun om det rent praktiske. Hvem kører med hvem til begravelsen? Det var ligesom det, sproget kunne rumme.« Det begrænsede sprog og den manglende evne til at tale om det svære kender alle i Sydhavnens Læseklub fra deres opvækst - som Allan siger: »Jeg lærte hjemmefra, at alt skal være fryd og gammen. Vi snakker ikke om de dårlige ting. Jeg prøvede at tage livet af mig selv 10 gange, men jeg vidste ikke, hvem jeg skulle snakke med.« Medvirkende: Betty, Allan, Fie, Banjo og Jane Vært: Marcus Aggersbjerg Oplæser: Lea Katrine Dam Klip og produktion: Asbjørn Kjærgaard-Pedersen Redaktør: Jacob Grosen Lydoptagelse: David Runøe Stærk Foto: Miles LilleySee omnystudio.com/listener for privacy information.
Iulian Popa a publicat recent volumul de povestiri „Vizite neanunțate” (Editura Humanitas). Într-adevăr, cartea stă sub semnul vizitelor neanunțate, care marchează într-un fel sau altul viețile personajelor. Vieți aparent banale, în care la un moment dat se întîmplă ceva care le schimbă temperatura. Personajele nu sînt supereroi, ci oameni obișnuiți însă, în fiecare povestire, încă de la primele rînduri, în poveștile lor de viață se strecoară o tensiune, o așteptare, iminența unui eveniment. Nimic nu e în plus în aceste povestiri, și în același timp, autorul știe ce să lase nespus, ca cititorul să-și imagineze, să ducă povestea mai departe, dacă vrea. Am vorbit cu Iulian Popa despre noua sa carte, despre personaje, despre construcția tensiunii narative, despre economia stilistică și arta de a sugera, despre diferențele dintre proza scurtă și roman.Iulian Popa: „Imediat după ce am terminat prima carte de povestiri, Guadalajara, m-am apucat să dezvolt niște idei, niște schițe pe care le aveam de dinainte, notate în caiet. Și așa au ieșit, într-un stadiu incipient, vreo două, trei povestiri, care, întîmplător, aveau o vizită în ele. Mi-a plăcut cum sună și mi-am propus: ce-ar fi dac-aș scrie un volum întreg în care vizita să fie prezentă într-o formă sau alta. Fie că e vorba de o vizită la o persoană, fie că e vorba de vizitarea unui loc. Și am construit aceste povestiri ale unor vieți normale perturbate de ceva. Structura la care m-am gîndit a fost: pun această linie continuă a rutinei personajelor și, la un moment dat, un eveniment perturbator intră în scenă, le întrerupe viețile, uneori destul de brutal și de aici vedem ce se întîmplă.”Iulian Popa are un doctorat în fizică la Universitatea Stuttgart. A debutat cu volumul de povestiri „Guadalajara”, urmat de romanul „Între vii” - ambele au apărut la Humanitas. Apasă PLAY pentru a asculta întregul interviu!O emisiune de Adela Greceanu Un produs Radio România Cultural
Helene, Sigrun, Unni og Fie var på møte med Jan Christian Vestre og la fram konkrete innspill på forbedringer i svangerskaps- fødsels- og barselomsorgen. Ellers snakker vi om en mini-ferie i Sverige og hvordan navigere i mobilbruk sammen med baby.
Unni har blitt 6 mnd og Fie har blitt 5 mnd. I denne episoden snakker vi om at Sigrun har vært mamma i 5 år. Om sorgen over at nyfødt-tiden er over. Om å slutte med nattamming, om å være mamma til to, om sykdom og babyer og oppstart med fast føde.
În episodul de azi, stau de vorbă cu Adina-Luiza Idor — psihoterapeut experiential și sistemic, terapeut ocupațional, soție, mamă a trei fetițe și o femeie care a înțeles că mângâierea, empatia și ascultarea pot fi punți spre inimile zdrobite. Adina ne ajută să înțelegem cum percep copiii moartea în funcție de vârstă, ce reacții emoționale sau comportamentale pot apărea și, mai ales, cum putem deveni noi, adultii, o prezență care oferă siguranță și încredere.Fie că ești părinte, educator, slujitor sau prieten al unei familii îndoliate, cred că vei găsi aici o perspectivă nu doar informată, ci și adânc ancorată în speranța care vine din Dumnezeu — Cel care, cum spune Scriptura, „tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile”.Rămâi aproape. Uneori, cel mai de folos lucru pe care îl putem oferi e o întrebare bine pusă, o lacrimă împărtășită, o prezență care spune: „Sunt aici, chiar dacă nu știu ce să spun.”__________ Pe ADINA o găsești aici:Facebook - https://www.facebook.com/adinaluiza.idorInstagram - https://www.instagram.com/psiholog_adina_idor/ __________Dacă dorești să susții #VULNERABIL o poți face aici:Ramona LazarRO37BTRL00601201B14434XX (RON)RO12BTRLEURCRT00B1443401 (EUR)https://buymeacoffee.com/vulnerabilNu uita să dai FOLLOW dacă asculți pe Spotify, un RATING și un REVIEW dacă asculți pe Apple Podcasts și SUBSCRIBE dacă asculți pe Youtube. Prin asta contribui la fiecare episod al acestui podcast și mă ajuți să ducem poveștile acestea mai departe.Urmărește-mă și pe rețelele sociale:Instagram – https://www.instagram.com/ramylazar/Facebook – https://www.facebook.com/ramy.scurtuWebsite – https://ramonalazar.ro
”En decemberdag slår Bo et telt op på en frossen mark uden for Svendborg. Han har mistet kontakten til sin datter, og han skylder penge til de forkerte. Han fixer sin sidste heroin. Det er som at skyde kærlighed direkte ind i kroppen.” Sådan skriver forfatter Mikael Josephsen om livet som hjemløs og misbruger sin i roman ‘De andre’. En bog, der kradser hul på en tilværelse, som læseklubbens medlemmer kender alt for godt. Spørg bare Betty: »Jeg har truffet pissedårlige valg i mit liv, men hvis jeg havde kunnet gøre noget andet, havde jeg gjort det. Jeg var i så meget kaos, at jeg ikke engang kunne tage et valg.« Hun har boet på gaden i årevis, og hun har været en lortemor for sine to døtre. Det siger hun selv. Hendes storebror tog sit eget liv, da han var 33 år, og Betty har forsøgt at gøre det samme. Flere gange. Men hver gang har nogen eller noget holdt hånden under hende. Medvirkende: Betty, Allan, Fie, Banjo og Jane Vært: Marcus Aggersbjerg Oplæser: Sofie Lassen-Kahlke Redaktør: Jacob Grosen Foto: Casper Dalhoff Produceret i samarbejde med Beam Audio Agency Læs artikler og portrætter relateret til serien på jp.dk/sydhavnen Sydhavnens Læseklub har siden optagelserne til denne podcast mistet et af sine medlemmer. Jane Nielsen døde kort inden premieren på læseklubben, men hendes børn har ønsket, at podcasten fortsætter i sin oprindelige version med deres mor omkring bordet.See omnystudio.com/listener for privacy information.
Hvad gør en storebror, der vil beskytte sine små søstre fra to forældre, der råber og skriger ad hinanden? Han tager dem væk fra skænderiet, sætter sig ned mellem dem på kældertrappen, så han kan holde dem begge for ørerne med sine hænder. »Derfor er det mig, der blev narkoman, fordi det var mig, der hørte alle de ubehageligheder, min far råbte efter vores mor, mens mine søstre klarede den og fik gode uddannelser.« Banjo husker også lyset i sin barndom på den københavnske vestegn, men ligesom hos Ester i Tove Ditlevsens uopslidelige klassiker fra 1943 har mørket sin pris. Første gang han røg hash, var han 11. Året efter tog han sit første LSD-trip. Et trip han tog over 1000 gange, inden han blev 20. Nu er han folkepensionist, men drengen i ham har ikke forladt kroppen. Banjo siger selv, at han holder sig godt. Måske fordi han har løbet så meget i sit liv. Enten efter bussen. Eller væk fra politiet. Medvirkende: Betty, Allan, Fie, Banjo og Jane Vært: Marcus Aggersbjerg Oplæser: Sofie Lassen-Kahlke Redaktør: Jacob Grosen Foto: Casper Dalhoff Produceret i samarbejde med Beam Audio Agency Læs artikler og portrætter relateret til serien på jp.dk/sydhavnen Sydhavnens Læseklub har siden optagelserne til denne podcast mistet et af sine medlemmer. Jane Nielsen døde kort inden premieren på læseklubben, men hendes børn har ønsket, at podcasten fortsætter i sin oprindelige version med deres mor omkring bordet.See omnystudio.com/listener for privacy information.
Han nåede ikke længere end til side 67, så gik han i stå, og han kommer aldrig til at læse bogen færdig. »Jeg kan simpelthen ikke rumme det i mit hoved.« Allan har det svært med Helle Helles fortælling om den unge Bob, der driver hvileløst rundt i København. Med blå tanker og en lurende depression i kroppen. Uden formål, uden retning. Det minder for meget om hans egen ungdom. Alt for meget. Han nåede at gå på fem forskellige skoler, inden han ramte 8. klasse. Som 14-årig blev han smidt ud hjemmefra. Uden penge på lommen og med et hoved fuld af larm og kaos. »Jeg har ligesom Bob vandret retningsløst rundt i København på jagt efter fred og ro. Men jeg var lost. Jeg var så langt væk fra alt. Især mig selv.« I 25 år kæmpede han med druk og stoffer, indtil han endelig fandt en vej ud ad mørket. Medvirkende: Betty, Allan, Fie, Banjo og Jane Vært: Marcus Aggersbjerg Redaktør: Jacob Grosen Foto: Casper Dalhoff Produceret i samarbejde med Beam Audio Agency Du finder hele podcastserien her Læs artikler og portrætter relateret til serien på jp.dk/sydhavnen Sydhavnens Læseklub har siden optagelserne til denne podcast mistet et af sine medlemmer. Jane Nielsen døde kort inden premieren på læseklubben, men hendes børn har ønsket, at podcasten fortsætter i sin oprindelige version med deres mor omkring bordet.See omnystudio.com/listener for privacy information.
Cum influențează primii ani din viața noastră traiectoria profesională? În acest episod, facem o incursiune în copilăria mea pentru a descoperi cum mediul, familia și primele experiențe mi-au conturat talentele, motivațiile și primele pasiuni. De la interesul pentru calculatoare la nevoia de recunoaștere, explorăm cum fiecare interacțiune a contribuit la ce a devenit ulterior ADN-ul meu vocațional.Vom observa împreună cum atributele de personalitate se arată încă din copilărie, cum mediul și oamenii influențează pasiunile și cum punctele forte devin din ce în ce mai clare atunci când sunt alimentate de motivații puternice. Acest episod te va ajuta să privești propria copilărie printr-o lentilă nouă, identificând elementele care ți-au modelat parcursul profesional de azi.Fie că ești la început de drum sau vrei să înțelegi mai bine cum ai ajuns unde ești, acest episod îți oferă o perspectivă clară asupra legăturii dintre copilărie și ADN-ul vocațional.Acest episod este produs și distribuit cu susținerea E.ON Energie România.
Victor Negrescu: [00:00:00] Victor Negrescu este lăsat acolo la Bruxelles pentru că dă o față europeană a PSD-ului. Eu probabil că exprim niște poziții minoritare în partid și recunosc lucrurile acestea dar măcar le exprim am curajul să le spun. George Buhnici: Eu sunt de acord că omul politic trebuie să se ocupe de politică nu trebuie salveze pisici din copac.Victor Negrescu: Nu mă interesează unde se tunde candidatul Sau filmuleţe haioase şi aşa mai departe Sincer nici pisica din copac. Eu nu mă regăsesc. Nu punem la bătaie guvernul se pune la bătaie preşedintele României. Eu cred că se joacă şi soarta guvernării. George Buhnici: Marcel Ciolac o să păţească exact ca Iohannis. O să plece pe sub-autobuz nu cu Victor Negrescu: autobuzul.Dacă Crina Antonescu câştiga alegerile, sunt şase foarte mari Crina Antonescu nu are nicio şansă Este în pinea ta. Dar pe bune, serios, doar atât putem? Doar atât poate PSD-ul? Știu că lumea e coceată pe subiectul ăsta. Și tu insisti, Marcel Ciolacu Marcel Ciolacu, nu e vorba despre el. Nu e despre Marcel Ciolacu este vorba despre George Buhnici: lipsă de educație, incompetență și lipsă de performanță.35 de ani nu s-a întâmplat nimic. Victor Negrescu: Doar George Buhnici: s-a furat. Victor Negrescu: Și pe această chestiune s-a cultivat sentimentul că democrația e de vină și partidele sunt de vină. [00:01:00] Suntem vot împotrivă e bapea mântii, suntem sătui de sistem. Nu e dacă ești suveranist în România. De ce te opui ca ucrainienii să aibă suveranitate? Pentru că dacă tu ești dispus să încalci suveranitatea Ucrainei, cum zic suveraniștii în România, înseamnă că ești dispus să accepti ca Rusia să încalce suveranitatea României.E un nonsens adică când ești George Buhnici: suveranist? Dar le zic nouă suveraniștii că dacă nu am provocat Rusia, Rusia ne-ar lăsa în pace, că noi ajutăm ucrainei și de-aia îi provocăm pe ruși. Spun, domnule, Victor Negrescu: să fim mândri. Adică ei stă acolo să stă cam plecat la Moscova, că asta e problema lor. De George Buhnici: ce ești unul dintre foarte puțini pesediși cu fața umană?Nu uitați să [00:02:00] dați like să lăsați comentariu distribuiți video pe alte ce ești unul dintre foarte puțini pesediși cu fața umană? Acum sper că toată Victor Negrescu: lumea este... Toți politicienii sunt oameni la finalul zilei. Nu știu, mi se pare că, cel puțin în ceea mă privește, că trebuie să vorbesc cât se poate de direct, să fiu eu, să fiu autentic.Fac politică pentru că am niște convingeri ferme. Am trecut și prin situații, zic eu, dificile în politică. Am fost propus de trei ori să fiu exclus din Partidul Social-Democrat și, în consecință, dacă tot am realizat atâția ani, e timpul să vorbim și mai liber și mai deschis și, poate asta mă face mai uman.Când a fost a treia? A treia cu Liviu Dragnea și cu Viorica Năcilă A mi-a fost teamă George Buhnici: ca acum, după turul 1. Vorbeai prea bine. Victor Negrescu: După turul 1 a fost o provocare. Ideea aceasta să fiu comunicatorul [00:03:00] Partidului pentru Alegele Parlamentare am zis că am niște lucruri care, poate unii nu se așteptau să le zic. Și ai rezistat comunicator două zile.Eu zic că nimeni nu s-a dezis, că nu s-a făcut niciun vot. Am fost votat cu unanimitate să fiu comunicator, dar într-adevăr au revenit și alți colegi în prim plan. Însă am spus lucrurile pe care le-am gândit și cred că am contribuit la redresarea partidului social-democrat. Adică tot și-am câștigat alegele parlamentare.Poate unii au mizat și pe mine și pe oameni ca mine că vom conta mai mult. Și da, am spus cum am spus niște lucruri foarte directe. Am spus foarte clar că dacă s-a întâmplat lucrul acesta, nu sunt de acord că a partidul social-democrat să dea votul altui partid în mod special extremiștilor. Și am spus că dacă a făcut cineva lucrul acesta, cu siguranță, în familia social-democrată nu ar trebui să regăsească.Și am spus cu fermitate încă ceva în care cred că noi... Așa spus făcut cineva lucru în că Luptăm pentru [00:04:00] justiție justiție socială În consecință trebuie să fie o temă și pentru noi. Unii au apreciat, alții au apreciat mai puțin. E o dezbatere internă foarte vie în Partidul Social-Democrat și în sensul acesta nu a zice că există tabere, nu e valoare de tabere, dar e normal să existe și viziuni diferite și fiecare să contribuie cum dorește la această direcție a stângii românești.George Buhnici: După interviul de la ProTV, m-am convins că vreau să am o conversație cu tine. Și după aia ai dispărut. Și a fost foarte ciudat pentru că, exact cum ai zis tu ai spus ceea gândeai, dar ai spus ceea ce gândeam mai mulți. Și era una dintre rarele ocazii când nu mă uitam la un lider politic de la orice partid din România, care vorbea ok.Că nu mă aștept la performanță excepțională de la politicienii români, dar vorbeai ok. Încă... Acum înțeleg mai bine că ai vorbit împotriva conducerii. Victor Negrescu: Nu, nu nu. George Buhnici: Dacă trebuie să iasă cei care au dat voturi, a ieșit la iveală [00:05:00] ulterior că șefii PSD-ului au trimis oamenii să dea voturi lui George Simion.Victor Negrescu: Nici nu mai înțelegem dacă a fost o glumă sau nu a fost o glumă. Acum nu știu. Adevărul este că Partidul Social-Democrat nu a prins turul 2 și trebuie să ne dăm seama că au fost comise cel puțin niște greșeli strategice și ar fi foarte ușor pentru mine să spun că X sau Y este responsabil. O spun foarte direct.E o responsabilitate comună A Partiului Social-Democrat pentru ceea ce s-a întâmplat anul trecut și pentru partidari și pentru România, că de fapt România a avut de suferit pe prisma faptului că, iată, un candidat extremist era să ajungă președintele României cu o agenda, cred eu, împotriva românilor.Așa că tot din interiorul acestui partid trebuie vină soluția pentru a se redresa. E nevoie de o stângă puternică în România, una autentică, sinceră deschisă pentru că [00:06:00] peste toată lumea se așteaptă de la stânga să facă mult mai mult decât toată lumea pentru că noi de principiu spunem reprezentăm oamenii.Complicat adică nivelul de presiune este mult mai mare, standardele sunt mult mai ridicate și trebuie să învățăm și noi cum să respectăm acest angajament pentru că altfel, da, se va întâmpla ca în multe zone din Europa. Stânga românească va avea de suferit dacă nu se adaptează și dacă nu este cu adevărat umană și sinceră.George Buhnici: Eu cred că până la următoarea alegeri în ritmul actual, PSD-ul se va toci de tot și nu este singurul care va avea problema asta. Ce se întâmplă acum nu este un accident. Și acum, într-adevăr stai și te uiți băi ok, avem nevoie de stânga, dar până când să avem, să ajungem să vorbim de ce înseamnă stânga ce înseamnă să fii social-democrat că aș vrea să aud lucrurile astea de la un PSD-s până în urmă, de altfel primul care vine aici, am vrut să aduc și pe domnul Ciolacu înainte de alegeri doar că nu merge decât la chestii aranjate.În condițiile actuale cu Partidul Social-Democrat în formă asta, [00:07:00] eu nu știu ce mai rămâne după alegerile prezidențiale pentru că, da, acum există o coaliție care are guvernul aranjat. Oamenii înțeleg prea puțin lucrul ăsta. Nu punem la bătaie guvernul, se pune la bătaie președintele României. Corect?Partea asta de coaliție de guvernare este pare rezolvată, dar eu nu văd bine liderii niciunui dintre partidele astea două care controlează această coaliție. Da, eu Victor Negrescu: cred că se joacă și soarta guvernării deși cu siguranță mi-aș dori să discutăm mai mult despre ce fel de președinte ne dorim pentru România și care sunt proiectele lor.Acum toată lumea e pe TikTok. E foarte bine, mă bucur să aflăm mai multe despre candidații la prezidențială, însă mi se pare totul forțat. Care-i proiectul de țară? Sincer, poate e profilul meu un pic mai serios. Nu mă interesează unde se tunde candidatul sau filmulețe. Eu nu mă regăsesc Cu siguranță și ăsta este un exemplu [00:08:00] Dar cred că acum avem nevoie, culmea, într-un moment dificil de politicieni serioși care își asumă acest rol.Responsabilitatea pe care o au. Eu am o chestiune. Sincer dacă... Dimineață nu am un program plin și nu fac ceea ce mi-am propus și nu am niște rezultate la finalul zilei, da, am un sentiment de rușine. Asta mă încearcă Adică, totuși, oamenii m-au votat, sunt plătiti din bani publici recunosc lucrul ăsta, deci am o misiune.Unii spun că exagerez, că sunt de principiu mai workaholic în felul acesta. Deci trebuie să ne facem treaba și asta vor oamenii să vadă de la noi. Toată lumea zice, dom'le, trebuie să fim umani. Eu nu înțeleg chestiunea asta. Omul politic care vrea să fie uman. Păi dacă ești om politic, ești, în primul rând om și prin ceea ce faci arăți că te preocupi de ceilalți.Dar alegerile acestea sunt cruciale. Cruciale pentru... George Buhnici: Până la alegerile cruciale hai să vorbim un pic de chestia asta umană, că e o capcană. Eu sunt de acord că omul politic trebuie să se ocupe de [00:09:00] politică nu trebuie să salveze pisici din copac ca să fie cool pe TikTok și nici să-mi arată unde se tunde sau ce am mâncat sau chestii genul ăsta.Astea sunt populisme. Putem fi de acord? Da, sunt total de acord. Putem fi de acord că să fii politician este o meserie în sine și nu trebuie fii entertainer? Victor Negrescu: Sunt de curge aici. Aici problema aceasta, această confuzie între entertainer și politician ne dus în situația pe care o trebuie să mă astăzi. Și da, partidele mainstream au făcut această greșeală au căutat să copieze.Au fost câteva exemple de oameni care au reușit fiind mai degrabă cum spui tu, entertainer decât să fie altceva și în contextul acesta s-a copiat acest model. Însă e vorba de responsabilitate. Dacă țipi nu faci o legie bună. Dacă eventual faci un clip high-ost, asta nu înseamnă că ai stat în comisie și ai negociat decizia cea mai bună.Plus pentru a lua o decizie bună trebuie să te consulti cu mediul de afaceri, cu sindicatele. Trebuie să o scrii, să te discuți cu specialiști să [00:10:00] negociezi cu o altă partidă. Știu nu e fan chestiunea asta. Știu și oamenii care se uită acum la noi, se gândesc doamne, ne dău Victor Negrescu lecții de moral acum.Le știe el pe toate. Nu le știu pe toate. Însă nu-mi doresc să fiu acest tip de politiciar și nu cred că este direcția corectă nici pentru România nici pentru Europa să facem lucrurile acestea Și ca să dau un exemplu că există acest model și la nivel european. Și spun foarte deschis, eu ca pro-european convins.Nu mă interesează când Ursula Van der Leyen, președinta Comisiei Europene, merge la o reunie în Brazilia și mi-arată clip pe Instagram ca să pară cool că s-a dus pe plaja din Brazilia și s-a întâlnit cu oamenii când alerga de dimineață. Nu cred că asta trebuie să facă că trebuie să fim umani, să interacționăm, să fim disponibili, să mergem în supermarket, să ne punem benzină să orice, lucrurile astea trebuie să le facem, în mod natural.Dar este natural să ai o cameră după tine când faci toate lucrurile astea? Nu mi se pare atât de naturală chestia asta. Apoi, de niște mii George Buhnici: euro. Și unii și alții. Deci putem fi de acord [00:11:00] că avem nevoie de politicieni profesioniști când fac chestia asta, problema pe care o văd însă este că oamenii sunt sătuli de elite și percep politicienii de carieră și tu ești unul, Ca fiind niște elite decuplată de la realitate.Și acum și tu ești la treilea mandat în Parlamentul European, faci parte din elita asta. Faptul că vii și îmi spui într-adevăr că sunt uman dar nu vreau să fiu entertainer, asta nu înseamnă că nu faci parte din elita politică. Victor Negrescu: Acum depinde și cum ne gândim la această elită. În istoria României au fost niște lideri politici care și-au asumat responsabilități.Și ții minte că cel puțin noi românii suntem mândri de deciziile luate de anumiti lideri politici care erau tot... Politicieni între ghinimele de carieră Cum eu sunt, în primul rând cadru didact, profesor, așa mă definesc Și, evident, fac și politică de multă vreme, luptându-mă pentru niște convingeri. E nevoie de experiență, de expertiză e nevoie de contact, e nevoie de toate aceste aspecte pentru [00:12:00] a avea impactul dorit.Adică nu e ca și cum astăzi intri în politică și dintr-o dată schimbi ceva sau știi cum funcționează lucrurile. De altfel un om care nu înțelege mecanismele nu va fi eficient, nu va produce rezultate. Însă încerc să păstrez ceea ai spus tu foarte bine, contactul uman Eu am o organizație în interiorul Partiului Social Democrat compusă din peste 10.000 de persoane, persoane care sunt fie membri fie simpatizați de stânga, pro-europeni, Mai tineri în general, dar nu doar tineri și împreună cu ei, periodic, facem o serie de acțiuni inclusiv acțiuni cu caracter social, care sunt diferite.Știți cum se spune de obicei, partidele merg cu plasa, de exemplu la oameni și așa mai departe, inclusiv când fac acțiuni caritabile. Și e bine să fie acțiuni caritabile. La noi facem aceste tipuri de acțiuni dar diferit De exemplu mergem deja de aproape 10 ani, în fiecare an, la copii din zone defavorizate dar pe lângă Că cadourile pe care le [00:13:00] facem, stăm cu ei, împodobim bradul, discutăm aflăm care e problema și facem și follow-up.Și mai invităm și oameni din comunitate, profesori cunoscuți medici oameni politici să vină cu noi. Și aceste experiențe umane, și pentru mine spun sincer, dar și pentru colegii mei ne ajută pe toți să relativizăm, să ne dăm seama. Adică am fost într-un cartier din Sibiu, erau numai vile și în mijloc era un granș în care stăteau șapte fetițe cu familia lor.Am fost de exemplu în Vrancea și la un moment dat, tot așa într-un loc părăsit de lume, o familie formată din două persoane care au crescut într-un centru pentru copii, s-au instalat acolo într-o casă părăsită aveau doi copii și trăiau în aceeași încăpere cu o vacă Știu, pare straniu și am încercat să găsim soluții, să le găsim o casă, să le găsim un loc de muncă, să vedem cum copiii pot merge la școală, unii s-au decuplat asta cred că trebuie să facem mai mult sincer eu, i-aș duce pe mulți [00:14:00] politicieni în aceste zone să vadă la firul ierbii pentru că unele politici nu funcționează până jos și aici cred că e problema neîncrederii față de politică în România, lumea aude lucruri frumoase, vorbim de miliarde de euro europeni, vorbim de decizii merge, bubuie economia și oamenii la firul ierbii nu simt nu este vina doar a decidenților politici, însă mai multă atenție la implementare ar ajuta foarte mult George Buhnici: practic asta este decuplarea când te uiți către Bruxelles nu te uiți la nivel ochelor te uiți în sus și este și o diferență de distanță și de nivel și într-adevăr oamenii simpli nu văd întotdeauna beneficiile astea deși de foarte multe ori punga aia care vine de la primărie era de fapt trimisă de Uniunea Europeană și sunt multe lucruri care se schimbă în viețile noastre datorită Uniunii Europene La revedere!Cei din orașe și mai ales audiența mea înțeleg chestia asta. Eu vreau să înțeleg aici care e, până la urmă, strategia lui Victor Negrescu, pentru că e deja la al treilea mandat în Parlamentul European. Acum ești vicepreședinte. Înainte să faci 40, [00:15:00] nu? Faci la vară. La vară fac. Un vicepreședinte foarte tânăr de Parlamentul European, un politician de carieră Care ți-e planul?Ce vrei de fapt? Victor Negrescu: Vreau să lași ceva în urmă. Vreau să am un impact. La 40? Da La 40 de ani e o problemă chestiunea asta. Când am intrat prima oară în politică mi s-a spus că sunt prea tânăr. Am fost cel mai tânăr român ales vreodată în Parlamentul European și atunci mi s-a spus că sunt prea tânăr. Am intrat din întâmplare pentru că m-au pus pe un loc neeligibil, însă am intrat.Și al doilea mandat tot din întâmplare pentru că am intrat după Brexit. Și după aceea poți să te și scoate. A fi lasat mă și scoată, da. Al treilea mandat zicem că a fost mai ușor un pic, dar ne-a lău obținut și automat a rezultat și în poziția pe care am câștigat-o de vicepreședinte al Parlamentului European.Dar vreau să las ceva în urmă. Când mi este foarte greu și într-un unghi personal și, pe urmă, spun și zona politică, mi-e foarte greu să explic băiatului meu de 12-10 ani de ce m-a văzut mai [00:16:00] rar Dacă nu pot să-i spun că am făcut ceva și că sunt niște rezultate. Am nevoie de chestiunea asta, simt și asta cred că pot să fac astăzi Am puterea resursele, relațiile, dorința să fac lucrul acesta, dar dintr-o perspectivă mai largă cred că e nevoie de lider și pasumat, mai ales pentru ceea ce înseamnă astăzi drumul României.Care-i viziunea? Pentru că noi suntem generația, mă înțeles că suntem de o vârstă destul de apropiată, chiar dacă ești puțin mai în vârstă, noi suntem generația acelor care au vrut să reușească pentru că au văzut greutățile prin care au trecut poate părinții noștri și am vrut și mai mult decât ei, am vrut să reușim, am vrut să ne fie mai bine și să fie mai bine poate și copiilor noștri și ne-am luptat, ne-am luptat, ne-am luptat, dar proiectul nostru a fost aderăm la Uniunea Europeană, aderăm la NATO și care următorul proiect de țară Ce se întâmplă?Pentru că sunt niște schimbări profunde și știi noi ne mândrim sectorul digital în România, e beton suntem tari Au o problemă în sectorul judicial în România, nu mai ține pasul cu tendințele. Vorbim, [00:17:00] agroalimentar agricultura românească e performantă. În alte domenii nu mai este atât de performantă. Cum ține pasul?E clar că trebuie o altă viziune și oameni să se implice. Și îndemnul meu, inclusiv către cei care se uită, este să se implice. Este o lipsă de implicare. Suntem pe ultimele locuri la nivelul european în ce înseamnă implicarea civică a oamenilor. Nu neapărat în politică deși ideal este în politică, dar pentru a putea să alegem oameni competenți trebuie să fie concurență Eu spun.Cum poți George Buhnici: să te concurezi cu Ciolacu și cu Stănescu în PSD cu, nu știu, ăștia toată clica din PNL. În fiecare partid există cât un aparat din ăsta. Dacă vrei să te implici în politică, te uiți și vezi că intri, de fapt nu intri într-un partid intri într-o organizație. Și aș putea să adaug după mafiotă o organizație pe bază de interes sau o organizație opacă în care meritocrația...Serios, acum, încă o dată, îmi pare rău că trebuie să spun lucrul ăsta. Bă dar când arată domnul Ciolacu diploma aia de [00:18:00] bacaloreat? Știi? Și când aud, pe exemplu noi înregistrăm pe final de martie, deja au început să apară fisurile comunicării cu președintele pe subiectul ministrului de externe. Astăzi se decide în timpul discuției noastre, soarta ministrului de externe, că primul nostru ministru ar vrea să o dea la pace, cumva, cu americanii.Pe partea cealaltă președintele spune, hai să nu ne criticăm oamenii în public. Victor Negrescu: Acum Ce fel de leadership e ăsta? Eu cred și în responsabilități și răspundere individuale. Totuși, așa funcționează lucrurile, dar în același timp... Partidele au rostul lor într-o democrație Ele organizează ideile Organizează participarea la decizii Care e ideea?Care e ideea la PSD? Ideea de stânga există Totuși Partidul Social-Democrat Social-Democratia în România Are 132 de ani de istorie Atunci a apărut primul Partid Social-Democrat În România Știu că cei de dreapta spun că ei sunt [00:19:00] Istoria României, însă Social-Democratii în România Au contribuit foarte mult La dezvoltarea României moderne Mulți ignoră faptul că atunci când s-a realizat Marea Unire a fost un fel de adunare Parlamentară în Transilvania Și jumătate din cei care au votat din parlamentarii Respectiv erau Social-Democrati Culmea în Transilvania unde PSD Nu are rezultate tocmai bune Și sunt exemple de acest fel de Social-Democrati Care au contribuit la istoria noastră S-au luptat și cu comuniștii, comuniștii i-au trimis la închisoare Și naziștii i-au trimis la închisoare Pe Social-Democrati și dacă mergem În închisorile comuniste Sau...Extremiste din România, naziste, vedem da, acolo practic zonă unde au murit socialdemocrati. Zici, se uită lucrul acesta. Eu cred în această tradiție, în această istorie. E singurul partid socialdemocrat în România și pentru asta mă lupt. E o concurență, o competiție un conflict de idei, ar fi foarte simplu acum să spun că X este greu.Eu am o comunicare, zic eu, bună cu Marcel Ciolacu atunci [00:20:00] când sunt consultat pe niște subiecte. Și nu este doar de acum. Pe-a lungul timpului împreună am lucrat în a schimba poate modul în care Partidul Socialdemocrat a comunicat pe zona europeană. Era foarte izolat pe plan extern, acum nu mai este atât de izolat.Însă revenind la contextul pe care îl spui acum, Eu cred că avem deficiențe inclusiv din punct de vedere constituțional, în modul în care este reprezentată România pe zona de politică externă. O să pară critică la adesa cuiva, din nou nu-i adesa la cuiva, e o critică constructivă și structurală. În cazul României, reprezentantul României la Consiliul European este șeful statului.Șeful statului nu poate interveni în politica internă. 90% din deciziile importante luate la Bruxelles privesc politica internă, politica pentru consumatori, politica agricolă, banii europei, subiectele ce țin de investițiile în zona de industrie de apărare, culmea, e tot politica internă. De-aia se [00:21:00] duce cu ministrul de externe, George Buhnici: se duce cu Victor Negrescu: reprezentanții guvernului, nu?Dar a fost cu ministrul de externe? Domnul Curezeanu a fost acum în perioada aceasta la Consiliul European sau la ședințele cu liderii europeni. De exemplu eu îl cunosc pe domnul Curezeanu, am un respect deosebit, am lucrat împreună pentru ca să deblocăm poziția austriei. Pe domnul Bolojan l-am văzut în multe poze.Pe domnul Bolojan l-am văzut la toate chestiile astea. Dar n-a fost împreună cu președintele Ar fi normal ca ministrul de externe să meargă cu președintele. Pentru că politica externă este responsabilitatea președintului. Și să meargă împreună. Cum mergi și alții? Deci nu se înțeleg care e problema. Nu știu eu cred că și acolo te-ai văzut un pic care este coordonarea.În moment trăim un moment în care trebuie să fim mult mai eficienți pe zona de politică externă. Și cred că fiecare are rolul lui. De exemplu pe domnul Hurețanul L-aș folosi, e urât că spun lucrul ăsta, dar l-aș folosi, sincer, pe relația aceasta cu Germania, nouul guvern din Germania, cu relația poate cu nouul guvern din Austria, e foarte bun, poate inclusiv pe subiectele europene.Cu siguranță avem niște carențe în relația noastră cu alte state, fie că vorbim de Statele Unite sau că vorbim de India, care acum [00:22:00] este noua pole economică al lumei. Este cea mai mare națiune a planetei. Da, și ați văzut cum se duc liderii europeni din toată lumea, merg în India pentru contracte, pentru a dezvolta relații de afaceri sau politice.Noi nu existăm. Și clar că ne trebuie niște persoane care au niște uși deschise. În același timp putem pretinde că cineva trebuie să-și deschide ușile așa dintr-o dată Este și o construcție. Eu mă uit, de exemplu la prietenii mei laboriști din Marea Britanie. Până să ajungă Să câștige guvernarea, cei de stânga din Marea Britanie au avut persoane desemnate pentru a învăța și ministrul lor de externe, înainte să facă lucrul acesta ajunge în poziția aceasta, a mers și a discutat În toată lumea, inclusiv în România, a avut discuții la nivel înalt pentru a înțelege.Nu pentru a spune ce gândește sau a prezenta ceva, pentru a înțelege contextul în așa fel încât în momentul în care ajunge funcția respectivă să fie pregătit. Noi aici nu pregătim, deci noi nu avem rezerve, o să sună aiurea, rezerve de cadre [00:23:00] politice. Nu profesionalizăm. Partidul Social-Democrat, care de principiu este cel mai pregătit partid din România din punctul ăsta de vedere, nu mai are aceste...Pentru că te uiți în George Buhnici: sus și când te uiți acolo în vorb, zici bă nu e ceva ce mă așteptam să fie la vârful unui partid în care aș vrea să mă regăsesc Dacă mă uit la stânga și aș alege PSD-ul, pentru că am cunoscut oameni foarte competenți, foarte deștepți, care mi-au spus, zici George, te-am mai auzit vorbind despre noi PSD-ul, zici, dar uite un pic ce fel de oameni sunt, pentru că avem oameni competenți mulți între ei sunt antreprenori într-un partid social-democrat.Și am dat dreptate. Dar cu toate astea O fi o rezervă de cadre undeva pe acolo Bă dar la vârf Bă, pe bune, serios, doar atât Victor Negrescu: putem Doar George Buhnici: atât poate Victor Negrescu: PSD-ul? Știu, țintim sus, dar ar fi atât simplu să fie doar o chestiune de vârf Eu cred că e o problemă la bază în ansamblu pentru partide. Modul de selecție, modul în care [00:24:00] cresc oamenii în partidele politice.Nu vreau să mă prezint eu ca o excepție. Eu știu de ce am rezistat în politic. Am rezistat pentru că am creat această organizație cu 10.000 de oameni și pentru că am avut posibilitatea să mă întăresc poziția în partid prin prisma rolului meu la nivel european Am construit foarte mult la nivel european, contacte nu doar la nivel european și poate a zice internațional, cu tot ce înseamnă mișcări de stânga sau democratice.Și în contextul acesta, acest lucru mi-a primit să rezist. Dar altfel ar fi fost foarte greu Trebuie mai multe exemple în acest fel și mai multă presiune de jos în sus, mai multă concurență. Sincer acolo este problema. Spuneam mai devreme, pe categoria mea de vârstă, în toate partidele politice, nu suntem foarte mulți.Eu nu simt o mare presiune, o mare concurență. Când am intrat prima oară în Partidul Social-Democrat, recunosc, mi-era cam frică și cu privire la șansele mele de reușită, dar și când mergeam într-o ședință [00:25:00] a conducirii Partidului Social-Democrat, nu prea vorbeai. Nu pentru că neapărat erai de acord cu ce spuneau ceilalți, dar aveau mult dintre ei o carieră în spate, erau de foarte mult timp, aveau argumente în a susține poziția din nou cu care puteam să nu fiu de acord.Acum lucrurile sunt mai prea relaxante Relaxate. Inclusiv în dialogul între partide. Când am o dispută de idei cu cineva de la alt partid... Parcă nu merge până la capăt cu argumentele Nu zic că este ușor, că nu este ușor dar înainte să vin la această emisiune spuneam că m-am întâlnit cu 2000 de tineri online, conectați în toată Europa și mi-au pus niște întrebări.Wow, ce întrebări! M-au întrebat întrebări grele. De ce se votează europarlamentari care nu au legătură cu Parlamentul European? De exemplu care este poziția Parlamentului European pe subiectul legat de avort? De ce nu se face mai mult pe educație? Sunt cazurile de corupție la Parlamentul European în partidele mainstream?Sunt toți corupți? Adică întrebări serioase. La care trebuie să fie [00:26:00] răspuns? Uneori e convins sau nu. Dar în politică noi nu discutăm lucrurile astea Adică sunt generalități și prin prisma faptului că nu e conținut, nu e substanță Și mai ales convingeri. De ce fac oamenii ăștia politică? Eu am un răspuns la întrebarea asta, dar eu cred că dacă mai ai politicieni aici, de acum o să pară forțat dacă mă întrebi pe mine, întreabă-te rău frumos de ce fac politică.Eu am remarcat că sunt foarte mulți oameni în politică în România care nu au un răspuns sincer la această întrebare sau nu un răspuns care are legătură cu cetățenii și e grav lucrul ăsta. George Buhnici: Revenim la IGDLCC în dată ce-ți spun despre sponsorul nostru, Darkom Energy, cei care ne garantează că nu ni se sting luminile din studio, adică nu avem niciodată pene de curent.Panourile fotovoltaice, invertoarele și bateriile sunt inima sistemului nostru energetic și cred cu tărie că sunt investiții importante, dar și rentabile. Cu acest sistem am economisit deja mii de euro la facturi, dar și mai important avem electricitatea garantată fără fluctuații care ne pot defecta [00:27:00] energiile Dacă ai în plan să construiești, să renovezi orice fel de clădire, inclusiv industrială, alege o soluție solidă de generare și stocare de energie Noi colaborăm cu echipa Darcom Energy și îi recomandăm.Eu cred că există o dezorientare totală în partidul vostru, pentru că pe de o parte, tu ești văzut, cel puțin asta e percepția din documentarea mea, Victor Negrescu este lăsat acolo la Bruxelles pentru că dă o față europeană PSD-ului și face să pară un pic mai sus decât e, în realitate. Iar aici la nivel local, e o mare problemă într-adevăr de competență, de cadre, pentru că structura de conducere a ajuns să fie...Nu știu cum să zic, parazitată, căpușată controlată de o mână de oameni extrem de puternici extrem de influenți și în niciun caz orientați pe meritocrație. Victor Negrescu: Mi s-a părut interesant ce ai zis cu această pară mai sus decât e. Eu spun foarte clar, [00:28:00] chiar dacă trec pe legă trei excluderi din partid. Probabil că oameni ca mine sau inclusiv eu putem să dispărem oricând din politică.Partidul este foarte ușor să scape de mine. Eu probabil că exprim niște poziții minoritare în partid și recunosc lucrurile acestea dar măcar le exprim am curajul să le spun mai des în interior, mai rar public pentru că eu cred foarte mult în discuțiile interne, uneori cu rost alte ori nu Ce vorbeam mai devreme George Buhnici: de discuție dintre primul ministru și ministrul de externe, care se întâmplă în public.Victor Negrescu: Nu este foarte eficientă această dispută publică totuși că s-au întâlnit și în privat. Totodată o coaliție este greu de gestionat și cine stabilește ministrul de externe, din ce mi-aduc aminte, a fost mai ales domnul Hurezeanu, a ajuns în această funcție cu sprijinul fostului președinte a României. Și poate și aici a apars incopelea asta, pentru că ministrul de externe trebuie să fie legătura între premier și președinte, cred că acolo e rolul lui.Dacă nu poate exercita acest rol, sunt niște George Buhnici: [00:29:00] dificultăți. Nu vreau să sap prea mult pe subiectul ăla cel mai probabil până ajungem noi să publicăm, să va fi rezolvat cazul ăsta, dar e interesant așa ca timestamp ca moment în timp pentru toată discuția asta. Ce mă preocupă însă pe mine este, aș vrea să înțeleg dacă în interiorul PSD se înțelege cât gravă este problema, pentru că eu nu cred...Că nici măcar nucleul dur al partidului mai rezistă până la următoarele parlamentare în ritmul ăsta. Victor Negrescu: Eu sunt un pic mai optimist aici, pentru că cred că avem oameni buni și oameni care au performat mai ales în administrațiile locale. Ok o să mă arunc eu George Buhnici: și o să zic Dacă nu se întâmplă până la prezidențiale, imediat după, Marcel Ciolac o să pățească exact ca Iohannis O să plece pe sub-autobuz nu cu Victor Negrescu: autobuzul.Dacă Crin Antonescu câștiga alegerile, sunt șase foarte mari ca Marcel Ciolacu să-și continue mandatul în fruntea guvernului. Crin Antonescu nu are nicio șansă. Este opinia ta. Mulți din partidele... Știu partidele George Buhnici: în [00:30:00] PSD și în PNL este ordin pe Victor Negrescu: unitate Toată lumea subține pe Crin Antonescu. Cred chestiunea aceasta.Acum... Plecând de la chestiunea aceasta pe care tu ai subliniat-o, e o problemă gravă Nici nu știi care este soluția corectă în contextul actual, extrem de dificil. Și din nou revenim la responsabilitate la ce facem. Miza nu este unul. Miza este ce faci mai departe Care este proiectul? Ne George Buhnici: agățăm de oameni.Asta e și motivul pentru care suntem astăzi aici. Ne agățăm de oameni. Eu m-am uitat că nu poți să îngropi un partid social-democrat. Ai nevoie de stânga. Da cum ai zis și tu. Victor Negrescu: Hai să-ți dau un exemplu. Eu am fost doi ani ministru cel care a pregătit președinția României la Consiliul European, în momentul unde am performat ca țară.Și când eram ministru, automat, ocupându-mă de afaceri europene, mai plecam să mă întâlnesc cu demnitarii alte state. Și când plecam, automat... Dacă funcționarii veneau fie [00:31:00] mai târziu la birou, fie pur și simplu nu realizau sarcinile în timp util, tot sistemul din România este crăionat în jurul omului. Dacă ministru e bun și eficient, se întâmplă ceva.Dacă ministru e prezent la birou, se mișcă lucrurile. Dacă are un cabinet puternic, automat se mișcă lucrurile. Ceea nu e normal. Lucrurile trebuie să funcționeze de la sine. Știi, în Belgia au avut luni bune fără guvern și statul a funcționat. Asta înseamnă un stat puternic și serios, care funcționează efectiv poate cu un aport al politicilor în care dau direcția, dar care poate funcționa măcar pe lucrurile de bază fără nicio fel problemă.Ori noi avem multe rateuri, inclusiv la aceste chestiuni de follow-up, fonduri europene pe care le ratăm, termene europene pe care le ratăm, implementarea unor directive europene. Ori avem multe rateuri, aceste chestiuni de-up fonduri ratăm europene Wow, din nou o să zic că expun toate problemele astea, le știm cu toții.Dar înțelege George Buhnici: PSD-ul profund, PSD-ul, structura de [00:32:00] conducere a partidului, înțelege cea mai mare bucată din responsabilitate în care primul ministru... Victor Negrescu: Eu cred că în Partidul Social-Democrat se înțelege lucrul acesta și vă spun foarte bine că este multă liniște cel puțin în spațiu public, dar noi în interior, cel puțin eu am făcut-o, am avut discuții cu premierul României, am spus opinia mea și câteva idei pe care le-am, mai ales pe zona aceasta de politică externă la finalul zilei el este cel care decide.Totuși a reușit să formeze o coaliție de guvernare într-un context dificil are acest parteneria cu domnul Bolojan, au stabilit un candidat comun, este o responsabilitate comună a liderilor acestor partide, au gândit această formulă, ne putem întreba e cea mai bună, nu e cea mai bună formulă asta este formula pe care aceste partide au găsit-o, sincer sper să funcționeze.E o cotă ceală, speri tu speri, nu ești sigur E o cotărceală românească. Cred că e foarte greu să fii sigur după ce s întâmplat anul trecut. [00:33:00] Totuși, candidatul nostru era pe primul loc în toate sondajele de opinie și nu a ajuns într-unul doi. Deci lucrurile se pot schimba dramatic. Și din punctul ăsta de vedere, trebuie să avem un nivel de precauție.Însă responsabilitatea noastră a celor din mediul politic depășește ciclul electoral sau momentul electoral. Eu am înțeles, mentuși aici, cred că și dezamăgirea pe care o văd la mulți oameni. Politicienii dau impresia că ei se preocupă de cetățeni doar că sunt alegeri Și acum e același sentiment. Eu am impresia că astăzi trăim din nou toamna anului trecut.Asta cred eu. Nu George Buhnici: este un purgatoriu este ceva nesfârșit așa Deci este, nu știu, de jumătate de ani suntem în limbo. Victor Negrescu: Da, și liniștea socială ascunde, de fapt, aceleași riscuri ca și anul trecut. Un vot protest, un vot bazat pe agresivitate, pe supărare și dacă nu sunt canalizate aceste [00:34:00] energii într-un sens pozitiv către o soluție de speranță cu proiecte concrete, va fi foarte complicat.Din nou, mulți dintre cei angrenați în această campanie prezidențială și, din nou am vorbit inclusiv cu Crina Tonescu, dau sentimentul că ei candidează Pentru a vorbi despre politică. Președintele nu trebuie facă mai mult decât politică. De aceea și Constituționalul are rolul ăsta să fie deasupra partidelor.Trebuie să văd că despre cetățeni. Eu, dacă mergi, m-am întâlnit de exemplu, recent cu tineri într-un liceu chiar din București. Merg prin toată țara și am întrebat pe tineri care este principala lor preocupare și mi-au zis noi învățăm ceva aici și nu știi dacă vom găsi un loc de muncă. Exact. Că am înțeles că locurile noastre de muncă vor dispărea.Ei studiau, elevii aceștia, o filiară profesională. Unii în zona auto, ceilalți în zona de contabilitate și mă întrebau. Eu folosesc ei spuneau noi folosim cea GBT și alte instrumente AI [00:35:00] și fac cam ceea ce învăț eu aici. O să am un job? Asta mă întrebau. De ce nu vorbim de subiectele astea? De ce nu atingem subiectele dificile, care nu necesită neapărat o soluție ușoară?Adică politicienii evită să aleg numai ce este confortabil. Și de aceea cred că suntem situația asta, pentru că confortul dezbaturilor publice a făcut ca oamenii să nu se mai simtă reprezentati sau să nu mai simtă că ideile lor sunt discutate sau o preocupare pentru cei care decid. George Buhnici: Da Singurul candidat pe care l-am auzit vorbind despre tehnologie, inteligență artificială, digitalizare, educație, toate lucrurile astea, era Mircea Joana.Nici nu a contat întoruntei pentru că el nu a înțeles cât importantă era emoția la un moment dat respectiv, pentru că este exact ce ai zis este vot împotrivă. E bapea mătii, suntem sătui de sistem, whatever that is, de statul profund, dar eu nu cred, încă o dată, că oamenii din partidele de la putere înțeleg asta.Că problema nu s-a [00:36:00] rezolvat doar că l-ai pus pe Bolojan acolo care vorbește frumos. Nu-i ajuns. Victor Negrescu: Da, nu este cu siguranță de ajuns și chiar dacă acum... Există această încredere că nu se m-au mai întâmplat ce s-a întâmplat anul trecut și sondajele și sentimentele conduc la această impresie. Asta nu înseamnă că peste patru ani sau cinci ani nu ne vom regăsi în acea situație.Va fi mai rău. Și eu cred la fel. Dacă nu se întâmplă ceva. Pentru că eu am remarcat, sunt foarte atent la ce se întâmplă Și nu rezolvăm cu închiderea TikTok-ului în timpul alegerilor? Cu siguranță nu asta este soluția, dar în alte state europene, cea mai mare provocare nu a fost prima generație de extremiști.A doua și a treia generație, care a ajuns la performanță electorală. În Italia există data legile, vedem ce s-a întâmplat în Austria, vedem în Suedia unde-s la guvernare, în Olanda unde-s la guvernare. A doua și a treia generație care deja scâștigă consistență găsește mai mult susținători, poate și oameni mai bine pregătiți care să-i pună în prim plan și atunci foarte greu [00:37:00] combați dacă nu ai argumente solide.Acum da, nu vreau să critic personal, dar e o realitate. Simeon nu are foarte mult continuu și atunci e foarte mai ușor de combătut din punctul ăsta de vedere. Nu George Buhnici: are Victor Negrescu: deloc. Are în plan să vândă apartamente de 30-35. Cât era? Au crescut mai nou că e inflație. Mai mult de 35. Dar trecând peste chestiunea asta, e adevărat, nu există consistență.Există radicalism. Dar hai să mai George Buhnici: rămânem o secundă la Simeon. Este el un satelit al PSD-ului? S-a comportat ca un satelit și a fost Victor Negrescu: susținut. Așa zici? Eu nu știu. O să spun ce am spus în emisiunea care mi-a adus de servicii. Dacă l-a susținut cineva, să-l dăm afară din partid. George Buhnici: Foarte direct. Au recunoscut că l-au susținut.Deci este mascotă. Oricum o să iasă cineva acum și o să ne contrazică ceea ce abia aștept. Din nou a fost o glumă. Victor Negrescu: Mi-a George Buhnici: plăcut.Victor Negrescu: Asta [00:38:00] fost meta. Eu citesc destul de mult și îmi place să mă documentez. Și dacă citești istoria social-democrației revin la ea. Când extremiști ăștia au căutat să omoare socialdemocrația structurală, eu nu aș putea nici măcar să glumesc cu privire la posibilitatea de a da un vot unor extremiști. Nu pot George Buhnici: chestiunea aceasta.Știu dar PSD-ul e în pană de idei înainte de fiecare alegeri și la doamna Dăncilă s-a întâmplat. Vin cu tot felul de chestii cu steagul, semnele la populare noi suntem populari dintr-o dată devenim foarte populari pentru că ne uităm la populiști cum cresc și nu știm cum să facem altceva. Că nu reușim să explicăm socialdemocrația că este complicată, este elitistă, habar n-am de ce, nu poate PSD-ul să o explice și atunci alunecă în popular populism Se duce în zona asta, acolo, puf se întâlnește cu ăștia.Victor Negrescu: Eu cred că e o greșeală să caut să copiezi extremismul. Pentru că, oricum, originalul o să fie tot timpul mai bun. Exact. [00:39:00] Socialdemocratii și multe partide mainstream au căutat să-i copieze pe extremiști și, de fapt doar l-au dat mai multă forță. Și trebuie să recunosc și această greșeală. Istoric, nu mă refer acum, Partidul Socialdemocrat a cultivat o bună parte din aceste idei și valori De care au profitat partidele extremiste.Fie că vorbim de perioada aceea cu Liviu Dragnea, fie că vorbim de perioada Victor Ponta, care a făcut primele slogane în această direcție și ne-am creat singur groapa. Acum ce face Partidul Social Democrat? Ca să sară în ea sau vrea să o acopere construind ceva mai serios lângă? Eu sper să fim capabili să mergem înainte să avem un proiect.Din nou nu este despre persoane, pentru că știu că lumea e cociată pe subiectul ăsta și am văzut că și tu insisti, Marcel Ciolacu, Marcel Ciolacu, nu e vorba despre el. Nu e despre Marcel Ciolacu este vorba George Buhnici: despre lipsa de educație, incompetență și lipsa de performanță. Marcel Ciolacu le [00:40:00] întrupează Și mai este și fals pe deasupra Și nici nu ne arată diplomaia de bacalaureat Am mințit cu Nordisu O să-i spun să vină în emisiune cu tine Mi-e greu să răspund în numele lui La Victor Negrescu: toate aceste întrebări Acum am George Buhnici: aflat, o să-i zic de chestiunea aceasta Dar nu-i vina ta Numai că tu ești singurul pesedist De un pic de frunte așa Care a venit Victor Negrescu: Fără întrebări înainte Trec eu prin filtru acesta Dar eu cred sincer Că trebuie să gândim Ce vrem în următorii ani Pentru zona aceasta politică Și să fim foarte atenți La deciziile luate De exemplu sunt decizii greu explicat Ultima decizie a CNA Prin care s-a dat jos conținut Poate unele Videouri trebuiau date jos Probabil că reacția ta să fie mai rapidă.Dar poate altele nu trebuiau. Pentru că nu trebuie să închizi nici dialogul. Uite mă uit la tine și nu spun pentru că este invitatul tău, [00:41:00] dar m-am uitat pe platforma asta, Twitter X, cum te lupsi pentru ideile tale. Eu n-aș vrea ca X să te dea jos, Musk, pentru că nu ai acești opinii cu Musk. Adică trebuie să fie conținutul tău rămas acolo.Dar trebuie să găsim niște soluții ca această dezbatere să fie una reală. Și aici intervine și Europa. Sau cum e, intri într-o dezbatere cu boți sau intri într-o dezbatere cu oameni care folosesc profile false. Nici asta nu mi se pare normal. Adică să poți astăzi la cât de important este social media, să ai oameni cu nume false care spun absolut orice.Eu am trecut prin experiența asta. Să fiu amenințat cu moartea, să-mi spună lumea că îmi caută familia. Am primit mesaje de genul Și cu toate astea ai venit pe jos. Te-am văzut aici. George Buhnici: Ai parcat undeva? Ai șofer? Victor Negrescu: Nu George Buhnici: am Victor Negrescu: șofer. M-am mirat că aveam loc de parcare în curte. Ai venit pe jos, ai sunat la portă. Nu m-a atacat nimeni.Nici când merg cu metrou. Mi se întâmplă deseori. Mai sunt necunoscut. E adevărat că întâlnesc destul de mulți useriști prin metrou. Mai fac poză cu mine, mai fac o glumă cât ce cauți în metrou, dar nu mai contează. Mai vin și [00:42:00] cu mașina, evident. Încerc să fiu cât se poate de normal, fără să fiu radical sau extremist în vreun fel.Și toate aceste experiențe te ajută sincer. Foarte important pentru mine. Motivul pentru care încă predau, de exemplu, este acum după acest podcast, merg la ore. Și... Faptul că interacționez cu studenții, nu fac politică niciodată în clasă, îmi permite mie să înțeleg un pic cum văd ei lucrurile, cum le percep, cum reacționează și în trafic.Dacă stai în trafic și după ce ai stat în trafic două ore, și eu în jur toți politicienii, probabil și pe mine, pentru traficul din București, sunt niște chestiuni normale. Dar dacă nu ai aceste trăiri, nu poți să înțelegi, nu poți să vii cu soluții adecvate. George Buhnici: Dezbatere este într-adevăr importantă L-am avut recent pe Valentin Jucan aici care mi-a spus că pentru ei este o provocare uriașă să modereze, că nu sunt big brother, că nu au cum să urmărească toți și că prime se sizări.Și pe bază se sizările alea pe Digital Services Act, că știi de la nivelul în europene, ei pot [00:43:00] da jos doar conținut audio-vizual care conține chestii ilegale. Trebuie să fie ceva ilegal acolo să apară în codul penal, într-o lege încălcată și doar asta pot da jos. Chistii naziste, chestii pedofile, tot felul de nenorociri deci chestii care să fie cu adevărat ilegale și penale.Dar eu cred că suntem cu toți într-o supra-reacție la ce s întâmplat la sfârșitul anului trecut. Doar că încă nu ne-am votat toate elecțiile. Uite ai un CNA hiper-reactiv probabil în momentul ăsta, dar în același timp văd niște partide care încă nu au înțeles. Deci toate astea o dată ce se va termina și cu alegerile prezențiale o să avem în cele în dormul președinte cine va fi.Poate va fi Crin Antonescu, dar n-aș băga mâna în foc. Va trebui să ne reamintim totuși ce probleme reale avem. Pentru că tot ce discutăm acum, mai mult de 90% din tot ce este în spațiu public, este irrelevant Putem fi de Victor Negrescu: acord? Da, pot fi. Pot fi de acord. Și cred că sunt multe subiecte despre care nu vorbim.Nu vorbim despre problema sărăciei. Suntem pe primele locuri în ceea ce înseamnă numărul de [00:44:00] persoane care se află sub pragul acesta normal al sărăciei adică afectat de sărăcie severă. Cum transformăm economia noastră pentru a ține pasul cu competiția globală? Ce facem după ce o să dispare fondurile europene?90% din investițiile publice din România de la aderare până în prezent s-au făcut cu banii europeni. Deci noi suntem subvenționați de Europa. Asta este realitatea. Poți să explici George Buhnici: chestia asta pentru cei care înjură Europa? Că ne suntem într-o perfuzie de fapt? Victor Negrescu: E foarte simplu. 9 din 10 proiecte care se întâmplă într-un județ sunt făcute aceste proiecte cu banii europeni.Imaginează că dispar. Acele școli modernizate, acele companii deschise cu banii europeni, că sunt spitale care nu mai au echipamente medicale și totul e făcut din banii noștri. Asta s-ar întâmpla fără Europa. Deci noi am fost ținuți vii cu banii europeni. Ne-am dezvoltat cu banii europeni, care au generat un efect multiplicator în economie chiar consistent.Și asta a fost foarte bine. Fiecare euro băgat în România conform cifrele a generat [00:45:00] alți 3 sau 5 euro, între 3 și 5 euro în funcție de domeniu. Deci extraordinar că și-am folosit și banii unii dintre noi corect și s-au dus în economie. Deci în contextul acesta, noi nu am putea să mergem înainte inclusiv fermierii români.MULȚUMIT Și agricultura românească e ținută înviată și rămâne competitivă cu aceste fonduri care vin pe zona de agricultură pentru dezvoltarea zonelor rurale, dar și prin subvenții. Noi fără subvenții, nu am face față concurenței europene. Da, putem spune că nu-i normal ca fermiere din Franța să primească subvenții mai mari decât fermiere români, deși, ușor-ușor subvențiile românești au crescut.Noi am negociat, statul român a negociat nivelul acesta al subvenților, apropo, dar, în același timp Dacă nu am fi în Uniunea Europeană sau nu ar fi Franța în Uniunea Europeană Franța ar putea să subvenționeze fermierii și probabil că ar subvenționa și mai mult pentru că au bugetul pentru a face lucrul acesta.Europa împiedică să subvenționeze mai mult fermierii, menține o cuotă maximală pentru a menține [00:46:00] concurența la nivel european. Însă fermierul francez este subvenționat din bani francezi care trec prin Comisia Europeană. Fermierul român este subvenționat din banii francezilor și germanilor. Asta nu înseamnă că trebuie să stăm cu capul plecat.Nu cred lucrul ăsta. Să înțelegem totuși că avem beneficii și trebuie să profităm de acest moment pentru a fi și noi siguri pe bugetul nostru și pe banii noștri. Noi acum suntem o familie care în fiecare zi primim bani de la rudele noastre din străinătate și la un moment dat se taie robinetul. Și tot noi ne plângem, tot noi suntem nemulțumiți, tot noi suntem supărați că de ce lucrează aia în diaspora?Apropo de ce spun unii în stânga și în dreapta. Nu! Avem nevoie de această construcție comună, însă avem nevoie în această familie și de responsabilitatea din partea noastră. Au trecut, știi, 18 ani de la aderare. Nu mai suntem un nou stat membru. Deja suntem la început de viață de adult în Europa. Și aici e important.Care e job-ul pe care le vrem? Ce vrem să facem pentru [00:47:00] familie? Cât contribuim la chirie? Care este proiectul nostru pentru familia noastră? Lucrurile astea trebuie să fie definite astăzi, nu mai târziu Pentru că dacă ajungem la 25 de ani, o să apară un nivel de frustrare. Tânărul acela care la 25 de ani este din nou în casa familiei și nu-l ascultă nimeni.Despre asta este vorba. E simplu de explicat, dar trebuie să prezentăm acest proiect. Și asta trebuie să facă viitorul președinte a României și partidele din România ca oamenii să creadă în proiectul european. Pentru că dacă nu, recent s-a publicat barometrul european. Cel mai mare nivel de încredere în Uniunea Europeană în istoria Europei 74%.Da, România... Stă bine, 7% dar este sub media europeană și nu s-a mai întâmplat asta decât să ne lădărare să fim sub media europeană. George Buhnici: Românii se uită încă nu are către vest totuși, cele mai multe curse aeriene, eu am mai zis chestia asta că urmăresc că am fost pe transporturi multă vreme, mergeam la autopei, nu prea vedeam zboruri către est, cele mai multe mers spre vest.Deci românii se uită către vest și pentru muncă și pentru vacanțe și așa mai departe și toți banii ăștia europeni, [00:48:00] făceam un calcul, deci practic în balanța asta a fondurilor europene noi suntem net câștigători ca să zic așa cu vreo 70 de miliarde dacă nu greșesc. 70 de miliarde, da. 70 de miliarde care ne-au ridicat PIB-ul de vreo 10 ori și acum suntem la vreo 350.Deci și astea în condițiile în care multe din fondurile europene sunt fraudate, sunt cheltuite anapoda, sunt investiții care nu au făcut profit, cu toate astea cu toate astea îmulțim fiecare euro de la Uniunea Europeană de vreo 3 până la 5 ori. Am vorbit inclusiv cu fermieri care mi-au spus chestia asta, că este frustrant pentru ei să vadă terenul ținut de părloagă pentru subvenție, în loc să facem mâncare și agricultură în țara asta, pentru că banii nu se verifică.Uniunea Europeană este atât de generoasă cu noi încât ne dă bani și nici nu verifică suficient Cât de mult se fraudează pentru că știe că la un moment dat românii ăia vor deveni și ei niște europeni, ajung la majorat. După 18 ani ești major acum, nu? Și începi Victor Negrescu: să-și asume rolul ăsta, să intrăm în rol.Sunt beneficiile [00:49:00] acestea financiare clare pentru România. Însă trebuie să înțelegem că nu este vorba doar despre bani. Pentru că la un moment dat o să fim în situația în care noi vom contribui mai mult la bugetul european. Și ce facem Ne plângem? Sunt atât de multe state europene care contribuie mai mult la bugetul european decât primesc.Ar fi fost foarte simplu pentru ele să plece din lumea europeană. De 18 ani francezii și George Buhnici: ăștia ne dau bani. Ne dau bani așa. Luați, faceți ceva cu ei. Știm că mai și furați, ca și cum îi dai unui copil care știe că o să-și ia și dulciuri, dar poate învață cum să-i folosească mai bine. Da, Victor Negrescu: poate merge la școală poate e mai motivat.Acum nu putem vorbi de bani gratiste. Să faci și reforme, trebuie să le spui niște standarde Să fii la un nivel european O piață deschisă concurență, competiție, da, nu este simplu Sunt și avantaje și situații mai dificile. De exemplu o mare provocare pe care am întâmplat-o este cum să facem față plecării românilor din țară.Și aici înțeleg și de ce apare această frustrare. Pentru că, mai ales [00:50:00] bătrânii care au rămas acasă se gândesc, copiii mei au plecat pentru că există Europa. Fără să-și dea seama că, de fapt, copiii lor au o șansă pentru că există Europa și poate și-au construit o familie datorită Europei. Nu-și dau seama de multe ori că drumurile care au apărut asfaltate în satele lor sau canalizarea, toate acele elemente s-au făcut cu bani europeni.Nu s-au făcut cu bani de la primărie. Da, știu că mulți primari pun chestiunea asta. Am întâlnit și eu în țară inclusiv de la Partidul Social Democrat, primari care mergeau prin sat și spuneau eu am făcut, știu lucrurile aceastea, tu ai depus dosarul. Da. Cel mult. E bine că s-a depus și dosarul. Am întâlnit și niște comunități unde nu s-a depus dosarul.La ea e acasă. Eu am primit multe provocări în politică. Cred că una dintre cele mai grele provocări în ultimii ani a fost la alegerile locale de anul trecut. Colegii mei din partid au zis Negrescu e cu Europa, exact ce spuneai tu, imagine bună, dar a să mai muncească și el. [00:51:00] Și mi-au dat să gestionez cea mai slabă organizație a PSL din punct de vedere politic, organizație în care mă regăsesc Evident fac parte din ea de mult timp dar nu m-am ocupat de politica locală.E o organizație din Alba, o organizație locală. Să nu mă ocup doar chestiuni europene, o organizație pe care o conduc PSA Activism Român. Mi-am dat o organizație județeană cu 3-4 luni înainte de alegeri Am colegi care chiar cred în socialdemocrație. Acolo dați puțin slab, cea mai puternică organizație a PNL-ului în județul respectiv.Și a trebuit să o reclădesc de la zero. De la 14% cât avea tradițional PSD în județul Alba, am luat 24%, cel mai mare număr de voturi din ultimii 30 de ani pentru PSD acolo. Și am cadus oameni noi, mulți tineri și o să spun ceva straniu. Am câștigat comunități care cât cât arată bine să erau niște proiecte făcute cu proiecte mai bune.Dar comunitățile care arătau cel mai rău, unde am pus culmea tineri [00:52:00] pregătiți oameni cu experiență, n-am reușit să le câștig. De ce? De ce Oamenii pur și simplu au zis nu vor, gata, nu vrem bani europene, nu vrem să ne amestecăm, a fost o respingere față de nou, au spus noi rămânem noi cu noi, n-are rost să vină cineva în plus.Cum s-au creat niște microclimate de convingeri de opinii bule care sunt fie fizic în anumite comunități, fie virtuale online, oameni care pur și simplu sunt convinși că trebuie să respingă orice vine din exterior, orice idee nouă că modernizarea este ceva care se face împotriva lor. Și da, trebuie să explicăm toată modernizarea asta.De exemplu acum, la nivel european am decis ca în câțiva ani permisele de conducere să fie digitalizate. Și valuă pe internet. Wow, ne fură datele! Ce scult chestiune asta! De ce mi-anulează permisul în altă țară și mi-l anulează și aici acum? Da, adică nu poți să comiți o [00:53:00] ilegalitate afară că te prinde.Păi nu trebuie să faci nimic ilegal. Despre asta e vorba. Și mai apare portofelul digital. Pe lângă pandemie, al doilea subiect important pentru extrema dreaptă în Europa a fost opoziția la crearea portofelului digital european. Adică un site Securizat, unde tu poți să-ți urci documentele, evident l-ai și în format fizic și permisul o să poți să-l în format fizic dar ți le urci acolo ca să le ai digitalizate, să nu te mai cauți prin buzunare pentru documente și ai diploma, ai permisul, ai toate chestiunile care țin de experiența ta profesională intri acolo pur și simplu cod QR, foarte ușor foarte facil.O poziție pe internet, am avut oameni care mi-au scris Negrescu ai votat în Parlamentul European să ni se fure datele. Eu nu-i blâmesc pe oamenii care mi-au scris, dar ca o să înțeleg de ce au ajuns în situația asta și cât important e să-i explicăm. Și nu e simplu sincer, nu e simplu cu persoane radicalizate să explici.O poți face individual, George Buhnici: dar [00:54:00] trebuie faci statul. Corect? Victor Negrescu: Da, sunt lucruri structurale. Adică și aici mai apare chestiunea asta. M-am întâlnit cu ministrul francez al afacelor europene, a fost și România. A venit în România să prezinte raportul pe care l-au făcut serviciile franceze cu privire la influențele străine în campania din România pentru prezidențiale.Foarte ok. George Buhnici: Aș Victor Negrescu: vrea și România, apropo să prezinte un raport. A venit cu George Buhnici: jandarmii ăia care au participat la proteste aici? N-ai auzit-o pe aia cu jandarmii Victor Negrescu: francezi? Nu erau niciun jandarm dar erau niște buni profesioniști, niște cum ea, niște doamne care au lucrat la acel raport Și prezenta tot ce se întâmplă exact Care sunt efectele și cum s-a făcut această influențare manipulare.Și nu, oamenii se uită la noi, a, politicial, ne spune că a fost manipulat, dar noi credem în [00:55:00] ceea ce facem. Da, eu chiar cred că oamenii au crezut în Georgescu, cred în continuare în aceste idei și poate nu ne dăm seama Cred că și eu am fost supus acestor influențe. Când dai scroll mai vezi niște clipuri și vezi tot timpul același clip.Nu direct, adică nu spune cineva votează Y. Când vezi la un moment dat proteste care se repetă. La un moment dat remarcasem în România, anul mă cu câțiva ani, erau video ads prin Google, promovau niște proteste Adică nu vorbim de ceva incipient și nu contează volumul financiar că a fost 500.000 de euro, că a fost un milion că au fost 4 milioane de euro băgate.Nu volumul, contează tehnica și faptul că cineva a căutat să ne inducă anumite sentimente, să ne conducă într-o direcție și asta nu este normal. Care sunt emoțiile alea Care sunt sentimentele de care [00:56:00] vorbești? Cred că dezamăgirea față de democrație și de ce s-a întâmplat în ultimii ani și aici s-a speculat...O chestie care circulă des. 35 de ani nu s-a întâmplat nimic, doar s-a furat. Și pe această chestiune s-a cultivat sentimentul că democrația e de vină și partidele sunt de vină. Deși și partidele sunt de vină, recunosc lucrul ăsta. Dar scopul a fost împotriva democrației, cultivând ideea unui lider autoritar.Cred că asta a fost centrul, au fost mult mai multe George Buhnici: Nu a cultivat liderul autoritar. Îți spun că democrația e proastă și atunci alternativa care e? Un lider? Păi Victor Negrescu: nu, arătau că erau circulele acelea cu Ceaușescu care decide și l-a arătat pe Putin cât șmecheră Putin și așa mai departe Deci au fost chestii care cultivau ideea unui lider autoritar direct.Și s-au dus aceste sentimente. Eu, de când au avut aceste alegeri prezidențiale, caut să fac întâlniri diferite cu cetățenii. Și mai nou, mai ales în alba și nu numai, îi rog pe colegii mei să ne întâlnim cu persoane care nu sunt afiliate politic pe niște caracteristici [00:57:00] comune. Și Prima întâlnire a fost cu circa 20 de tineri Grupe de vârstă diferite, unii angajați, unii la studii și unii mai tineri.Și i-am întrebat care este super puterea politică pe care ar vrea să o aibă fiecare dintre ei. Încerc să fac o discuție mai interesant. Și cei mai tineri din sală de 18 ani, mi-au zis vrem un lider autoritar să decide asta. Deci ei erau cei mai radicalizați. Unul dintre ei cântea la chitară foarte talentat, mi-a arătat și clipurile lui pe YouTube, dar un rock alternativ.Și nu m-am pus de abține și am zis, a văzut mișto ce cânt foarte tare, l pus să ne arate, chiar foarte talentat copilul. Și i-am zis, da știi muzica asta cu un lider autoritar Dar s-ar putea se spună... Că nu ai voie să cânti muzica asta, că nu este muzica aia structurală și pe vremea comuniștilor n-aveai voie să cânti sau să faci absolut [00:58:00] orice.Păi eu n-am înțeles așa. Păi da, că într-un sistem autoritar, liderul suprem decide. Dacă tu vrei asta, el îți spune ce muzică ai voie să cânti. Păi eu n-am privit așa. M-am gândit că e un lider autoritar care face curățenii. Păi ce înseamnă curățenie? Adică cred că trebuie să punem și noi întrebările de genul acesta.Ce înseamnă când scrie hashtag să facem curățenie sau ce-a folosit expresia asta extremiștii? Hai să întrebăm concret ce înseamnă. Nu au răspuns. Ce înseamnă vrem turul 2 înapoi? Ce înseamnă chestiunea asta? Adică să răstoane democrația, să nu se mai respecte nimic nicio regulă nicio decizie și așa mai departe Adică dacă intrăm în detalii Cred că extremiștii pierd dezbaterea De aceea trebuie să-i confruntăm.Clasa politică a decis să facă un pas în spate. Eu, motivul pentru care poate sunt și astăzi la tine în această dezbatere, este pentru că eu de când am avut loc ale acestei legile parlamentare, n-am avut o ezitare în a vorbi despre extremism, pericolul lor, numind Georgescu, [00:59:00] Simeon, Șoșoacă, Victor Ponta și așa mai departe N-am avut o problemă în interiorul partidului sau public.Și nu te ascund că am mai primit niște telefoane, inclusiv de la prieteni pe bune, chiar prieteni din partii sau din exterior sau de la alte partii de care mi-au zis Victor, nu vrei să o lași mai moale? Lasă-o mai moale, așa că nu e bine. Pierdem electorat. Dar ce vrei să posti tu lupta asta? Candidez la prezidențiale?Nu, dom'le nu candidez. Eu George Buhnici: cred că un PSD cu tine în frunte ar fi avut o șansă mult mai bună să iasă din blaștină asta. Și, din nou, not a big fan, da? Suntem aici doar că efectiv percepție Mă uit din afară Ca jurnalist mă uit la percepție în primul rând Lucrez cu oameni de multă vreme Mă uit la mass media Mă uit la felul în care se uită cei care îți pun ție întrebări Mă uit la felul în care se raportează oamenii la tine Tu nu ai hate Victor Negrescu: Decât George Buhnici: de la troll Victor Negrescu: Poate am și hate Se mai întâmplă Și mi-asum și oameni Care nu mă simpatizează Și e normal lucrul acesta Dar revenind la [01:00:00] chestiunea aceasta Trebuie să combatem Trebuie să fim proactiv Să fim prezenți în dezbaterea aceasta Și nu merg doar mesaje date la reuniuni de partii Adică trebuie să fii acolo La firul ierbii Să duci această luptă Cred că avem o responsabilitate liderii politici, mai inclus și pe mine prin prisma funcției acestea de vice-princip de la Parlamentul European, să-i apărăm și pe cei care sunt atacați.Eu, după ce s-a făcut în România lista celebra lui Soros pe care am fost și eu, am fost pe televiziune primul eram primul la reportajele. Te-ai întâlnit vreodată cu Soros îl știi? Două zile, nu, niciodată. Ai avut colaborări? Nu nu. Nu te-ai atins în niciun ONG de acolo? Acum nu știu câte ONG-uri au fost, dar lucrez și cu ONG-uri, sindicate, patronate.Acum m-am întâlnit cu unii care sunt de extremă dreapta, că am fost cu Victor Ponta la același partid. Deci nu e adevărat să spui George Buhnici: public chestia asta că ai sau n-ai legături directe sau
»Den giver mig mod på at kæmpe videre. Ellers havde jeg sgu ikke overlevet lige nu.« Jane har været nede og vende de sidste par måneder. Hun kan ellers holde til lidt af hvert, men på det seneste har problemerne hobet sig op. Hun har kæmpet mod gamle dæmoner og mærket stofferne trække i hende. Hun har været på kant med de forkerte, og for nylig faldt en af hendes gamle venner fra miljøet død om. Midt på gaden og helt uden varsel. Alt virkede håbløst, og Jane overvejede, om det overhovedet gav mening at leve. Men så rakte en afdød forfatter sin hånd frem. ’Den gamle mand og havet’ er Ernest Hemingways prisvindende klassiker om en gammel fisker, der sejler alene ud på havet i en lille robåd for at fange sit livs fisk. Turen bliver en kamp på liv og død, og som Jane siger: »Vi har alle haft vores kampe, og derfor siger denne her historie os så meget.« Medvirkende: Betty, Allan, Fie, Banjo og Jane Vært: Marcus Aggersbjerg Redaktør: Jacob Grosen Foto: Casper Dalhoff Produceret i samarbejde med Beam Audio Agency Du finder hele podcastserien her Læs artikler og portrætter relateret til serien på jp.dk/sydhavnen Sydhavnens Læseklub har siden optagelserne til denne podcast mistet et af sine medlemmer. Jane Nielsen døde kort inden premieren på læseklubben, men hendes børn har ønsket, at podcasten fortsætter i sin oprindelige version med deres mor omkring bordet.See omnystudio.com/listener for privacy information.
(P) Cătălin Striblea l-a invitat astăzi la Leaders pe Claudiu Cazacu, consultant de strategie pentru compania de tranzacționare XTB. Ce înseamnă războiul economic deschis de Trump. Cum va afecta companiile românești și cele europene. Cătălin și Claudiu vorbesc despre evoluția celor mai cunoscute acțiuni de pe piețele americane și care este evoluția unor companii precum Tesla sau Nvidia. De asemenea, cei doi analizează starea economiei mondiale, a aurului, dar și a valutelor naționale. Până la urmă, ce strategii poți adopta astăzi în fața unei schimbări economice nemaivăzute pe planetă? Notă. Emisiunea a fost înregistrată pe 25 martie. Îmbunătățește-ți strategiile de investiții cu XTB România, o companie cu peste 17 ani de experiență locală și 20 internațional. Profită de comision 0 la acțiuni și ETF-uri cu deținere* și acces la peste 7500 de instrumente financiare. Fie că ești începător sau experimentat, platforma intuitivă și resursele educaționale te ajută să iei decizii informate. Explorează rapoarte de piață precum cel despre sectorul de apărare și oportunitățile geopolitice actuale:
Trupele ucrainene au început o ofensivă în regiunea rusă Belgorod. Președintele Volodimir Zelenski a explicat că această acțiune are ca scop protejarea regiunilor ucrainene Sumî și Harkov, de la frontiera de nord-est cu Rusia. Care mai este situația pe front? În ce măsură e posibilă o încetare a focului în viitorul apropiat? Am întrebat-o pe Angela Grămadă, cercetătoare a spațiului ex-sovietic, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale. Angela Grămadă: „Sînt tot mai multe declaraţii ale experţilor care confirmă că în prezent cea mai puternică armată pe teritoriul continentului european este cea ucraineană. Care are şi aproape un milion de oameni înrolaţi. Ei au experienţa luptei pe teren, au fost pregătiţi în aceşti trei ani să facă faţă unor riscuri şi provocări la care nu s-a aşteptat nimeni. Şi mai au şi sprijinul mai multor state UE. Fie prin coeziunea mai multor actori, fie în mod bilateral li se acordă asistenţă. Evident că este insuficientă pentru nevoile liniei frontului, care se întinde pe mii de kilometri, dar în acelaşi timp este importantă această experienţă a lor de a lupta împotriva agresiunii ruse de 11 ani.”Care este situația pe front în ultimele săptămîni?Angela Grămadă: „Avansul Rusiei nu este semnificativ, nu au reuşit în ultimele luni să ocupe mai mult de o sută şi ceva de kilometri pătraţi. În continuare încearcă să avanseze în regiunile Lugansk, Doneţk, Zaporojie, poate Herson şi o fac punînd presiune prin Harkov şi Sumî, cele două regiuni din nordul Ucrainei. Şi ruşii încearcă foarte mult să detaşeze personal militar, tehnică, muniţie spre Pokrovsk – o localitate foarte importantă, nu doar din punct de vedere strategic. Pokrovsk este una dintre puţinele regiuni din Ucraina care are cărbune cocsificabil, folosit în industria militară.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural
Today I have the distinct honor of speaking with one of fencing's most impactful figures and someone who's just been a really great person to get to know in my three years with USA Fencing. It's Don Anthony. Donald is not just a world-class fencer who competed for Team USA at two Senior World Championships; he's also a visionary sports executive, an entrepreneur, and a transformational leader. He's served as President and Chair of USA Fencing, a Vice President of the FIE, and now leads The Ohio State University's fencing program as Head Coach.From discovering fencing at age 7 in Cleveland, to studying engineering at Princeton, to earning his MBA from the Wharton School — all while building a career that spans IBM, entrepreneurial ventures, and influential roles in the fencing world — Don's journey is nothing short of extraordinary. Today we have a three-part episode for you: we'll explore his fencing journey, how he balances coaching and leadership roles, and the legacy he's building for future generations of fencers at Ohio State.And as we've been doing here in season of our show, we'll end with five quick questions. --First to 15: The Official Podcast of USA FencingHost: Bryan WendellCover art: Manna CreationsTheme music: Brian Sanyshyn
Asociația Română a Traducătorilor Literari, ArtLit, s-a alăturat asociațiilor europene similare care solicită reglementarea rapidă și eficientă a dezvoltării și folosirii inteligenței artificiale în traducerile literare. Pentru că, se arată într-un comunicat al asociației, folosirea inteligenței artificiale în traducerile literare în lipsa unor reglementări clare poate duce la încălcarea legislației drepturilor de autor, „cu serioase implicații etice, socio-profesionale ṣi culturale”. ArtLit pledează pentru transparenţă şi solicită, printre altele, introducerea în contractele semnate de traducătorii literari „a unor clauze care să specifice dacă traducerea a fost făcută cu ajutorul programelor de inteligență artificială și textul generat automat a fost ulterior prelucrat de un traducător uman.” Dar cum îţi dai seama dacă un text a fost tradus cu ajutorul AI? Le-am întrebat pe traducătoarele Justina Bandol şi Simina Popa, membre ale asociaţiei ArtLit.Justina Bandol: „Foarte marele avantaj este că traducerile (prin AI) sînt făcute în decurs de cîteva minute, o oră, două – nu-mi dau seama exact cît durează să traducă o carte întreagă un asemenea program – şi nu cîteva luni, cît îi ia unui traducător. Ideea este că aceste traduceri brute sînt apoi prelucrate uman. Fie de traducători angajaţi cu contract, fie de oamenii din editură, redactori, în esenţă, care prelucrează textul. Cîtă vreme textul acela este în continuare lucrat de cineva care mai mult sau mai puţin reuşeşte să-i dea o voce, presupunînd că înţelege vocea originalului şi încearcă să o respecte, dacă textul AI-ului este prelucrat, cred că poate deveni extrem de greu să stabileşti. Poate asta ar fi o problemă pentru legiuitori: care sînt criteriile după care poate cineva să-i verifice sau să-i constrîngă pe traducători, pe editori.”Dar în ce măsură cititorii sînt interesaţi de lucrurile astea?Simina Popa: „Nu este un proces cu efecte imediate. Dar cu siguranţă – aici mi-aş paria toţi banii – este un proces cu efecte pe termen foarte lung, care se vor vedea în timp în primul rînd în ce se creează, în nivelul de creaţie şi apoi în această lenevire a creierului. În traducere nu transpui un limbaj, ci trebuie să înţelegi un mod de gîndire. Şi în momentul în care nu mai faci asta şi doar iei de-a gata un text făcut, care ţi se pune sub nas, nu mai vezi exact originalul, de unde s-a pornit şi unde trebuie să se ajungă, după puterile tale omeneşti. Am văzut într-o dezbatere tot pe tema asta, că o editură din Italia propunea trei iconiţe pentru fiecare tip de carte: una cu un om, cînd cartea a fost scrisă sau tradusă exclusiv de un om, o iconiţă cu robotul şi o iconiţă cu amîndoi. Era o ofertă de transparenţă. Modele şi idei încep să apară în sesnsul ăsta, trebuie văzut cum le putem adapta.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural
Sigrun har hatt syke barn, Fie har begynt å le, vi ønsker oss begge litt mer søvn og snakker ganske mye om hvordan man skal vite om babyen er passe varm. Også har vi møttes for å drikke en øl i solveggen og kjenne på om det er noe igjen av de vi var før barn.
Vi er midt i barseltiden, Unni har blitt 15 uker og Fie er 10 uker. I denne episoden av Femihelse får barn snakker vi om frykten for sykdom hos nyfødte og vi deler hvordan vi løser søvnsituasjonen på hver vår måte.
Fie că ne place sau nu, că acceptăm sau nu, conștientizăm sau nu… Inteligența Artificială a devenit o parte din viețile noastre de zi cu zi, așa că mișcările din industrie pot fi seismice și să ne afectează pe fiecare într-un fel sau altul. Cel puțin după reacția burselor de capital, lansarea DeepSeek este nici mai mult, nici mai puțin de un asemenea cutremur. Astfel, în această ediție dezbatem ce înseamnă, de fapt, apariția DeepSeek pentru Big Tech - reprezentat de companiile de technologie americane, pentru startup-uri, și pentru viitorul lumii. Pentru că make no mistake, fie că te interesează subiectul sau nu, fie că folosești sau ignori total această tehnologie, ce se întâmplă aici are implicații mari în modul cum se va desfășura viața ta într-un viitor mai apropiat decât crezi. Invitatul lui Marian Hurducaș: Andrei Petreanu. Este specialistul Upgrade 100 în Inteligență Artificială și, totodată: Cofondator, RO AI Alliance - prima comunitate dedicată AI din Europa de Sud-Est, cu peste 5.000 de membri din multiple orașe din România (+ Chișinău); Brain-waves.ai, companie autohtonă de A.I. care automatizează procese complexe pentru business-uri folosind modele fundaționale; Head of AI, Realeyes - ad testing care măsoară atenția prin urmărirea reacțiilor feței, atenția la ecran și interacțiunea cu conținutul.
René kommer endelig fri af Philip og Leos klør og Mike får endelig fortalt Cecilie sandheden. Fie rapser på centralen og Andreas er en værre en. Og hvad er det med Agnethes pandehår? Bliv klogere på det og meget mere i dette afsnit 38 af Taxapodcast. Find alle sangene til sæson 1 og 2 her: https://soundcloud.com/taxapodcast Kontakt os på: taxapodcasten@gmail.com https://www.facebook.com/Taxapodcast-103702224749937/ https://www.instagram.com/taxapodcast Helene Hellesøe Appel https://www.facebook.com/heleneappel https://www.instagram.com/heleneappel/ Agnethe Melchiorsen www.agnethemelchiorsen.com https://www.instagram.com/agnethemelchiorsen/ https://m.facebook.com/agnethemelchiorsen Arctic Bird Productions agnethe@arcticbirdproductions.com arcticbirdproductions.com https://www.arcticbirdproductions.com/customsongs https://instagram.com/arcticbirdproductions https://www.facebook.com/arcticbirdproductions
Romani 12:9-16 9. Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.10. Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.11. În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.12. Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.13. […]
Her kommer fødselshistorien til Helene om hvordan lille Fie kom til verden på Bærum sykehus før jul. Helene fikk sin drømmefødsel og vi diskuterer hvordan noe både kan være alt man har ønsket seg, men samtidig en så utrolig hard jobb. Vi får et innblikk i ulike metoder for smertelindring, hvordan det er å ha med en doula på fødsel og hvordan det var å selv være både doula og førstegangsfødende. Og kan man faktisk ha rier som ikke er smertefulle?
În acest episod împărtășesc cum a fost pentru mine să organizez primul retreat de personal branding în luna Decembrie 2024. Am adunat conștientizările într-un episod cu 10 lecții importante. Primele 5 sunt aspecte evidente, pe care cu siguranță le cunoști, iar eu doar le punctez. Ultimele 5 sunt lucruri mai puțin obișnuite, detalii care m-au mișcat, m-au impresionat și categoric mă lasă mai „bogată” în deservirea clienților la următorul nivel. Fie că vrei să organizezi retreaturi, fie să fii client și vrei să știi la ce să fii atent, acest episod este pentru tine.
În acest episod, facem o trecere prin cele mai interesante și populare gadgeturi ale anului, de la telefoane și laptopuri până la mașini electrice și accesorii smart. Începem cu un gadget cool care ne-a impresionat cu designul și funcționalitățile sale inovatoare. Apoi, trecem la telefoanele de buget, unde observăm că, în ziua de azi, este din ce în ce mai greu să găsești un telefon prost. Performanțele continuă să crească, iar opțiunile sunt din ce în ce mai bune, indiferent de preț.La polul opus, vorbim și despre telefoanele premium, unde fiecare utilizator își poate alege favorit în funcție de preferințe și nevoi. Următorul subiect sunt tabletele – deși am testat mai puține modele anul acesta, unele dintre ele ne-au atras atenția cu adevărat. În schimb, am avut multe smartwatch-uri pe mâini, iar câteva dintre ele s-au dovedit excelente pentru sănătate și productivitate.Nu am uitat nici de laptopuri, adevărate bestii în performanță și design. Televizoarele ieftine, dar bune, sunt și ele pe lista noastră, pentru că anul acesta au existat câteva modele ce merită atenția tuturor.Trecem apoi la audio, unde analizăm cele mai bune căști și boxe portabile. Fie că ești un audiofil sau doar cauți sunet de calitate în mișcare, am descoperit câteva produse excelente. Nu am putut ignora nici Apple Vision Pro și căștile VR, tehnologii futuriste care încă ne lasă un pic indeciși.Mai vorbim despre camerele foto compacte – o categorie ce pare să piardă teren în fața telefoanelor, dar care are încă publicul său. În plus, am explorat o categorie nouă: inele smart, care aduc funcționalități interesante direct pe degetul tău.Finalizăm episodul cu mașinile anului, evident electrice, și cu o selecție de accesorii practice, de la încărcătoare și baterii externe până la gadgeturi pe care le poți purta zilnic. Un episod plin de tehnologie și inovație!
Da Fie Hørby stifter det psykoterapeutiske institut Blackbird Institute er det med en klar mission: Hun vil tilbyde uddannelser i relationskompetence så vi som mennesker kan vække vores sanser og komme mere i kontakt med os selv og hinanden - og med livet. Siden har Fie også være en markant stemme i udbredelsen af det nye børnesyn, bl.a. som forfatter til bestselleren “Drop opdragelsen”, der handler om, at vi er ligeværdige med vores børn, i modsætning til det gamle børnesyn med trusler, skyld og skam. I denne Mama-samtale fortæller Fie Hørby sin personlige historie om en hård opvækst på Vestegnen, om mødet med hendes helt store kærlighed, Thomas, der ændrer hende fundamentalt, om at hjemmepasse sin mindste søn indtil skolestart og om sorgen over at have brudt med sine forældre.
1. Всемирные игры дружбы 2024 отложили до особого решения 2. Россиянка Алина Лысенко выиграла пятый заезд подряд в Лиге чемпионов по велотреку 3. Российский бизнесмен Алишер Усманов избран президентом Международной федерации фехтования (FIE)
Meditează astăzi la dragostea aceasta atât de mare! Fie ca viața ta să fie transformată prin harul Său! Roagă-te ca sângele Său să nu fi curs în zadar, și numele tău să rămână săpat pe palmele Lui sfinte pentru veșnicie. Citește acest devoțional și multe alte meditații biblice pe https://devotionale.ro #devotionale #devotionaleaudio
Daily Soap Opera Spoilers by Soap Dirt (GH, Y&R, B&B, and DOOL)
Click to Subscribe: https://bit.ly/Youtube-Subscribe-SoapDirt Days of Our Lives spoilers for October 21-25, 2024 see Chad DiMera (Billy Flynn) will be taken aback as the true identity of 'Fabby' is revealed, and Brady Black (Eric Martsolf) finds a way to offer forgiveness. Stephanie Johnson (Abigail Klein) and Alex Kiriakis (Robert Scott Wilson) continue their complicated relationship, while Patch (Stephen Nichols) hatches a plan involving Mark Greene (Jonah Robinson). Fie, struggling with her feelings for Chad, is left in a precarious situation. DOOL spoilers see JJ Devereaux (Matthew Ashford) makes an appearance in Paris, while Fiona Cook (Serena Scott Thomas) and Brady have an important conversation. Sarah Horton (Linsey Godfrey) and Xander Cook (Paul Telfer) doggedly try to convince EJ DiMera (Dan Feuerriegel) of Fiona's guilt. The week wraps up with a cliffhanger at Chad and Fie's wedding reception, leaving viewers wondering who the gunshot victim will be on the NBC Peacock soap opera. Spoilers for Days of our Lives see the fallout from 'Fabby's' exposure continues, while Marlena Evans (Deidre Hall) grows concerned about Johnny DiMera (Carson Boatman). EJ's bullying tendencies resurface as he attempts to manipulate Fiona, while Kristen DiMera (Stacy Haiduk) advises her brother Stephen (Stephen Nichols) on his marriage to Gabby Hernandez (Cherie Jimenez). Finally, Justin Kiriakis (Wally Kurth) and Sarah find themselves at odds with Xander over a potential deal with Kristen the week of 10/21-10/25/2024. Visit our Days of our Lives section of Soap Dirt: https://soapdirt.com/category/days-of-our-lives/ Listen to our Podcasts: https://soapdirt.podbean.com/ Check out our always up-to-date Days of our Lives Spoilers page at: https://soapdirt.com/days-of-our-lives-spoilers/ Check Out our Social Media... Twitter: https://twitter.com/SoapDirtTV Facebook: https://www.facebook.com/SoapDirt Pinterest: https://www.pinterest.com/soapdirt/ TikTok: https://www.tiktok.com/@soapdirt Instagram: https://www.instagram.com/soapdirt/
Digitalizarea este un subiect tot mai intens discutat în ultimul timp. Fie că vorbim despre tehnologie şi îmbinarea ei în procesele de afaceri, despre produse de asigurare sau despre clienţi finali, este cert că viitorul dezvoltării sectorului asigurărilor va fi unul ghidat de digitalizare. Ce instrumente au însă la dispoziţie brokerii pentru a comunica mai uşor cu asiguratorii şi pentru a ofertă cât mai rapid şi corect clienţii? Timp de două zile, 9 şi 10 octombrie, Cluj-Napoca redevine epicentrul inovaţiei în asigurări prin TiD - Transylvania Insurance Days - 2024. În cadrul TiD 2024 vor fi dezbătute cele mai “fierbinţi” subiecte privind oportunitatea, beneficiile şi pericolele introducerii AI, noi tehnologii inovatoare, impactul legislaţiei şi predicţiile privind viitorul industriei de asigurări. Care sunt noutăţile ediţiei TiD 2024, cum va arăta industria de asigurări şi brokeraj în următorii ani sub aspectul dezvoltării tehnologice şi ce alte surprize ne pregătesc organizatorii? Am discutat la Ora de risc cu Cristian FILIMON, Director, Divizia Asigurări, LIFE is HARD.
Salutare! Astăzi am avut plăcerea să stau de vorbă cu Raul Mândru, un vechi amic și un român care face valuri în industria publicității din New York. Și credeți-mă, a fost o discuție care merită toată atenția voastră!Raul e genul acela de om care te face să te întrebi dacă nu cumva ai putea avea și tu mai mult curaj să explorezi o carieră în lumea largă. A plecat din România, a studiat design în Germania, și pe la 25 de ani deja câștiga premii Cannes Lion - adică Oscarurile publicității. Și asta era doar începutul!În 2009, fix în mijlocul crizei financiare, când toată lumea încerca să-și păstreze jobul, Raul și-a luat premiile în geantă și s-a mutat la New York, la sediul central Ogilvy. Așa, ca să fie treaba treabă! După ce a simțit că a ajuns într-o zonă de confort la Ogilvy, s-a mutat la o agenție digitală, 360i. De ce? Pentru că acolo se făcea "digital marketing cum trebuia". Și pentru că aveau dozator de bere la birou, evident.Ce mi se pare fascinant la Raul e că mereu e cu un pas înainte. Când toată lumea abia se obișnuia cu social media, el deja lucra la campanii de influencer marketing. Când alții încă se chinuiau să înțeleagă cum funcționează Instagram-ul, el făcea viral cu "Instagram Menu" - o idee atât de simplă și genială încât te întrebi de ce nu s-a gândit nimeni la asta mai devreme.Acum 10 ani, Raul și partenerul lui de business au început RXM Creative. Și nu oricum, ci lucrând pe proiecte de la Sunglass Hut și Ray-Ban în timp ce încă aveau joburi full-time. Talk about hustle! Dar ce mă fascinează cel mai mult e cum vede Raul viitorul publicității și al tehnologiei. Am vorbit despre AI și cum îl folosesc în agenție - nu pentru a înlocui creativitatea umană, ci pentru a o amplifica. Raul vede AI-ul ca pe un tool care te ajută să vinzi o idee mai bine sau să scalezi o echipă, nu ca pe ceva care va înlocui munca creativă.Am discutat și despre proiectul Neom din Arabia Saudită, unde Raul și echipa lui lucrează. E un proiect ambițios, care vrea să redefinească cum vor arăta orașele viitorului. Și să știți că primul proiect vizitabil, Sindala, se deschide chiar anul ăsta!Ce mi-a plăcut cel mai mult în discuția noastră e optimismul lui Raul. Într-o lume în care mulți sunt pesimiști despre viitor, el vede oportunități peste tot. Fie că vorbim de tehnologie, de publicitate sau de dezvoltare urbană, Raul are o perspectivă "can do" care e molipsitoare.Am vorbit și despre cum să rămâi relevant într-o lume care se schimbă atât de rapid. Sfatul lui Raul? Fii curios, ieși din zona ta de confort, călătorește, cunoaște oameni noi. E o lecție bună pentru noi toți, indiferent de domeniul în care lucrăm.Și, bineînțeles, am abordat și subiecte mai filozofice. Cum rămânem autentici într-o lume din ce în ce mai digitală? Cum ne asigurăm că nu rămânem blocați într-o bulă informațională? Sunt întrebări la care fiecare dintre noi trebuie să găsească răspunsuri.În final, ce am învățat de la Raul e că viitorul aparține celor care sunt suficient de curajoși să-l modeleze. Fie că vorbim de publicitate, de tehnologie sau de dezvoltare urbană, oamenii ca el sunt cei care vor defini cum va arăta lumea de mâine.Așa că, dragii mei, dacă vreți să înțelegeți mai bine încotro se îndreaptă industria publicității, cum se îmbină creativitatea cu tehnologia și cum putem rămâne relevanți într-o lume în continuă schimbare, dați play la acest episod. Sunt convins că veți rămâne la fel de fascinați ca mine de perspectivele lui Raul.Nu uitați să dați like și share dacă v-a plăcut episodul. Și dacă nu v-ați abonat încă la podcast, acum e momentul! Avem o mulțime de discuții interesante pregătite cu oameni care chiar au ceva de spus.Până data viitoare, rămâneți curioși și puneți întrebări! Și nu uitați să ieșiți din când în când din bula voastră - s-ar putea să descoperiți o lume fascinantă... dincolo. 00:00:00 Introducere și prezentarea invitatului Raul Mandru 00:02:10 Parcursul profesional: De la Germania la New York în publicitate 00:06:35 Câștigarea premiului Cannes Lion și oportunitatea de a lucra la Ogilvy New York 00:12:40 Fondarea RXM Creative: De la proiecte secundare la agenție de succes 00:18:55 Provocările deschiderii unei afaceri în SUA și adaptarea la piața din New York 00:24:30 Tranziția către munca de la distanță și impactul pandemiei asupra afacerii 00:28:30 Utilizarea inteligenței artificiale în publicitate și procesul creativ 00:34:40 Discuție despre viitorul AI și potențialul impact asupra industriei creative 00:39:40 Viața în New York vs. percepția din media: Realitate vs. Senzațional 00:45:15 Oportunitățile și provocările vieții în New York pentru creativi 00:51:30 Impactul social media și tehnologiei asupra atenției și comportamentului uman 00:58:15 Proiectul NEOM: Viziunea pentru orașul viitorului în Arabia Saudită 01:09:20 Detalii despre Sindala: Prima zonă vizitabilă din proiectul NEOM 01:15:45 Sustenabilitatea și tehnologia în proiectul NEOM 01:21:30 Discuție filozofică despre realitate, percepție și conștiință 01:28:15 Rolul creativității umane în era dominată de inteligența artificială 01:35:20 Paradoxul alegerii între confort și creștere personală 01:41:45 Importanța ieșirii din zona de confort și expunerii la diverse perspective 01:46:45 Perspective asupra locurilor ideale de trăit în următorii 10 ani 01:49:25 Concluzii și mulțumiri finale IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.
Less comics, more con? 0:00 - The Legend of Nayuta is a perfectly okay game, though it does overstay its welcome 13:32 - Behold! The long and tortured rational I used to predict Fie and Sara's origins in Trails of Cold Steel! 33:41 - San Diego Comic Con is happening RIGHT NOW!!! If you missed Saturday's live broadcast of Molehill Mountain, you can watch the video replay on YouTube. Alternatively, you can catch audio versions of the show on iTunes. Molehill Mountain streams live at 7p PST every Saturday night! Credits: Molehill Mountain is hosted by Andrew Eisen. Music in the show includes “Albino” by Brian Boyko. It is in the public domain and free to use. Molehill Mountain logo by Scott Hepting. Chat Transcript: 6:59 PMSheekagoHola Andrew and all 7:01 PMSheekagoI thought you were part Vulcan. You hide your emotions well. 7:03 PMSheekagoThat's why when you get the giggles during your gaming streams, it's hilarious to see. 7:04 PMaddictedtochaosHello 7:07 PMSheekagoCan't they get Captain Planet to heal the planet? I'm sure he doesn't have to wipe it clean first. 7:07 PMaddictedtochaosJust need the Dragon Balls. 7:11 PMaddictedtochaosKinda like the ending of Mass Effect 3 and the Star Child. 7:12 PMSheekagoold man winter 7:13 PMaddictedtochaosMass Effect 3 is a great game, that doesn't quite stick the landing with the ending. 7:48 PManime momoi'm ready for the next charity live stream! ✌ 7:51 PManime momomy butt hurts... 7:53 PManime momolol 7:56 PMaddictedtochaosI got recognized for good work by being given more work. 7:57 PMaddictedtochaosI carry entire departments on my back.
Less comics, more con? 0:00 – The Legend of Nayuta is a perfectly okay game, though it does overstay its welcome 13:32 – Behold! The long and tortured rational I used to predict Fie and Sara’s origins in Trails of Cold Steel! 33:41 – San Diego Comic Con is happening RIGHT NOW!!! If you missed ...Continue reading ‘Molehill Mountain Episode 377 – Let’s See What We Can SDCC’ »
Mai are nevoie statul român de creșterea numărului de prosumatori? S-ar părea că nu, pentru că prosumatorii au parte mai mult de bețe în roate decât de încurajări. Statul român trebuie să se hotărască ce vrea de la prosumatori. După ce în urmă cu câțiva ani, statul încuraja pe toate căile apariția prosumatorilor, în ultima perioadă atitudinea s-a schimbat radical.Inițial, s-au derulat programe prin care s-a finanțat instalarea de panouri fotovoltaice. Entuziasmul era atât de mare, atât în rândul decidenților politici, cât și în rândul consumatorilor încât instalările au luat o viteză nebănuită. Nu doar prin intermediul programelor finanțate de stat, ci și prin propria voință a cetățenilor care au început să producă energie din surse regenerabile, independent de programul Casa Verde.Rezultatul a fost că în câțiva ani, numărul prosumatorilor a crescut rapid, iar energia produsă de aceștia a ajuns să echivaleze cu două unități ale reactorului nuclear de la Cernavodă. Cifrele includ atât gospodăriile populației, cât și parcurile de energie regenerabilă realizate de companii.Una peste alta, când prosumatorii au căpătat avânt, oficialii statului au început o campanie mai subtilă sau mai directă împotriva acestora. Mai întâi, piedicile birocratice au fost atât de mari încât pentru prosumatori legătura la rețeaua de distribuție a devenit aproape imposibil de realizat. Întârzierile la conectare i-a făcut pe mulți să abandoneze ideea. Apoi, s-a făcut o adevărată campanie prin care se spunea că ar trebui ca instalarea panourilor fotovoltaice să se facă strict în limita consumului din gospodărie. În felul acesta, se încerca practic să se taie elanul prosumatorilor, adică al celor care își doreau să injecteze energie electrică în sistem.Părea că operatorul sistemului energetic național este deranjat de energia prea multă pe care o produc gospodăriile. S-a spus că energia produsă de persoanele fizice sau juridice dezechilibrează sistemul și că este nevoie de mijloace de stocare, respectiv baterii. Desigur, echipamentele de stocare a energiei electrice sunt utile, dar ele presupun costuri mari. Astfel, s-a ajuns la inițierea unei legi care prevede că prosumatorii actuali și viitori sunt obligați să monteze instalații de stocare a energiei electrice din surse regenerabile. Trebuie să remarcăm și retroactivitatea legii, în sensul că actualii prosumatori vor fi și ei obligați să cumpere baterii de stocare, ceea ce este anti-economic și posibil anti-constituțional.Pe bună dreptate, legea a fost criticată de prosumatori și a fost retrimisă de președintele Iohannis în Parlament pentru reexaminare. Statul român trebuie să se hotărască: mai are nevoie de mici producători energie electrică și de prosumatori sau nu? În mod normal, o producție, chiar și greu de controlat, echivalentă a două reactoare nucleare provenită din gospodăriile populației și de la investitori mari este un atuu.De ce nu și-ar dori statul să se extindă prosumatorii? Poate pentru că independența energetică pe care o obțin tot mai multe gospodării duce la reducerea vânzărilor de energie produsă de companiile de profil. Pierzând vânzări, statul pierde și bani la buget, pentru că un kWh este purtător de taxe, impozite și accize pe care le plătesc consumatorii. Expansiunea prosumatorilor înseamnă mai puțini bani încasați la buget de la consumator. Un mic producător de energie înseamnă un client mai puțin pentru stat.Interesant este că, independent de politicile publice, cetățenii au prins gustul independenței energetice, au înțeles beneficiile pe care le au atunci când își produc singuri energia electrică pe care o consumă. Din acest punct de vedere, mulți români nu mai așteaptă programele cu finanțare națională, care se amână tot mai mult, ci își instalează cu proprii bani echipamente mai mici sau mai mari care produc energie electrică. Fie că îi plac sau nu prosumatorii, statul român trebuie să îi accepte și să chiar să încurajeze dezvoltarea lor. Producția de energie în gospodăriile populației echivalentă cu două unități nucleare de la Cernavodă nu este nicidecum de neglijat.
Seeking Passage through the Forest of the Elves. By BradentonLarry - Listen to the ► Podcast at Steamy Stories. “Is it just me, or does that mountain look particularly red?” Don asked. As usual, he had gotten a bit ahead of his two companions, and so was the first to crest the slope they had been climbing all day. Stephanie came up next, looked out into the distance, and said, “Yeah, definitely.”Seeing that the other two had, finally, stopped and seemed to be looking at something, Nicole hurried a bit, so that she was breathing a bit heavily by the time she caught up. After just a moment, she said, “Well, damn!” She took a few more deep breaths before she pointed out, “That's a long way away.” Don nodded, and Stephanie grinned, “But closer than it used to be, right?” “That's fair,” Nicole agreed. “Looks like we get to go downhill for a bit, though, so that's good.” Stretching out in front of them, the most direct path toward the decidedly reddish mountain in the distance led down into what seemed to be a thickly forested valley that was swathed in a thin blanket of white fog. Off in the distance to their left was a gap in the surrounding hillsides where they could make out what seemed to be a river, which presumably flowed through the valley from the highlands at the other end of the valley which included the mountain that was now their goal. “It's one hell of a view,” Stephanie pointed out. She then gave the other two a mischievous smile, and said, “Want to take a break and christen this ‘Threesome Pass'?” The answer to this kind of question was almost always “Yes,” which accounted for a good part of why it had taken so long to get this far. They had all become quite good at getting quickly undressed, and they had established the tacit rule that the first two naked would get started without the third, who had to wait until there was a reasonable break in the action. So, this time, Don found himself standing there, naked and with a raging erection, admiring the view, both of the valley and mountains spread out around him, and of the two women in front of him as they made out hungrily, their fingers stroking each other as their mouths and tongues continued their ongoing love affair. Don enjoyed the contrast between Nicole and Stephanie. Both were petite and about the same height but were otherwise quite different. Nicole's dark skin and slender build, including her tiny breasts, and her straight black hair were a wonderful counterpoint to Stephanie's tanned but much lighter skin, taut muscular build, generous breasts and thick, chaotic brown hair. Nicole looked very much like what she was, a young college student who had until recently been quite innocent, while Stephanie seemed a wild, almost dangerous, stripper or porn star. Don was quite happy to watch, dick in hand, as the women slowly lowered themselves to the green grass, never breaking their torrid kiss and their fingers never leaving the other's clinging sex. It was only when Stephanie pushed Nicole back on the sward and moved down between those dark thighs to add her tongue to the mischief her fingers were doing that Don moved to get in on things. Stephanie pointedly stayed up on her knees as she began licking at Nicole's clit, leaving her firm ass up in the air, beckoning to Don. He stepped into place, pausing to run his appreciative hand over Stephanie's tight buttocks, and then knelt, pushing his cock into position. He moved the head of his organ up and down between Stephanie's dewy lips, enjoying the sensation of her wetness on him and teasing her a bit. Unfortunately, teasing her meant teasing himself, and he had had enough of that already. With a very happy groan, Don pushed himself deep into Stephanie's tight, hot embrace. After holding still there for a moment to appreciate her exquisite grasp, Don took her narrow waist and began to work in and out of her. At first he took his time, using long, deliberate strokes, almost all the way out and then deep into her, feeling her cervix kissing his head, but it wasn't too long before he was fucking her hard and fast—short rapid motions, his balls slapping against her clit—driven by his mounting need to fill her with his seed. He looked down over Stephanie's muscular back to where he could see cute little Nicole holding Stephanie's head as she shoved herself up against that talented tongue and those plunging fingers. Then Nicole was crying out in the open air, letting the whole world know she was having a wonderfully intense orgasm. In another few minutes, after Nicole had stopped twitching and giggling, Don found himself on his back in the grass as Stephanie rode him in a reverse cowgirl. She leaned back on him, her hands behind her supporting herself on his chest, as she moved slowly up and down on his cock and Nicole lay between Don's legs licking at her clit. Don just laid there, hands on Stephanie's waist, enjoying the show and the feeling of Stephanie's pussy, and occasionally Nicole's tongue, on his engorged cock. When Stephanie lowered herself a bit more, Don was able to reach around her and cup her tits in his hands, pinching her nipples a bit between his fingers. Then she was shuddering on top of him as Nicole's tongue worked its magic. A bit later, Don found himself thinking he must be the porn king of the world as he stood there in the open air, surrounded by that majestic landscape, with these two gorgeous women kneeling before him taking turns sucking and licking his cock. It didn't take much of this before Don's own climax surged up, his balls tightening as his cock spasmed and loosed a thick, long gout of white cum to splash all over their upturned faces. The girls laughed as Don trembled and groaned, shooting another three streams for them before he stumbled back a bit. They kept him there though, sucking and licking up every bit of the stuff before they let him go. “Don?” Toshia was looking at him across the table. “Oh, sorry,” he laughed. “'Just got a bit distracted with a memory.” She smiled, “I can believe it. There have been more than a few times when I've caught myself reminiscing this week.” “Anything in particular stand out?” Don leaned forward a bit. “Ha, there are several things I keep going back to, but you need to finish your story first.” “Oh, fine,” he shrugged. “Where was I?” It was late in the afternoon by the time they got down to the tree line. As they entered the forest, Don was struck by the overwhelming beauty of it all. In every direction he saw the kind of panorama so many Romantic painters tried to capture in their depictions of sylvan paradise. Every tree spread majestic, thickly leaved branches in a vaulted ceiling. Every trunk was thick with green moss. Between the trees was a hazy mist that promised a warm fog as the sun set. The ground was covered with moss and soft fallen leaves. A soothing quiet pervaded the entire setting. “Damn!” Stephanie breathed. Don nodded silently, but Nicole remembered other peaceful woods and warned, “Watch out for dick vines!” “You guys ran into those too, I take it,” Stephanie said as she followed Don deeper into the forest. “Yeah. It was… unpleasant,” Nicole murmured. “It'll be easy to get lost in here,” observed Don. Stephanie suggested, “We could try to make for that river.” So, keeping together and watching out for lively phallic projections, the trio made their way into the forest as the sun sank in the sky. Dusk was fleeting here, golden green shifting quickly through gray and silver blue, and then threatening a deep indigo night. They thought they would have to completely stop, but then, slowly, blinking yellow dot by blinking yellow dot, the canopy over their heads became alive with tiny lights that seemed to drift slowly among the maze of branches and leaves. It was mesmerizing, and all three of the travelers found themselves standing still, watching the lights that Don, at least, assumed were fireflies. A motion out of the corner of his eye drew Don's attention, and then another. His voice came out in a whisper, “Some of these are moving faster…” “Yeah, like, deliberately,” Nicole agreed. Don was sure he heard something like giggling, and then, abruptly, a tiny naked woman was there inches from his face, hovering in midair. If she had been full-sized, she still would have been petite, with relatively long legs and tiny breasts. Don focused carefully and saw that she had a pretty little face with a pixie haircut, naturally enough. Though they were flapping quickly to keep her in more or less one place, Don could tell that she had diaphanous wings on her back. It was only fairly late in the encounter that he processed the fact that this creature was glowing. “Hey there, big boy,” the tiny woman winked and buzzed in to give the end of his nose a kiss. Then she was gone. “Uh,” Don managed. “Fairies,” Stephanie suggested. “I suppose we should have been expecting something like this,” Nicole chuckled. Don felt a little breeze on his neck, and then heard a voice in his ear, “Aren't you wearing an awful lot of clothes?” Another voice, that sounded like the first ‘fairy' said in his other ear, “Yeah, show us what ya got, big boy!” Nicole giggled, and Don noticed that each of the girls had little winged people flying around her as well. “How would that even work?” Nicole asked, apparently in response to something one of her inquisitors had said. Stephanie saw Don's inquisitive expression and said, “They seem as horny as everything else.” Don chuckled, “Well, that's not surprising, but what she said: how would that even work?” “Well, some of us have smaller things to be stimulated, you know,” Nicole grinned. “Hey, I think I have demonstrated that I do know that,” Don laughed. “Wouldn't you like to feel us licking and rubbing on that big thing you've got hidden away there?” asked a tiny winged temptress in front of Don. She managed to arch her back to thrust her little breasts forward suggestively. “Well, that does sound interesting…” Don admitted, but then stopped. Suddenly the little cloud of fairies, or whatever they were, that had ganged up on them were gone, flown abruptly back up into the leaves. Don, Nicole, and Stephanie now found themselves surrounded by a quite different group. About a dozen people were ringed about them with bows and arrows aimed at them. Though they had different skin and hair colors, and styles for the latter, as well as some dramatic face painting and/or tattoos, they were all slender of build, and none of them were taller than Don. Each of these archers had noticeably pointed ears, and most of them had dramatically arched eyebrows. They were wearing clothing that seemed to mainly consist of large leaves, though that was arranged for functionality rather than modesty, which was in any case a largely foreign concept in Eros. All these observations were taken in very quickly, because almost as quickly as the little, winged creatures had flown away, one of the newcomers was addressing our trio. “Wherefore art thou trespassing here, crude humanity?” asked a female with long dark hair and bare breasts. “Well, I don't think 'crude's' fair,” Don frowned. “Tis thine nature,” she scowled. “That's just racist, isn't it?” Nicole put in. “'Species-ist' would be better, I think,” Don suggested. “Fie on thine prevarication, humans,” the woman scowled. “State thy purpose.” “Shouldn't it be 'thine' or 'thy' in both of those sentences?” Nicole asked, apparently on a roll. Don decided not to further antagonize the folks with the arrows pointing at him and his friends. He said, “We didn't know we were trespassing. We are trying to get to yon Crimson Mountain.” “Oh, 'yon,' nice!” Nicole whispered. “That may well be,” the woman scowled, “but thou mayest only pass through this vale with permission of milady the queen.” “Queen of the … elves?” Don asked. She seemed to relax a bit and said, “Aye, and of all the fey folk.” Don smiled a bit, “Wouldst thou escort us thither, that we mayst pay our respects to her grace and beg her permission to continue on our journey?” “Damn, professor!” Nicole hissed as she stifled her laughter. The elven woman lowered the point of her arrow, apparently signaling her companions to adopt a less hostile, but still guarded, stance, and said, “Aye, human, we shall do as thy ask. T'was well said.” Don bowed and said, “Thank you, fair…?” “Lyrandiel,” she almost smiled. “We shall be in thy debt, fair Lyrandiel,” Don smiled. Lyrandiel led the way into the dark forest, which was illuminated now by the wan yellow glow of the creatures Don was thinking of as fairies. The other elves continued to surround the party and follow along behind. None of them talked with Don or his companions. “Are we sure we can trust your new friend?” Nicole asked. “I don't think we have much choice,” Don shrugged. “Don's right,” chimed in Stephanie. “When dealing with communities like this, I've always found it easiest to play along.” Nicole frowned, “I don't know. I'm getting a serious Sisterhood vibe here.” “Sisterhood?” As they followed Lyrandiel further into the forest, Nicole and Don related the tale of Toshia's capture by the Sisterhood and their valiant, but ultimately futile, rescue attempt. Don found himself a bit surprised that Stephanie had managed to avoid running into the Sisterhood in her travels. At the end of the story, Don said, “But ultimately, playing along with their view of the world was productive, or would have been if Toshia hadn't freed herself before we got there.” “I like this Toshia,” Stephanie decided. “Too bad you didn't find me earlier.” “Agreed,” nodded Don, “and she definitely would have liked you.” At last, Lyrandiel led them into a wide clearing that had additional lighting provided by what seemed to be stationary balls of pale blue light, hovering about twelve feet in the air and arranged evenly in the space. In the center of this clearing was the massive trunk of a gigantic tree that had a stairway spiraling upward around it. Lyrandiel proceeded directly to these stairs, and Don and the others followed silently. Don had to admit that the elven aesthetic was very much on point, and that the subdued and suffused lighting lent a magical air to everything. He could certainly understand wanting to spend a long vacation here. Eventually they were guided into a cavernous area near the top of the main part of the trunk. A warm, golden glow filled the air. Dozens of fairies flitted about overhead and there were many elves moving to the side and looking the newcomers over with curiosity and occasionally some measure of disdain. All the elves were slender and not particularly tall but varied in other respects. Only a few were armed, and none seemed as outwardly martial as Lyrandiel and her companions. Those who weren't naked wore long, flowing robes, mostly in pastel colors. The naked elves seemed to have no sign of body hair. Don and the others were directed to stand before a raised platform flanked on the right by a dozen beautiful elven women and on the right by a dozen handsome elven men. Seated on a kind of throne with a high, twisting back was a gorgeous woman who reminded Don of Gal Gadot. “Not Cate Blanchett?” Toshia interrupted. “No,” Don laughed, “though I admit that's more of what I expected, too.” “Not that you were complaining.” “Oh, definitely not!” “So, Gal Gadot, eh?” “Not her,” Don shook his head. “She just reminded me of her. She bore a resemblance, and a kind of imperiousness, that reminded me of her. It was like the way the Lady of the Manor reminded me of Monica Bellucci.” “Hum,” Toshia smiled. “Are you thinking of the Lady or Monica Bellucci?” “Both! Oh, and now Cate Blanchett is joining in,” she laughed. “Go on, back to the elf queen who looked like Wonder Woman.” “Just her face,” Don protested. “Okay, and her hair, but she was thinner.” The seated woman had thick, dark hair, and was wearing a loose robe of pure white, which seemed to be emitting its own light. She also wore a silver circlet on her head that they all assumed must be her crown. Over her right shoulder stood a relatively tall elf with long white hair and a bare chest who was wearing a light crown of twisted golden twigs. Don continued to play his part, dropping to one knee and bowing his head. He noticed that on either side of him the girls were following his lead. “Oh, most beauteous sovereign of the most noble fey folk, we greet you and humbly beseech your grace to grant us passage through your sacred valley, that we may reach the Crimson Mountain beyond,” Don said. He was annoyed with himself for not saying “greeteth thee” or “beseecheth,” but no one else seem bothered by his language. “We welcome thee to our vale, and wouldst know thine names,” the beautiful queen said in a lilting voice that seemed to have a hint of wind chimes. “Your grace, I am Don, and my companions are Nicole and Stephanie.” Don gestured to each side, indicating his companions. “Arise, Don, Nicole, and Stephanie, and knowest that thou art welcome in the court of Daphniel and mine consort, Lord Adran.” The trio bowed deeply, and Don said, “We are most grateful for thine welcome, your grace.” Queen Daphniel smiled and said, “We shall permit thine passage on two conditions: first, that thou wilt be guided henceforth by our faithful sister Lyrandiel, veering not from her instructions.” When she paused, Don bowed, a bit less deeply, and said, “Of course, your grace.” “Second, that thou wilt join us in a celebration of welcoming this night.” This generated a surprised murmuring throughout the host of elves, though neither the queen nor her consort seemed to notice. Don suspected that the elves were responding to the fact that he and his companions were coarse humans. For himself, Don found all of this reminiscent of his and Toshia's first night in the Manor, when the Lady and Lord invited them to enjoy their version of prima nocta. That time there had been two new guests, though, and here there were three, and Don didn't see a third candidate on the platform with the queen and her consort. Glancing quickly to each of his companions, Don saw that Stephanie was apparently up for whatever, but that Nicole was a bit apprehensive. Don smiled up at the queen and asked, “Might we ask what kind of a celebration you have in mind, your grace?” Daphniel laughed, and Don was sure he heard tiny bells. The consort smiled and the other elves laughed as well. “Fear not,” the queen smiled, “we simply ask that thou pass the time with our court” - she nodded to the men and women arrayed on either side of the dais - “according to your own tastes.” “Ah,” Don smiled. Apparently, it was clear that he still had questions, though, for the queen continued, “Two of thou have decided preferences, and we can make arrangements for thine dark Nicole.” “I do like dick,” Stephanie said under her breath, and Don had noticed that Nicole was quite happy with both men and women. After checking back with Nicole, who gave him a smile and shrug, Don said, “We would be happy to accept your grace's hospitality.” “Wonderful!” Queen Daphniel smiled and stood with arms outstretched, commanding, “Prepare thine selves and our guests for the celebration!” As they were led to a pool where they were asked to disrobe and bathe, Nicole gently elbowed Don and said, “Don't let that 'thine dark Nicole' stuff go to your head, Professor.” “Oh?” Don laughed. “I kind of like the sound of it.” “So do I,” she grinned, “but don't let it go to your head.” The elves who accompanied them were all business, and the three of them were in unspoken agreement that they should save their energies for whatever the night had in store for them, so it was not long before they were freshly scrubbed and clothed in light robes that smelled of jasmine. They were then led across the forest floor to another gargantuan tree and another slowly winding staircase, at the top of which there were four arboreal walkways stretching out to open air treehouses that seemed formed out of the natural growth of the branches. Ignoring the pathway that led to the highest, most distant, treehouse, Stephanie was taken to the left, Don to the right, and Nicole to the one in the middle. Don could see that they would not be so far apart that they could not hear one of the others cry for help if that should be necessary. Don followed along behind a relatively small, and apparently rather young elven girl with curly blonde hair until they came to their designated treehouse, which now struck him as more of a shallow, tree-borne bowl, the bottom of which was filled with several layers of thick, soft pillows. The girl smiled at him, motioned for him to stay, and, without saying a word, returned the way they had come. Don watched her go and then waited, but only for a few moments before the ladies of the court, as Don was thinking of them, began to come into the chamber with him. He had earlier been so focused on Daphniel that he had hardly noticed how beautiful the elven women who were now joining him were. As each came into the room, she came up to Don, moving quite easily and gracefully over the pillowed floor, kissed him, told him her name, and dropped her robe revealing her naked body. Like all the elves he had seen so far, they were slender, or even willowy, with pointed ears that Don happened to find extremely attractive. There were eight of them altogether: Drowena, a black beauty with light brown eyes and strands of grey shot through her thick black hair; Vitriel, a pale young woman who had very long straight blonde hair and light blue eyes; Beatrix, with sun bronzed skin, brown eyes, and short light brown hair; Soriael of the long, wavy dark blonde hair and amber eyes; ebony skinned Mariel with short, dark, truly red hair; Janii, with her Persian dark brown eyes and lustrous, long, jet black hair; smiling Jamika who batted her brown eyes at Don and whose long, straight tresses of dark brown hair covered her breasts with a hint of modesty; and pretty Aedriel with violet eyes that reminded Don of Toshia, and curly hair of purple, blue, and green that brushed her shoulders. Of course, Don was unable to remember names in the confusion that followed and could barely keep track of who was doing what and where. Once all the elven ladies were naked, they surrounded Don and his robe was lifted up and away from him. Someone took that robe and the ladies' discarded clothes away as Don found his body being explored with eagerly curious and playful hands. He was caressed all over, his butt was squeezed and pinched, and, naturally, his cock was stroked, and his balls fondled. Then came the mouths! Eight pairs of lips, eight sets of teeth, and eight tongues descended upon Don. Of course, his body responded as one would expect, with an almost painful erection and a pounding heart. Don tried to respond in kind, caressing soft elven flesh wherever he could reach, and returning kisses with a passion that came very naturally, but he was only one man and there were eight of them. It didn't take long before one of the elves, the stunning Janii, dropped down to her knees in front of Don and took his throbbing cock deep into her warm, welcoming mouth. Don managed to look down to see her looking up at him with her deep brown eyes, framed by long black lashes, as she slowly pushed him deeper into her velvety throat. He groaned deeply, and smiled down at Janii, but then Jamika's dark hair blocked his view when her mouth fastened upon his right nipple. If Janii had kept deepthroating him and the others had continued pleasuring every inch of the rest of his body, Don would have exploded with a powerful orgasm in very short order, but they had other plans for him. With light, but firm, insistence, and an uncanny unspoken unanimity, the slender hands on his body urged Don to carefully lie back on the silky soft bed of pillows. Once he was on his back, smiling up at them with nearly delirious happiness, the laughing elves descended upon him again, kissing, licking, and lightly biting, caressing, stroking, and fondling Don's body. The overstimulation actually seemed to stave off his impending climax, but then someone was again sucking on his cock, and this time he felt a delicate but deliberate tongue on the underside of his balls. Dark Mariel was kissing him deeply when Don felt his body boiling over. His balls tightened as he clenched and then he was pushing upward with a blindingly intense orgasm. Head thrown back, back arched, Don came and came. He could feel himself pumping jets of cum up into someone's mouth and then out into the open air. The orgasm seemed to go on and on, Don's body spasming with bursts of sexual energy, only gradually, and very slowly subsiding. All the while there was the sound of almost musical giggling. He was rather dimly aware of mouths on him, licking and sucking up his jizz. Don twitched as his sensitive, still throbbing cock was again sucked into a mouth. He couldn't see who it was, but they were apparently only trying to make sure he didn't lose his erection, for when it was clear that wasn't going to happen, the mouth withdrew. Don was able to see that it was the fair and lovely Vitriel who straddled his body as one of her companions held Don's slick and shining cock at the right angle. Don arched his back a bit to push up into her as Vitriel sank slowly down on him, taking the time to let her moist, warm pussy accept the thick head and shaft into its snug embrace. The pretty elf girl smiled at Don as she began to rock against his body, grinding her clit against him, and then fucking up and down on the cock impaling her. Janii came up behind Vitriel, drawing Vitriel's long blonde hair aside so she could kiss the elven girl's pale neck, and then slipping her dusky hands around to caress Vitriel's torso before reaching down to play with her clit as she rode Don's cock. Don reached down to grasp Vitriel's narrow waist in his hands, encouraging her to use his body for her pleasure. Then Mariel leaned in to suck and lick at one of Vitriel's pink nipples. Only a few more minutes of this brought Vitriel to the point of tossing her tresses back and crying out as she shuddered and twitched with her orgasm, her pussy squeezing and pulling on Don. The girls helped draw Vitriel up and off Don, and into welcoming arms that came with soothing kisses and caresses. Don would have loved to help with this, but Jamika hurried to take Vitriel's place, straddling Don and pushing his cock into her eager snatch. Somebody also noticed that Don's mouth was being underutilized, so, as Jamika began to work herself to a fevered pitch on his cock, Mariel moved into position over Don's face. Only too happy to oblige, Don grasped Mariel's tight butt in his hands and held her in place as he ran his tongue over her already very moist lips. This was the beginning of a hazy, delirious blur for Don, as the lithe elves pleasured themselves with his body and he focused on doing the best he could to lick and suck them to orgasms with his mouth. He felt sure that each of the ladies had come at least once by the time he really got a chance to get up off his back. Wiping slippery elven wetness from his face he sat up and looked around. While half the women seemed content to just play with Don, there were a couple of pairs enjoying each other; Vitriel and Beatrix were engaged in a lovely 69 on one side of the chamber, and Drowena and Mariel were making out on the other, a steamy dark elf fantasy. The remaining four clustered about Don. Everyone seemed to be a bit less frantic now and were just enjoying the leisurely play. Aedriel, who had been the most recent recipient of Don's oral efforts, stroked his chest and leaned in to give him a gentle, loving kiss. On his other side, Soriael leaned in to kiss him next, as her hand moved down to stroke his still-hard cock with her delicate fingers. It wasn't long before he was behind violet-eyed Aedriel fucking her from behind, shoving her forward into Soriael's pussy in an echo of the threesome Don had enjoyed earlier in the day. Janii and Jamika were temporarily content to watch and idly caress the three more active lovers, but then got directly involved. Janii went down to sit on Soriael's face, and Jamika slipped under Aedriel to lick and tease her clit. Eventually, Don came again, pumping his seed deep into Janii's very tight, very hot ass. The ladies of Queen Daphniel's court settled in around Don with kisses and soothing caresses. The scent of sex and jasmine was in the air, and Don could hear Stephanie in the distance having a very loud orgasm, and, as his eyelids grew irresistibly heavy, he thought the elves certainly knew how to welcome their guests. The seated woman had thick, dark hair, and was wearing a loose robe of pure white, which seemed to be emitting its own light. She also wore a silver circlet on her head that they all assumed must be her crown. Over her right shoulder stood a relatively tall elf with long white hair and a bare chest who was wearing a light crown of twisted golden twigs.Ascending the Crimson Mountain Don continued to play his part, dropping to one knee and bowing his head. He noticed that on either side of him the girls were following his lead. “Oh, most beauteous sovereign of the most noble fey folk, we greet you and humbly beseech your grace to grant us passage through your sacred valley, that we may reach the Crimson Mountain beyond,” Don said. He was annoyed with himself for not saying “greeteth thee” or “beseecheth,” but no one else seem bothered by his language.“We welcome thee to our vale, and wouldst know thine names,” the beautiful queen said in a lilting voice that seemed to have a hint of wind chimes. “Your grace, I am Don, and my companions are Nicole and Stephanie.” Don gestured to each side, indicating his companions. “Arise, Don, Nicole, and Stephanie, and knowest that thou art welcome in the court of Daphniel and mine consort, Lord Adran.” The trio bowed deeply, and Don said, “We are most grateful for thine welcome, your grace.” Queen Daphniel smiled and said, “We shall permit thine passage on two conditions: first, that thou wilt be guided henceforth by our faithful sister Lyrandiel, veering not from her instructions.” When she paused, Don bowed, a bit less deeply, and said, “Of course, your grace.” “Second, that thou wilt join us in a celebration of welcoming this night.” This generated a surprised murmuring throughout the host of elves, though neither the queen nor her consort seemed to notice. Don suspected that the elves were responding to the fact that he and his companions were coarse humans. For himself, Don found all of this reminiscent of his and Toshia's first night in the Manor, when the Lady and Lord invited them to enjoy their version of prima nocta. That time there had been two new guests, though, and here there were three, and Don didn't see a third candidate on the platform with the queen and her consort. Glancing quickly to each of his companions, Don saw that Stephanie was apparently up for whatever, but that Nicole was a bit apprehensive. Don smiled up at the queen and asked, “Might we ask what kind of a celebration you have in mind, your grace?” Daphniel laughed, and Don was sure he heard tiny bells. The consort smiled and the other elves laughed as well. “Fear not,” the queen smiled, “we simply ask that thou pass the time with our court” - she nodded to the men and women arrayed on either side of the dais - “according to your own tastes.” “Ah,” Don smiled. Apparently, it was clear that he still had questions, though, for the queen continued, “Two of thou have decided preferences, and we can make arrangements for thine dark Nicole.” “I do like dick,” Stephanie said under her breath, and Don had noticed that Nicole was quite happy with both men and women. After checking back with Nicole, who gave him a smile and shrug, Don said, “We would be happy to accept your grace's hospitality.” “Wonderful!” Queen Daphniel smiled and stood with arms outstretched, commanding, “Prepare thine selves and our guests for the celebration!” As they were led to a pool where they were asked to disrobe and bathe, Nicole gently elbowed Don and said, “Don't let that ‘thine dark Nicole' stuff go to your head, Professor.” “Oh?” Don laughed. “I kind of like the sound of it.” “So do I,” she grinned, “but don't let it go to your head.” The elves who accompanied them were all business, and the three of them were in unspoken agreement that they should save their energies for whatever the night had in store for them, so it was not long before they were freshly scrubbed and clothed in light robes that smelled of jasmine. They were then led across the forest floor to another gargantuan tree and another slowly winding staircase, at the top of which there were four arboreal walkways stretching out to open air treehouses that seemed formed out of the natural growth of the branches. Ignoring the pathway that led to the highest, most distant, treehouse, Stephanie was taken to the left, Don to the right, and Nicole to the one in the middle. Don could see that they would not be so far apart that they could not hear one of the others cry for help if that should be necessary. Don followed along behind a relatively small, and apparently rather young elven girl with curly blonde hair until they came to their designated treehouse, which now struck him as more of a shallow, tree-borne bowl, the bottom of which was filled with several layers of thick, soft pillows. The girl smiled at him, motioned for him to stay, and, without saying a word, returned the way they had come. Don watched her go and then waited, but only for a few moments before the ladies of the court, as Don was thinking of them, began to come into the chamber with him. He had earlier been so focused on Daphniel that he had hardly noticed how beautiful the elven women who were now joining him were. As each came into the room, she came up to Don, moving quite easily and gracefully over the pillowed floor, kissed him, told him her name, and dropped her robe revealing her naked body. Like all the elves he had seen so far, they were slender, or even willowy, with pointed ears that Don happened to find extremely attractive. There were eight of them altogether: Drowena, a black beauty with light brown eyes and strands of grey shot through her thick black hair; Vitriel, a pale young woman who had very long straight blonde hair and light blue eyes; Beatrix, with sun bronzed skin, brown eyes, and short light brown hair; Soriael of the long, wavy dark blonde hair and amber eyes; ebony skinned Mariel with short, dark, truly red hair; Janii, with her Persian dark brown eyes and lustrous, long, jet black hair; smiling Jamika who batted her brown eyes at Don and whose long, straight tresses of dark brown hair covered her breasts with a hint of modesty; and pretty Aedriel with violet eyes that reminded Don of Toshia, and curly hair of purple, blue, and green that brushed her shoulders. Of course, Don was unable to remember names in the confusion that followed and could barely keep track of who was doing what and where. Once all the elven ladies were naked, they surrounded Don and his robe was lifted up and away from him. Someone took that robe and the ladies' discarded clothes away as Don found his body being explored with eagerly curious and playful hands. He was caressed all over, his butt was squeezed and pinched, and, naturally, his cock was stroked, and his balls fondled. Then came the mouths! Eight pairs of lips, eight sets of teeth, and eight tongues descended upon Don. Of course, his body responded as one would expect, with an almost painful erection and a pounding heart. Don tried to respond in kind, caressing soft elven flesh wherever he could reach, and returning kisses with a passion that came very naturally, but he was only one man and there were eight of them. It didn't take long before one of the elves, the stunning Janii, dropped down to her knees in front of Don and took his throbbing cock deep into her warm, welcoming mouth. Don managed to look down to see her looking up at him with her deep brown eyes, framed by long black lashes, as she slowly pushed him deeper into her velvety throat. He groaned deeply, and smiled down at Janii, but then Jamika's dark hair blocked his view when her mouth fastened upon his right nipple. If Janii had kept deepthroating him and the others had continued pleasuring every inch of the rest of his body, Don would have exploded with a powerful orgasm in very short order, but they had other plans for him. With light, but firm, insistence, and an uncanny unspoken unanimity, the slender hands on his body urged Don to carefully lie back on the silky soft bed of pillows. Once he was on his back, smiling up at them with nearly delirious happiness, the laughing elves descended upon him again, kissing, licking, and lightly biting, caressing, stroking, and fondling Don's body. The overstimulation actually seemed to stave off his impending climax, but then someone was again sucking on his cock, and this time he felt a delicate but deliberate tongue on the underside of his balls. Dark Mariel was kissing him deeply when Don felt his body boiling over. His balls tightened as he clenched and then he was pushing upward with a blindingly intense orgasm. Head thrown back, back arched, Don came and came. He could feel himself pumping jets of cum up into someone's mouth and then out into the open air. The orgasm seemed to go on and on, Don's body spasming with bursts of sexual energy, only gradually, and very slowly subsiding. All the while there was the sound of almost musical giggling. He was rather dimly aware of mouths on him, licking and sucking up his jizz. Don twitched as his sensitive, still throbbing cock was again sucked into a mouth. He couldn't see who it was, but they were apparently only trying to make sure he didn't lose his erection, for when it was clear that wasn't going to happen, the mouth withdrew. Don was able to see that it was the fair and lovely Vitriel who straddled his body as one of her companions held Don's slick and shining cock at the right angle. Don arched his back a bit to push up into her as Vitriel sank slowly down on him, taking the time to let her moist, warm pussy accept the thick head and shaft into its snug embrace. The pretty elf girl smiled at Don as she began to rock against his body, grinding her clit against him, and then fucking up and down on the cock impaling her. Janii came up behind Vitriel, drawing Vitriel's long blonde hair aside so she could kiss the elven girl's pale neck, and then slipping her dusky hands around to caress Vitriel's torso before reaching down to play with her clit as she rode Don's cock. Don reached down to grasp Vitriel's narrow waist in his hands, encouraging her to use his body for her pleasure. Then Mariel leaned in to suck and lick at one of Vitriel's pink nipples. Only a few more minutes of this brought Vitriel to the point of tossing her tresses back and crying out as she shuddered and twitched with her orgasm, her pussy squeezing and pulling on Don. The girls helped draw Vitriel up and off Don, and into welcoming arms that came with soothing kisses and caresses. Don would have loved to help with this, but Jamika hurried to take Vitriel's place, straddling Don and pushing his cock into her eager snatch. Somebody also noticed that Don's mouth was being underutilized, so, as Jamika began to work herself to a fevered pitch on his cock, Mariel moved into position over Don's face. Only too happy to oblige, Don grasped Mariel's tight butt in his hands and held her in place as he ran his tongue over her already very moist lips. This was the beginning of a hazy, delirious blur for Don, as the lithe elves pleasured themselves with his body and he focused on doing the best he could to lick and suck them to orgasms with his mouth. He felt sure that each of the ladies had come at least once by the time he really got a chance to get up off his back. Wiping slippery elven wetness from his face he sat up and looked around. While half the women seemed content to just play with Don, there were a couple of pairs enjoying each other; Vitriel and Beatrix were engaged in a lovely 69 on one side of the chamber, and Drowena and Mariel were making out on the other, a steamy dark elf fantasy. The remaining four clustered about Don. Everyone seemed to be a bit less frantic now and were just enjoying the leisurely play. Aedriel, who had been the most recent recipient of Don's oral efforts, stroked his chest and leaned in to give him a gentle, loving kiss. On his other side, Soriael leaned in to kiss him next, as her hand moved down to stroke his still-hard cock with her delicate fingers. It wasn't long before he was behind violet-eyed Aedriel fucking her from behind, shoving her forward into Soriael's pussy in an echo of the threesome Don had enjoyed earlier in the day. Janii and Jamika were temporarily content to watch and idly caress the three more active lovers, but then got directly involved. Janii went down to sit on Soriael's face, and Jamika slipped under Aedriel to lick and tease her clit. Eventually, Don came again, pumping his seed deep into Janii's very tight, very hot ass. The ladies of Queen Daphniel's court settled in around Don with kisses and soothing caresses. The scent of sex and jasmine was in the air, and Don could hear Stephanie in the distance having a very loud orgasm, and, as his eyelids grew irresistibly heavy, he thought the elves certainly knew how to welcome their guests. Chapter 4. The Mountain Toshia leaned forward on the table, “So, you had what I believe is called a reverse gangbang.” “Yeah, but I've always thought that was an inadequate term,” Don said. “And the girls?” “Well, Stephanie had a regular old gangbang with eight of the guys, and Nicole had an orgy with the remaining four guys and four girls.” “Nice!” Don smiled and nodded, “That was definitely the verdict.” “I'm a bit surprised the queen and her consort didn't join in.” “Well, we got around to them, or they got around to us the next night,” Don smiled. “We wound up spending the next day resting and playing a bit now and then, but then nothing too strenuous, and then after the evening ‘meal,' the queen summoned us to her chambers. It was a very nice night. 'Not as much work as the night before, but very nice.” Don leaned forward so his face was close to Toshia's. For a moment she thought he was going to kiss her, and she really hoped he would, even though that kiss would probably lead to them rushing into the restaurant's bathroom… and that would be against her own rules for this meeting. Instead, though, he said quietly to make sure no one could hear him, “You know the expression 'honey pot'? Well, Queen Daphiel's pussy actually tastes like honey.” Toshia smiled, still thinking about kissing him, “You lucky bastard.” Don grinned and shrugged, sitting back a bit, “I can't deny that.” “But you did eventually get to the mountain, I take it.” “We did,” nodded Don, “but maybe we should order dessert.” “Good idea! Maybe something with honey.” After they left the sylvan city of the elves, Lyrandiel led them through the valley toward the Crimson Mountain. The journey took several days, over the course of which she warmed to their “crude humanity.” She took to Nicole first, probably because she was easily the most elf-like in appearance, a point which Don was now unable to forget. But it wasn't long after deigning to let Nicole lick her to a quivering series of orgasms that she was on her hands and knees in the leaves taking Don's hard cock in the ass. She seemed genuinely sorry to part from them when they got to the foot of the Stairway. “I'm afraid I must leave thee here,” she frowned. The Stairway—and the way Lyrandiel said it strongly suggested the capitalization—was a broad series of steps carved into the mountainside as it rose up from the valley. There at the foot was a large fountain with a decidedly phallic sculpture in the center spewing an eternal orgasm of clean, cool water into the air. “Join us for a bath at least,” Nicole said, tugging Lyrandiel's arm in the direction of the fountain. They all quickly got naked and were soon rinsing themselves off in the invigorating water, which of course also had the effect of making them all super horny. Frisky hands and playful mouths met hard nipples, toned asses, eager pussies, and one very hard cock. After a bit, Lyrandiel was sitting on the edge of the fountain with her strong legs parted so Nicole could kneel between them in the water to lick and suck at her sweet elven pussy and clit, and Stephanie was also kneeling in the water as she sucked and licked at Don's raging erection. Leyandriel was the first to come, holding Nicole's head to her as she cried out in the open air. Stephanie pulled off Don's phallus and gave him a grin, “You ready to cum in elven pussy one last time, Professor?” Laughing, Don said, “You've definitely made me ready.” Stephanie got up and asked Nicole if she could do that again. Leyandriel splashed over to Don, who took her in his arms and gave her a long, passionate kiss. As Stephanie sat on the bench and Nicole began licking her, Leyandriel turned away from Don and bent down to take hold of the side of the fountain. Don caressed her strong butt and pushed his shaft down until it was pushing between her silky labia. He held onto her slender hips as he pushed his cock slowly into her tight, hot pussy. Don drew back almost all the way out of Leyandriel, and then drove himself back in. He did this a dozen times, each time driving into her with more speed and force. Each time, she whimpered with lust and delight. Then Don began to fuck her faster, with shorter strokes, and his hands moved to her waist to pull her back on him. He felt her fingers playing with her clit, and soon she was gasping and crying out again as her pussy squeezed and pulled on his prick. As Leyandriel shuddered and came down, Stephanie was groaning and shaking under Nicole's ministrations. The whole party moved out onto the lawn around the fountain, and soon Leyandriel was on her hands and knees with Don again fucking her from behind, and Nicole lying on her back so the elf could take a turn licking the black girl to one last orgasm. After watching for a moment, Stephanie decided Nicole's very talented mouth shouldn't be unoccupied, and she moved to straddle the girl's face, which was still wet from Stephanie's and Leyandriel's earlier orgasms. Don went right back to fucking into Leyandriel with gusto, thinking it was high time that he did as Stephanie had suggested and cum in this elven pussy. He shoved into her hard and deep, balls slapping her clit, and pushing her into Nicole with each thrust. Stephanie smiled at him as she pushed herself down on Nicole's mouth and tongue. She was squeezing her tits in her hands, and then twisting her nipples, and Don found himself wishing those beautiful breasts were close enough that he could get his mouth on them. Soon, Don felt himself swelling even more and then he was shoving deep into Leyandriel to flood her pussy and womb with his seed. As he was pumping into the elven beauty, she was making Nicole come in a trembling, moaning arc between her and Stephanie. “Oh! Switch places with me, Ley!” Stephanie exclaimed. Laughing, Leyandriel moved up over Nicole and knelt over her face, letting Don's cum run out of her and into Nicole's mouth. Nicole held on to Leyandriel's ass in her hands as she happily licked the cum out of her and then set about giving the elven lass one more orgasm. In the meantime, Stephanie had gone back to the beginning and knelt on the grass in front of Don to lick and suck him clean. An hour later, when they were closer to worn out, they all returned to the fountain for another round of bathing, but this time managed to just do that and then bid Leyandriel farewell. Then, after filling their water bottles, Don, Nicole, and Stephanie began the long climb out of the valley. With occasional breaks, including camping at night, it took three days. For most of the climb there was a spectacular view behind or to the side, though there was one long stretch when the stairway wound through a deep, narrow crack that would have proved decidedly treacherous if a serious rain had come along. Don thought the entire course was surprisingly short on anything that seemed like it was deliberately intended for some kind of sexual distraction. From the phallic fountain to the top of the stairs there was nothing that suggested breasts, vaginas, butts, or penises. There wasn't even a convenient bower of soft grass and flowers. Hell, there weren't even benches along the way. It was as if the long climb was actually intended to be an obstacle to be overcome. Naturally, this didn't keep the three of them from having sex along the way, but there was a bit less than there might have been otherwise, and sometimes it involved some less than comfortable settings. Each of them came to the top of the passage with bruises and scrapes won in the throes of passion. These things seemed unimportant, though, as they came off the stairs and onto the great porch in front of what was obviously the Hall of the Crimson Mountain King. A vast flat stone clearing spread out before them, lined on the outer edges by columns on top of which were statues of naked men and women. They were sculpted with a skill rivaling the great Hellenistic and Renaissance masters, but with a decidedly more sexual intention. Don wondered if Michelangelo had considered equipping David with an impressive and fully erect schlong, or if any Greek would have dared carve an Athena with such an ample, bare bosom, or even Aphrodite atop a column bent over displaying her inviting backside and vulva for admiration. At the opposite end of this expansive porch was the front of a gargantuan building that seemed the bastard offspring of a castle, a palace, and a cathedral, carved out of a decidedly red stone. The architect apparently couldn't decide if they were making something to defend, to impress, or to invite worship. Clearly, if the latter were the point, this temple was to a god or goddess of carnal delights. Bas relief carvings, of titanic scale, depicted an orgy of stone figures, as if the sculptures on the columns outside melded with the walls in a sexual extravaganza. Higher up, there were stained glass windows that echoed the orgiastic theme. The great open portal in the center of the structure was clearly intended to remind the onlooker of a vagina. “Well, that's not subtle at all,” Nicole observed. “I get the impression this is the place,” Stephanie said as she led the way across the open expanse. Don and Nicole nodded and followed Stephanie's taut behind. The great gate loomed even larger than expected, and Don found himself saying, “This is the first time I've ever felt truly intimidated by a vagina.” “That makes me think you haven't really appreciated them before, Professor,” smirked Nicole. Don frowned thoughtfully and said, “You know, that's totally fair.” The cavernous opening funneled down into a more reasonable size and they passed into a hall that was decidedly more cathedral than fortress. Light from the stained-glass windows high above lit the space with various colors, but the deep reddish hue of the stonework and the scarlet carpet under their feet kept “crimson” at the forefront of the color scheme. A row of smaller, but no less sexual, caryatid columns marched along on either side of the hall, leading them to a large fountain where a dozen red-robed figures awaited them. Silently, these indicated that the party should proceed off to the side where an extremely large locker room (though “locker cavern” would be more accurate) awaited their use. Gestures showed that they were expected to undress, putting their clothing and gear, such as it was, into lockers, and then proceed to a shower room to wash off the dust of their travels. The fact that there seemed to be no one else about but the robed figures was a bit unsettling. Everything was on a scale that would have accommodated a very large crowd, but it seemed as if Don, Nicole, and Stephanie were the only non-robed people in it. This didn't stop them from getting a bit frisky in the shower, where the XYZ-water reminded them to be horny. However, one of the robed ones stopped them, waving a stern finger to show that they were supposed to refrain. “Very odd,” Stephanie thought aloud. “And no fun!” Nicole frowned. Don looked around again, then shrugged, saying, “Well, let's see how this plays out.” Once they were showered and dried, they were led back to the cathedral hall and past the fountain to a set of tall double doors opposite those from which they'd originally come. Their silent guide gestured, indicating that they should proceed inside. With a quick look to his companions, who each just shrugged, Don took hold of the two handles and pushed the doors open. Don paused for a long moment. “You're killing me here!” Toshia laughed. “Sorry,” Don smiled. “This is just very hard to describe. So, okay, are you done with this rice bowl? Cool, so, imagine the inside of this bowl, but upside down, like so, except it's HUGE. It's almost a mile across.” “That's pretty big,” Toshia admitted. “I know, right?!” Once Don started to come to grips with how big the space in front of them was, he turned his attention to the great vault overhead. The reddish rock of the mountain had been hollowed out and someone had checkered the resulting concavity with great mirrors rising in orderly rows to the apex of the dome. In the space under the dome there floated glowing orbs much like those they had seen in the home of the elves. Stretching out directly before them was a walkway that was about twenty feet wide, covered in a nice, soft plush red carpet. About twenty feet below their level, filling the flat floor at the bottom of the dome, was a writhing sea of bodies. Don had thought the ongoing orgy in the Temple of Venus and Aphrodite had been big, but that was nothing compared to what lay before and beneath them. His mind boggled at the number of people who were here engaging in a virtually endless orgy. He slowly realized that he was hearing a low roar of sound that was the noise of what must be thousands of people engaged in sex. “Wow!” Nicole exclaimed. Even the more jaded Stephanie was shocked. “This is insane!” she murmured. “It's like something out of Dante,” Don thought out loud, “except that they all seem to be having a good time.” “How do we get down there?” Nicole wondered less than enthusiastically. “I'm not sure I want to,” admitted Don. “It's a bit over the top, isn't it?” Stephanie asked. “It would be so easy to get lost in there,” Nicole said as she leaned over the edge of the walkway a bit. She was very clearly conscious of the fact that a fall into that pit would hurt quite a bit. “At the very least, it would be very easy to lose each other,” Don nodded. “But, she's right,” Stephanie observed, “there doesn't seem to be any way down from here.” “That is a bit odd, isn't it?” Don frowned. “I guess we have to head down this walkway.” So, they set off down the red-carpeted road, over the horde of naked revelers. They now saw that there were fountains here and there on the orgy-floor, presumably for both washing up a bit and for refreshment. Then Stephanie pointed out that there were red-robed figures wandering about, stepping carefully, with platters of fruit. With questions of practicality so answered, they came to the center of the pleasure dome, which they assumed this to be. The thought that this might not be the dome they were seeking was an almost frightening thought. There, at the center of the walkway, for the carpeted surface continued on to the far side opposite the doors through which they had entered, there was a round sofa, with a low backrest in the center, and, on either side of the walkway, broad steps leading down to the orgy level. After recklessly looking up to the top of the dome overhead, which prompted a rather abrupt and unpleasant sense of vertigo, Don suggested that they continue along the walkway. Sure enough, the far end of the walkway yielded positive results. There, on either side o
De 6 ani încoace, finalul lunii iunie e momentul în care fac inventarul de la jumătatea anului sau mid-year review cum îi spun eu. E un obicei pe care ți-l recomand dacă vrei să vezi cu claritate cât de mult drum ai parcurs în lunile premergătoare acestui “inventar”, să confirmi că drumul pe care mergi e în continuare aliniat cu tine și să treaci în revistă planul pentru restul lunilor. Fie din teama de a nu rămâne în urmă sau mai prejos decât alții, fie din dorința de a demonstra, din nevoia de validare, fie pentru că nu știm ce e important pentru noi, tindem să tot punem lucruri pe o farfurie deja plină, dar de scos nu scoatem nimic. De asta important să facem un inventar de mijloc de an ca să ne creștem șansele să atingem rezultatele importante până la finalul anului și s-o facem într-un mod sănătos. În episodul de azi te las cu câteva întrebări care să te ghideze în procesul tău de mid-year check-in. M-aș bucura să-mi dai de veste că ai ascultat episodul, dacă ți-a plăcut, dacă te-a ajutat. Și apreciez dacă alegi să îl distribui în social media sau dacă îl dai mai departe către 2-3 persoane apropiate ție. Nu uita să urmărești podcastul pe: - Instagram: Pauza de Bine - Facebook: Pauza de Bine - Youtube: Cristina Oțel
Medicii critică ultimele declaraţii ale ministrului Sănătăţii, Alexandru Rafila, pe tema proiectului noii Legi a Malpraxisului. " Fie nu cunoaşte demersurile făcute de Colegiul Medicilor din România pentru adoptarea unui astfel de act normativ, fie doreşte să discrediteze proiectul, să dezinformeze medicii și populaţia. ", transmite Colegiul Medicilor din România.
This week, Ryan and Brian are each a little pestier than usual, and ... okay, being real, Brian was super grumpy and Ryan wasn't making things any better. No Kealoa this week, but there is a useless fact, plus a Thunder Round of non-NYT puzzles: "Permanent Record" by Daniel Bodily (Universal, April 24) "Academic Terms" by Erica Hsiung Wojcik (The Modern Crossword, March 30) Crossword Club by Ada Nicolle (April 22) Los Angeles Times by Sarah Sinclair and Kelsey Dixon (April 25) "Ambitious Constraint Practiced Thoroughly" by Kieran J Boyd (April 5) "Fie! (Themeless)" by Ada Nicolle (Lucky Streak XWords, April 13) If you get bored (how could you?!), write something for the Fill Me In wiki. And if you're feeling philanthropic, donate to our Patreon. Do you enjoy our show? Actually, it doesn't matter! Please consider leaving us a 5-star review on Apple Podcasts. This will help new listeners find our show, and you'll be inducted into the Quintuple Decker Turkey Club. Drop us a note or a Tweet or a postcard or a phone call — we'd love to hear from you. Helpful links: Apple Podcasts link: https://podcasts.apple.com/us/podcast/fill-me-in/id1364379980 Google Play link: https://player.fm/series/fill-me-in-2151002 Amazon/Audible link: https://www.amazon.com/item_name/dp/B08JJRM927 RSS feed: http://bemoresmarter.libsyn.com/rss Contact us: Email (fmi@bemoresmarter.com) / Facebook / Twitter / Instagram We're putting these words here to help with search engine optimization. We don't think it will work, but you probably haven't read this far, so it doesn't matter: baseball, crossword, crosswords, etymology, game, hunt, kealoa, movies, musicals, mystery, oscar, pizza, puzzle, puzzles, sandwiches, soup, trivia, words
Am vorbit în episodul de marți despre reprezentarea cetățenilor în Parlamentul European. Am văzut că europenii sunt reprezentați mai curând în funcție de orientările lor politice și mai puțin – spre deloc - în funcție de naționalitatea lor.Dar cine reprezintă România în Uniunea Europeană? După cum am văzut, nu sunt europarlamentarii. Nici comisarii europeni. Aceștia sunt numiți de guvernele naționale, e adevărat. Dar sunt trimiși în Comisia Europeană pentru a apăra Tratatele, nu pentru a reprezenta țara. De altfel, le este interzis să primească indicații din partea guvernelor care i-au desemnat. Și chiar își pot sancționa propriile țări, în cazul în care încalcă Tratatele Uniunii, iar acesta nu este deloc un gest nepatriotic. Am spune, dimpotrivă.Cât despre reprezentarea României în Uniunea Europeană, aceasta este asigurată prin intermediul Guvernului.Guvernele statelor membre alcătuiesc Consiliul Uniunii. Putem avea consilii pentru agricultură, justiție și afaceri interne, afaceri externe, competitivitate, mediu și așa mai departe.Consiliul este o a doua cameră legislativă, alături de Parlamentul European și aprobă propunerile Comisiei. Dacă actul normativ propus de Comisie este adoptat în forme diferite de Parlament și Consiliu, urmează o procedură de mediere.În Consiliu, guvernele nu sunt egale. Puterea lor de vot depinde de mărimea populației statului respectiv. Cele mai multe decizii se iau cu majoritate calificată. Aceasta înseamnă cel puțin 55% din membrii Consiliului, cuprinzând cel puțin cincisprezece state și întrunind cel puțin 65% din populația Uniunii.Citeste siCine reprezintă România în Parlamentul European? Și de cine trebuie apărată acolo?În unele domenii, cum ar fi bugetul, afacerile externe sau extinderea, deciziile se iau cu unanimitate. Și există tot mai multe propuneri pentru ca regula unanimității să fie abolită.Concluzia? Dacă cetățenii Uniunii Europene, potrivit convingerilor lor politice, sunt reprezentați în Parlamentul European, statele sunt reprezentate în Consiliu. Cele două instituții se află pe picior de egalitate în puterea legislativă a Uniunii Europene.Și aici vine o precizare extrem de importantă: nu există decizii în Uniunea Europeană care să fie luate fără aprobarea cetățenilor – în Parlamentul European – și a guvernelor, în Consiliu.În această campanie electorală, populiștii vă vor spune că UE a impus României anumite decizii. Să nu-i credeți! Fie nu au habar despre funcționarea instituțiilor, în care se luptă din greu să ajungă, fie pur și simplu spun minciuni. Alegeri Europarlamentare - Proiect cofinanțat de Uniunea Europeană în cadrul programului de subvenții al Parlamentului European în domeniul comunicării. Parlamentul European nu a fost implicat în pregătirea proiectului și nu este responsabil în nicio măsură de informațiile sau punctele de vedere exprimate în cadrul proiectului, iar acestea nu-i impun nicio obligație; responsabilitatea aparține exclusiv autorilor, persoanelor intervievate, editorilor sau difuzorilor programului, în conformitate cu legislația aplicabilă. Parlamentul European nu poate fi considerat responsabil nici pentru daunele, directe sau indirecte, care pot rezulta în urma realizării proiectului. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România
Premierul spaniol Pedro Sánchez nu va demisiona. După ce și-a suspendat în urmă cu câteva zile atribuțiile oficiale, acesta a declarat luni că va rămâne în funcție. Un proces intentat de organizația de dreapta Manos Limpias, care i-a acuzat soția de corupție, l-a determinat pe Sanchez să ia în considerare demisia. Criza politică spaniolă a stârnit comentarii dintre cele mai diverse, care vizează inclusiv împărțirea posturilor cheie din cadrul Uniunii Europene, după alegerile din 9 iunie. După cum comentează El Pais, dacă Sánchez ar fi demisionat, „rezultatul ar fi fost o stângă în derivă, un partid fără înlocuitor și dificultatea de a găsi o altă personalitate care ar fi putut guverna împreună cu separatiștii catalani, basci și stânga radicală – cu care Sánchez a încheiat un pact pentru a rămâne la putere”.Însă cotidianul El Mundo vede cu totul altfel situația:„Când Pedro Sánchez și-a început discursul cu un „buenas tardes” la ora 11 dimineața [ când, după cum precizează Courrier International, spaniolii se salută cu „buenos días” dimineața și cu „buenas tardes” după-amiaza], se putea presupune deja că șeful guvernului Spaniei pierduse simțul realității”.Pentru publicația germană online taz, preluat de Eurotopics, scandalul a fost urmarea unei tactici perfide a dreptei:„Fie că este împotriva politicienilor pro-independentiști din Catalonia sau Țara Bascilor, politicienilor alternativi de stânga sau, ca acum, împotriva lui Sánchez, dreapta are o experiență în acest tip de campanii de calomnie. Mass-media finanțată de guvernele regionale prin publicitate instituțională fabrică știri, organizațiile de ultra-dreapta deschid procese, judecătorii loiali Partidului Popular și VOX lansează proceduri judiciare. Chiar dacă aproape toate sunt în cele din urmă clasate, o parte din murdărie se lipește întotdeauna”.Acest caz evidențiază o problemă fundamentală, avertizează și Financial Times:„În Spania nu există un sistem eficient care să rezolve conflictele de interese ale familiilor și soților politicienilor. Nu există reguli care să limiteze utilizarea caselor ministeriale sau a avioanelor oficiale. Nu există legislație privind lobby-urile. ... Și bineînțeles că nu există un consilier independent de etică, ca în sistemul britanic. Această lipsă de reguli cuprinzătoare privind etica este o problemă perpetuă în politica spaniolă. ... Spania are nevoie urgentă de o nouă abordare a eticii în viața publică și de un cod de etică ministerial.”În timp ce ziarul polonez Rzeczpospolita se întreabă dacă Sánchez nu urmărește cumva președinția Consiliului European:„Este foarte posibil ca șeful guvernului să fi decis că acum este momentul perfect pentru a-și avansa cariera internațională. Adevărat, într-o țară care cheltuie abia 1,3% din PIB pentru apărare, șansele ca acesta să-l înlocuiască pe Jens Stoltenberg în funcția de secretar general al NATO sunt mici. În cadrul UE, însă, lucrurile arată foarte diferit. Dacă credem sondajele, grupul socialist (S&D) va ajunge cu cei mai mulți europarlamentari în Parlamentul European, după dreapta moderată (PPE). Și va putea decide cine ocupă al doilea cel mai important post din UE: cel de președinte al Consiliului European.” (Sursa: Eurotopics)
Presa internațională scrie despre avertizările premierului polonez Donald Tusk: Europa trebuie să se obișnuiască cu ideea că trăim acum o epocă de dinainte de război. Indiferent cine câștigă alegerile prezidențiale în America, Europa trebuie să își folosească mai bine potențialul de apărare fără a fi vorba despre structuri paralele cu NATO. - Între timp, presa de la Budapesta critică guvernul că vrea să vândă 130 de hectare din capitala Ungariei unui investitor arab fără să controleze ce anume se va construi pe acest imens teren. Proiectul poartă numele Mini Dubai. Gazeta Wyborcza comentează interviul pe care l-a acordat premierul Donald Tusk după vizita în Statele Unite, discuția cu Joe Biden și întâlnirea sa cu președinții francez și german în cadrul „Triunghiului Weimar”.Interviul a fost publicat de mai multe media europene: „Gazeta Wyborcza” (Polonia), „El Pais” (Spania), „La Repubblica” (Italia), „Die Welt” (Germania), „Le Soir” (Belgia) și „Tribune de Genève” (Elveția).„Poate părea dezastruos, dar trebuie să ne obișnuim mental cu sosirea unei noi ere, a unei epoci de dinainte de război. Acest lucru devine din ce în ce mai evident în fiecare zi”, a spus Donald Tusk.Tusk a avertizat că Europa trebuie să se pregătească pentru o posibilă apărare și că următorii doi ani vor fi cruciali. Occidentul nu poate lăsa Ucraina să piardă războiul împotriva Rusiei.„Trebuie să renunțăm la acest mod de a gândi: ce se va întâmpla dacă Ucraina pierde războiul. Sarcina noastră prioritară ar trebui să fie să protejăm Ucraina de invazia rusă și să sprijinim Ucraina ca stat independent și integral. Viitorul acestei țări depinde de noi. Nu vorbesc doar de Polonia, sau chiar de UE, dar vreau să spun – Ucraina depinde de întregul Vest”, a spus Tusk.Prim-ministrul polonez a adăugat că, deși în unele țări, în special în Europa de Vest, războiul rămâne totuși un fapt abstract, o schimbare revoluționară a mentalității lor este totuși vizibilă.„Fie că este Joe Biden sau Donald Trump cel care câștigă următoarele alegeri, Europa trebuie să facă mai mult pentru apărare. Nu este vorba de a deveni autonomă militar față de Statele Unite sau de a crea structuri paralele cu NATO, ci de a ne folosi mai bine potențialul, capacitățile și puterea noastră. Vom fi un partener mai atractiv pentru Statele Unite dacă suntem mai independenți din punct de vedere al securității,” a spus șeful guvernului polonez.Opoziția maghiară critică mega proiectul rezidențial „Mini-Dubai!” din Budapestahvg.hu scrie despre legea mini-Dubai care vizează vânzarea unui teren din capitala maghiară unui investitor arab fără proceduri legale de achiziție publică. Noul proprietar va putea comercializa produse imobiliare la un TVA de numai 5%.Dávid Vitézy, candidat la funcția de primar al Budapestei critică proiectul si atrage atenția că „Guvernul dă fără concurență unui investitor arab un teren de 130 de hectare, cât un cartier, nu impune nimic, nu cere nimic, nu fixează nici o regulă privind ce s-ar construi acolo. Budapesta nu are nevoie de mai multe zone rezidențiale de lux și centre comerciale, ci de o nouă zonă de locuințe la prețuri accesibile, o nouă grădină publică care să corespundă mărimii orașului.”„Sub pretextul importanței sale pentru economia națională, investiția face excepție de la toate regulile de construcție existente, primăriile de sector și primăria centrală nu vor avea atunci nicio influență nici asupra înălțimii clădirilor, nici asupra dimensiunii și funcției construcțiilor.”Slovacia: Epurări fără precedent la ministerul slovac al mediuluiOdată cu plecarea președintei Zuzana Čaputová, Slovacia pierde o voce verde puternică, citim în dennikn.sk.Candidatul opoziției la prezidențiale, Ivan Korčok, nu vorbește prea mult despre natură, iar cel al guvernului, Peter Pellegrini își lasă partenerii de coaliție să o distrugă.„Actuala conducere a Ministerului Mediului efectuează cele mai mari epurări din istoria Republicii Slovace în cadrul ministerului. Zeci de experți au fost deja concediați și înlocuiți, marea majoritate de către membri ai partidului (la putere, n.r.) fără experiență sau de oameni care vorbesc și acționează în contradicție directă cu interesele conservării naturii.”Ministerul Mediului a depus modificări la legislația de mediu. Dacă Parlamentul le va aproba, publicul și multe municipalități nu vor avea voie să comenteze la majoritatea proiectelor precum gropile de gunoi, stațiunile de schi, hidrocentralele sau centralele eoliene.Lituania va exporta energie verde în GermaniaLituania se pregătește pentru schimbarea istorică – de la poziția de utilizator de energie electrică verde la cea de donator și exportator, citim în lrt.lt. Electricitatea verde produsă în Lituania va fi cel mai probabil exportată în Germania, spune Darius Maikstenas, directorul „Ignitis Grupe”.El estimează că Țările Baltice pot produce de 8 ori mai multă energie eoliană și solară decât au nevoie, adică o treime din ceea ce are nevoie Germania.Dainius Kreivys, ministrul lituanian al energiei, spune că Lituania ar putea atrage investiții în valoare de 150 de miliarde de euro prin dezvoltarea energiei verzi. Au participat la Revista Presei Europa Plus:Kurek Miłosz - Polonia;Eszter Papp - Ungaria;Hana Kovacikova - Slovacia;Raimonda Mc Geever - Lituania Europa Plus este un proiect RFI România realizat în parteneriat cu Agenția Universitară a Francofoniei
Astăzi avem plăcerea să-l reintroducem în podcastul nostru pe Călin Biriș, o figură cunoscută în lumea marketingului românesc. Călin este un expert cunoscut pentru abilitățile și cunoștințele sale în marketing, și - de curând - autorul cărții "Antrenamentul de marketing. Devino un marketer de performanță", o resursă esențială pentru oricine dorește să-și aprofundeze cunoștințele și să-și îmbunătățească strategiile în acest domeniu dinamic.În conversația noastră ne vom concentra pe experiența și strategiile de marketing pe care Călin le-a descris în cartea sa, explorând idei și abordări care pot transforma orice campanie de marketing într-un succes.Vom discuta despre tendințele actuale în marketing, provocările cu care se confruntă profesioniștii din domeniu și cum să navigăm prin acestea pentru a atinge performanța dorită. Fie că ești la început de drum în marketing sau un profesionist experimentat, discuția de astăzi promite să ofere perspective valoroase și sfaturi practice de la unul dintre cei mai apreciați experți în marketing din țară.***Podcastul acesta este susținut de Gomag, lider al în soluții de eCommerce din România, care ajută antreprenorii să transforme ideile în afaceri online de succes, oferind o platformă intuitivă și eficientă. Gomag valorizează parteneriatele pe termen lung și construiește relații de durată, bazate pe creștere continuă și inovație în domeniul digital.***Descoperă detalii și insight-uri din discuțiile noastre, cărțile menționate și detalii despre invitați pe florinrosoga.ro. Aici te poți înscrie la un newsletter lunar pentru a afla noile episoade.Iar dacă îți place să asculți aceste podcasturi, acordă-ne două minute și scrie o recenzie pe Spotify sau Apple Podcasts. Este un gest simplu care ne sprijină enorm în a aborda subiecte atrăgătoare și alți invitați pe gustul tău.
DER ER PODCAST!! DER ER PODCAST!!Og det er sådan en søndag aften i regnvejr lytter, du lige får ind i dit podcast feed. Jeg har denne gang været på besøg hos Fie Nygaard, som vi kender fra sidste sæson af Først til Verdens Ende, hvor hun rejste med sin kæreste Lucas. Nu taler vi om den nye sæson af Over Atlanten, sæson 4 og de første 4 1/2 afsnit af Love is Blind, sæson 6. Vi bliver ved med at sige, det er de første 4 afsnit, men det er altså de afsnit fra Poddsene. Grunden til vi først udkommer i dag, er at der lige igen igen er sket nogle ting i mit liv. Jeg læste en gang om mig på Reddit, at der var nogen, der skrev jeg havde et lidt sølle liv. Det er ikke sjovt at læse, men det er sgu meget sandt. Derfor er podcasten også lidt kortere end den plejer - vi havde også kun to programmer at tale om. Normalt taler vi om tre. Til gengæld er det genialt at have Fie med for første gang - det er helt sikkert ikke sidste gang. Og Morten Merman skal nok komme med igen også. Tak til Fie for at være med - jeg har altid brug for en epipen, når jeg er sammen med dig. På den gode måde. Og tak til dig der lytter med. Uden dig var der virkelig ikke nogen podcast - og det er også pga. af der kommer en her et par dage forsinket. For egentlig var jeg klar til bare at lægge mig ned og give op. Hosted on Acast. See acast.com/privacy for more information.
Monopolet: Musiker Lina Rafn, skuespiller Nicolas Bro og komiker Thomas Warberg. Vært: Sara Bro. Dilemmaliste: 1. Fies kæreste Preben bytter de julegaver, som Fie omhyggeligt har indkøbt til Preben, til flere sokker og underbukser. 2. Signe prædiker tit over for skolens elever, at de skal inkludere alle i fællesskabet, men samtidigt ønsker Signe ikke selv at invitere samtlige sine lærerkolleger med til sin kommende havefest. 3. Carsten er dødtræt af, at Carstens teenagesøn og sønnens kæreste bor hjemme ved ham, uden at bidrage til husholdningen. 4. Trine er vokset op uden sin far og er i tvivl, om hun skal række ud til sin far og fortælle ham, at han er blevet morfar. 5. Laura spørger Monopolet, hvad hun skal gøre ved sin kæreste Daniel, der drikker direkte af kærnemælkskartonen ved aftensmadsbordet. 6. Anne og Frederik ved ikke, hvordan de skal reagere på, at træneren i deres datters fodboldklub jævnligt kommer med sarkastiske og spydige kommentarer til forældrene. 7. Nina er ny på arbejdsmarkedet og er forundret over sin kollega Søren, der konstant tjekker sociale medier og spiller spil i arbejdstiden. 8. Knud og Grethe er i 70'erne, har kendt hinanden siden ungdomsårene og er forelskede i hinanden, men Grethes børn har aldrig accepteret deres forhold. 9. Charlotte og Ole står i et dilemma der omhandler deres to døtre, en konfirmation og et nordisk mesterskab i konkurrencegymnastik. 10. Louises kæreste vil ikke flytte sammen med hende, førend de har haft deres første store skænderi, men Louise er konfliktsky og vil derfor gerne lære at skændes.
Any crossword that works both FIE and IRONHORSE into the grid deserves our respect and gratitude, and we give it freely to this fine opus by Jared Goudsmit, his second to be published in the NYTimes. The theme/gimmick is a delight, and bolstered by a fine supporting cast of clues, from 24D, Bring up, REAR and 68A, Bring up, CITE (nice combo!); to 27D, Tours de force, COUPS (ha!); and a clue that P.G. Wodehouse would've picked up on in a jiff, 34D, Good _______ (kind soul), EGG. Show note image: P.G. Wodehouse, one of Britain's finest exports!Contact Info:We love listener mail! Drop us a line, crosswordpodcast@icloud.com.Also, we're on FaceBook, so feel free to drop by there and strike up a conversation!
Bine ați venit la un nou episod din podcastul nostru, unde astăzi avem plăcerea de a discuta cu Zoltan Veres, autorul cărții "Capcana Autosabotării". În această ediție, explorăm complexitatea minții umane și cum ne putem împiedica adesea în propriile noastre gânduri și emoții.Zoltan ne va ghida prin conceptul intrigant al icebergului emoțional pentru a ne ilustra cum subconștientul nostru modelează rezultatele pe care le obținem în viață. Vom învăța despre „Cadranul emoțiilor” și cum acesta poate fi o unealtă vitală în gestionarea autosabotajului și a burnout-ului. De asemenea, vom discuta cum experiențele personale l-au inspirat pe Zoltan în scrierea acestei cărți.Emoții și AutosabotajEmoțiile noastre sunt ca un ocean vast și adesea necunoscut. Ele pot fi forțe puternice care ne conduc spre succes sau, la fel de ușor, ne pot trage în jos, în adâncurile autosabotajului. Emoțiile ne colorează percepția realității și, implicit, modul în care reacționăm la provocările vieții.Fie că este vorba de frică, anxietate, bucurie sau tristețe, fiecare emoție are puterea de a ne forma gândurile și acțiunile. În momente de stres sau incertitudine, s-ar putea să ne găsim reacționând impulsiv sau evitând situațiile dificile, ceea ce poate duce la autosabotaj.Primul pas în evitarea capcanei autosabotajului este recunoașterea și înțelegerea emoțiilor noastre. Acest proces necesită o introspecție sinceră și dorința de a fi vulnerabili cu propriile noastre sentimente. Odată ce suntem conștienți de emoțiile care ne ghidează comportamentul, putem începe să luăm decizii mai echilibrate și conștiente.Strategii pentru Depășirea AutosabotajuluiUna dintre cele mai eficiente metode de a depăși autosabotajul este dezvoltarea unor strategii de auto-observație. Acest lucru poate include practici precum mindfulness, jurnalul, meditația sau terapia, care ne ajută să ne confruntăm cu emoțiile în mod constructiv și să dezvoltăm o mai bună înțelegere de sine. De asemenea, este important să ne înconjurăm de o rețea de suport care ne poate oferi perspective diferite și sprijin emoțional.
This week, the Buzz is partnering with ACT-IAC's Federal Insights Exchange (FIE). The FIE program hosts short-form conversations between industry and agency leaders to share success stories, challenges, and priorities.Our guest host Dr. Allan Burman, President of Jefferson Solutions at the Jefferson Consulting Group and member of the Department of Veterans Affairs FIE, sat down with Dr. Angela Billups, Executive Director for the Office of Acquisitions and Logistics at the VA. Together, they discuss Dr. Billup's career journey into procurement, her perspective on how the acquisitions field can improve, and what the future holds for the VA.If you liked this episode, the Federal Insights Exchange is always hosting more sessions. With 15 agencies represented, there's a whole range of topics and learning opportunities available - but only for ACT-IAC members! Learn more here.Subscribe on your favorite podcast platform to never miss an episode! For more from ACT-IAC, follow us on LinkedIn or visit http://www.actiac.org.
In this episode of First to 15, we're joined by Matt Tucker, a referee and soon-to-be veteran fencer from Boston who specializes in saber and foil but referees all three weapons.Matt started refereeing nationally in 2016 and moved up the refereeing ranks quickly. He's now an early career FIE ref.On top of all that, he's a Data Scientist for Amazon's Alexa organization and married to a fellow national-level fencing referee, Bern Samko. We're excited to chat with Matt Tucker today about his fencing journey, his ascent as a national and then international referee and his thoughts about the role technology might play in our sport in the future.Visit the USA Fencing websiteFollow USA Fencing on InstagramRead a transcript for this episode--First to 15: The Official Podcast of USA FencingHost: Bryan WendellCover art: Manna CreationsTheme music: Brian Sanyshyn
Monopolet: Generalsekretær Johanne Schmidt-Nielsen, musiker Jesper Binzer og nyhedsvært Kåre Quist. Vært: Sara Bro. Dilemmaliste: 1. Elin håber at blive fejret til mors dag, men hendes mand Martin har planlagt druktur den pågældende weekend. 2. Petrine er blevet tilkendt førtidspension og er i tvivl om, hvordan hun skal præsentere sig selv og sit manglende arbejdsliv i mødet med andre. 3. Sebastian spørger Monopolet, om han skal opgive sin drengedrøm om at få et stort terrarium fyldt med frøer, fordi hans kone ikke ønsker dem i deres fælles hjem. 4. Hanne er i tvivl om, hvordan hun skal håndtere en bekendt, der ifølge Hanne skriver rabiate holdninger på Facebook. 5. Hans står midt i et dobbelt dilemma, der handler om tidsprioritering, flytning og elskov i op til fire timer hver dag. 6. Nina spørger Monopolet, om hun bør tage sin datter med på hospitalsbesøg hos Ninas far, inden han dør. 7. Valdemar bor sammen med en bofælle, der ikke gør rent og generelt har svært ved at tage del i de huslige pligter. 8. Pernille har fire flyttekasser i sin stue, der tilhører Pernilles datter Fie, som Pernille ikke længere har kontakt til. 9. Kristian er blevet inviteret til sin nieces barnedåb af sin bror og overvejer, om han skal tage afsted for at bevare familiefreden. 10. Carla er i tvivl om, hvordan hun skal håndtere at hendes kæreste bestemmer det hele i supermarkedet og nægter hende "slam mad".
În procesele noastre de dezvoltare personală, avem adesea obiective care presupun o mai bună comunicare cu cei din jur. Fie că vorbim despre comunicarea publică sau de cea interpersonală, fie în context profesional, sau acasă, în cuplu sau cu familia, comunicarea este o abilitate care poate să facă toată diferența. În episodul de astăzi exemplificăm alături de Tudor Moțoc, trainer Mind Architect, format în metodologia PCM, cum ne ajută o bună înțelegere a personalității celor din jur să avem o mai bună comunicare cu ei. Ce stil de interacțiune preferă fiecare dintre cele șase paliere din arhitectura de personalitate a omului din fața noastră? E mai degrabă util să folosim un stil autocratic sau unul democratic? Ce beneficii, dar și ce dezavantaje ne aduce fiecare dintre ele? E mai degrabă util să oferim flexibilitate celor din jur sau e mai potrivit să oferim structură? Aflăm în episodul de astăzi de ce rețetele standard în comunicare nu funcționează și de ce, încă din anii 70, cercetarea ne-a arătat că personalizarea comunicării la interlocutorul din față este cea mai bună strategie pentru conexiune și bună înțelegere. 00:00-Introducere 02:30-Despre Tudor Moțoc 07:15-Exemple de aplicabilitate în viața de zi cu zi a PCM 14:20-Stilul autocratic 18:29-Stilul democratic 23:55-Stilul benevolent 28:08-Stilul laissez-faire 32:35-Concluzii
On this episode of The Literary Life Podcast with Angelina Stanford, Cindy Rollins, and Thomas Banks, our hosts introduce their new series on Shakespeare's play Othello. They share some tips and strategies for those new to Shakespeare, both as independent readers and for reading along with children. Angelina also talks more specifically about how to approach reading a Shakespearean tragedy. Finally, our hosts respond to the idea that Shakespeare plays should be watched, not read. Join us back here next week to dive into the discussion of Othello! Register now for our 5th Annual Literary Life Online Conference coming up April 12-15, 2023, Shakespeare: The Bard for All and for All Time. Get all the details and sign up today at houseofhumaneletters.com. Commonplace Quotes: The devils come because the half-gods go, But in the end the gods, the gods return. Humbert Wolfe I was rereading chapter 14 of Surprised by Joy, and there it was, the opening quote from George MacDonald: “The one principle of hell is – ‘I am my own'.” Andrew Johnson A convention is a form of freedom. That is the reality that the realists cannot get into their heads. A dramatic convention is not a constraint on the dramatist; it is a permission to the dramatist. It is a permit allowing him to depart from the routine of external reality, in order to express a more internal and intimate reality. . . . But as Shakespeare had the liberty of a literary convention, he can make Macbeth say something that nobody in real life would say, but something that does express what somebody in real life would feel. It expresses such things as music expresses them; though nobody in those circumstances would recite that particular poem, any more than he would begin suddenly to play on the violin. But what the audience wants is the emotion expressed; and poetry can express it and commonplace conversation cannot. . . . The realist is reduced to inarticulate grunts and half-apologetic oaths, like an apoplectic major in a club. G. K. Chesterton Iago by Walter de la Mare A dark lean face, a narrow, slanting eye, Whose deeps of blackness one pale taper's beam Haunts with a flitting madness of desire; A heart whose cinder at the breath of passion Glows to a momentary core of heat Almost beyond indifference to endure: So parched Iago frets his life away. His scorn works ever in a brain whose wit This world hath fools too many and gross to seek. Ever to live incredibly alone, Masked, shivering, deadly, with a simple Moor Of idiot gravity, and one pale flower Whose chill would quench in everlasting peace His soul's unmeasured flame — O paradox! Might he but learn the trick! — to wear her heart One fragile hour of heedless innocence, And then, farewell, and the incessant grave. ” O fool! O villain! ” — 'tis the shuttlecock Wit never leaves at rest. It is his fate To be a needle in a world of hay, Where honour is the flattery of the fool; Sin, a tame bauble; lies, a tiresome jest; Virtue, a silly, whitewashed block of wood For words to fell. Ah! but the secret lacking, The secret of the child, the bird, the night, Faded, flouted, bespattered, in days so far Hate cannot bitter them, nor wrath deny; Else were this Desdemona. . . . Why! Woman a harlot is, and life a nest Fouled by long ages of forked fools. And God — Iago deals not with a tale so dull: To have made the world! Fie on thee, Artisan! Books Mentioned: Othello by William Shakespeare London Sonnets by Humbert Wolfe The Soul of Wit by G. K. Chesterton, edited by Dale Ahlquist Surprised by Joy by C. S. Lewis Tales from Shakespeare by Charles and Mary Lamb Beautiful Stories from Shakespeare by Edith Nesbit Leon Garfield's Shakespeare Stories by Leon Garfield Stories from Shakespeare by Marchette Chute Asimov's Guide to Shakespeare by Isaac Asimov The Meaning of Shakespeare by Harold Goddard The Elizabethan World Picture by E. M. Tillyard Support The Literary Life: Become a patron of The Literary Life podcast as part of the “Friends and Fellows Community” on Patreon, and get some amazing bonus content! Thanks for your support! Connect with Us: You can find Angelina and Thomas at HouseofHumaneLetters.com, on Instagram @angelinastanford, and on Facebook at https://www.facebook.com/ANGStanford/ Find Cindy at morningtimeformoms.com, on Instagram @cindyordoamoris and on Facebook at https://www.facebook.com/cindyrollins.net/. Check out Cindy's own Patreon page also! Follow The Literary Life on Instagram, and jump into our private Facebook group, The Literary Life Discussion Group, and let's get the book talk going! http://bit.ly/literarylifeFB
All around are relentless wars of intel and the intended negative chaos. We are living within a massive operation. Rare blood and a medical briefing. Question everything and stick to it. None honestly elected means more food for the noose. Controlled elections and fine lines. Dragging their feet is tactical. Q pollution and the stupid dramas hurting our side. How am I being harmed? The so called mistress was raped. It's all societies fault. The coming months will not be pretty. They will manipulate hate speech to control the narrative. On evil's payroll and pretending to do good. FIE means a real foreign intel entity is involved. The target is always you when it comes to truth suppression. One wicked tool is a layered fake press. Remember to listen to your President. The most important commandment is to never give up. We will all soon see Christmas for what it truly is. Learn more about your ad choices. Visit megaphone.fm/adchoices
© 2020-2025 Ivy Podcast Discovery LLC
