Biserica Harvest București

Când ești acuzat și amenințat, deoarece spui adevărul lui Isus, prezența Lui te întărește să te aperi, mărturisindu-L curajos.

Când planurile umane eșuează, descoperim providența divină prin care Dumnezeu lucrează.

Isus ne oferă puterea să ne continuăm misiunea spunând "Bun găsit" chiar şi celor mai dificile situaţii ale vieţii.

Pentru a continua să-l slujim pe Cristos în mijlocul provocărilor, avem nevoie să fim încurajați.

Puterea transformatoare a întalnirii cu Duhul Sfânt are ca rezultat o schimbare radicală a dorințelor și a acțiunilor.

Evanghelia trebuie vestită și celor intelectuali, deoarece mintea lor nu poate altfel să-L cunoască pe Dumnezeul adevărat.

Convertirile creştine sunt suprinzătoare şi întăresc credinţa bisericii deoarece Îl descoperă pe Isus care intervine cu putere în inima omului.

Cele mai tulburătoare conflicte sunt ocazii extraordinare prin care Dumnezeu vrea să vedem mai clar Evanghelia și astfel să urmărim pacea.

Curajul de a spune Evanghelia celor necredincioşi, în ciuda obstacolelor, vine din credinţa că Isus este activ implicat în avansarea misiunii sale.

În mijlocul provocărilor misionare, cea mai mare încurajare a creștinului este convingerea că Dumnezeu este în control.

Atunci când misiunea Bisericii este înțepenită, Dumnezeu produce convertiri neașteptate, prin care "convertește" gândirea Bisericii și accelerează misiunea.

Un om care pretinde că are credință în Dumnezeu, dar nu a experimentat o convertire reală produsă de Isus, este orice altceva, dar nu creștin.

Cele mai grele momente ale vieții sunt ocazii extraordinare de a prezenta Evanghelia lui Cristos.

Pe măsură ce ajungem să Îl cunoaștem pe Dumnezeu și să înțelegem dependența noastră de El, dorim rugăciunea - instrumentul în transformarea noastră după chipul lui Cristos.

În ciuda a tot ce se întâmplă pe pământ și în viețile noastre, Dumnezeu este suveran și ne umple inimile de bucurie prin nașterea lui Isus și lucrarea Lui.

Pacea perfectă vine atunci când ne uităm la problemă, la necaz, la suferință, la încercare, dar stăm în mod constant cu ochii ațintiți asupra Prințului Păcii.

Speranța biblică este o perspectivă care ne menține inima și mintea atente la lucrarea lui Dumnezeu în lume. Ea nu depinde de cât de bine merge viața noastră sau lumea în general.

Dragostea de neclintit pentru cei pierduți merge acolo unde este trimisă, îi primește pe cei răniți, stă alături de păcătoși și îi îndrumă pe toți către Hristos, chemându-i la o convertire autentică.

O biserică ce are parte de creștere și har să se aștepte la contraatacuri și să le respingă prin Duhul Sfânt.

Când Evanghelia naște ostilitate, nu trebuie să o apărăm prin propria putere, ci prin puterea Duhului Sfânt.

Cei care prezintă Evanghelia în mod inevitabil sunt cei care îl laudă pe Dumnezeu pentru lucrarea lui Cristos.

Cuvintele lui Isus prind viață în lume prin vieți umplute de Duhul Sfânt.

O viață pregătită pentru misiunea lui Isus este cea care caută întâi să înțeleagă această misiune.

Cuvintele prind viaţă în lume deoarece inima care pompează misiunea bisericii este Isus Cristos Însuşi.

Misiunea de a-L mărturisi pe Isus tuturor oamenilor nu este doar un aspect al existenţei bisericii, ci este motivul existenţei ei.

Creștinul poate spune că a înțeles inima Evangheliei atunci când inima lui este mișcată să-i dea glorie lui Dumnezeu.

Îndemnul de a saluta diversitatea creștinilor din Biserica trebuie neapărat însoțit și de un îndemn solemn la vigilență

Dorința creștinului de întărire în credință trebuie continuată cu saluturi frățești în ciuda provocărilor relaționale.

Atunci când dorința de a spune Evanghelia tuturor este împiedicată, continuă să-ți dorești intens, având încredere în voia lui Dumnezeu.

"Noi Îl predicăm mereu pe Isus. Acest lucru poate părea un subiect limitat, monoton, chiar ar părea să fie curând epuizat, dar nu ajungem niciodată la capătul lui."Martin Luther

Unitatea unei biserici se consolidează sau se destramă întâi prin acțiunile credincioșilor tari și apoi prin cele ale întregii comunități.

Creștinul care trăiește cu adevărat prin credința în Evanghelie, în loc să judece prin respingerea celorlalți, judecă acceptarea lor, slujindu-i în ciuda slăbiciunilor lor.

Scopul pentru care Dumnezeu a dat Legea a fost să descopere păcatul și să îl epuizeze pe om de pretenția că se poate mântui singur.

Doar o inimă transformată de Dumnezeu recunoaște că trebuie să se supună autorității statului și poate discerne felul în care să o facă.

Comportamentul creștinului față de aproape trebuie să fie motivat de o iubire sinceră, indiferent de context.

Credința în Evanghelie îl aduce pe om într-o relație nouă cu Dumnezeu și sinele, care îl cheamă să trăiască nonconformist în această lume.

Continuarea în bunătatea lui Dumnezeu nu trebuie luată ca drept sigur, ci este necesară înnoirea credinței în fiecare zi. Credinciosul Noului Legământ începe și continuă umblarea prin credință.

Faptul că Dumnezeu este suveran în planul de mântuire, nu îl absolvă pe cel care aude, dar nu ascultă Evanghelia.

Acordarea de către Dumnezeu a milei și a împietririi nu sunt acte echivalente. Îndurarea lui Dumnezeu este oferită celor care nu o merită; împietrirea Sa îi afectează pe cei care, prin păcatul lor, au meritat deja condamnarea.

Siguranța credinciosului stă în faptul că ceea ce era imposibil să realizeze Legea, Dumnezeu a realizat prin puterea Duhului Sfânt.

Fie că vorbim despre o persoană neregenerată care are nevoie de mântuire, fie că vorbim despre cel regenerat care are nevoie de sfințire, legea nu are puterea de a mișca voința în a-L asculta și iubi pe Isus.

O viață creștină relaxată cu păcatul nu vine din accentuarea harului în detrimentul ascultării, ci din ignoranța învățăturii despre botez și convertire.

În timp ce speranţa celor care sunt în primul Adam este distrusă de domnia păcatului și a morţii, speranţa vieţii veşnice a celor care sunt în al doilea Adam este garantată de domnia harului și a vieţii.

Îndreptățirea prin credință lucrează în inima celui păcătos o speranță atât de glorioasă încât nu poate să nu se laude cu ce a făcut, face și va face Isus.