Reportaje Moldova.org

Timp de trei ani Lilia Calancea a lucrat la o carte despre cea mai groaznică parte a celui de-al Doilea Război Mondial - lagărul de exterminare de la Treblinka. „Am trăit la Treblinka”, spune ea. Cartea arată povestea din perspectiva unui tânăr ucrainean devenit gardian la Treblinka, incapabil să accepte ororile războiului, dar și să se opună lor. În momentul în care romanul „Sunt oare un călău?” a văzut lumina zilei, a început un război adevărat, de neimaginat, în prezent. Rusia a atacat Ucraina. Am vorbit cu Lilia Calancea despre cum ajunge un om să fie călău, despre rezistența și îndârjirea ucrainenilor și despre relațiile distruse pentru totdeauna după 24 februarie.

Am vorbit cu patru femei foarte diferite despre kilograme, acceptare de sine, discriminare și sănătate. Fizică, dar mai ales mintală. Reportajul text aici.

Pe malul stâng al Nistrului, după zeci de kilometri de serpentine și stânci pe care cresc arbori, ajungem în satul Podoima, raionul Camenca. Sătenii de aici se plimbă printr-un parc frumos amenajat, merg cu bicicletele la magazinul alimentar din centru și mânuiesc hățurile cailor care trag căruța cu fân. Aici timpul stă în loc, iar Nistrul își agită ușor apele în bătaia vântului și oamenii se simt minunat.

Când era în clasele mai mari, unul din medicii la care mergea i-a dat o carte despre oameni celebri cu sindromul Tourette. „Am citit-o, dar mai mult din politețe. Mi-a dat omul cartea și trebuia s-o citesc”. Diagnoza a fost stabilită peste puțin timp de un consiliu de medici. Iulian era adolescent atunci, iar asta l-a ajutat mult. Reportajul text aici.

Tudor Ceban a devenit tată la 29 de ani. Acum, la 35, are doi băieți și multe cunoștințe despre cum să crești și educi copiii pentru ca aceștia să devină niște adulți fericiți.

Mișcă degetele nervos de-a lungul ecranului cu o mie de întrebări în cap și pe limbă. Cum? De unde? Cine? Câtă lume a deschis acest link? Ce aș putea face ca toate aceste imagini să dispară? Acum! Le-a văzut prietenul meu? Le-a făcut el publice? Poți distruge ceva ajuns pe Internet? La distanță de câteva luni, Daniela încă vorbește cu greu și cu voce tremurândă despre ziua în care a văzut pe internet fotografiile cu ea în ipostaze intime. Primise un link chiar de la cel care i-a spart contul de Instagram și îi furase imaginile din conversația cu iubitul său. Deși majoritatea oamenilor din jur încercau să o convingă că e o bătălie pierdută din start și că lupta cu sistemul e o luptă cu „morile de vânt”, Daniela a hotărât să-și asume această luptă. Și să o câștige. Aceasta este varianta audio a textului: https://reportaje.moldova.org/pornografia-din-razbunare/

Te trezești brusc, transpirată. Treci cu degetele peste față și peste corp să te asiguri că ești bine. Aproape că ești. Bine. Aproape că ești așa cum vrei să fii. Dar nu suficient ca să te încadrezi perfect în peisajul acestei țări. Ești o persoană transgen. Reportajul text aici: https://reportaje.moldova.org/istoria-unei-persoane-transgen-republica-moldova/.

Prin geamurile vechi ce dau în stradă, poți întrezări ce ascunde clădirea modestă a Centrului Orășenesc de Creație Tehnică. Aici este locul în care visele își iau zborul - la propriu și la figurat. Ascultă versiunea audio a reportajului Locul unde visele prind aripi publicat pe Moldova.org

Apa care trece prin bazinul Nistrului de-a lungul orașului Soroca poartă cu ea deșeurile menajere aruncate de localnici și fabricile din zonă. Stratul de nămol crește în fiecare an, iar apa devine tot mai murdară. Râului îi este tot mai greu să se curețe. La 22 km distanță de locul unde orașul Soroca își varsă apa din canalizare, este satul Trifăuți - un loc pitoresc, unde liniștea e la ea acasă. Copacii cresc frumos pe malurile acoperite cu iarbă proaspătă, iar lebedele plutesc în cârduri. Cu toate acestea, când te apropii de apă vezi că aceasta este de un gri-verzui tulburat.

Încă de mici suntem întrebați câți copii vrem să avem când vom fi mari. Căsătoria și nașterea copiilor este un curs firesc al vieții, spune majoritatea. Însă lucrurile se schimbă și unii încep să-și vadă viața completă și fără copii. Aceasta este versiunea audio a reportajului https://reportaje.moldova.org/nu-vreau-copil-e-alegerea-mea/

Ce au mai rămas astăzi din Casele de Cultură de la sate? Multe dintre ele fie s-au surpat, fie au ajuns restaurante sau magazine, altele stau cu ușa deschisă câte o jumătate de zi, după care se pune lacătul. Majoritatea din ele se mențin pe linia de plutire din puținii bani publici alocați pentru colectivele artistice, bibliotecile, centrele de creație și diferite cluburi. https://reportaje.moldova.org/cine-pune-lacatul-pe-usa-casei-de-cultura/

Andrei s-a născut cu autism în Republica Moldova, la începutul anilor 2000, când acest diagnostic era cunoscut de prea puțini specialiști. El este și printre primii care au primit acest diagnostic în țară. Aceasta este versiunea audio a reportajului cu același nume de pe Moldova.org. https://reportaje.moldova.org/lumea-lui-andrei/

Șapte din zece gospodării din Republica Moldova nu au un grup sanitar în casă. Asta înseamnă că în medie 21 din 30 de oameni merg la toaletă în fundul grădinii, iar pe post de cadă sau duș folosesc un lighean. Unde, în aceste condiții, își găsește loc demnitatea umană? Aceasta este varianta audio a acestui reportaj: https://reportaje.moldova.org/veceul-si-demnitatea-din-fundul-gradinii/

În iulie 1986 administratoarea unui hotel și membra „Comitetului femeilor sovietice", Ludmila Ivanova, a devenit cunoscută peste noapte. Asta după ce la cea de-a doua emisiune televizată comună dintre URSS și SUA, la care au participat femei din Leningrad și Boston, Ivanova a rostit celebrele cuvinte „în URSS sex nu există". Ascultă varianta audio a reportajului realizat de Diana Preșcă despre metodele de contracepție în URSS. https://reportaje.moldova.org/ce-metode-contraceptionale-se-foloseau-urss/

Pe strada Armenească coboară un hârb de autobuz și acoperă vocea dezamăgită a bătrânei. „24, 27 nu-i. Eiiiiiii..." Pe al doilea bilet câștigă 40 de lei. Revine la chioșc și își ia alte două bilete la loteria cu șeptari. De sus în jos roade stratul sub care se ascund cifre și bani. Nici un șapte nu apare în listă. Iar n-a câștigat nimic.

Jurnalista Georgeta Carasiucenco a documentat situația gunoiului din câteva sate din Republica Moldova.

Povestea Marianei Covali, o studentă de 23 de ani la medicină și asistentă medicală în una dintre cele mai periculoase zone, vine să arate din interior cum se luptă cu cea mai mare problemă globală a momentului: coronavirusul, cel care a luat viața a zeci de lucrători medicali din Moldova, dar și cum se învață la medicină în această perioadă.

Nu a lipsit nicio zi de la serviciu, indiferent că era sărbătoare, se simțea rău sau avea musafiri de peste hotare. „Spectatorul nu trebuie să te aștepte”, spune Valeriu Adam, directorul casei de cultură din Boldurești. Deschide larg ușile de termopan de la intrare și ne invită să-l urmăm. Chipul i se luminează când vorbește despre cinematograf și viața pe care a dedicat-o filmelor.

Bătrâni pe timp de iarnă în Republica Moldova. Reportaj realizat în satul Telița, raionul Anenii Noi. Text de Tatiana Beghiu, citit de Oana Rusu. Moldova.org

Reportaj documentat direct pe râul Nistru, acolo unde antrenorul Mihai Chitaica antrenează pe cont propriu mai mulți copii din satele din împrejurimile orașului Bender. Zâmbește des și pomeții roșii îi accentuează buna dispoziție. Așa vrea să-l țină minte toți copiii. Mihai Chitaica are 68 de ani, e demult pensionat și face totul pentru copiii care vin să învețe a vâsli în caiac-canoe pe Nistru. Reportaj scris de Georgeta Carasiucenco și citit de Oana Rusu. www.moldova.org

Într-un sat în care pereții Casei de Cultură crapă și mucegăiesc, un dirijor îi strânge zilnic pe copiii satului în câteva săli uscate ca să-i învețe să cânte la „trughi". Nu-i oprește nici pandemia, nici Casa de Cultură, cândva falnică și măreață, rămasă acum aproape pustie. Dirijorul Fiodor Ivanîci face asta de aproape patru decenii - dă tonul fanfarei din satul Hîrbovăț. Reportaj scris de Georgeta Carasiucenco și Tatiana Beghiu și citit de Oana Rusu. Moldova.org.