Podcasts about interviu

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:Purtăm cu noi un bagaj emoțional pe care ni l-am construit în copilărie: modele de comportament în diversele situații de viață, mecanisme deprinse devreme pentru a face față la tot felul de provocări, mecanisme de apărare, mecanisme prin care încercăm să gestionăm tensiuni, dureri, suferințe. Ce impact are acest bagaj emoțional în relațiile noastre de mai tîrziu, în cuplu, atunci cînd apare un copil în viaţa unui cuplu? Cum ne modelează presiunile sociale ideea de familie? L-am întrebat pe sociologul Gelu Duminică,autorul cărţii „Viața în doi și jumătate. Ce am văzut, ce am preluat și cum să nu repetăm aceleași tipare”, apărută la Editura Hyperliteratura. De ce e important să conștientizăm cum am crescut, ce fel de relație au avut părinții noștri de-a lungul primilor noștri ani de viață, cum am fost tratați de părinți?Gelu Duminică: „Pentru că cei care ne-au decodificat și ne-au învățat cam tot ce se întîmplă în jurul nostru sînt părinții. De la ei am învățat cam tot. Să nu punem mîna pe sobă că e uf, să respectăm, să salutăm, să spunem bună ziua, ce înseamnă iubire, ce înseamnă iertare, ce înseamnă limită sănătoasă. Ce înseamnă violență și ne ducem în zona cealaltă, ce înseamnă tăcerea și așa mai departe. De la ei le-am învățat. Mai mult decît atît, noi le-am învățat mai degrabă din ce şi cum făceau părinţii noştri, nu din ce spuneau. Pentru că de multe ori era o disonanță între ce ne spuneau și ce făceau. Noi, copiii, vedeam mai degrabă ceea ce făceau ei. Mulți dintre noi, sau cvasimajoritatea, nu își doresc să fie ca părinții lor, în foarte multe privinţe. Și discută despre cît de imperfecte, dacă nu chiar bolnave, erau relațiile părinților lor. Și unele dintre ele încă sînt. Presărate cu foarte multă violență. Presărate cu foarte multă singurătate. Unde relația de putere era la ea acasă. Unde frica era confundată cu respectul. Că ne place, că nu ne place, exact ca în experimentul lui Pavlov, noi am fost programați cultural – prin cultură înțelegînd tot ce se transmite non-genetic – să facem lucrurile alea. Dar nu prea le conștientizăm, decît în momentul în care sîntem noi înșine puşi în situația de a intra în relații și în momentul ăla descoperim că în relația de cuplu, devenim mama sau tata, în funcție de context.”Cît de mult din comportamentele noastre şi din felul cum ne purtăm în relaţia de cuplu reverberează în societate?Gelu Duminică: „Toate lucrurile astea, dihonia, cearta, scandalul, tăcerea le vedem în societate. Ceea ce s-a întîmplat zilele trecute în societatea românească are legătură și cu modul în care noi privim conflictul: cu pumnul se rezolvă, în momentul în care nu mai poți. Şi atunci spui: tot tu ai fost de vină, vezi unde m-ai adus!” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural 

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:15 septembrie este Ziua Internațională a Democrației. Această zi ne găsește într-un moment complicat. Potrivit celei mai recente ediții a Indexului Democrației, România rămîne o democrație cu vulnerabilități importante. De mai bine de patru luni nu avem un guvern cu puteri depline, după căderea cabinetului Bolojan prin moțiune de cenzură. În societate s-au acumulat nemulțumiri, neîncredere și frustrări. Chiar astăzi, cîteva mii de protestatari – între ei, mulți fermieri – au manifestat în Piața Victoriei. Un protest care a pornit de la revendicări economice s-a politizat rapid și a degenerat în confruntări cu jandarmii. Ce spune un asemenea moment despre starea democrației românești? Și ce pericole amenință astăzi regimurile democratice? L-am întrbat pe Emilian Mihailov, conf. univ. la Facultatea de Filosofie a Universității din București și director al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată.Emilian Mihailov: „Nu cred în discursurile prăpăstioase despre starea nației. Nu cred în discursurile prăpăstioase despre starea democrației românești, deși există niște probleme semnificative. Aș vorbi despre valoarea protestelor într-o democrație. Dacă ne uităm chiar la structura lingvistică, la demos, democrația este despre vocea poporului. Sigur că aici sînt niște capcane – cine este de fapt poporul? –, și poți să ai tot felul de grupări radicale care capturează simbolic ce ar însemna vocea poporului. Dar valoarea protestelor constă în această împuternicire a demosului. (..) Există un studiu celebru care documentează la nivel global eficiența protestelor. Şi aș puncta acest contrast: protestele pașnice sînt mult mai eficiente în a-și atinge scopurile comparativ cu protestele violente. Nu tot timpul este așa, avem și proteste violente, sau care au un nivel ridicat de agresivitate și de vehemență, care-și ating scopurile. Dar de regulă, protestele violente eșuează generînd polarizare și divizare între grupări, mesajul pe care doresc să-l transmită este deturnat și toată lumea începe să se lupte cu toată lumea. Protestele violente sînt eficiente mai degrabă atunci cînd avem de-a face cu niște cerințe civice negative, le zic eu, de tipul haideți să-l dăm jos pe X, spune NU unui anumit politician. Nu sînt cerințe civice complexe. Cînd ai de-a face cu cerințe civice complexe, de tipul hai să rezolvăm o problemă, nu doar să-l dăm jos pe X, protestele pașnice sînt mai eficiente pentru că se întîmplă ceva foarte interesant acolo. Într-o atmosferă pașnică, se dezvoltă foarte mult creativitatea în comunicare. Și există un inedit al comunicării care face ca mesajele să capete o susținere populară mai largă.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:Cum este înţeleasă religia în lumea de azi? Ce aduce lumii noastre cercetarea din domeniul istoriei religiilor? Ce metode de analiză folosesc cercetătorii din domeniu? În perioada 20-25 septembrie are loc la Bucureşti Congresul internațional de istorie a religiilor | Religions 360, care reuneşte nume importante ale cercetării din Europa, Statele Unite, Australia, Japonia și India. L-am invitat pe istoricul religiilor Eugen Ciurtin, preşedintele congresului, să vorbim despre mizele acestui eveniment extrem de ambiţios.Sînt 3000 de ani de religii pe care încearcă să-i acopere acest congres, care se numește Religions 360. 360 de grade în jurul ideii de religie, în jurul religiilor lumii. Totuși, care este ideea conductoare sau ce anume v-a interesat, care sînt direcțiile pe care vreți să le acoperiți în mod particular sau obligatoriu? Eugen Ciurtin: „Întotdeauna, în astfel de cazuri, trebuie să nu vrem foarte mult, ci să ne așezăm într-o poziție ospitalieră. Congresul este o figură itinerantă. Sînt congresele anuale și sînt congresele din 5 în 5 ani ale Asociației Internaționale, cele europene, în secolul acesta, anuale. Or, combinația acestor congrese și asociații, împreună cu eforturile organizatorilor, prin Societatea pentru istoria religiilor din București și Institutul de Istorie a Religiilor la Academiei Române, vin în întîmpinarea acestei dinamici. Cunoașterea e un proiect continuu, cunoașterea produce rezultate în fiecare an, iar forma cea mai bună este acest amfiteatru al cunoașterii, 360 trimite și la asta, dar mai mult decît alte dăți. (...) De data aceasta am propus și cel mai concis titlu, și cel mai generos, cel mai general concept, care trimite la circumscrierea cunoașterii, este titlul marii recenzii a lui Lawrence Eugene Sullivan la Enciclopedia lui Eliade, să circumscrii cunoașterea într-un moment anume, într-o disciplină anume. Am ajuns la acest nivel în care putem dialoga cu ei. Au primit din plin cu bucurie această propunere a mea și mă bucur să vă spun că ei înșiși au pregătit panel-urile: Esotericism 360, la 20 de ani după primul panel despre studiile despre esoterismul occidental în istoria culturii europene, în principal, care a avut loc la București în 2006. Apoi sînt panel-uri despre Vampirism 360, unde un mare savant etnolog, comparatist, Giuseppe Maiello, vorbește despre un șaman senilizat, care ar fi figura aceasta a vampirului, pe care noi o cunoaștem de la moroii transilvăneni pînă la filmul lui Radu Jude. Iată că acest concept de 360, de reunire a tuturor intereselor de cercetare, de centralizare a lor și de a da seama unii față de alții de pe poziții egale, tinde cognitiv să aibă un anumit succes, ceea ce ne onorează extraordinar de mult și încercăm în același timp să recapitulăm disciplina în tensiunile ei, în blocajele ei, în neajunsurile ei și în momentul istoric în care ne aflăm.”Multă vreme, ideea de modernitate a fost asociată cu secularizarea, cu ideea că pe măsură ce societățile devin mai educate, mai prospere, religia își pierde din greutate, din importanță. Totuși, vedem tot mai des în România, dar nu doar în România, că religia revine în politică, în dezbaterile despre identitate. Aveți o explicație pentru asta?Eugen Ciurtin: „Secularizarea, într-adevăr, pare a spune că religiile s-au retras undeva într-un vestibul, în culise. Dar noi am proiectat întotdeauna prin religii, cu aparatul nostru cognitiv și cu toată încărcătura noastră istorico-socială, am proiectat forme de asociere, forme de viitor, speranțe cu privire la lumea de dincolo și așa mai departe. Multe dintre conceptele și practicile unei vieți elementare, astăzi ca și acum trei secole, sînt întrucîtva în intersecția cu o religie sau alta, într-o comunitate sau alta, cu specificul ei sau nu. Ce face istoricul religilor este să nu devină parte în acest proces, să fie cu adevărat observator, să fie cu adevărat critic, inclusiv critic cu baza metodei istorico-filologice și hermeneutice (...) și să permită ca spațiul comun – pentru că un istoric al religiilor vede imediat cît de multe face o religie ca să le excludă pe celelalte dintr-o societate dată – să producă pînă la urmă democrație. Beneficul însuși în societăți și în epoci pentru științele umane este practica democratică. Ce stă în democrație produce beneficii în științele umane. Că altfel vine un totalitar sau un ideolog și îți spune nu e bun poetul nu știu care, dar nu e bună nici fapta religioasă respectivă sau doctrina sau personajul.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:Se împlinesc 25 de ani de la atentatele teroriste din Statele Unite ale Americii. Aproape trei mii de oameni au murit în urma atacurilor orchestrate de gruparea Al-Qaeda în 11 septembrie 2001. Trei avioane deturnate de teroriști au intrat în cele două turnuri gemene din New York și în clădirea Pentagonului iar un al patrulea avion, care se îndrepta probabil spre Capitoliu sau Casa Albă, s-a prăbuşit într-un cîmp din Pennsylvania, după ce pasagerii au încercat să-i oprească pe terorişti şi să preia controlul aeronavei. Cum a schimbat acest tragic eveniment politica de securitate a Statelor Unite dar și la nivel mondial? Cum păstrează americanii amintirea acelei tragedii?  L-am întrebat pe Claudiu Degeratu, expert în securitate și apărare.Se vorbește adesea despre 11 septembrie ca despre un eșec al serviciilor secrete americane. A fost, într-adevăr, un eșec al serviciilor, sau mai degrabă o incapacitate de a corela nişte date, de a corobora nişte informaţii şi de a lua nişte decizii astfel încît să se prevină ceea ce s-a întîmplat?Claudiu Degeratu: „Concluziile comisiei americane, Comisia 9/11, tutelată și de președinție, și de Congresul American, se îndreaptă spre ideea că, totuși, a fost un eșec de intelligence. Cu această precizare: că nu a fost un eșec de culegere de informații, ci a fost un eșec de corelare și de estimare a iminenței unor atacuri – ceea ce este o altă etapă din procesul analizei de intelligence. Dar, în principiu ambele sînt valabile. Concluzia principală fiind că a fost un eșec de intelligence, care s-a transformat într-o primă surpriză strategică, după mulți ani.  După Pearl Harbor (1941), e considerată a doua cea mai importantă surpriză strategică de nivelul securității naționale și nivel militar, cu care s-a confruntat Statele Unite. (...) O anumită organizare instituțională dinainte de aceste atacuri a permis aceste breșe majore în activitatea de intelligence, în partea de analiză strategică, în special arhitectura privind corelarea unor date de la agenții naționale diferite, FBI, CIA și departamentul de informații militare. Și, bineînțeles, mai există și partea cealaltă, legată de faptul că Al-Qaeda a operat la nivel global. Gîndiți-vă că acest grupare a avut ca etapă finală activitatea din Hamburg, în Germania. Celula s-a reunit acolo și după aceea s-a pregătit operațional în cele patru grupuri care au deturnat patru avioane. Deci există și factori interni majori, și cei mai importanți, de la nivelul ecosistemului de securitate și apărare american, care explică acest lucru, dar, în același timp, și partea cealaltă e importantă, faptul că, la nivel global, statele, experții, nu erau pregătiți să interacționeze pentru a preveni asemenea activități.”Invocarea pentru prima dată în istorie a Articolului 5 al NATO după 11 septembrie a arătat o solidaritate occidentală aproape fără cusur. Cum s-a ajuns, numai cîțiva ani mai tîrziu, la diviziunile provocate de războiul din Irak?Claudiu Degeratu: „S-a ajuns tocmai prin războiul din Irak. Pentru că războiul din Irak a fost prima aplicare a doctrinei Bush a războiului preventiv. Președintele George W. Bush este cel care, după atacurile de la 11 septembrie, enunță un principiu foarte important, cel al dreptului Americii de a avea lovituri preventive oriunde pe glob, acolo unde se consideră că nu trebuie să mai determini dacă există și multe dovezi, ci doar să vezi intenția și postura. (...) Președintele Bush dezvoltă un concept care se numește războiul global împotriva terorismului, cu care diferite țări aliate nu au fost de acord, inclusiv Marea Britanie, Germania. Nu au fost de acord cu această abordare preventivă pentru că un aliat de talia Americii, care inițiază unilateral măsuri preventive, ar putea să genereze din partea altor state reacții împotriva celorlalți aliați. Și de aici încep să apară disensiunile. Nu avem dovezi pentru armele de distrugere în masă irakiene: Parisul cerea o prudență în abordarea și intervenția militară. Bineînțeles, America a mers unilateral. După aceea lucrurile au început să intre pe o cale de mijloc, pe principiul solidarității și al apărării colective împotriva amenințării teroriste. Pentru că atunci, în NATO, de asemenea s-au schimbat anumite perspective vis-a-vis de ierarhia riscurilor și terorismul a început să fie unul dintre cel mai importante riscuri care trebuiau gestionate.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:Într-o lume liberă, e firesc să avem păreri diferite și să ne exprimăm în spațiul public. Dezacordul face parte din jocul democratic. Dar ce se întîmplă atunci cînd dezacordurile încep să dezbine societatea? Trăim într-un climat în care diferențele politice sau culturale se transformă în rupturi. Și, uneori, dialogul pare imposibil. Cum refacem punțile dintre noi? Care este granița dintre conflictul de idei și momentul în care începem să-l percepem pe celălalt drept dușman? Spre ce ne îndreptăm ca societate atunci cînd se accentuează polarizarea? Cum ne păstrăm echilibrul psihic într-o lume în care se acumulează tensiunile și conflictele? Am întrebat-o pe Zenobia Niculiță, psihologă și psihoterapeută.E posibil dialogul între persoane cu păreri radical diferite, opuse?Zenobia Niculiță: „Știm astăzi, din mai multe studii pe tema polarizării, că într-o societate în care există deja o polarizare mare, în care există poziții radicale, diferite și diametral opuse, expunerea la argumente nu funcționează. Este unul dintre cele mai rele lucruri pe care le putem face. Pentru că expunerea la argumentele opuse nu face decît să întărească polarizarea persoanei, polarizarea ideologică. Persoana care ascultă, citește sau este expusă la argumente opuse, le resimte ca pe un atac la propria identitate, deci la propria supraviețuire și nu face decît, în fiecare moment, să-și construiască interior contra-argumente la ceea ce aude. Nu stă să cîntărească sau să caute să vadă dacă există ceva rezonabil.”Dacă argumentele nu funcționează, atunci ce funcționează, cum putem să ne întîlnim totuși?Zenobia Niculiță: „Funcționează întîlnirile reale între oameni, care se pot vedea unii pe ceilalți ca oameni care au și alte părți decît aceste opinii. Pentru că altfel poți să discuți cu un om care e vecinul care îți duce copiii la școală în unele zile și tu îi duci pe ai lui în zilele următoare. Sau asistenta medicală care te-a îngrijit în momentul în care erai în spital. Oameni pe care i-ai văzut și în alte ipostaze și cu care ai și alte elemente comune. (...) Avem o polarizare ideologică, avem o polarizare afectivă, care este cea mai dăunătoare, de fapt: în momentul în care ajung să-l urăsc pe celălalt, care este diferit de mine, și să mă tem de el. Și avem o polarizare percepută. Iar studiile arată că polarizarea percepută este întotdeauna mai mare decît cea reală. Cu alte cuvinte, nouă ni se pare întotdeauna că ceilalți sînt mai împotriva noastră decît sînt în realitate. Că ne urăsc mai tare decît ne urăsc. Și asta nu face decît să amplifice și să întrețină fenomenul. Și atunci, orice poate să reducă polarizarea percepută funcționează. Adică momentele în care putem să vedem că și celălalt este înțelegător. Și aici există un studiu făcut la Ottawa University, în care au adus împreună două persoane aflate pe poziții radical opuse și au aplicat tehnici de terapia cuplului la dezbaterea dintre ele. Adică tehnici legate de curiozitate și ascultare activă, de exprimare asertivă a propriei opinii, de acord vs. dezacord și așa mai departe. Și au descoperit că, într-adevăr, acest gen de intervenție funcționează. La finalul unui astfel de proces, persoanele respective arătau o polarizare afectivă redusă, dar, mai mult decît atît, efectul continua de-a lungul timpului.”Cum ne afectează sănătatea psihică faptul că asistăm la o polarizare tot mai mare a societăților noastre?Zenobia Niculiță: „Există un studiu și pe tema asta care arată că nivelul de stres, nivelul de cortizol este foarte crescut în corp și că, la un moment dat, devine un efect circular. Cu cît asistăm sau sîntem prinși într-un proces de polarizare mai puternică, cu atît nivelul nostru de stres crește. Cu cît nivelul nostru de stres crește, capacitatea noastră de discernămînt și de a ne angaja în mod corect într-un dezbatere scade, drept urmare polarizarea va crește și nivelul de stres va fi alimentat.”Și cum ieșim din acest cerc vicios?Zenobia Niculiță: „Oricît de banal ar suna, cea mai sănătoasă și mai eficientă metodă este: ieșim prin conectare. Atunci cînd reușim să ne conectăm în mod real cu oameni care ne văd ca persoane. Atunci cînd avem rețeaua noastră de suport, care nu este rețeaua ideologică, ci este cea compusă din acei oameni  care pot să fie foarte diferiți de noi, dar sînt foarte prezenți fizic. Oameni care ne știu, care ne văd în întregimea noastră, care nu ne consideră, știu eu, incultul ăla care ține cu nu știu ce, ci știu că sîntem și părintele care are grijă de copii, copilul care are grijă de părinții săi, prietenul bun care a fost întotdeauna aproape cînd am avut o nevoie și așa mai departe.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:După cel de-Al Doilea Război Mondial, ordinea internațională s-a construit pe ideea că relațiile dintre state trebuie guvernate de reguli și nu de forță. Tot mai adesea însă vedem războaie de agresiune, amenințări militare și tratate internaționale care sînt ignorate ori denunțate. Ce se întîmplă cînd regulile sînt încălcate de cei atît de puternici încît nu pot fi sancționați? Și ce relevanță mai au instituții precum Organizația Națiunilor Unite, care intră în blocaj în fața unor crize pe care ar trebui să le gestioneze? În 8 septembrie se deschide la New York cea de-a 81-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. Vorbim despre criza dreptului internațional și despre raportul dintre forță și reguli. Invitata noastră este Liliana Popescu, prof. univ. dr. la Facultatea de Științe Politice a SNSPA.Organizația Națiunilor Unite a fost înființată după cel de-Al Doilea Război Mondial cu scopul de a menține pacea și securitatea la nivel mondial. În prezent organizația numără peste 190 de state membre. Care sînt principiile pe care s-a fondat această organizație internațională atunci, în primii ani de după război?Liliana Popescu: „Organizația Națiunilor Unite a fost gîndită în temeiul unor principii liberale. Şi acest lucru este reflectat în Carta ONU și în Declarația drepturilor omului, care a fost adoptată la scurt timp după înființarea organizației. Lucrul ăsta este foarte important pentru că principiile liberale merg pe ideea că pacea este cea firească și războiul este anormal. Războiul este, să spunem, un defect al umanității sau al comportamentului diverselor societăți. Obiectivul organizației este menținerea păcii și a securității. Și acest lucru, conform Cartei ONU, se realizează în primul rînd prin respectarea suveranității statelor și a egalității în suveranitate. În ciuda faptului că statele sînt foarte diferite ca mărime, ca putere. Sigur că aici, de-a lungul deceniilor, s-au dezvoltat o serie de contradicții. De pildă, la nivelul ONU a fost adoptată Declarația drepturilor omului. Or sînt unele aspecte care țin de dreptul intern. Sigur că printre principiile ONU este menționat faptul că statele trebuie să se abțină de la utilizarea forței în relațiile internaționale, de la a ataca state suverane. Dar dacă ne uităm la istoria ultimilor 81 de ani, vedem că s-au produs diverse încălcări ale acestor principii și ale dreptului internațional.”În ce măsură reușește ONU să apere unul dintre obiectivele sale principale: respectarea drepturilor omului peste tot în lume?Liliana Popescu: „Organizația Națiunilor Unite și funcționarea ei depind de voința statelor membre. ONU nu este o entitate supraordonată, nu e un guvern mondial care să aibă niște puteri de aplicare a dreptului care se referă la drepturile omului, are puteri limitate. Puterea sa se oprește la granițele statelor, deși aici sînt multe de discutat. De pildă, în timpul Primăverii Arabe, situația din Libia era extraordinar de dificilă pentru că regimul Gaddafi a acționat împotriva propriilor săi cetățeni la o scară foarte mare. Şi acea situație a condus la dezvoltarea dreptului internațional prin adoptarea unui nou principiu: responsabilitatea de a proteja, responsabilitatea colectivă, internațională de a proteja civilii dintr-o anumită țară. Există un precedent în care decidenții de la nivelul ONU nu au acționat suficient de devreme. E vorba de genocidul din Rwanda. În timpul genocidului s-a luat decizia ca ONU să intervină, dar era deja foarte tîrziu. Este o pată pe reputația organizației, pentru că oamenii aceia au murit din lipsa unei intervenții la timp.”În ultimii ani au fost încălcate mai multe tratate de drept internațional. Cîteva exemple: în 2014, Federația Rusă a ocupat Crimeea, teritoriu ucrainean, fapt denunțat drept ilegal de către ONU, care condamnă şi abuzurile și încălcările drepturilor omului în acest spațiu. Invazia rusă în Ucraina din 2022 reprezintă o încălcare a Cartei ONU și a dreptului internațional. O comisie ONU a concluzionat că Israelul comite crime de război și împotriva umanității în Gaza. Ce putere, ce relevanță au aceste constatări ale ONU în plin război?Liliana Popescu: „În primul rînd să remarcăm faptul că aceste condamnări nu au avut loc la nivelul Consiliului de Securitate sau mult prea puțin, pentru că din Consiliul de Securitate face parte ca membru permanent Rusia. Nu e prima oară cînd a fost încălcat dreptul internațional – s-a întîmplat încă din perioada războiului din Coreea. Sigur, această situație ne privește pe noi în modul cel mai direct pentru că sîntem vecini cu Ucraina. La nivelul Adunării Generale, majoritatea statelor, de-a lungul ultimilor ani, au fost favorabile Ucrainei. Dar au fost unele rezoluții pentru care inclusiv Statele Unite s-au abținut sau nu au votat. Lucrurile sînt foarte schimbătoare și într-adevăr există tendința de a fi folosită mult forța, în loc să apreciem existența acestui for în care se poate discuta și se poate încerca rezolvarea unor conflicte. Dar, cînd e vorba de Rusia și intervenția în Ucraina, dacă ascultați discursul lui Putin, veți vedea că din punctul lui de vedere Ucraina nu este suverană, deci el neagă suveranitatea Ucrainei deși Ucraina este membru de drept și de fapt al Organizației Naționale Unite, recunoscut de toate celelalte. Deci aici vorbim nu numai despre drept internațional ci şi despre unele state care sînt conduse de dictatori, în mod autoritar, care decid și au puterea să atace, să facă toate mizeriile pe care le face Rusia în Ucraina.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural 

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:Emisarii președintelui american Donald Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, s-au întîlnit sîmbătă la Moscova cu Vladimir Putin şi duminică au vorbit la Kiev cu Volodimir Zelenski, într-o încercare de a obține reluarea negocierile pentru pace în Ucraina. Cu ce se întorc în America emisarii lui Trump după aceste vizite? Care sînt perspectivele pentru Ucraina? I-am întrebat pe istoricul Cosmin Popa, specialist în spațiul ex-sovietic, şi pe politologul Marin Gherman, directorul Institutului de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți, lector la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Cosmin Popa: „Greu de spus cu ce se-ntorc la Washington emisarii lui Trump după aceste vizite, pentru că în momentul de față interesul Rusiei este doar acela de a simula interesul pentru negocieri și de a obține de la administrația americană o întîlnire care să-l repună pe Putin în lumina reflectoarelor și să-i confere o aură de frecventabilitate internațională. (...) Pe de altă parte, toată lumea se fereşte de un elefant din cameră: ideea credibilităţii Americii. De fapt, America nu are o credibilitate autentică de mediator în acest conflict. Pentru că pînă acum, poziţiile administraţiei Trump i-au fost mai degrabă favorabile, indirect sau direct, lui Putin. Aşa se explică prezenţa la Kiev, în timpul acestor negocieri, a unor consilieri importanţi ai liderilor Germaniei, Poloniei, Franţei şi Marii Britanii. (...) Dincolo de faptul că Statele Unite nu sînt credibile în această discuție, mai e ceva: au foarte puține pîrghii de influență și de presiune asupra Rusiei.”Ce urmărește Vladimir Putin prin reluarea contactelor cu Washingtonul? Un acord care să încheie războiul sau încearcă doar să legitimeze cîștigurile teritoriale de pînă acum ale Federației Ruse?Marin Gherman: „Rusia participă la aceste discuții pur și simplu cu scopul de a mima un proces de pace. Putin în acest moment nu își dorește să oprească războiul sub nici o formă, Rusia nu este de acord cu un armistiţiu, nici nu își dorește să legitimeze ceva. Este o încercare de a transforma mecanismul discuțiilor într-o formă de a continua războiul. E un paradox: aceste negocieri – care nu sînt de fapt negocieri, ci niște întîlniri cu fiecare dintre părți – îl ajută pe Putin să continue războiul. Este un mecanism folosit din ce în ce mai mult, din ce în ce mai des. Apar acești doi eroi ai administrației Trump, se întîlnesc, discută ceva, au ajuns în premieră la Kiev și Kievul este nevoit să joace acest dans, să-i implice în această horă. La Kiev – am urmărit astăzi majoritatea reacțiilor specialiștilor de acolo –, lumea vede foarte clar lucrurile, toată lumea știe că aceste întîlniri nu vor avea nici un rezultat, toată lumea este conștientă de faptul că războiul intră în faza de iarnă și Rusia nu-l va opri. Însă toți zîmbesc frumos, încearcă să nu-i supere pe americani, pentru că nu este bine să-i supărăm pe americani: mai e nevoie de un Patriot, mai e nevoie de un dialog cu Statele Unite ale Americii. Iar din partea Rusiei, Putin crede că poate să fie relaxate sancțiunile americane împotriva Rusiei, Putin mai crede că datorită acestui ping-pong discursiv, poate prin niște artificii narative, se va obține o repoziționare și o oboseală în Statele Unite ale Americii. Deci e mai mult de cîștigat de partea rusă decît de partea ucraineană în urma acestor discuții mimate.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Un interviu cu activistul civic și istoricul Mihail Bumbeș despre cazul generalului Lucian Pahonțu, șeful de serviciu secret eternizat în funcție (peste 20 de ani la șefia SPP!) care a participat pe 21 decembrie 1989 la represiunea ordonată de Nicolae Ceaușescu împotriva revoluționarilor prezenți în centrul Capitalei.Bumbeș consideră că Revoluția e un lucru de care nu te poți atinge și că, luându-i apărarea lui Pahonțu, președintele Nicușor Dan comite un păcat politic de neiertat. „E o linie roșie pe care n-ai cum să o depășești. Tu, ca șef al statului, nu erai în funcție dacă oamenii ăia nu mureau în 1989!”, susține istoricul, vechi coleg de acțiuni civice cu actualul președinte."Refuzând demiterea lui Pahonțu, Nicușor Dan nu mai e de partea democrației" e concluzia unuia dintre cei mai cunoscuți activiști români.Ascultați și judecați!-----------Fiind un produs editorial al unor organizații de presă independentă - Dela0 și Centrul de Investigații Media (CIM) - Judecata de Acum se bazează pe suportul financiar al publicului. Ne puteți sprijini cu un abonament lunar prin patreon: ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠www.patreon.com/judecatadeacum⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠. Mulțumim!

Šilutėje susikūrusi, Vilniuje transformavusis hardkoro grupė „Sipas“ tapo scenos fenomenu. Jų muzika jungia kontrastus: mielumą ir triuškinantį vokalistės Agnės balsą; dainų žodžius apie smurtą ir priekabiavimą, kurie pereina į euforišką viso to įveikimą. Augantis „Sipo“ fanų būrys grupėje randa tai, ko seniai ieškojo: saugesnę muzikos bendruomenę. Karolio Vyšniausko interviu. Jurgos Sako fotografija. Originaliai publikuota NARA YouTube kanale. NARA serijos apie naują lietuvišką muziką „Nauja scena“ dalis. nara.lt/nauja-scena 

Šiuolaikinių miestų statytojams rekomenduojamas biologinis betonas – medžiaga, kuri padeda mažinti anglies dvideginio (CO₂) išmetimą ir gerinti miestų mikroklimatą. Biologinį, arba gyvastingą betoną sėkmingai kuria Vilnius Tech mokslininkai.Populiarėja karšto oro gruzdintuvės, kuriose gaminti patiekalai būna traškia plutele naudojant mažai aliejaus arba visai be jo. Kas vyksta karšto oro gruzdintuvėse maisto gaminimo metu? Ar ilgainiui nebekepsime aliejuje?Paauglių priklausomybės: kas svarbiausia, norint padėti narkotikus ar kitas medžiagas vartojantiems jauniems žmonėms? Kaip specialistai dirba su jaunuoliais iš socialinės rizikos aplinkų?Interviu su atlaidų fotografe.Ved. Giedrė Čiužaitė

Urmăriți un foarte duhovnicesc și mișcător interviu cu părintele Roman Braga despre experiența sa din închisorile comuniste - în special Pitești, precum și percepția diferită a vesticilor față de cele întâmplate în lagărul comunist.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un material care ne prezintă un interviu cu Frank Zappa, celebrul compozitor și muzician, în care acesta spunea cu fermitate lucruri care astăzi au devenit evidente în ce privește școala și modul în care ea este folosită pentru a crea oameni ce pot fi foarte ușor controlați.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Laidoje „Vardai ir garsai“ – pokalbis su savaitgalį Vilniuje apsilankiusiu JAV elektroninės muzikos kūrėju Moby. Ved. Ramūnas Zilnys

Povestea de la ANCPI nu e un accident izolat, ci un simptom. I-am adus la aceeași masă pe Dan Câmpean, directorul Directoratului Național pentru Securitate Cibernetică (DNSC), și pe Alex „Jay” Bălan, unul dintre cei mai buni white hat hackeri pe care îi avem, ca să tranșăm sincer cât de expusă e infrastructura statului român și, mai important, ce putem face. Dacă vă interesează cum stă România cu securitatea cibernetică, discuția asta vă schimbă câteva certitudini. „Dani1234″ nu e o glumă, e o parolă reală pe serverele statului Am început brutal: le-am citit celor doi invitați câteva parole și i-am rugat să confirme dacă sunt reale. „Dani1234″. „root” cu arond și zero. Genul de parole pe care le vezi în meme-uri. Verdictul lor a fost demolator: statistic, aproape sigur există chiar acum parole de genul ăsta pe sisteme publice. Problema nu e că oamenii își pun parole proaste, ci că li se permite să își pună parole. Am mai simțit gustul ăsta amar și în valul de breșe despre care v-am povestit recent, doar că de data asta vorbim de datele noastre din instituții. IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

LRT OPUS laidoje „Vardai ir garsai“ svečiuojasi grupės „Nika Ganga“, pristatančios naują albumą „Kilimas“, nariai. Taip pat laidoje – pokalbis su Vilniuje viešinčia Prancūzijos dainininke Imany. Ved. Ramūnas Zilnys

Kaip Ukrainos mokytojai dirba karo sąlygomis ir kaip jie moko Lietuvos mokytojus dirbti su karo siaubą patyrusiais Ukrainos vaikais? Trijų pedagogių iš Ukrainos pasakojimas.Dar metų pradžioje kelininkai įspėjo, kad dėl vasarą gausiai tvarkomų pagrindinių kelių vairuotojai turėtų atidžiau planuoti savo laiką. Šiemet planuojama sutvarkyti beveik 200 km automagistralinių ir magistralinių kelių. Ar tvarkomi pagrindiniai šalies keliai kaip nors koreguoja kelionių planus?Į LRT GIRDI kreipėsi Kauno rajono gyventoja, kuri piktinasi, kad prie jos namų jau stovi 5 konteineriai. Žmonės juokauja, kad jų gyvenamoji teritorija jau atrodo kaip konteinerių miestelis ir klausia, ar visgi ne per daug jų.Interviu su Lazdijų rajone seną sodybą naujam gyvenimui prikėlusiu ir vietos atmintį puoselėjančiu Romu Poteliūnu. Tarp sodyboje pagerbiamų žmonių - ir žinomas Lietuvoje muzikos atlikėjas.Ved. Edvardas Kubilius

00:00 – ryšys su L.Yamaliu ir kalbos apie mainus 03:50 – ką reikėjo tobulinti Kasparui 06:20 – ryšys su Tadu 10:25 – žaidimas be pikenrolų ir „Heat“ kultūra 16:20 – B.Adebayo rekordas 20:05 – NBA nėra cirkas ir Kasparo išbandymai 26:30 – „Heat“ požiūris į rinktinę ir ką Lietuva gali nuveikti 34:26 – ar verta važiuoti į NCAA 39:45 – „Heat“ ir „Magic“ priešprieša ir NBA taurė 41:15 – „Knicks“ triumfas, J.Brunsono ūgis 44:50 – futbolas, sokeris ir komercija 47:58 – ispanų kalba 51:04 – užduotys naujokams 53:10 – mėgstamiausias lietuvis krepšininkas 54:55 – „Make a play“ stovykla 1:01:25 – Vasaros lyga ir klaustukas dėl antro „lango“

A început vara, se apropie vacanța, unii poate deja au plecat în concediu. Dar de cînd vorbim, în istoria omenirii, despre vacanță? Cum a apărut ideea de concediu? Se mai poate vacanță reușită fără o documentare serioasă a momentelor și locurilor-cheie pe Instagram și Facebook? Vacanța vine cu o mare presiune: trebuie să fim fericiți. De ce vacanțele produc uneori mai multă tensiune decît relaxare? E concediul și un test de rezistență pentru familie, pentru cupluri? I-am întrebat pe Radu Uszkai, cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, și antropologul Alex Dincovici.Cum a apărut ideea de vacanță, ideea de concediu?Alex Dincovici: „E o discuție interesantă pentru că mi-aduce aminte de un profesor de geografie care a întrebat cînd au apărut oceanele și răspunsul era cînd au apărut continentele. Cam așa și aici. Ideea de vacanță a apărut cînd a apărut ideea de muncă plătită, văzută ca obligație și deconectată de tot ce însemna calendar agrar, calendar religios. Aș spune că în momentul industrializării și în epoca industrială a apărut această noțiune de vacanță. Pentru că înainte, oamenii luau pauze atunci cînd erau nevoiți, pentru că te obliga natura, ciclul firesc de producție să faci asta. Și mai existau, evident, și sărbătorile religioase. Vacanța era definită mai degrabă ca ceva negativ, că etimologic de aici vine cuvîntul, e un gol, e o definiție negativă care acum s-a inversat. Vacanța a devenit ceva ce ești într-un fel obligat să faci, nu o faci neapărat pentru relaxare, o faci ca să poți să fii mai productiv, să-ți încarci bateriile, cum se spune în limbaj comun, ca să poți să muncești după aceea și mai mult. Deci cele două sînt foarte interconectate. Și, evident, a apărut și noțiunea de concediu, care e un pic diferită. Vacanța e văzută în registrul acesta al timpului liber, în care trebuie să reușești să te bucuri de el, pe care trebuie să-l umpli. Concediul e văzut strict ca o deconectare de la viața profesională, de la muncă, și e interpretat acum mai degrabă ca noțiune de drept. Concediul este un drept, pentru care oamenii s-au luptat.”În vacanță ne dorim libertate. Numai că, adesea, libertatea asta nu e garantată. Vacanțele seamănă tot mai mult cu un proiect managerial, care presupune și foarte multă muncă. Ne facem rezervări, ne facem liste de obiective. Ne creăm itinerarii. Printre altele, vacanța a devenit și o marcă a statutului și tocmai de aceea este nevoie să o planificăm în avans.E muncă multă. Putem depăși logica asta în vreun fel? Radu Uszkai: „E dificil s-o depășești din momentul în care oamenii devin conștienți de costul de oportunitate al timpului. Și de-aia oamenii ajung să aibă această perspectivă. Toate cuvintele pe care le-ai spus îmi sunau ca o critică dinspre stînga la adresa acestui mod de a conceptualiza vacanța. A modului neoliberal în care ne raportăm la timp, în care îl cuantificăm constant și în care îl înmagazinăm și îl tratăm ca pe o resursă. Sigur că poți depăși logica asta, adică poți să te duci două săptămîni la mare, să zicem, și să te raportezi cu totul altfel la timp. Însă, dacă vrei să te duci altundeva, dacă vrei să te duci într-un loc unde ți-ai dorit de foarte multă vreme să ajungi, e imposibil să scoți din ecuație rolul pe care îl joacă planificarea. Mai ales în contextul în care sîntem în prezent, în care nu știi ce o să se întîmple, de pildă, cu prețul la kerosen. Nu știi ce o să se întîmple cu destinația unde vrei să ajungi, ținînd cont de contextul geopolitic la nivel macro. Și nu cred că oamenii au făcut vreodată abstracție, de fapt, de toate aceste elemente. Dacă citim literatură de vacanță sau literatură de secol XIX, cu oameni care explorau chiar și Țările Române, o să vedem că oamenii își făceau un plan de la bun început. Fiindcă, în general, oamenii lucrează avînd în vedere faptul că există niște potențiale riscuri sau costuri ale acțiunilor lor, și are tot sensul din lume să se pregătească din timp și să le aibă în vedere. De aceea, nu cred că putem să scăpăm cu adevărat de logica asta, din nou, neoliberală, a modului în care ne raportăm la timp, și nu cred că e ceva rău să facem asta.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Sprijinul pentru Ucraina, războiul din Orientul Mijlociu, reglementarea zonei digitale, dezechilibrele economice globale sînt cîteva teme de pe agenda summitului G7, care a început luni și se încheie astăzi. Liderii celor mai dezvoltate economii ale lumii – Canada, Statele Unite, Franţa, Germania, Italia, Japonia şi Regatul Unit, alături de Uniunea Europeană – s-au întîlnit  în localitatea franceză Evian. Alături de ei, la invitația președintelui Emmanuel Macron, au participat la summit și alți lideri mondiali, între care președintele ucrainean Volodimir Zelenski, premierul indian Narendra Modi şi preşedintele egiptean Abdel Fattah al-Sissi. Președintele american Donald Trump a avut o întîlnire la summitul G7 cu omologul său ucrainean, după care a spus că Rusia ar trebui să încheie un acord cu Ucraina. De asemenea, toți liderii G7, inclusiv Donald Trump, au adoptat o declarație prin care se angajează să intensifice sancțiunile împotriva Rusiei și sprijinul militar pentru Ucraina, afirmîndu-și susținerea neclintită față de Ucraina. Ce semnificație are acest document al liderilor G7? Care a fost atmosfera la summitul de la Evian? Vor impune din nou Statele Unite sancțiuni împotriva Rusiei, vizînd exportul de petrol? Cum arată relația transatlantică în acest moment, după toate tensiunile din ultima vreme dintre liderii europeni și președintele american? L-am întrebat pe Robert Lupițu, analist de politică internațională, redactor-șef al publicației „Calea Europeană”.Cancelarul german Friedrich Merz a vorbit la summitul G7 despre speranță, în legătură cu unitatea transatlantică pe tema sprijinului pentru Ucraina. S-a schimbat ceva în atitudinea lui Donald Trump față de Ucraina?Robert Lupițu: „Aceasta pare să fie senzația. Şi acesta ar putea să fie un efect al faptului că președintele american se află acum în postura de a fi încheiat conflictul (cu Iranul) – cel puțin pentru moment, vom vedea în ce direcție vor merge lucrurile –, dar putem vorbi de un acord cu Iranul, care vizează atît deschiderea Strîmtorii Ormuz, cît și faptul că Iranul va abandona programul nuclear. Ceea ce poate fi translatat de către Donald Trump într-un succes și îl poate duce în postura de a încerca să pună umărul pentru a pune capăt și războiului din Ucraina. Este important pentru Ucraina, dar și pentru arhitectura de securitate din Europa, să o facă din perspectiva susținerii integrității teritoriale a Ucrainei, a reconstrucției acestei țări, a faptului că Rusia este cea care se face vinovată de acest conflict. Pe de altă parte, să nu uităm că în ultimele luni, cînd nu și-a îndreptat atenția spre acest conflict, Ucraina a putut să fie sprijinită și susținută foarte bine de aliații europeni, atît în materie de logistică, atît în materie de sprijin financiar, cît şi în materie de presiuni diplomatice, sancțiuni la adresa Rusiei și așa mai departe. O atenție sporită a lui Donald Trump spre teatrul de conflict Rusia-Ucraina poate crea provocări suplimentare pentru europeni. Deoarece Statele Unite vor dori să regleze tempo-ul acestor negocieri și știm foarte bine discuțiile de anul trecut, cînd europenii se temeau că ar putea să fie lăsați pe dinafara negocierilor. Tocmai acestea sînt temerile care se doresc a fi prevenite, numai și pentru că s-a creat acest cadru la summit-ul G7, a existat mai multă încredere între aliați. O încredere care a trebuit să fie firească, dar care nu întotdeauna funcționează.”Cum arată relația transatlantică în acest moment, după toate tensiunile din ultima vreme dintre liderii europeni și președintele american?Robert Lupițu: „Aduce cu imaginea unui plus de optimism pentru summit-ul NATO de la Ankara. De fapt, toate eforturile sînt făcute în această direcție, inclusiv faptul că ieri, în timp ce summit-ul G7 avea loc la Evian, Parlamentul European îndepărta ultimele blocaje procedurale în calea implementării acordului comercial dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, unul care reechilibrează, din punct de vedere comercial și tarifar, relația în favoarea Statelor Unite, pentru că Uniunea Europeană are un excedent comercial mult mai mare. Și deja și la nivelul NATO se lucrează cu diferite scenarii și abordări. Avem acest concept de NATO 3.0, în care vorbim despre o Europă mai puternică în interiorul NATO, în care Europa să facă mai mult pentru apărarea convențională. Vorbim de acest nou model de forțe, care presupune că Statele Unite nu-și vor mai dizloca forțe suplimentare și poate vor retrage anumite tehnici și tehnologii militare de rang convențional, pentru că nu se mai pot concentra simultan pe atîtea teatre de operații și acestea să fie suplinite de către europeni. Practic, unul dintre lucrurile pe care și le dorea Donald Trump, plus sporirea angajamentelor pentru securitate și apărare, adică angajamentele bugetare. Dar, în general, relația pe care aliații europeni o au cu a doua administrație Trump este una care privește și în sens larg anticipativ, pe un termen mediu, dar una care privește și în momentul imediat. Și, practic, depășirea contextului potențial convulsiv, cu summitul G7 sau la summitul NATO, este un obiectiv, pentru că oferă un respiro.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Mihai Morar te ia alături de el în călătorie: cum a ajuns Codin Maticiuc să construiască spitale în România. O reală poveste demnă de un film; de la aventurile din cluburi, la aventurile prin care trece un om decis să își crească propriii copii cu picioarele pe pământ, care vorbește deschis despre greșelile trecutului și care este decis  să strângă milioane de euro pentru spitale publice. Ce a făcut până acum Codin Maticiuc cu donațiile primite, poți vedea aici: https://www.fundatiametropolis.ro/Ce e important să știi este că luna iunie orice sms care merge către construcția clinicii de psihiatrie pediatrica este dublat de Ion Țiriac. Așa că e luna ideală în care putem pune umărul: un simplu sms cu textul FACEM la 8864 (4 euro pe lună) la 8845 (2 euro pe lună) sau la 8830 (pentru 10 euro pe lună).Noua poveste prezentată de Mihai Morar are în prim plan motivele care îi determină pe oameni să își depășească limitele și să devină exemple pentru ceilalți.O călătorie făcută în mașina viitorului, BYD, brandul cu propria poveste inspirațională, care a ajuns să depășească TESLA în vânzări! https://www.byd.com/ro/masini-electrice/sealion-7Demarăm în primul episod de Drive & Simplu!La volan... Mihai Morar.

I-am avut alături pe profesorul Armand Goșu, expertul nostru preferat în geopolitică, și pe Sergiu Toader, omul care a reinventat formatul știrilor din România; m-am bucurat nespus de această întâlnire, mai ales că Sergiu s-a întors recent dintr-o lungă și inspirațională ședere în Noua Zeelandă. Împreună, am disecat fără niciun fel de ocolișuri sau menamente realitățile extrem de dure cu care se confruntă societatea românească în prezent; am refuzat din start discursurile confortabile pentru a putea privi direct spre problemele de fond care ne macină țara. Am vorbit liber și direct despre jocurile de culise din politică, demascând strategiile ascunse prin care se împarte puterea în spatele ușilor închise; am vrut să înțelegem exact cine trage sforile și cum ne afectează aceste interese invizibile viața de zi cu zi. Nu am ocolit nici starea alarmantă a justiției, un subiect care ne doare pe toți și care a stârnit vii dezbateri în cadrul dialogului nostru; am analizat cum s-a degradat încrederea cetățenilor în dreptate și care sunt vulnerabilitățile care blochează funcționarea corectă a magisteriului. În urma acestei radiografii tăioase, am concluzionat că ne aflăm în fața unei nevoi urgente și vitale de schimbare profundă; am realizat, privind adevărul în față, că micile ajustări făcute de-a lungul anilor au fost doar niște paleative inutile. Sunt ferm convins, în acord cu invitații mei, că această țară nu mai poate fi salvată prin simple peticiri administrative, ci trebuie refondată de la zero; avem nevoie de o reconstrucție structurală pe piloni de meritocrație și integritate, nu doar de o reformă superficială și cosmetică. Prin acest dialog, am dorit să ofer mai mult decât o simplă analiză a realității, propunându-vă un semnal de alarmă și un manifest pentru viitor; sper ca această radiografie sinceră să reprezinte un prim pas spre conștientizarea radicală de care avem cu toții atâta nevoie. IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

Republica Moldova şi Ucraina au deschis luni primul cluster al negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, cel dedicat valorilor fundamentale, incluzînd statul de drept, independența justiției, combaterea corupției, dezvoltarea instituțiilor democratice, reformarea administrației publice și respectarea drepturilor fundamentale. Ce semnificaţie are acest moment? Care sînt avantajele, care sînt dezavantajele parcurgerii procesului de aderare umăr la umăr de către cele două ţări?Cît de pregătită este Uniunea Europeană însăși pentru această extindere?Cum va rezolva Moldova situația Transnistriei, teritoriu care nu se află sub controlul Chișinăului? Care sînt perspectivele de aderare pentru cele două ţări? Am întrebat-o pe Angela Grămadă, expertă în spațiul ex-sovietic, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale (ESGA).Ce ar trebui să se întîmple în Uniunea Europeană înainte de extindere? Cît de pregătită este în acest moment Uniunea Europeană pentru încă un val de extindere, mai ales în Ucraina?Angela Grămadă: „Cred că în paralel cu aceste valuri de extindere, ar trebui să aibă loc și dezbaterea despre viitorul Europei: cum ar trebui să arate viitoarea formulă instituțională și viitoarea decizie politică. Ca să fie exclus veto-ul folosit în anumite momente de anumite state, pentru a bloca anumite procese politice. Aceste procese politice de fapt îngreunează foarte mult decizia politică cu privire la securitate, la apărare, cum am tot văzut de-a lungul celor patru ani de război. Unanimitatea nu mai funcționează. Mai departe avem noua idee pe care au lansat-o Franța și Germania, prin publicarea acelui non-paper, înainte de summit-ul Balcanii de Vest-Uniunea Europeană, care a avut loc în Muntenegru acum cîteva săptămîni, în care li s-a sugerat statelor candidate că Uniunea Europeană are nevoie de propriile sale garanții ca să se apere în eventualitatea în care aceste state candidate sau noile state membre nu vor putea să facă față realităților europene, adică vor întîrzia să fie implementate mecanismele europene, nu neapărat să fie adoptate, pentru că armonizarea se va produce, dar e nevoie de timp pentru a vedea rezultatele implementării acestor politici europene. Și atunci, statele membre ale Uniunii Europene, prin vocea Franței și a Germaniei, încearcă să sugereze că această dezbatere nu este una de evitat, că trebuie să existe totuşi niște discuții și la aceste discuții trebuie să participe inclusiv statele candidate. Pentru că ulterior ele vor fi parte a acestui proces decizional și trebuie să accepte că principiul acesta pe merit de a adera nu este doar un slogan, ci este într-adevăr o realitate spre care tind statele membre ale Uniunii Europene, ținînd cont de antecedentele care au existat pînă acum, adică de valul de aderare cu România și Bulgaria și, după aceea, Croația și așa mai departe.”Cum va rezolva Moldova situația Transnistriei, teritoriu care nu se află sub controlul Chișinăului?Angela Grămadă: „Pentru Transnistria, Republica Moldova a adoptat deja o parte din legislația europeană, ea fiind inclusă în GSP+. Care este un acord generalizat de preferințe, care se aplică raioanelor de est, aflate sub ocupație temporară. Asta înseamnă că agenții economici din regiunea transnistreană, care sînt înregistrați la instituțiile publice de la Chișinău, pot beneficia de anumite oportunități și își pot redirecționa bunurile și serviciile către piețele europene. Condiția este să fie încadraţi legal în activitatea și în circuitul economic al Republicii Moldova. Uniunea Europeană, și prin Marta Kos, comisarul pentru extindere, dar și prin alții reprezentanți la cel mai înalt nivel, a transmis de mai multe ori mesajul către Chișinău: noi nu negociem pe bucăți integrarea europeană a Republicii Moldova. Noi o negociem cu un stat unitar, independent, cu toate atributele care au fost recunoscute pentru Republica Moldova în 1992, ca subiect al relațiilor internaționale. Dar, în același timp, ne dăm foarte bine seama că procesul de reintegrare ar putea să dureze mai mult decît procesul de integrare europeană. Da, aceste procese sînt diferite, dar ele nu se exclud totalmente. Ele sînt mai degrabă complementare. Este nevoie ca și Chișinăul să vină cu un plan bine pus la punct pentru reintegrarea țării, astfel încît realitățile europene să poată să fie transpuse și pentru locuitorii din stînga Nistrului. În același timp, este încurajată o soluție diplomatică, pe cale pașnică a acestui conflict. Nu, așa cum au încercat să sugereze anumite voci, ca în Nagorno-Karabah, de exemplu, printr-o acțiune militară. Dar e nevoie ca autoritățile de la Chișinău să își asume mai multă voință. Să discute, să găsească soluții, să vină cu un plan concret, nu doar cu încercări de a spune vom găsi susținere în cadrul mai multor state europene pentru acest proces de reintegrare al Republicii Moldova. E nevoie, în primul rînd, de o viziune foarte clară la Chișinău.”Apasă PLAY pentru a asculta interviu integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Louise Glück (1943-2023) este una dintre cele mai importante voci ale poeziei actuale. Așa că este un eveniment editorial apariția în limba română a integralei sale poetice. Intitulat simplu, „Poeme. 1962-2020”, masivul volum de 1.000 de pagini al poetei americane a fost tradus de Anastasia Gavrilovici și Bogdan-Alexandru Stănescu și a apărut la Anansi, imprintul Editurii TREI. Louise Glück a primit mai multe premii prestigioase de-a lungul timpului, între care Premiul Nobel pentru Literatură, în 2020. Comentatorii poeziei sale au remarcat precizia și simplitatea formulărilor, controlul tehnic, narativitatea din poeme, referințele la mitologie, la universul biblic și la natură. Louise Glück scrie despre teme mari - pierderea, suferința, moartea, dragostea, familia - pe care le abordează într-o manieră originală și memorabilă. Am vorbit cu traducătoarea Anastasia Gavrilovici despre universul poetic al lui Louise Glück, despre ce o face unică și importantă pentru poezia contemporană.La ce ar trebui să fie atent un cititor care o citește pentru prima oară pe Louise Glück, care sînt trăsăturile poeziei sale?Anastasia Gavrilovici: „Cred că unui cititor care n-a mai luat contact cu poezia lui Louise Glück pînă acum, cel mai mult i-ar plăcea volumele sale mai recente, cele două pe care le-a tradus Bogdan-Alexandru Stănescu («Noapte credincioasă și virtuoasă» și «Rețete de iarnă din colectiv») și apoi, mergînd spre trecut, «Viața la sat», «Ararat», «Meadowlands». Pentru că astea sînt volumele ei mai narative, în care împrumută mituri, figuri din mitologie sau anumite alte voci, ca în «Irisul sălbatic», unde împrumută vocea grădinarului, a lui Dumnezeu și a plantelor, pentru a vorbi despre fragilitatea vieții, despre toate lucrurile care ne apasă și tot ce ține de viața umană și de harta noastră emoțională. Ce mi se pare absolut uimitor la Louise Glück  e că reușește să vorbească despre traumă, despre divorț, despre anorexia din adolescență fără să apară într-o ipostază de victimă. Tocmai pentru că vine cu aceste voci pe care le recuperează din mitologie, arătînd în felul ăsta că ceea ce trăim noi, oamenii, nu este specific acestui moment, ci face parte din istoria noastră, ca umanitate și ca societate, și că nu sîntem singuri în asta și în permanență putem renaște. Miza ei poetică este să nu facă pe victima, ci să aibă discursul supraviețuitorului care contemplă ruinele și încearcă să scoată la iveală din ele frumusețea vieții.”Sînt în poezia lui Louise Glück teme mari: pierderea, suferința, moartea, dragostea, familia. Teme despre care s-a tot scris. Dar care e amprenta ei pe aceste teme universale?Anastasia Gavrilovici: „Mi se pare că forța ei stă în aparenta detașare. Pentru că ea scrie o poezie în care găsești multă sensibilitate, dar faptul că împrumută alte voci, alte perspective și are acest joc permanent cu alte ipostaze, faptul că nu se pune pe ea în centru, deși vorbește despre lucruri care coincid cu biografia ei sau se regăsesc în biografia ei, asta o face să fie atît de originală și singulară în peisajul poeziei contemporane. Reușește să geometrizeze toate suferințele astea, toate marile teme, survolînd ca o pasăre uriașă deasupra lor. Niciodată nu simți că se lamentează, niciodată nu simți că e o poveste individuală, ci mai degrabă simți că e o poveste colectivă, e povestea umanității spusă atît de bine de cineva care poate să aibă și o perspectivă panoramică, dar și să se ducă la firul ierbii și să documenteze viața sau suferința oricărei ființe mici și aparent insignifiante. Mi se pare că e un fel de demiurg peste toate lucrurile. Iar faptul că a făcut foarte multă terapie și psihanaliză i-a influențat și scrisul, inevitabil, a învățat-o cum să se raporteze la experiențele traumatice, cum să le disece astfel încît să înțeleagă că ele au un rol formator, că sînt parte din devenirea ei, din evoluția ei. Și de-aici mi se pare că vine lumina care-i traversează poezia. Transpare un fel de încredere că există lucruri mai presus de traumele noastre, că există lucruri spirituale care transcend ființa și asupra cărora se orientează poezia ei.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski i-a adresat președintelui rus Vladimir Putin o scrisoare deschisă în care îi propune o întîlnire față-n față pentru încheierea războiului. Putin a răspuns că nu vede vreun motiv să se întîlnească cu Zelenski, dacă nu este schițat un acord de pace. Liderii europeni Friedrich Merz, Emmanuel Macron și Keir Starmer au salutat și susțin propunerea lui Zelenski. Care a fost miza lui Volodimir Zelenski să-i propună liderului de la Kremlin o întîlnire față-n față? Care este situația de pe front, ce putere mai are Ucraina de a rezista atacurilor Federației Ruse? L-am întrebat pe Mihai Isac, analist de politică internațională, gazda emisiunii „Fake News Alert” de la TVR Moldova. Scrisoarea lui Zelenski pare că îi e adresată lui Putin, dar fiind un document deschis, publicul ei e de fapt mult mai larg. Președintele ucrainean vizează elitele ruse, administrația Trump, liderii europeni și chiar opinia publică internațională. E un mijloc public de presiune. Cît de mult contează acest gen de diplomație?Mihai Isac: „Contează foarte mult, avînd în vedere că – ați menționat corect – nu este o scrisoare adresată doar președintelui Putin. Este o scrisoare adresată președintelui american Trump, în anul super electoral american 2026. Sînt mai puțin de șase luni pînă la așa-numitele midterm elections, alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial din Statele Unite, unde sînt puse în joc o treime din locurile pentru Senatul american și întreaga componență a Camerei Reprezentanților. Aceste alegeri pot influența poziția Statelor Unite cu privire la Ucraina, dacă Partidul Republican va pierde controlul camerei superioare sau inferioare. Ne aducem aminte ce s-a întîmplat în epoca Biden, cînd Partidul Republican se opunea programelor lansate de administrația democrată Biden pentru susținerea Ucrainei. De asemenea, este o scrisoare adresată oligarhilor din jurul lui Putin, publicului din Ucraina, partenerilor europeni – și vedem și susținerea de care s-a bucurat acest demers din partea liderilor german, francez, britanic în timpul vizitei lui Zelenski în Marea Britanie. De asemenea, trebuie să subliniem că președintele Zelenski a încercat și implementarea unei diplomații a oligarhilor și inclusiv președintele rus a recunoscut în timpul lucrărilor summitului de la St. Petersburg, așa-numitul Davos rusesc, că oligarhul Abramovici a primit de la Zelenski un mesaj în timpul unei deplasări pe care acesta a făcut-o în Ucraina, un mesaj care a fost transmis lui Putin, dar că partea rusă refuză cu obstinație orice reluare a discuțiilor, în ciuda demersurilor de acest gen, dar și a presiunilor exercitate de alte state care ar dori să participe la declanșarea discuțiilor. Atît timp cît criza din Orientul Mijlociu ocupă agenda principală a Occidentului, Federația Rusă evită cu orice preț lansarea unor discuții care ar putea să ducă la o încetare a focului pe o perioadă mai lungă.”În eventualitatea unui acord de pace sau unui armistițiu va fi nevoie de garanții de securitate pentru Ucraina. Inclusiv o forță multinațională după încetarea focului. Ce ar trebui să conțină aceste garanții?Mihai Isac: „Aceste garanții ar trebui în primul rînd să permită instalarea unui sistem care să prevină încălcarea armistiţiului de către partea rusă. Partea rusă obișnuiește să încheie un armistițiu și să-l încalce atunci cînd îi convine. Dar este nevoie de prezență aeriană masivă, este nevoie de prezența pe teren a unor forțe din diferite state. (...) Este mult, mult prea devreme să vorbim de pace în Ucraina, dar poporul ucrainean a demonstrat că nu dorește să trăiască sub tirania Federației Ruse și, ne place sau nu ne place, vom acorda sprijin Ucrainei sau nu vom acorda sprijin Ucrainei, poporul ucrainian va continua să lupte pentru independență. Iar poziția Europei în lume va fi definită de modul în care va trata dosarul Ucrainei.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Am stat de vorbă cu Oana Gheorghiu despre momentul de inflexiune în care se află România și despre curajul de a lăsa o carieră de succes în zona ONG pentru a pune umărul la reformarea statului. Această tranziție curajoasă de la activismul civic la implicarea directă în structurile administrative vine într-un punct critic, în care societatea civilă nu mai poate fi doar un simplu spectator. În cadrul dialogului nostru, am analizat împreună „gaura” de 14 miliarde de lei produsă de companiile de stat, un deficit uriaș care destabilizează constant bugetul național și frânează investițiile majore. Acest prejudiciu imens nu reprezintă doar o problemă de cifre și statistici reci, ci este consecința directă a deceniilor de management defectuos și clientelism politic. Pentru a stopa această risipă a banului public, am subliniat amândoi necesitatea unei transparențe totale în toate instituțiile publice. O astfel de deschidere radicală este singura care poate „aprinde lumina” în sistem, expunând corupția și obligându-i pe decidenți să devină cu adevărat responsabili în fața cetățenilor. În definitiv, această luptă pentru integritate și reformă administrativă nu este doar una politică, ci reprezintă singura cale prin care putem salva viitorul copiilor noștri și le putem oferi o țară din care să nu mai vrea să plece. IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

Statele Unite ale Americii au reluat zilele trecute atacurile asupra țintelor iraniene din Strîmtoarea Ormuz, lovind o staţie militară şi un petrolier. În replică, Iranul a atacat baze americane din Kuweit şi Bahrain. Joi, liderul suprem, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a transmis un mesaj în care spune că „inamicul malefic a fost înfrînt pe cîmpul de luptă” și acum caută „să submineze rezistența poporului iranian și să semene discordie”. Ce șanse mai sînt pentru încheierea un acord de încetare a focului între Statele Unite și Iran? Care e starea societății iraniene? Am întrebat-o pe jurnalista Carmen Gavrilă, de la Radio România Actualități, expertă în Orientul Mijlociu, vorbitoare de farsi și cunoscătoare a culturii și civilizației iraniene.Carmen Gavrilă: „Avem o nouă Republică Islamică. Iar mesajul atribuit lui Mojtaba Khamenei trebuie citit și pornind de la ce am văzut că s-a dezvăluit în ultimii ani și a fost grăbit, de fapt, de intervenția israeliano-americană din 28 februarie. În 2003 vedeam niște voci ale unor Pasdaran, adică membri ai Corpului Gărzilor Revoluționare, activi sau retrași din Corp, dar implicați în diverse afaceri sau cu diverse mici funcții în stat, cum încep să se manifeste public prin diverse publicații, prin diverse editoriale, prin diverse scrisori deschise și chiar prin formarea unei asociații sau a unor formațiuni politice care nu au fost băgate în seamă în presa occidentală. Puterea lor a tot crescut de-a lungul timpului. Au acaparat în paralel nu numai instituțiile statului, în special la nivelurile inferioare și medii, dar și economia iraniană. Avem, de exemplu, un fel de conglomerat, o companie uriașă care se ocupă de diverse domenii economice în Iran și care în acest moment este cea mai relevantă forță economică a țării, chiar mai puternică decît fundațiile religioase - și asta iarăși este un semn important -, administrate de mulahi, de clerici. În esență și pe scurt, puterea clericală a scăzut iar puterea acestei armate ideologice a Republicii Islamice a crescut. Sub impactul războiului de 12 zile de anul trecut și al războiului în care sîntem acum, vedem cum și din punct de vedere al nuanțelor ideologice sînt niște schimbări aduse de Corpul Gărzilor Revoluției Islamice, respectiv o preponderență a naționalismului în defavoarea ideologiei teocrate.”Avem o nouă Republică Islamică Iran, dar cum funcționează acest nou stat, această nouă republică? Cine conduce efectiv Iranul și cine negociază în numele Iranului cu SUA? Carmen Gavrilă: „Este foarte greu de stabilit cu certitudine, este foarte greu să punem degetul pe o persoană anume. Și poate chiar mai puțin pe instituții, cît pe grupul acesta format din niște personalități devenite politice mai recent sau de mai devreme, cum este Vahidi, de exemplu, comandantul din umbră al Corpului Gărzilor Revoluționare, cum este președintele Parlamentului, Qalibaf. Părerea mea este că Mojtaba Khamenei este doar o figură pentru consum intern, pentru cei mai în vîrstă, care încă mai cred în conceptul de velayat-e faqih, de guvernanță a gardianului, a specialistului în drept islamic, cu statut de sursă de inspirație, nu doar religioasă, ci în toate chestiunile care privesc viața și existența pe Pămînt.”Se îndreaptă Iranul spre o formă de dictatură militară?Carmen Gavrilă: „Cred că este deja acolo, cel puțin iranienii cu care am vorbit eu de-a lungul timpului, chiar înainte de izbucnirea actualului conflict, în 28 februarie, toți se temeau exact de acest lucru.”Cum sînt discuțiile de pînă acum dintre Statele Unite și Iran pentru un acord de încetare a focului?Carmen Gavrilă: „Haotice. Și asta nu vine numai din modul în care comunică președintele Trump. Părerea mea este că la Teheran, regimul actual s-a cam lămurit pînă unde poate merge președintele Trump, cîtă acoperire au amenințările lui. Avem un ghem de paradoxuri și de contradicții. Pentru că, pe de o parte, Republica Islamică este în cel mai vulnerabil moment al ei din istorie. Pe de altă parte, avem o Republică Islamică adaptată și care învață în continuare. Foarte interesant este că universitățile, think-tank-urile, foarte multe specializate pe zona de securitate, științe politice, zona aceasta care presupune redactarea de strategii, s-au activat extraordinar de mult după războiul de anul trecut. S-a dezbătut public în Iran în ce direcție să o ia Republica Islamică, sub ce formulă și ce strategii să aplice, pentru că Teheranul se aștepta ca mai devreme sau mai tîrziu să fie din nou lovit și mai de amploare decît anul trecut. Vedem o Republică Islamică și fragilizată, dar și întărită și dotată pentru supraviețuire. Pe de altă parte, în continuare, Republica Islamică are o vulnerabilitate majoră în zona populației. Nu întîmplător, zilnic au loc execuții. Execuții ale unor iranieni arestați - cei mai mulți în timpul protestelor de astă iarnă - și iranieni acuzați de spionaj acum, recent, de cînd a izbucnit războiul, în 28 februarie. Sînt acuzați de spionaj, de colaborare cu puteri străine, cu o lipsă totală de transparență, asta o spun organizațiile pentru drepturile omului iraniene și internaționale. Ceea ce înseamnă că și acest nou regim, ca și cel de pînă la moartea lui Ali Khamenei, se teme de propriii cetățeni. Iar orice regim care se teme de propriii cetățeni are zilele numărate. La presiunea economică uriașă, la criza economică care a scos oamenii în stradă în ianuarie, s-a adăugat războiul și un soi de mult mai evidentă împărțire în caste, pur și simplu: cetățeni - o majoritate - care și economic, și cultural, și ideologic sînt împinși la margine.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Consiliul de Securitate al ONU s-a reunit luni, la cererea României, după ce o dronă rusească a lovit un bloc din Galaţi şi a rănit două persoane. Sesiunea specială a Consiliului de Securitate al ONU a avut loc la New York, în prezența ministrei de externe Oana Țoiu. Care sînt mizele acestei reuniuni pentru România şi pentru întreaga nostră regiune? Cum au gestionat autorităţile române situaţia creată de prăbuşirea dronei ruseşti peste un bloc de locuinţe pe teritoriul ţării noastre? Am întrebat-o pe Oana Popescu Zamfir, directoarea think tank-ului GlobalFocus Center. Reprezentantul Federaţiei Ruse în Consiliul de Securitate al ONU a pus sub semnul întrebării provenienţa dronei care a lovit blocul de la Galaţi şi a cerut o investigaţie la care să participe şi Rusia. Ministra Oana Ţoiu a reacţionat subliniind că investigaţiile tehnice indică fără îndoială că aparatul de zbor este de fabricaţie rusească şi a remarcat ceea ce a numit un mare paradox: Federaţia Rusă, ca membru permanent în acest Consiliu „ar trebui să asigure respectarea Cartei ONU şi vedem că ea este agresorul”. Oana Popescu Zamfir: „Cred că trebuie să vorbim despre trei paliere diferite de reacție în cazul României. Pe de-o parte, cel diplomatic, unde, tocmai în contextul scăderii încrederii în capacitatea instituțiilor românești de a performa la nivelul pe care îl așteptăm de la ele, aș simți nevoia să atrag atenția ca mesajele pe care le-a dat ministra Oana Ţoiu nu sînt mesajele ei personale, sînt mesajele pe care le-a elaborat diplomația românească. Și cred că asta arată că atunci cînd se vrea, există capacitate în Ministerul de Externe pentru ca România să poată să aibă o poziție de politică externă asertivă. Deci, pe acest palier, cred că reacția a fost foarte bună. Mai există palierul de comunicare strategică, extrem de important, avînd în vedere că ținta Rusiei, pînă la urmă, nu este în nici un caz populația civilă a României. Cu siguranță scopul Rusiei nu a fost să facă niște victime civile între cetățenii români. Scopul Rusiei este acela ca prin astfel de mijloace să slăbească sprijinul pentru Ucraina, pentru că este foarte ușor să consolidezi mesajul că dacă nu am fi acordat acest sprijin, nu ne-am fi aflat, direct sau indirect, pe traiectoria dronelor rusești, să scadă coeziunea între aliați. Pentru că de fiecare dată cînd un stat membru NATO se confruntă cu astfel de incidente, există întrebarea în ce măsură celelalte state sînt dispuse sau nu să-l sprijine. Vedem dezbaterea din spațiul public despre poziția Statelor Unite – dacă ea a fost sau nu suficient de fermă față de sprijinirea României. Or, aici instituțiile românești, în frunte cu administrația prezidențială, au dovedit un amatorism absolut șocant pentru faptul că sîntem deja în al patrulea an de război și că în spațiul public, s-a atras atenția deja în toate felurile posibile asupra importanței covîrşitoare a comunicării strategice. Ultimul palier este cel al securității per se. Pînă la urmă, primul în ordinea priorităților. Important este să nu mai fie nimeni victimă a unor astfel de incidente, să nu moară cumva cineva și, pe cît posibil, România să fie ferită de orice fel de efecte negative secundare ale vecinătății cu Ucraina. Or, și aici, deși sîntem în al patrulea an de război, vedem că autoritățile române încă nu au echipamentul necesar sau coordonarea necesară cu vecinii ucraineni și cu ceilalți aliaţi din NATO pentru a putea să facă față cu succes acestor incidente.”Ar fi avut argumente România să invoce articolul 4 din tratatul NATO, cel care prevede că orice stat membru al alianţei poate cere consultări cu aliații atunci cînd consideră că integritatea teritorială, independența politică sau securitatea sa sînt amenințate?Oana Popescu Zamfir: „Ar fi avut argumente, dar cred că a fost o alegere mai bună să ridicăm această chestiune în Consiliul de Securitate. Există o cutumă, mai degrabă la nivel tacit decît la nivelul regulilor scrise, de a nu face exces din invocarea articolului 4. Articolul 4 este mereu văzut ca o anticameră a articolului 5. Este un fel de modalitate de evitare a invocării directe a articolului 5. Articolul 4 în sine are o greutate diplomatică și securitară chiar extrem de importantă. Și atunci e de evitat utilizarea lui atunci cînd nu avem de-a face cu incidente majore, cu impact la nivelul alianței. Or, incidentul pe care l-am avut noi în România are în primul rînd portanță la nivel național. Nu este neapărat un incident care să afecteze alianța într-un mod care să solicite un răspuns coordonat la nivel NATO. Asta nu înseamnă că el nu va fi dat. Și NATO la momentul acesta consideră că Rusia a traversat nişte linii roșii. Și cred că vom vedea în perioada următoare acel tip de reacție a alianței care este codificat în documentele acesteia sub forma aceea care prevede că NATO va răspunde în ce domeniu, la ce moment și în ce mod va considera necesar. Fără să fie nevoie de o decizie formalizată, sînt sigură că în perioada următoare vom vedea că NATO își schimbă anumite poziționări față de Rusia, în lumina acestor incidente. Iar asta se poate realiza prin consultări informale între România și ceilalți aliați din NATO, fără să fie nevoie să ridicăm asta la nivel de articol 4. Pentru că s-ar putea să urmeze cîndva, în viitor, incidente și mai grave și e bine să rezervăm astfel de practici doar pentru acele momente.  România nu forțează în mod ne-necesar o reacție la nivelul alianței ci, din contră, înțelege cînd diplomația se face în spatele ușilor închise, dar semnalează în cel mai public mod cu putință, în fața unei audienţe globale, încălcarea de către Rusia a normelor internaționale.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Laidoje „Be filtro“ – pokalbis su į Lietuvą atvykstančios garsios islandų grupės „Of Monsters And Men“ vokaliste Nanna Bryndís Hilmarsdóttir. Ved. Ramūnas Zilnys

András István Demeter a demisionat din funcția de ministru al Culturii după apariția, într-o publicație online, a unei înregistrări (posibil trunchiate) referitoare la achiziția Radio Chișinău de către Radio România. În acea înregistrare, politicianul UDMR folosește un limbaj vulgar cînd povestește despre detaliile acestei achiziții și acuzațiile care i s-au adus, ulterior, în Justiție. Ruptă din context, acea înregistrare lăsa să se înțeleagă că András István Demeter ar fi putut trăda interesul național al României. De fapt, la o  ascultare atentă, oricine și-ar fi putut da seama că era, de fapt, sarcastic. A folosit un limbaj nepotrivit, dar sarcastic... Ceea ce a urmat a fost, pînă la urmă, un hoax, o dezinformare. Cazul ridică însă întrebări care depășesc persoana fostului ministru. Ce înseamnă responsabilitatea publică pentru un demnitar? Și cum vorbim despre „interesul național”? L-am invitat astăzi la „Timpul prezent” pe András István Demeter. Ați numit plecarea dumneavoastră „demisie de onoare”. Ce anume v-ați asumat prin această demisie: limbajul folosit sau efectul politic al înregistrării? András István Demeter: "Aș putea să spun că ambele. Și mai mult decît atît. În primul rînd, este o chestiune de onoare să faci un gest care este la îndemînă. A apărut în peisajul public o înregistrare. Care a creat o furtură. O furtură destul de mare. Un fel de tsunami. Pentru că în modul în care s-a pus problema, modul în care a fost formulat titlul și modul în care – pînă la urmă, firesc – au reacționat oamenii, era într-adevăr, un fel de cutremur. În această situație, pentru a calma spiritele, un gest minim și onorabil este de a face un pas înapoi. Asta s-a întîmplat cu demisia de onoare. Denumirea vine și din faptul că nu prea ai din ce demisiona cîtă vreme ești parte a unui guvern demis, dar nici nu poți invoca alte formulări... Și atunci am considerat că alipirea acestei precizări are o valoare practică, dar și una simbolică."„Îmi bag p... în interesul național, pentru că eu sînt ungur”. Am citat aici din acea înregistrare difuzată pe acea publicație online. Am citat, dar nu tocmai exact, pentru că avem aici o situație paradoxală: nu pot reproduce la radio expresia pe care ați folosit-o – sau vi se atribuie – pentru că audiovizualul este reglementat. Dumneavoastră erați într-o poziție publică, erați ministru... Credeți că un demnitar are dreptul la o libertate mai mare decît un jurnalist – inclusiv în ceea ce privește folosirea anumitor cuvinte în public? András István Demeter: "Orice om se exprimă și la supărare, și cînd se autocitează, cu orice fel de cuvinte pe care le crede de cuvință. Unele mai libertine, unele mai licențioase... Nu cred că sîntem sfinți. Cel care n-a înjurat niciodată, nici la supărare, nici la bucurie, acela se arunce prima piatră! Ipocrizia este mare. Dar ar trebui să fie, totuși, puțin mai controlată. Una este să vorbești la microfon și să fii sub incidența codului audiovizual; una este să faci o declarație publică și să intri, iarăși, sub incidența reglementărilor legale în materie. Și alta este să fii într-un spațiu privat, chiar și în calitatea oficială, de ministru, de realizator, de orice ai fi, și să fii înregistrat pe ascuns, fără acord, cu niște instrumente despre care nu știi. Aceste gesturi intră în alte sfere, inclusiv în sfera civilă ori penală."Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Președintele american Donald Trump spune că negocierile cu Iranul „merg bine” și promite fie „un acord grozav pentru toți”, fie nici un acord. În același timp, Statele Unite au atacat ținte din Sudul Iranului – e vorba de baze de lansare de rachete și ambarcațiuni despre care Washingtonul susține că amenințau navigația în zona Strîmtorii Ormuz. Teheranul denunță loviturile drept un semn de rea-credință, mai ales că atacurile s-au petrecut chiar în timpul negocierilor. Miza acestor discuții e redeschiderea Strîmtorii Ormuz, rută esențială pentru transportul mondial de petrol și gaze. Dar Trump încearcă să impună o extindere a Acordurilor Abraham – ceea ce complică negocierile. Care sînt șansele unui acord între Washington și Teheran? Și cînd ne putem aștepta la redeschiderea strîmtorii? L-am întrebat pe analistul politic Dragoș Mateescu. Ce sînt Acordurile Abraham despre care vorbeşte preşedintele Donald Trump şi cum ar putea influenţa încheierea păcii semnarea lor de către statele invocate de liderul de la Casa Albă, între care Pakistan, Qatar, Turcia, Egipt, Iordania?Dragoș Mateescu: „(Acordurile Abraham) reprezintă o inițiativă a domnului Trump personal, din primul său mandat, concretizată cu două țări inițial, Emiratele Arabe Unite și Bahrain. Aceste acorduri sînt numite Abraham pentru că se adresează popoarelor cărții, popoarelor biblice, religiilor monoteiste. E un simbol, bineînțeles. Acordurile Abraham presupun recunoașterea Israelului, deschiderea de proiecte de colaborare care să includă Israelul și, în schimbul acestor lucruri, țările semnatare sînt incluse în aceste proiecte, în diferite moduri. În cazul Bahrainului și Emiratelor, ele se află pe traiectoria celui mai mare proiect care derivă din aceste acorduri, India-Middle East-Europe Economic Corridor, coridorul economic, logistic, digital, energetic, foarte complex, între India, două porturi din India, Orientul Mijlociu, prin portul Haifa, și Grecia.”Dar de ce încearcă Donald Trump să lege dosarul iranian de Acordurile Abraham? Nu se complică foarte mult procesul de vreme ce sînt implicate atîtea state, fiecare cu alte relații, fiecare cu alte interese? Dragoș Mateescu: „E un proiect de incluziune. Pentru mine este similar cu Comunitatea Cărbunelui și Oțelului care a fondat Uniunea Europeană. Ar putea duce la avantaje pentru țările implicate care să atragă o integrare regională. Bineînțeles, să integreze în primul rînd Israelul, dar cu avantaje pentru toate țările din regiune. Pentru că nu este vorba doar despre o legătură logistică care se treacă prin Emirate, Haifa și Pireu. Presupune și exploatarea resurselor energetice non-petroliere, fără gaze, fără fosili, respectiv solare, eoliene, din regiunea Peninsulei Arabice în general, prin Orientul Mijlociu. Să alimenteze Ciprul, să alimenteze Uniunea Europeană, care caută întotdeauna alternative. De ce nu Turcia, care, deocamdată, e foarte ostilă la toate aceste proiecte. Și, de ce nu, să integreze Iranul! Poate participa, poate profita, la fel ca și Egiptul. Egiptul n-a spus niciodată nu, Iordania n-a spus niciodată nu. De fapt, partea logistică trece prin Iordania. Și conexiunile digitale, care și ele sînt foarte importante.” E un proiect de incluziune. Dar include în vreun fel și chestiunea palestiniană acest mare proiect de incluziune?Dragoș Mateescu: „Arabia Saudită a fost gata să participe, fără nici o problemă, pînă a izbucnit nenorocirea din Gaza. Și condiționează participarea sa de rezolvarea problemei statalității palestiniene. Respectiv recunoașterea statalității independente a Palestinei.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

El mismo día del mismo mes del mismo año algo empieza y algo acaba, en España, con tan sólo unas horas de diferencia. Franco ha muerto hace seis meses. Aquella mañana de aquel sábado llega a los quioscos el primer número de la revista Interviú y aquella misma tarde se emite el último episodio de 'Heidi'. ¿Cómo se relacionan ambos fenómenos? ¿Cómo se vivió la emisión de la serie de animación japonesa, cosechando audiencias masivas? ¿Es cierto que dejó de emitirse, durante una semana, por culpa de la muerte del dictador? ¿Y quién es la mujer que aparecía en la portada del primer número de Interviú? ¿Y la historia de Marisol con la mítica publicación? ¿Y la de Lola Flores? Echamos la vista atrás, aprovechando esta efeméride exacta del 22 de mayo de 1976, con Carlos Alsina, Rubén Amón, Rosa Belmonte, Guillermo Altares y Sergio del Molino.

El mismo día del mismo mes del mismo año algo empieza y algo acaba, en España, con tan sólo unas horas de diferencia. Franco ha muerto hace seis meses. Aquella mañana de aquel sábado llega a los quioscos el primer número de la revista Interviú y aquella misma tarde se emite el último episodio de 'Heidi'. ¿Cómo se relacionan ambos fenómenos? ¿Cómo se vivió la emisión de la serie de animación japonesa, cosechando audiencias masivas? ¿Es cierto que dejó de emitirse, durante una semana, por culpa de la muerte del dictador? ¿Y quién es la mujer que aparecía en la portada del primer número de Interviú? ¿Y la historia de Marisol con la mítica publicación? ¿Y la de Lola Flores? Echamos la vista atrás, aprovechando esta efeméride exacta del 22 de mayo de 1976, con Carlos Alsina, Rubén Amón, Rosa Belmonte, Guillermo Altares y Sergio del Molino.

El mismo día del mismo mes del mismo año algo empieza y algo acaba, en España, con tan sólo unas horas de diferencia. Franco ha muerto hace seis meses. Aquella mañana de aquel sábado llega a los quioscos el primer número de la revista Interviú y aquella misma tarde se emite el último episodio de 'Heidi'. ¿Cómo se relacionan ambos fenómenos? ¿Cómo se vivió la emisión de la serie de animación japonesa, cosechando audiencias masivas? ¿Es cierto que dejó de emitirse, durante una semana, por culpa de la muerte del dictador? ¿Y quién es la mujer que aparecía en la portada del primer número de Interviú? ¿Y la historia de Marisol con la mítica publicación? ¿Y la de Lola Flores? Echamos la vista atrás, aprovechando esta efeméride exacta del 22 de mayo de 1976, con Carlos Alsina, Rubén Amón, Rosa Belmonte, Guillermo Altares y Sergio del Molino.Conviértete en un supporter de este podcast: https://www.spreaker.com/podcast/mas-noticias--4412383/support.ESCUCHAR RADIO 

Potrivit unui nou proiect legislativ aflat în dezbatere parlamentară, organizațiile neguvernamentale vor fi obligate să publice identitatea donatorilor lor, persoane fizice care donează peste 5.000 de lei şi persoane juridice, indiferent de sumele donate. În caz contrar, organizațiile riscă suspendarea activităţii și, ulterior, dizolvarea. Peste 800 de organizații îi cer Parlamentului să respingă proiectul de lege, susținînd că măsura aceasta restrînge dreptul la liberă asociere și introduce sancțiuni disproporționate pentru sectorul neguvernamental. De asemenea, organizațiile amintesc că statul are deja instrumentele necesare pentru a verifica informațiile referitoare la finanțare și consideră noile obligații excesive. Am discutat despre acest proiect legislativ cu Ovidiu Voicu, de la de la Centrul pentru Inovare Publică.Ovidiu Voicu: „Această declarație pe care o propune noul proiect de lege ar fi a patra, care spune același lucru statului. În principiu, orice organizație înregistrează în contabilitate orice donație pe care o primește. Acum, cine nu înregistrează în contabilitate nici nu le declară, să-i excludem din start. Și dintotdeauna se face anual bilanțul, care cuprinde o serie de informații, nu complete. Dar, începînd cu 2025, au intrat și organizațiile neguvernamentale cu raportarea SAF-T – fişierul de control fiscal –, care este o raportare detaliată a tuturor tranzacțiilor pe care le face o entitate. Deci, toate donațiile primite sînt deja acolo. Mai mult, din 2024, se face și o declarație numită declarația de trezorerie, care cuprinde toate finanțările primite și care e de două feluri. Este simplificată, sub 100.000 de lei, mai complexă, peste 100.000 de lei. Toate lucrurile astea sînt în posesia ANAF. Și, de fapt, aici este cea mai mare enervare, dincolo de problemele fundamentale, de principiu cu acest proiect de lege: este extrem de enervant că niște parlamentari, care nu cunosc legislația, s-au gîndit că este bine să se mai facă încă o declarație. Ei bine, dacă statul dorește să fie transparent, să facă bine ca din cele pe care deja le facem către ANAF, să extragă ce dorește să publice, pentru că sînt acolo și să publice.”Ce ar trebui să facă statul în caz că există suspiciuni serioase legate de finanțare ilegală sau de influență politică prin intermediul unei organizații neguvernamentale? Ovidiu Voicu: „Culmea este că statul ar trebui să aplice legea. Noi avem de patru ani legislație de inspirație europeană privind spălarea banilor și combaterea terorismului. Și se aplică foarte strict, inclusiv organizațiilor neguvernamentale. Oricine lucrează ca persoană juridică, că e firmă, că e organizație neguvernamentală, știe de declararea beneficiarilor reali, de declararea sumelor care vin de la persoane expuse politic. Toate lucrurile astea se duc în niște servere la ANAF sau niște servere la Banca Centrală, la care au acces instituțiile de ordine, instituțiile care trebuie să urmărească traseul lor. În principiu, dacă apar suspiciuni că cineva încalcă legea, ar trebui să ia aceste date și să aplice legea. Și mai este o chestiune care este importantă și despre care vorbim mai rar, e vorba de acea zonă de influențare a deciziei politice, care este importantă. Acest proiect de lege o ratează cu totul, ca și multe altele. La Comisia Europeană, spre exemplu, există un registru de transparență, unde orice organizație, că este firmă, că este ONG, că este universitate, institut, care urmărește influențarea deciziei de către Parlament sau de către Comisie, trebuie să se înregistreze și să spună: fac advocacy sau lobby sau cum vrem să-i spunem și acolo dai mai multe informații, inclusiv despre cine te finanțează și cu ce sume. Lucrul ăsta este acceptabil în toată lumea, dar doar pentru acele organizații care au astfel de activități în mandat și în portofoliul de acțiune. Orice interes poate fi reprezentat, dar într-o formă organizată.”Există și alt aspect sensibil legat de publicarea numelor donatorilor unor organizații. Sînt, de pildă, asociații care se ocupă cu protecția victimelor violenței domestice sau ale traficului de persoane, asociații care activează pentru drepturile minorităților...Ovidiu Voicu: „Ţinta, în România, după părerea mea, sînt acele organizații care militează pentru cauzele nepopulare. Spre exemplu, pentru persoanele din minorități sexuale, pentru drepturile femeilor, pentru victimele violenței domestice, pentru victimele traficului de persoane. Pentru că aceste organizații sînt cele care își protejează de obicei donatorii. Organizații ca cea pe care o reprezint, dacă intrați pe site-ul nostru, spunem cu mîndrie cine ne sînt donatorii, pentru că arăți pe cine ai convins să te sprijine. În cazul organizațiilor care susţin cauze pentru care pot fi supuse unor presiuni, fie din partea unei majorități patriarhale, să-i spunem, mai dure, fie din partea unor zone de crimă organizată – gîndiți-vă la o organizație care are un adăpost pentru victimele traficului de persoane sau victimele violenței domestice –, vor fi sub presiune cei care ar sprijini astfel de organizații. Acolo este, de fapt, în opinia mea, miezul acestei reglementări.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Am avut onoarea să stau de vorbă cu domnul Dumitru Prunariu, singurul român care a văzut Pământul din spațiul cosmic. Aventura sa spațială, trăită la doar 28 de ani, a reprezentat doar startul unei cariere remarcabile dedicate științei. Astăzi, domnia sa își concentrează eforturile pe siguranța planetară și pe noile perspective de explorare a Lunii. În cadrul dialogului nostru, am abordat fragilitatea planetei noastre în fața pericolelor tot mai mari din cosmos. De asemenea, am discutat despre nevoia critică de cooperare internațională prin intermediul ONU. Această colaborare este esențială pentru a gestiona eficient viitorul trafic lunar și resursele de apă descoperite recent. Siguranța și resursele sistemului nostru solar depind, așadar, de deciziile globale pe care le luăm în prezent. IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, este în plin turneu în Europa. Marți a fost la Strasbourg, la Parlamentul European, unde a fost decorată cu Ordinul European de Merit, astăzi este în Țările de Jos și mîine, 21 mai, va ajunge în Republica Cehă. Maia Sandu a fost decorată ieri, în plenul Parlamentului European, cu Ordinul European de Merit, o distincţie instituită în 2025, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la Declaraţia Schuman, actul fondator al comunităţii europene. Ordinul a fost acordat, pentru prima oară anul acesta, personalităţilor care au contribuit la promovarea valorilor europene şi la consolidarea proiectului european. Între ele se numără: preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, fosta cancelară germană Angela Merkel, fostul lider al Solidarność și fostul președinte al Poloniei Lech Wałęsa. Ce reprezintă această distincţie primită de preşedinta Moldovei pentru Moldova? Care ar fi orizontul realist de timp pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană? L-am întrebat pe jurnalistul Vitalie Călugăreanu, corespondent Deutsche Welle în Republica Moldova.Vitalie Călugăreanu: „În 2018, 2019 chiar, puțini în Republica Moldova se gîndeau că Republica Moldova poate să ajungă în 2025, 2026 la această fază avansată a discuțiilor de aderare cu Uniunea Europeană. Să nu uităm că noi am ieșit dintr-o guvernare oligarhică, cleptocratică la Chișinău, dominată de Vladimir Plahotniuc, acum condamnat în Republica Moldova, care își permitea să anuleze alegeri. În Republica Moldova, în 2018, în Chișinău, a anulat alegerile locale. Republica Moldova era absolut izolată în momentul în care Maia Sandu a preluat conducerea acestei țări, tocmai din cauza faptului că acest oligarh preluase controlul asupra instituțiilor statului și şi le-a subordonat. Să ne amintim de acele trei rezoluții ale Parlamentului European, care condamnau derapajele din Republica Moldova. Toate finanțările proiectelor pe justiție erau blocate. Iată că, într-o perioadă destul de scurtă, Republica Moldova a putut să avanseze, tocmai datorită imaginii pe care o are președinta Maia Sandu și eforturilor pe care le-a făcut anume dumneaei în acest parcurs pe care îl are astăzi Republica Moldova. Noi sîntem mîndri de ceea ce vedem. Nu știu dacă s-a mai întîmplat sau dacă se va mai întîmpla vreodată ca Republica Moldova să fie aplaudată în picioare în Parlamentul European.”Președinta Maia Sandu a făcut apel la instituțiile europene să permită Republicii Moldova să înainteze pe drumul său european, dar ce șanse sînt pentru ca Moldova să înceapă negocierile de aderare?Vitalie Călugăreanu: „Maia Sandu a spus nu o dată că Republica Moldova nu are timp și a repetat asta ori de cîte ori a fost la o tribună internațională, pentru a transmite un semnal cancelariilor europene și Occidentului, în general. Noi ne facem temele în ceea ce privește integrarea europeană, dar și deschiderea Uniunii Europene ar trebui să fie un pic alta. E nevoie ca aceste proceduri birocratice să fie simplificate. Mai e și poziționarea Republicii Moldova la pachet cu Ucraina. Au fost acele probleme cu Ungaria care a blocat Ucraina și, prin ricoșeu, a blocat și Republica Moldova. Nu știm încă ce va face Ungaria de aici încolo. Așteptăm întîlnirea noii conduceri a Ungariei cu președintele Zelenski. Noi avem o fereastră de oportunitate tare scurtă. 2026 este anul în care Republica Moldova trebuie să înceapă neapărat negocierile de aderare cu Uniunea Europeană, pentru că în 2027 urmează să aibă loc alegeri în mai multe state, membre ale UE, inclusiv în Franța. Şi am văzut care sînt predispozițiile acolo și s-ar putea să apară noi blocaje. (...) 2030 este anul aderării, 2028 este anul semnării tratatului de aderare cu Uniunea Europeană. Și sînt calcule politice foarte clare. Este actualul mandat al Maiei Sandu și actualul mandat al partidului pe care l-a creat Maia Sandu. Nu cred că Republica Moldova după 2030 va mai avea un astfel de aranjament politic atît de favorabil în ceea ce priveşte aderarea sau opțiunea pro-europeană. De asta este important ca lucrurile să se întîmple în acest interval de timp, pînă în 2030. Semnanele pe care le-a dat Maia Sandu în sensul ăsta sînt foarte clare și am văzut că nu mai încearcă să ocolească lucrurile. Le spune destul de tranșant: dacă nu ne primiți pînă în 2030, noi o să mergem pe planul B. Iar planul B înseamnă unirea cu România, despre care tot vorbește președinta Maia Sandu, inclusiv în interviul de azi pentru Deutsche Welle.”Care este atmosfera în Republica Moldova, în ce măsură cetățenii susțin proiectul de aderare la UE?Vitalie Călugăreanu: „Noi am avut un referendum constituțional pe tema integrării europene a Republicii Moldova şi alegeri prezidențiale în 2024. Referendumul pro-european a fost cîștigat de forțele pro-europene. Alegerile prezidențiale au fost recîștigate de Maia Sandu. Iar în 2025 alegerile parlamentare au fost cîștigate de partidul PAS, pe care l-a creat Maia Sandu, un partid pro-prezidențial care are majoritate în actualul Parlament. Deci așa pot să vă răspund: există o majoritate de aproape 60% din cetățenii Republicii Moldova care își doresc integrarea în Uniunea Europeană. Dar asta nu înseamnă că propaganda rusească a încetat să mai lucreze. Am avut liniște 3 zile după alegerile parlamentare, cînd Rusia a mai pierdut o dată electoral în Republica Moldova. Era tare liniște în online. După care acest război propagandistic a fost reluat. În momentul acesta, din ce vedem în sondaje, partidele pro-ruse și falșii pro-europeni cîștigă teren. De asta ziceam că această situație politică pe care o avem, foarte convenabilă, trebuie valorificată la maximum, astfel încît să împingem cît de tare putem Republica Moldova în marea familie europeană, la adăpost. Pentru că integrarea în UE este pentru Republica Moldova un proiect existențial. Noi o altă umbrelă economică, politică și de securitate nu avem. De asta este atît de important pentru Republica Moldova să se pună la adăpost în acest interval de timp.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Franța a adoptat o lege prin care se simplifică procedura de restituire către țările din care provin a operelor de artă şi artefactelor furate în timpul perioadei coloniale. Ce prevede noua lege? Cum se va aplica ea? Cum se raportează alte foste puteri coloniale la operele de artă aduse din colonii? L-am întrebat pe Dragoș Neamu, expert muzeal. Președintele Franței, Emmanuel Macron, s-a angajat în 2017 că va restitui patrimoniul african deținut de muzeele franceze.Dragoș Neamu: „Aceasta a fost o promisiune al lui Macron făcută în Ouagadougou, în Burkina Faso, într-o vizită istorică. Şi-a luat acest angajament în fața unor studenți africani din Burkina Faso. Ţările africane au folosit acest prilej și aproape în orice expoziție pe care o organizat-o, inclusiv în Belgia, mi-aduc aminte, în urmă cu doi ani, au ținut morțiș să insereze acest citat în așa fel încît să pună o presiune subtilă asupra președintelui pentru a nu-și uita promisiunea. Această lege, de fapt, este un fel de modificare a codului patrimoniului. Franța, după cum știți, are un cod al patrimoniului, care a încercat să ne inspire și pe noi. Scoaterea din domeniul public se poate efectua în acest moment în așa fel încît să permită o restituire mult mai facilă a bunurilor culturale către un stat care a fost privat în mod ilegal, prin abuzuri, jafuri, intervenții militare, de bunuri diverse care fac parte din patrimoniul său.”Franța condiționează adesea returnarea obiectelor de existența unor spații la standarde muzeale occidentale în țările de origine. Este aceasta o preocupare legitimă pentru conservarea patrimoniului universal sau este o formă de amînare a retrocedării?Dragoș Neamu: „Eu cred că este și, și. Este o preocupare legitimă pentru că, totuși, în ciuda faptului că aceste bunuri aparțin statelor care, iată, deja s-au mobilizat să facă cererea de retrocedare – mai ales Algeria, Mali, Coasta de Fildeș –, este normal ca ele să fie găzuite și acomodate în spații optime, pentru că altfel s-ar distruge iremediabil. Or, noi știm foarte bine ce drame va crea această restituire în rîndul multor muzeografi francezi, pentru că mulți dintre ei se identifică cu aceste obiecte, și-au dat doctorate, s-au specializat o viață întreagă pe aceste obiecte, care au devenit parte organică din sufletul lor. Și-atunci, cu siguranță, măcar pun aceste condiții, care, pînă la urmă, în termeni muzeografici, sînt cît se poate de legitime. Pe de altă parte, eu cred că aceste comisii care trebuie să decidă în ce măsură respectivele obiecte au fost, într-un final demonstrat factual, deposedate într-un mod ilicit, cred că ele vor încerca să saboteze puțin aceste demersuri. O sabotare subtilă, dacă vreți. Cu siguranță, muzeografii vor fi foarte, foarte greu de convins pe fiecare dosar în parte, apropo de retrocedare. Vor încerca să pună foarte multe întrebări, probabil să ridice foarte multe ziduri. Aici mă aștept să existe o zonă de controversă și de conflict. Cred că, totuși, în ciuda acestui cadru legal, care, oricum, este o etapă în plus necesară, cred că se vor crea foarte multe probleme. Mă aștept să se întîmple asta gîndindu-mă inclusiv la reacția muzeografilor britanici, care nici nu concept să existe o astfel de lege în Anglia.”Apasă PLAY pentru a asculta interivul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Apropo de prăbuşirea lui Viktor Orban: Nu există alternativă faţă de modelul UE. Ruşii, chinezii şi chiar americanii, retorica populistă şi naţionalistă nu pot înlocui modelul european din punct de vedere economic, financiar, politic şi social (Ziarul Financiar) - Ministrul Dragoș Pîslaru: Parchetul European a început investigația în cazul achiziției microbuzelor electrice școlare prin PNRR (EduPedu) -  INTERVIU „În fiecare an am spus că eu sigur voi participa la Eurovision” – Alexandra Căpitănescu (Cotidianul) Analiză: Peter Magyar și noua politică a Ungariei în Ardeal (DW) Cu două treimi din parlament de partea sa, partidul conservator Tisza și liderul său Peter Magyar vor prelua conducerea Ungariei și vor putea schimba întreg sistemul creat de Viktor Orban și Fidesz: justiția, Constituția, mass-media de stat, subvențiile pentru presa care l-a servit pe Orban atât în Ungaria cât și în Transilvania, fundațiile suveică prin care banii trimiși maghiarilor de peste granițe se întorceau parțial în cercul politic al favoriților de la Budapesta sau chiar în buzunarele UDMR. Deocamdată programul său de guvernare nu are un capitol dedicat Transilvaniei și nici maghiarilor din afara țării. Marșul lui de 300 de kilometri între Budapesta și Oradea de acum un an a fost exemplar în ceea ce a avut de arătat Magyar legat de Ardeal: că preferă naționalismul de tip civic, nu naționalismul iredentist. Poate că banii pentru Ardeal vor fi mai puțini, dar mai bine distribuiți și mai corect atribuiți. Bucureștiul nu a vrut să perturbe relația transfrontalieră dintre Budapesta și comunitatea maghiară din Transilvania, fiindcă România are o relație similară cu Republica Moldova, în care banii trimiși spre Chișinău nu au urmat întotdeauna canale oficiale, iar finanțările nu au fost mereu transparente.  Relația bilaterală româno-ungară va rămâne probabil la fel, cu tot cu aranjamentele neoficiale. În schimb, Peter Magyar va scoate la suprafață banii dedicați Transilvaniei, va avea o relație diferită cu UDMR și nu va ezita să-i pedepsească și să-i arate cu degetul pe cei care au participat la corupția din guvernarea Orban, chiar dacă sunt maghiari din România. Integral pe pagina DW. Ce ar trebui să învețe PSD și liderii partidului din lecția predată de Ungaria: populismul în toate formele sale are totuși picioarele scurte și poate duce numai în prăpastie (Republica) Orban din Ungaria pierde alegerile la un scor dureros pentru el și formațiunea sa, la putere în ultimii 16 ani. 138 mandate VS 55 este un rezultat atât de zdrobitor, încât nu poate fi contestat. Practic, alegătorii unguri, prezenți aproape 8 din 10 la urne, i-au zis lui Orban că trebuie să dispară.  Viktor Orban a fost doar un individ care a sugrumat presa liberă, a distrus societatea civilă, a mutilat legi, a drenat fondurile UE alocate Ungariei, și-a plantat apropiații la toate nivelurile în toate domeniile, având tendința de a controla industrii întregi în stil mafiot. Când a văzut că pierde teren, l-a transformat pe Soros în sperietoare națională.  Credeți că vor învăța ceva politicenii din România? Nu, PSD este captivul grupării populist-naționaliste (Olguța Vasilescu și soțul), Sorin Grindeanu este total defazat și inadecvat, analfabet în ce privește așteptările populației. AUR speră și speră, dar nu s-a suit pe val când ar fi avut ocazia și în curând, retorica sa va fi chiar împotriva trendului, comentează jurnalistul Alex Livadaru, autor fondator Republica. Apropo de prăbuşirea lui Viktor Orban: Nu există alternativă faţă de modelul UE. Ruşii, chinezii şi chiar americanii, retorica populistă şi naţionalistă nu pot înlocui modelul european din punct de vedere economic, financiar, politic şi social (Ziarul Financiar) Viktor Orban, autocraticul lider politic al Ungariei din ultimii 16 ani, a fost foarte admirat în România şi dat ca exemplu pozitiv, de adevărat lider politic, pentru retorica lui naţionalistă, populistă, pentru susţinerea maghiarizării capitalului în Ungaria, pentru modul cum s-a ridicat împotriva Bruxelles-ului. Duminică, 12 aprilie 2026, Viktor Orban a fost înfrânt zdrobitor în alegeri. Viktor Orban a dat cu şutul celui mai de succes model economic văzut până acum din toată istoria omenirii – extinderea Uniunii Europene, integrarea fostelor state comuniste şi susţinerea economică a acestora cu fonduri europene. Viktor Orban a ales să dea cu şutul modelului european, „predându-se“ chinezilor, ruşilor şi chiar americanilor. Toate aceste puteri n-au reuşit însă să vină cu bani, cu suficienţi bani care să ridice Ungaria. De fapt, toate aceste ţări vin să facă un business, şi mai puţin să dezvolte economic o zonă, o ţară cu banii lor. Aviz amatorilor din România, dacă cineva crede că este mai bine cu alţii, cu alte puteri. Pentru România nu există alternativă la Uniunea Europeană, la Bruxelles, la modelul Uniunii Europene, la ceea ce pune pe masă Uniunea Europeană într-un mod concret, nu din vorbe, scrie Cristian Hostiuc, director editorial ZF. Ministrul Dragoș Pîslaru: Parchetul European a început investigația în cazul achiziției microbuzelor electrice școlare prin PNRR (EduPedu) „Am primit, din partea Parchetului European, confirmarea oficială că a început investigația în cazul achiziției microbuzelor electrice școlare prin PNRR, pe baza sesizării pe care am făcut-o”, a anunțat ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru. Oficialul și-a declarat speranța „ca ancheta să se desfășoare cât mai rapid și, dacă se dovedește că legea a fost încălcată, toți vinovații să plătească”. Achiziția de microbuze școlare electrice la suprapreț, prin contracte cu finanțare PNRR, acuzată într-o anchetă a publicației Reporter de Iași, s-a petrecut după ce, în 2023, Ministerul Educației modifica țintele de achiziții, după ce ratase realizarea acestora în timpul declarat inițial. Atunci, în 2023, a fost redus la jumătate numărul de microbuze pe cale să fie achiziționate și capacitatea microbuzelor dorite, fără ca schimbările să fie anunțate public în prealabil. Au fost identificate situații în care același tip de microbuz electric (16+1 locuri) a fost achiziționat, în județe diferite, la valori semnificativ variabile — între un minim de 99.000 euro și un maxim de 263.000 de euro per unitate, fără modificări tehnice care să justifice diferențele. Mai mult pe pagina Edupedu. INTERVIU „În fiecare an am spus că eu sigur voi participa la Eurovision” – Alexandra Căpitănescu (Cotidianul) „Choke me” este povestea mea și ,mai ales, călătoria mea muzicală de până acum, iar prin această piesă am vrut să nu îmi mai pun limite și să îmi dau voie să cred în mine, în muzica mea și ce pot să transmit eu ca și artist”. După o pauză de doi ani, România a decis să revină la Eurovision. Pe 4 martie își alegea și reprezentantă. Alexandra Căpitănescu reușea să adune cele mai multe voturi din partea juriului, 82 din 84 posibile, și astfel devenea omul prin care România revine la cel mai cunoscut concurs muzical din întreaga lumea. Piesa sa, „Choke me”, a stârnit numeroase controverse în spațiul public, iar britanicii de la The Guardian au scris că melodia „romantizează strangularea sexuală”. În replică, Alexandra Căpitănescu a precizat că piesa este o metaforă pentru presiunea pe care o punem singuri asupra noastră. Citiți interviul în Cotidianul.

Debiutiniame savo ilgo metro filme, 40 pasaulio kino festivalių apkeliavusioje „Renovacijoje“, režisierė ir scenaristė Gabrielė Urbonaitė tiria jos kartos žmonėms Lietuvoje gerai pažįstamą jausmą: nepakankamumą. Kai viskas tarsi gerai, bet „tave iš vidaus gręžia“. Žiūrovai priprato, kad nauji lietuviški filmai vis parveža tarptautinio kino apdovanojimus. „Renovacija“ pratęsė šią tradiciją: filmo pasaulinė premjera įvyko prestižiniame Karlovi Varų kino festivalyje, filmas laimėjo prizus Kyjive, Liubeke, Sevilijoje, Arãse (Prancūzija). Talino kino festivalyje „Juodosios naktys“ Gabrielė Urbonaitė pripažinta geriausia Baltijos šalių režisiere. Interviu su Gabriele Urbonaite įrašytas kovo pabaigoje Vilniuje, „Skalvijos“ kino salėje ir stadione Marijampolėje greta „Spindulio“ kino teatro. Su režisiere kalbasi NARA tinklalaidės redaktorius Karolis Vyšniauskas. Palaikykite NARA darbą: https://nara.lt/prisidek  

Kasmet pradedama apie 300 ikiteisminių tyrimų dėl seksualinio smurto, tačiau specialistai pabrėžia, kad tai tik ledkalnio viršūnė.Vengrijos premjerui Viktorui Orbanui atėjus į valdžią, didelė dalis šalies žiniasklaidos buvo paverstos Vyriausybei palankiais kanalais. Vienas nepriklausomas portalas spaudimą atlaikė beveik dešimtmetį. Kaip tai pavyko? Interviu su jame dirbusiu žurnalistu Andrašu Feldešu.Šiandien ketinama priimti sprendimą, kad degalų kainos degalinėse galėtų būti didinamos tik vieną kartą per dieną – 10 valandą ryto.Teismas įpareigojo pašalinti Salomėjos Nėries gatvės pavadinimą Klaipėdoje. Savivaldybė buvo įpareigota tai padaryti dar prieš 2 metus, bet pavadinimas iki šiol nebuvo pakeistas.Ved.Rūta Kupetytė

Interviu cu istoricii Armand Goșu și Cosmin Popa, la 4 ani de război în g4media. „Nu exclud un scenariu care să reaprindă conflictul diplomatic între București și Kiev” / „Putin construiește un regim fascist într-un cămin de bătrâni” / „A crescut ostilitatea față de Europa” / „Războiul are efecte morale devastatoare asupra rușilor”. Sunt câteva idei desprinse din interviu. Articolul complet pe  g4media.ro PressOne trece în revistă 4 ani de război în Ucraina: Ce știm sigur - și aproape sigur - despre ajutorul militar pe care România l-a acordat Kievului până acum. După 4 ani de război în Ucraina, provocat de invazia militară a Rusiei, declanșată pe 24 februarie 2022, România continuă să facă o ciudată excepție printre țările NATO și UE, în ceea ce privește transparentizarea clară a ajutoarelor militare acordate până acum Kievul. În ciuda secretomaniei afișate de București, există câteva certitudini legate de ajutorul militar concret pe care România l-a acordat până acum Ucrainei Cea mai importantă donație pentru armata ucraineană făcută de România: un întreg sistem antiaerian Patriot PAC 3, de ultimă generație România mai oferă sprijin în ceea ce privește pregătirea piloților ucraineni pe avioanele F-16 PressOne vorbeste si despre Ciudata „suveică” România-Bulgaria în materie de exporturi de armament care ajung, prin ricoșeu, în Ucraina Această pseudo-„ambiguitate strategică” a fost parafată în perioada președinției lui Klaus Iohannis, când toate cifrele clare, legate de cantitatea și tipul de ajutor militar acordat Kievului au fost secretizate în CSAT. Venirea la Cotroceni a lui Nicușor Dan nu a schimbat această paradigmă. Emblematică rămâne, din acest punct de vedere, declarația făcută de noul ministru al Apărării, Radu Miruță, care a explicat de ce „nu e bine” să se știe cât armament a dat România Ucrainei. Ajutorul pentru Ucraina a depășit miliardul de euro, dar autoritățile de la București nu spun ce anume „s-a dat” în acest ajutor ............................................................................................................................................................................. Serviciile de informații trebuie restructurate fundamental. România a pierdut războiul hibrid cu Rusia - spune Corneliu Bjola, profesor al Universității Oxford din Marea Britanie într-un interviu pentru spotmedia.ro Seful grupului de cercetare “Oxford Digital Diplomacy”, consideră că Nicușor Dan a fost tratat cu superioritate în SUA de către oficialii americani, expunându-se gratuit într-o încercare dificilă de a reface relațiile privilegiate cu Washingtonul, în contextul în care SUA se retrag din Europa. ...................................................................................................................................................................... Comisia de Deontologie din cadrul Colegiului Psihologilor din România și Poliția Capitalei s-au autosesizat în cazul Ion Duvac, în urma dezvăluirilor făcute de PressOne. Poliția Capitalei face apel către toate persoanele „care consideră că au fost victime ale unor astfel de comportamente (n.red. hărțuire) să se adreseze poliției, în vederea formulării unei plângeri” scrie PressOne. Investigația arată cum Ion Duvac, doctor în psihologie și membru în Comisia de Deontologie și Disciplină a Colegiului Psihologilor din România, își hărțuiește sexual pacientele prin propuneri sexuale explicite și cere poze cu părțile intime ale femeilor, încă de la prima ședință, potrivit unei înregistrări ajunse în posesia redacției. În aceeași înregistrare, Duvac afirmă că nu e prima dată când face acest lucru.  ............................................................................................................................................................................................. Bolojan amenință cu revocarea miniștrii și secretarii de stat, dacă România pierde bani din PNRR Premierul Ilie Bolojan a avertizat că miniștrii și secretarii de stat riscă revocarea din funcție dacă România va pierde fonduri din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), subliniind că răspunderea pentru neîndeplinirea angajamentelor va fi politică, dar și administrativă. Declarațiile au fost făcute, luni, în cadrul reuniunii Comitetului Interministerial de Coordonare a PNRR, desfășurată sub coordonarea prim-ministrului și a ministrului Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru.

De ce se tem primarii de creșterea taxelor locale (DW) - Un moment istoric pentru antreprenoriatul românesc. Familia Pavăl, care a fondat Dedeman, la un pas de a prelua operaţiunile Carrefour în România pentru 823 mil. euro (Ziarul Financiar) - REPORTAJ. Un oraș de 40.000 de locuitori din UE, fostă capitală regală a României, stă de trei luni fără apă potabilă: „Neagră ca pământul” (HotNews) - Bucureștenii cer deja reducerea facturilor la căldură. Cum procedezi și de ce Termoenergetica nu le scade automat (SpotMedia) INTERVIU Comisarul european pe Justiție, avertisment pentru România în legătură cu ignorarea deciziilor Curții Europene de Justiție: Prioritatea dreptului UE nu este opțională. Vom face tot ce este necesar pentru a ne asigura că prioritatea dreptului UE este pusă în aplicare (G4Media) Comisarul european pentru Justiție, Michael McGrath, a lansat un avertisment la adresa autorităților române, spunând într-un interviu pentru G4Media că ”prioritatea dreptului UE nu este opțională” atunci când a fost întrebat despre judecătorii care ignoră deciziile Curții Europene de Justiție privind prescripția faptelor de corupție. ”Vom face tot ce este necesar pentru a ne asigura că prioritatea dreptului UE este pusă în aplicare”, a spus comisarul McGrath, care a arătat că nerespectarea deciziilor CJUE poate atrage măsuri punitive din partea Comisiei Europene. Într-un interviu acordat G4Media, McGrath a precizat că executivul european monitorizează atent „impunitatea” din dosarele de corupție și așteaptă o nouă decizie a Curții de la Luxemburg pentru a clarifica obligația magistraților români de a lăsa neaplicate deciziile CCR care contravin dreptului comunitar. În ceea ce privește reforma sistemului judiciar, oficialul european a vorbit despre legile justiției din 2022, declarând că este necesară o „revizie” a acestor legi. Comisarul a adăugat că mutarea competențelor de investigare a infracțiunilor din justiție înapoi la DNA ”merită cu siguranță examinată”. McGrath a adoptat însă o poziție prudentă față de cel mai controversat subiect al momentului – anularea alegerilor prezidențiale din 2024 de către CCR. Comisarul a refuzat să discute decizia Curții Constituționale, invocând respectarea „competențelor naționale” și refuzul Comisiei de a interveni în deciziile instanțelor interne, atâta timp cât acestea nu încalcă direct legislația europeană. De ce se tem primarii de creșterea taxelor locale (DW) Economistul Cristian Păun, profesor la Academia de Studii Economice, explică pentru DW că modernizarea administrativ-teritorială a României înseamnă reducerea cu aproximativ o mie a primăriilor. În acest moment avem o populație care e supărată că trebuie să plătească taxele locale majorate. Soluția nu e ca Ilie Bolojan să cedeze și să vină să le spună primarilor: reducem taxele și revenim la situația de dinainte în care explodau de la lună la lună deficitul și datoria publică. Ne furăm căciula, asta nu înseamnă modernizarea României, după cum nici creșterea taxelor nu e o soluție. Modernizarea României înseamnă reducerea cam cu o mie a unităților administrativ-teritoriale, a primăriilor, și reclasificarea din temelii pentru restul de două mii. Cele o mie fie pot fi desființate, fie pot fi comasate, fie pot fi integrate în zonele metropolitane. Sunt foarte multe strategii fără ca cetățeanul să simtă semnificativ vreo presiune din punct de vedere administrativ. Un moment istoric pentru antreprenoriatul românesc. Familia Pavăl, care a fondat Dedeman, la un pas de a prelua operaţiunile Carrefour în România pentru 823 mil. euro (Ziarul Financiar) Tranzacţia va fi cel mai mare acord în care o firmă cu capital privat românesc cumpără afacerea locală a unei multinaţionale. Ziarul Financiar amintește că în 2001, când Carrefour intra pe piaţa locală cu un hipermagazin de peste 10.000 mp în Bucureştişi ajunsese deja la vânzări de câteva zeci de miliarde de euro la nivel global, fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl aveau un mic magazin într-un spaţiu închiriat din Bacău. Dedeman a devenit între timp un brand cu 65 de magazine de bricolaj. REPORTAJ. Un oraș de 40.000 de locuitori din UE, fostă capitală regală a României, stă de trei luni fără apă potabilă: „Neagră ca pământul” (HotNews) După depistarea bacteriei Clostridium perfringens în mai multe probe din rețea, autoritățile au declarat stare de alertă și au interzis folosirea apei inclusiv pentru igienă în Curtea de Argeș. De trei luni, în Curtea de Argeș, apa de la robinet nu mai este bună de băut.  Viceprimarul vorbește despre lipsa investițiilor în tratare și despre o posibilă retehnologizare de milioane de lei. Între timp, viața orașului se măsoară în bidoane cărate „o zi da, una nu”. Inițial, apa a fost tulbure și declarată nepotabilă. Apoi restricțiile s-au înăsprit. În această săptămână, autoritățile au transmis că apa nu mai poate fi folosită nici pentru igienă personală: nu te poți spăla cu ea. Bacteria depistată, Clostridium perfringens, provoacă o tulburare intestinală severă. Citiți reportajul pe pagina HotNews. Bucureștenii cer deja reducerea facturilor la căldură. Cum procedezi și de ce Termoenergetica nu le scade automat (SpotMedia) Mulți bucureșteni au început deja să ceară bani înapoi de la Termoenergetica pentru perioadele în care au stat în frig sau au avut apă abia dezmorțită, la robinete. Reducerea facturii nu este un gest de bunăvoință al companiei. Și nu se face arbitrar. E un mecanism prevăzut pentru situațiile în care energia termică nu a fost livrată la nivelul stabilit în contract. Solicitările se fac, la nivel de asociație, de către reprezentantul legal. Nu din partea unui proprietar de apartament. Președintele de asociație depune o cerere de diminuare la relații@cmteb.ro. Ulterior, o echipă a Termoenergetica SA va descărca și analiza datele din contor. Și va iniția procedura de reducere a facturii pentru perioadele în care energia a fost livrată sub parametri. Explicațiile pe larg pe SpotMedia.

Reprezentatyvi užsienio turistų iš vienuolikos šalių apklausa rodo, kad labiausiai teigiamus įspūdžius iš Lietuvos išsiveža Jungtinių Valstijų, Latvijos ir Estijos turistai. O vidutinė viešnagė Lietuvoje trunka apie keturias dienas.Interviu su Lenkijos saugumo ekspertu bei buvusiu šalies ambasadoriumi Jungtinėse Valstijose Mareku Magierowskiu.Pastarosiomis dienomis Lietuvą sukaustė stiprūs šalčiai, kurie vilioja pasivaikščioti ant užšalusių vandens telkinių, tačiau specialistai siunčia labai aiškią žinutę: lipti ant upių ledo labai pavojinga.Pernai Klaipėdos uoste fiksuota daugiau nei 150 atvejų, kai laivybos saugumui grėsmę kėlė iš Rusijos skleidžiami GPS signalų trikdžiai.Olimpiečių cikle – biatlonininkas Karolis Dombrovskis.Ved. Rūta Kupetytė

Vilnietės Barboros Matuzaitės dainos yra įkvėptos kelionių ir 70-ųjų folk muzikos – tuo pat metu išlikdamos autentiškos jos tvirtam autoriniam balsui. Išgirskite Karolio Vyšniausko interviu su Barbora, kuriame ji kalba apie debiutinį savo albumą „Threads of Grace“. Interviu originaliai publikuotas video formatu, NARA YouYube kanale: https://www.youtube.com/watch?v=d9jwuWqh_TU Projektą „Nauja scena“ iš dalies remia Medijų rėmimo fondas Pamatykite visas jo publikacijas: http://nara.lt/nauja-scena  Titulinės fotografijos autorius Snorre Bergerud

Crezi că locul unde te așezi la interviu sau cum te îmbraci influențează decizia finală? Gândește-te din nou. Diana Dumitrel, fost Director of International Recruiting la Adobe și Google, dezvăluie ce contează cu adevărat în procesele de recrutare și cum să navighezi o carieră internațională.Ce vei descoperi:De ce competențele tehnice cântăresc mai mult decât soft skills la angajare (dar se inversează la promovare)Miturile despre interviuri: unde stai la masă, cum dai mâna și ce contează de faptCum să te poziționezi autentic când îți dorești foarte tare un rolDiferențele esențiale între candidații români și cei internaționaliCulisele relocării în San Francisco: costuri ascunse, provocări reale și beneficii neașteptateDe ce românii au atuuri unice (adaptabilitate, reziliență, educație solidă) dar nu le valorificăPentru cine este acest episod:Studenți și tineri profesioniști care se pregătesc pentru interviuriProfesioniști care consideră o reconversie sau o carieră internaționalăPărinți care evaluează relocarea cu familiaOricine vrea să înțeleagă cum funcționează cu adevărat recrutarea la nivel globalDate cheie din episod:Hard vs Soft Skills: La angajare contează mai mult competențele tehnice, la promovare echilibrul se schimbăCV-ul perfect: Simplu, fără greșeli, adaptat rolului Cât să bifezi din fișa postului: 60-75% din cerințele obligatorii sunt suficiente pentru a aplicaRed flags: Vorbești în generalități, nu urmezi instrucțiuni simple în email-uri, nu pui întrebăriAcest episod este produs și distribuit cu susținerea E.ON Energie România.

Ar visi žinome kam reikalinga valdyba? Apie valdybos paskirtį, naudą ir efektyvumą įmonėje, taip pat tam reikalingą kompetenciją - interviu su Ryčiu Ambrazevičium, BICG prezidentu. Visą laidą galite pamatyti prisijungę prie Vadovo laiko klubo paskyros - https://vadovavimas.lt/klubas/

Rugsėjį NARA kolegos Denis Vėjas ir Sigita Vegytė grįžo iš Ukrainos, kur praleido porą savaičių. Jie lankėsi Kyjive, Charkive, Donbaso regione esančiame Kramatorske, per kurį Ukrainos kariai keliauja ir grįžta iš fronto, Lvive. Šįkart jie gilinosi į karo belaisvių ir moterų teisių temas. Ši tinklalaidė – tai užkulisiai į jų darbą, o artimiausiomis savaitėmis išvysite ir pirmas jų publikacijas. Autorė: Indrė Kiršaitė

(Originaliai publikuota Nauja Scena tinklalaidės sraute ir NARA YouTube) Interviu su dainininke ir dainų autore Liuce (Liucija Vaicenavičiūtė), pavasario pabaigoje išleidusia debiutinį albumą „Šviesi naktis“. Pamatykite interviu: https://youtu.be/aBAGeK95qjw?feature=shared Epizodo publikacija: https://nara.lt/lt/articles-lt/liuce-interviu Sekite visas „Nauja scena“ publikacijas ir prenumeruokite naujienlaiškį: https://nara.lt/nauja-scena Tekstų ir tinklalaidžių seriją „Nauja scena“ iš dalies finansuoja Medijų rėmimo fondas.

Vrei să înveți cum să faci marketing sănătos? Abonează-te la newsletterul săptămânal: https://katai.ro/Social media nu mai e ce a fost acum 3 ani. Algoritmii, AI-ul și așteptările publicului au schimbat complet regulile jocului.În acest episod stăm de vorbă cu Simona Oțel și Andy Vanca despre cum arată „the new normal” în social media, ce greșeli fac brandurile, cum găsești echilibrul între trenduri și valori și dacă storytelling-ul mai este o superputere în era AI.Dacă ești marketer, creator de conținut sau antreprenor, discuția asta îți va da inspirație și claritate pentru strategia ta digitală.Subiecte pe care le-am discutat:0:00 – Intro0:47 – The new normal în social media5:04 – Cum s-a schimbat felul în care oamenii folosesc social media în ultimii 3 ani11:22 – Trenduri vs. valori de brand: cum găsești echilibrul?16:48 – Cum arată o strategie de social media marketing sportiv? Ce constrângeri și oportunități apar?22:52 – Cum convingi un brand să nu alerge doar după virale?28:08 – Cum faci comunicarea pe social media relevantă pentru toată lumea30:50 – O platformă de social media pe care o iubesc vs. una care nu le place (și de ce)41:56 – Cum s-au schimbat așteptările publicului în social media48:25 – Sentimentul de „nu fac destul” ca marketeri52:23 – În era AI, mai e storytelling-ul o superputere?56:47 – Cum folosesc AI-ul în munca lor de zi cu zi59:33 – De unde se inspiră ca să poată crea ceva care merită să fie publicat?1:05:38 – Ce nu le place să vadă în social media la branduri1:06:48 – Ce nu înțeleg oamenii de social media despre social media astăzi1:09:17 – Greșeli făcute pe social media și ce au învățat din ele1:13:04 – Mituri despre social media marketing1:15:42 – Ce nu mai funcționează în social media astăzi1:18:47 – Ce le-ar plăcea să învețe lumea de la ei despre social media marketingCumpără bilet la conferința de marketing - GrowthCon care va avea loc pe 30-31 octombrie 2025 în Cluj-Napoca.

Construirea unui brand personal în 2025 e o necesitate în business. Dar majoritatea o fac greșit.În acest episod, discut alături de Alexandra Crăciun și David Stroe despre cum să construiești un brand personal autentic, ce greșeli să eviți și cum să transformi atenția în oportunități reale. Am vorbit despre brand personal sănătos, consecvență, influență, reputație și impact. Indiferent dacă ești la început sau vrei să treci la următorul nivel, acest episod îți oferă o direcție clară pentru a-ți consolida autoritatea în industrie.Subiecte pe care le-am discutat:0:00 - Ce înseamnă un brand personal sănătos?1:56 - De ce e important să pornești din interior spre exterior atunci când dezvolți un brand personal?9:05 - Cum ar descrie evoluția brandurilor lor personale? 12:32 - Decizia care i-a schimbat direcția Alexandrei14:47 - Framework-ul lui David pentru branding personal18:59 - Personal brand: cât e „brand” și cât e „personal”?31:33 - Cum îți dai seama care este drumul tău?38:21 - De ce mai contează brandul personal în 2025?41:25 - Cum s-a schimbat percepția asupra brandingului personal?44:58 - Cum îți menții autenticitatea într-o lume a trendurilor?54:34 - Cât contează cu cine te asociezi?59:19 - Protejarea imaginii brandului personal vs asociere strategică1:03:37 - Se poate construi un brand personal fără content?1:11:41 - Ce roluri sunt într-o echipă de brand personal matur?1:16:56 - Prima monetizare a brandului personal1:21:22 - Valoare de vânzare vs valoare reală – cum trasezi linia între cele două?1:27:10 - Ce ar schimba la brandurile lor personale dacă s-ar întoarce în timp?1:31:47 - Un brand personal sănătos înseamnă…Cumpără bilet la conferința de marketing - GrowthCon care va avea loc pe 30-31 octombrie 2025 în Cluj-Napoca.