Podcasts about interviu

Interviu cu interpreta Alexandra Cuhutec

Zilele acestea au avut loc la Berlin consultări între mai mulți lideri europeni, reprezentanții Statelor Unite ale Americii și președintele ucrainean Volodimir Zelenski privind un posibil acord de încetare a focului. S-a discutat despre garanții de securitate solide din partea Uniunii Europene și a Statelor Unite și măsuri de redresare economică pentru Ucraina. Istoricul Armand Goșu, specialist în spațiul ex-sovietic, analizează discuțiile recente despre o posibilă încetare a focului.Președintele Zelenski a anunțat că Ucraina este gata să renunțe la obiectivul aderării la NATO, cu condiția să primească în schimb garanții solide de securitate din partea Statelor Unite și a altor țări, prezentînd această acceptare drept un compromis pe care-l face în vederea încheierii unui armistițiu. Ucraina are înscrisă în Constituție aderarea la NATO. Cum de președintele Zelenski a venit cu această nouă poziție? Armand Goșu: „În condițiile presiunilor americane, în condițiile în care e greu de imaginat pe termen scurt o aprobare din partea tuturor țărilor membre pentru intrarea Ucrainei în NATO, e greu de crezut că se creează un context favorabil aderării Ucrainei la NATO. Și presiunile din partea Rusiei sînt foarte mari, și americanii par convinși nu doar de faptul că Ucraina nu are ce căuta în NATO, ci mai mult decît atît: că NATO nu trebuie să se extindă spre Est și, în primul rînd, nu trebuie să se extindă spre vreuna din țările din fostul spațiu sovietic. Sigur că e în Constituția Ucrainei dar constituțiile se schimbă, nu? Constituțiile sînt făcute de oameni, la referendum, cum ai decis într-un fel, acum poți să decizi în alt fel. Constituțiile nu sînt bătute în cuie pe vecie, nu sînt biblii, totuși. În același timp, mi se pare foarte rațional din partea lui Zelenski, dacă obține niște garanții solide de securitate, să caute să deblocheze aceste negocieri, în condițiile în care asupra lui se pun presiuni uriașe din partea administrației Trump și el trebuie să găsească soluții. (...) E bine că Zelenski e deschis la soluții. Pînă la urmă e o competiție între Moscova și Kiev: cine-l convinge pe Trump că-i de bună credință și cine blochează aceste negocieri de pace? Nici Putin, și nici Zelenski nu vor să-și asume faptul că resping planul de pace a lui Trump.”Președintele american Donald Trump propune retragerea trupelor ucrainene și ruse din zonele de conflict și declararea unei zone demilitarizate și libere economic. Care ar fi această zonă și cine ar administra-o?Armand Goșu: „Lucrurile sînt total neclare. Să vedem discuția cu rușii, să vedem ei ce răspund la aceste prevederi. E vorba de acel procent de 25%: zona fortificată din regiunea Donețk, care are Kramatorsk, Slaviansk ca puncte centrale. În jurul acestor localități a fost construit un sistem de fortărețe după 2014. Rușii nu sînt capabili să ocupe zona respectivă, dacă o vor face, va dura foarte mult timp, singura soluție pentru ei ca să scurteze acel timp ar fi să folosească o bombă nucleară tactică, ceva mai puternic decît la Hiroshima și Nagasaki, dar e un risc foarte mare, un risc politic, pe care Putin evită să și-l asume. Or, în momentul ăsta, rușii încearcă, cu ajutor american, să-i oblige pe ucraineni să cedeze un teritoriu pe care rușii nu pot să-l cucerească. Ucrainenii spun așa ceva e imposibil de acceptat. Discuția asta a făcut ca acea zonă fortificată să capete o simbolistică aparte și, în funcție de evacuarea ei de către ucraineni și cîștigarea ei de către ruși fără luptă, să fixezi cîștigătorul războiului. Dacă ne uităm pe sondajele de opinie din Ucraina, vedem că majoritatea populației se opune unei astfel de cedări. Cum să cedezi un teritoriu pe care rușii se chinuie din 2014, de fapt, să-l ocupe?”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

S-au împlinit 10 ani de la istoricul Acord de la Paris privind schimbările climatice. Ce s-a întîmplat în această perioadă, în ce măsură statele semnatare au respectat prevederile acordului, cum s-a schimbat în 10 ani situaţia climatică la nivel global? Am întrebat-o pe activista de mediu Ana-Maria Pălăduș, vicepreședinta asociației REPER21. Obiectivul Acordului de la Paris, adoptat în 2015 de 195 de state ale lumii, era limitarea creşterii temperaturii medii la nivel global la mai puţin de 2 grade Celsius. Ce reprezintă temperatura medie la nivel global?Ana-Maria Pălăduș: „Temperatura medie globală, așa cum îi spune și numele, reprezintă o medie aritmetică a tuturor temperaturilor pe care le înregistrăm la nivel de glob. Ținta de 1,5 grade se raportează la perioada preindustrială. Și întotdeauna cînd auzim de creșteri sau de scăderi de temperaturi medii globale, ne raportăm la această perioadă. Pentru că, odată cu Revoluția Industrială, la nivel global, am început să folosim combustibili fosili, adică petrol, cărbuni și gaze naturale, pe care noi pînă atunci nu îi foloseam. Acești combustibili, adevărat aur negru, cu o putere calorică incredibil de mare, am început să îi folosim în mod accelerat în ultimele două secole. Această utilizare a venit cu foarte multe părți bune pentru că ne-am dezvoltat într-un ritm absolut incredibil, raportat la ce știau generațiile de pînă atunci. Am descoperit trenul, toată industria, agricultura industrială și așa mai departe. Numai că a venit și cu un revers al medaliei și anume că prin utilizarea acestor combustibili fosili emitem gaze cu efect de seră în atmosferă, care contribuie la creșterea temperaturilor medii globale. Acesta e efectul de seră antropic – generat de om. Iar limitarea la 1,5-2 grade față de perioada preindustrială este considerată de către oamenii de știință, de către climatologi, la nivel global un prag dincolo de care sistemul climatic global poate să producă niște pagube foarte importante asupra noastră ca umanitate. Și de aceea această încercare de a limita ideal la 1,5, în cel mai rău caz la 2 grade Celsius.”Ce s-a întîmplat între timp, ce au făcut statele semnatare ale acordului, în ce măsură şi-au respectat angajamentele?Ana-Maria Pălăduș: „S-au întîmplat lucruri, aș începe cu cele relativ pozitive. Acordul de la Paris a presupus ca statele care au semnat acest angajament să publice periodic Contribuții Naționale Determinate, prin care arată ce eforturi fac la nivel național pentru a se menține în această țintă de 1,5 respectiv 2 grade Celsius. Și recent au fost publicate ultimele, în luna noiembrie, pentru COP30, care tocmai s-a terminat în Brazilia. Partea mai puțin bună este că sîntem în continuare pe o traiectorie de creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră. (...) Din punct de vedere științific, considerăm că maximum 2 grade este o creștere pe care putem să o ținem în frîu și care să fie relativ decentă. Peste 2 grade, sînt studii care au apărut, o să avem fenomene meteo extreme din ce în ce mai pronunțate, secete prelungite, precipitații foarte abundente, bruște, creșteri ale nivelului mărilor și oceanelor. Adică o să fie incomparabil mai greu decît ce trăim în prezent și nu o să fie la fel de greu pentru toți. Asta e o chestiune foarte importantă pe care trebuie să o avem în vedere: că nu sîntem cu toții egali în fața schimbărilor climatice.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Judecătoarea Raluca Moroșanu a spus azi, în deschiderea conferinței de presă a Curții de Apel București că îl susține pe colegul său Laurențiu Beșu și că tot ce a spus el este adevărat. Judecătoarea se referă la mărturia judecătorului Beșu din documentarul „Justiție capturată” realizat de Recorder. Documentarul de două ore este rezultatul unei investigații jurnalistice de un an și jumătate și „încearcă să explice mecanismele complicate prin care sistemul judiciar, un pilon cheie al oricărui stat democratic, a ajuns să fie capturat de un grup de interese format din magistrați și politicieni.” Platforma Declic și asociația Funky Citizens au lansat o petiție adresată președintelui Nicușor Dan și premierului Ilie Bolojan prin care se cere modificarea Legilor Justiției. Am vorbit cu avocatul Adrian Rista despre dezvăluirile din zilele acestea şi problemele sistemului de justiţie. Cum vă explicați curajul judecătoarei Raluca Moroșanu de a declara, în fața președintei Curții de Apel, că-și susține colegul care face dezvăluiri despre cum au ajuns să se prescrie mari dosare de corupție, prin schimbarea completurilor de judecată sau tergiversarea dosarelor?Adrian Rista: „Din punctul meu de vedere, aș începe din altă parte. A alege cariera de magistrat este un act de curaj. Prin răspunderea pe care o are un magistrat trebuie să existe și o anumită doză de curaj conștient, nu un curaj inconștient. Pentru că este foarte clar că în activitate, lucrurile care se petrec sînt atît de importante, atît la nivelul fiecărui caz, cît și la nivelul societății, ca întreg sistem de justiție, încît nu cred că poți să devii un magistrat bun fără să ai o doză de curaj. În același timp, după conferință, nu pot să nu observ că mai multe asociații ale magistraților discută despre introducerea sistemului de avertizor de integritate în justiție, ceea ce astăzi este prohibit. Eu sper ca această presiune pe care o fac asociațiile profesionale să dea rezultate și să existe un sistem de avertizor de integritate în cadrul profesiei, unde se poate vedea dacă fiecare avertizare este făcută în folosul sistemului sau sînt aceste dispute între magistrați. M-aș bucura să existe un sistem prin care magistrații să capete o voce mult mai clară într-un cadru instituțional atunci cînd se întîmplă asemenea lucruri.”De unde ar trebui început pentru modificarea Legilor Justiției, astfel încît să nu mai fie posibile tergiversări ale dosarelor pînă la termenul de prescripție?Adrian Rista: „Nu doar pentru prescripție, prescripția este o problemă care este în discuție. Din ce am observat, am văzut că există disponibilitate din partea președintelui, a premierului și a ministrului justiției. Cred că în acest dialog este firesc să stea la masa discuțiilor, și nu cred că a negocierilor politice, ci a discuțiilor despre sistem și a soluțiilor pentru sistem, evident, magistrații, celelalte profesii juridice și, evident, și societatea civilă. Pentru că justiția este o chestiune care ne interesează pe toți. Discutăm despre puteri în stat și despre conflicte între ele. Nu există absolut nici o putere fără Constituție, iar Constituția provine de la popor. Atîta timp cît există oameni în stradă, și chiar dacă nu sînt toți oamenii în stradă, este destul de clar că avem un conflict – nu vreau să fie înțeles într-un sens exacerbat. Există o nemulțumire, cel puțin. Nu cred că problemele sistemice vor fi rezolvate în stradă sau în proteste, dar protestul este de luat în seamă. Este o formă de exprimare constituțională. Și cetățenii spun prin asta că nu se întîmplă ceea ce ar trebui. (...) Sper să existe un dialog structurat instituțional astfel încît să existe modificări legislative care să rezolve mult mai multe probleme decît prescripția.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Potrivit unei cercetări recente realizate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), peste jumătate dintre români consideră că regimul comunist a fost „un lucru bun”. Două treimi consideră că Nicolae Ceaușescu a fost „un lider bun”, iar aproape jumătate sînt convinși că „se trăia mai bine” înainte de 1989. Aceste percepții sînt puternice mai ales în rîndul tinerilor, care nu au memoria directă a perioadei comuniste. Cum se naște, așadar, nostalgia comunistă? Ce rol joacă factori precum deziluzia față de prezent, inegalitățile sociale ori incertitudinile economice și cum pot fi manipulați oamenii pornind de la aceste sentimente? O cercetare despre fenomenul nostalgiei pro-totalitare în mediul online, realizată de Didona Goanță, consultant de comunicare strategică și colaborator al IICCMER, ne arată cum funcționează aceste mecanisme de manipulare. Autoarea studiului a analizat 200 de postări care promovează figura lui Ceaușescu drept un lider autentic și mare patriot și vorbesc despre realizări ale regimului comunist și a descoperit că doar aceste 200 de postări au avut 130 de milioane de vizualizări. Didona Goanță: „În analiza mea am plecat de la două teme mult dicutate în spaţiul public. Prima este sondajul pe care l-aţi aminit, realizat de ICCMER. Dacă pentru segmentul de vîrstă 60+ putem găsi nişte argumente legate de nevoia lor de a adera la astfel de ideologii, ne-am întrebat cu toţi ce se întîmplă cu tinerii. De ce persoane care nu au trăit în comunism ajung să fie interesate de astfel de materiale de propagandă totalitară? Am fost interesată să văd dacă există în mediul online astfel de materiale şi cum se raportează tinerii la ele. A doua temă a fost cea legată de războiul hibrid. Nu ştiu cît de mult conştientizăm, dar cel puţin în ultimul an, social media a devenit un cîmp de luptă unde dezinformarea, manipularea, fake news au un singur scop: acela de a remodela mentalul colectiv şi de a distorsiona percepţiile în rîndul tinerilor. Nu întîmplător am analizat TikTok-ul. Mi-au mai atras atenţia nişte statistici, alarmante şi ele. În România avem cel mai mare număr de conturi de TikTok pe cap de locuitor. Avem 9 milioane de conturi, dar este interesant că acest număr a crescut brusc. În 2023 aveam 7 milioane, un an mai tîrziu ne-am trezit cu 9 milioane. Avem cel mai slab nivel de competenţe digitale din UE. Media este undeva la 76%, noi avem 46%. 90% dintre aceste conturi sînt înregistrate cu vîrsta între 13 şi 35 de ani – aşadar tineri care nu s-au născut, nu au crescut în comunism. Şi statisticile legate de timpul petrecut pe aceste reţele spun că în medie 2 ore şi jumătate se stă pe aceste reţele şi segmentul principal de vîrstă este undeva la 18-24 de ani. Dacă punem toate aceste elemente cap la cap, vorbim de o pepinieră importantă de tineri care sînt predispuşi la tot ce înseamnă manipulare, propagandă, fake news.”Cum poţi concura pe rețelele de socializare cu conturile crescute artificial, cum poţi să ajungi la oamenii deja expuşi la manipulare şi fake news?Didona Goanță: „Cu fermele de trolli şi de boţi nu prea poţi concura, ele cred că există în orice societate. Dar alte ţări au înţeles cît de periculos este acest fenomen şi au încercat să le izoleze. Noi pînă acum nu am făcut nimic. Cred că putem să vorbim în primul rînd de educaţie. Dar educaţia şi educarea nu se fac de la o zi la alta, avem nevoie de enorm de mult timp. Mai este o problemă: noi vedem aceste 130 de milioane de vizualizări dar nu ştim cum au fost ele internalizate de public. Corect ar fi să începem ample studii sociologice care să segmenteze exact acest public de 13-35 de ani, ca să înţelegem cum s-au raportat ei, ce au preluat din aceste mesaje şi apoi să începem să ajungem, cu informaţia, ţintit, către ei.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România

1 Decembrie 2025. 107 ani de la Marea Unire. Ce reprezintă azi Ziua Națională? Ce înseamnă patriotism? Ce sărbătorim la 1 Decembrie? Care a fost contextul care a permis Marea Unire? L-am întrebat pe istoricul Cristian Vasile. Cristian Vasile: „Simplu spus, (la 1 Decembrie) sărbătorim Marea Unire, o încununare a unei lupte naționale, derulată mai ales în secolul al XIX-lea, pentru că ideea națională s-a conturat tîrziu, ca la multe alte popoare europene, nu suntem noi primii sau ultimii. Și a fost un mare noroc, în primul rînd. Asta nu prea spunem cu glas tare. A fost un mare noroc pentru că la fel de bine se putea întîmpla să nu se realizeze Marea Unire. Marele noroc a fost prăbușirea mai multor imperii. Prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, prăbușirea Imperiului Rus. (...) Aceasta este conjunctura: prăbușirea imperiilor și o foarte bună organizare a elitei – mai ales a elitei din Transilvania, care a permis încununarea Unirii și unificarea Banatului și a Transilvaniei –, a elitelor culturale, bancare românești, pentru că românii din Ardeal dezvoltaseră și o mică și mijlocie burghezie, spre deosebire de Basarabia.” Cuvîntul patriotism nu a însemnat mereu ceea ce înseamnă astăzi. Care era semnificația sa la momentul Marii Unirii?Cristian Vasile: „Cei de la 1918, în linii mari, aveau doi termeni pentru ceea ce înțelegem noi azi prin patriotism. Vorbeau și de patriotism, dar vorbeau și despre naționalism. Naționalism era un fel de sinonim cu ideea națională. Nu ajunsese să fie compromis de o dreaptă extremă, de o dreaptă radicală. Adică și Iuliu Maniu și Mihai Ralea, deși politicieni de centru-dreapta, de centru-stânga și național-liberali, foloseau acești termeni. Problema este că în anii '30, mai ales odată cu ascensiunea extremei drepte, acest termen de naționalism începe să capete o nuanță peiorativă. Și intelectuali progresiști, intelectuali de centru încep să realizeze această mutație semantică și încep să se distanțeze de folosirea termenului de naționalism și adoptă termenul de patriotism. Sigur că a fost o perioadă de tranziție. Și termenul de românism a ajuns să fie compromis pentru că era utilizat demagogic, populist, de către legionari, de către cuziști, pentru că noi de fapt avem două fațete principale ale fascismului. Legionarismul, dar și cuzismul, partidul lui Octavian Goga, din păcate, și al lui A. C. Cuza.” Cum poți astăzi să spui că ești patriot fără să fii confundat cu acel naționalism periculos și extremist?Cristian Vasile: „Cred că o poți dovedi nu doar prin ceea ce spui, ci mai ales prin ceea ce faci. Și prin ceea ce scrii, prin ceea ce oferi spațiului public, cultural, politic. Cineva care se remarcă doar prin vorbe, care e un demagog, cred că nu poate fi socotit un patriot, un om care își iubește țara. E nevoie de fapte și, de fapt, pledoaria noastră ar trebui să fie pentru patriotismul faptelor.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural

Ce au discutat delegațiile ucraineană și americană la Geneva, pornind de la planul inițial de pace în Ucraina, propus de Statele Unite ale Americii, care prevedea, între altele, cedări teritoriale din partea Kievului, inclusiv ale unor zone controlate încă de Ucraina, diminuarea forțelor armate și angajamentul Ucrainei că nu va adera la NATO? Ce urmează pentru Ucraina? L-am întrebat pe istoricul Cosmin Popa.Cosmin Popa: „Putem spune că în momentul de față, deși vom continua să vorbim despre planul american, din acest plan american nu va mai rămîne mare lucru după negocierile de la Geneva și cele care vor urma, deci va fi un plan foarte mult schimbat. Rusia crede, în frunte cu Putin, că se află într-un moment militar extrem de favorabil, nici nu are importanță că avansul militar din scriptele oficiale rusești rareori este același cu cel care se înregistrează pe teren. Acest lucru s-a întîmplat și în prima parte a războiului – pentru Rusia este mai puțin importantă realitatea, dar este foarte importantă impresia pe care o degajă performanțele militare rusești. Ceea ce ne face să credem că această nouă variantă a planului, care ar avea și o susținere directă europeană și o susținere indirectă ucraineană, va fi respinsă de către Putin în măsura în care el nu va primi ceea ce își dorește și anume capitularea și fundamentarea serioasă a următoarei invazii împotriva Ucrainei și, de ce nu, și a Europei Centrale și de Sud-Est. Dar în aceste condiții, totuși, nu văd nicio preocupare nici la Washington și, din păcate, nici în capitalele europene sau la Bruxelles pentru gîndirea unei formule de pace care să contabilizeze foarte multe dintre evoluțiile deja petrecute pe teren și nici pentru gîndirea unor scenarii care să pornească de la cel mai pesimist pînă la cel mai optimist, astfel încît să știm exact cum salvăm Ucraina și, prin asta, și securitatea europeană.”Cum ar putea arăta în termeni concreți un armistițiu acceptabil pentru ambele părți? Cosmin Popa: „Dacă vorbim despre armistițiu, cum bine spuneți, acest armistițiu trebuie să pună accent pe încetarea focului, pe schimbul de prizonieri, pe trimiterea (înapoi în Ucraina) a copiilor ucraineni răpiți, deci pe chestiunile umanitare care să readucă acest război în cîmpul regulilor internaționale ale războiului. (...) Dar cred că partea cea mai importantă a unei păci acceptabile pentru Ucraina pleacă de la următoarea premisă esențială: specificarea limpede a modului, a etapelor și a momentului în care asupra Ucrainei independente, oricare ar fi configurația ei teritorială, rezultată în urma acestei păci, se vor extinde garanțiile de securitate occidentale.” Nu există riscul ca Ucraina să fie împinsă către un acord dezavantajos din cauza ezitărilor europene, din cauza incapacității Occidentului de a oferi bani, arme, muniții? Cosmin Popa: „Mi se pare că Occidentul, că Europa unită, că țările occidentale ezită, poate, mult mai puțin decît au făcut-o în trecut în legătură cu sprijinul militar, politic şi economic pe care îl acordă Ucrainei. Europa este decisă să reziste, să pună pe agenda politică a celorlalte mari puteri cerințele politice și geopolitice legate de această pace, pentru că știe foarte exact că miza aflată pe masa negociatorilor păcii în Ucraina cuprinde și viitorul proiectul european. Pentru că o pace a unui război care se desfășoară pe continentul european, fără participarea Europei și fără perspective politice și strategice concrete pentru țara victimă va însemna, fără doar și poate, decredibilizarea proiectului european pe termen istoric cel puțin mediu.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Discuţiile dintre delegaţiile ucraineană şi americană la Geneva pe tema planului de pace pentru Ucraina s-au încheiat recent, dar negocierile vor continua. Statele Unite au propus săptămîna trecută un plan de pace în 28 de puncte, acordînd Ucrainei un termen scurt, pînă în 27 noiembrie, să ia o decizie cu privire la acest plan. Preşedintele Volodimir Zelenski a vorbit în 21 noiembrie, într-un discurs video adresat naţiunii, despre faptul că „Ucraina se poate afla în fața unei alegeri foarte dificile. Fie pierderea demnității, fie riscul de a pierde un partener cheie”, angajîndu-se să caute soluţii împreună cu Statele Unite. Planul prevedea, între altele, cedări teritoriale din partea Kievului, inclusiv ale unor zone pe care încă le controlează, diminuarea forțelor armate, angajamentul Ucrainei că nu va adera la NATO. Invitata noastră este Angela Grămadă, cercetătoare aspațiului ex-sovietic, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale. Planul iniţial cerea Ucrainei să renunțe la Crimeea și la vaste regiuni din Estul și Sudul țări. Din perspectiva dreptului internațional ce ar însemna validarea acestor cîștiguri teritoriale obținute de statul-agresor? Angela Grămadă: „Ar însemna niște lucruri foarte grave pentru dreptul internațional public, ar însemna că și alte state care au probleme sau diferende teritoriale și nu le pot soluționa în cadrul unor foruri internaționale precum Organizația Națiunilor Unite sau alte organizații regionale în care acestea sînt prezente în calitate de state membre, nu vor mai apela la aceste foruri și vor recurge la arme, la agresiune militară pentru a soluționa o problemă pe care o au cu țara vecină. Și asta este foarte grav pentru că nu este exclus ca aceleași state, atunci cînd au probleme similare, să recurgă și la armele nucleare. (...) De fapt, ăsta este cel mai mare pericol pe care l-a lansat ca dezbatere la nivel de opinie publică internațională Federația Rusă agresînd militar Ucraina în 24 februarie 2022. Pe lîngă cea de-a doua mare provocare, cea în care a blocat dreptul internațional public și a pus sub un mare semn de întrebare legitimitatea tuturor convențiilor internaționale, tratatelor internaționale asumate, inclusiv de către Federația Rusă. În cadrul Ucrainei, Federația Rusă a încălcat peste 400 de convenții, nemaivorbind aici despre tratatul bilateral de prietenie Rusia-Ucraina, nemaivorbind despre tratatul bilateral de recunoaștere reciprocă a frontierelor sau de memorandumul de la Budapesta care a fost semnat în anul 1994 și Rusia apărea acolo în calitate de stat garant al securității ucraineni.”Au fost discuţii între ucraineni şi americani pe tema planului în 28 de puncte. Ce ar putea cere Ucraina să se revizuiască şi ce ar putea accepta din planul iniţial?Angela Grămadă: „Cred că Ucraina va porni chiar de la conceptul de suveranitate, pentru că fără recunoașterea suveranității, integrității și unității teritoriale, Ucraina nu poate să discute mai departe. (...) Nu cred că principiul suveranității, care este consfințit prin Constituție, poate fi trecut de către ucraineni atît de ușor cu vederea. Ei pot să renunțe la principiul integrării euroatlantice, pentru că se referă la alianța nordatlantică, dar în același timp vor insista asupra unor garanții de securitate diferite față de ce au primit în anul 1994 la Budapesta pentru că atunci s-a văzut foarte clar că statul care a devenit ulterior agresor și care nu avea decît asemenea intenții în ceea ce privește Ucraina nu este de încredere. Adică vor dori un cu totul altfel de parteneriat și garanții din partea occidentalilor, astfel încît Federația Rusă să nu mai poată niciodată să domine acest proces decizional cel puțin în ceea ce privește viitorul european al Ucrainei.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

LRT OPUS laidos „Be filtro“ svečias – Vilniuje viešinčios garsios britų grupės „The Tiger Lillies“ lyderis Martynas Jacque‘sas. Valandos trukmės pokalbis apie kūrybą, gastroles, įkvėpimą ir Ukrainą. Ved. Ramūnas Zilnys

Continuăm seria de emisiuni dedicate diplomației culturale și rolului Institutului Cultural Român. Vă propunem o dezbatere despre modelele europene de cooperare culturală și despre felul în care Germania și-a construit o rețea globală de institute culturale. Invitatul lui Matei Martin este Joachim Umlauf, fost director al Institutului Goethe din București, diplomat cultural de carieră. Printre altele, Joachim Umlauf predă la masterul de diplomație culturală al Facultății de Științe Politice, Universitatea din București. Cum este definit rolul Goethe-Institutului în politica culturală și externă a Germaniei?Joachim Umlauf: „Goethe-Institut este o instituție cu un caracter foarte specific, tipic germană. Într-o anumită situație istorică de după cel de-Al Doilea Război Mondial, Germania de Vest a creat sau a susținut instituții care să reprezinte Germania în străinătate. Elementul esențial aici – și cred că e ușor de înțeles de ce – este că s-au fondat sau sprijinit instituții care să fie la o anumită distanță de stat. După război, se dorea susținerea unor instituții care să nu fie identificate direct cu statul german, pentru că statul se discreditase complet prin național-socialism.De aceea au fost create instituții precum Goethe-Institut, reînființat, regîndit pe altă structură în 1951, sau Fundația Alexander von Humboldt, ori Serviciul German pentru Schimburi Academice (DAAD) – toate cu personalitate juridică, cu o anumită autonomie de conținut și, prin aceasta, cu o distanță față de stat. Este ceva tipic german. Trebuie ținut cont, pe lîngă aspectul legat de discreditarea Germaniei în lume și de încercarea de a fi reintegrată între națiunile civilizate, că Germania a avut mereu un caracter federal și un model descentralizat. Și asta a jucat un rol important.”Care este relația concretă dintre Goethe-Institut și Ministerul Federal de Externe?Joachim Umlauf: „Relația este clară: avem autonomie în ceea ce privește conținutul, dar depindem financiar de minister. Institutul primește fonduri, pe de o parte, de la Ministerul de Externe și, pe de altă parte, are propriile venituri obținute din cursuri și examene de limbă. Considerabile, dar insuficiente. Dar autonomia de conținut merge mînă în mînă cu dependența financiară.Există un așa-numit „contract-cadru” care stabilește regulile relației dintre Ministerul de Externe și Goethe-Institut. E un document general, stabil și, de regulă, nu este modificat. În plus, există obiective strategice, acorduri cu privire la obiective care se reînnoiesc, de obicei, o dată la patru ani și care sînt negociate cu Ministerul. Așa funcționează sistemul, în linii mari.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural 

Continuăm seria de emisiuni despre diplomația culturală și rolul culturii în diplomația publică a României. După ce ieri am discutat cu Corina Șuteu – fostă directoare a ICR-New York și fostă ministră a Culturii, astăzi l-am invitat pe Liviu Jicman, președinte al Institutului Cultural Român din 2021 aflat, acum, la final de mandat. Vorbim despre acțiunea ICR și despre cum poate cultura să profileze imaginea României în plan extern. Liviu Jicman: „Este primul mandat de patru ani, după epoca Horia-Roman Patapievici, respectiv după mutarea din 2012 a ICR de sub Preşedintele României sub controlul Senatului, cînd au funcţionat şi am şi aplicat în acelaşi timp atît legea de funcţionare cît şi strategia pentru perioada 2022-2026, pe care am adoptat-o la începutul mandatului împreună cu Consiliul de Conducere al ICR.”Care sînt direcţiile principale ale strategiei?Liviu Jicman: „Ne-am propus să ne concentrăm pe cîteva dintre obiectivele din legea de funcţionare a ICR, fiind conştienţi că, pe de-o parte e foarte bine ca legea să fie cît mai permisivă, pe de altă parte că într-un timp limitat nu putem să acţionăm pe toate palierele. Şi-atunci am prioritizat cîteva teme. Promovarea creaţiei contemporane, cultura vie este una dintre aceste priorităţi. La fel cum am încercat şi ne-am propus să urmăm inclusiv o agendă europeană, deci nu doar să ne limităm la colaborările care existau, de exemplu, în reţeaua EUNIC, parteneriate în ţările în care avem reprezentanţe dar chiar şi în alte spaţii în care sîntem reprezentaţi prin ambasade ale României, dar să vedem cum asumăm această agendă, cum o integrăm în discursul Institutului Cultural Român.”Avînd în vedere constrîngerile bugetare, ce reforme interne sînt prioritare pentru ICR în următoarea perioadă? Unde se poate interveni astfel încît să nu compromiteți acțiunea externă a institutului? Liviu Jicman: „Acest mandat a stat în integralitatea lui sub semnul reformei. De cînd am venit, am făcut o nouă structură care să fie adaptată acestei strategii dar în acelaşi timp reducînd funcţiile de conducere la parametrii legali, după care în 2023, împreună cu Consiliul de Coducere, am făcut o nouă ajustare, reducînd de la 12% la 8%, adică cu o treime funcţiile de conducere, desfiinţînd toate posturile de şef-birou, reducînd alte funcţii şi, tot cu sprijinul Consiliului de Conducere, pe 20 octombrie anul acesta am redus din nou poziţiile din structura ICR. Este locul în care noi putem acţiona legal. Am propus de asemenea şi cred că este timpul ca structura ICR din străinătate să fie adaptată spaţiului şi acolo unde putem să ne permitem echipe mai mici să putem reduce aceste echipe.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Săptămîna aceasta vă propunem o serie de discuții dedicate diplomației culturale și rolului Institutului Cultural Român ca instrument de soft power pentru promovarea culturii române în străinătate. Invitata noastră de astăzi este Corina Șuteu, expertă în politici culturale, fostă directoare la ICR New York, fostă ministră a culturii. Multe state europene au instituții prin care își promovează cultura în alte țări, dacă ne gîndim doar la Institutul Francez, la British Council, la Goethe-Institut sau Centrul Ceh. De ce este important să avem o instituție care să promoveze cultura română în străinătate, de ce arta are nevoie să fie susținută din bani publici pentru a trece granițele? Corina Șuteu: „E necesar pentru că politica culturală externă, felul în care exporți cultura este singurul element sensibil, emoțional pe care îl ai pentru a comunica despre o nație. Nu există alt element sensibil. Cînd a fost aici ambasador, Hans Klemm mi-a spus: îmi pare foarte rău să vă spun, doamna Șuteu, noi, americanii, am fost prezenți în trecut prin Biblioteca Americană, prin anumite schimburi iar astăzi nu sîntem prezenți decît prin schimbul de arme. Și asta nu dă o imagine bună despre America. Norocul lor este că au Netflix și au filmele pe care le fac și Hollywoodul compensează asta. Dar noi nu avem Hollywoodul, noi nu avem un magnat, un fel de uriașă mașinărie care să transmită cultura europeană, cultura română și care să le deschidă cetățenilor lumii o fereastră către zona sensibilă, empatică a unei țări. Or, asta nu poate face decît un institut ca Institutul Cultural Român, ca Goethe-Institut, ca Institutul Francez. Asta nu se poate face decît din fonduri publice. Pentru că trebuie să existe o gîndire competentă și unitară despre cum cu resurse mici putem să avem un efect important. (...) Ideea de a avea o susținere pentru acei artiști, acele proiecte, acele evenimente care cîștigă interesul piețelor culturale externe nu se poate face decît prin susținere publică. Și-mi permit să spun că, pe lîngă susținerea publică și cantitățile de resurse alocate altor domenii, alocarea din fonduri publice pentru schimburile culturale internaționale este modestă sau, dacă nu e modestă, ea încă nu are o direcție strategică foarte clară. Dacă vrem să fim cunoscuți, noi avem nevoie să explicăm și cine sîntem în sufletul nostru, nu doar în acțiunile noastre legate de economie, de industrie, de armament. Pînă la urmă, marii noștri ambasadori în lume sînt artiștii. Sîntem o țară care produce talent într-o cantitate impresionantă. Ce facem noi cu acest talent, cum acompaniem acest talent, care oricum își va găsi la un moment dat expresia? E preferabil să-i dăm acea acompaniere pentru ca el să poată să fie și reprezentativ. Nu să ne trezim abia cînd el devine reprezentativ că spunem că-i al nostru și după aceea citim în muzee Brâncuși French born in Romania.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural

Ukrainos prezidentas sako, kad Rusija gali pradėti agresiją prieš kitą Europos šalį dar prieš baigdama karą su Ukraina.Interviu laikraščiui „The Guardian“, Volodymyras Zelenskis pažymėjo, kad Kremlius vykdo hibridinį karą prieš Europą ir bando NATO ribas. Jis susieja piktavališkos veiklos padidėjimą visoje Europoje, išskirdamas dronų įsibrovimą į Lenkijos oro erdvę, o vėliau dronų pasirodymą virš Kopenhagos, Miuncheno ir Briuselio oro uostų.

Crezi că locul unde te așezi la interviu sau cum te îmbraci influențează decizia finală? Gândește-te din nou. Diana Dumitrel, fost Director of International Recruiting la Adobe și Google, dezvăluie ce contează cu adevărat în procesele de recrutare și cum să navighezi o carieră internațională.Ce vei descoperi:De ce competențele tehnice cântăresc mai mult decât soft skills la angajare (dar se inversează la promovare)Miturile despre interviuri: unde stai la masă, cum dai mâna și ce contează de faptCum să te poziționezi autentic când îți dorești foarte tare un rolDiferențele esențiale între candidații români și cei internaționaliCulisele relocării în San Francisco: costuri ascunse, provocări reale și beneficii neașteptateDe ce românii au atuuri unice (adaptabilitate, reziliență, educație solidă) dar nu le valorificăPentru cine este acest episod:Studenți și tineri profesioniști care se pregătesc pentru interviuriProfesioniști care consideră o reconversie sau o carieră internaționalăPărinți care evaluează relocarea cu familiaOricine vrea să înțeleagă cum funcționează cu adevărat recrutarea la nivel globalDate cheie din episod:Hard vs Soft Skills: La angajare contează mai mult competențele tehnice, la promovare echilibrul se schimbăCV-ul perfect: Simplu, fără greșeli, adaptat rolului Cât să bifezi din fișa postului: 60-75% din cerințele obligatorii sunt suficiente pentru a aplicaRed flags: Vorbești în generalități, nu urmezi instrucțiuni simple în email-uri, nu pui întrebăriAcest episod este produs și distribuit cu susținerea E.ON Energie România.

LRT OPUS laidos „Be filtro“ svečias – garsus amerikiečių elektroninės muzikos kūrėjas, didžėjus ir prodiuseris Carlas Craigas. Ved. Ramūnas Zilnys

Kassavaitinė 15min tinklalaidė apie futbolą „Skrieja kamuolys“ tradiciškai apžvelgia svarbiausius savaitės futbolo įvykius. Šįkart didžiausias dėmesys – „katastrofinei“ situacijai Vilniaus „Žalgirio“ klube, aiškėjantiems atsakymams A lygoje, lietuvių pasirodymas Europoje, nepadoriems rezultatams UEFA Čempionų lygoje, dominuojančiam Londono „Arsenal“, įsibėgėjančiam (?) „Manchester United“ ir nuo skardžio toliau krentančiam „Liverpool“. Žinoma, daug dėmesio skyrėme ir „El Clasico“ mūšiui bei Lamine‘o Yamalio liežuviui, Vokietijos, Italijos čempionatams bei stebinančio Edinburgo „Hearts“ sirgalių gestui Mariui Žaliūkui. Studijoje – 15min sporto žurnalistai Marius Bagdonas ir Aurimas Tamulionis bei „Go3“ komentatorius Karolis Dudėnas. 00:00 Karolio ūsai ir Mariaus gastrolės 02:44 „Katastrofinis“ Vilniaus „Žalgiris“ 27:20 Interviu su Mantu Kalniečiu 31:10 „Žalgirių“ mūšis ir bronzinė intriga 48:46 Iškritusi „Dainava“ 55:46 Lietuviai Europoje 1:00:53 Nepadorūs skirtumai ČL 1:11:37 „Arsenal“, MU pergalės ir „Liverpool“ duobė 1:42:03 „El Clasico“ ir Lamine‘o liežuvis 1:52:08 „Bayern“ diktatūra ir sutartis Kompany 1:55:16 KDB trauma ir „Juventus“ nuosmukis 2:03:02 „Mjällby“, „Hearts“ ir nepamirštamas M.Žaliūkas

Opinie: Ce vrea Sorin Grindeanu? Controlul Justiției? (DW) - Cu ce tinichele de coadă candidează Marcel Ciolacu la CJ Buzău: scandalul cu jeturile private Nordis, farmaciile și fotovoltaicele nepotului, afacerile protejatei, deficitul-record (G4Media) - Cum a fost construită Catedrala Națională. Interviu cu arhitectul celei mai mari catedrale ortodoxe din lume (HotNews) Bolojan: Eu pot să plec mâine. Dar să mi se spună care sunt soluţiile geniale, care corectează lucruri şi nu deranjează pe nimeni (News.ro) Premierul Ilie Bolojan afirmă că poate în orice moment să renunţe la funcţie, dar solicită să i se spună care sunt ”soluţiile geniale” prin care deficitul bugetar poate fi corectat, scrie News.ro. ”Orice partid consideră că Guvernul nu-şi face datoria are posibilitatea să depună moţiuni de cenzură şi să facă o majoritate în Parlament, în aşa fel încât, cu AUR, cu cine se poate, ca Guvernul să plece”, adaugă prim-ministrul. ”În administraţia locală din România, în majoritatea unităţilor administrative, cheltuielile de personal reprezintă între 60 şi 90%. Dacă vrei să faci ceva reduceri din total cheltuieli şi nu vrei să te atingi de personal, foarte bine, te duci la diferenţa care este foarte mică. Ce înseamnă asta? Înseamnă cheltuielile cu încălzirea şcolilor, cu iluminatul public. Asta vrem să facem? ”. Ilie Bolojan a anunţat că va ”insista şi pe partea de reduceri administrative” în administraţia centrală. Joi seară, la Antena 3, Bolojan a mai spus că declaraţiile contradictorii în interiorul coaliţiei aflate la guvernare au legătură cu încrederea oamenilor.  INTERVIU Theodor Paleologu: „E foarte plauzibilă o alianță PSD–AUR. Au foarte multe lucruri în comun” (Adevărul) Prevalența teoriilor conspirației și ascensiunea extremismului reprezintă fenomene îngrijorătoare în societatea românească contemporană, potrivit analizei lui Theodor Paleologu. În Interviurile Adevărul, fostul ministru al Culturii a abordat aceste teme, subliniind impactul lor asupra climatului politic și social. Opinie: Ce vrea Sorin Grindeanu? Controlul Justiției? (DW) Mizele conflictului din coaliția de guvernământ au legătură cu decredibilizarea premierului Ilie Bolojan, cu o restaurație similară celei din perioada Dragnea, cu bătălia pentru controlul instanțelor și parchetelor, avertizează jurnalista Sabina Fati, corespondent DW. Sorin Grindeanu are ambiții mai mari, vrea să fie ales, la Congresul din 7 noiembrie, președinte plin al PSD. Pentru a ajunge acolo, trebuie să-și protejeze oamenii mai bine decât a făcut-o în 2017 (când a adoptat Ordonanța 13, care anula infracțiunea de neglijență în serviciu, introducea pragul de 200.000 de lei pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu și anula ideea de favorizare a făptuitorului în cazul în care un membru de familie îl proteja pe un altul. Sub presiunea străzii a renunțat în final la aceste idealuri pro-corupție).  Miza e în continuare controlul asupra Justiției. Ministrul de resort, Radu Marinescu, este omul trimis de primărița Craiovei, Olguța Vasilescu, devenită una din cele mai puternice figuri din partid. Ministrul Justiției este omul cheie din guvern care îi propune președintelui întreaga elită a parchetelor: procurorul general, procurorul șef al DNA și adjuncții lui, șeful Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) și adjuncții lui, plus șefii de secții. Anul viitor se fac noi propuneri. PSD vrea să controleze cât mai mult din această mare felie a magistraților, așa că încearcă să-i ajute, pentru ca, la rândul lor, să fie ajutat. Înalta Curte a făcut deja câțiva pași prietenoși spre PSD, în dosare importante, iar după respingerea legii la CCR, cei mai mulți procurori și judecători au ieșit din greva în care intraseră la sfârșitul lunii august.  Cu ce tinichele de coadă candidează Marcel Ciolacu la CJ Buzău: scandalul cu jeturile private Nordis, farmaciile și fotovoltaicele nepotului, afacerile protejatei, deficitul-record (G4Media) Marcel Ciolacu are o șansă mare să câștige în sfârșit la vot pe persoană fizică la CJ Buzău. Fostul premier PSD părea anulat politic de înfrângerea de la prezidențiale, de blatul cu George Simion, de scandalurile de corupție și de cel mai mare deficit bugetar din UE. Spre deosebire însă de colegii de coaliție Klaus Iohannis și Nicolae Ciucă, Ciolacu vrea cu orice preț să revină în prim-plan. Nu am văzut până acum la fostul premier nici un gest de regret ori penitență pentru la dezastrul politic și bugetar din 2024. Doar declarații care sfidează bunul simț. Ciolacu e în pole-position la alegerile din 7 decembrie pentru că nici un alt partid important nu și-a anunțat un candidat la șefia Consiliului Județean Buzău, un județ oricum dominat copios de PSD, care are 76% din primari. În plus, el a negociat în ultimele săptămâni cu mai multe figuri relevante din județ pentru a se asigura de susținerea lor sau măcar de non-combat, potrivit informațiilor G4Media. Iar sâmbătă, Ciolacu vrea să își asigure la o mare conferință de partid sprijinul primarilor PSD din județ. VIDEO „Patriarhia a aplicat un sistem privind bugetul cu care noi nu eram obișnuiți”. Cum a fost construită Catedrala Națională. Interviu cu arhitectul celei mai mari catedrale ortodoxe din lume (HotNews) „Un manager de proiect elvețian m-a întrebat: «de ce vă trebuie o biserică atât de mare? În Elveția toate catedralele noastre sunt goale»”, povestește, într-un interviu pentru publicul HotNews, arhitectul Constantin Amâiei, cel care s-a ocupat de proiectul Catedralei Naționale. Cu câteva zile înainte de inaugurarea construcției monumentale începute în 2010, Constantin Amâiei dezvăluie detalii neștiute despre lucrările ale căror costuri se ridicau la începutul acestui an la 270 milioane de euro, potrivit Patriarhiei.   „Am avut și critici de la colegi arhitecți care spuneau că trebuia să facem o catedrală din secolul 21 cu sticlă și metal. Noi a considerat că e mai bine să fie o catedrală tradițională pentru că noi, ortodocșii, avem în mentalul colectiv o anumită formă a bisericii. Dacă o modificăm, nu o mai recunoaștem”, spune Constantin Amâiei.  Constantin Amâiei este din Bacău, membru al Ordinului Arhitecților. Este de asemenea, autorul Catedralei „Înălțarea Domnului” din Bacău. Catedrala Națională sau a „Mântuirii Neamului” va fi inaugurată în 26 octombrie, după mai bine de 15 ani de la începerea lucrărilor. La eveniment va fi prezent și Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului. De asemenea, sunt așteptați mii de credincioși din toată țara.

Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), a 13-a ediție, e în plină desfășurare, cu sute de evenimente programate în școli și licee din Iași și din cîteva localități învecinate, la Casa Filit - un cort gigantic amplasat temporar în centrul orașului -, în cafenele și cluburi și pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Invitați: scriitori, traducători, editori, agenți literari și jurnaliști culturali din România și din străinătate care participă la lecturi, sesiuni de autografe și întîlniri profesionale. Într-un context dificil pentru cultura scrisă peste tot în lume (dar mai ales în România), cînd asistăm la un declin al cărții, am vorbit despre cum poate fi încurajată practica lecturii cu doi scriitori optimiști în ceea ce privește prezentul și viitorul cărții.Andreea Răsuceanu este autoarea a trei romane foarte bine primite de critică și de public: „O formă de viață necunoscută”, „Vîntul, duhul, suflarea” și „Linia Kármán” - așa numita Trilogie a satului C. Este, de asemenea, fondatoarea unei colecții de literatură română la Humanitas, coordonatoare de antologii de proză, cercetătoare a geografiei literare. Iar  Florin Bican este unul dintre cei mai iubiți autori de literatură pentru copii. A scris, printre altele: „Reciclopedia de povești cu rimă și fără tîlc”, „Tropice tîmpe”, seria cu Apolodor, din care fac parte „Cartea Albă cu Apolodor sau Apolododecameronul”,„Descoperim cu Apolodor, în Deltă, păsările-n zbor”,„Hai pe lună împreună” și „Apolodor pe crestele Carpaților”. O plimbare, zilele acestea, pe străzile Iașiului, ne-ar putea lua prin surprindere. Pentru că mai peste tot vezi oameni care se plimbă cu cîte o carte în mînă. Iar evenimentele cu scriitori fac săli pline. Pe de altă parte, realitatea măsurată statistic ne arată că se citește tot mai puțin în România. Cum se explică acest paradox?Florin Bican: „Cu mulți ani în urmă îmi spuneam și eu că în România nu se mai citește. Între timp m-am tot plimbat pe la diverse festivaluri și am întîlnit clase întregi de copii care citesc. Nu știu dacă e neapărat reprezentativ din punct de vedere statistic. În orice caz, cei care citesc o fac cu seriozitate, cu implicare. Deci nu mă surprinde să întîlnesc, la Iași sau prin alte locuri, tineri pasionați de literatură. Să știți însă că mulți dintre cei care deplîng soarta lecturii invocînd date statistice nu sînt statisticieni. Și, adesea, nu sînt nici cititori.”  Cum e să te întîlnești cu publicul, la festivalurile literare? Ce înseamnă această comunicare directă cu cititorii?Andreea Răsuceanu: „Scrisul e o ocupație solitară. Dar eu, una, nu scriu pentru mine, nu aș putea scrie făcînd abstracție de cititori. Literatura e o formă de comunicare. (...) De asta am și atîtea emoții cînd mă întîlnesc cu publicul, de pildă, aici, la Iași. Mai ales cititorii tineri au întrebări care mă iau prin surprindere. Ei au o anumită grilă - diferită de a noastră - de a înțelege literatura și de a o raporta la realitatea lor. Din această dinamică se nasc întrebări cu totul originale, ceea ce e foarte interesant pentru un scriitor. Se naște, de aici, un schimb echitabil. Dar emoția rămîne.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! Interviu realizat de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural 

Ar visi žinome kam reikalinga valdyba? Apie valdybos paskirtį, naudą ir efektyvumą įmonėje, taip pat tam reikalingą kompetenciją - interviu su Ryčiu Ambrazevičium, BICG prezidentu. Visą laidą galite pamatyti prisijungę prie Vadovo laiko klubo paskyros - https://vadovavimas.lt/klubas/

„Bažnyčios kelias yra žmogus“, - sako kardinolas Audrys Juozas Bačkis, aptardamas šių dienų visuomenės aktualijas, ypač - taikiai reiškiamą kultūros žmonių nepasitenkinimą ir troškimą, kad Lietuvos vardas nebūtų žeminamas pasaulyje. Interviu su kardinolu išgirsite iš karto po vedamojo skilties, kurioje pasakosime apie kraštutinę dešinę Prancūzijoje, kovas dėl tautos sielos ir iš kur atsirado ir ką reiškia naujas terminas „bolorizacija“.Spaudos apžvalgoje – pirmojo popiežiaus Leono XIV oficialaus dokumento - apaštališkojo paraginimo „Dilexit te“ komentarai ir vandalizmo prieš bažnyčias banga Vokietijoje (parengė Giedrius Tamaševičius).Popiežiaus Jono XXIII-ojo „Mėnesienos kalba“ 1962 m. spalio 11 d. (su archyviniu popiežiaus balso įrašu).Kun. Mozės Mitkevičiaus pasakojimas apie apaštalą Paulių ir jo talkininką Barnabą.Gabrielės Gailiūtės-Bernotienės radijo apybraiža „Apie laimę būti normaliais žmonėmis“.Redaktoriai Rūta Tumėnaitė ir Julius Sasnauskas.

Rugsėjį NARA kolegos Denis Vėjas ir Sigita Vegytė grįžo iš Ukrainos, kur praleido porą savaičių. Jie lankėsi Kyjive, Charkive, Donbaso regione esančiame Kramatorske, per kurį Ukrainos kariai keliauja ir grįžta iš fronto, Lvive. Šįkart jie gilinosi į karo belaisvių ir moterų teisių temas. Ši tinklalaidė – tai užkulisiai į jų darbą, o artimiausiomis savaitėmis išvysite ir pirmas jų publikacijas. Autorė: Indrė Kiršaitė

De ce unii dintre noi se radicalizează, iar alții nu? Ce este rigiditatea cognitivă, ce este flexibilitatea cognitivă? Putem să ne eliberăm, odată căzuți în capcana unei dogme? Căutăm răspunsuri la aceste întrebări împreună cu psihologa și psihoterapeuta Zenobia Niculiță, pornind de la volumul „Creierul ideologic. Neuroștiințele politice și credințele rigide” de Leor Zmigrod (Polirom, trad. Petru Iamandi). Leor Zmigrod este o apreciată cercetătoare în domeniul neuroștiințelor politice, doctor în psihologie la Cambridge University, bursieră la Stanford, Harvard și institutele de studii avansate de la Paris și Berlin.Zenobia Niculiță: „Rigiditatea cognitivă este o trăsătură care are de-a face cu dificultatea sau chiar incapacitatea creierului de a se adapta la schimbări rapide, neprevăzute, neanunţate. (...) Această trăsătură se pare că este într-o corelaţie directă şi formează un tablou împreună cu: dificultatea de a accepta dovezi experimentale sau argumente palpabile, toleranţa foarte scăzută la dezacordul altcuiva, confuzia pe care o facem între un argument, o idee şi persoana care o susţine, viziuni dihotomice ale lumii – bine şi rău, corect şi incorect, noi şi ceilalţi – şi, pînă la final, o predispoziţie spre a adera la ideologii extreme, radicale, fie că sînt ele politice, religioase sau de altă natură.”S-ar putea obiecta că un creier flexibil, gata să renunțe la o idee sau alta, este dovada lipsei de rigoare sau chiar de caracter, că ia decizii după cum bate vîntul, nu conform unor principii ferme, unor valori. Care e diferența între flexibilitate și lipsa de rigoare?Zenobia Niculiță: „M-am simţit şi eu provocată de ideea aceasta: care este diferenţa între a fi flexibil intelectual şi a fi lipsit de coloană vertebrală. Deocamdată am două direcţii în care caut răspunsurile, pentru mine în primul rînd. Prima ar fi aceasta: să nu facem o confuzie între flexibilitatea gîndirii şi flexibilitatea morală. Oamenii care sînt flexibili în ceea ce gîndesc pot să accepte că există şi alte idei şi alte valori. Nu înseamnă că vor adera la toate ideile şi valorile la care se pot gîndi sau la care sînt expuşi. În ceea ce priveşte moralitatea, nu cred că trebuie să existe rigiditate, dar flexibilitatea trebuie să fie mult mai lentă şi procesată în mod constant. Adică, dacă la vîrsta adultă ajungem să asimilăm o valoare nouă, acea valoare trebuie să fie gîndită, regîndită, discutată, trecută printr-o grămadă de filtre. Şi cealaltă direcţie ţine tocmai de capacitatea de a conţine ca adult două perspective dar şi două emoţii diferite fără să simţi nevoia să o anihilezi pe cealaltă. Adică acea capacitate de a accepta că există şi un altul – valoric, ideologic – fără să simţi nevoia să îl anihilezi ca să-ţi validezi propria opţiune. Să poţi să-ţi susţii propria opţiune şi să aderi în continuare la ea acceptînd că altcineva n-o face, că altcineva este pe altă poziţie. Şi asta este o dovadă de maturitate cognitivă şi emoţională.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Kaip niekada nenustoti mokytis ir tinkamai pasirinkti vadovavimo autoritetus siekiant lyderio pozicijos? Apie lyderystės įmonėje, kariuomenėje ar bet kokioje kitoje situacijoje panašumus. Interviu su pulkininku, Lietuvos šaulių sąjungos vadu, knygos „UŽRAŠAI APIE VADOVAVIMĄ IR LYDERYSTĘ. Ką išmokau ir supratau per 30 metų Lietuvos kariuomenėje“ autoriumi Linu Idzeliu. Visą laidą galite pamatyti prisijungę prie Vadovo laiko klubo paskyros - https://vadovavimas.lt/klubas/

La 17 ani, Alexandru Teodorescu a fost arestat pentru uneltire împotriva ordinii sociale. Făcea parte din organizația anticomunistă Frontul Eliberării Naționale, alături de încă 12 tineri. Era anul 1959. Toți au fost arestați și au primit pedepse între 5 și 23 de ani de muncă silnică. În 1964 au fost eliberați. Alexandru Teodorescu a studiat apoi engleza la Universitatea din București, a fost profesor de engleză iar în 1977 s-a stabilit în Germania. A scris despre experienţa teribilă a detenţiei politice şi despre anii de după eliberare în volumele „Celula de minori” și „Tenebre și lumini”, apărute la Cartea Românească. Alexandru Teodorescu: „Ceea ce era să ne doboare a fost dorul de mamă. Eram, aproape toţi, băiatul mamei. Şi lipsa mamei a fost lucrul cel mai greu de suportat. Culmea este că, în 5 ani, în închisori şi în lagăre de muncă forţată, n-am plîns niciodată, n-am văzut om plîngînd. Pînă şi noi, orice ni se întîmpla, bătuţi, înjuraţi, nu reacţionam.”Credeţi că revolta, chiar dacă a fost înăbuşită, şi-a avut rostul?Alexandru Teodorescu: „Da, da, categoric! Eu am intrat băiatul mamei şi am devenit un luptător. În sensul că, fără să discut cu ceilalţi, mi-am spus că am datoria morală să mă întorc acasă. Şi am devenit un luptător pentru supravieţuire. (...) Pentru a supravieţui a trebuit să mobilizez tot potenţialul meu. Am descoperit un potenţial pe care nu ştiam că-l aveam. Şi asta a contat imens. Nicolae Steinhardt scrie în Jurnalul fericirii că lucrul care contează cel mai mult este caracterul. Şi, într-adevăr, caracterul ni s-a întărit puternic. Am învăţat să folosim piedica, obstacolul – căutam imediat cum putem să le transformăm în ceva pozitiv, folositor. (...) Regula noastră şi modul nostru de a supravieţui era: învaţă şi dă mai departe!”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

(Originaliai publikuota Nauja Scena tinklalaidės sraute ir NARA YouTube) Interviu su dainininke ir dainų autore Liuce (Liucija Vaicenavičiūtė), pavasario pabaigoje išleidusia debiutinį albumą „Šviesi naktis“. Pamatykite interviu: https://youtu.be/aBAGeK95qjw?feature=shared Epizodo publikacija: https://nara.lt/lt/articles-lt/liuce-interviu Sekite visas „Nauja scena“ publikacijas ir prenumeruokite naujienlaiškį: https://nara.lt/nauja-scena Tekstų ir tinklalaidžių seriją „Nauja scena“ iš dalies finansuoja Medijų rėmimo fondas.

Vă oferim spre ascultare, în premieră, un fragment dintr-un interviu realizat în anul 2001 cu Starețul Tadei de la Vitovnița, marele duhovnic al Serbiei, de către monahul Simeon și Ionuț Gurgu. Interviul s-a desfășurat în română și sârbă, iar transcrierea integrală se găsește în volumul „Starețul Tadei de la Vitovnița – Ai biruit patima, ai biruit tristețea”, apărut în anul 2020 la Editura Predania.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Urmăriți un relevant material realizat pe străzile în Ierusalim în care evreii ortodocși sunt confruntați cu celebrele profeții mesianice din Vechiul Testament dintre care cea mai exactă și celebră este capitolul 53 din Isaia.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Laikinai einantis žemės ūkio ministro pareigas Ignas Hofmanas, pajutęs politikų norą jį pakeisti, nemato galimybių dirbti toliau šiuo politiniu laikotarpiu ir žada grįžti į savo ūkį. Interviu po to, kai Prezidentūroje apsilankė politikų siūlomas kitas kandidatas į ministrus, Ignas Hofmanas giria ministru siūlomą Andrių Palionį, bet savęs naujoje komandoje nemato.Vaikų dienos centras Širvintų rajone Vileikiškių kaime veikia jau 15 metų ir išlieka populiarus. Kasmet jį lanko dvi dešimtys vietos moksleivių, ateina ir jau mokyklą baigusių vaikai. Kuo patraukli centro veikla? Reportaže kalba patys vaikai, bendruomenės pirmininkas Zenonas Miselis ir dienos centro vadovė Irena Saulevičienė.Keramikos edukacijos - ne tik regionuose sparčiai pastaraisiais metais populiarėjanti veikla. Profesionalai teigia, kad molis sugeria neigiamas emocijas, skatina vaizduotę ir sustabdo laiką. Kodėl tai yra pasakoja Mažeikių krašte žinomas keramikas, Viekšnių meno mokyklos mokytojas metodininkas Vitalijus Baltutis.Ved. Arvydas Urba

Vrei să înveți cum să faci marketing sănătos? Abonează-te la newsletterul săptămânal: https://katai.ro/Social media nu mai e ce a fost acum 3 ani. Algoritmii, AI-ul și așteptările publicului au schimbat complet regulile jocului.În acest episod stăm de vorbă cu Simona Oțel și Andy Vanca despre cum arată „the new normal” în social media, ce greșeli fac brandurile, cum găsești echilibrul între trenduri și valori și dacă storytelling-ul mai este o superputere în era AI.Dacă ești marketer, creator de conținut sau antreprenor, discuția asta îți va da inspirație și claritate pentru strategia ta digitală.Subiecte pe care le-am discutat:0:00 – Intro0:47 – The new normal în social media5:04 – Cum s-a schimbat felul în care oamenii folosesc social media în ultimii 3 ani11:22 – Trenduri vs. valori de brand: cum găsești echilibrul?16:48 – Cum arată o strategie de social media marketing sportiv? Ce constrângeri și oportunități apar?22:52 – Cum convingi un brand să nu alerge doar după virale?28:08 – Cum faci comunicarea pe social media relevantă pentru toată lumea30:50 – O platformă de social media pe care o iubesc vs. una care nu le place (și de ce)41:56 – Cum s-au schimbat așteptările publicului în social media48:25 – Sentimentul de „nu fac destul” ca marketeri52:23 – În era AI, mai e storytelling-ul o superputere?56:47 – Cum folosesc AI-ul în munca lor de zi cu zi59:33 – De unde se inspiră ca să poată crea ceva care merită să fie publicat?1:05:38 – Ce nu le place să vadă în social media la branduri1:06:48 – Ce nu înțeleg oamenii de social media despre social media astăzi1:09:17 – Greșeli făcute pe social media și ce au învățat din ele1:13:04 – Mituri despre social media marketing1:15:42 – Ce nu mai funcționează în social media astăzi1:18:47 – Ce le-ar plăcea să învețe lumea de la ei despre social media marketingCumpără bilet la conferința de marketing - GrowthCon care va avea loc pe 30-31 octombrie 2025 în Cluj-Napoca.

După un accident grav și o perioadă grea de recuperare, Părintele Mitrofan a participat la slujba de proclamare a canonizării Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa. Revenirea sa la mănăstire a fost o bucurie în plus pentru credincioșii care îl îndrăgesc și care l-au purtat neîncetat în rugăciune. Ascultați un interviu pe care părintele Mitrofan l-a dat de dragul Sfinților Paisie și Cleopa echipei de la Doxologia.ro.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Construirea unui brand personal în 2025 e o necesitate în business. Dar majoritatea o fac greșit.În acest episod, discut alături de Alexandra Crăciun și David Stroe despre cum să construiești un brand personal autentic, ce greșeli să eviți și cum să transformi atenția în oportunități reale. Am vorbit despre brand personal sănătos, consecvență, influență, reputație și impact. Indiferent dacă ești la început sau vrei să treci la următorul nivel, acest episod îți oferă o direcție clară pentru a-ți consolida autoritatea în industrie.Subiecte pe care le-am discutat:0:00 - Ce înseamnă un brand personal sănătos?1:56 - De ce e important să pornești din interior spre exterior atunci când dezvolți un brand personal?9:05 - Cum ar descrie evoluția brandurilor lor personale? 12:32 - Decizia care i-a schimbat direcția Alexandrei14:47 - Framework-ul lui David pentru branding personal18:59 - Personal brand: cât e „brand” și cât e „personal”?31:33 - Cum îți dai seama care este drumul tău?38:21 - De ce mai contează brandul personal în 2025?41:25 - Cum s-a schimbat percepția asupra brandingului personal?44:58 - Cum îți menții autenticitatea într-o lume a trendurilor?54:34 - Cât contează cu cine te asociezi?59:19 - Protejarea imaginii brandului personal vs asociere strategică1:03:37 - Se poate construi un brand personal fără content?1:11:41 - Ce roluri sunt într-o echipă de brand personal matur?1:16:56 - Prima monetizare a brandului personal1:21:22 - Valoare de vânzare vs valoare reală – cum trasezi linia între cele două?1:27:10 - Ce ar schimba la brandurile lor personale dacă s-ar întoarce în timp?1:31:47 - Un brand personal sănătos înseamnă…Cumpără bilet la conferința de marketing - GrowthCon care va avea loc pe 30-31 octombrie 2025 în Cluj-Napoca.

Forțați de discuția societală despre beneficiile magistraților, ne-am întrerupt vacanța pentru un interviu cu Antonia Diaconu, procuror-șef al Serviciului Teritorial DIICOT Argeș.Am vorbit și despre beneficii, însă la finalul unei discuții de mai bine de două ore despre funcționarea efectivă a sistemului judiciar, mai exact despre „bubele” lui. Unele remarcate chiar de colegii dnei procuror din Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP), altele însă au apărut pur și simplu din discuție.Știați, de pildă, că un procuror trebuie să se delege pe sine pentru a face o cercetare la fața locului comiterii unei infracțiuni? Și că, în cazul în care nu o face, tot ce constată el în acest demers judiciar nu poate ajunge probă la dosar?Asta, dar și alte aberații, în lunga (dar, sperăm, și cuprinzătoarea) discuție cu dna proc Diaconu, pe care vă invităm s-o ascultați.Vă mulțumim tuturor!Pe curând!-----------Fiind un produs editorial al unor organizații de presă independentă - Dela0 și Centrul de Investigații Media (CIM) - Judecata de Acum se bazează pe suportul financiar al publicului. Ne puteți sprijini cu un abonament lunar prin patreon: www.patreon.com/judecatadeacum. Mulțumim!

Cum să pui pe picioare un business de succes cu o revistă gratuită? Răspunsul e simplu - creezi un ecosistem. Exemplu cel mai bun îl avem chiar la noi în România și vine direct de la Alexandru Eram - care este fondatorul și managerul Alist Magazine. Am discutat cu Alexandre Eram, omul din spatele acestui proiect, despre ce înseamnă să ai o publicație independentă și cum faci ca aceasta să rămână relevantă în 2025. Cumpără bilet la conferința de growth marketing - GrowthCon care va avea loc pe 30-31 octombrie 2025 în Cluj-Napoca.Mai multe informații găsești pe https://growthcon.roSăptămânal trimit un newsletter cu și despre marketing: https://katai.ro/Interviu filmat și editat de  @gabrielaugustini 

Pamatykite šį interviu video formatu NARA YouTube kanale: https://youtu.be/mPrzL3n2kqE?si=7A1sGu9s5kF0EDJY Lietuvos muzikoje vyksta svarbus virsmas: tolyn nuo prisitaikymo, artyn autentiškos kūrybinės drąsos. Jokia kita dainininkė ir dainų autorė to neįkūnija taip, kaip Monika Pundziūtė. Metų pradžioje ji atsisakė buvusio sceninio vardo, o pavasarį išleido daugiažanrį, gyvais instrumentais įrašytą, emociškai ir muzikaliai gilų albumą SOPA. Mes susitikome Monikos studijoje daina po dainos pažinti šį kūrinį ir tęsti anksčiau NARA podkaste pradėtą pokalbį – šįkart su trimis kameromis priešais mus. Interviu: Karolis Vyšniauskas Kamera: Mindaugas Drigotas Fotografijos ir dainų video klipai: Justė Urbonavičiūtė Daugiau informacijos: https://nara.lt/lt/articles-lt/monika-pundziute-sopa-video-interviu  Sekite visas „Nauja scena“ publikacijas ir prenumeruokite naujienlaiškį: https://nara.lt/nauja-scena Tekstų ir tinklalaidžių seriją „Nauja scena“ iš dalies finansuoja Medijų rėmimo fondas.

Kuliuose jau 9 kartą vyksta didžiulis tarptautinis Sofijos Kymantaitės-Čiurlionienės festivalis. Šių metų akcentas – Mikalojaus Konstantino Čiurliono kūryba.Verslas Plungėje – kokios sąlygos jam kurtis ir kokia rajono vizija?Plungės rajono mero, Savivaldybių asociacijos prezidento Audriaus Klišonio interviu.Į Plungę sugrįžusi kineziterapeutė Indrė Jonavičienė įkūrė sporto studiją.Kaip sekasi prieš 2 metus Plungės bibliotekos išleistai knygai apie Plungėje gimusią legendinę alpinistę Vandą Rutkevič?Ved. Edvardas Kubilius

Dalis sostinės gyventojų sulaukė laiškų iš vandentvarkos paslaugų teikėjo „Vilniaus vandenys“. Juose - informacija apie parengtus planus dėl vandenviečių apsaugos zonų. Esą jų sklypas patenka į nustatytas teritorijas, kuriose taikomos specialiosios žemės naudojimo sąlygos. Kai kuriems vilniečiams kilo klausimas, ką tai reiškia žmonėms, kurie seniai gyvena ir nežinojo, kad po jų sodu eina vamzdis ir dabar jis įtrauktas į žemėlapį?Birželio 12-ą dieną Lietuvoje pirmą kartą bus minima lauko biuro diena. Tądien didelės ir mažos įmonės, nevyriausybinės organizacijos, pavieniai asmenys, įstaigos ar miestai kviečiami švęsti gerą savijautą darbo metu ir kūrybiškai perkelti biurą į lauką.Į LRT GIRDI kreipėsi klausytoja Stefanija, kuri gyvena neseniai renovuotame devynaukščiame name. Klaipėdietė rašo, kad nors ir turi balkoną, saulės šviesa negali pasidžiaugti. Priešais jos langus auga aukštos akacijos, kurios jau laikomos invaziniais augalais Lietuvoje. Kaip priimami sprendimai, kurį medį daugiabučio kieme palikti, o kurį kirsti ar genėti?Dar laidoje - pokalbis apie kvapų žodyną ir parfumerijos istoriją. Interviu su parfumerijos istorijos ir kultūros tyrinėtoja Egle Bertašiene.„Auksinio proto“ atrankos žaidimas.Ved. Darius Matas

Există un echilibru sănătos între familie și business? Dar ce înseamnă să ai un business de familie? Întrebări la care am căutat răspuns împreună cu ‪@AndySzekely2‬ Cumpără bilet la conferința de growth marketing - GrowthCon care va avea loc pe 30-31 octombrie 2025 în Cluj-Napoca.Mai multe informații găsești pe https://growthcon.roSăptămânal trimit un newsletter cu și despre marketing: https://katai.ro/Interviu filmat și editat de ‪@gabrielaugustini‬ în cadrul conferinței ‪@EntrepreneursRo‬ 2024

În această discuție, ne concentrăm pe fenomenul fricii și impactul său asupra societății românești, în special în contextul alegerilor recente. Profesorul Paleologul și gazda analizează diferitele tipuri de frică, de la frica paralizantă, care afectează votul, până la frica manipulativă folosită de demagogi pentru a controla masele. Se discută despre cum frica și invidia pot genera mobilizare, dar și despre efectele pe termen lung ale acestor emoții asupra democrației.De asemenea, profesorul abordează subiectul democrației și istoria sa, argumentând că democrațiile sunt vulnerabile atât din interior, cât și din exterior. Se face o paralelă între democrațiile moderne, care sunt percepute ca regimuri mixte, și cele existențe în antichitate, cum ar fi democrația ateniană, subliniind că democrația directă a dispărut, iar în locul ei a apărut un sistem reprezentativ care, în multe cazuri, servește interesele unei minorități.Un alt aspect discutat este ascensiunea populismului, reprezentată prin figura lui George Simeon și a altor lideri extremiști, care atrag electoratul prin mesaje simpliste și promisiuni irealizabile. Se discută despre cum aceste figuri capitalizează pe seama fricii și frustărilor populației, oferind soluții rapide la probleme complexe, fără a avea un plan viabil de implementare.În plus, se aduce în discuție fenomenul „chemării vidului”, în care cetățenii, exasperați de situația actuală, sunt dispuși să urmeze oricine le promite o schimbare radicală, chiar dacă aceasta ar putea duce la o întoarcere în timp către regimul totalitar. Profesorul scoate în evidență pericolul unei astfel de atitudini, subliniind necesitatea unei educații democratice și a unei culturi publice sănătoase, care să contracareze polarizarea și manipularea.În final, se fac apeluri către responsabilitate individuală și colectivă, sugerând că mobilizarea cetățenilor în sensul implicării active în politică și societate este esențială pentru a contracara tendințele populiste și pentru a proteja democrația. Acest dialog complex invită la reflecție asupra condiției actuale a României și a direcției în care ar trebui să se îndrepte. IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

Laida iš LRT Kauno studijos. Apie laivybą Nemune ir Neryje. Ukrainos karių reabilitacija. Kodėl naktį griežiame dantimis? Interviu su robotikos talentais iš Kauno jėzuitų gimnazijos.Ved. Edvinas Kučinskas

Pătrundeți în mintea infractorilor și înțelegeți complexitatea fenomenului infracțional alături de colonelul Dan Antonescu. O discuție aprofundată despre adaptarea infractorilor la schimbările socio-economice 1 , tactici de manipulare și violență 2 , și impactul factorilor precum recesiunile 3 sau influența social media asupra comportamentelor antisociale 4 . Descoperiți strategii de recunoaștere a pericolelor și de auto-protecție într-o lume în continuă schimbare.IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

Alăturați-vă unei discuții efervescente cu Adrian Gospin, omul din spatele Funky & Spicy Podcast, despre realitățile și potențialul litoralului românesc, de la demontarea percepțiilor negative și atragerea turiștilor internaționali în Mamaia, la strategii de marketing turistic și dezvoltarea durabilă a întregii regiuni. O perspectivă din interior asupra provocărilor și oportunităților turismului autohton, abordând subiecte precum investițiile strategice, specificul local și experiențele autentice, de la cluburile exclusiviste la Delta Dunării și gastronomia dobrogeană.IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

Vicepreședinte român al Parlamentului European: „Dacă România nu se schimbă, la putere va veni „tatăl” lui Georgescu” (Adevărul) - Un important sociolog oferă o explicație pentru apariția „poporului lui Georgescu” (HotNews) - România online | Ce se ascunde în spatele războiului pentru atenție de pe rețelele de socializare (Europa Liberă) - Joaca de-a naziștii în România. Amenințări cu pistolul la tâmplă sau cu decapitarea, ignorate de autorități pe motiv că anchetele costă prea mult (Libertatea) „Coliva" lui Georgescu și bătălia lui Simion (SpotMedia)Odată cu validarea de către CCR a candidaturii lui George Simion se schimbă paradigma electorală.O certitudine este că marea majoritate a voturilor lui Călin Georgescu se vor diviza între George Simion și Victor Ponta, care este de așteptat să preia masiv din pesediștii captați de Georgescu și care nu au niciun interes pentru Crin Antonescu.Cine cât va lua depinde în linii mari de două întrebări-cheie ale zilelor viitoare1.Ce va face Călin Georgescu? Singurul mesaj pe care aceasta l-a transmis după invalidarea de către CCR este că și-a încheiat misiunea și fiecare să facă ce și cum îl duce capul la alegerile din mai...Lipsa susținerii ar putea să-l coste pe Simion câteva procente decisive pentru intrarea în turul al doilea. Este probabil ceea ce vrea și Calin Georgescu, pentru că odată intrat Simion în finală, Georgescu va dispărea cu totul.2.Ce va face Anamaria Gavrilă?Înțelegerea era că se vor înscrie și Simion și Gavrilă, ca plasă de siguranță, însă dacă vor fi validați se va retrage cel mai post clasat. Dacă dna Gavrilă nu se retrage sau nu o face înainte de fi tipărite buletinele de vot, va ciupi câteva mii de voturi de la Simion. Și cum lupta pentru turul al doilea se anunță teribilă, fiecare vot contează.Nu aș exclude, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe pagina SpotMedia, ca însuși Călin Georgescu să o țină acolo tocmai pentru ca Simion să rateze turul al doilea și el să poată redeveni liderul izolaționiștilor.Vicepreședinte român al Parlamentului European: „Dacă România nu se schimbă, la putere va veni „tatăl” lui Georgescu” (Adevărul)Nicu Ștefănuță, vicepreședinte român al Parlamentului European, susține că România nu are o infrastructură industrială care să-i permită obținerea de fonduri europene masive pentru producția de armament, dar poate să se pregătească pentru război construindu-și o „infrastructură beton”.Independentul Nicu Ștefănuță, al doilea vicepreședinte român al Parlamentului European, a explicat pentru „Adevărul” că în situațiile de criză, cum a fost pandemia și cum este acum războiul din Ucraina, banii necesari pentru gestionarea problemelor sunt luați de la țările care nu au reușit să acceseze fondurile.În acest context, România stă foarte prost, în condițiile în care timp de un an și jumătate politicienii s-au concentrat doar pe alegeri și nu pe atragerea și ducerea la finalizare a proiectelor finanțate din fonduri europene.Ștefănuță avertizează că „dacă România nu se schimbă și mergem la fel ca până acum, peste patru ani nu va veni un Georgescu, ci va veni „tatăl” lui Georgescu”.INTERVIU. Teoria restanțelor la plata facturilor. Un important sociolog oferă o explicație pentru apariția „poporului lui Georgescu” (HotNews)“Poporul român” a renăscut în noiembrie 2024 pentru că un anume Călin Georgescu l-a făcut vizibil. Același “popor român” este dorit la vot, în mai 2025, pentru a alege, printre alții, pe succesorii lui Georgescu: George Simion sau Ana Maria Gavrilă.. Cine este acest “popor român”? L-am întrebat pe sociologul Dumitru Sandu, unul dintre cei mai respectați sociologi români.În interviul pentru Hotnews, Dumitru Sandu analizează ultimul sondaj Europol care relevă două tendințe clare:“Miscările sociale de protest și nemulțumire din România par să fi fost stimulate, în principal, de proasta funcțonare a instituțiilor, de corupția instituțională care a dus la această situație.” Sănătatea este, din acest punct de vedere, pe primul loc.Preocuparea privind Sănătatea este cea a bărbaților care nu mai sunt așa tineri și au dificultăți în plata facturilor lunare. Ei se întreabă: în situația dată de vârsta mea, de perpetuarea datoriilor mele, mă pot baza pe Spital, doctori? Răspunsul este Nu!”România online | Ce se ascunde în spatele războiului pentru atenție de pe rețelele de socializare (Europa Liberă)În România, 13 milioane de oameni folosesc rețele sociale la nivelul anului 2025, arată ultimele date de la DataReportal. Asta înseamnă că 68,6% din populația totală a României e conectată la social media.Cât de mult influențează informația primită de algoritmii social media deciziile din viața reală? Cum arată România online? Cum poate fi depistat un fake news?Europa Liberă a stat de vorbă cu oameni obișnuiți - utilizatori de social media, experți media, profesori care se ocupă de combaterea dezinformării și psihologi. Încercăm să explicăm mecanismele prin care suntem sau devenim victime ale manipulării pe internet.România preia în 2025 măsuri dure de protecție adoptate de Uniunea Europeană încă din 2022În pragul alegerilor prezidențiale programate pe 4 mai, Guvernul și Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) pregătesc o ordonanță de urgență împotriva campaniilor de fake-news din online.Măsurile ar trebui să intre în vigoare înainte de începerea campaniei electorale, adică înainte de 4 aprilie.Joaca de-a naziștii în România. Amenințări cu pistolul la tâmplă sau cu decapitarea, ignorate de autorități pe motiv că anchetele costă prea mult (Libertatea)Valul de neonazism promovat intens în ultimele luni de mișcările de extremă dreaptă se manifesta violent în România de cel puțin doi ani. Derapajele adepților acestui curent, care a ajuns să pună în pericol securitatea națională, au fost tratate însă cu indulgență de autorități. Adepții care au amenințat oameni nevinovați cu pistolul la tâmplă, cu moartea prin decapitare sau aruncatul cadavrelor în gropi comune au primit pedepse cu suspendare sau amânare.  Au fost inclusiv cazuri când procurorii au renunțat la anchetă, invocând un efort financiar și uman mult prea mare în raport cu gravitatea faptelor, iar infractorii au rămas neidentificați.Exemple concrete în ziarul Libertatea.

Rimas Kurtinaitis atskleidė, kodėl bėgo iš armijos, prisiminė lemtingą Sabonio skambutį iš Madrido bei papasakojo, kas nutiko snaiperio konkurse NBA. Temos: Įžanga (0:00) Pasiruošimas su Rinktine (0:30) Aktyvi vaikystė Kaune ir tėvelis, kuris labai mylėjo Lietuvą (07:12); Pirmoji krepšinio treniruotė Šančiuose ir kas penkiolikmetį sugrąžino į krepšinį (13:10); Karti armijos duona ir olimpinė svajonė (25:23); Grįžimas į „Žalgirį“ ir būtinybė žinoti trenerio filosofiją (40:02); Sunkūs laikai užaugina stiprius žmones (46:38); Baisi trauma ir olimpinis auksas (54:25); Snaiperio konkursas NBA (01:01:49); Namas Australijoje ir lemtingas Arvydo Sabonio skambutis iš Madrido (01:11:42); Grateful dead marškinėlių istorija (01:22:10); Kai graikai „Lietuva“ skandavo (01:26:38); Interviu, filmai ir memuarai (01:29:52).

În acest episod voi discuta cu Teodora Mețiu despre importanța comunicării, chiar dacă ești un profesionist. De asemenea, am vorbit despre emoții și de ce oamenii cumpără oameni. Ascultă episodul și lasă-mi în comentarii cea mai interesantă idee. De asemenea, fă bine și abonează-te la newsletter ca să nu depinzi de algoritmii de fiecare dată când public un episod nou. https://katai.ro

3 ani, în loc de 3 zile. Atât au rezistat deja ucrainenii în fața invaziei ruse din 2022. Pentru comemorarea acestor trei ani, am invitat în studio trei oameni care pot decoda realitatea pentru noi toți. Ion M Ioniță este istoricul respectat pe care îl urmărim constant îm spațiul public. Dumitru Borțun este profesorul nostru preferat de comunicare, care înțelege poate cel mai bine cum gândim ca națiune. Radu Hossu este politicianul care a ales să devină voluntar pentru a susține ucrainenii în lupta lor de eliberare și supraviețuire. Fiecare dintre ei merită atenția noastră iar ediția aceasta LIVE a fost urmărită deja zeci de mii de oameni în cele peste trei ore, semn că românii sunt solidari dar că au nevoie și de claritate în vremuri tulburi.IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

Marian Tudor, fost polițist cu 14 ani de experiență, ne povestește despre experiențele sale din „Beciul Domnesc”, arestul central din București. În acest episod, discutăm despre: Condițiile subumane din aresturile românești și impactul acestora asupra deținuților și polițiștilor. Diferențele (sau lipsa lor) dintre tratarea VIP-urilor și a deținuților obișnuiți. Corupția din sistemul de arest și reținere și ingeniozitatea deținuților în a introduce telefoane mobile. Cazuri șocante de violență și psihopați întâlniți în arest. Reflecții asupra sistemului de justiție și a rolului arestului preventiv. Un episod plin de povești incredibile, spuse cu curaj și autoironie, care te va face să te gândești la ce se întâmplă dincolo de porțile închisorii.IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

Vėl Tie Patys #212 apie Sausio 13, Zelenskio interviu ir koledžo gyvenimą su Mykolu Alekna by Negyvas Eteris

Mircea Geoană revine pentru a patra oară la IGDLCC, de data aceasta în calitate de candidat la președinție. Discutăm despre:Controversele din campania sa electorală și acuzațiile care i se aducVizita la Moscova din 2009 și relația cu RusiaFinanțarea campaniei și provocările unui candidat independentRomânia anului 2025 - recesiune, deficit bugetar și provocări climaticeReforma statului și digitalizarea administrațieiRolul României în regiune și relația cu Republica MoldovaViitorul tehnologic și pregătirea României pentru era AIO poveste personală din 2004 despre arestarea mea în Bulgaria IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

Mircea Popa, alias Mircea Bravo, ne-a povestit despre noua sa aventură cinematografică - "Moartea în vacanță". Cu un buget aproape de un milion de euro și filmări în trei țări, e clar că băieții s-au întrecut pe ei înșiși! Mi-a plăcut mult să aflu despre colaborarea cu Costel Bojoc și Maria Popovici, și m-a impresionat decizia lor de a face un film curat, fără înjurături - o alegere îndrăzneață în peisajul actual. Am avut o discuție super faină despre viața lui ca proaspăt tătic și despre cum se descurcă cu toate schimbările. Mircea a fost foarte deschis și ne-a dezvăluit și partea financiară a content creation-ului - face vreo 3.300 de euro pe lună din YouTube și încă 300 de dolari din Meta. Am explorat împreună viitorul tehnologiei și cum AI-ul ar putea schimba industria filmului, plus provocările cu care se confruntă filmele românești. A fost o conversație autentică și plină de insights interesante!IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

Salutare! Astăzi am avut plăcerea să stau de vorbă cu Raul Mândru, un vechi amic și un român care face valuri în industria publicității din New York. Și credeți-mă, a fost o discuție care merită toată atenția voastră!Raul e genul acela de om care te face să te întrebi dacă nu cumva ai putea avea și tu mai mult curaj să explorezi o carieră în lumea largă. A plecat din România, a studiat design în Germania, și pe la 25 de ani deja câștiga premii Cannes Lion - adică Oscarurile publicității. Și asta era doar începutul!În 2009, fix în mijlocul crizei financiare, când toată lumea încerca să-și păstreze jobul, Raul și-a luat premiile în geantă și s-a mutat la New York, la sediul central Ogilvy. Așa, ca să fie treaba treabă! După ce a simțit că a ajuns într-o zonă de confort la Ogilvy, s-a mutat la o agenție digitală, 360i. De ce? Pentru că acolo se făcea "digital marketing cum trebuia". Și pentru că aveau dozator de bere la birou, evident.Ce mi se pare fascinant la Raul e că mereu e cu un pas înainte. Când toată lumea abia se obișnuia cu social media, el deja lucra la campanii de influencer marketing. Când alții încă se chinuiau să înțeleagă cum funcționează Instagram-ul, el făcea viral cu "Instagram Menu" - o idee atât de simplă și genială încât te întrebi de ce nu s-a gândit nimeni la asta mai devreme.Acum 10 ani, Raul și partenerul lui de business au început RXM Creative. Și nu oricum, ci lucrând pe proiecte de la Sunglass Hut și Ray-Ban în timp ce încă aveau joburi full-time. Talk about hustle! Dar ce mă fascinează cel mai mult e cum vede Raul viitorul publicității și al tehnologiei. Am vorbit despre AI și cum îl folosesc în agenție - nu pentru a înlocui creativitatea umană, ci pentru a o amplifica. Raul vede AI-ul ca pe un tool care te ajută să vinzi o idee mai bine sau să scalezi o echipă, nu ca pe ceva care va înlocui munca creativă.Am discutat și despre proiectul Neom din Arabia Saudită, unde Raul și echipa lui lucrează. E un proiect ambițios, care vrea să redefinească cum vor arăta orașele viitorului. Și să știți că primul proiect vizitabil, Sindala, se deschide chiar anul ăsta!Ce mi-a plăcut cel mai mult în discuția noastră e optimismul lui Raul. Într-o lume în care mulți sunt pesimiști despre viitor, el vede oportunități peste tot. Fie că vorbim de tehnologie, de publicitate sau de dezvoltare urbană, Raul are o perspectivă "can do" care e molipsitoare.Am vorbit și despre cum să rămâi relevant într-o lume care se schimbă atât de rapid. Sfatul lui Raul? Fii curios, ieși din zona ta de confort, călătorește, cunoaște oameni noi. E o lecție bună pentru noi toți, indiferent de domeniul în care lucrăm.Și, bineînțeles, am abordat și subiecte mai filozofice. Cum rămânem autentici într-o lume din ce în ce mai digitală? Cum ne asigurăm că nu rămânem blocați într-o bulă informațională? Sunt întrebări la care fiecare dintre noi trebuie să găsească răspunsuri.În final, ce am învățat de la Raul e că viitorul aparține celor care sunt suficient de curajoși să-l modeleze. Fie că vorbim de publicitate, de tehnologie sau de dezvoltare urbană, oamenii ca el sunt cei care vor defini cum va arăta lumea de mâine.Așa că, dragii mei, dacă vreți să înțelegeți mai bine încotro se îndreaptă industria publicității, cum se îmbină creativitatea cu tehnologia și cum putem rămâne relevanți într-o lume în continuă schimbare, dați play la acest episod. Sunt convins că veți rămâne la fel de fascinați ca mine de perspectivele lui Raul.Nu uitați să dați like și share dacă v-a plăcut episodul. Și dacă nu v-ați abonat încă la podcast, acum e momentul! Avem o mulțime de discuții interesante pregătite cu oameni care chiar au ceva de spus.Până data viitoare, rămâneți curioși și puneți întrebări! Și nu uitați să ieșiți din când în când din bula voastră - s-ar putea să descoperiți o lume fascinantă... dincolo. 00:00:00 Introducere și prezentarea invitatului Raul Mandru 00:02:10 Parcursul profesional: De la Germania la New York în publicitate 00:06:35 Câștigarea premiului Cannes Lion și oportunitatea de a lucra la Ogilvy New York 00:12:40 Fondarea RXM Creative: De la proiecte secundare la agenție de succes 00:18:55 Provocările deschiderii unei afaceri în SUA și adaptarea la piața din New York 00:24:30 Tranziția către munca de la distanță și impactul pandemiei asupra afacerii 00:28:30 Utilizarea inteligenței artificiale în publicitate și procesul creativ 00:34:40 Discuție despre viitorul AI și potențialul impact asupra industriei creative 00:39:40 Viața în New York vs. percepția din media: Realitate vs. Senzațional 00:45:15 Oportunitățile și provocările vieții în New York pentru creativi 00:51:30 Impactul social media și tehnologiei asupra atenției și comportamentului uman 00:58:15 Proiectul NEOM: Viziunea pentru orașul viitorului în Arabia Saudită 01:09:20 Detalii despre Sindala: Prima zonă vizitabilă din proiectul NEOM 01:15:45 Sustenabilitatea și tehnologia în proiectul NEOM 01:21:30 Discuție filozofică despre realitate, percepție și conștiință 01:28:15 Rolul creativității umane în era dominată de inteligența artificială 01:35:20 Paradoxul alegerii între confort și creștere personală 01:41:45 Importanța ieșirii din zona de confort și expunerii la diverse perspective 01:46:45 Perspective asupra locurilor ideale de trăit în următorii 10 ani 01:49:25 Concluzii și mulțumiri finale IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.