Podcasts about Cartea

În 2006, Jonathan Haidt publica „Mintea moralistă”, o carte care pornea de la o observație simplă și, în același timp, neobișnuită" Oameni inteligenți și bine intenționați ajung frecvent la concluzii foarte diferite. În laboratorul politic american, republicanii și democrații se priveau tot mai greu unii pe alții. Haidt a încercat să înțeleagă de ce. A descoperit că diferențele nu pornesc întotdeauna de la lipsa informațiilor, ci din felul în care fiecare dintre noi își ordonează valorile și experiențele. Cartea apare de mai multe ori în această conversație și devine un fir care leagă multe dintre ideile discutate. Mintea umană este mai complexă decât ne place să credem, iar diferențele dintre noi spun adesea mai multe despre felul în care interpretăm lumea decât despre lumea însăși. Despre asta este această conversație cu Radu Atanasiu, profesor, cercetător și unul dintre oamenii care au contribuit cel mai mult la popularizarea gândirii critice în România.Pentru mai multe resurse despre episodul de astăzi, notițe, ideile sumarizate - click aici pentru pagina episodului***Găsești notițe, ideile principale, insight-uri și cărțile menționate în toate episoadele pe florinrosoga.ro. Aici te poți înscrie și la un newsletter.Dacă îți plac aceste podcasturi, ajută-ne cu o recenzie pe Spotify sau Apple Podcasts. Este un gest simplu care ne ajută să abordăm subiecte și invitați interesanți.***Podcasturile noastre sunt aici:

Performanța este influențată de arhitectura de valori dintr-o organizație. De aici pornește conversația cu Dorin Bodea, consultant în dezvoltare organizațională și autor al volumului „România între lumi. Valorile angajaților români”. În acest episod vorbim despre cum se formează mentalitățile colective, cum ne influențează sistemul în care muncim și de ce diferențele dintre companii țin adesea mai mult de cultură decât de competență sau resurse.Cartea lui Dorin vine după peste cincisprezece ani de cercetare și pleacă de la o întrebare incomodă: de ce organizații cu oameni buni ajung la rezultate atât de diferite?

IMPORTANȚA GÂNDIRII SĂNĂTOASE (2) „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei… căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale...” (Iosua 1:8)

Tatiana Țîbuleac este una dintre cele mai îndrăgite scriitoare de limbă română, în spațiul de limbă română – în România și Republica Moldova – dar și în alte țări. Primele ei două romane, „Vara în care mama a avut ochii verzi” și „Grădina de sticlă”, apărute la editura Cartier, sînt traduse, cu mult succes, în peste 20 de limbi. În 2025 Tatiana Țîbuleac a publicat încă un roman, „Când ești fericit, lovește primul”, tot la Cartier, care a primit Premiul Radio România Cultural pentru proză și Premiul „Observator Lyceum”. Joi, 28 mai, a început turneul american al scriitoarei Tatiana Țîbuleac, care lansează, alături de traducătoarea Monica Cure, ediția în engleză a romanului „Vara în care mama a avut ochii verzi”, apărută la Deep Vellum, în mai multe orașe: Dallas, San Francisco, Chicago, Washington, D.C. și New York.Am vorbit cu Tatiana Țîbuleac despre cele trei romane ale sale și despre succesul pe care îl are mai ales în spațiul hispanic (unde „Vara în care mama a avut ochii verzi” a ajuns la peste 20 de ediții), precum și despre relația ei cu cele două limbi în care a crescut, româna și rusa, și despre alegerea ei de a scrie în română.Romanul „Vara în care mama a avut ochii verzi”, este scris la persoana întîi, din perspectiva unui narator masculin, Aleksy, mai întîi adolescent, apoi adult, și este portretul unei mame și al relației dure, complicate, tensionate dintre cei doi, în care își face loc, spre final și multă tandrețe și dragoste. Este și o poveste despre moarte și cum ne raportăm la moartea celor apropiați și cum schimbă perspectiva morții relațiile. De te-au preocupat aceste teme?Tatiana Țîbuleac: „Cînd am început să scriu «Vara... », Alexandru, fiul meu, era foarte mic și eu eram o mamă trecută de prima tinerețe - în ochii părinților mei, în primul rînd, și probabil și în Moldova eram considerată o mamă mai bătrîioară, așa. Nu putem lăsa prejudecățile să nu ne afecteze, cred că mă consideram și eu o mamă întîrziată. Și-mi amintesc acea bucurie amestecată întotdeauna cu frică și cu un sentiment de insuficiență în primele luni. Mă gîndeam că nu fac lucrurile cum trebuie, mă gîndeam că acest copil ar trebui să vadă cît de mult îl iubesc și nu credeam că vede, nu credeam că fac lucrurile bine. Această frică a mea de a nu fi un părinte foarte bun probabil venea și din copilăria mea în care eu l-am adorat pe tatăl meu, care nu a fost un tată foarte prezent - din cauza scrisului, din cauza meseriei, era mereu plecat. Și acolo a fost probabil declicul, pentru că am început să scriu într-un fel scuzîndu-mă, parcă, sau scriindu-i un mesaj lui Alexandru pentru viitor, ca să știe că l-am iubit cum am putut, cît am putut și dacă asta n-a fost suficient, să înțeleagă de ce nu a fost suficient. Cred că imaginea pe care am avut-o în cap este un fel de message in a bottle, este un mesaj într-o sticlă aruncată în ocean, pentru cînd va crește mare și eu voi avea dovada că m-am gîndit la asta de cînd era mic. (...) A fost o carte pe care am scris-o repede și fără să mă gîndesc. Pur și simplu am avut nevoie să vărs niște emoții. Nu m-a interesat atît de mult povestea în această carte. M-a interesat să vorbesc despre toate fricile care s-au acumulat pînă atunci, despre moarte, despre iertare, despre ură și dragoste. Lucruri pe care le-am simțit și eu și pe care cred că le simte fiecare om. Am fost foarte curajoasă și în ochii mei să spun lucruri foarte dure, să le aștern pe hîrtie, lucruri pe care, mi-am dat seama că niciodată nu le-aș fi rostit. Dar am putut să le scriu, pentru că scrisul întotdeauna a fost mai ușor pentru mine decît vorbitul.”În al doilea roman al tău „Grădina de sticlă”, Lastocika, o fetiță abandonată, este luată la șapte ani de la casa de copii de Tamara Pavlovna, care îi oferă educație dar o pune și la muncă. E o relație de iubire-ură între cele două. „Grădina de sticlă” e și o poveste despre tensiunea dintre limba română și limba rusă, despre a fi între limbi, despre identitate. Începi să te apropii aici de lumea din care vii, de Chișinăul în care ai copilărit, de anii '80, '90. Tatiana Țîbuleac: „Am fost întrebată de foarte multe ori de ce am fugit atît de tare în «Vara...» de locul în care am crescut, de rădăcini, de influențele Moldovei, României, Rusiei. Pentru că sînt de fapt o scriitoare care s-a îmbibat cu toate aceste laturi. Și atunci, răzvrătindu-mă cumva, m-am întors în Moldova, m-am întors la Chișinău, în curtea în care am crescut și am scris această poveste, pe care, atunci cînd am început să o scriu nu am crezut-o neapărat o metaforă pentru Basarabia - asta ar fi însemnat să-mi doresc să obțin foarte mult cu acel roman și nu eram eu atît de ambițioasă pe vremea aceea. Am vrut să scriu o poveste a unei fetițe care a crescut, la fel ca mine, acolo, în acele timpuri și despre ce a însemnat pentru ea să trăiască în două culturi, în două limbi, cu permanenta întrebare cine sînt, unde merg, cît din mine este alegere, cît din mine este forțat, cum poți să iubești și să urăști în același timp o limbă, cît de diferită poate fi viața în funcție de limba în care alegi să trăiești, să gîndești, să iubești. Și într-adevăr am înțeles că aceste întrebări caută răspuns și pentru mine, ca om, în acel punct, pentru că aveam doi copii deja (...), care nu înțelegeau foarte clar din poveștile noastre de ce Moldova vorbește limba română dar nu este România. (...) Am pornit de la povestea Lastocikăi dar am înțeles pe parcurs că este imposibil să scriu doar o poveste simplă a unei orfane care este înfiată și mi-am dat seama că povestea ei și povestea țării, într-adevăr.”Al treilea roman al tău, „Când ești fericit, lovește primul”, o are în centru pe Mila, o femeie de 50 de ani, care a emigrat în anii '90 din Republica Moldova în Franța și este alcoolică. Mila a crescut într-un Chișinău marcat în anii '90 de sărăcie și criminalitate. Mila devine profesoară de franceză la Universitate dar ajunge să aibă de-a face cu lumea interlopă și traficanții de droguri și valută. În Franța, face munci necalificate și nu-și găsește locul. Dar își spune povestea.Tatiana Țîbuleac: „Cartea asta a început, de fapt, cu o altă perspectivă. Am vrut să scriu despre anii '90, dar despre generația tatălui meu. Pentru că, acolo unde se oprește «Grădina de sticlă», de acolo începe o altă perioadă în viața Moldovei. Și, după o discuție cu tatăl meu despre fericire, mi-am dat seama că noi nu am vorbit despre acei ani prea mult. Și au fost ani duri, ani grei, ani chinuitori, mai ales pentru intelectualii din Moldova care, după ce au luptat pentru renaștere, pentru independență, după ce și-au sacrificat mulți dintre ei viețile, făcînd tot felul de lucruri în așteptarea acelui moment cînd totul li se va da, ei au fost primii care au căzut atunci și care într-un fel au fost reduși la niște săraci, la niște oameni considerați aproape nebuni că luptă pentru niște idealuri care nu mai trebuiesc nimănui. Îmi amintesc că în acei ani profesorii, doctorii, inginerii, jurnaliștii, scriitorii, intelectualii pur și simplu nu mai contau. Contau alți oameni. Era foarte multă sărăcie. Oamenii munceau șase, opt, nouă luni fără să-și primească salariul. Și imaginează-ți, dacă erau doi bugetari într-o familie, ce însemna asta pentru o familie cu doi copii? Însemna că nu aveau nici ce mînca, nici cu ce să-și plătească întreținerea. Au fost ani în care grevele erau la ordinea zilei. Piața centrală din Chișinău n-a fost liberă nici o zi, timp de mulți ani. În fiecare zi, oamenii ieșeau, și scandau, și plîngeau, și protestau. Atunci a început migrația. Primii care au decis să plece au fost intelectualii și, desigur, femeile. Femeile întotdeauna consideră că sînt și chiar sînt mai descurcărețe. Au plecat profesoarele care vorbeau și cîte o limbă străină și se gîndeau: dacă voi merge în Italia, cu puțină italiană sau puțină franceză, o să mă descurc. Asta este una dintre marile tragedii ale Moldovei pe care noi nu am studiat-o: ce s-a întîmplat cu acei copii care au fost lăsați la șapte ani și și-au revăzut mamele la șaptesprezece ani, unii dintre ei. Au fost ani în care femeile nu se puteau întoarce acasă și pentru că aveau datorii - au plătit bani mulți ca să poată pleca ilegal -, dar și pentru că nu aveau acte. Și această migrație a oamenilor fără acte, a oamenilor nepregătiți, pe care nu i-a așteptat nimeni și pe care toți europenii știau că îi pot exploata, pentru că nu aveau nici un drept, a fost una dintre temele care m-au preocupat.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural

Tibi Ușeriu a transformat suferința în putere după ce a trecut prin detenția într-o celulă de 7 m² și prin cele mai dure curse de alergare de anduranță din lume. Care au fost ingredientele care l-au ajutat să reziste și apoi să își transforme viața?Tibi Ușeriu este alergător de ultra-anduranță, triplu câștigător al cursei 6633 Arctic Ultra, co-fondator al Via Transilvanica și autorul cărții „27 de pași" și "27 de pași. Zece ani mai târziu". Povestea lui l-a pus față în față cu violența, analfabetism și lipsa educației, detenția într-o închisoare de maximă securitate și apoi o adevărată transformare personală, construită pas cu pas, care a culminat în proiectul Via Transilvanica și în a deveni tată.În acest episod moderat de Horia Tecău, Tibi Ușeriu ne arată care au fost ingredientele principale din spatele rezilienței și din spatele performanțelor sale extraordinare. În această conversație am vorbit despre:Via Transilvanica: recomandări, locuri preferate și reflecții personaleCum și-a cultivat răbdarea și reziliența în 10 ani de detenție și multiple curse de anduranțăCe l-a învățat eșecul din cursa în care i-au degerat picioareleCurajul ca ingredient principal care inițial i-a lipsit și apoi i-a schimbat viațaDe ce disciplina e mai valoroasă decât priceperea și motivația, pe termen lungCum își crește copilul fiind deschis și onest legat de trecutul săuResurse menționate în conversație:Cartea „27 de pași. Zece ani mai târziu" de Tibi UșeriuCartea „27 de pași" de Tibi Ușeriu Via Transilvanica - site Main Ingredient este un proiect Mind•Set•Match în colaborare cu Mind Architect în care explorăm poveștile din spatele trofeelor și podiumurilor și scoatem la suprafață mindsetul și gândirea și momentele care au stat în spatele performanței vizibile din exterior. Acest episod a fost pus în mișcare de Crivit, brandul Lidl de echipamente și îmbrăcăminte sport."(00:00) Intro""(02:13) Main Ingredient - ce stă în spatele performanței și trofeelor""(03:00) Cine este Tibi Ușeriu: de la închisoare și Via Transilvanica""(04:04) Tibi Ușeriu astăzi: viața de părinte și Via Transilvanica""(06:04) Via Transilvanica și cu ce tronson să (nu) începi""(10:17) Copilul Tibi ar fi mândru sau ar regreta cine a ajuns să fie?""(13:00) Mediul, educația și filtrele de care avem nevoie""(19:10) Cum l-a ajutat experiența celulei de 7 metri pătrați în cursa de 600 km""(21:55) Auto-educația și ruperea ciclului agresiunii față de copii""(26:16) Eșecul ca lecție: degerăturile de gradul 3 când s-a crezut invincibil""(29:28) Mindset de profesionist vs. amator și focus pe proces vs. rezultat""(33:35) De ce nu și-a propus să fac performanță și motivația lui pentru alergat""(37:29) Refacerea după o cursă arctică de 600 km: 6 luni de recuperare""(38:23) Ingredientul principal: curajul de a face schimbări și a depăși stigma""(44:21) Disciplina bate motivația și pe termen lung o înlocuiește""(47:34) Viața de tată și cum își folosește exemplul și pozitiv și negativ""(53:00) Ce fel de tată își propune să fie și ce activități face împreună cu fiul său""(57:25) Întrebări fulger: despre singurătate, a doua șansă, comunitate, liniște""(01:00:35) Behind the scenes: transformare, suferință, pregătirea, degerăturile""(01:06:19) Cel mai blând lucru auzit despre el și pe care și l-a spus singur"

Un jurnalist și o fotografă caută subiectul pentru reportajul care va descrie România la Centenar, în 2018. De aici pornește Augustin Cupșa în cel mai recent roman al său, „3300 de perechi de palme” (Editura TREI). Totodată, căutările protagoniștilor se concentrează pe planul personal și, în paralel cu sondările lor profesionale și personale, se derulează povestea unui locotenent român care s-a întors de la Stalingrad pe jos, în Al Doilea Război Mondial. Iar titlul cărții, „3300 de perechi de palme”, face referire la ultimul congres al Partidului Comunist Român, din noiembrie 1989, cînd Ceaușescu a fost aplaudat de 3300 de perechi de palme, la realegerea sa ca șef al partidului. Am vorbit cu Augustin Cupșa despre roman, despre personajele lui și perspectiva narativă.„3300 de perechi de palme” este nominalizat la premiul Radio România Cultural pentru proză.  Augustin Cupșa: „Ei au două perspective complet diferite. El e un bărbat în jurul vîrstei de 40 de ani, ajuns într-o criză profundă, profesională, existențială, identitară. Un tip marcat de cifre și de statistici și de încăpățînarea jurnalistică de a găsi un adevăr măsurabil sau de a caracteriza România prin date istorice, cifre, fapte. Pe cînd ea vine cu o perspectivă a iubirii sau pur și simplu a naturaleții și a apropierii sentimentale față de lucruri. Iar cei doi se află în antiteză, în opoziție tot timpul.”Cartea e plină de descrieri amănunțite, de detalii infinitezimale, ca și cum ochiul narativ vrea să absoarbă tot ce se poate absorbi, descrieri de natură, de peisaj urban, de interioare... Care e miza acestor scene prezentate în amănunt? Augustin Cupșa: „Înfățișarea realității. E ca un film făcut cu un buget restrîns, cel mai ieftin film cu putință, cel care se scrie pe hîrtie. (...) Mi se pare important să simți și să transpui experiența trecerii corpului prin lume ca singură istorie adevărată, ca istorie reală și politică. Experimentarea stărilor în realitate, de la cele banale, să zicem, de cald, frig..., e pînă la urmă o abordare fenomenologică și ăsta este adevărul cu care te alegi în viață: experiența corpului care, bineînțeles, la un moment dat devine idee, devine gînd, devine emoție. Baza întregii noastre gîndiri e corpul.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural

Salutare! Sunt George Buhnici și te invit să asculți o poveste fascinantă despre munte și viață, alături de exploratorul David Neacșu. Avem aici o discuție esențială despre responsabilitatea uriașă a unui ghid montan față de cei care își pun viața în mâinile lui. Descoperim împreună amintiri incredibile din Antarctica, un loc cu umiditate zero și un soare care efectiv miroase a ars pe piele. Analizăm pericolele invizibile ale muntelui, de la curenții de aer tăioși până la importanța critică a unui echipament care să-ți protejeze articulațiile. Discutăm deschis despre realitatea dură a încălzirii globale, vizibilă prin retragerea accelerată a ghețarilor și impactul asupra resurselor de apă. Taxăm dur fenomenul „alpiniștilor de TikTok” și al ghizilor fără experiență care caută doar faimă rapidă pe rețelele de socializare. Explorăm conceptul noii sale cărți, „Cartea inimilor”, o celebrare a pasiunii pure pentru junglă, expediții, prieteni și familie. Încheiem cu o lecție despre logistica riguroasă necesară în orice expediție extremă, fie că vorbim despre Everest sau despre cucerirea polilor planetei. IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

Profesoară de teorie politică la London School of Economics și scriitoare tradusă în peste 30 de limbi, Lea Ypi este considerată una dintre cele mai importante voci ale gîndirii politice de azi. Născută în 1979 în Albania, a studiat literatura și filosofia la Universitatea Sapienza din Roma și are un doctorat în filosofie la Institutul Universitar European din Florența. Scrie o literatură în care se uită la istorie din propria viață și se uită la propria viață din perspectiva evenimentelor istorice dramatice prin care au trecut Albania și Europa de Est. A publicat pînă acum volumele „Liberă. Un copil și o țară la sfârșitul istoriei” și „Dezonoare. O viață reconstituită”. Ambele au apărut în limba română în imprintul ANANSI al editurii TREI, în traducerea Berthei Savu. Lea Ypi a fost la București pentru a-și lansa cea mai recentă carte și pentru a participa la conferințele „The Power of Storytelling”. Cu această ocazie, am înregistrat un interviu cu Lea Ypi, în care am vorbit despre cea mai recentă carte a sa, despre împletirea în literatura ei a celor două dimensiuni ale istoriei - cea din manuale, documente și arhive și cea personală -, despre trecutul recent al Europei de Est și tradiția literaturii care spune poveștile acestui spațiu. Interviul a fost tradus de Iulia Negru.„Dezonoare. O viață reconstituită” pornește de la descoperirea de către autoarea-naratoare a unei fotografii cu bunicii săi, Leman și Asllan Ypi, în luna de miere, în Alpii Italieni, în 1941, cînd Europa era în plin Război Mondial. Fotografia apare pe contul unui necunoscut pe rețelele sociale. Publicarea ei și comentariile agresive - despre bunica Leman dar și despre ea însăși, Lea Ypi - declanșează un demers de reconstituire a unei povești de familie, precum și a istoriei Albaniei, a Europei din secolele trecute. Cum să citim această carte, ca pe un volum de memorii, ca pe un eseu împletit cu o poveste de familie?Lea Ypi: „Ca pe un hibrid. Este parțial un roman bazat pe o poveste de familie, parțial o investigație filosofică despre semnificația morală și politică a demnității și parțial o istorie politică a Europei de la căderea Imperiului Otoman până la ascensiunea comunismului. (...) Intenția mea inițială fost să reflectez asupra problemei nedreptății istorice de după comunism și asupra moștenirii traumelor deschise de perioada comunistă în țările postcomuniste, pornind de la istoria bunicii mele. După ce am descoperit fotografia pe contul de social media al unui necunoscut, am fost curioasă să încep o anchetă, am săpat în arhivele fostei Securități a Albaniei comuniste. În Albania, ca și, probabil, în multe alte țări foste comuniste, există această credință că, dacă revenim la sursa acestor documente, la locul unde sînt arhivate și aflăm adevărul cu privire la ce s-a întîmplat cu membrii familiei, asta ne va ajuta să ne împăcăm cu nedreptățile trecutului și să ajungem la un fel de închidere a rănilor și traumelor trecutului. Dar călătoria mea în arhive s-a dovedit a fi mult mai complicată. Cartea a devenit și o meta-investigație despre care e cel mai bun mod de a te gîndi la adevărul trecutului și ce ajutor îți poate oferi literatura pentru a reconstitui asta.”Unde se înscrie această carte în tradiția est-europeană, postcomunistă a literaturii de investigație despre trecutul recent – Peter Esterhazy, Herta Muller etc.?Lea Ypi: „Cartea mea cred că vine, în multe privințe, în continuitatea acestei tradiții, dar există și o perspectivă generațională. Eu sînt mai tânără decât autorii aceștia. Eram un copil cînd a căzut comunismul și simt că viața mea a fost mult mai mult modelată de experiența tranziției și de brutalitatea acestei tranziții spre lumea postcomunistă.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural

Îndrăgita scriitoare Narine Abgarian a fost zilele acestea la București pentru a-și lansa romanul „Oameni care vor fi mereu cu mine”, apărut la Humanitas Fiction, în traducerea Luanei Schidu.„Oameni care vor fi mereu cu mine” spune povestea mai multor generații ale unei familii armene, poveste despre greutăți și traume dar și despre multă iubire și tandrețe. Războaiele, pogromurile, conflictele dintre armeni și azeri marchează destinul tuturor personajelor din carte și totuși, în ciuda tragediilor, există speranță și ea vine din umanitate, din gesturile salvatoare și din iubire. De altfel, în toate cărțile sale, Narine Abgarian  pune accentul pe speranță, pe umanitate, pe ceea ce poate salva. Adela Greceanu a stat de vorbă cu Narine Abgarian despre romanul „Oameni care vor fi mereu cu mine” dar și despre ce poate face literatura în vremuri tulburi. Interviul a fost tradus de Anton Breiner.Narine Abgarian: „Cred că este o alegere inconștientă a fiecărui om în ce sentimente să creadă. Asta ține de temperamentul scriitorului, poate unora le e mai ușor să scrie de pe fundul abisului, altora le e mai ușor să se dea deoparte de marginea lui. Dacă ne referim, de exemplu, la Dostoievski sau la Faulkner, ei mai degrabă au aruncat o privire într-un abis atît de adînc încît omul poate să înnebunească din cauza sentimentelor traumatice care sînt acolo. Mie mi-e greu să scriu așa și de aceea prefer să las insulițe de speranță, ca și cititorilor mei să le fie mai ușor să citească lucrurile astea.”Fetița este cea care descoperă treptat tragediile familiei și tot ea este cea care va duce mai departe moștenirea familiei, sprijinindu-se pe cei dinaintea ei, pe strămoși, acei „oameni care vor fi mereu cu mine” din titlul cărții. De ce ați construit acest roman punînd în centru figura Fetiței?Narine Abgarian: „Pentru că este o carte foarte personală, foarte sinceră și pentru mine a fost mai ușor să o scriu prin ochii unui copil care privește lumea de jos în sus, nu de sus în jos. Copiii sînt cele mai sincere ființe, în toate manifestările lor, și în alea bune și în alea rele. Și, desigur, vorbind despre acele lucruri atît de importante pentru o întreagă generație de oameni împreună cu care am crescut, am vrut să povestesc cît se poate de sincer. Și asta a fost, de asemenea, prima carte pe care am scris-o pentru adulți și cu fiecare cuvînt pe care îl scriam, eu practic învățam cum se face asta.”Cartea se încheie cu învățăturile străbunicii Tamar și cu această frază: „Iubirea e ceea ce face ca viața să merite trăită”. Cum ați ajuns la acest final?Narine Abgarian: „N-aș spune că aveam fraza asta pregătită și mă îndreptam spre ea. Este probabil mai degrabă rezultatul unui catharsis emoțional și al dorinței de a pune punct exact în felul în care îmi doresc eu să pun punct. Eu chiar cred că dragostea e ceea ce ne ajută să supraviețuim, dragostea fizică, emoțională, morală și că trebuie să ne ținem de ea.” Ce poate spune literatura în vremuri tulburi, cum sînt cele pe care le trăim?Narine Abgarian: „Literatura trebuie să rămînă sinceră, nu trebuie să vorbească în lozinci și nu trebuie neapărat să caute să arate drumul spre un viitor luminos. Eu cred că dacă vrem să schimbăm lumea în mai bine, trebuie să respectăm această regulă a sincerității și a autenticității, nu doar în literatură, dar și în viața oricărui om. Ca în acel proverb biblic, fă ceea ce trebuie să faci și va fi ceea ce trebuie să se întîmple.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural

Colaborarea e o decizie. Ideea aceasta traversează toată conversația cu Madi Rădulescu și pune în altă lumină felul în care lucrăm împreună. Episodul pornește de la lansarea cărții „Mentalitatea de colaborare” și ajunge într-o zonă mai largă: ce se întâmplă între oameni atunci când obiectivele individuale devin mai vizibile decât cele comune și când presiunea zilnică împinge relațiile într-un plan secundar?Madi lucrează de peste două decenii cu lideri și echipe, ca trainer și coach. A văzut organizații în creștere, momente de criză, echipe care au găsit coerență și echipe care s-au blocat în tensiuni mici. Cartea ei s-a construit în timp, pe fondul unor schimbări sociale și organizaționale care au adus la suprafață nevoia unei alte perspective asupra muncii împreună. În conversație explică de unde a pornit această preocupare și ce a făcut-o să ducă ideea până la capăt.Pentru mai multe resurse despre episodul de astăzi, notițe, ideile sumarizate - click aici pentru pagina episodului***Găsești notițe, ideile principale, insight-uri și cărțile menționate în toate episoadele pe florinrosoga.ro. Aici te poți înscrie și la un newsletter.Dacă îți plac aceste podcasturi, ajută-ne cu o recenzie pe Spotify sau Apple Podcasts. Este un gest simplu care ne ajută să abordăm subiecte și invitați interesanți.***Podcasturile noastre sunt aici:

O capodoperă a literaturii europene din secolul XX, romanul „Istoria” de Elsa Morante a apărut în 2025 în limba română, în traducerea Cristinei Gogianu, în imprintul ANANSI de la Pandora M. Subintitulată „Un scandal care durează de zece mii de ani”, „Istoria”, apărută în 1974, ne spune povestea învățătoarei Ida Ramundo, o văduvă care face eforturi supraomenești ca să-și crească cei doi copii la Roma, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cînd locuitorii orașului se confruntă cu teroarea și foametea. Pe deasupra, Ida are rădăcini evreiești, un motiv în plus să trăiască în teroare. Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, copilul cel mare, Nino, este membru al organizației fasciste Cămășile negre. Copilul cel mic, Useppe, se naște în urma unui viol comis de un tînăr soldat german, în trecere prin Roma. Povestea Idei și a celorlalte personaje este construită pe o osatură istorică. Cartea începe cu o scurtă trecere în revistă a evenimentelor din primele decenii ale secolului XX și se încheie cu o scurtă trecere în revistă a evenimentelor din deceniile de după Al Doilea Război Mondial. Iar capitolele cărții poartă ca titlu cîte un an din perioada războiului și imediat de după și sînt precedate, de asemenea, de scurte treceri în revistă ale evenimentelor semnificative din anul respectiv - pentru Italia și pentru lumea întreagă cuprinsă treptat de război.Adela Greceanu a stat de vorbă cu traducătoarea Cristina Gogianu despre „Istoria” de Elsa Morante, despre viziunea autoarei italiene asupra artei romanului, despre redescoperirea acestei autoare și a forței sale narative. Cristina Gogianu: „Construcția romanului este o construcție-manifest. Elsa Morante nu face niciun gest în acest roman care să nu fie unul conștient. În titlul original, manifestul acesta este cu atît mai prezent pentru că avem „La Storia”, unde substantivul este scris cu majusculă. Și, inițial, cînd îl deschizi, romanul pare să înceapă cu evenimentele mari ale istoriei. Însă, ceea ce vrea Elsa Morante să scoată în evidență este, de fapt, povestea marginalilor. Și, atenție, vorbim de un roman care are jumătate de secol. Poate că astăzi ni se pare firesc să citim romane care au în prim-plan personaje marginale, personaje despre care istoria din manuale nu pomenește niciodată. Eroii ei sînt o văduvă și cei doi copii ai săi, dintre care un copil bastard, rezultat în urma unui viol. La momentul la care Elsa Morante scrie, romanul istoric nu mai era privit neapărat ca un gen foarte frecventabil, vorbim de un cu totul alt tip de scriitură care domina vremea respectivă, în anii '70. Iar să aduci în prim-plan astfel de personaje marginale, ca să poți, de fapt, să vorbești despre istoria mare dintr-o cu totul altă perspectivă, este un lucru pe care i-l datorăm Elsei Morante. Nu doar ei, dar ea este unul dintre acești autori.”Cartea e captivantă, odată ce începi să o citești, te pomenești imersat de-a dreptul în povestea Idei și a celorlalte personaje.Cristina Gogianu: „Morante scrie în răspăr cu felul în care se scria la vremea aceea. Scrie cu ceea ce ea numește pasiunea pentru roman și scrie cu patos. Nu concepe scriitura ca fiind ceva față de care iei distanță. Nu concepe scriitura doar ca pe un joc intelectual, lingvistic, așa cum, de exemplu, neoavangarda făcea la momentul respectiv în Italia și nu numai, sau noul roman. Ea nu aderă la nici una dintre tendințele vremii sale. Și va primi foarte multe critici din toate părțile. Însă este crezul ei. Această pasiune care ne ține pe noi, cititorii, în paginile cărții vine tocmai din crezul Elsei Morante că scriitura asta ar trebui să însemne: ea crede teribil în puterea romanului de a te emoționa, în puterea ficțiunii de a aduce cititorii aproape în poveștile respective.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural

Conflictele în relații pot fi constructive sau distructive, diferența vine din cum le abordăm. Gáspár György ne explică de ce certurile sunt inevitabile și cum le putem transforma în oportunități de creștere.Gáspár György este psiholog clinician, psihoterapeut de cuplu și autorul a șase cărți, între care și Când Conflictul Are Sens. Co-fondator al comunității Pagina de Psihologie și al Academiei de Terapie Imago din România, Gáspár folosește metoda Gottman în munca sa și este una dintre cele mai cunoscute voci care promovează sănătatea relațională în spațiul public din România.Acesta este al doilea episod dintr-un sezon dedicat relațiilor, realizat împreună cu Pagina de Psihologie. Astăzi explorăm:Miturile despre conflicte care ne sabotează relațiileGândirea liniară vs. circulară în conversații dificileCei 6 călăreți ai apocalipsei relaționale (critică, defensivitate, dispreț, împietrire, control, beligeranță)Antidoturile pentru fiecare comportament distructivCum să rămâi curios când emoțiile se intensificăDualitatea particulă-undă aplicată în relațiiResurse menționate în conversație:Cartea "Când conflictul are sens" de Gáspár György Cartea "Rising Strong" de Brené BrownCercetările lui John și Julie Gottman despre Știința RelațiilorInstrumente: Carduri de replici pentru conflicte în cuplu - Instrumente: Carduri de replici pentru conflicte părinte-adolescentIntră live alături de noi în înregistrarea episoadelor și primește răspunsuri la ce te interesează cel mai mult. Vino în Comunitatea Membrilor Mind Architect Acest episod este produs și distribuit cu susținerea PPC România. "(00:00) Introducere""(04:17) Mituri despre conflicte""(07:14) John Gottman și Terapia Imago despre conflicte în relații""(08:51) Bagajul emoțional din copilărie și conflictele""(10:06) Conflictul ca mijloc spre o formă mai bună de a fi împreună""(13:33) Perspectivele diferite și sistemul nervos""(15:44) Conflictele ca semn de vitalitate și potențial""(17:04) Emoțiile neexprimate: semn că avem conversații de purtat""(18:51) Lisa Feldman Barrett și bugetul de energie în conversații dificile""(21:16) Cum să rămâi curios când ți se apasă butoane emoționale""(23:34) Permisiunea de a greși și importanța reparării pagubelor""(26:29) Mitul despre a nu te culca supărat""(29:14) După conflict, între reconectare și nevoia de spațiu""(31:06) Strategii similare, nevoi diferite în conflict""(34:34) Exemplu Gáspár: Escaladare și reparare cu un coleg""(38:14) Strategii diferite de reconciliere: vorbim sau îngropăm?""(41:42) Dualitatea particulă-undă aplicată în relații""(44:16) Starea de undă cu energie negativă vs. colapsul în particulă""(47:44) Decizii luate din stare activată: mai bine singur""(54:35) Gândirea liniară vs. circulară în conflicte""(57:10) Subiectivitatea minții: amândoi putem avea dreptate""(01:00:00) Co-creația: cum contribuim fiecare la escaladare""(01:03:52) Exemplu: Cum nu-i dăm partenerului ocazia să contribuie""(01:06:53) Etichetele în relații și cum ne limitează ele""(01:12:07) Ce facem când celălalt minimizează și evită""(01:19:08) Echilibrul între grijă și hiper-responsabilizare""(01:23:37) Cleaning the air: Tensiunea nevorbită erodează relația""(01:29:33) Umorul în conflicte: când ajută și când rănește""(01:34:13) Cei 6 călăreți ai apocalipsei relaționale (Gottman)""(01:35:51) Critica - atacul la persoană""(01:37:41) Disprețul și Defensivitatea""(01:39:51) Împietrirea, Controlul și Beligeranța""(01:43:23) Antidot Critică: exprimarea emoțiilor și nevoilor""(01:46:29) Antidot Defensivitate: asumarea responsabilității""(01:49:32) Asumare autentică vs. Îmi pare rău""(01:54:38) Antidot Dispreț: aprecierea și admirația""(01:56:38) Antidot Împietrire: autoreglare emoțională""(01:58:41) Antidot Control: flexibilitate și pornire lină""(02:03:46) Antidot Beligeranță: ramura de măslin""(02:04:31) Poziționare în conflict copil - celălalt părinte""(02:08:25) Carduri cu replici pentru conflicte"

Cunoscuta scriitoare și activistă indiană Arundhati Roy a publicat în 2025 volumul de memorii „Mother Mary Comes to Me”. Cartea apare deja și în limba română, în traducerea Alexandrei Coliban, la Humanitas Fiction, cu titlul „Refugiul meu, furtuna mea”. În centrul poveștii este figura formidabilă a mamei lui Arundhati Roy, Mary Roy, profesoară celebră în India, fondatoarea unei școli, renumită și pentru că a cîștigat drepturi la moștenire egală pentru femeile creștine din Kerala. Dar și o figură întunecată – pentru fiica ei a fost „teroare și minune deopotrivă”, personajul cel mai fascinant al literaturii pe care a ajuns să o scrie. Nu doar un refugiu, ci și o furtună. „Cînd am crescut, o scotea din pepeni simpla mea existență” spune Arundhati Roy. Dar cu elevii săi se purta exemplar iar ei o adorau. „De multe ori mi-am dorit să-i fi fost elevă, nu fiică”, mărturisește autoarea. În ciuda episoadelor traumatice pe care le relatează, a tensiunilor și violențelor din lumea descrisă, cartea are mult umor. Arundhati Roy este ironică adesea – cu teribila ei mamă, cu fratele ei, cu rudele, cu ea însăși. Am vorbit cu traducătoarea cărții, Alexandra Coliban, despre „Refugiul meu, furtuna mea”, despre titlul original și cel din limba română, despre personalitatea formidabilă a lui Mary Roy precum și despre personalitatea fascinantă a scriitoarei înseși, despre India post-colonială, căreia autoarea îi face un portret complex. Din opera lui Arundhati Roy au mai apărut în limba română romanele sale, „Dumnezeul lucrurilor mărunte” (trad. Luana Stoica), pentru care a primit Booker Prize, și „Ministerul fericirii supreme” (trad. Alexandra Coliban), ambele la Editura Humanitas Fiction. Cum se raportează Arundhati Roy la mama ei, la această femeie teribilă, Mary Roy?Alexandra Coliban: „O spune de mai multe ori pe parcursul cărții: pare că s-a format prin această relație cu mama, în foarte multe aspecte. Chiar și curajul de a se duce în junglă sau de a se alătura gherilelor naxalite, de a trăi alături de ei și a-și scrie partea cealaltă de literatură, cea militantă, eseurile, pare că acest curaj și asumarea ei vizavi de toate nedreptățile care se întîmplă în India contemporană vin din relația cu mama, care a fost o femeie extrem de curajoasă, dincolo de cum a fost ca mamă. Ca femeie ea a fost o inspirație atît pentru Arundhati, cît și pentru multe alte femei din generația sa. (...) Sînt o mulțime de cicatrici în cartea asta, chiar și fizice. Arundhati, cînd era mică, își plimba mîna peste cicatricea bunicii ei, care luase un vas de alamă în cap de la soțul ei. Imaginea asta evocă, de fapt, cît de multe cicatrici sufletești sînt acolo, cicatrici pe care femeile acestea le poartă, și cîtă durere, și cîtă fugă, și cîtă izolare au avut de îndurat în lumea asta exclusiv patriarhală.”Cum de are loc umorul în această poveste, cu atîtea umbre, cu atîta durere și violență?Alexandra Coliban: „E mult umor și în «Dumnezeu lucrurilor mărunte» și în celălalt roman al ei, «Ministerul fericirii supreme». Aici, în carte, mi se pare că umorul e un colac de salvare, ca de multe ori. Recurge la umor acolo unde n-ar putea decît să urle sau să devină la rîndul ei violentă.”  Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural

Problema compatibilității dintre știință și teologie este o problemă dezbătută demult. Dar în Ortodoxie Sfinții Părinți au avut o cu totul altă viziune despre acest raport. Pentru ei natura se revelează ca o carte ce trebuie citită in "duh" nu în literă și astfel orice fenomen din natură are o dimensiune duhovnicească pe care inclusiv omul de știință ar trebui să o caute.Ascultați o dezbatere pe aceste teme într-un podcast găzduit de teologul si omul politic Mihail Neamțu cu fizicianul Adrian Stefan Cârstrea de la Departamentul de Fizică Teoretică al Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei".Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Discuții aprinse în Parlamentul de la Chișinău pe marginea incidentului cu survolarea ilegală a spațiului aerian al Republicii Moldova de către șase drone rusești. Cele mai multe discuții au vizat drona de tip Gerbera, care a aterizat aproape intactă pe acoperișul unei case din nordul țării, fără să provoace pagube. Veronica Gherbovețchi a discutat cu mai mulți parlamentari de la Chișinău. Temele ediției: - Pentru a doua oară în 2025, Președinția a retras cetățenia unor persoane active în Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR) din regiunea transnistreană. După un prim caz în iulie — când cinci bărbați au rămas fără cetățenie pentru că s-au înrolat voluntar în structuri militare ruse dislocate ilegal — alte cinci persoane pierd acum cetățenia Moldovei, după ce autoritățile au constatat că aceasta a fost obținută prin încălcarea procedurilor legale. Liliana Barbăroșie are detalii. - Informația despre descoperirea unui arsenal militar într-un camion la vama dintre Republica Moldova și România este folosită deja la Moscova. Purtătoarea de cuvât a minsterului Rus de externe acuză Republica Moldova de trafic de arme. Ce spune Maria Zaharova, aflați de la Vitalie Cojocari, jurnalist Euronews România, în ”Cronica lui Vitalie”  - Invitata specială a emisiunii de azi este jurnalista și scriitoarea Paula Eruzanu. Ea este autoarea unei cărți recent apărute la Editura Cartier din Chișinău sub titlul, „Aicea-i și raiul, și iadul”. Cartea surprinde un veac de istorie trăită și povestită de o întreagă galerie de personaje care au traversat istoria recentă a acestui ținut – de la Basarabia parte a Rusiei Țariste la Basarabia românească, de la Uniunea Sovietică la Republica Moldova, de la al doilea război mondial la Afganistan și războiul din Ucraina. Este o colecție de mărturii care, puse una lângă alta, ca un puzzle, alcătuiesc o istorie a locului. Un interviu realizat de Ovidiu Nahoi. - Poziția României în cazul planului de pace pentru Ucraina este de a continua negocierile pentru a ajunge la o pace durabilă. Trebuie să fie luate în calcul și interesele de securitate ale Republicii Moldova, spune ministra de Externe Oana Țoiu. - Estonia va deschide anul viitor o ambasadă la Chișinău. - Parlamentul a adoptat în lectură finală denunțarea acordului care permitea funcționarea în Republica Moldova a centrelor culturale rusești. - Agenția Franceză pentru Dezvoltare (AFD) continuă să susțină Chișinăul în reformele și în agenda de integrare europeană Știrile zilei: Poziția României în cazul planului de pace pentru Ucraina este una clară de a continua negocierile pentru a ajunge la o pace durabilă în timp, a declarat ministra de Externe a României, Oana Țoiu, subliniind că trebuie să fie luate în calcul și interesele de securitate ale Republicii Moldova. „Poziția României, așa cum a fost foarte clar exprimată și de președintele Nicușor Dan, este una clară de a continua negocierile pentru a ajunge la o pace care să fie și durabilă în timp. Trebuie să fim atenți și la interesele de securitate ale Republicii Moldova, pentru că acest punct pentru România este extrem de important și stabilitatea regiunii noastre depinde de asta”, a afirmat Oana Țoiu, în Parlament, transmite Agerpres. *** Estonia va deschide o ambasadă în Republica Moldova anul viitor. „Moldova se află deja pe calea aderării la Uniunea Europeană, dar putem face și mai mult pentru a o sprijini”, a afirmat ministrul de externe al Estoniei, Margus Tsahkna, citat de un comunicat de presă al Externelor de la Chișinău. „O veste foarte bună pentru țara noastră!”, a declarat ministrul de externe Mihai Popșoi. „Estonia este un partener important al Republicii Moldova, oferind sprijin în diverse domenii, în special integrarea europeană, e-guvernare, securitate cibernetică și educație”. *** Parlamentul a adoptat în lectură finală denunțarea acordului care permitea funcționarea în Republica Moldova a centrelor culturale rusești. Astfel, Centrul Rus de Știință și Cultură din Chișinău ar putea fi închis în vara anului 2026, scrie TV8. Ministrul de Externe Mihai Popșoi a declarat că următoarea etapă este semnarea decretului de către președinta Maia Sandu, după care autoritățile ruse vor fi informate că acordul nu va fi prelungit. Înțelegerea expiră în vară, iar legislația prevede notificarea cu 6 luni înainte, întrucât acordul nu poate fi denunțat unilateral. Centrul Cultural Rus este administrat direct de Ambasada Federației Ruse la Chișinău și beneficiază de finanțare din partea Agenției Ruse Rossotrudnicestvo, care este subordonată direct președinției ruse. Această agenție a fost inclusă în sancțiuni internaționale și a fost desemnată de Uniunea Europeană drept „principala entitate de stat responsabilă de promovarea puterii soft a Kremlinului și a influenței sale hibride, inclusiv prin susținerea conceptului denumit „Russkiy Mir”, „Lumea rusă”. *** Parlamentul a aprobat rectificarea bugetului de stat pentru anul curent, principalele modificări vizează redistribuirea banilor pentru acoperirea necesităților salariale ale angajaților din sectorul bugetar, alocarea fondurilor pentru compensarea facturilor la energie electrică pentru populație, precum și alte măsuri sociale, se arată într-un comunicat. Conform Bugetului rectificat, deficitul bugetar constituie 5,2 % din PIB. *** Agenția Franceză pentru Dezvoltare (AFD) va continua să susțină Republica Moldova în reformele necesare cetățenilor și agendei de integrare europeană, au dat asigurări directorul regional al Agenției, Mathieu Vasseur, și ambasadoarea Franței în Republica Moldova, Dominique Waag, în cadrul unei întrevederi pe care au avut-o cu prim-ministrul Alexandru Munteanu. Agenția Franceză pentru Dezvoltare (AFD) oferă Republicii Moldova sprijin în domeniul energetic - proiectul INSPIREE, care este o inițiativă pentru dezvoltarea infrastructurii publice sustenabile prin renovări pentru eficiență energetică, presupune renovarea energetică a 30 de clădiri publice, dintre care 16 instituții de învățământ superior și 14 spitale raionale. De rezultatele proiectului vor beneficia circa 200 de mii de cetățeni, iar economiile estimate vor fi de 2 milioane de euro anual. Un alt proiect, în valoare de 25 milioane de euro, ține de creșterea utilizării energiei verzi în Republica Moldova, eficiența energetică și protecția consumatorilor. De asemenea, Agenția va finanța proiecte de reabilitare a sistemelor de irigații în valoare de peste 44 milioane de euro. Oficialii s-au mai referit la susținerea acordată de AFD în sectorul de aprovizionare cu apă și canalizare, împădurire, protecție socială, inovare și antreprenoriat. Alte priorități țin de reformarea justiției, consolidarea statului de drept și atragerea investițiilor franceze în economia națională. Un oficiu al Agenției Franceze pentru Dezvoltare a fost deschis la Chișinău în februarie 2022. Grupul AFD a devenit principalul partener financiar al Guvernului moldovean și al Comisiei Europene pentru pilonul de investiții al Planului de Creștere, de 1,9 miliarde de euro, oferit Republicii Moldova de UE. *** Consiliul Concurenței a amendat firma olandeză care operează aplicația rusească de taxi Yandex Go cu aproape 800 de mii de lei moldovenești, echivalentul a 40 mii euro, pentru refuzul de a oferi autorităților informații despre felul în care este folosită aplicația de taxi. „Solicitările de informații reprezintă un instrument esențial pentru colectarea probelor necesare în investigațiile privind posibile încălcări ale legislației concurențiale. Consiliul Concurenței are dreptul de a solicita întreprinderilor furnizarea promptă și completă a documentelor sau informațiilor relevante, indiferent de formatul acestora”, se arată în comunicatul de presă. De-a lungul timpului au existat multe suspiciuni legate de faptul că Yandex Taxi ar transmite datele utilizatorilor din Republica Moldova în Federația Rusă.

În trecere prin România, scriitoarea, poeta și eseista cameruneză Hemley Boum își prezintă ultima sa carte, „Le rêve du pêcheur” (Visul pescarului), publicată la editura Gallimard. Cartea a primit numeroase premii, printre care Premiul celor cinci continente ale Francofoniei 2025, Marele Premiu Africa și Premiul Louis-Guilloux.

Sabin Cernea este un antreprenor care a construit câteva branduri cunoscute din zona HoReCa în România: Wu Xing, The Harbour și Fooda. A pornit la drum în anii '90, într-o perioadă în care a fi antreprenor însemna mai degrabă curaj decât planuri. De-a lungul timpului, a trecut prin extinderi rapide, momente de criză și decizii grele, învățând din experiență ce înseamnă să crești o afacere într-o piață aflată în continuă schimbare.Astăzi, Sabin vorbește deschis despre cum s-a transformat el însuși în tot acest proces - de la un tânăr concentrat pe performanță și cifre, la un om care caută echilibru, sens și relații autentice.Cartea lui, „Viața, cea mai tare combinație”, e o poveste sinceră despre antreprenoriat, pierderi, redescoperire și reconstrucție. În acest episod, vom explora ce a făcut Sabin Cernea, dar și cum a ajuns să vadă viața dintr-o perspectivă mai amplă, în care munca, familia și sinele fac parte din același parcurs.

00:01:45– Ne facem încălzirea cu bancuri, povești de la Filit Chișinău, Târgu-Mureș și Cluj, câteva reflecții despre alegerile din Moldova și măsurile împotriva propagandei rusești, plus apariția noii traduceri Jonathan Coe, semnată de Radu Paraschivescu. Vorbim și despre isprăvile lui Trump – „is he a dictator or just a dick?” – și apoi îl întâmpinăm pe invitatul special al ediției 119. 00:42:27 – French Cannes-Cannes, cu Cristian Mungiu. 02:20:17 – Spuma filelor aduce: Tatiana Țîbuleac – Când ești fericit, lovește primul, Dorota Masłowska – Ceilalți, Giuliano da Empoli – Vremea prădătorilor, Cosmin Popa – Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu 02:43:09 – Chitară clasică cu Maxim Belciug. 03:07:20 – Vânătorile Dianei Popescu: recomandări culturale pentru perioada următoare. Încheiem cu Cartea bunătății. Povești din Moldova, de Cristina Andone – nu doar pentru copii, ci pentru oricine vrea să înțeleagă mai mult.

Vrei să înveți cum să te comporți impecabil în context diplomatic și să faci o impresie de neuitat? Acest video este ghidul tău complet pentru a înțelege regulile esențiale ale protocolului diplomatic – eticheta, gesturile, formulele și pașii care îți deschid uși la nivel internațional.Fie că ești profesionist în relații internaționale, student, sau pur și simplu curios despre arta diplomației, aici vei găsi sfaturi practice și exemple concrete care te vor ajuta să strălucești în orice situație oficială.Cartea o poti comanda aici: https://usidhr.org/protocolbook-roSupport the show

Deși romantismul îți poate evoca imagini sentimental-pornografice, în filosofie mișcarea romantică e cât se poate de 'badass', cel puțin în ceea ce privește curajul de a gândi altfel. Este o împotrivire, o revoltă, un război de secesiune, o încercare a unui grup mic de filosofi de a răsturna o întreagă tradiție europeană a raționalismului. În plus, toți încep cu "sch" (Schelling, Schlegel, Schiller...). Cartea pe care m-am bazat: https://humanitas.ro/humanitas/carte/originile-romantismului ____________________________________Puteți susține acest proiect:☞ Patreon: https://www.patreon.com/octavpopa Varianta audio:☞ Spotify, Apple: https://podcastfilosofie.buzzsprout.comAlte nebunii: ☞ Instagram: https://www.instagram.com/podcastuldefilosofie____________________________________Support the showhttps://www.patreon.com/octavpopahttps://www.youtube.com/channel/UCC91fciphdkZyUquL3M5BiA

Cu o carieră de peste patru decenii, AG Weinberger este considerat o voce distinctă în peisajul muzical est-european, abordând muzica nu doar ca artă, ci și ca instrument de reflecție socială și culturală. În RFI360 vorbim despre cel mai recent volum pe care îl semnează, "Muzică între libertate și manipulare", o carte care investighează rolul real al muzicii în viața individului și în societate. Despre acest volum, compozitor român, profesor universitar doctor Dan Dediu spune: "E ca un duș rece ideatic pentru mulți dintre noi. O carte incitantă, ce prezintă într-un mod personal o tema deloc comodă și extrem de delicată, o carte răsărită, asumată și trăită de un muzician practicant și de un gânditor mereu ager, atent la context și schimbare. O carte de întrebări și deschideri." Îmbinând experiența de scenă cu o solidă reflecție teoretică, AG Weinberger aduce o perspectivă autentică și curajoasă asupra fenomenului muzical contemporan, pledând pentru recuperarea dimensiunii profunde și inițiatice a actului artistic. "Eu, de pe scenă, sunt responsabil să mă ocup de public, nu are importanţă structura socială sau educaţia. Este doar responsabilitatea mea să îi duc sau să îi invit într-o călătorie, să furnizez, să livrez emoţii, să ridic un semn de întrebare indiferent dacă publicul meu are patru clase." spune într-un interviu AG Weinberger. Cartea se prezintă și sub forma unui Smartbook, o carte hibridă care creează instant legătura dintre volumul tipărit și mediul online. În paralel cu lectura unei cărți fascinante, folosind smartphone-ul și o aplicație gratuită de scanare a codurilor QR, puteți vedea, pe telefon sau pe un SmartTV, clipuri audio/video create de Integral Media special pentru acest volum, inclusiv poemul simfonic Solomon, compus de A.G. Weinberger. 

O dezvăluire dintr-o carte recent apărută în Statele Unite este comentată pe larg în presa internațională. Președintele Donald Trump le-ar fi spus donatorilor de campanie, în 2024, că l-ar fi amenințat pe Vladimir Putin cu bombardarea Moscovei dacă liderul rus ar invada Ucraina. Cartea se intitulează „2024: Cum a recucerit Trump Casa Albă și democrații au pierdut America”. Autorii sunt trei reporteri politici americani, Josh Dawsey, Tyler Pager și Isaac Arnsdorf. După cum transmite CNN, „înregistrarea audio prezintă o latură dezlănțuită a lui Trump, pe care acesta a fost dispus să o dezvăluie în spatele ușilor închise pentru a atrage donatori bogați. El a vorbit nu doar despre strategia sa de politică externă uneori agresivă, ci și despre deportarea studenților protestatari și despre opinia sa că «oamenii legați de asistența socială» vor vota întotdeauna cu democrații”.   Fox News amintește că Donald Trump și-a exprimat recent frustrarea față de Putin, în timp ce încearcă să pună capăt războiului dintre Rusia și Ucraina. Marți, Trump a declarat în timpul unei ședințe de cabinet că s-a săturat de Putin și a spus că are în vedere posibilitatea impunerii de noi sancțiuni Rusiei.   Potrivit Huffington Post, „remarcile fac ecoul afirmațiilor anterioare ale lui Trump, care a susținut că Putin nu ar fi îndrăznit să ordone invazia Ucrainei din 2022 dacă el ar fi rămas în funcție. Trump, însă, l-a lăudat pe Putin imediat după declanșarea războiului și a vorbit pozitiv despre el în public, deși în ultimele luni și-a exprimat frustrarea față de refuzul omologului său de a pune capăt războiului din Ucraina”.   Le Figaro remarcă răspunsul prudent al Moscovei. Deși vocea lui Donald Trump este recognoscibilă pe înregistrare, autenticitatea documentului audio nu a fost confirmată. În această privință, [purtătorul de cuvânt al Kremlinului] Dmitri Peskov a afirmat că nu știe dacă „este un fals sau nu”, chiar dacă „există o mulțime de știri false în zilele noastre”.   „Președintele Trump ar trebui să folosească imediat măsuri împotriva Rusiei pentru a pune capăt definitiv invaziei Ucrainei”, scrie Forbes, într-un articol de opinie. „Pentru a ajunge la o pace autentică, Washingtonul trebuie să furnizeze armele necesare - atât defensive, cât și ofensive. Europenii ar trebui să își sporească și ei asistența. Ucrainenii știu cum să lupte. Incredibil, dar administrația Biden a acționat cu frică, crezând că Putin s-ar putea înfuria cu adevărat și ar putea folosi arme nucleare. Putin s-a jucat sufletele timide ale acestor factori de decizie care fac America slabă. Nu avea de gând să treacă pragul nuclear. Dar astfel de amenințări și-au atins scopul, împiedicând Ucraina să obțină ceea ce avea nevoie pentru a câștiga conflictul. Când Donald Trump și-a început al doilea mandat, Vladimir Putin credea că Rusia era pe cale să câștige războiul.”

Pardon my French că îți zic așa direct, încă de la început, la ce cred că o să te ajute cărțile astea: să înțelegi mai bine cum îți funcționează ție creierii capului. Mintea ta, de fapt, ca să o zic așa mai pă lejereanu. Bine, cărțile de mai jos îți explică modul în care funcționează creierul uman în general. Doar că, vorba aia, creierul tău este mai aproape de tine, așa că aș pune pariu că în primul și în primul rând asta de interesează :D Doar că, dacă ești cât de cât ca mine, acest interes pentru modul în care propriul creier prestează o să te ducă într-o direcție și mai faină: o să înțelegi cum funcționează mintea celorlalți. Și, odată bifată această bornă a înțelegerii, purcezi la drumul cel mai greu deschis de aceste cărți: să încerci să înțelegi cum poți să îți pui de acord mintea ta cu mintea celorlalți. Și să acționezi pe cale de consecință. Este un drum greu. Foarte greu. Pentru că toate cunoștințele pe care le primești din aceste cărți te obligă, practic, să îți reconfigurezi ”traseul”. Să realizezi că ai cam stat drept, dar ai judecat strâmb. Să accepți că nu a fost chiar ok cum ai pus problema până acum. Și apoi să încerci să te iei la pilă. Atâta cât poți. Și cum poți. Mie așa mi s-a întâmplat după ce am citit cărțile astea, de aia știu. Cel mai greu a fost să îmi dau ”delete” la unele automatisme de gândire, crestate în timp în creierii mei. Și care funcționau ca ditai autostrăzile mentale. Care mă duceau cu mare viteză în direcția greșită. Către nicăieri… Îți urez, așadar, să reușești mai mult decât am reușit eu să îmi dau restart la modul în care gândesc. Sper ca aceste cărți, dintre toate câte le citesc, să te ajute la modul corespunzător :) Steve Peters – Paradoxul cimpanzeului Eu încă nu am citit o carte în care să fie explicată mai bine lupta din creierul nostru dintre bine și rău. Ca să o zic mai ca de la peluză. Și din care să înțelegem atât de bine cât și cum îi afectăm și pe ceilalți din jurul nostru când ne ascultăm drăcușorul de pe umărul stâng în loc să ascultăm îngerașul de pe umărul drept :) Din punctul meu de vedere, aceasta este o carte de neratat pentru oricine dorește să înțeleagă mai bine funcționarea creierului. Victor E. Frankl – În căutarea sensului vieții Dacă ar fi după mine, aș oferi gratuit cartea asta tuturor oamenilor de pe planetă. Să o aibă toți. Și să se întoarcă permanent la ea. Să o citească de fiecare dată când au greutăți în viață. Cartea asta este ca un far călăuzitor într-o furtună năpraznică. Este ca o doză de energie când ești secat de orice dorință de a merge înainte. Este cartea care, pentru creierul tău, o să fie ceea ce sufletul tău are nevoie :) Citește-o. O să înțelegi de ce zic asta… John Medina – Regulile Creierului Probabil cea mai bună carte care îți explica mai tehnic despre ce-i vorba în creierul tău și despre cum funcționează. O propun aici pe această listă deși nu aș zice că-s fan al stilului său mai tehnic. Dar, pe de altă parte, știu că modul ăsta mai profesoral de a spune lucrurile este ce trebuie pentru multă lume. Și tocmai de aceea cred că este de ajutor. Daniel Goleman – Inteligența emoțională M-am gândit un pic dacă să pun această carte pe lista pe care ți-o propun. Pentru că nu e chiar chiar despre creier. Ci despre o combinație de cum îți gândește creierul în timp ce se uită în sufletul tău și viceversa :) De fapt, este despre cum să te înțelegi pe tine înțelegând că raționalul din tine este de un subiectivism atroce. Sau ceva :D Sean Carroll – Marele tot Teoretic, având în vedere că această carte este o combinație, ar trebui să fie o jumătate de propunere :)) Doar că acea jumătate este excelent explicată de autor. Iar jumătatea rămasă ajută teribil de mult să înțelegi prima jumătate. Ok, știu, te-am confunzat. Hai să o zic altfel: această carte este cea mai bună carte pe care am citit-o care te ajută să înțelegi cât de importantă este legătura dintre universul din noi și universul din jurul nostru. Și ce suntem noi altceva decât o vremelnică picătură de viață în curgea timpului cosmic? :) Bobby Duffy – Pericolele percepției Subtitlul cărți explică perfect de ce am ales această carte să ți-o recomand pe linie de creierii capului: De ce ne înșelăm aproape întotdeauna. Asta o să afli. De ce fix când crezi mai abitir că ”eu știu sigur!” s-ar putea să fii într-o mare eroare. Din creierii capului pornește totul, firește :D Mathew Walker – Unlocking the Power of Sleep and Dreams În caz că te miri pe sistem de ”dar ce caută o carte despre somn aici?!”, am news pentru tine, cum ar zice patagonezul ajuns dn greșeală în Poplaca: somnul pentru buna funcționare a creierului tău este ca berea pentru o zi însorită alături de prieteni. Dacă nu ai grijă de somnul tău, nu are cum să îți funcționeze creierul cum trebe. Nicio șansă. Ei bine, din toate cărțile pe care le-am citi pe tema asta (și am citit câteva, este fascinant subiectul!), asta mi se pare cea mai… rotundă :) Malcolm Gladwell – De vorbă cu necunoscuți Ok, recunosc, am forțat un pic categoria de creierii capului cu cartea asta. Adică Gladwell nu vorbește direct despre chestii neuro-nuș ce. Doar că tema pe care o abordează este una care, oricum o învârtim, are legătură directă cu subiectul în cauză: cum se face de ”punem botul” în fața unor persoane necunoscute bazându-ne doar pe faza că am știi să îi interpretăm intențiile doar dintr-o privire. Ceea ce ne duce, desigur, exact la motivul pentru care am făcut lista asta de cărți. Așa că aici o las :D Brian Christian&Tom Griffiths – Algorithms to Live By O carte care este brici de beton pentru cei mai tehnici. Căci autorii pornesc de la niște principii matematice și explică modul în care acestea ne pot ajuta în viață pe linie de automatisme de gândire și, pentru cine poate și este dispus, pe sistem de antrenament care să îți transforme algoritmii cu pricina în scule care să te ajute în viață. Chestie pe care, nu-i așa, o faci cu creierii capului :) Claudia Hammond – Arta relaxării Am ales să recomand această carte pentru că, pe scurt, este vorba despre rezultatele unui studiu realizat pe vreo 30.000 de oameni din toată lumea. Pe tema ”ce vă ajută cel mai mult să vă relaxați?”. Autoarea ia Top 10 răspunsuri și le analizează. Și ne ajută să înțelegem că, spre exemplu, mult hulita (de către unii) activitatea de a sta pe canapea și a te uita la televizor nu e chiar așa de nașpa pentru creierii capului. Doar că pe primul loc în acest top stă cocoțată lectura. Aia zic :D

Nici UE, nici Rusia nu ne vor binele, stai relax. Că ei le au pe ale lor. Și nu e că se trezesc dimineața și își zic ”ia să vedem ce putem face noi astăzi să îi fie bine României...”. Binele României venit de la cei doi coloși, UE și Rusia, este maximum o consecință a faptului că fiecare dintre ei își urmăresc propriul bine. Maximum, am zis! Că asta-i miza: a cui consecință vrem să fim, a UE sau a Rusiei? Istoric vorbind, Rusia a fost pentru noi o catastrofă continuă. Bine, pentru cei care vor să cunoască istoria. De fiecare dată când Rusia s-a gândit la binele ei și România a devenit consecința acestei gândiri, pentru noi a fost devastator. Și la fel o să fie și dacă... Istoric vorbind, integrarea europeană a România a fost o șansă continuă. Bine, pentru care vor să cunoască istoria. De fiecare dată când România s-a conectat la Europa, pe cale de consecință țara noastră a crescut și s-a modernizat. Și la fel o să fie și dacă... Prefer oricând ca România să fie o consecință a binelui pe care și-l vrea UE. Că firimiturile care ne rămân după ce se satură țările mari europene sunt ca o masă copioasă pe lângă ce ne pot oferi rușii. Care, de fapt, nu doar că nu îți oferă nimic, dar îți iau și masa cu tot cu firimiturile alea. Așa, de sanchi, doar că pot. Ah, să mai zic de atitudinea unora de o naivitate adorabilă: să creadă că România își poate fi suficientă sieși. Că poate să își asigure necesarul din producție proprie. Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns. Nu există NICIO țară din lumea asta care să fie în stare de așa ceva. Nu există NICIO șansă ca România să ajungă vreodată să își producă singură ce are nevoie. Nu există NICIO șansă ca ruperea de ecosistemul european să facă România să trăiască mai bine. Iar între a face parte din ecosistemul european și a face parte din ecosistemul rusesc nu cred că e dificil de ales. Cartea națională pe care credem că o jucăm nu mai este națională de multă vreme. Este internațională. Depinde de noi înspre ce direcție internațională ne îndreptăm. Iar eu tare aș vrea să fie direcția aia bună, europeană. Că e mult mai bună, așa rea cum este, decât direcția aia oribilă, rusească, știi cum zic. Ura cu care îți spun unii că ți-ar sparge capul. Asta este uluitoare. Asta este întristătoare. Asta este miza, cred. ”Lasă că vine ea vremea când vă dăm cu barda-n cap!”. ”Fugi, măh șobolanule, cât mai poți!”. ”Pământ pe tine, măh!”. De astea. Din registrul ăsta. Din partea unor oameni care, dacă ai ieși la bere cu ei, am mari dubii că ar vorbi așa. Doar că, vezi tu, pe interneți ei pot să își arunce zoaiele sufletești. Zoaiele astea sunt de înțeles. Dar doar atunci când vine vorba despre clasa politică. În totalitatea ei. Că tot ce am avut până acum au fost niște porcării sinistre. Adică, serios, în timp ce scriu rândurile astea și mă gândesc la politicienii care ne-au condus, îmi crește tensiunea și scrâșnesc din dinți. Înțeleg ura oamenilor împotriva politicienilor. Dar ce mă întristează și mă sperie un pic este că ura asta care a început împotriva politicienilor acum se revarsă și asupra celor care îi susțin pe cei din tabăra adversă. De fapt, nu este adversă, în mintea lor. Ci dușmană. Ar ajunge să îți dea cu barda în cap la propriu doar că susții pe altcineva decât le place lor? Mă îndoiesc. Sunt puțini cei care ar ajunge la violențe de astea când ajung să se uite în ochii celuilalt. Dar sunt. Din păcate. Barda asta a lor motivată de ura fermentată în zoaiele lor sufletești vine la pachet cu o orbire. Care orbire face ce face orice orbire de când lumea: îi împiedică să vadă că după ce dau cu barda tot ce mai rămâne este starea de luptă. Și că victimele sunt de toate părțile. Du-te la vot. Pentru că, odată ce barda lovește și începe lupta, și tu o să te numeri printre victime. Pentru că orbirea nu alege. Este nediscriminatorie. Îi lovește pe toți la fel. Și nu ține cont de faptul că nu ai știu ce să alegi că, îți zici, nu aveai din ce alege. Alege ne-barda, uite. Poate fi un motiv bun să te duci la vot. Să alegi ne-lupta. Să alegi ne-victimele colaterale. Din care victime colatarele cei care nu se duc la vot ajung întotdeauna să facă parte. De când lumea. Aia zic.  

Dezvăluirile despre viața din interiorul uneia dintre cele mai mari companii digitale din lume, Facebook, stârnesc, fără îndoială, interesul. Este exact ce se întâmplă cu apariția editorială intitulată „Oameni neglijenți”, o carte scrisă de cea care a fost timp de șapte ani directoarea departamentului de politici publice la nivel mondial la Facebook, pe numele ei Sarah Wynn-Williams. Cartea a fost „condamnată” în instanțele americane, în sensul că justiția a dat câștig de cauză companiei Facebook arătând că autoarea a încălcat o clauză semnată la rezilierea contractului prin care era obligată să nu denigreze firma. Cu toate acestea, cartea nu a fost interzisă, iar publicul a devenit și mai curios să o citească. Dovada cea mai bună în acest sens este că săptămâna trecută cartea a fost în top 3 vânzări pe rețeaua Amazon.Ce spune Sarah Wynn-Williams în cartea publicată recent? Cotidianul francez „Les Echos” face o sinteză. Un fapt șocant este ritmul de muncă impus de vicepreședinții companiei. Aceștia lucrau aproape non-stop și îi obligau pe subordonați să intre în același program. Sarah Wynn-Williams scrie că șefa ei dormea doar între orele unu noaptea și cinci dimineața, ritm de lucru la care s-a adaptat și ea pentru a putea răspunde în timp util mail-urilor pe care le primea.Sarah Wynn-Williams povestește o întâmplare ce pare de-a dreptul ireală. Aflată chiar în sala de nașteri, în plin travaliu, a primit un mesaj de la vicepreședinta de operațiuni a companiei care vroia o serie de informații înainte de întâlnirea pe care o avea programată cu președintele Braziliei. Sarah a luat laptopul și a scris un e-mail. Soțul ei și medicul au încercat să o oprească, dar nu au reușit să o convingă.În orice caz, recunoaște autoarea cărții, nu doar Facebook a fost de vină. „Acum îmi este rușine de ceea ce am făcut, dar am fost mereu o persoană care nu vrea să îi dezamăgească pe alții, însă, la Facebook am simțit că nu am de ales”, scrie Sarah Wynn-Williams.Nu lipsesc nici acuzațiile de hărțuire sexuală. Nu intrăm în detalii care se pot găsi în carte, dar să spunem că în cauză a fost, pe de o parte, vicepreședintele Joel Kaplan, fostul ei șef, la adresa căruia compania a făcut o investigație în anul 2017 care l-a găsit nevinovat pe cel acuzat. Pe de altă parte, mai există o acuzație de hărțuire sexuală și la adresa unei alte vicepreședinte, Sheryl Sandberg. Cert este că autoarea cărții despre Facebook consideră că a fost îndepărtată din companie tocmai din cauză că a denunțat hărțuirea la care a fost supusă.Nici Zuckerberg nu are parte de o prezentare prea elogioasă. Autoarea cărții povestește cum într-o seară în care se organizau jocuri de societate era tot mai evident că toată echipa îl lăsa să câștige pe șeful Facebook. Când Sarah Wynn-Williams a refuzat să intre în acest joc, ea a fost acuzată că a trișat. Este doar un exemplu, care poate părea banal, dar care vorbește de la sine despre atmosfera de la vârful companiei.Totodată, Sarah arată că a fost nevoie de mult timp și multă energie pentru a-l face pe Mark Zuckerberg să recunoască rolul pe care l-a jucat Facebook, în anul 2016, în alegerea ca președinte a lui Donald Trump.Dincolo de ritmul de lucru și de atmosfera de la Facebook, Sarah Wynn-Williams denunță și unele instrumente de cenzură a conținutului pentru a pregăti intrarea pe piața chineză, care până la urmă nu a mai avut loc. De asemenea, politica grupului nu a oprit mesajele de ură în Birmania.Facebook a reacționat. Un purtător de cuvânt a declarat că „Sarah Wynn-Williams a fost concediată din cauza performanțelor slabe și comportament toxic, că o anchetă a stabilit că acuzațiile de hărțuire sunt nefondate, iar cartea este mincinoasă și defăimătoare și nu ar fi trebuit publicată niciodată”. Cu siguranță, părerile despre carte vor fi împărțite. Dar, cum se spune, niciodată nu iese fum fără foc.

Încetarea parțială a focului, convenită în timpul convorbirii telefonice dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin, nu este deloc de natură a-i liniști pe europeni. Ei continuă să se teamă de un atac masiv al Rusiei. Și se pregătesc pentru ce-i mai rău. Nu a fost deloc un sentiment de ușurare. Concluziile discuțiilor dintre Donald Trump și Vladimir Putin au fost primite în cancelariile europene cu un amestec de scepticism și teamă.Încetarea focului trebuie să fie „verificabilă”, cu ucrainenii „în jurul mesei”, a avertizat imediat președintele francez Emmanuel Macron după discuția dintre Trump și Putin.Într-o declarație comună în urma primirii președintelui francez, la Berlin, de către cancelarul german Olaf Scholz, cei doi lideri europeni au asigurat că Ucraina poate conta pe continuarea ajutorului militar european. Ceea ce sugerează că, din punctul de vedere franco-german, pacea nu este deloc aproape.Declarația a venit în aceeași zi în care parlamentul german, Bundestag, a aprobat un plan istoric de înarmare, de 500 de miliarde de euro.Amenințarea rusă privește toate țările europene, iată avertismentul președintelui Consiliului European, Antonio Costa, într-un interviu acordat marți Agenția France-Presse.Antonio Costa, care prezidează organismul ce-i reunește pe șefii de state și de guverne, a declarat că „vecinii Rusiei sunt preocupați de amenințarea militară reprezentată de Rusia”. Costa a spus că „este esențial ca toată lumea să înțeleagă că această amenințare este colectivă”.”Rusia se pregătește pentru o confruntare cu democrațiile europene în timp ce Statele Unite își schimbă atenția către regiunea Indo-Pacific”. Este declarația-avertisment făcută marți de șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-un discurs ținut la Academia Militară Regală de la Copenhaga.Potrivit șefei Comisiei Europene, Rusia și-a extins masiv capacitatea de producție militaro-industrială”, în timp ce ”se pregătește pentru confruntarea viitoare cu democrațiile europene”.Europa trebuie să se înarmeze rapid pentru a stabili o descurajare credibilă până în 2030, a mai spus Ursula von der Leyen. Comisia Europeană urmează să își prezinte astăzi „Cartea albă” privind apărarea, ca parte a strategiei sale de înarmare a Europei. Iar joi va avea loc un summit european pe aceeași temă.Un mesaj în aceeași direcție a venit de la înalți diplomați din Letonia și Estonia, aflați la o conferință pe teme de securitate din capitala indiană New Dehli.Ei au avertizat că Vladimir Putin nu este de fapt interesat de niciun acord de pace semnificativ.„Nu există măcar un singur indicator că Rusia dorește pace”, a spus Baiba Braže, ministrul de externe al Letoniei.În timp ce Jonatan Vseviov, secretarul general al Ministerului Afacerilor Externe al Estoniei spune că Rusia cu siguranță ”nu și-a schimbat niciunul dintre obiective”.Aceste avertismente subliniază un sentiment profund de neliniște în capitalele europene atât cu privire la adevăratele dorințe ale Rusiei cât și față de adevărata capacitate de negociere cu care se laudă Donald Trump.Ceea ce europenii înțeleg – nu se știe dacă și președintele Trump - este natura războiului de agresiune declanșat de Vladimir Putin. Este un război împotriva aspirațiilor europene ale Ucrainei. Și un război împotriva democrațiilor europene în general.Iar marele semn de întrebare este dacă un asemenea război civilizațional poate fi oprit prin concesii teritoriale sau aranjamente economice. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Caracterul trebuie să fie dorit, muncit, căutat și cere scop, voință și determinare. Formarea unui caracter pe care Dumnezeu să-l poată aproba cere efort susținut. Va necesita o opoziție continuă față de puterile întunericului ca să putem avea numele păstrat în Cartea vieții. Citește acest devoțional și multe alte meditații biblice pe https://devotionale.ro #devotionale #devotionaleaudio

Bunicul abia așteaptă s-o cunoască pe Clara, nepoțica adoptată. Vrea să-i lase ei cofetăria moștenită de la propriul lui bunic și-și dorește ca fetița să scrie istoria familiei. Pentru ziua întâlnirii pregătește cea mai mare tartă cu cireșe, demnă de Cartea recordurilor, și va atârna el însuși de macara, ca un acrobat, pentru a pune glazura în mijloc. Cât de greu poate fi? Și va reuși s-o cucerească pe Clara?

Biserica Muntele Sionului, Deva - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Cristi Boariu, 2024. Predici pentru vremuri grele - https://www.fitioameni.ro

Biserica Muntele Sionului, Deva - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Cristi Boariu, 2024. Predici pentru vremuri grele - https://www.fitioameni.ro

In this episode, host Jim Jockle sits down with Alvaro Cartea, Director of the Oxford-Man Institute of Quantitative Finance and Professor of Mathematical Finance at Oxford University. Together, they explore the transformative power of AI in financial markets and delve into how deep learning and reinforcement learning are reshaping trading strategies. Alvaro explains how these technologies uncover patterns humans can miss and how they're personalizing trading models to fit unique market views. He raises crucial questions about the unintended consequences of autonomous algorithms, like the risk of AI-driven market collusion, and discusses what this means for future regulation and oversight. Tune in for a deep dive into the future of finance!

Biserica Muntele Sionului, Deva - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Cristi Boariu, 2024. Predici pentru vremuri grele - https://www.fitioameni.ro

Biserica Muntele Sionului, Deva - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Cristi Boariu, 2024. Predici pentru vremuri grele - https://www.fitioameni.ro

Salutare, bine ați venit la Leaders!  Invitatul lui Cătălin Striblea este Ștefan Liiceanu, autorul cărții ”Un atlas al corupției. România - 20 de ani de corupție, studiu de caz”, pe care v-o recomandăm cu căldură. Cât de corupți suntem? Cum funcționează instituțiile de stat, ce ne trage în jos, ce lucruri bune am făcut?  Nu veți auzi doar cifre, date statistice, previziuni și comentarii despre economia României în acest moment, ci și povești fabuloase despre Japonia, despre cultura, istoria și oamenii aceștia care tind să facă totul perfect și să fie pregătiți tot timpul pentru situații mai puțin plăcute (vorbim despre cutremure, desigur).    03:21 Cum se trăiește un cutremur în Japonia 11:00 Cât de repede poți învăța limba japoneză 12:57 Întâlnirea cu premierul Tăriceanu și Sebastian Vlădescu, ministru al Finanțelor  21:34 Cazuri de corupție în România 46:18 Studiul celor 17:000 de portofele ”pierdute” în 40 de țări 59:58 Regula lui Tullock 1:19:25 Un colțișor de Japonia în București 1:21:15 Atenție, vorbim despre mâncarea japoneză! 1:24:45 Cum sunt văzute anumite munci 1:27:19 Sunt primitori japonezii? 1:29:36 Cartea de vizită este foarte importantă 1:31:23 Miracolul japonez 1:40:16 Japonia nu are armată proprie 1:42:27 Sunt workoholici? Ce înseamnă karoshi? 1:48:13 ”Arcașul fără arc” 1:56:30 Pedeapsa pentru trădarea societății  1:59:16 Întâlnire ratată cu premierul Japoniei - Lipsă de respect din partea premierului Tudose 2:03:29 Situația economică a României în acest moment 2:09:13 PIB-ul României 2:24:37 Piața neagră

Biserica Muntele Sionului, Deva - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Cristi Boariu, 2024. Predici pentru vremuri grele - https://www.fitioameni.ro

De ce are nevoie un copil în primii săi ani de viață? O asociație a dezvoltat un program care și-a propus să pună printre prioritățile noilor părinți, prezența cărților în preajma copiilor. Asociația 7 ARTE așteaptă familiile cu bebeluși (0-2 ani) și copii mici (0-4 ani) la o serie de ateliere de lectură, parte din proiectul „Lecturi de la început” - o inițiativă de promovare a lecturii de la vârste mici, iar despre acest demers am vorbit cu coordonatoarea acestui program, Livia Lucan-Arjoca.  Alte zece ateliere, pentru familii, susținute de trainerii 7 ARTE, vor consta în sesiuni scurte de lectură și joacă, adaptate vârstei participanților, prezentări de carte pentru diverse etape de creștere a copiilor și informații utile părinților, pentru a instala rutina lecturii în viața copilului. Participarea la ateliere se face pe bază de înscriere. Toate atelierele vor avea loc în spațiul unui loc de joacă (Șos. Mihai Bravu, nr. 255, București, Sector 3).„Ideea noastră a pornit de la constatarea că noile generații sunt formate din nativi digitali, de aceea este foarte importantă prezența cărților în preajma copiilor în primii ani de viață, când se formează obiceiuri și deprinderi pentru mai târziu. Proiectul este mai amplu și pe lângă această serie de 15 ateliere gratuite vom avea o serie de întâlniri de lectură cu copiii din grădinițe din București și din provincie, vom înregistra podcasturi cu autorii care participă la proiect și vom publica o carte ilustrată, care va vorbi despre lectură și cărți așa cum au fost percepute de participanții la proiect. Cartea rezultată, ilustrată de talentata artistă vizuală Adriana Petrescu va fi distribuită copiilor, în grădinițele care găzduiesc atelierele de lectură”, spune coordonatoarea proiectului inițiat și implementat de Asociația 7 ARTE, Livia Lucan-Arjoca.Calendarul atelierelor și informații utile despre lectură sunt disponibile pe canalele de social media ale 7 ARTE, programul smARTkid. „Lecturi de la început” este o inițiativă a asociației 7 ARTE, care promovează lectura și cărțile pentru copiii de vârstă mică, categoriile de vârstă cuprinse între 0-6 ani, în București, dar și în provincie, realizată cu sprijinul AFCN.

Biserica Muntele Sionului, Deva - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Cristi Boariu, 2024. Predici pentru vremuri grele - https://www.fitioameni.ro

Biserica Muntele Sionului, Deva - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Cristi Boariu, 2024. Predici pentru vremuri grele - https://www.fitioameni.ro

Într-un an cu alegeri parlamentare, România are nevoie mai mult ca oricând de un ghid care să explice ce este de fapt Parlamentul, ce trebuie să facă și ce face mai exact un parlamentar zi de zi. Valeriu Antonovici semnează cartea 'Un altfel de ghid al parlamentarului eficient', o carte ce și-a propus să explice puțin din ce înseamnă această instituție, dincolo de poveștile din spațiul public.  Valeriu Antonovici este licențiat în Sociologie, cu masterat în Antropologie și Dezvoltare Comunitară și doctor în Științe Politice. Fost jurnalist, specializat în consiliere politică și scriere de discursuri, cercetător asociat în cadrul mai multor proiecte internaționale și membru în mai multe ONG-uri civice și educaționale. 'Am văzut politicieni care s-au luptat să ajungă în Parlament  făcând sacrificii de natură financiară sau au renunțat la clipe prețioase în care puteau fi alături de familie pentru a câștiga un mandat, însă, la nici câteva luni, după ce au ajuns parlamentari își blestemau zilele.' scrie Valeriu Antonovici în cartea sa. Ghidul pe care l-a realizat vorbește despre mai multe categorii de parlamentari. Vreo 10 mai exact. Parlamentarul bazat, dependent, fricos sau habotnic sau inocent, că să dau câteva exemple, dar surprinde și provocările viitorului parlamentar în campania electorală. "Să ai mereu în campanie, în mașină, rezerve de apă, vitamine, pastile, ceva de ronțăit, ceva cu care să-ți crească glicemia. Campania poate începe dimineața devreme prin piețe, unde vei împărți materiale electorale și să se termine seara la un cămin cultural cu o întâlnire cu sute de oameni sau la un post TV. Trebuie să ai energie, să nu arăți că ești obosit sau că ai o durere de cap. Pentru asta, pe lângă ceva dulce, trebuie să ai și un discurs piperat și captivant. Nu lăsa nimic la voia întâmplării. Trebuie să știi exact ce și unde spui."Cartea oferă peste 60 de răspunsuri la întrebări puse direct în fiecare capitol și alte 60 care pot fi citite doar printre rânduri despre viața parlamentară. Viitori parlamentari, consilieri de oameni politici, jurnaliști, analiști sau oameni interesați de viața parlamentară vor citi despre toate instrumentele necesare pentru a face ca această instituție să lucreze eficient în folosul nostru, al tuturor. Cartea are o prefață redactată de istoricul Lucian Boia și 27 de desene realizate de Dan Perjovschi."Puterea reală o ai atunci când reușești ce ți-ai propus și îi convingi și pe alții să te susțină. Puterea stă nu doar în tehnici de manipulare și persuasiune, ci și în puterea ta de muncă și pasiunea cu care faci ceea ce ai promis că faci." mai scrie în cartea sa, Valeriu Antonovici.

Invitatul nostru din acest episod este Vlad Caluș, dar cred că este cunoscut mai mult sub numele de Minimalistu.eu si este cel mai nou autor de carte de educatie financiara si investitii din Romania. Cartea lui, Independenta financiara in 7 pasi, a fost lansata de curand si iti recomand cu mare drag sa ne asculti […] Articolul Independenta financiara in 7 PASI cu Vlad Calus S08E16 apare prima dată în Laurentiu Mihai.

Conferința Istoria Binecuvântării 2024 (sesiunea 7), Valea Drăganului, Cluj Napoca - mesaj prezentat de pastorul Beniamin Fărăgău, în perioada 5-9 august 2024.

Álvaro Cartea is Professor of  Mathematical Finance in the Mathematical Institute, University of Oxford, and director of the Oxford-Man Institute of Quantitative Finance. He is a founding member and deputy chairman of the Commodities & Energy Markets Association (CEMA). Before coming to Oxford, Álvaro was Reader in Mathematical Finance at University College London. He was also previously JP Morgan Lecturer in Financial Mathematics, Exeter College, University of Oxford. Álvaro obtained his doctorate from the University of Oxford in 2003. This podcast covers the evolution of AI trading strategies, the unintented consequences of AI market makers, and the regulatory aspects of AI in finance.

Oxford-Man Institute director worries ML-based trading could have anti-competitive effects

Cineastul român Cristian Mungiu va fi prezent săptămâna viitoare la Paris cu ocazia apariţiei în librării a traducerii în franceză a cărţii sale «Tania Ionaşcu, bunica mea. O biografie basarabeană». În interviul pe care ni l-a acordat, regizorul revine asupra genezei acestei biografii, evocă eventuale proiecte cinematografice inspirate din carte şi explică de ce este important pentru el ca lucrarea să apară în Franţa, ţară care îi este foarte apropiată.

OBIECȚII ÎMPOTRIVA MÂNTUIRII ETERNE (PARTEA IX)Iuda 1:3–7 (Necredința de după mântuire)Iuda 1:1–7 (BTF2015)1 Iuda, rob al lui Isus Cristos și frate al lui Iacov, celor ce sunt sfințiți prin Dumnezeu Tatăl și păstrați în Isus Cristos și chemați:2 Milă și pace și dragoste să vă fie înmulțite.3 Preaiubiților, dându-mi toată silința ca să vă scriu despre salvarea comună, am fost constrâns să vă scriu și să vă îndemn să luptați cu zel pentru credința care a fost dată sfinților o dată.4 Fiindcă s-au furișat anumiți oameni, care din vechime au fost rânduiți pentru această condamnare, oameni neevlavioși, schimbând harul Dumnezeului nostru în desfrânare și negând pe singurul Domn Dumnezeu și pe Domnul nostru Isus Cristos.5 De aceea doresc a vă aduce aminte, deși odată ați știut aceasta, că Domnul, după ce a salvat poporul din țara Egiptului, a nimicit pe cei ce nu au crezut.6 Și pe îngerii care nu și-au ținut domeniul de activitate, ci și-au părăsit propria locuință, El i-a păstrat în lanțuri veșnice sub întuneric, pentru judecata marii zile.7 Așa cum Sodoma și Gomora și cetățile din jurul lor, care asemenea acelora, s-au dedat curviei și au mers după altă carne, sunt puse înainte ca exemplu, suferind răzbunarea focului etern.Când citim acest pasaj, unii dintre noi, credincioși sinceri, am putea avea impresia la prima vedere că Iuda îi avertiza și îi „amenința” pe credincioșii autentici că, dacă nu își păstrează credința purtându-se moral până la sfârșitul vieții lor și dacă se lasă influențați de acei oameni neevlavioși infiltrați printre ei, își vor pierde mântuirea și vor suferi răzbunarea focului veșnic. Iuda oferă chiar două exemple care insinuează acest tip de gândire. Primul exemplu este despre acei oameni din Israel care au fost salvați de Domnul din Egipt la un moment dat și apoi au fost distruși din cauza necredinței lor. Al doilea îi descrie pe îngerii care au fost cândva îngeri sfinți, dar apoi s-au răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu, părăsind tărâmul pe care Dumnezeu îl stabilise pentru ei, ca să rămână în el. Ei au ajuns în lanțuri veșnice, în întuneric, așteptând ziua cea mare a judecății. Se crede că aceștia sunt fiii lui Dumnezeu din Geneza 6:1–4 care s-au coborât pe pământ și s-au căsătorit cu fiicele oamenilor, dând naștere unor uriași. Să vedem dacă această interpretare a lui Iuda 1:1–7 este acceptabilă.Noi, creștinii, avem adesea un dezavantaj semnificativ în interpretarea corectă a pasajelor dificile, deoarece trebuie să ne bazăm doar pe ceea ce este scris și chiar tradus din alte limbi, precum greacă și ebraică. În plus, publicul căruia Biblia i se adresa aparținea unor culturi cu anumite obiceiuri, preconcepții și probleme, dintre care multe ne sunt străine astăzi. Faptul că nu am fost prezenți acolo pentru a auzi tonul și atitudinea cu care s-au spus unele lucruri, precum și contextul cultural și ceea ce se petrecea, care impunea ca anumite lucruri să fie spuse, ar trebui să ne facă și mai sârguincioși și atenți în interpretare. Când vine vorba de siguranța mântuirii, epistola lui Iuda se încadrează în această categorie de pasaje care necesită revelație de la Duhul Sfânt și o atenție sporită la detalii.Iuda spune în versetul 3 că, în timp ce dorea să împărtășească cu ei lucruri despre mântuirea comună și despre binecuvântările mântuirii, s-a simțit obligat să-i încurajeze, să-i îndemne și să-i inspire să lupte pentru credință. Scopul lui Iuda a fost să-i încurajeze pe acești credincioși și să le dea speranță, nu să-i descurajeze cu amenințări și frică. Ca principiu general de interpretare, orice cuvânt al Scripturii inspirat de Duhul Sfânt nu va aduce niciodată frică în inima credinciosului, ci credință, speranță și mângâiere. Romani 10:17 spune că auzirea Cuvântului lui Dumnezeu produce credință, iar 1 Corinteni 14:3 ne spune că orice cuvânt de profeție, care este asemenea Cuvântului lui Dumnezeu și inspirat de Duhul Sfânt, aduce oamenilor edificare, îndemn și mângâiere. Dacă citirea acestui pasaj din Iuda ne-a lăsat cu mai multă frică decât credință și speranță, dacă ne-a creat teamă de a ne pierde mântuirea, ceva trebuie să nu fie în întregime corect cu interpretarea noastră. Acesta este un indiciu că Iuda s-ar putea să nu se fi referit aici la posibilitatea credincioșilor adevărați de a-și pierde mântuirea veșnică.Revenind la versetul 3, să observăm că Iuda nu îi încurajează pe credincioși să păstreze credința sau să vegheze în ea în sensul trăirii sfinte sau chiar al luptei bune a credinței. În schimb, el folosește o expresie diferită: să lupte cu zel pentru credință. Care credință? Cea care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna. Aici avem un indiciu că Iuda nu se referă la viața sfântă sau încrederea în Dumnezeu, ci în mod specific, la ansamblul sau întregul conținut al credinței, doctrinele corecte ale ei și ale harului care le-au fost vorbite inițial de apostoli. Iuda vrea să-i încurajeze pe credincioși să lupte pentru credințele și convingerile lor din Evanghelie și să le păzească de oamenii neevlavioși și de oricare alte posibile erezii, nu să „lupte” cu ei înșiși pentru a nu-și pierde credința. De ce trebuia Iuda să-i încurajeze în acest domeniu? Pentru că anumiți oameni neevlavioși s-au strecurat în biserică pe neobservate și schimbau harul în desfrânare. Ei nu-L recunoșteau pe Isus Cristos ca Dumnezeu. Din descrierea lui Iuda, acești oameni erau necredincioși care s-au alăturat în mod conștient bisericii, încercând să-i convingă pe credincioși prin argumente, că poate Isus nu e singura cale de mântuire, că poate ar trebui să fie mai toleranți cu toți oamenii deoarece Dumnezeu îi iubește și că poftele fizice sunt normale și nu pot fi negate.Cartea lui Iuda pare o carte foarte potrivită și pentru vremurile în care trăim și probabil că nu întâmplător se află la sfârșitul Bibliei înainte de Apocalipsa. Dacă o citim cu atenție, nu putem decât să observăm că descrie în detaliu ce se întâmplă acum în lume cu propaganda LGBTQ, cu știința și dezvoltarea tehnologică ridicându-se deasupra lui Dumnezeu și încercând să-L excludă în totalitate și cu un număr tot mai mare de oameni influenți care susțin că Isus nu este singura cale de salvare și că mântuirea poate fi găsită în orice religie a lumii. De exemplu, nu știu dacă ați auzit vreodată de ea, dar există o carte numită Secretul, care vorbește despre obținerea a tot ceea ce dorești în viață prin Legea Atracției și plasează toate religiile în aceeași categorie. Această carte îl numește pe Dumnezeu un câmp imens de energie, o minte supremă, o conștiință sau o sursă creatoare din care toți oamenii fac parte și fiecare religie are propriul nume pentru ea. Oprah Winfrey, o persoană foarte influentă din Statele Unite ale Americii, despre care se presupune că este creștină, a spus public că ea nu crede că Isus Cristos este singura cale către mântuire. Ea a prezentat chiar argumente care par solide pentru inimile și mințile ce nu sunt ancorate în Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult, majoritatea filmelor realizate de Hollywood sau Netflix în ultima vreme promovează agenda LGBTQ într-un fel sau altul, în numele iubirii și toleranței. Nu numai atât, dar multe dintre filme îi pun pe creștini în mod intenționat într-o lumină proastă, în contrast cu știința, de parcă aceștia ar fi foarte înguști, miopi și neagă mereu știința. Acest lucru nu este adevărat. Oameni influenți și chiar pastori de biserici, încep să promoveze ideea că adulterul, homosexualitatea și căsătoriile între persoane de...

Atacurile cibernetice ale Rusiei asupra unor obiective din Polonia s-au înmulțit vertiginos în ultima lună dinaintea alegerilor europarlamentare: ”Nu mai este vorba de un război rece, ci de un război cibernetic în toată regula”, a declarat vicepremierul polonez Krzysztof Gawkowski, potrivit publicației Gazetta Wyborcza.  El a confirmat că recentul atac asupra Agenției Naționale de presă PAP, care a dus la publicarea online a știrii false privind trimiterea a 200 000 de militari polonezi în Ucraina, a fost realizat sub coordonarea guvernului de la Moscova, subliniază sursa citată.Vicepremierul a mai anunțat că guvernul va aloca un fond special de 3 miliarde de zloți (aproape 700 de milioane de euro) pentru întărirea securității cibernetice în următorii ani.Proiectul intitulat ”Scutul Cibernetic” va avea în vedere cu prioritate protejarea autorităților locale, considerate a fi cele mai vulnerabile la asemenea atacuri, dar și protejarea obiectivelor de infrastructură strategice.  Ungaria: Cetățenii nu știu cine îi reprezintă în Parlamentul European (sondaj)Mai mult de jumătate din cetățenii ungari cu drept de vot nu cunosc numele eurodeputaților care le reprezintă țara în Parlamentul European, reiese dintr-un sondaj de opinie realizat în perioada 27-29 mai 2024 de Institutul sociologic Median Poll, la solicitarea publicației Telex.La întrebarea ”Numiți un europarlamentar maghiar în funcție”, 53% dintre respondenți au declarat că nu cunosc nici unul sau au preferat să nu răspundă.Deși nu știu cine îi reprezintă la Bruxelles, la întrebarea ”Pentru dvs este important cine vă reprezintă țara în Parlamentul European”, 79% dintre cei chestionați au răspuns da!Sondajul scoate de asemenea în evidență faptul că cea mai mare parte a cetățenilor (60%) consideră că Ungaria merge într-o direcție greșită și numai 32% cred că țara merge în direcția bună.Duminică 9 iunie a.c. în Ungaria au loc în același timp alegerile europarlamentare și alegerile locale. Lituania: Tot mai mulți elevi învață în școli privateNumărul de școli private din Lituania a crescut constant în ultimii 15 ani, dar specialiștii în educație consideră că acest fenomen nu este neapărat benefic pentru elevi, scrie site-ul postului public de radioteleviziune din această țară.Dacă în urmă cu 15 ani doar 1% dintre elevi studiau într-o școală privată, în prezent acest procent depășește 8%, în condițiile în care în același interval de timp 377 de școli publice și municipale s-au închis, din motive demografice sau de altă natură, potrivit sursei citate.Școlile private oferă o serie de avantaje, cum ar fi clase cu un număr mai mic de elevi, dar aceste instituții au dreptul de a-și selecta clienții, ceea ce creează uneori situații de inegalitate, consideră un cercetător de la Universitatea din Vilnius.”Educația ar trebui să compenseze într-un fel diferențele sociale, dar vedem că tendința este exact în sens invers.... Iar problema este că uneori politicile statului afectează școlile publice”, spune expertul.O lună de școlarizare într-o instituție de învățământ privată din Lituania costă între 700 și 800 de euro, mai amintește sursa citată.Poeme din Egiptul antic traduse în premieră în slovacăEditura Blue Peter din Praga a publicat recent o culegere de poeme din Egiptul antic traduse în premieră în  limba slovacă, sub titlul ”Cu vântul de Nord  vin veștile de departe”, scrie publicația slovacă dennikn.sk.Lucrarea este semnată de profesoara Silvia Štubňová Nigrelli de la Universitatea Brown din Providence, SUA și de linvista și poeta Katarína Džunková de la Universitatea Karol din Praga,Este vorba în special despre poeme de dragoste scrise în timpul faraonului Ramses al doilea care (1303– 1213 înaintea erei noastre), despre care specialiștii cred că reprezintă sursa de inspirație pentru cartea ”Cântarea Cântărilor” din Biblia creștină.Cartea este bogat ilustrată cu imagini ale unor lucrări de artă din acea vreme găzduite astăzi de Metropolitan Museum din New York și de Muzeul Egiptean din Torino. Au contribuit la realizarea Revistei presei Europa Plus:Kurek Miłosz - Polonia;Eszter Papp - Ungaria;Raimonda Mc Geever - Lituania;Hana Kovacikova - Slovacia Europa Plus este un proiect RFI România realizat în parteneriat cu Agenția Universitară a Francofoniei   

Biserica Emanuel Toulouse - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Mihăiță Dănilă, mai 2024.

În februarie 2017 Adina a devenit PRO Makeup artist RIMMEL LONDON, după ce în martie 2016 a câștigat concursul “Live The London Look” din 3000 de înscrieri. A reprezentat România, alături de bloggeri de beauty din toată lumea, mergând la Londra și cunoscând-o pe Rita Ora. Înainte de experiența RIMMEL, Adina a fost make-up artist pentru Oriflame (2015-2017) participând la toate campaniile majore cu vedetele lor: Adela Popescu, Alina Eremia, Razvan Fodor, Teo Trandafir, Andreea Raicu. În paralel, portofoliul a crescut de la publicații locale: VIVA, Beau Monde, Gentleman's Car până la coperți GLAMOUR, Marie Claire și Harper's BAZAAR, pentru care a fost colaborator extern beauty. Dintotdeauna a participat la proiecte independente, a predat cu drag ateliere de makeup și a fost parte din echipe internaționale pentru campanii de publicitate importante: Vodafone, LIDL, Samsung, Dunhill, Lenor. Recent a lansat cartea - Machiaj de bună purtare - un ghid de makeup simplificat, în pași simpli, menit să aducă încredere și frumos pe chipul femeilor. Cartea o gasiti aici: https://adinavlad.ro/

Andrei Roșca este Change Strategist și a fost invitatul meu în alte două episoade despre #GândireFăcutăVizibilă (căută-le, merită să le asculți!).Ce înseamnă asta? El stă alături de cei care trec prin diverse schimbări, pe care și le doresc, și au nevoie să fie ghidați în aceste proces.A adunat, deci, multă experiență legate de oameni, relații, emoții, obiective, dorințe, răni, blocaje. Din toată activitatea sa a observat că ASCULTAREA este unul dintre pilonii principali ce stau la baza relațiilor interumane armonioase, conștiente și asumate.  Așa că-n acest episod am vorbit exact despre ASCULTARE și  de ce a ales Andrei să scrie o carte despre ea. Cartea lui Andrei - „Acum, aici, contezi” este disonibilă acum pentru comandă! Dar te invit, prin acest episod, să descoperi mai multe despre gândirea din spatele și din paginile ei, ca atunci când ajunge la tine să știi la ce să te aștepți.  Găsești mai jos câteva idei din conversația noastră și mi-ar plăcea să îmi scrii și tu altele, care au fost importante pentru tine.

David este alpinist și explorator. A organizat prima expediție românească pe Everest și alte zeci de expediții pe 50 dintre munții mari ai acestei lumi, de la Kilimanjaro, la McKinley și de la Ruwenzori la Klucevskaia. A explorat zone mai puțin cunoscute și a urmărit viața populațiilor indigene din Peru, până în Papua Noua Guinee sau Alaska. Cutreieră munții din nevoia de a cunoaște și a înțelege lumea. Spune că patima aventurii vine din dorința de a trăi fiecare clipă a acestei vieți. Este fondatorul Himalaya, primul magazin de echipament montan din România. Și un pasionat pescar. Este, de asemenea, autorul cărții „Cartea Înălțimilor”, o poveste fascinantă despre peste trei decenii de explorare a lumii. O conversație despre risc, putere personală, aventură, depășirea limitelor, cunoaștere de sine și echipe extraordinare.  Am vorbit cu David la Teatrul Apollo 111, într-o discuție live, cu public, în februarie 2024. **** Conversațiile noaste live sunt susținute de BCR. BCR construiește mecanisme și produse pentru o Românie mai inteligentă financiar. Și, pentru că totul pleacă de la oameni și nevoile lor, soluțiile BCR se bazează pe sute de mii de conversații cu companii și oameni obișnuiți.  Iar sistemul lor gratuit de consiliere financiară a contribuit deja la o viață mai bună pentru 200.000 de oameni care au beneficiat de un plan financiar personalizat.   **** Partenerul nostru este de asemenea MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România. O organizație construită cu pasiune și îndrăzneală de către un grup de antreprenori români, dar și de medici buni, care cred că împreună putem să facem România bine. **** Evenimentele live vă sunt prezentate și de Autonom. O companie de familie, fondată de Dan și Marius Ștefan în 2006, la Piatra Neamț, Autonom este acel gen de succes rapid care a rezultat după 20 de ani de muncă susținută. Azi, conduc cel mai mare grup de produse și servicii de mobilitate din România.  De la o simplă închiriere de mașină, la soluții complexe pentru flote sau soluții de finanțare, soluțiile Autonom susțin companiile, în orice moment s-ar afla pe drum. **** Note, un sumar al conversației, precum și cărțile și oamenii la care facem referire în podcast se găsesc pe andreearosca.ro Pentru a primi noi episoade, vă puteți abona la newsletter pe andreearosca.ro. Dacă ascultați acest podcast, vă rog lăsați un review în Apple Podcasts. Durează câteva secunde și ne ajută să îmbunătățim temele și calitatea și să intervievăm noi oameni interesanți.