Predici - Biserica Logos București

„Cele mai mari probleme ale noastre nu sunt cu lucrurile care vin din exterior, ci cu lucrurile care vin din interiorul nostru. Isus zice: „Nu lucrurile care vin din afară strică pe om, ci ceea ce iese din interior - aceea strică pe om.” Regele Isus este cel care aduce rezolvarea păcatului. Este singura soluție. El este singura scăpare, El este singura Cale, El este singurul care poate să îndrepte viețile noastre, singurul care poate să rezolve comportamentul nostru exterior prin rezolvarea problemelor noastre interioare.” (Nicu Sotir)

„Când trăim așa cum credem că este drept în ochii noștri, ajungem sa trăim un mutant spiritual. Hristos îndepărtează haosul și mlaștina religiei drepte în ochii oamenilor. Doar El. El oferă adevărata religie revelată. El oferă lideri dăruiți bisericii Sale, pasionați de El, conduși de dorința de a face voia Lui. Tot El îndepărtează haosul consecințelor păcatelor noastre. Păcatele noastre au consecințe, să știți. Iar unele sunt ca spinii, încurcate, parcă nu le mai poți descurca. Dar El este acela care aduce lumină în întunericul vieților noastre și El pune capăt istoriei păcatului și face toate lucrurile noi. A Lui să fie slava!” (Ștefan Cornu)

„Dacă nu te vezi un păcătos notoriu, mesajul acesta nu este pentru tine. Dacă nu te vezi un păcătos notoriu, înseamnă că nu ai nevoie de un Dumnezeu care să te răscumpere. Evangheliștii spuneau că Isus a venit să mântuiască ce era pierdut și păcătos. Dacă nu te vezi pierdut, dacă nu te vezi păcătos, mesajul acesta (de fapt, întreaga Scriptură) nu este pentru tine. Dragilor, aceste relatări pe care ni le oferă autorul în această carte nu sunt despre eșecurile sau despre aventurile amoroase ale lui Samson. Dacă ne uităm în felul acesta la text, o facem greșit și trebuie să ne corectăm cel puțin hermeneutica textului. Știu că dacă ne uităm în felul acesta ne reparăm stima noastră de sine, ajungem să ne simțim mai bine, nu suntem chiar așa de răi, Dumnezeu poate să ne folosească și pe noi. Dar nu cred asta a fost intenția lui Dumnezeu. Nu cred că Dumnezeu a vrut să ne ofere aceste 3 capitole pentru a ne oferi nouă mai multă încredere în sine sau stimă de sine. Dumnezeu a vrut mai degrabă să ne arate frumusețea istoriei Sale de răscumpărare, să ne demonstreze că putem avea încredere în promisiunile Sale, nu în noi înșine. Și asemenea lui Samson, după cum spunea autorul epistolei către Evrei, să obținem și noi o înviere mai bună și astfel să fim făcuți desăvârșiți, perfecți. Asta a fost intenția lui Dumnezeu. Să ne ofere un astfel de text și să vedem cât de păcătoși suntem noi, cât de dependenți suntem de Dumnezeu și ce Dumnezeu mare avem. Și promisiunile pe care El le-a făcut sunt promisiuni în care trebuie să ne încredem.” (Nicu Sotir)

„Uneori acționăm în grabă și facem promisiuni pripite dar în ciuda tuturor acestor lucruri Dumnezeu este îndurător, însă noi suntem responsabili pentru acțiunile noastre și cred că putem învăța din situațiile trecute pentru a fi mai înțelepți pe viitor. Cum ar trebui să vorbim cu Dumnezeu? Ce promisiuni ar trebui să-i facem?” (Florin Mereuță)

„Ghedeon ne arată, din păcate, ce înseamnă o slujire coruptă față de 2 stăpâni: Dumnezeu și propriile interese. Iar, din păcate, în cazul lui, finalul este idolatrie. Vedem în această relatare despre Ghedeon doi Ghedeoni: unul care este temător și dependent de Dumnezeu și care Îl slujește cu credință, iar în a doua parte vedem un Ghedeon arogant, independent, care se bazează pe puterea lui și slujește propriilor interese. Isus este Adevăratul Eliberator și care face lucrarea Tatălului cu integritate și fără șovăială. Isus vine și face lucrarea Tatălui de la A la Z. În loc să se răzbune, în loc să cheme legiuni de îngeri, El înfăptuiește tot ce trebuia să înfăptuiască. Isus nu slujește cu jumătăți de măsură și nu-și caută propriile interese, ci face voia Tatălui. Ceea ce Ghedeon n-a putut să facă și în lucrarea în care Ghedeon nu a fost perseverent, Îl vedem pe Isus, adevăratul Ghedeon, care face lucrarea lui Dumnezeu de la început până la sfârșit. Și Isus, de la început până la sfârșit, a fost dependent de Tatăl Lui în tot ceea ce a făcut. Acesta este modelul nostru. Isus ne redă ceea ce Ghedeon n-a putut să facă. Ghedeon este o avertizare pentru fiecare dintre noi. Putem să avem credință adevărată, să fim implicați în lucrarea lui Dumnezeu, însă cu toate acestea să fim conduși de agenda noastră și să ne purtăm în moduri care de multe ori strică scopurile lui Dumnezeu. Întrebarea este: ești tu 100% pentru Împărăția și scopurile lui Isus? Pune-ți credința în Isus, care a îndeplinit în totul lucrarea Tatălui. Probabil că acest ecou al Aceluia care vine să împlinească lucrarea Tatălui de la început până la capăt este momentul crucii, când spune: „S-a sfârșit. Am isprăvit ce trebuia să isprăvesc. Lucrarea Tatălui am împlinit-o.” Și a împlinit-o, pentru că eu și cu tine nu o putem împlini, nu o putem împlini în niciun fel. Ghedeon este exemplul perfect că nu putem împlini. Dumnezeu este Cel care poate să ne dea har și Duhul Lui este Cel care poate să intervină în viața noastră și să facă să facem lucrările Tatălui. Dar, înainte de toate, trebuie să-ți pui credința în Isus, pentru că El este Cel care a isprăvit. Trebuie să te pocăiești și să crezi în Isus.” (Nicu Sotir)

„„Dacă vă întreb: "La ce vă gândiți când vă gândiți la un dependent?", probabil vă vine în minte o imagine repulsivă, la unul cu o pungă, din canal, sau la un bețiv notoriu. Dar din perspectiva Bibliei, întrebarea este: Ce conduce inima ta? La ce te lupți tu să spui nu?”” (Mădălin Potoroacă)

„„Dar Isus știa că acești oameni, care strigă, la sfârșitul săptămânii vor spune „Răstignește-L! Răstignește-L!”. El știa că oamenii ăștia care zic „Osana! Fiul lui David!”, care sunt super entuziasmați de minunile lui Isus, de ce face Isus, de cine este Isus, că Isus calcă peste toate lucrurile, acești oameni, la sfârșitul săptămânii - când, de fapt, Isus demonstrează că El nu calcă peste toate lucrurile, că El nu este în felul ăsta, că El a venit să-Și dea viața și să moară - vor spune „Răstignește-L”.” (Nicu Sotir)

„Nu ni se spune doar să supunem la test duhurile, ci ni se dau și instrumentele prin care putem să facem aceasta. Cum am putea ști dacă o bancnotă este falsă sau nu dacă nu o comparăm cu originalul? Cum arată acel Duh venit de la Dumnezeu? Care sunt lucrurile pe care el le mărturisește și prin urmare sunt compatibile cu adevărul?” (Florin Mereuță)

„Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.” (Nicu Sotir)

„Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.” (Nicu Sotir)

„Indiferent de confuzia pe care oamenii din jurul nostru o dovedesc, noi Îl proclamăm mai departe pe Isus, noi Îl arătăm mai departe pe Isus, noi Îl trăim în viața noastră mai departe pe Isus. Pentru că în cele din urmă, Cel care ridică acea confuzie din viața noastră și din viața celorlalți este Duhul lui Dumnezeu. În fața cui îți trăiești tu spiritualitatea? Înaintea oamenilor? Îți trăiești viața aceasta de credința ca să o vadă ceilalți? De ce trăiești spiritualitatea pe care o trăiești? Pe ce se bazează ea? Pe ce se bazează spiritualitatea ta? Pe nu știu ce experiențe, pe fapte concrete? Pe ce se concentrează spiritualitatea ta? Dragilor, fie ca Domnul să ne ajute să nu trăim pentru noi înșine ci pentru Cel care ne iubește cu o dragoste extravagantă. Pentru cine trăiești tu? Sunt mulți oameni și multe biserici creștine care Îl cunosc pe Isus doar în felul cărnii. Întrebarea care se pune este: „Cum Îl cunoști tu pe Isus?”” (Nicu Sotir)

„Trupul acesta și viața aceasta sunt fragile. Foarte fragile. Și ascultați, asta zice Pavel. Am fi zis: „El avea un vas cu pereți mai tari. Poate vasul acela era de argint!” Nu, ci era un vas de lut. Pentru că noi toți suntem făcuți din lut. În Romani 9-10 se vorbește despre asta și Geneza spune că noi toți am fost făcuți din țărâna pământului, din lut. Și, dragilor, asta suntem noi: lut. Așa că atunci când pui preț pe lumea asta, gândește-te cât de ironic e și ce nebunie este să pui valoare într-un pământ și să pui valoare într-un lut, când de fapt pe ce ar trebui să pui valoare și în ce ar trebui să te investești este această Comoară, este Evanghelia.” (Nicu Sotir)

„Dragostea lui Dumnezeu a venit în inimile noastre prin Duhul care ne-a fost dat. Adică noi putem iubi, noi putem crede în Dumnezeu, ne putem iubi unii pe alții pentru că Duhul lui Dumnezeu locuiește în inimile noastre. Și acest Duh e garanția pe care Dumnezeu a pus-o în inimile noastre că suntem copii ai lui Dumnezeu. Este acest Duh care ne face să strigăm „Tată!”, este acest Duh al înfierii, acest Duh care ne plasează în familia credinței, acest Duh care ne îndeamnă la a ne maturiza în dragostea noastră pentru aproapele și în a crede în Fiul lui Dumnezeu.” (Florin Mereuță)

„Noul Testament vorbește în nenumărate rânduri că Legea mozaică nu este pentru credinciosul Noului Legământ. În momentul convertirii, nou nu mai suntem acești copii raportați la Lege, ci noi suntem copii care ne raportăm lui Hristos - o să vedem în mesajul de astăzi - prin Duhul. Dacă vrei să existe transformare în viața ta, pe de-o parte mântuire și apoi de-o parte sfințire, ai nevoie de Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu se descoperă pe Sine ca persoană. Pe Dumnezeu nu-L interesează să ne ofere niște litere de-astea în Noul Legământ pe care să le avem aici să le vedem. Nu, El vrea să ne descopere pe Sine. Persoana Lui ne schimbă, nu ne schimbă niște litere. Cel care transformă, Cel care mântuiește, Cel care schimbă, Cel care maturizează este Hristos, prin Duhul.” (Nicu Sotir)

„Viața și relațiile noastre sunt înaintea feței lui Dumnezeu. Facem planuri, suntem oameni serioși, integri, pentru că conștiința noastră este supusă Duhului Lui, și când spunem „Da”, este „Da”. Dar suntem conștienți că planul lui Dumnezeu este peste cuvântul nostru.” (Nicu Sotir)

„Fericirea - împlinirea, bucuria, satisfacția, oricare ar fi terminologia pe care o folosiți - adevărată vine doar de la cei care sunt familiari cu suferința. Petru vorbește despre asta, Pavel vorbește despre asta. Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă să fii satisfăcut în Dumnezeu, dacă vrei să înțelegi ce înseamnă adevărată bucurie, ce înseamnă adevărată împlinire, ce înseamnă adevărată fericire, este o singură cale: trebuie să te faci una cu suferința. Trebuie să înțelegi suferința.” (Nicu Sotir)

„Dragilor, ce ne povestește Pavel aici este că puterea vine prin slăbiciune, viața vine prin moarte, mângâierea prin durere, mântuirea prin întristare caracterizată de pocăință autentică. Dragilor, să nu uităm că aventura noastră către maturitate este atipică!” (Nicu Sotir)

„Avem intrare liberă, fără atenții, fără a da din coate, fără reciprocități, fără titluri, fără nimic. Regele Isus ne-a făcut fiecăruia dintre noi care credem în El o favoare nemeritată și suntem peste măsură de binecuvântați. Să te rogi în numele lui Isus, dragilor, nu înseamnă rostirea unui cuvânt magic prin care poți obține ce-ți dorește inima. Să te rogi în numele lui Isus nu înseamnă o viață lipsită de suferință și încercare.” (Nicu Sotir)

„Pentru că Isus este singura Persoană care cu adevărat S-a smerit, este Singurul care a făcut lucrurile acestea, El este Singurul Căruia ar trebui să ne închinăm.” (Nicu Sotir)

„Noi vom trăi o zi în care vom vedea fața lui Isus și vom fi veșnic cu Sămânța, cu Isus, pentru că Cuvântul Lui este mai important decât neascultarea noastră. Și Pavel zice că asta nu ne încurajează la a păcătui, ci ne încurajează la închinare.” (Nicu Sotir)

„Răspunsul la strigătul plin de dor al fiilor lui Core își găsește împlinirea totală în ceea ce spune Ioan: „Și Cuvântul S‑a făcut trup și a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl.”” (Nicu Sotir)

„Ceea ce Israel nu a putut să facă, ceea ce vița aceea din vechime nu a putut să facă, ceea ce vița a eșuat să facă, acea viță care trebuia să fie o mărturie și o lumină pentru toate neamurile, nu să se laude cu experiența lor și cu statutul lor ci ca să devină binecuvântare pentru toate națiunile, ca națiunile să-L cunoască pe Dumnezeu prin ei... Ceea ce ei au eșuat, Isus a realizat, Isus a împlinit. Și pentru că noi suntem plasați în Isus ca și copii ai Lui, noi trebuie să devenim această lumină care este dusă la toate neamurile. Și lumina aceasta poate să fie dusă la toate neamurile doar când vasul este spart. De aceea a trebuit să moară Isus. Pentru că lumina se vede mai puternic atunci când vasul în care este pusă este spart.” (Nicu Sotir)

„Trebuie să fugim de teamă pentru că este un păcat împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să ne temem de El în primul rând, El să fie obiectul temerii și bucuriei și laudei noastre.” (Ștefan Cornu)

„„Lucrările diavolului să știți că sunt în oameni, au de-a face cu oamenii, au de-a face cu un stil de viață omenesc, cu un stil de viață firesc, cu un stil de viață care este în opoziție cu Dumnezeu. Lucrările diavolului nu sunt clădiri, nu sunt lucruri fizice. Au de-a face cu terenul de bătălie care este inima noastră. Sunt autorități și stăpâniri care caută să stăpânească peste oameni. Și noi am fost eliberați de sub aceste autorități și stăpâniri.”” (Florin Mereuță)

„Când vezi ca alții sunt orbi la păcatele lor, întreabă-te dacă nu ești și tu orb la păcatele tale. Orice ocazie de a vedea păcat în viata cuiva este o ocazie de a te analiza pe tine însuți.” (Nicu Sotir)

„Când Isus vorbește despre negare de sine, nu vorbește despre ea ca despre un capăt de drum, ci ca un început de drum cu El. Despre o nouă identitate cu dorințe noi. Suferința te învață cu adevărat să ce înseamnă plăcerea și bucuria și desfătarea, în viață și în Dumnezeu. Și Isus, ca Unul care a suferit - și a suferit așa cum nu am suferit niciunul dintre noi - a înțeles foarte bine aspectul acesta al desfătării în Domnul și al plăcerii în lucrurile care sunt cu adevărat valoroase, importante și după voia lui Dumnezeu. Pentru că Isus știe lucrul acesta, El poate să te învețe și pe tine. El este Maiestrul. El poate să te învețe cum să te negi pe tine însuți, cum să te lepezi de tine însuți, dar în timp ce faci lucrul ăsta să te bucuri de noua identitate pe care o ai, de noile dorințe pe care El le pune viața ta. Noi nu înțelegem cum să ne bucurăm de viață pentru că nu știm cine este Isus și pentru că nu Îl cunoaștem pe Dumnezeu. În momentul în care Îl cunoști pe Dumnezeu și devii o făptură nouă, ți se schimbă credința și dorințele inimii. Atunci vei ști cum să te bucuri de viață. Omul nu poate să înțeleagă viața și nu are cum să se bucure de viață fără a fi convertit și fără a avea o relație cu Isus.” (Nicu Sotir)

„Doar Duhul lui Dumnezeu este Cel care poate să-ți dea putere și capacitate de a trăi viața spirituală așa cum vrea Dumnezeu. Dacă ai Duhul lui Dumnezeu, ai tot ce îți trebuie. De ce? Pentru că Duhul lui Dumnezeu este în acest angajament, în această dedicare față de Cuvântul lui Dumnezeu. Este un angajament pe care l-a făcut în Trinitate de a lua acest Cuvânt de pe înseși buzele lui Dumnezeu și de a-L folosi în viața oamenilor - în viața necredincioșilor să-i aducă la viață, iar în viața credincioșilor să-i ducă la sfințire, să-i facă după chipul lui Isus. Duhul lui Dumnezeu este dedicat acestui Cuvânt.” (Nicu Sotir)

„Nu poți să spui: „Eu cred în Dumnezeu, dar nu și în Isus Cristos!” Pentru că Isus Cristos a venit și ni L-a descoperit pe Tatăl, a-L îmbrățișa pe Fiul și Cuvintele Sale înseamnă a-L îmbrățișa pe Tatăl, iar a-L respinge sau nesocoti pe Fiul înseamnă a-L respinge și nesocoti pe Tatăl. Atunci când auzim cuvintele Fiului, auzim de fapt cuvintele Tatălui și privind la Fiul îl vedem de fapt pe Tatăl.” (Florin Mereuță)

„Dacă ești deprimat sau trist sau temător sau îndoielnic învață să asculți de sfatul Domnului și bucură-te de rezultatul scontat. Nu căuta în stimă de sine, în valoare de sine. Concentrează-te pe Adevărul divin.” (Nicu Sotir)

„Problema cea mai mare a bisericilor contemporane nu este că oamenii nu vin la biserică, nu este că oamenii sunt plictisiți la biserică, nu este că bisericile nu sunt suficient de relevante, că nu sunt lideri puternici, carismatici acolo, ci realmente că acestea nu rămân neclintite în Evanghelia lui Isus Cristos. Și asta are de-a face că oamenii intră în biserici și ies de acolo fără ca realmente să fi auzit vestea bună. Cred că este vremea să înțelegem că ceea ce face o biserică neclintită, în sensul de stabilă, neschimbătoare, vrednică de încredere, vrednică să aibă un cuvânt de spus în societate, este dacă ea este neclintită în pasiunea ei pentru Evanghelie. Dacă nu este pasionată de Evanghelia lui Cristos, atunci realmente nu are cum să fie statornică.” (Adrian Rusnac)

„Isus este prezent și El este Domn peste biserica Lui. El este Capul. Când realizezi că Isus prezent aici, în biserica Lui... O, Doamne, fă har bisericii de astăzi să înțeleagă lucrul acesta: că nu ne trăim noi viața ca niște suverani pe pământul acesta și abuzăm de o putere divină pe care ne-a dat-o Dumnezeu, ci că Isus este Capul și El a promis că locuința morților, Hadesul, nu va învinge peste biserică. Cristos are tot dreptul să gândească și să spună ceea ce spune. E biserica Lui. El e Capul. El a înființat-o și El a așezat-o pe Stâncă, cu promisiunea că nimeni nu se va atinge de biserica Lui. Ce gând încurajator când te uiți la modul în care cred unii că-și bat joc de biserica lui Cristos astăzi! De biserica lui Cristos nu se atinge absolut nimeni! Observ cu durere biserica din România cum se îndreaptă către alte lucruri în loc să îmbrățișeze mărturia credincioasă a lui Dumnezeu și suveranitatea Lui, să se bucure de ele și să spună: „Ne este îndeajuns. Nu avem nevoie de nimic altceva ca să ne facă relevanți, să atragem atenția lumii acesteia. Nu avem nevoie de psihologie, filosofie, nu avem nevoie de nimic altceva. Avem nevoie doar de Cuvânt, că Isus este un martor credincios și Scriptura este suficientă. Nu avem nevoie de nimic altceva.”” (Nicu Sotir)

„Dacă viața ta nu-i aduce slavă lui Dumnezeu, dacă nu-i este plăcută lui Dumnezeu, dacă nu este o mireasmă a lui Cristos în mijlocul acestui popor, atunci înseamnă că nu ești îndreptățit prin credință. Și atunci ar trebui să-ți fie frică de acest verset care spune: „Căci noi toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.” Ar trebui să-ți fie frică de acest verset, că nu e așa ușor să stai înaintea lui Dumnezeu. Și dacă te gândești că e ușor, înseamnă că nu ți-e frică de Dumnezeu - și ajungem la discuția aceasta a respectului. Mărturisirea de credință plus fapte rele nu înseamnă mântuire. Ce înseamnă să crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți pe Cristos? Înseamnă că tu crezi că vei fi înviat, înseamnă că tu crezi că trebuie să-ți trăiești viața plăcut lui Dumnezeu. Trebuie să fie o dovadă a credinței în faptele tale, în modul în care trăiești, în modul în care Îi ești plăcut lui Dumnezeu. Să crezi cu adevărat în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos din morți înseamnă să înțelegi viața în lumina revelației divine și s-o trăiești ca atare. Lumea evanghelică trebuie să audă mesajul acesta din ce în ce mai mult astăzi, pentru că ajungi în contexte și auzi situații în care oamenii se bat cu pumnul în piept că sunt evanghelici, dar trăiesc la fel ca ceilalți. Nu sunt o mireasmă a lui Cristos și nu sunt ambasadori ai lui Cristos. În ce fel ne trăim noi viața plăcut înaintea lui Dumnezeu? În ce fel înțelegem noi fragilitatea, această vremelnicie a trupului? Și în ce fel înțelegem ceea ce ne va aștepta, ce vom primi în viitor? Lucrurile acestea ar trebui să ne schimbe astăzi și ar trebui să trăim în lumina lor astăzi.” (Nicu Sotir)

„În Scriptură observăm cum responsabilitatea creștinului de a trăi într-un anumit mod este așezată pe ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în Hristos și nu ne este prezentată niciodată singură. Practica vieții de credință este fundamentată pe adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. O teologie care nu te transformă la nivelul trăirii nu este o teologie biblică. Ca și credincioși, noi am murit împreună cu Cristos față de lume, față de principiile acestei lumi, față de lege și față de autoritatea păcatului și a morții și am fost înviați împreună cu Cristos la o nouă viață, la viața în Duhul, a libertății față de păcat și a sclaviei față de dreptate. Modul în care nu ne dăm mădularele noastre ca instrumente ale păcatului este prin a ne da pe noi înșine lui Dumnezeu. De fapt ne dezbrăcăm prin îmbrăcare cu altceva. Îmbrăcarea noastră cu lucrurile care ne sunt oferite în Hristos este cauza, iar dezbrăcarea de omul cel vechi este efectul.” (Florin Mereuță)

„Caracterul drept al lui Dumnezeu nu poate să treacă cu vederea păcatul și să-l lase pe făptaș nepedepsit. Dacă noi oamenii suntem indignați ori de câte ori cineva, deși vinovat, scapă nepedepsit și avem în noi înșine acest spirit justițiar care cere să se facă dreptate, cu cât mai mult ne așteptăm de la un Dumnezeu care ni S-a revelat pe sine ca fiind infinit în dreptate, să nu treacă cu vederea și să nu lase nepedepsit păcatul. Dovada bunătății lui Dumnezeu constă în aceea că el nu scuză și nu lasă nepedepsită nici o faptă rea. Noi, oamenii, înțelegem greșit termenul de bunătate. Avem două feluri de măsură, am vrea ca faptele noastre rele să fie trecute cu vederea, însă nu mai gândim la fel în privința faptelor rele ale altora. Orice păcat izvorăște din nesupunerea față de Dumnezeu și din revoltă față de ordinea pe care El a stabilit-o în univers. Ne naștem rebeli și nu vrem să dăm socoteală nimănui. Vrem să ne fim nouă înșine propriul Dumnezeu. Omului nu-i place să-i spui că este neputincios, că faptele și meritele sale nu câștigă favoarea lui Dumnezeu. Aceasta este religia omului care în esență se înalță tot pe sine. „Religia lui Dumnezeu” este însă pentru cei care se văd lipsiți de merite proprii, care se văd pierduți prin ei înșiși. Suntem ca acel om care este în adâncul mării și care va striga după ajutor doar atunci când și-a consumat orice energie și și-a pierdut orice speranță de salvare prin propriile sale puteri. Domnul Isus ne-a înlocuit pe noi în moartea pe care o meritam pe drept. El S-a interpus între Dumnezeu și om. Crucea este locul unde Dumnezeu a acționat într-un mod drept în privința păcatului oamenilor. Crucea ne arată de asemenea cât de serios tratează Dumnezeu păcatul.” (Florin Mereuță)

„Circumcizia era un ritual prin care cineva era plasat în poporul fizic al lui Dumnezeu. Reprezenta separarea de necurăție și dedicare față de Dumnezeu. Însă ea era doar o imagine care arăta spre adevărata circumcizie, cea a inimii, de care vor avea parte toți cei care aparțin poporului spiritual al lui Dumnezeu. Viața în Noul Legământ nu funcționează după reguli exterioare, ci ea constă într-o inimă nouă, transformată, regenerată.” (Florin Mereuță)

„Suferința de care avea partea ap. Pavel era cauzată de alipirea sa fără compromis de Evanghelie. Scopul apostolului Pavel era acela de a apăra și întări Evanghelia. A păstra o Evanghelie curată este o chestiune de viață și de moarte. Ap. Pavel nu se bucura de suferință ca scop în sine, ci ca unul care trece prin suferință pentru încurajarea și întărirea fraților, a celor care acum sunt parte a trupului lui Cristos, care este Biserica. Să te bucuri, dar să o faci în suferință!?” (Florin Mereuță)

„Nu putem ajunge să înțelegem cum să-I dăm trupurile noastre „ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu”, dacă nu înțelegem îndurările lui Dumnezeu.” (Ștefan Cornu)

„Revelația din conștiința oamenilor a existat încă de la facerea lumii. Dar este o revelație care este în interiorul oamenilor. Este funcția conștiinței noastre. Este destulă revelație cât să dea la o parte scuzele, dar nu este o revelație îndeajuns pentru a mântui. Este nevoie de o revelație specială pentru mântuire: credința vine în urma auzirii, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbește și se revelează pe Sine. Când El vorbește, El se arată pe Sine. Ceea ce El spune e mereu perfect, adevărat, fără greșeală.” (Pastor R. K.)

„Oricât de bună părere ar avea cineva despre sine, Cuvântul lui Dumnezeu aduce la lumină ce este adevărat cu privire la inima acelui om. Viața celui născut din nou nu mai este caracterizată de o trăire în păcat ca mod de viață. Nu că el nu mai păcătuiește, ci păcatul nu mai are stăpânire asupra lui, nu îl mai controlează, nu mai datorează nimic păcatului. A fost mutat din acest vechi domeniu în care era rob păcatului și nu i se putea împotrivi, în domeniul harului, a libertății în Hristos, acolo unde domnește legea Duhului de viață și unde domnește neprihănirea. Cei care privesc harul lui Dumnezeu doar ca iertare de păcate fără o viață transformată, propovăduiesc o falsă evanghelie și sunt niște falși convertiți.” (Florin Mereuță)

„Rezultatul cunoașterii lui Cristos nu este să fim mai deștepți sau să ne îngâmfăm, ci rezultatul este o viață transformată. A privi la Domnul Isus Cristos înseamnă a privi la fața lui Dumnezeu, înseamnă a privi la Dumnezeu. Dumnezeul nevăzut devine vizibil în Cristos. Dumnezeul pe care noi nu L-am fi putut vedea a devenit vizibil și s-a întrupat în persoana lui Isus Cristos. Cristos este întâiul născut peste întreaga creație - nu din întreaga creație, sau ca parte a întregii creații. Toate au fost create prin Cristos și pentru Cristos. Atunci când, zi de zi, ne confruntăm cu diferite ispite, tendința noastră este să zicem: „Ah, mă voi lăsa de lucrul ăsta. Nu voi mai face asta!”. Dar transformarea vine privind la Isus Cristos, nu privind la mine. Pentru că ceea ce fac izvorăște din ceea ce cred în inima mea. Cristos este primul, este înălțat peste toate lucrurile, este capul bisericii, este înălțat peste orice domnie, fizică sau spirituală, și noi nu mai avem de ce să ne temem. Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Toate s-au făcut noi, pentru că Dumnezeu ne-a făcut oameni noi. Și privind la Evanghelie suntem transformați și în practica vieții noastre. În afara Domnului Isus Hristos nu există împăcare cu Dumnezeu. Oricât de bine aș trăi, oricâte fapte aș face, în afara lui Isus Hristos nu există împăcare. În afara prețului plătit de Domnul Isus Hristos nu poate exista mântuire. Creștinismul este exclusiv. Creștinismul nu este despre un alt mod în care putem ajunge la Dumnezeu. Creștinismul este despre singurul mod în care putem fi împăcați cu Dumnezeu. Dacă nu suntem în Cristos, Domnul ne cheamă să venim și să ne plecăm genunchii înaintea acestui Cristos, înaintea singurei soluții a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.” (Florin Mereuță)

„A evangheliza nu înseamnă numai să dai informații. Când oamenii primesc Evanghelia și se pocăiesc, de obicei Evanghelia este însoțită sau îmbrăcată de relație, de o relație personală cu persoana respectivă. Trebuie să ne comportăm ca Isus ca să atragem oameni la Isus. Să facem faptele bune ca Dumnezeu să vadă acele fapte bune și să dea glorie lui Dumnezeu. Și apoi, când cred în Evanghelie, că Isus a murit ca să facă ispășire pentru păcatele noastre, Tatăl le va face parte de unitatea noastră din biserică.” (David Lee)