Podcasts about evrei

ÎNVINGĂTORII NU RENUNȚĂ! „Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe...” (Evrei 11:34)

Evrei 6:4-124. Căci cei ce au fost luminaţi odată – şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,5. şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –6. şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din […]

ASUMĂ-ȚI RISCUL CREDINȚEI (2) „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui [Dumnezeu]!” (Evrei 11:6)

RUGĂCIUNEA DE BINECUVÂNTARE „Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare.” (Evrei 11:20)

PUTEM ÎNVINGE ISPITA (3) „El... poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” (Evrei 2:18)

DE CE NE ÎMPOTRIVIM SCHIMBĂRII? (2) „Prin credinţă, Avraam… a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce...” (Evrei 11:8)

Dumnezeu să îţi vorbească prin acest mesaj!

2025 - Betuel Văraru - Un erou atipic al credinței, Abel. (Geneza 4:1-16, Evrei 11:4-5)

Dumnezeu să îți vorbească prin acest mesaj!

Asistența supranaturală1. De ce trebuie să ne rugăm?- Isus a trebuit să se roage toată viața chiar dacă era sfânt- Isus și acum se roagă pentru noi (Romani 8:33-34; Evrei 7:25) și ne-a spus și nouă să ne rugăm întotdeauna (Luca 18:1)- Pavel ne spune să ne rugăm neîncetat (1 Tes. 5:17) și el însuși se ruga în limbi mai mult decât toți (1 Corinteni 14:18)- Rugăciunea în limbi este primară, iar cea în limba maternă secundară (1 Cor. 14:15)2. Beneficiile rugăciunii în limbi- Zidirea noastră personală: (1) trup - imunitate, (2) suflet - înecarea crezurilor și emoțiilor negative, (3) duh - capacitate spirituală (1 Corinteni 14:4)- În Noul Testament, rugăciunea în Duhul nu Îl schimbă pe Dumnezeu, ci pe noi.- Primim revelație și înțelegere crescută a Cuvântului, precum și odihnă (Isaia 28:9-13)- Toate lucrurile (oameni, situații, soluții la probleme, protecție) încep să lucreze continuu în favoarea noastră în mod inconștient pentru că Duhul se roagă să ia ființă în lumea naturală destinul trasat de Dumnezeu pentru noi.(Romani 8:26-28; Iacov 3:3-6)3. Cum să vorbești în limbi?- Te rogi și ceri Duhul Sfânt cu credință de la Dumnezeu și crezi că L-ai primit (Luca 11:11-13)- Începi să miști gura și să scoți primele silabe cu credința că Duhul este Cel ce vorbește și nu tu.- Consistența și răbdarea sunt cheie în rugăciunea în limbi până începi să vezi efectele ei.- Găsește-ți propriul timp din zi, propria modalitate și începe cu puțin (15-30 minute), iar apoi extinde acel timp, dar urmărește să fie regulat. Timpul trece oricum, converteste-l în ceva folositor.

Dumnezeu să îţi vorbească prin acest mesaj!

TRECEREA DE LA EȘEC LA IZBÂNDĂ (1) „Prin credință... au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.” (Evrei 11:33-34)

ȚINE FĂRĂ ȘOVĂIRE LA CREDINȚA TA! „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23)

TU EȘTI MIRACOLUL CREAȚIEI (2) „Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evrei 11:3)

PĂSTREAZĂ-ȚI VIE NĂDEJDEA! (1) „Să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte...” (Evrei 6:18)

OBIECȚII ÎMPOTRIVA MÂNTUIRII ETERNE (PARTEA X) Permisiunea de a păcătuiO altă obiecție la doctrina păstrării sfinților în credință (sau a permanenței veșnice a mântuirii) este că aceasta tinde să-i conducă pe credincioși la indolență și permisiune de a păcătui. Totuși, aceasta este o perversiune a doctrinei, posibilă doar pentru oamenii neregenerați, deoarece siguranța succesului este cel mai puternic stimulent de a umbla în sfințenie pentru creștinii născuți din nou. Faptul că Dumnezeu îi asigură pe creștinii adevărați că nu-și vor pierde mântuirea până la sfârșit, nu anulează nevoia de fapte bune și sfințire din partea credincioșilor. Apostolul Pavel îi îndeamnă pe credincioși în Filipeni 2:12 „să manifeste în exterior mântuirea lor cu frică și cutremur”. Aceasta nu înseamnă că faptele bune sunt mijlocul prin care să-și păstreze mântuirea până la capăt, ci acestea sunt efectul și dovada adevăratei convertiri. Din nou, aduc în atenția ta această ilustrație, cu regele Solomon pentru că este una foarte bună. Ce a urmărit el când a decis să omoare copilul viu și să-l împartă între cele două femei care au venit la judecată? A căutat o faptă din partea femeilor care să merite sau să câștige copilul? A vrut să creeze o nouă relație între femei și copil, care nu exista înainte? Desigur că nu! În schimb, el căuta o faptă care să dovedească ceea ce era deja adevărat, o acțiune care să arate cine era mama acelui copil. Adevărații credincioși vor fi mereu în străduință activă de a trăi în sfințenie până la sfârșit, iar siguranța succesului în această călătorie este cel mai bun stimul posibil.Pavel spune în Romani 6:2: „Cum putem noi cei care am murit față de păcat să continuăm să trăim în el?” De ce te-ai gândi să faci răul din moment ce te-ai pocăit și ai venit de partea lui Dumnezeu? De ce ai vrea să păcătuiești când nu mai ai o natură păcătoasă și poți trăi o viață abundentă de bucurie absolută, pace, sănătate și prosperitate? Poate Dumnezeu să facă tot ce vrea? Da, desigur! Însă Îi dă aceasta permisiunea să păcătuiască? Niciodată, pentru că libertatea și voința Lui liberă au limite; ele sunt generate și determinate de natura Lui.Dumnezeu vrea ca cei în Cristos să umble în sfințenie pentru că ei vor și doresc aceasta, nu din frică și constrângeri.Noi trebuie să avem încredere în transformarea puternică și palpabilă pe care o face Dumnezeu în credincioși prin Duhul Sfânt și să nu încercăm să controlăm oamenii prin frică. Confuzia privind voința liberă a omuluiAceastă obiecție sună astfel: „Dacă credincioșii adevărați nu își pot pierde mântuirea și nu au opțiunea reală de a-L respinge pe Cristos dacă vor să o facă, după ce au fost mântuiți, atunci nu mai au cu adevărat voință liberă”. O astfel de obiecție se bazează pe presupunerea falsă că liberul arbitru uman nu este influențat de nimic, nu este legat și nu depinde în nici un fel de natura intrinsecă a persoanei, care poate fi ori păcătoasă de la primul Adam, ori neprihănită de la ultimul Adam, Isus Cristos.Dumnezeu Însuși are voință liberă deplină. Cu toate acestea, El nu va alege niciodată să îmbrățișeze răul sau căile lui Satan. Nici măcar nu va dori să facă așa ceva, liberul Său arbitru este complet legat de natura Sa neprihănită. Așa sunt și credincioșii adevărați după mântuire. Dumnezeu face o schimbare atât de puternică în natura lor, prin Duhul Sfânt, încât ei nu vor dori niciodată să aleagă cu voința lor liberă să-L respingă pe Dumnezeu și să-și piardă mântuirea. Singurul motiv pentru care voința liberă a credincioșilor nu pare încă în întregime legată de noua natură sfântă a duhului lor aici pe pământ, este pentru că mintea lor nu este încă complet reînnoită.Voința liberă a primului Adam nu era în totalitate dependentă de natura sa, înainte de cădere. De ce? Pentru că, deși avea o natură sfântă în interior, era capabil totuși să comită un păcat care i-ar putea schimba natura în întuneric: mâncarea din pomul cunoștinței binelui și răului. Chiar și liberul arbitru al oamenilor pierduți înainte de mântuire nu depinde în totalitate de natura lor păcătoasă. De ce? Pentru că sub influența Duhului Sfânt și la auzirea mesajului Evangheliei, ei pot lua o decizie care să-i recreeze complet spiritual. Însă, după mântuire, credincioșii născuți din nou devin un singur duh cu Trinitatea (1 Corinteni 6:17). Voința lor este tot liberă dar acum depinde de natura sfântă din interiorul lor în ceea ce privește mântuirea veșnică.I-am auzit pe unii credincioși spunând că motivul pentru care avem Duhul Sfânt în noi acum, este ca să ne ajute să ne sfințim, astfel încât să ne putem menține mântuirea până la capăt și că ar trebui să folosim ajutorul Lui prin alegerea noastră liberă, în același mod în care ne-am folosit liberul arbitru pentru a accepta mântuirea și a ne naște din nou. Deși este adevărat că avem nevoie de ajutorul Duhului Sfânt pentru sfințire și că voința noastră este implicată în acest proces, nu este adevărat că menținerea mântuirii noastre se bazează în întregime pe alegerea noastră de a folosi ajutorul Duhului Sfânt. Să citim Romani 4:1-8,Romani 4:1–8 (NTR)1 Atunci, ce vom spune că a găsit Avraam, strămoșul nostru în ce privește trupul?2 Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu.3 Căci ce spune Scriptura? „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i-a fost considerată dreptate“.4 Dar plata celui ce lucrează nu este considerată un har, ci o datorie,5 însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptățește pe cel lipsit de evlavie, credința îi este considerată dreptate.6 Tot așa vorbește și David despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl consideră drept fără fapte:7 „Fericiți sunt cei ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite!8 Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în considerare păcatul!“Avraam a trăit într-o perioadă în care Legea lui Moise nu fusese încă dată și Duhul Sfânt nu locuia în el pentru a-l ajuta să facă fapte de sfințenie. El nu a avut nicio altă cale de a-și menține mântuirea sau neprihănirea, decât prin credință, conform pasajului de mai sus. Mai mult, în versetul 6, regele David a descris binecuvântarea omului căruia Dumnezeu îi atribuie neprihănire în afara faptelor lui (separat și independent de faptele noastre bune) și se referea la viitoarele creații noi în Cristos. Avraam și regele David au fost într-o poziție mai bună decât noi, credincioșii în Cristos? Întreb aceasta pentru că viețile lor par să fi fost mult mai simple decât ale noastre, deoarece nu trebuiau să-și mențină neprihănirea prin fapte. Au avut doar credință și aceasta a fost de ajuns, iar Avraam este tatăl seminței lui Cristos, căreia îi aparțin toți credincioșii. Deci, chiar dacă ne folosim liberul arbitru în a cere ajutorul și puterea Duhului Sfânt pentru a face fapte de sfințenie, pe care trebuie să căutăm să le facem, acestea nu au nicio valoare în menținerea neprihănirii noastre. Ele sunt doar un mijloc de a beneficia în exterior, din ce în ce mai mult, de moștenirea lui Dumnezeu care locuiește în noi și de a manifesta darul neprihănirii din noi, într-o măsură tot mai mare. Aceste fapte vor primi și răsplată în viața viitoare. Renunțarea la mântuire prin voința liberăÎn trupul lui Cristos, există o învățătură bazată pe Evrei 6:4–6 (text care a fost deja tratat), conform căreia poate fi o mică posibilitate ca oamenii ...

Evrei 4.14-1614. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră.15. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.16. Să ne […]

Evrei 11.7 7. Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.

E TIMPUL SĂ MERGI MAI DEPARTE! „Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite...” (Evrei 6:1)

HARUL ȘI ÎNCREDEREA „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului...” (Evrei 4:16)

DOMNUL ISUS TE ÎNȚELEGE! „În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15)

ÎNVIEREA LUI HRISTOS O GARANTEAZĂ PE A NOASTRĂ „Să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:15)

SĂ VEGHEM ȘI SĂ NE ÎNCURAJĂM! „Să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.” (Evrei 10:24)

NU TE ÎNDEPĂRTA DE DUMNEZEU! „Să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.” (Evrei 2:1)

AJUTOR DE LA DUMNEZEU (1) „Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?” (Evrei 1:14)

ANUL ACESTA ALUNGĂ ÎNDOIALA (2) „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!...” (Evrei 11:6)

DECIZII PENTRU NOUL AN „Să alergăm cu stăruinţă...” (Evrei 12:1)

CREDINȚA CARE ADUCE ROD „Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

OBIECȚII ÎMPOTRIVA MÂNTUIRII ETERNE (PARTEA VII)Matei 18:21–35 (Robul nemilostiv)Matei 18:21–35 (NTR)21 Atunci Petru s-a apropiat și L-a întrebat: ‒ Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori?22 Isus i-a zis: ‒ Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.23 De aceea Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să-și încheie socotelile cu sclavii săi.24 Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanți.25 Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria.26 Atunci sclavul, aruncându-se la pământ, i s-a închinat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti tot!“.27 Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, așa că l-a lăsat și i-a iertat datoria.28 După ce a ieșit, sclavul acela l-a găsit pe unul dintre confrații lui care-i datora o sută de denari. El l-a înșfăcat și-l strângea de gât, zicând: „Plătește ce-mi datorezi!“.29 Atunci confratele său, aruncându-se la pământ, l-a rugat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti“.30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în închisoare până când avea să plătească datoria.31 Când confrații lui au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus și i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.32 Atunci stăpânul lui l-a chemat la el și i-a zis: „Sclav rău, eu ți-am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat!33 Nu trebuia oare să ai și tu milă de confratele tău, așa cum am avut eu milă de tine?“.34 Stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna călăilor, până când avea să plătească toată datoria.35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu-l iartă din inimă pe fratele său.Un alt text biblic, chiar mai dur pe aceeași idee, este următorul din Matei 6:14–15:Matei 6:14–15 (NTR)14 Căci, dacă le iertați oamenilor nelegiuirile, vi le va ierta și vouă Tatăl vostru Cel ceresc,15 dar, dacă nu le iertați oamenilor nelegiuirile, nici Tatăl vostru nu vă va ierta nelegiuirile voastre.Obiecția adusă de unii credincioși pe baza acestor două pasaje este că, dacă tu, ca și copil al lui Dumnezeu, nu reușești să-i ierți pe alții așa cum ai fost și tu iertat, datoria inițială a păcatului tău va fi reinstituită și îți vei pierde mântuirea veșnică. La prima vedere, aceste pasaje par să ne spună că iertarea lui Dumnezeu, mântuirea noastră, este condiționată de cât iertăm noi altora și dacă nu facem asta,  Dumnezeu ne va restabili păcatele, chiar și după ce am fost iertați inițial.Trebuie să remarcăm faptul că ceea ce Matei 18:21–35 transmite este în contextul Legii iudaice. În acel moment, când Isus a dat pilda, El nu murise încă pe cruce și nimeni din audiența Sa nu fusese încă născut din nou. Din această cauză, trebuie să ne dăm seama că Isus, în timpul vieții Sale înainte de cruce, a făcut trecerea de la Legea lui Moise la Evanghelie. Cele mai multe dintre lucrurile pe care El le-a spus au fost în contextul vechiului legământ, pentru că publicul Său era familiarizat cu acesta, în timp ce câteva lucruri priveau înainte și vorbeau despre viitorul nou legământ. Natura condiționată a spuselor Lui din această pildă seamănă foarte mult cu Legea lui Moise. Isus, de-a lungul slujirii Sale pe pământ, a luat Legea lui Moise și a ridicat-o la cele mai stricte standarde. El a vorbit despre spiritul ei, despre intențiile și motivațiile inimii, nu doar despre faptele exterioare. Arătând extremele Legii, Isus îi pregătea pentru ceea ce urma: noul legământ al harului lui Dumnezeu prin Cristos. Isus l-a folosit pe apostolul Pavel pentru a învăța pe neamuri acel har. Predica de pe Munte (Matei 5–6) amplifică Legea lui Moise, iar această pildă merge pe aceeași idee.Astfel, ea nu spune că Dumnezeu poate revoca mântuirea pentru cei care sunt mântuiți și ale căror păcate au fost iertate prin ispășirea lui Isus Cristos. Acest lucru ar fi împotriva multor scripturi care arată că suntem în siguranță în Cristos din momentul mântuirii noastre. Aceasta ar contrazice chiar și multe din cuvintele lui Isus. Să aruncăm o privire mai atentă la această pildă.În primul rând, Isus nu spune nimic de genul că acei oameni neiertători vor fi aruncați în iad. În al doilea rând, modul în care slujitorul îi cere milă împăratului precum și cererea sa de a-i acorda mai mult timp pentru a plăti datoria arată că acest individ nu înțelege realitatea situației. El crede că poate să-și plătească datoria păcatului prin efort propriu, dar nimeni nu poate face aceasta. Numai Cristos a realizat această plată pentru păcatele oamenilor pe cruce. În al treilea rând, observați că nimeni nu a plătit pentru datoria acestui slujitor în această pildă, ci ea a fost iertată, adică a fost trecută cu vederea. Ca și copil al lui Dumnezeu, tu trebuie să înțelegi că nu ești doar iertat, ci ești și justificat! Când un soț și o soție se ceartă, s-ar putea să aducă în discuție, adesea, lucruri din trecut. În timp ce soțul și-a iertat soția (sau invers), în momentul în care vorbește din nou despre acel conflict din trecut, el dovedește că nu a justificat-o. Dumnezeu este cu totul diferit. El spune: „Nu-mi mai aduc aminte de păcatele voastre” (Evrei 8:12).Justificarea sau achitarea înseamnă ca nu ai păcătuit niciodată și că nu vei mai fi vreodată învinovățit de păcat.Ești ”incondamnabil”, iar acesta este un concept teologic fundamental.Dumnezeu nu te-a iertat doar în sensul că-ți trece cu vederea păcatele, El nu a oferit doar o ispășire sau o acoperire pentru păcatele tale. Acestea sunt conceptele vechiului legământ. Cineva a plătit cu sânge nevinovat pentru păcatele tale și pentru păcatele lumii întregi. Evrei 10 spune că „Isus ți-a luat păcatele” odată pentru totdeauna. Iertarea înseamnă a trece cu vederea greșelile fără a face nicio plată pentru ele, iar Dumnezeu ne-a iertat doar în sensul că nu noi am fost cei care am făcut plata pentru păcate. Însă, noi am fost îndreptățiți, ceea ce este dincolo de iertare, pentru că păcatul a fost și plătit complet, nu doar trecut cu vederea de Dumnezeu.Toate păcatele noastre au fost luate de Cristos. De aceea, înainte de cruce, trebuia să iertăm înainte de a fi iertați dar după lucrarea Lui, noi suntem înainte de toate, iertați complet și definitiv. Da, ar trebui să iertăm în continuare, dar nu ca o condiție a mântuirii.Credincioșii în Cristos nu mai sunt sub Legea lui Moise și nici mântuirea nu este sub condiția ascultării.Neiertarea este un păcat ca oricare altul. Apostolul Pavel scrie următoarele cuvinte despre iertare:Efeseni 4:32 (NTR)32 Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, plini de compasiune, și iertați-vă unii pe alții, așa cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi, în Cristos.Coloseni 3:13 (NTR)13 îngăduindu-vă unii pe alții și iertându-vă unii pe alții dacă cineva are o plângere împotriva altcuiva. Așa cum v-a iertat Domnul, tot astfel să vă iertați și voi!Observă aici că Dumnezeu este Cel ce te-a iertat mai întâi.Apoi ești chemat să ierți, dar nu sub amenințarea de a-ți pierde iertarea proprie.Pasajele spun că ar trebui faci asta ca un rezultat natural a ceea ce a fost deja făcut pentru tine. Dacă ești în Cristos, ai fost iertat, deci, acum iartă și tu! Apostolul Pavel spune că adevărata iertare vine sub har pentru că știm cât de mult am fost noi înșine iertați. Conform Legii, ea curgea din teama de a nu fi pedepsit din nou, nu venea din inimă și se păstra o evidență a greșelilor. Înainte să vină Cristos, nu exista uitarea păcatelor celuilalt.Însă acum, când realizezi că Dumnezeu nici măcar nu ține o evidență a greșelilor tale, ci El a ales să uite fărădelegile tale, descoperi că iertarea curge din harul Său. Matei 12:31–32 (Păcatul de neiertat)Matei 12:31–32 (NTR)31 De aceea vă spun că orice păcat și orice blasfemie le vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată.32 Și, dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta. Însă, oricui va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta, nici în veacul acesta, nici în cel care vine.Relatarea lui Marcu este și mai aspră, vorbind clar despre pedeapsa veșnică în cazul celor care hulesc pe Duhul Sfânt:Marcu 3:29 (NTR)29 „dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veșnic“.Mulți credincioși adevărați au această teamă din când în când, că s-ar putea să fi comis păcatul de neiertat împotriva Duhului Sfânt și că și-au pierdut mântuirea. Acea frică provine dintr-o interpretare greșită a acestor pasaje, precum că oamenii născuți din nou pot comite acel păcat din greșeală într-un acces de mânie și pot fi supuși condamnării veșnice, chiar dacă apoi le pare rău.Cuvântul „hulă” înseamnă a vorbi de rău, a defăima sau a insulta. În context, Isus spune că blasfemia împotriva Duhului Sfânt atribuie Diavolului lucrarea Duhului Sfânt. Mulți oameni din Biblie au făcut asta, inclusiv Saul, care a devenit apostolul Pavel. Totuși, în 1 Timotei 1:13, Pavel spune că a primit milă cu privire la blasfemia sa, pentru că o făcuse în neștiință și în necredință.Prin urmare, blasfemia împotriva Duhului Sfânt despre care avertizează Isus aici, trebuie să fie o insultare intenționată a Duhului Sfânt, în deplină cunoștință de cauză a ceea ce se face.Când Isus menționează păcatul de neiertat în Matei 12:31–32, El le vorbește fariseilor, care știau că astfel de eliberări și minuni nu puteau fi făcute decât prin mâna lui Dumnezeu. Dar pentru că Îl  urau pe Isus, au atribuit lucrarea Lui prin Duhul Sfânt, Diavolului. Mai mult, ei L-au respins la fiecare pas și căutau modalități de a-L ucide. Păcatul de neiertat este comis atunci când o persoană îl respinge constant pe Isus, știind că El este Mesia.Cei care L-au acceptat pe Cristos nu sunt în pericol de a comite acest păcat după mântuire, motiv pentru care apostolul Pavel, care a scris două treimi din Noul Testament, nu a menționat niciodată păcatul de neiertat. În schimb, el îi asigură pe credincioși că toate păcatele lor au fost iertate datorită singurului sacrificiu al lui Isus la cruce (Evrei 10:12–14). În plus, Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că, dacă cineva se află în acea stare ireversibilă, își pierde orice convingere de la Dumnezeu și nu-i pasă de aceasta (Romani 1:28).Prin urmare, oricine este convins și se pocăiește pentru faptul că poate a hulit pe Duhul Sfânt, nu a comis păcatul de neiertat.Simplul fapt că te întrebi despre asta înseamnă că nu l-ai făcut, indiferent dacă ești, sau nu, deja credincios. Oamenii regenerați nu pot huli niciodată pe Duhul Sfânt de bunăvoie, iar dacă o fac vreodată, înseamnă că nu au fost născuți din nou. Filipeni 2:12-13 (Ducerea mântuirii până la capăt)Filipeni 2:12–13 (VDC)12 Astfel dar, preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.Aceasta este o scriptură minunată și plină de harul lui Dumnezeu, însă oamenii au transformat-o într-una foarte legalistă pentru a-i speria pe creștini să treacă la acțiune și să îi facă să trăiască cu teama continuă că-și vor pierde mântuirea dacă nu se sfințesc și nu au grijă cum trăiesc. Ei promovează ideea că trebuie să faci fapte bune pentru a-ți menține mântuirea, trebuie să trăiești mereu cu frică și cutremur ca nu cumva să sfârșești în iad. Un alt mod de a spune același lucru este: „Asigură-te că faci destule fapte bune în viața ta pentru a distrage atenția lui Dumnezeu de la tine și pentru a nu te trimite în iad. Dar nu vei putea ști niciodată dacă ești încă salvat sau în afara mântuirii. Așadar, adăugă și niște frică autentică și tremur pentru a te asigura că rămâi salvat, pentru că Dumnezeu va vedea așa-numita ta reverență și te va cruța”. Aceasta este o interpretare falsă.Înainte de toate, aș dori să menționez că fraza “duceți până la capăt mântuirea voastră” a fost tradusă puțin eronat în majoritatea traducerilor românești ale Bibliei, inclusiv în cea a lui Dumitru Cornilescu din 1924 (VDC). În forma aceasta, expresia sugerează că un creștin trebuie să facă tot ce îi stă în putință moral ca să nu Îl facă pe Dumnezeu să îi ia mântuirea înapoi și să îndure cu stoicism orice rău și orice suferință pe care Dumnezeu i-o trimite în calea lui (cu scopul de a-l maturiza și a-l învăța lucruri de viață) fără să argumenteze, chiar dacă nu înțelege de ce, și nici să nu renunțe prin propria voință la mântuire, orice s-ar întâmpla. Oare acesta este Dumnezeul pe care Isus L-a portretizat lumii în timpul vieții Lui? Nicidecum! Câteva traduceri mai aproape de adevăr ale acestei fraze sunt următoarele: ”lucrați cu frică și cutremur mântuirea voastră” (VDCL – traducerea literală a lui Cornilescu din 1931, ”lucrați cu propria voastră salvare, cu frică și cutremur” (BTF2015 – Biblie Traducerea Fidelă 2015), și ”exersați-vă (folosiți-vă de) salvarea voastră, cu frică și tremur” (în traducerile mai literale ale Bibliei în engleză, NKJV – New King James Version, KJV – King James Version, NASB – New American Standard Bible, LEB – The Lexham English Bible, YLT – Young's Literal Translation, ESV – English Standard Version, NRSV – The New Revised Standard Version, NIV – New International Version). De fapt, nu am găsit nici o traducere a Bibliei în limba engleză, în care această expresie să fie redată ca în cele mai multe Biblii în limba română. Probabil v-ați dat seama deja puțin ce diferență mare de înțeles este între cele două variante de interpretare. Acum, că am dat la o parte acest obstacol de traducere, să mergem mai departe cu explicația.Primul lucru de remarcat aici este că versetul nu spune „lucrați pentru mântuirea voastră”, ci „lucrați-vă mântuirea”. Aceasta reprezintă o mare diferență! Mulți oameni au schimbat complet sensul acestui verset și l-au făcut să însemne că trebuie să lucrezi pentru mântuirea ta sau pentru a o păstra. Și pe deasupra, trebuie să faci aceasta cu atâta teamă și tremur deoarece pur și simplu nu știi când ai putea să o pierzi și să mergi în iad! Însă textul spune să exersezi mântuirea ta, nu să lucrezi pentru ea. Pur și simplu ne învață cum să umblăm în Duhul, că Dumnezeu este Cel care lucrează în noi, iar noi răspundem prin a manifesta acea lucrare în exterior în viața noastră, prin a o scoate la lumină, având încredere în El și nu în firea noastră.În continuare, haideți să vedem din contextul imediat și din alte locuri din Biblie ce înseamnă „frica și tremurul”. Aceasta nu este o expresie menită să provoace frică și nesiguranță în inimile oamenilor. În Noul Testament, ori de câte ori întâlnești expresia „frică și tremur”, ea este asociată doar cu lucruri bune! Este asociată cu reverență și respect față de Dumnezeu și cu un sentiment de supunere față de măreția Sa. Este o încredere în Dumnezeu și o neîncredere în firea noastră.Când Pavel a predicat în Corint, el a spus că a făcut aceasta cu multă frică și cutremur, astfel încât încrederea lui să nu fie în predicarea sa, ci în puterea lui Dumnezeu! (1 Corinteni 2:3) Frica și tremurul lui au fost toate legate de a nu avea încredere în firea sa pământească, ci de a-și pune credința în Dumnezeu. Apoi, în 2 Corinteni 7:15, Pavel îi laudă pe corinteni pentru că l-au primit pe Tit cu frică și cutremur. Aceasta însemna bucurie, onoare și respect.Mai mult decât atât, în Marcu 5:33, femeia cu scurgere de sânge avea și ea frică și tremur, dar nu pentru că Isus o chemase și era speriată de consecințele faptului că era o femeie necurată printre bărbații evrei. Frica și tremurul ei au fost pentru că știa ce s-a întâmplat în corpul ei și că a fost vindecată! A fost uimire și admirație față de lucrarea puternică a lui Dumnezeu în trupul ei!Marcu 5:33 (NTR)33 Atunci femeia, știind ce i se întâmplase, a venit înfricoșată și tremurând și a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul.Oamenii care afirmă că trebuie să lucrăm pentru mântuirea noastră cu frică și cutremur par să uite sau să lase la o parte următorul verset 13 din Filipeni 2, unde spune: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea”. Cei care pledează pentru această interpretare eronată ajung să învețe opusul a ceea ce încearcă să transmită acest verset. Ei sfârșesc prin a-i aduce pe oameni în fire, făcându-i să lucreze pentru mântuirea lor, când, de fapt, acest verset încearcă să ne învețe cum să umblăm în Duhul și să răspundem la lucrarea lui Dumnezeu în noi, astfel încât să poată fi manifestată glorios în viețile noastre! Observați că versetul 13 răspunde la întrebarea: „De ce ar trebui să ne exersăm mântuirea cu frică și cutremur?” Dacă ar fi fost din cauza iadului sau a pedepsei lui Dumnezeu, ar fi spus așa, însă, ne spune să ne lucrăm mântuirea cu admirație și onoare pentru că Dumnezeu este Cel care face totul, nu noi.Dumnezeu este Cel care lucrează, apoi noi scoatem la suprafață, manifestăm, ceea ce El a făcut în interiorul nostru. Dumnezeu și-a pus bunătatea Sa în noi și noi o lucrăm prin viața noastră. El și-a pus harul și mila Lui în noi și noi le practicăm. Și-a pus biruința și puterea în noi și noi le folosim. El și-a pus înțelepciunea Sa în noi și noi o lucrăm în exterior.Dumnezeu și-a așezat Împărăția în interiorul nostru și noi o arătăm prin viața noastră.Ce imagine glorioasă a parteneriatului cu Dumnezeu! Și modul prin care exersăm este pur și simplu prin a crede și a admite fiecare lucru bun pe care El l-a pus în noi în Cristos (Filimon 1:6).În concluzie, aș dori să parafrazez acest verset pentru a arăta exact cum trebuie citit și înțeles: „Exersați în, și prin viața voastră, toate lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a pus deja în voi, cu bucurie, anticipare, entuziasm și recunoștință”. Eclesiastul 7:1,8 (Sfârșitul unei persoane)Eclesiastul 7:1 (VDC)1 Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, și ziua morții decât ziua nașterii.Eclesiastul 7:8 (VDC)8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.Mulți predicatori folosesc această expresie cu referire la mântuirea veșnică, afirmând că sfârșitul unei persoane este ceea ce contează când vine vorba de salvare. În alte cuvinte, ei încearcă să spună că starea oamenilor la momentul morții decide destinul lor veșnic. Ceea ce afirmă ei cu adevărat este următorul lucru: „Creștinii născuți din nou pot avea tot felul de căderi păcătoase în timpul vieții lor, care ar putea să-i facă să-și piardă mântuirea dacă ar muri în acele momente, dar dacă reușesc să aibă un nume și o reputație bună în ochii oamenilor, la sfârșitul vieții, dacă au făcut destule fapte bune și toate păcatele lor le-au mărturisit când mor, atunci pot fi siguri că au fost mântuiți”. Aceasta implică faptul că mântuirea noastră veșnică fluctuează continuu și este întotdeauna în pericol de a fi pierdută, așa că trebuie să facem toate eforturile pentru a ne asigura că vom termina cu bine, orice ar însemna acest „bine”. Acum să vedem dacă acest lucru este adevărat. Singurele texte pe care le-am găsit în Biblie în proximitatea acestei idei sunt versetele 1 și 8 din Eclesiastul 7, pe care tocmai le-am citit.În primul rând, să observăm că nici unul din texte nu spune că sfârșitul unei persoane este ceea ce contează, ci că ziua morții este mai bună decât ziua nașterii, iar sfârșitul unui lucru este mai bun decât începutul lui. Este doar o comparație între începutul și sfârșitul unei persoane sau al unui lucru. În al doilea rând, versetele nu spun că doar sfârșitul unei persoane sau al unui lucru contează, ca și cum începutul nu ar fi important, ci spun că sfârșitul este pur și simplu mai bun. Totuși, începuturile au și ele valoarea lor.În al treilea rând, aceste pasaje din Vechiul Testament au fost scrise de regele Solomon înainte de cruce și înainte ca mântuirea să iasă la lumină. Mai mult, în contextul imediat al acestor versete – adică în întregul capitol 7, în versetele de dinainte și de după – nu există nicio indicație sau aluzie care să ne facă să credem că aceste texte pot fi aplicate mântuirii, în general, sau siguranței eterne, în sensul că faptele bune ale creștinilor adunate la sfârșitul vieții contează, pentru a fi siguri că au fost mântuiți. Cum poate cineva să măsoare faptele bune sau să știe dacă acestea sunt suficiente în fața lui Dumnezeu pentru a salva pe cineva, în afară de jertfa lui Isus?Aceste versete vorbesc despre perseverență și răbdare în toate lucrurile. Orice început în orice domeniu este plin de entuziasm și anticipare, dar este și mai dificil pentru că nu vezi imediat rezultate semnificative sau recompense. Cu toate acestea, dacă ai suficientă răbdare și treci peste toate obstacolele, cu perseverență, până la final, atunci sfârșitul acelui lucru îți va oferi mai multă satisfacție. De exemplu, Isus a putut îndura crucea și toată rușinea pentru că a privit la bucuria pe care o va avea la sfârșitul tuturor suferințelor Sale (Evrei 12:2). Chiar și în agricultură, timpul de semănat este mai greu și mai puțin satisfăcător decât recoltatul. Mai mult, atunci când mergi la școală și te pregătești pentru viață, școala nu este întotdeauna plăcută, dar dacă perseverezi și o termini, și apoi ai un loc de muncă cu un venit bun sau începi o afacere, ai mult mai multe satisfacții decât atunci când erai la cursuri și învățai. O altă ilustrație este construirea unei case. Una este când începi să o construiești și alta e când o termini. Și același principiu se aplică în orice domeniu sau lucru.A doua parte a versetului 8 ne spune că atunci când suntem la începutul unui lucru, și este greu, să privim cu răbdare la finalitatea lui, să ne încurajăm și să mergem înainte pentru că sfârșitul este mai bun decât începutul. Un alt lucru interesant este că dacă ne gândim la sfârșitul lui Isus Cristos Însuși aici pe pământ, la cruce, ca un criminal, a fost un final rușinos din punctul de vedere al ucenicilor și al oamenilor care trăiau în timpul Lui. Chiar și fiul meu, când avea patru ani, și i-am spus într-o seară că Isus a biruit întotdeauna, mi-a zis că El a pierdut într-un singur lucru când era pe pământ. L-am întrebat: „Unde a pierdut Isus?” El a răspuns: „El a pierdut când a murit pe cruce”. A trebuit să-i explic că Isus nu a pierdut, ci a câștigat cea mai mare bătălie din istoria omenirii. Ceea ce încerc să spun aici este că ceea ce considerăm din afară ca sfârșit al unei persoane (bun sau rău) poate fi foarte relativ pentru că numai Dumnezeu cunoaște inima omului.Și, după cum probabil știți deja până acum, mântuirea nu depinde de faptele bune sau de reputația credincioșilor, ci doar de sângele nevinovat al lui Isus.Mergând pe aceeași idee, mai există un pasaj care merită menționat aici, și acesta este Evrei 13:7, care spune următoarele:Evrei 13:7 (NTR)7 Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați-vă cu atenție la sfârșitul (rezultatul) felului lor de viață și urmați-le credința.În unele limbi, cum ar fi româna, de exemplu, fraza „uitați-vă cu atenție la sfârșitul felului lor de viață” este tradusă în așa fel încât majoritatea credincioșilor o înțeleg în modul următor: „uitați-vă cu atenție la felul de viață al acestor oameni pe care îl aveau la sfârșitul vieții lor”. Din cauza acestei traduceri greșite, mulți credincioși cred că starea lor comportamentală de la momentul când viața se termină este foarte importantă și decisivă în destinul lor etern. Însă, după cum arată toate traducerile în engleză, textul ne îndeamnă să evaluăm sfârșitul FELULUI lor de viață, adică rezultatul sau efectul bun al modului lor de viață în credință, și nu sfârșitul vieții lor.

OBIECȚII ÎMPOTRIVA MÂNTUIRII ETERNE (PARTEA V)Matei 25:1–13 (Cele zece fecioare)Matei 25:1–13 (NTR)1 Atunci, Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui.2 Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înțelepte.3 Cele nesăbuite nu au luat cu ele și ulei atunci când și-au luat candelele,4 dar cele înțelepte, alături de candele, au luat cu ele și ulei în vase.5 Mirele întârzia, astfel că ele au ațipit toate și au adormit.6 La miezul nopții a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!“.7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele.8 Cele nesăbuite le-au zis celor înțelepte: „Dați-ne și nouă din uleiul vostru, pentru că ni se sting candelele!“.9 Dar cele înțelepte au răspuns, zicând: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă! Duceți-vă, mai degrabă, la cei ce vând ulei și cumpărați-vă!“.10 În timp ce se duceau să cumpere ulei, a venit mirele. Cele ce erau pregătite au intrat la nuntă împreună cu el, iar ușa a fost închisă.11 Mai târziu au venit și celelalte fecioare și au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!“.12 Dar el, răspunzând, a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc“.13 Prin urmare, vegheați! Căci nu știți nici ziua, nici ora când vine Fiul Omului.Cea mai comună interpretare a acestei pilde este că acele zece fecioare reprezintă copii ai lui Dumnezeu născuți din nou și aparținând Împărăției Sale, care au fost mântuiți cu toții la un moment dat. Apoi unii dintre ei și-au pierdut mântuirea din cauza lipsei de veghere în moralitate și fapte bune.Să analizăm mai întâi ceea ce știm sigur despre această pildă. În primul rând, pilda este despre Împărăția Cerurilor, despre un mire care este regele Isus și despre zece fecioare care reprezintă biserica vizibilă a lui Cristos. În al doilea rând, acțiunea din această pildă are loc între prima și a doua venire a lui Isus. În al treilea rând, asprimea răspunsului mirelui din versetul 12 — „Nu te cunosc” sau „Nu te-am cunoscut niciodată” — arată foarte clar că această pildă este despre o problemă eternă de viață și de moarte, respectiv chestiunea mântuirii veșnice în Împărăţia lui Dumnezeu sau a pedepsei veşnice. În al patrulea rând, este, de asemenea, evident că atunci când a venit mirele, făcând aluzie la a doua venire a lui Isus, unele dintre acele fecioare, reprezentând unii creștini, au participat la nunta Mielului. Aceasta înseamnă că au intrat în rai, în timp ce ceilalți au fost respinși și au mers în iad. Au mai rămas doar trei lucruri de elucidat: (1) În primul rând, ce reprezintă untdelemnul din lămpi și uleiul în plus din vase? (2) În al doilea rând, oamenii respinși au fost născuți din nou cu adevărat sau nu? (3) În al treilea rând, ce înseamnă veghere?Uleiul în Vechiul Testament era folosit pentru a unge pe împărați și pe preoți. Era o imagine a ungerii în vederea lucrării pentru Dumnezeu:1 Samuel 16:13 (NTR)13 Samuel a luat cornul cu ulei și l-a uns (pe David) în mijlocul fraților lui, iar Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea. După toate acestea, Samuel s-a ridicat și a plecat la Rama.În Noul Testament, credincioșii sunt unși cu Duhul Sfânt, așa cum vedem în aceste pasaje:Faptele Apostolilor 10:38 (NTR)38 cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine și vindecându-i pe toți cei ce erau asupriți de Diavolul, căci Dumnezeu era cu El.2 Corinteni 1:21 (NTR)21 Cel Care ne întărește împreună cu voi, în Cristos, și Care ne-a uns, este Dumnezeu.1 Ioan 2:20 (NTR)20 Însă voi aveți ungerea de la Cel Sfânt și voi cunoașteți toate lucrurile.1 Ioan 2:27 (NKJV)27 Cât despre voi, ungerea pe care ați primit-o de la El rămâne în voi și nu aveți nevoie să vă învețe cineva. Dar, așa cum ungerea Lui vă învață cu privire la toate lucrurile – iar ea este adevărată și nu este o minciună – rămâneți în El, așa cum v-a învățat ea.Isus a fost uns cu Duhul Sfânt, iar credincioșii sunt, de asemenea, unși cu Duhul Sfânt în timpul mântuirii. 1 Ioan 2:27 spune că ungerea pe care credincioșii au primit-o de la El rămâne în ei și îi învață toate lucrurile. Conform cu Ioan 14:16, 14:26 și 16:13, Duhul Sfânt este Ajutorul dat credincioșilor să fie cu ei pentru totdeauna, să-i învețe toate lucrurile și să-i conducă în tot adevărul. Așadar, uleiul din pilda fecioarelor este o imagine a Duhului Sfânt. Lumina lămpilor reprezintă fapte bune, moralitate, roade ale Duhului sau diferite acte divine ale Duhului, cum ar fi vindecarea bolnavilor, scoaterea demonilor și învierea morților.Acum, care este diferența dintre uleiul prezent deja în lămpi și cel din vasele suplimentare? Pe de o parte, pe baza lui Ioan 14:16 și 1 Ioan 2:27, știm că, odată ce Duhul Sfânt vine în credincioși, El rămâne în ei pentru totdeauna. El nu mai vine și pleacă așa cum făcea în Vechiul Testament cu poporul lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, Efeseni 1:13–14 întărește această prezență veșnică a Duhului Sfânt în credincioși, afirmând că El este o pecete a mântuirii, o garanție a moștenirii credincioșilor până când aceștia dobândesc stăpânirea deplină a ei:Efeseni 1:13–14 (NTR)13 În El și voi, după ce ați auzit Cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, și ați crezut în El, ați fost sigilați cu Duhul Sfânt Cel promis,14 Care este o garanție a moștenirii noastre până la răscumpărarea celor ce sunt posesiunea lui Dumnezeu, spre lauda gloriei Lui.Cuvântul grecesc tradus „garanție” în acest pasaj (gr. arrabon) este un termen legal și comercial care înseamnă prima rată, depozit, avans sau angajament. Reprezintă o plată care obligă partea contractantă să efectueze plăți suplimentare. Când Dumnezeu le-a dat credincioșilor Duhul Sfânt, S-a angajat să le dea toate binecuvântările ulterioare ale vieții eterne, precum și o mare răsplată în cer cu El. În concluzie, cele cinci fecioare pentru care lămpile au încetat să mai ardă nu pot reprezenta credincioși cu adevărat născuți din nou, care au avut odată Duhul Sfânt în ei ca pecete și apoi L-au pierdut.Pe de altă parte, o privire mai atentă asupra Scripturii, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, va dezvălui că Duhul Sfânt poate veni peste oameni doar pentru o perioadă, pentru ca aceștia să îndeplinească unele sarcini divine sau chiar să facă fapte bune. Însă, nu este necesar ca Duhul Sfânt să rămână în ei într-un mod salvator. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt vine peste ei, dar nu în ei. Câteva exemple din Vechiul Testament îi includ pe Samson, care a primit spiritul și ungerea de putere, împăratul Saul, care a primit spiritul profeției, Iosua și regele Solomon, care au primit amândoi duhul înțelepciunii în diferite măsuri. Toți acei oameni „au luminat” pentru un timp prin ungerea Duhului Sfânt, fără a fi mântuiți în timpul vieții lor, pentru că Isus nu venise încă. În acel moment al istoriei, ei aparțineau împărăției întunericului.Venind în Noul Testament, în epoca de dinaintea morții lui Isus, Iuda Iscarioteanul, ucenicul care L-a trădat pe Isus, a vindecat oameni și a scos demoni prin Duhul Sfânt, împreună cu ceilalți ucenici, dar a fost numit fiul pierzării în Ioan 17:12 și și-a luat viața fără ca să fi fost salvat. Mai mult, așa cum am văzut mai devreme în Evrei 6:4–6, pot exista oameni reprezentați de pământul stâncos din pilda Semănătorului, care sunt luminați de Evanghelie, care gustă darul ceresc, care devin părtași la lucrarea Duhul Sfânt și care gustă Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu, dar nu au rădăcină în ei înșiși. Acești oameni continuă să se bazeze pe faptele lor bune, pe moralitatea și neprihănirea lor pentru a fi acceptați înaintea lui Dumnezeu. Mai mult, Matei 7:21–23 pare să sugereze cumva că pot exista oameni care profețesc, care scot demoni și care fac lucrări mari în numele lui Isus, dar care totuși, la final, nu sunt recunoscuți de Isus. Modul în care Isus nu le-a recunoscut pe fecioarele neînțelepte nu este diferit:Matei 7:21–23 (NTR)21 Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu Care este în Ceruri.22 Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău? Și n-am alungat noi demoni în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?»23 Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi cei ce comiteți fărădelegea!».1 Ioan 2:19 susține, de asemenea, că cei care se pare că s-au îndepărtat de la credință nu erau cu adevărat în ea, căci dacă ar fi fost, ar fi continuat până la sfârșit. Dar ei „au ieșit” și așa a devenit clar că nu fuseseră în credință:1 Ioan 2:19 (NTR)19 Ei au ieșit dintre noi, dar nu erau dintre noi. Căci, dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi, dar, ieșind, au arătat că nu toți sunt dintre noi.Acum, dacă punem toate aceste observații împreună, cine sunt acești oameni care nu sunt cu adevărat născuți din nou, dar care, prin faptele lor exterioare, au o aparență foarte puternică de persoane mântuite? Lucrările lor sunt chiar minuni de vindecare și acte de eliberare. Astfel, ei pot fi incluși în trei categorii. Prima sunt oamenii care sunt sincer entuziasmați de Cristos, care rămân o vreme în biserică și încearcă să-și modeleze viața după principiile biblice, dar nu iau niciodată o decizie pentru Isus. Știm deja că darurile lui Dumnezeu sunt irevocabile (Romani 11:29). Știm că El poate folosi chiar și un măgar în scopurile Sale, așa cum a făcut cu măgarul lui Balaam. Întrucât Dumnezeu îi iubește atât de mult pe oameni, putem concluziona că El poate folosi chiar și pe acești oameni nemântuiți pentru a atinge viețile altora prin miracole, de dragul acelora cărora li se slujește. Însă, aceasta nu este neapărat o garanție a mântuirii pentru oamenii care fac slujirea. Folosirea puterilor supranaturale nu este egală cu a fi născut din nou. În exterior, la fel ca lămpile fecioarelor, acești așa-ziși credincioși pot părea să ardă și să strălucească pentru o vreme în exterior, fără ca această lumină să aibă vreun efect salvator asupra lor. Mântuirea este o relație de dragoste cu Cristos bazată pe credință. Ea este dincolo de daruri și miracole.A doua categorie a acestui tip de oameni pot fi creștinii nominali, oameni buni, morali, care au o părere bună despre principiile și valorile creștine și se numesc creștini. Acești oameni merg la biserică din când în când, dar nu au nicio relație mântuitoare cu Cristos. De obicei, ei sunt creștinii ortodocși,  mulți catolici, anglicani și chiar unii protestanți, în special în Statele Unite ale Americii.A treia categorie a acestui tip de oameni pot fi oamenii care aparțin lui Satan, care se arată în mod deliberat ca și creștini și chiar fac minuni folosind puterea Diavolului, cu singurul scop de a înșela oamenii, chiar și pe cei aleși. Acești oameni pot părea că predică adevărul Bibliei, dar răsucesc în secret unele părți ale ei într-un mod subtil, astfel încât diferențele să nu fie recunoscute ușor și să poată înșela pe alții. În Matei 24:24, Isus îi avertizează pe ucenicii Săi că, în vremurile din urmă, cristoși și profeți falși se vor ridica și vor face în mod intenționat semne și minuni mari care să înșele oamenii.Matei 24:24 (NTR)24 Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne mari și minuni, pentru a-i duce în rătăcire, dacă este posibil, chiar și pe cei aleși.Mai mult, în 2 Corinteni 11:13–15, apostolul Pavel spune că Satan însuși se transformă într-un înger al luminii și are slujitori care, de asemenea, se transformă în apostoli ai lui Cristos și slujitori ai dreptății:2 Corinteni 11:13–15 (NTR)13 fiindcă astfel de oameni sunt apostoli falși, lucrători care înșală, deghizându-se în apostoli ai lui Cristos.14 Și nu este de mirare, pentru că însuși Satan se deghizează în înger de lumină.15 Deci, nu este mare lucru dacă și slujitorii săi se deghizează în slujitori ai dreptății. Sfârșitul lor va fi după faptele lor.Dacă ești ca mine, probabil te întrebi: „Există astfel de oameni? Cum arată ei?” Am avut aceeași îndoială până când într-o zi, am întâlnit un tânăr, tocmai în aceeași perioadă în care L-am întrebat pe Duhul Sfânt despre aceste versete provocatoare. Acest tânăr era un muzician și compozitor de muzică hard-rock și fusese implicat în ocultism, chiar și atunci când își scria melodiile. Mi-a spus că și colegii săi de trupă se închinau în mod regulat lui Lucifer pentru beneficii lumești precum faimă, bani și plăceri. De asemenea, mi-a spus că el cunoaștea oameni care se închinau lui Satan și făceau miracole folosind puterea lui, dar care se deghizau în mod intenționat ca și creștini, pentru a înșela oamenii. Ei predicau 80% de adevăr cu 20% răstălmăciri foarte subtile ale adevărului de bază. Am fost șocat să aud asta, dar mi-a adus mai multă lumină cu privire la aceste versete, că astfel de oameni există: slujitori ai Satanei deghizați în apostoli ai lui Cristos.Până acum, probabil că a devenit clar că ulciorul suplimentar de ulei reprezintă partea invizibilă pe care o au doar credincioșii autentici. Acea parte invizibilă este Duhul Sfânt prezent ca o pecete a mântuirii în credincioși, ca urmare a credinței lor în Isus Cristos. Duhul Sfânt a venit să rămână în ei pentru eternitate. Cei fără vasul suplimentar de ulei pot genera o lumină asemănătoare cu a celor ce îl au, pot „lumina” pentru un timp, dar nu sunt cu adevărat salvați. În cazul lor, Duhul Sfânt probabil a venit doar peste ei și nu în ei. Această concluzie este susținută și de declarația puternică pe care Isus le-a făcut-o acestor oameni în Matei 25:12 și 7:23: „Nu vă cunosc” sau „Nu v-am cunoscut niciodată”. Dacă acești oameni au fost odată mântuiți în mod autentic și apoi și-au pierdut mântuirea prin fapte rele, Isus nu le-ar fi putut spune că nu i-a cunoscut niciodată. Le-ar fi putut spune ceva de genul: „Da, v-am cunoscut o dată, dar acum nu mai sunteți ai Mei”. Așa ar fi fost mai potrivit dacă acești oameni și-au pus vreodată credința în Isus și L-au făcut Domn într-un mod salvator.Este imperativ să ne amintim că oamenii care nu vor să fie respinși la intrarea în cer, dar care se întreabă, cu teamă, dacă nu cumva se află în acea categorie, pot să fie siguri că nu sunt. Simplul fapt că își pun această întrebare și că îi preocupă această problemă demonstrează fără nicio îndoială că nu se află în acea categorie. Oamenii care și-au pus în mod conștient credința în Cristos și L-au mărturisit ca Domn al vieții lor nu pot intra niciodată în grupa oamenilor pierduți fără să știe.În cele din urmă, ce înseamnă să veghezi? După cum am menționat mai înainte, pregătirea sau vegherea este semnul credinței, care este singura condiție prealabilă pentru intrarea în Împărăția Cerurilor și participarea la celebrarea nunții Mirelui. Unii oameni pun accent pe vigilență, dar scapă din vedere faptul că, în pilda fecioarelor, toate dormeau. Pregătirea este răspunsul credinței la mesajul Evangheliei, care permite cuiva să fie primit în Împărăție în momentul sosirii neașteptate a Mirelui. Lipsa unei pregătiri adecvate este demonstrarea necredinței în jertfa lui Cristos ca singura cale de salvare, care va descalifica pe cineva din a intra și a se bucura de Împărăție. Matei 7:21–23 (Facerea voii Tatălui)Matei 7:21–23 (NTR)21 Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu Care este în Ceruri.22 Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău? Și n-am alungat noi demoni în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?».23 Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi cei ce comiteți fărădelegea!».Am explicat puțin acest pasaj în secțiunea anterioară când am vorbit despre cele zece fecioare, dar aici vom aborda aceleași versete dintr-o perspectivă ușor diferită. S-ar putea ca nu toți creștinii să fie de acord cu privire la care este cel mai înfricoșător pasaj din Biblie, dar cei mai mulți agreează că aceste cuvinte finale ale lui Isus din predica de pe munte se situează aproape de capul listei. E groaznic să te gândești ca vei merge în iad. Este mai înspăimântător să afli prea târziu că te duci în iad când tu credeai că mergi în cer. Și este și mai alarmant să ne gândim că nu doar câțiva, ci „mulți” vor avea această experiență. Acesta este unul din motivele pentru care unii oameni folosesc acest pasaj pentru a-i amenința pe creștini cu posibilitatea de pierdere a mântuirii dacă practică fărădelegea și nu fac voia Tatălui. Ei predică ceva de genul următor: „Tu poți să fii un credincios autentic născut din nou în Cristos, care Îl numește pe Isus „Domn”, care chiar profețește, scoate demoni și face multe minuni în numele lui Isus, dar dacă nu ești atent să faci voia Tatălui tot timpul și dacă practici fărădelegea, s-ar putea să ai marea surpriză neplăcută de a nu intra în Împărăția Cerurilor când vei sta înaintea lui Dumnezeu în ziua judecății”. Oare așa să fie? În primul rând, să ne gândim la ce vrea să spună Isus în legătură cu voia Tatălui și cine sunt cei care o împlinesc. Judecând după context, trebuie să însemne mai mult decât a spune „Doamne, Doamne” și a face lucrări mărețe în numele lui Isus.În ziua de azi, un punct de vedere des întâlnit sugerează că prin expresia „voia Tatălui Meu”, Isus s-a referit la o viață caracterizată de ascultarea a tot ceea ce a poruncit Tatăl. Astfel, cei care fac voia Tatălui vor fi cei care trăiesc o viață evlavioasă și sfântă. Există mai multe probleme cu această interpretare. În primul rând, Dumnezeu este perfect și cineva nu poate intra în Împărăția Sa fără a deveni perfect, asemenea Lui (Matei 5:48). În al doilea rând, nu se poate spune că cineva a făcut voia Tatălui decât dacă o face în întregime, 100%. A încălca chiar și numai una dintre poruncile lui Dumnezeu înseamnă a le încălca pe toate (Iacov 2:10). În al treilea rând, chiar dacă aceste prime două argumente nu sunt valabile, acest prospect duce la concluzia nebiblică că nimeni nu poate fi vreodată sigur că este mântuit, decât la moarte. Nimeni nu ar putea ști vreodată dacă a ascultat suficient de mult. Totuși, Scripturile sunt clare că apostolii știau cu certitudine absolută că erau mântuiți și doreau ca cititorii lor să știe și ei acest lucru (1 Ioan 5:13).Există și o altă perspectivă asupra a ceea ce a vrut să spună Isus prin expresia „voia Tatălui Meu”. Când Isus a vorbit despre a face voia Tatălui pentru a obține intrarea în Împărăție, El a avut în minte un singur act de ascultare: credința în Evanghelie. Isus spune în Ioan 6:40:Ioan 6:40 (NTR)40 Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.Apoi, în Ioan 6:29, El ne spune clar:Ioan 6:29 (NTR)29 Isus a răspuns și le-a zis: ‒ Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L-a trimis El.Aceasta este Evanghelia, aceasta înseamnă a face voia Tatălui. Isus a mai spus: „Iată, am venit să fac voia Ta, Dumnezeule” (Evrei 10:9). Ce voie trebuia să împlinească Isus? Aceasta era să moară pentru păcatele noastre și să ne aducă în noul Său legământ al harului. Același verset ne spune: „El dă la o parte primul (vechiul legământ) pentru a-l stabili pe al doilea (noul legământ)”. Deci, ceea ce spunea Isus în Matei 7 este următorul lucru: „Nu toți cei care Îmi spun „Doamne, Doamne” în ziua aceea sunt mântuiți, ci numai cei care împlinesc voia Tatălui Meu, și anume, să creadă în Mine”. Aceasta este voia Tatălui cu privire la mântuirea veșnică. El nu spune că în momentul în care faci o greșeală în gând sau faptă, El te reneagă și ți-ai pierdut mântuirea.Da, există și o voie a Tatălui cu privire la felul nostru de a trăi după ce intrăm în Împărăția lui Dumnezeu, dar aceasta este voia Lui pentru viața noastră pe pământ, care trebuie să fie trăită conform noii poziții de sfințenie în care El ne-a adus. Nu este o condiție de a rămâne în Împărăție, ci mai degrabă să folosim toate beneficiile Evangheliei, să ne împlinim destinul dat de Dumnezeu și să-L facem mândru în fața oamenilor, astfel încât ei să dea slavă lui Dumnezeu. Această a doua voie a lui Dumnezeu este revelată în 1 Tesaloniceni 4:3–7:1 Tesaloniceni 4:3–7 (NTR)3 Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră. Să vă feriți de preacurvie.4 Fiecare dintre voi să știe să-și țină vasul în sfințenie și cinste,5 nu în patima poftei, ca păgânii, care nu-L cunosc pe Dumnezeu.6 Nimeni să nu-l nedreptățească pe fratele său și nici să nu profite de el, pentru că Domnul este Cel Ce pedepsește toate acestea, așa cum v-am spus și v-am avertizat.7 Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințenie.Așadar, trebuie să umblăm în sfințenie, dar nu pentru a rămâne mântuiți, ci pentru că El ne-a făcut deja sfinți. El ne-a adus pe tărâmul sfințeniei. În scriptura noastră inițială, observați că Domnul nostru Isus spune: „Nu te-am cunoscut niciodată”. Acest lucru nu poate fi aplicat credincioșilor născuți din nou care au o relație cu Domnul. Se referă la oameni care nu au avut niciodată o relație personală cu Domnul. De aceea, Isus a putut să spună celui din urmă grup: „Nu te-am cunoscut niciodată”. Acest pasaj trebuie folosit ca un avertisment numai pentru cei care pretind că au credință creștină, nu pentru cei care L-au acceptat cu adevărat pe Isus ca Domn în viața lor.S-ar putea să vă întrebați: „Atunci cine sunt acești oameni care nu aparțin lui Dumnezeu și care nu au fost ai Lui niciodată, dar care pot face miracole? Cei care nu au Duhul pot să scoată demoni, să facă vindecări miraculoase, semne spectaculoase și minuni?” După cum am descris deja în detaliu în secțiunea despre cele zece fecioare cine ar putea fi acești oameni, există aproximativ două explicații posibile pentru abilitatea celor nelegiuiți de a îndeplini astfel de acte. Una este că unele minuni sunt făcute de puterea Satanei și a oștirii sale demonice (Matei 24:24; 2 Corinteni 11:13–15). Știm că Satan este foarte viclean. Pot exista momente când Diavolul „înscenează” un exorcism sau o vindecare în care un necredincios poruncește unui demon sau unei boli să plece, iar demonul pretinde că se conformează pentru a crea frică în privitori și a-i determina să aibă încredere în ierburi, incantații, talismane, apă sfințită și în moaște mai degrabă decât în Dumnezeu. În al doilea rând, Dumnezeu îi poate împuternici temporar pe necredincioși să facă fapte miraculoase, datorită dragostei Sale pentru oameni și pentru scopurile Sale. Un astfel de exemplu este Iuda Iscarioteanul, care, împreună cu ceilalți ucenici, a vestit Evanghelia și, presupunem, că a vindecat bolnavii și a făcut alte minuni. Nu există nimic care să indice că Iuda nu a avut aceeași putere ca ceilalți unsprezece ucenici, deși nu a fost niciodată un adevărat ucenic al lui Cristos. El a fost un înşelător şi „fiul pierzării” (Ioan 17:12). Dacă Iuda a făcut minuni, în ciuda stării inimii lui, a fost doar pentru că Dumnezeu a considerat potrivit să-l folosească pentru slava Sa.

CURĂȚAT DE USCĂTURI (1) „Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru...” (Evrei 12:10)

CINCI HOTĂRÂRI DE PUS ÎN PRACTICĂ „Să alergăm cu stăruinţă...” (Evrei 12:1)

NU FACE COMPROMISURI CU PRIVIRE LA SCRIPTURĂ! „Trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.” (Evrei 2:1)

A noua predică din seria Prin credință - bazată pe Evrei 11, din cadrul programului de duminică, 13 august 2023, a pastorului Cristi Sonea. Te invităm alături de noi, iar dacă nu poți, te încurajăm să intri pe www.bbso.ro pentru a vedea mai multe despre misiunea și viziunea noastră. Iar dacă îți place ceea ce facem și vrei să ne ajuți, o poți face prin donație pe https://www.bbso.ro/doneaza/ Îți mulțumim că ești parte din lucrarea noastră!

A opta predică din seria Prin credință - bazată pe Evrei 11, din cadrul programului de duminică, 6 august 2023, a pastorului Cristi Sonea. Te invităm alături de noi, iar dacă nu poți, te încurajăm să intri pe www.bbso.ro pentru a vedea mai multe despre misiunea și viziunea noastră. Iar dacă îți place ceea ce facem și vrei să ne ajuți, o poți face prin donație pe https://www.bbso.ro/doneaza/ Îți mulțumim că ești parte din lucrarea noastră!

ASCULTĂ DE DUMNEZEU! (1) „(Isus)… a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” (Evrei 5:8)

HRISTOS NE-A DESĂVÂRȘIT! „Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” (Evrei 10:14)

A șaptea predică din seria Prin credință - bazată pe Evrei 11, din cadrul programului de duminică, 30 iulie 2023, a pastorului Cristi Sonea. Te invităm alături de noi, iar dacă nu poți, te încurajăm să intri pe www.bbso.ro pentru a vedea mai multe despre misiunea și viziunea noastră. Iar dacă îți place ceea ce facem și vrei să ne ajuți, o poți face prin donație pe https://www.bbso.ro/doneaza/ Îți mulțumim că ești parte din lucrarea noastră!

A șasea predică din seria Prin credință - bazată pe Evrei 11, din cadrul programului de duminică, 16 iulie 2023, a pastorului Cristi Sonea. Te invităm alături de noi, iar dacă nu poți, te încurajăm să intri pe www.bbso.ro pentru a vedea mai multe despre misiunea și viziunea noastră. Iar dacă îți place ceea ce facem și vrei să ne ajuți, o poți face prin donație pe https://www.bbso.ro/doneaza/ Îți mulțumim că ești parte din lucrarea noastră!

A cincea predică din seria Prin credință - bazată pe Evrei 11, din cadrul programului de duminică, 9 iulie 2023, a pastorului Cristi Sonea. Te invităm alături de noi, iar dacă nu poți, te încurajăm să intri pe www.bbso.ro pentru a vedea mai multe despre misiunea și viziunea noastră. Iar dacă îți place ceea ce facem și vrei să ne ajuți, o poți face prin donație pe https://www.bbso.ro/doneaza/ Îți mulțumim că ești parte din lucrarea noastră!

A patra predică din seria Prin credință - bazată pe Evrei 11, din cadrul programului de duminică, 2 iulie 2023, a pastorului Cristi Sonea. Te invităm alături de noi, iar dacă nu poți, te încurajăm să intri pe www.bbso.ro pentru a vedea mai multe despre misiunea și viziunea noastră. Iar dacă îți place ceea ce facem și vrei să ne ajuți, o poți face prin donație pe https://www.bbso.ro/doneaza/ Îți mulțumim că ești parte din lucrarea noastră!

A treia predică din seria Prin credință - bazată pe Evrei 11, din cadrul programului de duminică, 25 iunie 2023, a pastorului Cristi Sonea. Te invităm alături de noi, iar dacă nu poți, te încurajăm să intri pe www.bbso.ro pentru a vedea mai multe despre misiunea și viziunea noastră. Iar dacă îți place ceea ce facem și vrei să ne ajuți, o poți face prin donație pe https://www.bbso.ro/doneaza/ Îți mulțumim că ești parte din lucrarea noastră!

Evrei 13:17  17. Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos.

A doua predică din seria Prin credință - bazată pe Evrei 11, din cadrul programului de duminică, 18 iunie 2023, a pastorului Cristi Sonea. Te invităm alături de noi, iar dacă nu poți, te încurajăm să intri pe www.bbso.ro pentru a vedea mai multe despre misiunea și viziunea noastră. Iar dacă îți place ceea ce facem și vrei să ne ajuți, o poți face prin donație pe https://www.bbso.ro/doneaza/ Îți mulțumim că ești parte din lucrarea noastră!

Prima predică din seria Prin credință - bazată pe Evrei 11, din cadrul programului de duminică, 11 iunie 2023, a pastorului Cristi Sonea. Te invităm alături de noi, iar dacă nu poți, te încurajăm să intri pe www.bbso.ro pentru a vedea mai multe despre misiunea și viziunea noastră. Iar dacă îți place ceea ce facem și vrei să ne ajuți, o poți face prin donație pe https://www.bbso.ro/doneaza/ Îți mulțumim că ești parte din lucrarea noastră!

STAI ÎN PICIOARE, CREDE ȘI LUPTĂ! „Căci aveţi nevoie de răbdare…” (Evrei 10:36)

Evrei 11:7 7. Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.

Evrei 3:13 13. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.