Intersecțiile de miercuri înseamnă un mix de conferințe, dezbateri și lecturi publice, care aduc în fața publicului personalități ale lumii noastre contemporane, precum și teme care ne privesc pe toți și pe care avem nevoie să le discutăm cu cărțile pe masă. Vă așteptăm în fiecare miercuri, începând…
Vorbim despre Ideo Ideis cu Silvia Guță, responsabilă cu dezvoltarea comunitară, și una dintre fondatoarele festivalului, cu foarte tînărul actor Theodor Șoptelea, căruia Ideo Ideis, unde a jucat prima dată Harap Alb, i-a schimbat viața, și cu actrița Silvana Mihai. În 2011 ea ridica sala în picioare la Alexandria jucînd rolul Momo în spectacolul cu același nume, rol pentru care a și luat premiul pentru cea mai bună actriță. Despre Ideo, Silvana spunea în 2012: ”La Ideo e o atmosferă informală, nimic nu se face după şablon. De câte ori mergeam la festivalurile din Bucureşti, ne întâlneam cu cei de la liceele de acolo, însă ei erau acasă, abia schimbam câteva cuvinte, nu interacţionam aproape deloc. Aici eşti pus într-un incubator, toată lumea munceşte cu toată lumea, toţi avem acelaşi regim, nimeni nu e favorizat în vreun fel şi asta ne uneşte şi ne face să uităm de competiţie şi să ne concentrăm pe ceea ce suntem noi. În 2018, Silvana era deja trainer al festivalului. Ideo Ideis, Festivalul Național de Teatru Tînăr, care are loc din 2006, în fiecare an. A 14-a ediție în 2019. Sau mai mult decît un festival, un fenomen, care a schimbat relația adolescenților cu teatrul, după cum s-a spus, și a creat comunități, a revitalizat cultural un oraș, Alexandria. După ediția de anul trecut, despre eșec, anul acesta tema este responsabilitatea.
A fost artistă, istoric de artă şi profesoară. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, specialitatea estetică, istoria artei, după care şi-a susţinut doctoratul la aceeaşi instituţie de învăţământ. A fost cea mai bună prietenă a Ninei Cassian. Au fost colege în școala evreiască de fete înființată ca urmare a legilor rasiale date de Antonescu. A studiat cu M.H. Maxy şi, ulterior, cu Alexandru Ciucurencu. Este membră fondatoare a Uniunii Artiştilor Plastici şi fost profesor la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, din Bucureşti, Catedra de istorie a artei. A scris cursuri, studii şi articole despre istoria artei. Sezonul expozițional din această primăvară de la MNAC a debutat inclusiv cu expoziția dedicată artistei Yvonne Hasan, o reconstrucție a memoriei a căror artizani sînt fiul său, regizorul Alexandru Solomon, și curatorul Adrian Buga. Ne-am văzut în prima miercuri din iunie la Intersecții cu Alexandru Solomon, ca să vorbim despre cum ne construiesc moștenirile culturale și cum le reconstruim noi pentru a le reda celorlalți. Și pentru a descoperi o artistă unică în peisajul românesc.
În plină săptămînă Bookfest și înainte de 1 iunie, am invitat-o la Intersecțiile de miercuri pe scriitoarea și jurnalista Ioana Bâldea Constantinescu. Acest tîrg de carte a adus pentru Ioana o nouă carte, publicată la editura Nemira, ”Poveste pentru Maria” e un bun prilej să vorbim despre ce înseamnă să scrii și să fii mamă, despre cum se leagă scrisu și maternitatea, despre temele noi pe care le poate aduce ipostaza de mamă în viața unei scriitoare - dacă le aduce, despre avatarurile copilăriei și maternității deopotrivă, despre genrații și despre cum te situezi între tine însăți și copilul tău.
Ce mai este astăzi intimitatea? Ne întoarcem la filosofie într-o conferință și discuție cu Mihai Laurențiu Fuiorea. ”Ce poate fi mai banal decît marturisirea? Marturisim în mod spontan, la şcoală, acasă, la televizor, la psihanalist, vorbim neîncetat despre noi înşine. Însă cine vorbeste si în fata cui? Este mărturisirea experienţa unei eliberări sau expresia unei obligativităţi exterioare? Mărturisire: privat si public, intim si mediatic. În esenţă, mărturisirea aparţine domeniului vietii private, ține de raportul pe care-l întreţinem cu noi înşine. Azi însă aceasta pare mai degrabă anexată sferei publice, dacă ne gândim, spre exemplu, la cît de firească a devenit relatarea vieţii intime în cadrul emisiunilor reality-show, punerea în imagine si discurs a vieţii private în social media.”
Angela Marinescu este poeta icon din poezia contemporană românească. Imposibil de multipilicat, poate pentru că vocea ei unică implică un anumit tip de raportare la poezie. O onestitate și un histrionism deopotrivă de intense. Va lansa în curînd la Tîrgul de carte Bookfest un volum nou care conține reeditarea jurnalului său intim, dar și poeme inedite. Cartea este în pregătire la Editura Fractalia, sub titltul ”Jurnal scris in cea de-a treia parte a zilei & soldat. umbre ale trecutului pe cîmpul de luptă.” De ce un jurnal intim? Cîte feluri de jurnale au scriitorii? Ce pui într-un jurnal, ce iei dintr-un jurnal?
A locuit la Frankfurt și New York. S-a întors la București. A ajuns președinte de bloc. A intrat în politică, a ieșit din politică. A dat pisicilor ce-i al pisicilor. Gloria literară. E de fapt scriitor. În restul timpului, om de agenție publicitară. Influencer. Adică părerea lui contează. Uman, cald, cu un umor exhaustiv, neobosit, dar neagresiv, Cu Alex Tocilescu am vorbit despre implicare, dez-implicare, credințe, speranțe, pierderea iluziilor, contradicții și umanitate în epoca post-umană.
Există un eveniment dedicat în exclusivitate bijuteriei de autor contemporane. AUTOR. Are deja vîrsta de zece ani și a ajuns la cea de-a optsprezecea ediție. AUTORUL din aprilie 2019 înseamnă peste 100 de designeri, 4 continente și 27 de țări. Stăm de vorbă miercuri la Intersecții cu creatorul acestui eveniment, Dan Pierșinaru, fotograf, artist vizual, curator al expoziției de bijuterie AUTOR și activist creativ cum îi place să se definească. Ce înseamnă să fii autor în artă, ce înseamnă să fii autor de bijuterie contemporană și cum a evoluat bijuteria contemporană în ultimii zece ani? Dan Pierșinaru ne aduce în Intersecții și cel mai recent număr al revistei AUTOR, pe care îl vom răsfoi împreună, un bun pretext să vorbim inclusiv despre supraviețuirea printului în vremuri digitale.
Despre emigrație (dar și despre America și visul american) vorbim des. Despre avatarurile, trăirile și on-off-urile ei nu știm foarte multe, poate doar dacă am trăit-o și noi pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Atunci cînd experiența emigrației este deconstruită și mărturisită de către un om specializat deopotrivă în literatură, canon, avangardă, studii de gen, cu siguranță orice clișeu aferent temei va fi supus analizei. Am vorbit despre toate astea la Intersecțiile de miercuri, cu Cosana Nicolae Eram, aflată în anul său sabatic și pentru scurt timp în România.
”Nu sînt scriitor, sînt doar poet.” Unii poeți nu scriu niciodată altceva în afară de poezie. Unii poeți lasă poezia și devin devotați prozei. Unii scriitori cred că poezia și poezia sînt legate de vîrste și de pragul dintre ele. Alții scriu poezie orice gen și orice formă ar lua scrisul lor: proză, teatru, eseu. Despre a fi poet ne-a vorbit Ana Blandiana, care, pentru cei care îi știu poemele, pentru publicul său, e sinonimă cu imaginea poeziei înseși.
Ce înseamnă cartea de artă? Pentru artist, pentru public, pentru galerie. Vorbim despre acest subiect cu Matei Câlția, managerul Galeriei Posibile, și fotograful Bogdan Gîrbovan. Bogdan Gîrbovan este unul dintre cei mai cunoscuți fotografi din România, proiectele "10/1" și "Uniforme și Veșminte" fiind expuse și publicate cu numeroase ocazii. Galeria Posibilă a lansat recent "Bogdan Gîrbovan. Categorii", un volum bilingv care oferă o imagine de ansamblu asupra conceptelor și problematicilor expuse de artist. Proiectele realizate din 2006 până în prezent sunt alăturate în ordinea legăturii lor la nivel conceptual și prezentate din perspectiva mai multor voci artistice contemporane: Michele Bressan, Matei Caltia, Svetlana Cârstean, Nicu Ilfoveanu, Iosif Kiraly, Diana Marincu, Andra Matzal, Igor Mocanu, Dan Perjovschi, Sanda Watt. Monografia face parte dintr-o serie care își dorește să medieze întâlnirea dintre fotografie și cititor. Galeria Posibilă este o instituție care, de peste 18 ani, susține, produce și expune lucrări de artă, fiind preocupată de felul în care este percepută fotografia la nivelul comunității. Cartea va fi distribuită de Editura Trei.
Am celebrat la Intersecțiile de miercuri Ziua Internațională a Poeziei împreună cu invitații noștri, poeții Mina Decu și Vasile Leac. Citim și vorbim despre starea poeziei, condiția poeților azi și despre premiile literare. Mina Decu a debutat anul trecut la editura Charmides cu volumul „Desprindere”. Este masterandă în Filosofie și Studii europene și-l traduce pe Roberto Bolaño. A fost desemnată Tânărul poet al anului 2018 și a primit Premiul Național pentru Poezie Mihai Eminescu, Opera Prima. Vasile Leac trăieşte şi lucrează în Arad şi Bucureşti. A publicat mai multe cărţi de poezie: Seymour: sonată pentru cornet de hârtie, Ed. Vinea (2005, 2006, 2013); Dicţionar de vise, Ed. Cartea Românească, 2006; Lucian – un experiment – CDPL, 2009; Toţi sunt îngrijoraţi, Ed. TracusArte – colecţia NEO – 2010, 2015; Unchiul este încântat, Ed. Charmides, 2013. Pentru volumul ”Monoideal”, publicat anul trecut, este nominalizat la Premiul pentru Poezie 2018 în cadrul Premiilor Radio România Cultural și Observatorul Cultural.
Pe 13 martie, Intersecțiile au fost despre stil, canon, tabuuri, trenduri și mai ales despre frumusețe și despre industria ei. Despre toate acesteaau vorbit invitatul nostru special, Alexandru Abagiu, în dialog cu Ana Maria Sandu. Alexandru Abagiu, considerat cel mai important make-up artist român, are o experienţă în domeniu de peste 20 de ani. A început machiajul pe vremea când în România nu exista meseria de make-up artist. Este National Make up Artist pentru Lancôme și a realizat mii de machiaje. Unul dintre locurile lui preferate în București este muzeul Antipa și mai ales colecția de fluturi a muzeului, sursă de altel și de inspirație pentru propriile lui creații. Alexandru consideră că ”niciodată nu găseşti tendinţele în centrele oraşelor, în zonele turistice, previzibile, ci în subcultură, acolo unde se formează curentele care îşi fac loc apoi spre mainstream”.
Feminismul și avatarurile lui. Ce numim atunci cînd vorbim despre feminism. Care au fost valurile feminismului și evoluția lui. Ce mai avem de aflat, ce mai avem de tradus în română din literatura clasică feministă. Cum răspundem la întrebarea ”noi, în România, în ce val feminist sîntem sau ce fel de agendă am dezvoltat în ultimele decenii”? O conferință semnată Oana Băluță, Cîte feluri de feminism există. Oana Băluță este conf. univ. dr. la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti. În 2013, a publicat volumul ”Feminism modern reflexiv”, la Editura Tritonic.
Pare simplu să vorbim despre George Enescu. La fel ca despre Mihai Eminescu. Să-i invocăm fără să-i cunoaștem cu adevărat, fără să-i ascultăm sau (re)citim.. Eugen Ciurtin, istoric al religiilor, orator carismatic și cunoscător pasionat al personalității și muzicii lui George Enescu, a susținut la Intersecțiile din ultima miercuri a lunii februarie, conferința cu titlul: În carne și în oase; muzica lui George Enescu”. ”Despre numele de străzi și instituții pare întotdeauna că s-a spus deja tot. Că s-a spus tot – mai ales despre numele care figurează pe bancnote – perfect și în urmă cu foarte mult timp. Nimic mai îndărătnic fals, în privința operei lui Enescu. O muzică și o viață foarte puțin cunoscute cu adevărat, în afara unui cerc restrâns de inițiați muzicieni, și care pune destule probleme mari pe care muzicienii nici nu le pot adjudeca public singuri. O muzică și o viață despre care avem în continuu noutăți din anii 1880 și până luna trecută. Conferința își propune să se întrebe de ce.” (Eugen Ciurtin)
Iuliana Vîlsan este scenograful prin excelență, care creează pe scenă lumi imposibil de uitat, este o artistă din lumea teatrului, plină de versatilitate, inteligență, umor, referințe culturale reunite de fiecare dată într-un mix exploziv numai al ei. A lucrat cu Mihai Măniuțiu, cu Radu Afrim, cu Radu Jude, a scris o teză despre teatrul lui Plaut. Iuliana Vîlsan este pictoriță și totdată unul dintre cei mai seducători povestași. ”M-am dus către vulnerabilitate, fragilitate, sensibilitate; antrenamentul oamenilor din domeniul artei e că trebuie să fii dur, trebuie să ai coaie, trebuie să ai forță. Dacă nu aveai forță, nu erai artist, erai orice altceva. Dacă aveai sensibilitate, te ocupai de cu totul alt domeniu. Aceste cutume ale sfintei scânduri, ale lucrurilor mari și magistrale, aceste megalomanii pe care le conținea acest antrenament de fapt te depersonalizau, te duceau într-o zonă care era cumva fabricată, poate era în tine forța, dar forța ta este și dacă exprimi sensibilul, pentru că asumarea lui este un gest de foarte mare forță, nu este un gest de slăbiciune.”
Pe 13 februarie 2019 am avut la Intersecțiile de miercuri o întâlnire despre iubire, despre tema perpetuă care nu ocolește pe nimeni. O conferință susținută de filosoful Cristian Iftode, care radiografiază clișeele legate de iubire, plecând de la Platon și ajungînd în epoca Tinderului.
O ediție specială în prima miercuri a lunii februarie. ”4,3,2” (regia: Cristian Mungiu), ”Polițist adjectiv” (regia: Corneliu Porumboiu), ”Un pas în urma serafimilor” (regia: Daniel Sandu), ”Cîini” (regia: Bogdan Mirică), dar și Liliom, în piesa de teatru ”Carusel” a lui Andrei Șerban. Doar cîteva titluri, și implicit doar cîteva roluri, din multele care i-au consacrat histrionismul și carisma. Unul dintre actorii iconici contemporani, Vlad Ivanov, în dialog cu scriitoarea Ana Maria Sandu, la Intersecțiile de miercuri.
În ultimele luni din 2018, undeva pe Mendeleev, în centrul Bucureștiului, puteai merge să vezi una dintre expozițiile cele mai așteptate ale anului. Roman Tolici la galeria Mobius, o destinație deja cunoscută în peisajului orașului. Ce înseamnă o galerie de artă, care este condiția curatorului și care e condția artistului în contextul românesc actual, cît de importantă e viziunea fondatoare și cît de importante sînt alegerile aferente? Am încheiat luna ianuarie la Intersecții cu Roxana Gamarț, una dintre fondatoarele galeriei Mobius. Pentru Roxana: ”Arta are această calitate – provoacă dependență. O galerie presupune foarte multă muncă și investiții considerabile. Arta în sine este o investiție pe termen lung și deocamdată puțini sunt cei care au răbdarea să o înțeleagă. Sigur, situația este în schimbare, dar nu s-a ajuns încă în acel punct de echilibru. Oamenii sunt predispuși să investească în valori materiale, și mai puțin într-un nou nivel de înțelegere a lumii.”
Pe 23 ianuarie, ne-am întors la conferințele cu care v-am obișnuit la Intersecțiile de miercuri. Prima din această serie nouă: Mituri și povești seismice la români, cu Matei Sumbasacu, inginer constructor, specializat în proiectarea și analiza structurilor din regiuni seismice. În 2016, a fondat Re:Rise – Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic. E în gîndurile noastre ale tuturor, în obsesiile noastre și în revolta de fiecare zi. Seismul și vulnerabilitatea Bucureștiului din acest punct de vedere. Cu toate acestea, trăim într-un paradox.
Am început anul nou al Intersecțiilor de miercuri în preajma zilei de 15 ianuarie cu o discuție despre textele din muzica românească, mai mult sau mai puțin ușoară. Am trecut prin mai multe epoci, stiluri și opțiuni poetice cu Daniel Rocca, solistul trupei Firma. Spre sfîrșitul anului trecut, Firma a lansat un album pentru care a ales să folosească drept text poezie contemporană, de la Eminescu și Bacovia la Leonid Dimov, Ana Blandiana și Adela Greceanu. Poezii alese, volumul I. Ce fel de poezie se potrivește cu muzica? Ce fel de texte reținem atunci cînd fredonăm? Reținem textul sau muzica? Cum s-au schimbat cuvintele din muzica românească în ultimele decenii? Ce știu oamenii din muzică despre poezia contemporană?
A început noul sezon al Intersecțiilor de miercuri, la Rezidența BRD Scena9. Ne-am propus ca toate întâlnirile să stea sub semnul cuplului. Cupluri diverse care lucrează împreună, împart viața împreună într-un fel sau altul. De la care putem afla cum se construiește acest împreună, care sînt avatarurile lui. Ultima ediție din 2018 a Intersecțiilor de miercuri a încheiat și seria de cupluri invitate. Am mixat în seara de 19 decembrie arhitectura, filosofia, istoria, diplomația, liniile bizantine, culorile africane și poezia lui Senghor. Vom fi în dialog cu arhitectul Augustin Ioan, profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti, și Simona Corlan-Ioan, profesor doctor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, acreditată ca ambasador al României în nouă state africane.
A început noul sezon al Intersecțiilor de miercuri, la Rezidența BRD Scena9. Ne-am propus ca toate întâlnirile să stea sub semnul cuplului. Cupluri diverse care lucrează împreună, împart viața împreună într-un fel sau altul. De la care putem afla cum se construiește acest împreună, care sînt avatarurile lui. Rămînem în preajma literaturii, printre scriitori, doi la număr, ale căror voci sînt ușor de recunoscut. Îi știm de la radio ca jurnaliști și entertaineri. Îi ascultăm sîmbăta și duminica. Sînt împreună acolo cam din 2005. Iulian Tănase și Mitoș Micleușanu. Sau cîtă pace și armonie e în Războiul Sfîrșitului Săptămînii, ”emisiune creativă și informativă, de divertisment intelectual”. Cum supraviețuiește umorul într-un cuplu longeviv, cît durează rîsul care începe la Bacău și pe Planeta Moldova și se aude în fiecare weekend peste tot.
A început noul sezon al Intersecțiilor de miercuri, la Rezidența BRD Scena9. Ne-am propus ca toate întâlnirile să stea sub semnul cuplului. Cupluri diverse care lucrează împreună, împart viața împreună într-un fel sau altul. De la care putem afla cum se construiește acest împreună, care sînt avatarurile lui. Un cuplu pentru care tema principală e educația. Și adolescența permanentă. Și marea. Și dansul. Și literatura. Dana Papadima, director educțional la Avenor College, și Liviu Papadima, prorector al Universității din București din 2011 și decan al Facultăţii de Litere în perioada 2004-2011, prof. univ. dr., specializat în istorie literară, retorică, naratologie, pragmatică, poetică experimentală. Dana și Liviu Papadima în dialog cu scriitoarea Ana Maria Sandu.
A început noul sezon al Intersecțiilor de miercuri, la Rezidența BRD Scena9. Ne-am propus ca toate întâlnirile să stea sub semnul cuplului. Cupluri diverse care lucrează împreună, împart viața împreună într-un fel sau altul. De la care putem afla cum se construiește acest împreună, care sînt avatarurile lui. Continuăm explorarea construcțiilor ”împreună” din lumea noastră culturală cu Mihaela Miroiu și Adrian Miroiu, profesoară și profesor universitari la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA). Mihaela Miroiu este sinonimă cu feminismul românesc, este cea care a inițiat primele cursuri de teorii feministe, în 1994, cursul de filosofie feministă la Universitatea București, Facultatea de Filosofie, și primul masterat de Studii de gen din România în 1998. În 2001 a inițiat și a coordonat prima colecție de Studii de gen din țară, la Editura Polirom. Adrian Miroiu a fost și este preocupat de domeniul logicii, apoi al științelor politice, de filosofie politică și politici publice.
A început noul sezon al Intersecțiilor de miercuri, la Rezidența BRD Scena9. Ne-am propus ca toate întâlnirile să stea sub semnul cuplului. Cupluri diverse care lucrează împreună, împart viața împreună într-un fel sau altul. De la care putem afla cum se construiește acest împreună, care sînt avatarurile lui. Așadar, un nou cuplu profesional la Intersecțiile de miercuri. De data aceasta din zona teatrului independent. Dramaturgul Mihaela Michailov și regizorul Radu Apostol, doi profesioniști ai artelor spectacolului, cu multă experiență în teatrul educațional și în lucrul cu comunități vulnerabile. Creatori ai Centrului de Teatru Educațional Replika, un spațiu sută la sută independent.
A început noul sezon al Intersecțiilor de miercuri, la Rezidența BRD Scena9. Ne-am propus ca toate întâlnirile să stea sub semnul cuplului. Cupluri diverse care lucrează împreună, împart viața împreună într-un fel sau altul. De la care putem afla cum se construiește acest împreună, care sînt avatarurile lui. O editură independentă, cu o selecție excelentă de cărți, titluri noi, pe care numai datorită lor le avem în limba română. Ele aleg, traduc, publică. De doi ani pentru Black Button Books. Cu Black Button girls, Elena Marcu și Anca Dumitrescu.
A început noul sezon al Intersecțiilor de miercuri, la Rezidența BRD Scena9. Ne-am propus ca toate întâlnirile să stea sub semnul cuplului. Cupluri diverse care lucrează împreună, împart viața împreună într-un fel sau altul. De la care putem afla cum se construiește acest împreună, care sînt avatarurile lui. De data aceasta ne întoarcem în lumea cuplurilor din jurnalismul românesc. Cu Iaromira Popovici și Eugen Istodor, care s-au aflat în dialog cu scriitoarea Ana Maria Sandu. Dilema, Dilema veche, Cațavencu, Academia Cațavencu, o întreagă istorie a jurmalismului românesc de după 1989 sau cum e să treci dintr-un secol în altul împreună,prin tunelul scrisului despre lumea care trăiești.
A început noul sezon al Intersecțiilor de miercuri, la Rezidența BRD Scena9. Ne-am propus ca toate întîlnirile să stea sub semnul cuplului. Cupluri diverse care lucrează împreună, împart viața împreună într-un fel sau altul. De la care putem afla cum se construiește acest împreună, care sînt avatarurile lui. Artiștii vizuali Aurora și Iosif Kiraly, alături de jurnalista Daria Ghiu, au discutat despre explorarea spațiului artistic vizual românesc și internațional. ”Aparatul de fotografiat a fost în permanență ca un animal de companie care ne-a însoțit, observat și înregistrat, iar acum descoperim în imaginile adunate textura timpului nostru trecut: oameni, situații, locuri, dar și candoare, dragoste, prietenie, întrețesute în viața de zi cu zi.”
A început noul sezon al Intersecțiilor de miercuri, la Rezidența BRD Scena9. Ne-am propus ca toate întâlnirile să stea sub semnul cuplului. Cupluri diverse care lucrează împreună, împart viața împreună într-un fel sau altul. De la care putem afla cum se construiește acest împreună, care sunt avatarurile lui. I-am invitat pe Paul Negoescu și Ana Drăghici la Intersecțiile de miercuri să vorbim despre cum face un cuplu echipă pe platoul de filmare, cum se influențează unul pe celălalt și cît de greu sau de ușor le e, în cazul acesta, să împace viața și filmul.
A început noul sezon al Intersecțiilor de miercuri, la Rezidența BRD Scena9. Ne-am propus ca toate întâlnirile să stea sub semnul cuplului. Cupluri diverse care lucrează împreună, împart viața împreună într-un fel sau altul. De la care putem afla cum se construiește acest împreună, care sunt avatarurile lui. Ea este poetă, scriitoare. El este jurnalist. Suntem obișnuiți să le auzim vocile împreună la Radio România Cultural sau să îi vedem transmițând împreună din locurile unde se întâmplă evenimente culturale importante. Cum rămân vocile lor unice și cum se armonizează împreună, am aflat de la Adela Greceanu și Matei Martin.
A început noul sezon al Intersecțiilor de miercuri, la Rezidența BRD Scena9. Ne-am propus ca toate întâlnirile să stea sub semnul cuplului. Cupluri diverse care lucrează împreună, împart viața împreună într-un fel sau altul. De la care putem afla cum se construiește acest împreună, care sunt avatarurile lui. I-am văzut în public de multe ori separat, la lecturi de poezie, în ateliere de scris, în dezbateri, lansări, tîrguri de carte, la televiziune. Miercuri seara, la Intersecții, i-am văzut împreună așa cum sunt de pe când ea avea 18 ani, iar el 26. Scriitoarea Simona Popescu, cea care ne-a dat Exuvii, Juventus, Salvarea speciei, și criticul literar Ion Bogdan Lefter, de asemenea jurnalist și analist politic.
A început noul sezon al Intersecțiilor de miercuri, la Rezidența BRD Scena9. Ne-am propus ca toate întîlnirile să stea sub semnul cuplului. Cupluri diverse care lucrează împreună, împart viața împreună într-un fel sau altul. De la care putem afla cum se construiește acest împreună, care sînt avatarurile lui. Nu ne imaginam că am putea începe această serie cu altcineva decît Elena Stancu și Cosmin Bumbuț. O jurnalistă independentă și un fotograf independent care a făcut deja istorie în povestea fotografiei românești de după 1990. Pe lîngă iubire, profesionalism, devotament, un alt nume pentru povestea lor ar fi teleleu. ” ”În noiembrie 2013, am renunțat la garsoniera închiriată din București, ne-am mutat într-o autorulotă și am plecat teleleu ca să povestim România de astăzi prin imagini şi cuvinte. Avem nevoie de timp ca să lucrăm la materiale ample, de lungă durată, ca să înţelegem comunităţile pestrițe pe care le întâlnim pe drum. Viața în autorulotă ne-a oferit privilegiul de a lucra doar la subiectele în care credem: pentru că nu suntem restricționați de ritmul dintr-o redacție putem zăbovi într-un loc până când ne terminăm documentarea."