Podcasts about institutul

O discuție despre probabil cel mai întins jurnal din literatura română, care acoperă o perioadă de nu mai puțin de 84 de ani: Jurnalul lui Paul Cornea (1933 - 2017), apărut la Editura Polirom, cu domnul Petruș Costea, cercetător la Institutul de Istorie și teorie George Călinescu al Academiei Române, cel care a îngrijit prezenta ediție.

Unul dintre dosarele deschise de președintele Donald Trump odată cu revenirea sa la Casa Albă este cel cu privire la programul nuclear al Iranului. Sîmbătă va avea loc în Oman a treia întîlnire dintre SUA și Iran pentru negocieri pe această temă. În 2015 a fost încheiat un acord nuclear internaţional între Iran, pe de-o parte, şi SUA, Rusia, China, Marea Britanie, Franța și Germania pe de altă parte (JCPOA). Acordul prevedea suspendarea unor sancțiuni în schimbul renunțării Teheranului la programul său nuclear. În 2018, în timpul primului său mandat, preşedintele Donald Trump a retras Statele Unite din acest acord şi a reintrodus sancţiuni pentru Iran. Care au fost consecinţele retragerii Statelor Unite din acordul nuclear cu Iranul? Cu ce se prezintă acum la negocieri fiecare parte, la ce nu sînt dispuşi să renunţe pe de-o parte americanii, pe de altă parte iranienii? Cum priveşte Israelul apropierea diplomatică dintre SUA şi Iran? Care sînt şansele să vedem un acord între SUA şi Iran? Am întrebat-o pe Ioana Constantin-Bercean, expertă în Orientul Mijlociu, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române (ISPRI).De ce a retras Donald Trump Statele Unite din acordul cu Iranul în 2018?Ioana Constantin-Bercean: „Cred că a fost o greşeală strategică a administraţiei Trump, pentru că acel acord controla programul nuclear al Iranului. Republica Islamică Iran, ca stat semnatar al Tratatului de Neproliferare Nucleară, la fel ca România şi toate cele peste 150 de state semnatare ale acestui NPT, au dreptul să-şi dezvolte programe nucleare civile. Singurele state care au legal voie să dezvolte program nuclear militar sînt acelea din grupul P5 (SUA, Rusia, China, Marea Britanie, Franța). Iranul era limitat, prin acel JCPOA, să îmbogăţească uraniu pînă la 3,67%, spre deosebire de toate celelalte state semnatare ale Tratatului de Neproliferare, care pot îmbogăţi uraniu în scop civil pînă la 20%. Acest acord se întindea pe o perioadă de 15 ani. A fost cel mai complex şi mai strict acord de control al programului nuclear semnat vreodată. Dar Donald Trump, pe de-o parte a spus că doreşte să pună pe masă un acord mai bun şi a explicat atunci de ce, în viziunea domniei sale, acel acord – semnat în timpul administraţiei Obama – nu este bun. Şi putem privi şi din perspectiva aceasta, că dorea să facă lucrurile mai bine decît Barack Obama, care primise Premiul Nobel pentru viziunea lui de neproliferare nucleară şi de remodelare pacifistă a Orientului Mijlociu. Dar, pe de altă parte, dacă ne uităm în urmă, în prima administraţie Trump erau foarte mulţi diplomaţi şi oameni politici foarte porniţi împotriva Iranului şi care îşi doreau foarte mult un război cu Iranul, din diverse motive. Influenţat probabil de ce se îtîmpla în jurul lui, influenţat de lobby-ul israelian, nu trebuie să ne ferim să spunem asta, Donald Trump a decis să retragă unilateral SUA din acord, în mai 2018, promiţînd că va pune pe masă un acord mai bun. Dar nu cîştigat un al doilea mandat şi nu a reuşit să facă acest lucru în termenul promis de domnia sa.”Cum se uită acum Israelul la aceste apropieri dintre SUA şi Iran?Ioana Constantin-Bercean: „Este una dintre cele mai bune şi necesare întrebări. Pentru că ştim că Israelul şi, în principal premierul Benjamin Netanyahu, s-a opus de la început semnării unui acord nuclear între SUA şi Iran. Dar să ne amintim de a doua vizită a premierului Netanyahu la Washington, acum două săptămîni şi de discuţia din Biroul Oval cu presa. Atunci a spus ceva foarte important, ceva ce nu a mai declarat niciodată public: a spus că în ceea ce priveşte Iranul este de acord cu o soluţie diplomatică, după modelul libian.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu şi Matei Martin  Un produs Radio România Cultural  

Un institut economic german a calculat sumele care au fost acordate ca ajutor Ucrainei. Tema este controversată, iar valorile care circulă în mediul politic sunt foarte diferite. Analiza institutului Kiel arată că Uniunea Europeană a ajutat mai mult Ucraina decât SUA. Una dintre temele confuze din ultimele luni este cea a ajutorului acordat Ucrainei. La nivel înalt, au fost vehiculate o serie de cifre care, însă, sunt contestate fie de către americani, fie de europeni. În acest context, Institutul german Kiel pentru Economie Mondială a calculat ajutoarele acordate de state Ucrainei.Astfel, în perioada ianuarie 2022 - decembrie 2024, „harta” ajutoarelor este următoarea: Statele Unite – 114 miliarde de euro, Germania -28 miliarde, Marea Britania – 15 miliarde , Franța – 14 miliarde, Japonia -10,5 miliarde, Italia – 10 miliarde, Olanda – 9,7 miliarde, Danemarca – 9 miliarde, Canada – 8 miliarde, Suedia -7 miliarde de euro.Trebuie spus că statele din afara Uniunii Europene au oferit ajutoarele, fiecare în parte, în mod bilateral. În cazul statelor membre, ajutorul acordat Ucrainei se divide în două componente, una bilaterală, alta alocată prin instrumentele financiare create de Uniunea Europeană. Este vorba despre mai multe mecanisme de finanțare, precum Facilitatea europeană pentru pace, Mecanismul de asistență macrofinanciară sau Banca Europeană pentru Investiții (BEI).Trebuie remarcat că în total valoarea ajutorului acordat de Uniunea Europeană este mai mare decât cel al SUA. Ceea ce arată că abordările președintelui american sunt pe de o parte, exagerate, iar, pe de altă parte, de-a dreptul incorecte.La nivel european, ajutoarele cumulate au atins nivelul de aproximativ 134 miliarde de euro, ceea ce însemană o sumă mai mare decât cea alocată de Statele Unite. Pentru a avea un ordin de mărime, să spunem că ajutorul european pe parcursul a trei ani este aproximativ egal cu jumătate din PIB-ul României.Prin Facilitatea europeană pentru pace au fost alocate 50 miliarde de euro, iar un împrumut de 45 de miliarde de euro a fost finanțat din veniturile obținute din activele rusești imobilizate.La nivel militar, acordul de cooperare în domeniul securității semnat în februarie 2024 de către președinții Zelenski și Macron este valabil pentru o perioadă de 10 ani. De exemplu, Franța a înființat un fond de sprijin pentru Ucraina prin care se finanțează, printre altele, producția pentru Ucraina a tunurilor Caesar. Totodată, o serie de IMM-uri franceze din domeniul energiei, infrastructurii, sănătății, aprovizionării cu apă, deminării sau construcțiilor de locuințe au câștigat proiecte finanțate din fondul de sprijin al Ucrainei. În același timp, să nu uităm că Ucraina și Marea Britanie au semnat un tratat pe 100 de ani.Institutul german Kiel face și o statistică, pe țări, pentru trei capitole de ajutor și anume militar, financiar și umanitar. Statele Unite au acordat în majoritate ajutor militar, Uniunea Europeană are doar ajutor financiar și umanitar, ajutorul german cuprinde toate cele trei categorii, dar cea mai parte este constituită de cel militar. În rest, statele au proporții diferite în ceea ce privește cele trei componente ale ajutorului pentru Ucraina.În concluzie, studiul Institutului Kiel arată că Ucraina a primit ajutor, militar, financiar sau umanitar de la 41 de state, state membre ale Uniunii Europene, dar și membri ai G7, grupul țărilor industrializate. De menționat că analiza a ținut cont doar de ajutoarele acordate de la guvern la guvern, donațiile private sau cele de la organizații financiare internaționale, precum Fondul Monetar Internațional, nu sunt incluse în studiu. Dincolo de cifre, această analiză este importantă pentru că pune la locul lor statele care au ajutat Ucraina și face ordine asupra unei întrebări care se aude tot mai des: cine a plătit mai mult pentru Ucraina?

Managerii de companii nu sunt optimiști în ceea ce privește activitatea economică a firmei și a numărului de angajați. Aceștia cred că prețurile vor continua să crească. Trebuie să îi ascultăm pentru că directorii știu cel mai bine ce se întâmplă în firmele lor și deci în sectorul lor economic. De cele mai multe ori, sondajele de opinie realizate în rândul mediului de afaceri au doza lor de relativitate. În sensul că rezultatele sunt previzibile, generale și nu foarte relevante.În ultimele luni, însă, ancheta de conjunctură realizată de Institutul de Statistică în rândul managerilor de companii din România ne arată câteva concluzii care merită atenție.Astfel, în ultimele luni, managerii de firme din toate domeniile chestionate (industrie, construcții, comerț, servicii) văd o creștere a prețurilor. Este greu de spus dacă vorbim despre o percepție, despre o așa-numită inflație psihologică sau chiar despre o presiune care duce în continuare la creșterea costurilor.Ambele variante sunt posibile. Inflația psihologică poate veni din percepția directorilor de firme că episodul de creștere a prețurilor nu s-a încheiat, chiar dacă inflația oficială a înregistrat scăderi ușoare în luna septembrie 2024 și în ianuarie 2025. În același timp, există și câteva argumente clare pentru creșterea prețurilor, precum creșterea salariului minim cu influențele pe verticală și creșterile prețurilor combustibililor.Tendința despre care vorbesc managerii și anume creșterea în continuare a prețurilor vine în contradicție cu prognozele oficiale, atât ale băncii centrale, cât și ale instituției guvernamentale specializate, care arată că anul acesta va exista o reducere a ratei inflației. Desigur, scăderea inflației poate avea loc (ancheta INS se referă doar la primele patru luni ale acestui an), dar, totuși, percepția managerilor este importantă, pentru că arată exact „pulsul” economiei reale.Un alt capitol al sondajului se referă la numărul de salariați, respectiv dacă managerii firmelor cred că vor angaja, vor menține sau chiar vor reduce angajații. Dacă avem în vedere că de câțiva ani buni se vorbește despre o criză a forței de muncă, ne-am aștepta ca în aproape toate domeniile companiile să caute oameni. Lucrurile nu stau deloc așa. Singurul sector care are nevoie tot timpul de noi angajați este comerțul. În domeniul serviciilor, numărul salariaților va rămâne constant până în luna aprilie a.c.În schimb, în construcții sezonalitatea își spune cuvântul în sensul că pentru perioada ianuarie-martie a.c. se prognozează o reducere a numărului de salariați, care este legată în mod cert de scăderea activității în perioada de iarnă. Dar, nu cumva reducerea angajaților este cauzată și de retragerea facilităților fiscale salariale? Este posibil.Mai îngrijorătoare este tendința din sectorul industrial, acolo unde managerii așteaptă o reducere a efectivului de salariați în perioada februarie-aprilie a.c. Îngrijorătoare, pentru că această evoluție poate fi pusă pe seama scăderii producției industriale de anul trecut. Atunci când producția este mai mică, managerii companiilor nu au decât să ajusteze în jos și numărul de angajați. De aceea, va fi de urmărit dacă producția industrială va continua să se contracteze.De altfel, subiectul activității economice este a treia temă a anchetei de conjunctură. Să nu uităm că ritmul creșterii economice este determinat, în ultimă instanță, de fiecare companie în parte și de fiecare sector. Managerii de companii nu ne dau prea multe motive de optimism. Construcțiile și comerțul se așteaptă să scadă sezonier (ianuarie-martie), companiile din zona de retail estimează că volumul vânzărilor va crește în lunile februarie-aprilie a.c., dar cam atât. În rest, pe toată linia, industrie, construcții și servicii, directorii firmelor așteaptă o menținere a activității și nu o creștere. Nu este cea mai bună veste, pentru că anul trecut s-a încheiat cu o creștere economică modestă. Incertitudinile anului 2025 sunt mari și vin din zone diverse. Managerii companiilor sunt, parcă, exact oglinda unui an care se anunță complicat.

Este posibil să înțelegem gândirea oamenilor din Evul Mediu? Aveau ei studii de arhitectură astfel încât să proiecteze și să picteze o biserică după calcule precise, prestabilite, în funcție de calendarul bisericesc sau solar?Proiecțiile solare simbolice din Biserica medievală de la Pătrăuți, ctitorită de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare în anul 1487, au adus în atenția cercetătorilor științifici de la Institutul de Fizică Atomică din Măgurele, o descoperire uimitoare, bazată pe o cercetare care afirmă că planul bisericii de la Pătrăuți și iconografia acesteia au fost generate în deplină armonie cu mersul soarelui pe bolta cerească. Proiecțiile solare simbolice au fost descoperite în decursul a 15 ani de părintele Gabriel Herea.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Discuția despre programa școlară prea încărcată a elevilor revine, constant, în actualitate. Mulți părinți și elevi se plîng adesea că sînt prea multe ore de școală și prea multe materii – unele, poate, inutile. Și că, mai ales în anii terminali de liceu, elevii ar trebui lăsați să se concentreze pe disciplinele de bacalaureat și pe materiile unde au probe de admitere la universitate. În urmă cu cîteva zile Ministerul Educației a lansat în dezbatere publică noile planuri-cadru pentru liceu. Cu intenția de a flexibiliza programul. În esență, se arată într-un document, schimbarea este că numărul de ore nu mai este alocat unor discipline în primul rînd de către minister, ci vor avea un cuvînt de spus școlile și elevii. Această  descentralizare ar încuraja autonomia și performanța, se arată în document. Potrivit noilor planuri-cadru, latina nu mai e disciplină obligatorie. Propunerea a stîrnit deja critici argumentate din partea filologilor și clasiciștilor. Ce pierd elevii dacă nu mai studiază latina? Cum stăm cu profesorii de latină, sînt ei destui și sînt pregătiți să predea latina? Cum se poate echilibra nevoia de adaptare la realitatea contemporană cu păstrarea unor tradiții academice? L-am întrebat pe Ștefan Colceriu, doctor în filologie clasică (greacă veche și latină), cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Latina a mai fost în ultimii ani în centrul unor discuții similare pe tema o păstrăm sau nu în programa de liceu. De ce se propune acum scoaterea ei din rîndul disciplinelor obligatorii, chiar și la profilul filologie? Ștefan Colceriu: „Pentru că lumea are impresia că latina e un balast. O impresie care trenează de 35 de ani în mintea autorităţilor din învăţămîntul românesc, cu luminoasa excepţie a domnului Mihai Şora care, după Revoluţie, în mandatul său de ministru, a reintrodus latina pe scară destul de largă în liceele din România. După acest mandat luminos, a fost o reducere constantă a orelor şi, treptat, latina a avut de suferit. Penultima lovitură, înaintea acesteia, a fost aceea că latina nu mai putea fi susţinută ca probă opţională la bacalaureat. În clipa în care o materie nu mai are acest statut, de a fi probă de bacalaureat, îşi pierde cu totul relevanţa. Cine ar mai vrea să studieze latina dacă nu poate să susţină un examen la sfîrşit care să arate ce progrese a făcut la materia respectivă?” Ce impact va avea faptul că latina ar putea deveni materie opţională? Ștefan Colceriu: „Eu sînt un susţinător al descentralizărilor, pentru că sînt liberal clasic şi cred că e foarte bine să existe descentralizare şi unele materii să fie la dispoziţia şcolilor. Realist vorbind, pentru că numărul de ore de latină a fost din ce în ce mai scăzut, nu există foarte mulţi profesori titulari care să-şi facă norma din orele de latină, motiv pentru care mulţi profesori trebuie să migreze dintr-o şcoală într-alta, unde nu sînt titulari. Problema este că în şcolile unde profesorii de latină nu sînt titulari, şcolile acelea nu pot să propună opţional de latină. Şi dacă nu se poate face asta, latina, în mod fatal, va dispărea din foarte multe locuri.  Abandonarea trunchiului comun, a obligativităţii ca măcar umaniştii să studieze latina conduce la dispariţia disciplinei. Or, dispariţia unei discipline, dispariţia unei instituţii este foarte greu de compensat după aceea.”   Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral O emsiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Israel și Hamas au ajuns la un acord de încetare a focului în Gaza și de eliberare a ostaticilor, care a intrat în vigoare duminică, 19 ianuarie. Acordul a fost mediat de Statele Unite ale Americii, Egipt și Qatar și a intrat în vigoare în ultima zi a mandatului lui Joe Biden la Casa Albă. Discuțiile, însă, au început acum mai multe luni. Cum s-a ajuns la această înțelegere, ce urmează pentru Fîșia Gaza și pentru Israel? Am întrebat-o pe Ioana Constantin-Bercean, expertă în Orientul Mijlociu, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române (ISPRI).Ioana Constantin-Bercean: „Este un lucru bun că s-a ajuns, totuşi, aici, dar trebuie să înţelegem că normalitatea Orientului Mijlociu ne poate readuce unde eram acum o săptămînă: la reluarea războiului, la reluarea atacurilor teroriste, la reluarea retoricii încinse de-o parte şi de alta. Este importantă, desigur, implicarea SUA în acest proces, pentru că astfel de acorduri şi negocieri sînt făcute de obicei sub umbrela unei mari puteri şi de data aceasta au fost din nou SUA, dar este la fel de importantă şi implicarea Qatarului şi a Egiptului. Pentru că trebuie să ne referim şi la strada arabă, la lumea pan-musulmană, care doreşte să se simtă reprezentată la rîndul ei, să nu vină totul de la partea occidentală. (...) Din acest acord este foarte complicat de spus cine pierde şi cine cîştigă. Sigur, cei mai cîştigaţi sînt ostaticii care au fost eliberaţi şi familiile lor. (...) Nimeni nu va cîştiga niciodată pînă la final, adică nimeni nu va obţine toate punctele pe care şi-ar dori să le bifeze. Pe de altă parte, va fi un proces continuu.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Despre lebede negre, rinoceri gri, elefanți albi, amestecul lui Dionysos și datorii de plătit. Un document propus de Institutul pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE). Invitați la Decriptaj:- Corneliu Bjola, profesor de relații Internaționale Oxford University;- Dorin Popescu, vice-președinte ICDE, Președinte Asociația ”Casa Mării Negre”;- Adrian Codirlașu, președinte CFA România.

În Siria, forțele rebele care se opun președintelui Bashar al-Assad au lansat un atac împotriva guvernului, preluînd controlul asupra unor zone din orașul Alep, al doilea ca mărime al țării. Este cea mai semnificativă ofensivă din ultimii ani. Ca reacție, armata siriană a lansat atacuri aeriene împotriva insurgenților și Rusia a anunțat că forțele sale aeriene ajută armata siriană. În 2011, în Siria au avut loc proteste față de regimul lui Bashar al-Assad, în contextul așa numitei Primăveri Arabe, cînd, în mai multe state arabe au început revolte față de regimurile autoritare sau dictatoriale. Regimul Bashar al-Assad a reacționat cu violență împotriva manifestanților. Dar cum s-a ajuns la război civil? Cum se face că, de peste 10 ani, Siria este atît de instabilă? Ce se poate face pentru populaţia afectată grav de anii de război? Am întrebat-o pe Ioana Constantin-Bercean, expertă în Orientul Mijlociu, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române (ISPRI).Ioana Constantin-Bercean: „Din momentul în care a început Primăvara Arabă şi-apoi protestele şi răspunsul guvernamental au condus spre războiul civil, regiunile Alep, Idlib au fost revendicate alternativ atît de forţele guvernamentale, apoi de forţele insurgente apoi din nou recîştigate. Pînă la urmă acesta este teritoriul sirian pentru care se luptă multiplele forţe implicate. 2018 a fost punctul culminant al războiului civil. Lucrurile au început să se stabilizeze. Se vorbea inclusiv în spaţiul regional al Orientului Mijlociu despre o posibilă readucere în spaţiul dialogului şi al negocierilor a lui Bashar al-Asad, care a fost acuzat de unele dintre cele mai grave crime împotriva propriei populaţii. Să nu uităm că s-a discutat despre folosirea gazului sarin şi a armelor chimice de distrugere în masă, care a fost sancţionată la nivel discursiv, dar în plan practic nu s-au luat foarte multe măsuri. Conflcitul s-a acutizat pînă la un moment dat şi apoi s-a sedimentat într-un anume punct. Pentru că toate statele implicate în Siria, avînd, unele dintre ele, interese divergente, parcă au ajuns la o înţelegere informală, să nu se calce reciproc pe bătături. Şi-apoi, fiecare mare putere, avînd alte interese într-o altă regiune, Siria a fost lăsată în voia sorţii, să curgă lucrurile de la sine.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Oamenii politici slovaci merg tot mai des în Rusia și caută să-și facă relații bune cu Kremlinul, dar acest lucru nu este în interesul Slovaciei, a declarat politologul Eduard Chmelár, fost consilier guvernamental citat de site-ul televiziunii TA3. Tot mai mulți reprezentanți ai coaliției de guvernare merg în Rusia sau au programate vizite în Rusia. Cele mai recente cazuri sunt cel al europarlamentarului Ľuboš Blaha și cel al vicepreședintelui Consiliului Național, Andrej Danko, scrie sursa citată.Blaha a fost recent la Sochi, unde a criticat țările aliate din NATO, după ce în octombrie a fost la Moscova unde a ținut o conferință la Institutul de stat pentru relații internaționale. Într-o postare pe rețelele sociale Blaha a mulțumit Rusiei pentru eliberarea Slovaciei de fascism. ”Fascismul și războiul vin din Vest, pacea vine de la Est”, a transmis el.De asemenea, Andrej Danko, vicepreședinte al Consiliului Național a anunțat că va răspunde pozitiv unei invitații oficiale primite din partea Dumei de stat din Rusia de a susține un discurs în plen.Aceste acțiuni nu sunt în interesul Slovaciei, a declarat potrivit sursei citate politologul Eduard Chmelár, care a amintit și de recentul interviu în direct acordat de premierul Robert Fico pentru postul de propagandă al Kremlinului, Rossia!.Bulgaria: Aderarea la OCDE, o prioritate naționalăChiar dacă Bulgaria traversează o perioadă de instabilitate politică, rezultatele ultimului scrutin electoral nefiind suficent de concludente pentru formarea unui guvern stabil, există un consens privind procesul de aderare la OCDE și lucrăm intens pentru atingerea acestui obiectiv. Declarația aparține ministrului bulgar pentru inovare și dezvoltare, Rosen Karadimov, și a fost făcută după întâlnirea pe care acesta a avut-o recent la Paris cu secretarul general al OCDE, Matthias Cormann, scrie dnes.bg.În cadrul întâlnirii au fost discutate aspecte legate de progresele făcute de Bulgaria în domeniul economiei numerice și al investițiilor.Matthias Cormann a apreciat rezultatele obținute până acum de Bulgaria și a confirmat că aderarea țării la OCDE ar trebui finalizată până în toamna anului 2025."OCDE este pentru noi un sinonim al stabilității, fiabilității și angajamentului pentru politici economice progresiste. Pentru Bulgaria aderarea nu va însemna doar atragerea de investiții străine solide, dar și garanția dezvoltării și stabilității pe termen lung”, a mai precizat ministrul bulgar.Bosnia-Herțegovina: Recunoaștere națională pentru înotătorul paralimpic Ismail Barlov Ministerul pentru Afaceric civile din Bosnia Herțegovina a anunțat că îl  propune pe sportivul paralimpic Ismail (Nihad) Barlov pentru Premiul de stat pentru sport, ediția 2024, transmite Radio Sarajevo.Născut la 5 septembrie 2010, înotătorul Ismail Barlov este medaliat cu aur la Campionatul european de la Madeira și cu argint la Jocurile Paralimpice de la Paris la proba de 50 metri bras.El a trecut încă de la vârsta de 13 ani toate testele pentru a putea participa la Jocurile Paralimpice și la Campionatele Mondiale, devenind astfel cel mai tânăr sportiv din istoria sportului național care atinge aceste standarde, amintește sursa citată.Premiul de stat pentru sport se acordă anual sportivilor cu cetățenie bosniacă care dețin medalii olimpice și paralimpice, campioni monidali și europeni, sau alte competiții internaționale.Câștigătorul din acest an va fi desemnat în urma unei decizii a Consiliului de Miniștri.  Au contribuit la redactarea Revistei presei Europa Plus:Michaela Vdoviaková - Slovacia;Desislava Dimitrova - Bulgaria Europa Plus este un proiect RFI România realizat în parteneriat cu Agenția Universitară a Francofoniei 

Presa internațională comentează evenimentele din marea Baltică, după ce două cabluri submarine au fost tăiate duminică și luni. Primul făcea legătura între Suedia și Lituania prin insula strategică Gotland, al doilea lega Germania și Finlanda. Suspiciunile se îndreaptă către o navă chineză, iar comentatorii încearcă să explice semnificațiile. Chiar dacă Marea Baltică a devenit „un lac NATO” de când Suedia și Finlanda au aderat la Alianță, incidente suspecte au loc în continuare acolo, notează Le Figaro.Site-ul web Minetraffic a arătat că nava chineză Yi Peng 3 s-a aflat luni în zona cablului care leagă Finlanda de Germania, atunci când acesta a fost deteriorat, deși nu există nimic care să indice că nava a fost implicată.Un expert juridic a declarat pentru Newsweek că orice investigație asupra incidentelor „ar putea dura ani de zile” și ar putea crea precedente pentru viitoarele presupuse incidente de sabotaj subacvatic.Citeste siCe știm despre nava chineză suspectată de sabotarea cablurilor submarine din Marea BalticăPotrivit CNN, ”un oficial american și un oficial de informații occidental au numit Yi Peng 3 drept nava probabil implicată în incident. Cu toate acestea, au spus sursele CNN, SUA nu au găsit încă legături între această navă și statele sau entitățile care ar ordona o astfel de activitate.Astfel de accidente s-au întâmplat în trecut, deși nu într-o succesiune atât de  rapidă precum cele două de duminică și luni”.Pentru radioteleviziunea germană NDR, ”întrebarea cine a făcut-o este în discuție și pe conturile OSINT (Open Source Intelligence) de pe rețelele de socializare. Cargoul chinez Yi Peng 3 este considerat o posibilă cauză a pagubei.Un expert în strategie și securitate maritimă la Institutul pentru Politică de Securitate de la Universitatea Kiel, a declarat că infrastructura de sub mare a devenit din ce în ce mai importantă în ultimii ani și este vulnerabilă.Multă vreme nimeni nu s-a gândit suficient la protecția lor.Citeste siAnchetă în Suedia, Germania și în Finlanda după ce două cabluri submarine au fost deteriorate în Marea BalticăPotrivit analizei revistei Foerign Policy, ”este extrem de puțin probabil ca cele două cabluri să fi fost tăiate accidental.Conform Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării, semnatarii sunt de acord să protejeze instalațiile submarine din apele lor. Dar tratatul – cunoscut sub numele de „constituția oceanelor” – nu specifică ce ar trebui să facă statele de coastă dacă țările rivale cu gândire agresivă folosesc nave nonmilitare pentru a sabota infrastructura din apele lor.Aceasta este dilema pentru țările Mării Baltice (în ciuda dominației NATO acolo) și pentru alte națiuni occidentale: Rusia, China și alte țări pot folosi echipamente private, criminali și alți colaboratori diverși pentru a produce pagube și s-ar putea să nu fie niciodată posibil să se stabilească o legătură între făptuitori și guvernele în numele cărora s-au comis actele dăunătoare.Chiar dacă marina daneză se urcă pe navă, probabil că nu vom ști niciodată ce conversații au avut proprietarul Yi Peng 3 sau comandantul navei cu guvernele Rusiei sau Chinei.Știm pur și simplu că, deși cablurile se găsesc cu ușurință pe hărțile de navigație și astfel ar fi trebuit să fie ușor de evitat, acestea au fost tăiate. (Și nu, o navă comercială chineză nu ar sabota infrastructura submarină în numele niciunui guvern fără permisiunea Beijingului.)De asemenea, știm că Yi Peng 3 are un căpitan rus. Și a avea mai degrabă un comandant de navă rus decât, să zicem, un indian sau un român, cu siguranță face ca sabotajul în Marea Baltică să fie puțin mai simplu”.

Angajații francezi din sectorul privat au avut în perioada 2019-2023 o stagnare a puterii de cumpărare. Anul acesta, scăderea inflației va aduce, procentual, salarii mai mari decât creșterea prețurilor. În România, în schimb, creșterile de salarii „bat” creșterea inflației. În Franța, în luna septembrie a.c., rata inflației a coborât la 1,1%. Ca efect al scăderii inflației, arată Institutul de statistică francez, salariile reale vor recupera jumătate din pierderile suferite în raport de creșterea prețurilor. Până la sfârșitul acestui an, salariul real în Franța va fi de 1,4%, după ce în perioada 2020-2023 salariul mediu real a avut o scădere cu 3%.Datele statistice publicate ieri de Institutul de specialitate francez arată că anul trecut creșterea salariilor a fost mai mică decât creșterea inflației. Astfel, un angajat din sectorul privat a câștigat un salariu mediu net de 2.735 euro. Creșterea salariului a fost cu 4%, dar insuficientă pentru a acoperi rata inflației, care a fost în anul 2023 de 4,9%. Așadar, anul trecut, în Franța, salariul mediu real a scăzut cu 0,9%.În anul 2022, situația a fost la fel ca anul trecut. Astfel, rata inflației a fost de 5,2%, iar salariul mediu real net a scăzut cu 1%. În total, în Franța, arată Institutul de Statistică, în raport de puterea de cumpărare, salariul mediu net din anul 2023 este egal cu cel din anul 2019. Adică, angajații francezi din sectorul privat nu au avut o creștere a puterii de cumpărare în perioada 2019-2023.Există și o distribuție a salariilor din sectorul privat. Astfel, 50% din angajați au salarii mai mici de 2.183 de euro net, iar cealaltă jumătate câștigă mai mult de 2.183 euro, din care 34% între 2.183 și 4.300 de euro, 10% au salarii între 4.300 și 5.500 de euro, 5% câștigă între 5.500 și 10.200 de euro, iar 1% încasează un salariu peste 10.200 de euro.Studiul statistic menționează că inegalitățile salariale s-au redus, pentru că salariul minim, 1.381 euro, a avut o indexare automată în raport de rata inflației. Ceea ce nu se poate spune în cazul salariilor mari.Se poate observa că unul din doi angajați francezi din mediul privat are un salariu mai mic de 2.183 de euro, ceea ce arată că există o concentrare mare a salariilor în partea de jos a scalei. Unii economiști francezi vorbesc despre „o capcană a salariilor mici” și ajung la concluzia că ar fi oportună o reducere a taxelor și impozitelor pe forța de muncă pentru a avea o majorare a veniturilor.Datele statistice sunt sugestive. Ele arată că un angajat din 10 câștigă mai puțin de 1.512 euro și tot unul din zece este plătit cu mai mult de 4.300 de euro net pe lună. De asemenea, 1% din angajați au un salariu mai mare de 10.222 de euro, de aproape 7,4 ori mai mare decât salariul minim.În funcție de nivelul încadrării, situația salariilor este următoarea: muncitorii și personalul administrativ din sectorul privat au un salariu mediu net de 2.000 de euro, profesiile de nivel mediu sunt plătite cu 2.700 euro, iar managerii companiilor câștigă 4.600 de euro net.Statistica franceză arată și diferențele de salarizare dintre femei și bărbați care există în continuare, dar care au tendința de a se restrânge. Femeile câștigă, în medie, un salariu de 2.500 euro, ceea ce înseamnă mai puțin cu 13% decât bărbații. Acest decalaj s-a redus cu 0,5 puncte procentuale față de anul 2022 și cu 7,4 puncte procentuale în comparație cu anul 2008.În România, tema raportului dintre creșterea salariului și inflație este mult mai favorabilă angajaților, în sensul că în luna august a.c, indicele câștigului salarial real a fost de 108,3, ceea ce înseamnă că salariile au fost în medie cu 8% peste inflație.Anul trecut, salariile au crescut tot cu 8% mai mult decât rata inflației. Aceste evoluții ne arată că salariile au crescut mai mult decât inflația, dar nu există date care să arate împărțirea între salariile din mediul privat și cele sectorul public. Așadar, pentru angajații români salariile au fost, în medie, mai mari decât inflația, în timp ce salariații francezi din sectorul privat au avut timp de cinci ani o stagnare a puterii de cumpărare.

Secretarul de stat american Antony Blinken este din nou în Orientul Mijlociu pentru a încerca să negocieze încetarea focului în Gaza și eliberarea ostaticilor deținuți de Hamas. Marți a avut întrevederi cu liderii israelieni apoi turneul său va continua în Iordania și Qatar. După atacul Hamas din 7 octombrie 2023 asupra unor teritorii israeliene, în care au fost uciși peste 1000 de oameni și au fost luați peste 200 de ostatici, Israelul a ripostat în forță, prin atacuri în Fîșia Gaza, în urma cărora au murit peste 42.000 de oameni. Israelul a declarat că scopul său este anihilarea grupării Hamas și eliberarea ostaticilor. Nu au fost eliberați toți ostaticii care mai sînt în viață. Iar eliminarea grupării militare Hamas se face cu prețul morții a zeci de mii de civili din Fîșia Gaza. Între timp, Israelul a început și o ofensivă împotriva grupării Hezbollah, din Liban. Care e imaginea pe plan internațional a Israelului, la mai bine de un an de la atacul terorist al Hamas? Cum au ajuns Iranul și Israelul să fie în conflict? Care sînt perspectivele pentru regiune? Am întrebat-o pe Ioana Constantin-Bercean, expertă în Orientul Mijlociu, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române. Ce înseamnă din punct de vedere politic şi militar eliminarea liderului Hamas Yahya Sinwar? E posibilă eliminarea grupărilor militare Hamas și Hezbollah, sau după aceste atacuri prelungite ale Israelului, ele își vor reface forțele?Ioana Constantin-Bercean: „Aceste organizaţii, considerate în Occident teroriste, sînt percepute uneori de cetăţeni obişnuiţi care, de altfel, resping terorismul, drept o formă de rezistenţă. Aceste formaţiuni îşi construiesc şi aripi politice, la fel ca Hamas, şi Hezbollah are o formaţiune politică foarte bine ancorată în spectrul politic libanez, într-un stat eşuat libanez. Liderii acestor formaţiuni pot fi înlocuiţi, pentru că nici Nasrallah, nici Sinwar nu sînt primii lideri terorişti ai acestor formaţiuni eliminaţi de partea israeliană. (...) În ceea ce priveşte demantelarea în totalitate a unei formaţiuni teroriste, aceasta deocamdată este de domeniul ştiinţifico-fantasticului.”Anul acesta, Iranul a atacat pentru prima oară Israelul direct. O dată în aprilie, și o dată în octombrie. Ce spun aceste atacuri despre conflictul dintre Israel și Iran?Ioana Constantin-Bercean: „Adevărata rivalitate din Orientul Mijlociu nu este neapărat între Iran şi Arabia Saudită, aşa cum adesea se discută. Este, desigur, şi acolo o anume rivalitate, dar este mai degrabă de ordin religios, pentru că sînt două state care aparţin aceleiaşi religii dar din ramuri diferite. Adevărata rivalitate geopolitică, geostrategică şi de influenţă în Orientul Mijlociu, o rivalitate aproape civilizaţională, este cea dintre Iran şi Israel. Dacă mergem pe urmele naraţiunii biblice, vedem că rivalitatea aceasta vine din urmă. Dar s-a întîmplat că, după atîtea decenii de ameninţări reciproce şi discursuri agresive de ambele părţi, anul acesta am avut deja două atacuri directe ale Iranului asupra Israelului. Şi am avut un răspuns israelian şi lucrurile s-au terminat acolo. (...) O posibilă soluţie între Iran şi Israel este greu de întrevăzut acum pentru că nici unul dintre cele două state nu-şi doresc o apropiere de genul celei din 1979 dintre Egipt şi Israel.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Succesul extremei drepte în alegerile regionale germane nu este o problemă doar pentru guvernul federal de la Berlin. Mediul financiar și de afaceri este de asemenea îngrijorat. Întreprinderile germane se tem că avansul extremei drepte va speria lucrătorii străini atât de necesari dar și investitorii. Alternativa pentru Germania (AfD) a câștigat votul popular în landul Turingia și a a venit pe locul al doilea în Saxonia, la mică distanță de Uniunea Creștin-Democrată.După cum se știe, AfD a mizat pe o platformă puternic anti-imigranți și a avut de câștigat în urma unui atac petrecut în august în orașul Solingen, în care un refugiat sirian de 26 de ani a ucis trei localnici. Ulterior, Statul Islamic și-a revendicat responsabilitatea pentru atac.Totuși, după cum arăta un studiu al Institutului Economic German, publicat cu o lună înainte de alegerile din cele două landuri, tocmai estul Germaniei, cu o economie tot mai dinamică, suferă cel mai mult de pe urma lipsei forței de muncă și este cel mai dependent de angajații străini.În toate statele federale din estul Germaniei (cu excepția Berlinului), numărul angajaților germani a scăzut între 2022 și 2023, inclusiv din cauza vârstei. Iar această scădere a putut fi compensată într-o anumită măsură de angajații străini.Acum, șefii de întreprinderi se tem că retorica AfD, îndreptată împotriva angajaților străini și amenințările cu deportări în masă vor amplifica dezechilibrele de pe piața muncii. După cum notează Politico, Joachim Nagel, președinte al băncii centrale Bundesbank și un susținător puternic al imigrației, spune că până în 2026, Germania va pierde mai mulți lucrători din cauza pensionării în fiecare an decât câștigă din imigrație, chiar și la ritmul actual. Într-un interviu acordat ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung, el s-a declarat „ foarte tulburat” de rezultatele alegerilor din landurile estice.Însă, după atacul de la Sollingen, discursul politicienilor este exact în sensul invers. O disonanță cognitivă, după cum spune, pentru Politico, Marcel Fratzscher, președintele think tank-ului DIW din Berlin.„A susține că acum suntem copleșiți și trebuie să deportăm pe scară largă și apoi, în același timp, să spunem că avem nevoie de imigrație este o contradicție fundamentală. Nu e de mirare că oamenii nu mai cred în politicieni”, spune acesta.Nume mari ale economiei germane, precum Deutsche Bank, Siemens sau BASF, își manifestă de asemenea îngrijorarea.Aceste firme au susținut o campanie națională numită „Sunt pentru valori” înaintea alegerilor pentru Parlamentul European din acest an, alarmate de semnele că ascensiunea extremei drepte îi va speria atât pe muncitori cât și pe investitori.Un studiu efectuat de Institutul de Cercetare Economică din Köln în rândul întreprinderilor și asociațiilor patronale sugera anul trecut că această amenințare va deveni din ce în ce mai gravă în timp. În timp ce doar 28% dintre respondenți au spus că un AfD puternic face mai dificilă recrutarea de muncitori străini calificați pe termen scurt, această pondere a crescut la peste 60% atunci când întrebarea s-a referit la un termen lung.AfD, la rândul său, susține că țara trebuie să se concentreze mai mult pe menținerea acasă a germanilor talentați. Chestionat de Politico, purtătorul de cuvânt economic al partidului a declarat că 270.000 de muncitori calificați părăsesc Germania în fiecare an.Acesta este un punct pe care majoritatea oponenților săi și Bundesbank îl recunosc – dar pur și simplu nu îl văd ca o alternativă la imigrație. Acești lucrători calificați vor pleca oricum.Drept urmare, tot mai multe companii pur și simplu admit înfrângerea. Chiar și campionul național al producției de mașini, Volkswagen, analizează închiderea unor fabrici germane pentru prima dată în istoria sa.

Recalcularea pensiilor și programul de reducere a deficitului bugetar începând cu anul viitor vor fi, în această toamnă, două teme economice fierbinți. Impactul lor asupra economiei și societății românești va continua să fie major și anul viitor. Ceea ce ar fi trebuit să fie un punct „forte” electoral, și anume recalcularea pensiilor, a devenit o „piatră de moară” agățată de gâtul guvernului. Aproximativ 800.000 de pensionari au primit o decizie de recalculare care teoretic le reduce pensia. Reprezentanții guvernului au repetat de nenumărate ori că nicio pensie nu va scădea, ceea ce este consfințit și în lege, dar aceste anunțuri și prevederi legale nu au darul de a-i liniști pe pensionarii aflați în situația respectivă. Cei în cauză se tem, însă, de o eventuală schimbare a legii în viitor și sunt oricum nemulțumiți că pentru o perioadă nedefinită pensiile lor nu vor mai fi indexate cu inflația sau cu creșterea salariului mediu.Paradoxul este că recalcularea face un lucru pe care opinia publică îl cere insistent de câțiva ani și anume ține cont de perioada și nivelul contribuțiilor sociale plătite în timpul activității. Este, însă, vizibil că aplicarea principiului contributivității i-a afectat pe pensionarii care au lucrat în condiții grele de muncă, pe cei care au ieșit anticipat la pensie din motive medicale, pe pensionarii cu dizabilități, în special nevăzătorii, și pe cei care au obținut o creștere a pensiei aflată în plată printr-o hotărâre judecătorească. În schimb, pensionarii speciali nu sunt afectați de calculul bazat pe contributivitate.Desigur, reprezentanții guvernului apasă pe trei „pedale”: milioane de pensii au crescut, nicio pensie nu scade și mesajul că există erori de calcul într-o proporție redusă față de numărul de pensii recalculate. La care se adaugă și decizia luată în grabă, în fața valului de nemulțumire, prin care pensiile mai mici de 3.000 de lei nu vor mai fi impozitate.Dacă efectele politice ale recalculării pensiilor sunt dificil de anticipat, cele bugetare sunt clare: doar anul acesta bugetul de pensii va trebui să plătească, în plus, aproximativ 10 miliarde de lei, fără a lua în calcul efectele asupra bugetului care vor veni din creșterea pragului de neimpozitare de la 2.000 la 3.000 de lei.Un al doilea subiect fierbinte al acestei toamne va fi programul de reducere a deficitului bugetar pe care România trebuie să îl prezinte Comisiei Europene. Este o temă sensibilă, pentru că inevitabil planul va include și o serie de măsuri fiscale nepopulare, pe care guvernul va evita să le facă publice în acest an electoral.Deocamdată, există prea puține informații oficiale despre conținutul viitorului program ce va fi convenit cu Comisia Europeană. În schimb, cercetătorii francezi de la Centrul de Cercetare și Aplicații Economice (CEPREMAP) au construit câteva scenarii referitoare la modul în care pot fi reduse deficitul bugetar și datoria publică. Dintr-un punct de vedere, Franța este într-o situație asemănătoare cu cea a României, în sensul că se află, începând cu luna iunie a.c., sub procedura europeană de deficit excesiv. În schimb, Franța mai are și problema datoriei publice care a ajuns la 111% din PIB, la sfârșitul anului trecut. De remarcat că studiul arată că datoria publică a Franței a continuat să crească din anul 1980, atunci când era 21% din PIB. Este un amănunt care ar trebui să îi intereseze pe politicienii români care cresc constant în ultimii ani deficitul bugetar și implicit datoria publică.Cercetătorii francezi au folosit modelul utilizat de Comisia Europeană pentru a vedea traiectoria pe care se poate reduce deficitul bugetar. Astfel, variantele de negociere propuse sunt: durata ajustării să fie de șapte ani și nu de patru ani. Din acest punct de vedere, Franța seamănă cu România, pentru că și guvernul de la București a anunțat că s-a înțeles cu Comisia Europeană ca revenirea la un deficit de 3% din PIB să se facă în șapte ani. O a doua temă de negociere este amploarea efortului bugetar pe termen scurt. Institutul a calculat că economia franceză poate suporta o reducere a cheltuielilor bugetare cu 20 miliarde de euro pe an, în următorii doi ani, fără să fie afectată creșterea economică.În România, astfel de scenarii independente nu există. Din păcate, cercetarea economică, sub forma diverselor institute de stat, este sublimă, dar, de fapt, lipsește cu desăvârșire.

Pentru ultimul episod de Pauza de Bine înainte de vacanța de o lună pe care ne-o oferim cu generozitate în ceea ce privește podcast-ul, am ales un subiect de care e mare nevoie și pentru care e și o perioadă potrivită. Și am ales și un invitat pe măsură. Partenera mea de dialog de azi e la a 3-a prezență în Pauza de Bine și cred că nu are nevoie de o prezentare detaliată. Andreea Teodor – căci despre ea e vorba – este psiholog, coach și terapeut somatic și facilitează sesiuni de practici somatice care ajută persoanele să gestioneze stresul cronic, anxietatea, durerile cronice sau pur și simplu să își acorde timp de relaxare și conexiune cu propriul corp. Andreea este fondatoarea comunității SOMAWAY, despre care o să ne spună mai multe spre finalul episodului și psihoterapeut în formare cu Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei. Azi ne va fi ghid în explorarea corpului și a sistemului nervos autonom. Ne vei auzi vorbind despre cum tot ce trăim în viața asta are o amprentă în corp, despre traună și lucruri care rămân blocate în corp, despre ce înseamnă de fapt să te reconectezi cu corpul și cum faci asta concret, despre cum un sistem nervos autonom activat va împiedica antrenarea unui mindset de creștere, despre legătura dintre minte și corp... Pe Andreea o găsești pe site-ul Somaway și pe Instagram. M-aș bucura să-mi dai de veste că ai ascultat episodul, dacă ți-a plăcut, dacă te-a ajutat. Și apreciez dacă alegi să îl distribui în social media sau dacă îl dai mai departe către 2-3 persoane apropiate ție. Nu uita să urmărești podcastul pe: - Instagram: ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠Pauza de Bine⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ - Facebook: ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠Pauza de Bine⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ - Youtube: ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠Cristina Oțel

Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a aprobat propunerea președintelui american Joe Biden de încetare permanentă a focului între Israel și Hamas în Fîșia Gaza. Comisia de anchetă a ONU a constatat că și Hamas, și Israel au comis crime de război. Cum  reacționează cele două părți aflate în conflict la propunerile negociatorilor? Care sînt perspectivele de pace în regiune? Am întrebat-o pe Ioana Constantin-Bercean, expertă în Orientul Mijlociu, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române (ISPRI).Vor putea fi traşi vreodată la răspundere cei care au comis crime?Ioana Constantin-Bercean: „Sincer, mă îndoiesc. Să ne gîndim că atunci cînd vorbim despre Israel, întotdeauna va exista undeva, deasupra oricărei discuţii sau negocieri, memoria Holocaustului. Orice se va decide se va lua în considerare şi acea traumă. În plus, trebuie să gîndim pragmatic: cine să îi judece pe premierul israelian şi pe membrii guvernului său? Cel mult, aceşti politicieni vor răspunde în faţa propriilor cetăţeni pentru acte anterioare atacului de la 7 octombrie. Premierul Netanyahu şi-a asumat apărarea Israelului dar a eşuat. Percepţia israeliană este că a eşuat în planul lui de a apăra Israelul împotriva oricăror pericole. Dar, dacă cineva va fi vreodată găsit vinovat, nu va fi găsit vinovat de crime împotriva umanităţii, ci, pe plan intern, de anumite erori politice. Nu va fi un proces extern. Iar în ceea ce priveşte teroriştii Hamas care mai sînt în viaţă, va fi foarte greu să fie găsiţi dar există foarte mari şanse, chiar dacă acest război se va încheia, ca teroriştii care au rămas în viaţă să fie urmăriţi şi vînaţi, aşa cum s-a întîmplat după atacurile din timpul Olimpiadei de la München. Probabil că israelienii vor face acest lucru. Nu văd vreun tribunal internaţional care va reuşi la un moment dat să-i aducă pe terorişti să fie judecaţi, cum a fost judecat Miloşevici.”Cum vedeţi evoluția războiului din Fîșia Gaza în viitorul apropiat?Ioana Constantin-Bercean: „Premierul Netanyahu nu are nici un interes acum să încheie războiul. Cu cît va continua mai mult războiul, el va rămîne la putere şi poate spera şi la o victorie a lui Donald Trump în SUA. Dacă Trump va cîştiga alegerile prezidenţiale din 5 noiembrie, războiul va lua o anume turnură, dacă va cîştiga preşedintele în funcţie, Joe Biden, atunci lucrurile vor merge în direcţia negocierilor şi înspre soluţia celor două state. Care nu se va întîmpla astăzi, mîine sau anul viitor. Dar inimaginabilul din 7 octombrie a readus în discuţie inimaginabila soluţie a celor două state.”  Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Cine sunt cei care dau primele rezultate de la alegeri. Ce greutate mai au exit-poll-urile de la ora 22:00 (Europa Liberă) - Cât de vulnerabilă e România în fața spionilor ruși. Expert în securitate: „Au reușit să învețe lucruri noi și să își schimbe strategiile” (Adevărul) Mergeţi la vot! În următorii cinci ani ani România îşi va desena infrastructura şi dezvoltarea pentru următoarele decenii. Nu-i lăsaţi pe alţii să decidă cine va face acest desen (Ziarul Financiar)Votul de duminică are o importanţă mai mare decât în trecut pentru că următorii patru-cinci ani vor fi decisivi pentru felul cum va arăta România deceniilor care vin, atrage atenția jurnalistul Sorin Pâslaru, redactor șef ZF. Pe plan intern va fi un vârf al investiţiilor în infrastructura de transport, medicală şi de educaţie care va determina o accelerare a investiţiilor private şi a felului cum arată şi funcţionează oraşele şi comunele. Este o fereastră de oportunitate istorică, pentru că se suprapun banii din PNNR cu cei din fonduri europene structurale, deci 80 mld. euro.Iar pe plan extern suntem într-un moment de răscruce pentru că în următorii ani, în funcţie de evoluţia conflictului de la est, va fi o reaşezare strategică şi traseul viitor al României va fi definit de această reaşezare. Se vor face jocurile, cum se spune. Plus admiterea în OECD, preconizată pentru 2026, care va aşeza economia pe un alt nivel de complexitate.În acest moment sunt în licitaţie obiective de infrastructură de 20 mld. euro. Sunt finanţări necesare pentru autostrăzi sau renovări de spitale, dar se aruncă şi cu banii pe stadioane care deja stau goale sau piste de biciclete în comune unde ar fi mai bune parcuri industriale.Iar alegerile pentru Parlamentul European vor fi determinante în 2024 pentru alegerea care va trebui făcută - un nou val al integrării, prin fuziuni bancare, bursiere, industriale şi crearea unui val investiţional care să scoată UE din mediocritatea creşterii din ultimii ani sau va triumfa perspectiva pesimistă, individuală? Va fi un examen greu pentru Bruxelles. Oricum ar fi, decizia ne aparţine. Cine sunt cei care dau primele rezultate de la alegeri. Ce greutate mai au exit-poll-urile de la ora 22:00 (Europa Liberă)Pentru alegerile de duminică, 9 iunie, Biroul Electoral Central a acreditat trei institute care pot face sondaje de opinie la ieşirea de la urne la nivel naţional: Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS), Grupul de Studii Socio-Comportamentale Avangarde şi Sodiso Research SRL.Vor fi organizate trei exit-poll-uri la nivel național. Pe lângă acestea, vor fi făcute și sondaje locale, la Râmnicu Sărat, la Luduşul de Mureş și unul pe întreg județul Mureș.Centrul de Sociologie Urbană și Regională CURS S.R.L. este unul dintre institutele acreditate de Biroul Electoral Central pentru a face sondaje la ieșirea de la urne (exit-poll).Compania, fondată în 1996, este deținută în proporție de 100% de jurnalistul Iosif Buble. Institutul a dat rezultatele la multe dintre scrutinele din ultimii 25 de ani.Grupul de Studii Socio-Comportamentale Avangarde SRL este cea de-a doua casă de sondare a opiniei publice care va face duminică un exit-poll. El aparține în proporție de 100% sociologului Marius Pieleanu.Cea de-a treia casă de sondare este necunoscută pe piața măsurătorilor intenției de vot.Sodiso Research SRL este deținută de Gheorghe Barna, C&P Studio, Asociația Analiștilor în Politici Publice și Kvantum Research.Asociația Analiștilor în Politici Publice este un ONG înființat pentru a explica maghiarilor cum să se comporte la recensământul populației în 2021. Toate firmele și asociațiile au sediul la aceeași adresă din Cluj Napoca.Europa Liberă reamintește că nu de puține ori, în ultimii ani, institutele de sondare a opiniei publice din România au greșit în previziunile lor privind rezultatele alegerilor, iar rezultatele măsurătorilor la urne au diferit cu câteva procente față de rezultatul oficial al alegerilor. De multe ori, în favoarea partidului care comandase cercetarea. Cât de vulnerabilă e România în fața spionilor ruși. Expert în securitate: „Au reușit să învețe lucruri noi și să își schimbe strategiile” (Adevărul)Scandalul uriaș din Republica Moldova, unde chiar fostul șef al Statului Major, Igor Gorgan, a fost deconspirat ca fiind spion rus ridică semne serioase de întrebare privind capacitatea serviciilor occidentale de contraspionaj de a contracara acțiunile Moscovei. Într-un interviu pentru „Adevărul”, expertul în securitate Marius Ghincea explică acest caz, dar lansează un avertisment de luat în calcul pentru România.„Sunt sigur că există astfel de informatori și în România. De altfel, o persoană a fost reținută zilele trecute în România pentru spionaj în favoarea Rusiei”, amintește Ghincea.El spune că Federația Rusă și-a intensificat activițiile de spionaj în România și în alte state NATO, precum și în țări care interesează direct Moscova, așa cum este Republica Moldova.„Cu siguranță vorbim de o intensificare a activităților de spionaj atât ale Rusiei împotriva aliaților Ucrainei cât și a Occidentului împotriva Rusiei. De altfel, acțiunile de sabotaj ale Rusiei în Occident au devenit o preocupare crescută, dezbătută public”, adaugă el.Marius Ghincea a explicat și cum pot fi contracarați spionii ruși care operează în România: „Contracararea unor astfel de acțiuni se realizează prin intermediul contraspionajului și printr-un control atent la accesul la informații clasificate.”

Atacurile cibernetice ale Rusiei asupra unor obiective din Polonia s-au înmulțit vertiginos în ultima lună dinaintea alegerilor europarlamentare: ”Nu mai este vorba de un război rece, ci de un război cibernetic în toată regula”, a declarat vicepremierul polonez Krzysztof Gawkowski, potrivit publicației Gazetta Wyborcza.  El a confirmat că recentul atac asupra Agenției Naționale de presă PAP, care a dus la publicarea online a știrii false privind trimiterea a 200 000 de militari polonezi în Ucraina, a fost realizat sub coordonarea guvernului de la Moscova, subliniază sursa citată.Vicepremierul a mai anunțat că guvernul va aloca un fond special de 3 miliarde de zloți (aproape 700 de milioane de euro) pentru întărirea securității cibernetice în următorii ani.Proiectul intitulat ”Scutul Cibernetic” va avea în vedere cu prioritate protejarea autorităților locale, considerate a fi cele mai vulnerabile la asemenea atacuri, dar și protejarea obiectivelor de infrastructură strategice.  Ungaria: Cetățenii nu știu cine îi reprezintă în Parlamentul European (sondaj)Mai mult de jumătate din cetățenii ungari cu drept de vot nu cunosc numele eurodeputaților care le reprezintă țara în Parlamentul European, reiese dintr-un sondaj de opinie realizat în perioada 27-29 mai 2024 de Institutul sociologic Median Poll, la solicitarea publicației Telex.La întrebarea ”Numiți un europarlamentar maghiar în funcție”, 53% dintre respondenți au declarat că nu cunosc nici unul sau au preferat să nu răspundă.Deși nu știu cine îi reprezintă la Bruxelles, la întrebarea ”Pentru dvs este important cine vă reprezintă țara în Parlamentul European”, 79% dintre cei chestionați au răspuns da!Sondajul scoate de asemenea în evidență faptul că cea mai mare parte a cetățenilor (60%) consideră că Ungaria merge într-o direcție greșită și numai 32% cred că țara merge în direcția bună.Duminică 9 iunie a.c. în Ungaria au loc în același timp alegerile europarlamentare și alegerile locale. Lituania: Tot mai mulți elevi învață în școli privateNumărul de școli private din Lituania a crescut constant în ultimii 15 ani, dar specialiștii în educație consideră că acest fenomen nu este neapărat benefic pentru elevi, scrie site-ul postului public de radioteleviziune din această țară.Dacă în urmă cu 15 ani doar 1% dintre elevi studiau într-o școală privată, în prezent acest procent depășește 8%, în condițiile în care în același interval de timp 377 de școli publice și municipale s-au închis, din motive demografice sau de altă natură, potrivit sursei citate.Școlile private oferă o serie de avantaje, cum ar fi clase cu un număr mai mic de elevi, dar aceste instituții au dreptul de a-și selecta clienții, ceea ce creează uneori situații de inegalitate, consideră un cercetător de la Universitatea din Vilnius.”Educația ar trebui să compenseze într-un fel diferențele sociale, dar vedem că tendința este exact în sens invers.... Iar problema este că uneori politicile statului afectează școlile publice”, spune expertul.O lună de școlarizare într-o instituție de învățământ privată din Lituania costă între 700 și 800 de euro, mai amintește sursa citată.Poeme din Egiptul antic traduse în premieră în slovacăEditura Blue Peter din Praga a publicat recent o culegere de poeme din Egiptul antic traduse în premieră în  limba slovacă, sub titlul ”Cu vântul de Nord  vin veștile de departe”, scrie publicația slovacă dennikn.sk.Lucrarea este semnată de profesoara Silvia Štubňová Nigrelli de la Universitatea Brown din Providence, SUA și de linvista și poeta Katarína Džunková de la Universitatea Karol din Praga,Este vorba în special despre poeme de dragoste scrise în timpul faraonului Ramses al doilea care (1303– 1213 înaintea erei noastre), despre care specialiștii cred că reprezintă sursa de inspirație pentru cartea ”Cântarea Cântărilor” din Biblia creștină.Cartea este bogat ilustrată cu imagini ale unor lucrări de artă din acea vreme găzduite astăzi de Metropolitan Museum din New York și de Muzeul Egiptean din Torino. Au contribuit la realizarea Revistei presei Europa Plus:Kurek Miłosz - Polonia;Eszter Papp - Ungaria;Raimonda Mc Geever - Lituania;Hana Kovacikova - Slovacia Europa Plus este un proiect RFI România realizat în parteneriat cu Agenția Universitară a Francofoniei   

Care sînt graniţele Europei şi-n ce măsură se suprapun cu cele ale Uniunii Europene? Care sînt şansele de extindere pentru UE, spre Balcanii de Vest dar şi spre ţări care au făcut parte din Uniunea Sovietică? Care e puterea democraţiei, cînd e ameninţată şi din exterior, dar şi din interior? Am întrebat-o pe Jana Juzová, expertă în relaţii internaţionale, cercetătoare la Institutul pentru Politici Europene EUROPEUM. Ea a venit la Bucureşti la invitaţia Centrului Ceh pentru a susţine o conferinţă despre granițele Europei și dezbaterile privind extinderea UE. De asemenea, am vorbit cu Jana Juzová şi despre consecinţele pentru societatea slovacă ale atentatului de miercuri asupra premierului slovac Robert Fico.Jana Juzová: „Situaţia este dificilă în Slovacia, în momentul de faţă. Pe de-o parte avem opoziţia, care-şi exprimă compasiunea pentru premier. Pe de altă parte avem reprezentanţii guvernului care dau vina pe liberali şi pe mass-media pentru ce s-a întîmplat. Din păcate, ne putem aştepta la măsuri ale guvernului împotriva independenţei presei, împotriva anumitor ONG-uri precum şi la polarizarea şi mai mare a societăţii slovace.”Puteți descrie, mentalitar, politic, Europa? De unde și pînă unde se întinde?Jana Juzová: „Sigur, sînt graniţele geografice şi deja putem observa o mutare a acestora, prin candidaturile Ucrainei, Republicii Moldova şi Georgiei la Uniunea Europeană. Şi începem să ne întrebăm dacă, din punct de vedere geografic, Georgia aparţine Europei sau nu? Pe de altă parte este vorba şi despre anumite idealuri şi principii pe care trebuie să le respecte statele UE. Din acest punct de vedere Ucraina, Republica Moldova şi Georgia s-ar încadra în spaţiul european şi, de multe ori, aceste principii au o greutate mai mare decît graniţele geografice.”Se vorbește mult în ultimii ani despre fragilitatea democrației, despre faptul că drepturile și libertățile nu sînt cîștigate pentru totdeauna, ci pot fi pierdute cînd ajung la putere, prin alegeri democratice, lideri autoritari sau iliberali. Care e, totuși, puterea democrației?Jana Juzová: „De multe ori, în Europa, luăm democraţia drept ceva ce ne este dat şi uităm că am fost nevoiţi s-o cîştigăm. În acelaşi timp, anumite segmente din state ale Uniunii Europene au început să aibă senzaţia, după pandemie, după izbucnirea războiului din Ucraina, că nu sînt suficient de bine reprezentate, că guvernul nu militează pentru acele lucruri care le-ar face lor bine. Însă uităm faptul că însuşi modul în care putem discuta aceste lucruri, faptul că avem mai multe partide în guvernul fiecărei ţări, partide dintre care unele sînt în favoarea discursului Rusiei, discurs care e în aniteză cu ceea ce-şi doreşte de fapt UE –  toate acestea sînt de fapt victorii ale democraţiei, nu trebuie să uităm acest lucru. Aşa că, după părerea mea, puterea democraţiei constă în faptul că, pînă la urmă, este singurul sistem politic în care populaţia este cel mai bine reprezentată. Şi, de asemenea, timp de 70 de ani am reuşit să trăim în pace. Această pace este ceea ce ne oferă democraţia.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus plângere împotriva ordonanței de clasare a procurorului de caz Marius Iacob, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală, în dosarul privitor la căminele-spital din Cighid, Păstrăveni și Sighetu Marmației La 31.05.2017, IICCMER a depus la Secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, un denunț cu privire la săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase față de minorii cu handicap sever instituționalizați în căminele-spital pentru minorii „nerecuperabili” din Cighid, Păstrăveni și Sighetu Marmației, aflate în administrarea Statului român în perioada regimului comunist.În concordanță cu stadiul de atunci al investigațiilor întreprinse de experții IICCMER, denunțul viza moartea a nu mai puțin de 771 minori aflați sub protecția statului comunist. Căminele pentru deficienți „nerecuperabili” erau unități de ocrotire a minorilor în vârstă de la 3 la 18 ani, suferinzi de boli cronice incurabile, fizice sau psihice, aşa cum stipula art. 5 din Legea nr.3/1970. Potrivit legilor aflate atunci în vigoare, aceste centre aveau menirea de a „asigura minorilor cazarea, întreţinerea completă, condiţiile de îngrijire şi tratament medical corespunzător menţinerii sau ameliorării sănătăţii, urmărind formarea deprinderilor de autoservire”. La căminul-spital Cighid mortalitatea a fost de peste 80% din pacienții internați, la Păstrăveni, din 718 minori internați au decedat 394, iar la Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili Sighetu Marmației au decedat cel puţin 279 de copii, dintr-un total de 782 internați.La finele regimului comunist, în România funcţionau 23 de cămine pentru „minori deficienți nerecuperabili”, la care se adăugau 4 secţii în cămine-spital pentru adulţi, capacitatea totală fiind de 4465 de locuri. Unele dintre ele, așa cum este cel de la Plătărești, care funcționa în subordinea fostului Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului București, constituie obiectul altor plângeri penale înaintate autorităților în drept.

În ultimele săptămîni conflictul dintre Israel și Iran a stîrnit noi valuri de îngrijorare la nivel internaţional. Încercăm azi să înțelegem sursele acestor tensiuni și istoria conflictului dintre cele două țări. Iranul a atacat pentru prima oară teritoriul israelian, în 13 aprilie, cu 300 de drone și rachete. Datorită ajutorului din exterior dar și sistemului de apărare antiaeriană al Israelului, pagubele au fost puține. În 19 aprilie, Israelul a atacat Iranul, după cum ne-a informat presa americană. Teheranul a anunţat că au avut loc explozii în oraşul Isfahan dar că instalaţiile nucleare iraniene sunt în siguranţă. Și nu a ripostat. Să înțelegem că deocamdată nu vor mai fi alte atacuri între cele două țări? Ce a vrut să comunice Iranul atacînd Israelul, o lovitură anunțată, de altfel, de Teheran? Care sînt rădăcinile conflictului dintre Israel și Republica Islamică Iran, de unde au început tensiunile? Am întrebat-o pe Ioana Constantin-Bercean, expertă în Orientul Mijlociu, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române (ISPRI).Ioana Constantin-Bercean: „Conducerea Iranului ştie că un război fizic împotriva Israelului ar însemna sfîrşitul regimului de la Teheran, aşa cum îl cunoaştem astăzi. Dar, după retragerea SUA din Afganistan, după atacul din 7 octombrie 2023 al formaţiunii teroriste Hamas asupra Israelului, după ce toată lumea occidentală a început să se uite fie spre alegeri, fie spre războiul din Ucraina, s-a creat un context care i-a făcut pe cei de la Teheran să creadă că Occidentul este slab, că administraţia americană nu mai este foarte prezentă în regiune, nu-şi doreşte sau nu poate fi prezentă – asta este, cel puţin, interpretarea lor. Şi guvernul iranian sau militarii din Gărzile Revoluţionare au hotărît că e momentul să ducă la îndeplinire un atac direct asupra Israelului, pentru a arăta Occidentului că nu-i este teamă. Şi să nu uităm că Iranul controlează cel puţin patru state, Liban, Siria, Irak şi Yemen, şi astfel a dorit să arate şi statelor aliate, grupărilor fidele din regiune, că nu îi este teamă să întreprindă un atac direct asupra Israelului.”Care sînt perspectivele pentru relaţia tensionată dintre Israel şi Iran?Ioana Constantin-Bercean: „Aş face, pentru prima oară, un pronostic. Am avut o perioadă de treizeci, patruzeci de ani de conflicte arabo-israeliene, perioadă în care, la începutul statului israelian, chiar Ben Gurion s-a dus spre partea iraniană, spre Turcia, Egipt şi Etiopia pentru a face o alianţă a periferiei împotriva lumii arabe. După aproape patruzeci de ani, aceste conflicte arabo-israeliene şi-au încheiat ciclul prin acel tratat de pace semnat între Israel şi Egipt, Egiptul recunoscînd statul israelian. Apoi am intrat în logica aceasta a conflictului din umbră dintre Iran şi Israel. Iată că sîntem la patruzecişicinci de ani de cînd acest conflict mocnit, în umbră, prin grupări proxy, se întîmplă. Iar odată cu aceste atacuri directe, au înţeles şi SUA, a înţeles şi Occidentul, au înţeles şi statele regionale că izbucnirea unui război real între Iran şi Israel este un pericol pentru întreaga regiune. (...) Şi, prin intermediul unor terţi, prin ceea ce se numeşte back channel diplomacy sau diplomaţia din spatele cortinei, s-ar putea să intrăm într-o nouă logică în care Iranul şi Israelul să înceapă un proces nu aş spune neapărat de pace, fiindcă e prea mult, dar un proces de reconciliere. Sigur, nu se va întîmpla de azi pe mîine, nici de la un an la altul, va fi un proces care va dura trei, patru, cinci, zece ani.”Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Nivelul de dioxid de azot înregistrat în Capitală este de 5 ori peste limita Organizației Mondiale a Sănătății. Este concluzia unei monitorizări a calităţii aerului, realizată de Asociaţia 2Celsius, în parteneriat cu Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis şi AerLive.ro. Timp de cinci luni, au fost monitorizate  21 de zone din Bucuresti, în șase locații găsindu-se depășiri substanțiale ale nivelului de dioxid de azot- NO2. Printre acestea, și Institutul de Pneumologie "Marius Nasta" din București. Cum ne afectează sănătatea principalul poluant provenit din trafic, ne-a explicat managerul unității medicale, dr. Beatrice Mahler, medic primar pneumolog, invitata emisiunii Sănătatea FM."Azotul are un impact direct la nivelul plămânului, pentru că modifică acea fibră elastică. Plâmânul trebuie să aibă o elasticitate bună și atunci când tragem aer în piept, să se destindă. În momentul când sunt particule de materie sau, în acest caz, ceea ce a fost monitorizat -azotul...Azotul, prin excelență, acționează prin distrugerea acestor fibre elastice. Practic, se produce o inflamație, care duce la mecanisme de apărare ale organismului și vindecare, iar vindecarea oricărei inflamații din organism se face prin fibroză. Astfel că, leziune lângă leziune, chiar dacă lucrurile nu se întâmplă peste noapte, și chiar dacă e nevoie de timp și de ani pentru aceste modificări despre care eu vă povestesc, riscul ca pe aceste cicatrici mici să apară o leziune cancerigenă, să apară afecțiuni cronice pulmonare, BPOCul de exemplu, o boală al cărei principal factor declanșator era fumatul, iată că, în acest moment, poluarea vine cot la cot cu fumatul și devine unul dintre factorii care induc apariția BPOCului la persoane care sunt supuse unor astfel de noxe", explică dr. Beatrice Mahler.Potrivit acesteia, medicii se confruntă tot mai frecvent cu pacienți care au boli obstructive pulmonare și care, aparent, nu au factori de risc pe care să îi recunoască sau să se gândească la ei.Conform rezultatelor monitorizării calității aerului în Capitală, şase locaţii au depăşit media anuală legală, de 40 ug/mc, toate acestea fiind situate pe artere importante de circulaţie, în zone pe care oamenii le tranzitează intens zi de zi, respectiv: Colegiul Tehnic Iuliu Maniu, AFI Cotroceni, Calea 13 Septembrie, Grădiniţa 205, Institutul de Pneumologie Marius Nasta şi Universitate.De asemenea, în 18 puncte s-a trecut de limita care va fi impusă de noua Directivă europeană privind Calitatea Aerului, care intră în vigoare în 2024. Cea mai mare valoare medie înregistrată a fost pe Calea Victoriei/Cercul Militar, de 53,5 micrograme/mc, în timp ce la intersecţia dintre Calea 13 Septembrie şi strada Petre Ispirescu, în sectorul 5, s-a consemnat cea mai mare valoare lunară (62 micrograme/mc)."Majoritatea depăşirilor concentraţiilor de NO2 au loc pe arterele mari tranzitate intens de maşini, dar şi de pietoni, însă am înregistrat depăşiri şi pe străzile secundare, semn că poluarea cu NO2 este generalizată în oraş.În 2020, Comisia Europeană a demarat o procedură de infringement împotriva României pentru poluarea aerului,Zonele dintre blocuri, pe străzi lăturalnice înregistrează valori mai mici, dar care tot depăşesc recomandările OMS pentru protejarea sănătăţii umane. E nevoie de intervenţii la nivelul întregului oraş pentru a reduce poluarea provocată de maşini; cea mai bună modalitate este prin instituirea unei zone de emisii reduse la nivelul întregului oraş şi organizarea infrastructurii pentru a o susţine, laolaltă cu creşterea performanţei transportului public, dezvoltarea şi buna coordonare a transportului public cu cel metropolitan, dezvoltarea infrastructurii de transport alternativ şi construirea de facilităţi Park&Ride pentru şoferii care au Bucureştiul ca destinaţie.Aceste acţiuni trebuie completate cu măsuri de stimulare a tranziţiei de la transportul privat la transportul public şi la cel alternativ, dar şi cu măsuri fiscale care să vizeze congestia şi care să descurajeze călătoriile nenecesare cu maşina personală. Banii din taxe vor alimenta măsurile de stimulare. Pe de altă parte, trebuie îmbunătăţită infrastructura de încărcare publică pentru a stimula tranziţia către automobilele electrice", se arată în concluziile cercetării.În 2020, Comisia Europeană (CE) a demarat o procedură de infringement împotriva României pentru poluarea aerului, ce vizează nerespectarea valorilor limită pentru dioxidul de azot în Bucureşti, Braşov, Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara, dar şi neaplicarea de măsuri corespunzătoare pentru a scurta cât mai mult posibil perioadele de depăşire.Forul european a solicitat clarificări cu privire la monitorizarea corespunzătoare a concentraţiilor de dioxid de azot în Bucureşti şi introducerea unor măsuri concrete de reducere a poluării aerului în Planul Integrat pentru Calitatea Aerului. După ce acesta a fost suspendat în instanţă, nu a fost revizuit până în momentul de faţă.

Premierul palestinian Mohammad Shtayyeh și-a dat demisia iar președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, i-a acceptat-o. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a afirmat că în câteva săptămâni armata israeliană îi va învinge pe teroriștii Hamas din Fîșia Gaza, chiar dacă ofensiva asupra zonei Rafah, din sudul Gazei, va întîrzia. Președintele american Joe Biden speră că pînă lunea viitoare va exista un armistițiu în războiul dintre Israel și Hamas. Discutăm despre ultimele evoluţii în războiul dintre Israel şi Hamas cu Ioana Constantin-Bercean, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române (ISPRI).  Ioana Constantin-Bercean: „Problemele sînt destul de complicate pentru că o parte a guvernului israelian a propus interzicearea musulmanilor în Ierusalimul de Est, unde se află cel de-al treilea loc sfînt al islamului, Moscheea Al-Aqsa. Or, o astfel de decizie şi aplicarea ei ar aliena şi mai mult inclusiv acea parte a lumii musulmane care nu sprijină Hamas şi nu este teroristă.” Ce se va întîmpla după război cu palestinenii din Gaza, care rămîn într-o ţară complet distrusă? Ioana Constantin-Bercean: „Premierul Netanyahu s-a referit la un control militar al Fîşiei Gaza, un control aproape eminamente israelian, iar asta nu e nici pe departe ceea ce îşi doreşte populaţia palestiniană. (...) În acest moment, soluţia celor două state pare la fel de apropiată şi la fel de îndepărtată în acelaşi timp. Înainte de 7 octombrie, soluţia celor două state era scoasă din orice discuţie. Iar după atacul terorist din 7 octombrie, iată, toată lumea vorbeşte despre soluţia celor două state, foarte intens şi apăsat.”  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

România e pe cale să adopte o Lege privind utilizarea responsabilă a tehnologiei în contextul fenomenului deepfake. Mai multe organizații critică acest proiect legislativ și le cer deputaților să nu-l voteze în forma actuală. Proiectul prevede, între altele, pedepse cu închisoarea pentru crearea de conținut deepfake dar „nu există niciun fel de excepţii prin care să fie protejate forme ale libertăţii de exprimare, cum ar fi utilizarea în scop de pamflet sau artistic a conţinutului de tip deepfake sau în producţii comerciale (reclame) sau în industria cinematografică, așa cum deja se întîmpla în practică și cum prevede legislația europeană ce urmează a intra în vigoare”, se arată într-o scrisoare trimisă de mai multe ONG-uri Camerei Deputaților. Definirea din textul legii acoperă fenomenul deepfake? E nevoie de o lege care să combată fenomenul deepfake? Le-am întrebat pe Ioana Avădani (de la Centrul pentru Jurnalism Independent), şi pe Anca Velicu, de la Mediawise Society, cercetătoare la Institutul de Sociologie al Academiei Române, co-prezentatoare a podcastului de educaţie media „Amprenta digitală”. Ioana Avădani: „Legea încearcă să răspundă unei situaţii reale. Există un pericol real de manipulare a populaţiei, a modului de a gîndi prin intermediul unor produse lansate cu rea intenţie, dar bate prea departe. Încearcă să ne apare de tot, de orice şi, conform proverbului românesc, aruncă şi copilul odată cu apa din copaie.” Anca Velicu: „Este nevoie de o reglementare. Există tehnologie care permite crearea acestor imagini. În scopuri pozitive sau în scopuri negative. Trebuie legiferat, în mod cert, pentru cazurile cînd există o intenţie de a înşela opinia pubică şi de a promova dezinforma. Despre asta se vorbeşte şi în directiva europeană a Inteligenţei Artificiale. Dar există posibilitatea de a folosi această tehnologie şi în scopuri artistice, în educaţie sau în diferite aplicaţii medicale. Or, asta nu trebuie sancţionat. Trebuie reglementat, dar nu sancţionat.”  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

„În ultimii ani, omenirea a fost marcată de patru domenii științifice fundamentale: primul ar fi inteligența artificială; al doilea, mecanica cuantică; apoi genetica moleculară; și acum, mai nou, schimbările climatice.”Dr. Adrian Ștefan Cârstea, cercetător științific gradul I, Institutul de Fizică și Inginerie NuclearăVizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Tensiunile mai vechi dintre Iran și Pakistan au atins cote maxime zilele trecute, cînd cele două state s-au atacat reciproc. De asemenea, Iranul a lansat rachete în Irak și Siria. Într-un document public, mișcarea Hamas cere încetarea „agresiunii israeliene” și respinge „planurile internaționale sau israeliene de a decide viitorul Fâșiei Gaza”. Discutăm despre tensiunile din Orientul Mijlociu, profund afectat de războiul din Gaza, cu Ioana Constantin-Bercean, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române (ISPRI). Ioana Constantin-Bercean: „Acum, cînd parcă lumea se reaşează, avem contestatari ai ordinii mondiale instaurate prin acordurile de după Al Doilea Război Mondial, avem partea răsăriteană care contestă acea ordine mondială şi, sub umbrela reaşezării acestor plăci tectonice, avem toate aceste conflicte identitare şi religioase din Asia şi Africa. Iar incidente precum cel dintre Iran şi Pakistan vor mai apărea. Pakistanul este foarte important pentru China, dar depinde şi de Washington şi are o relaţie foarte bună cu SUA.”Există o legătură între atacurile dintre Iran şi Pakistan şi războiul dintre Israel şi Hamas?Ioana Constantin-Bercean: „Iranul a folosit acest moment ca un pretext de expunere, de demonstraţie logistico-militară. Şi-a ales nişte ţinte prin care demonstrează, atît pe plan regional, cît şi pe plan internaţional, că şi-a dezvoltat un tip de rachete care pot lovi cu precizie anumite ținte.”O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Invitata emisiunii este doamna Daniela Dumbravă, cercetător la Institutul de istorie a religiilor din București și la Universitatea din Pisa, departamentul de Istoria civilizațiilor citiţi mai departe

Prezentarea se dorește o incursiune în istoricul cercetărilor privind civilizația dacică din Depresiunea Șimleului, jumătatea de vest a județului Sălaj. În ciuda faptului că acest spațiu este unul de întindere redusă, el adăpostește 14 fortificații dacice și peste 30 de așezări dacice. Atenția arheologilor s-a îndreptat mai ales spre cercetarea fortificațiilor, mai spectaculoase. Totodată în Depresiunea Șimleului și în proximitatea acesteia, s-au descoperit 25 tezaure dacice compuse din monede asociate sau nu cu podoabe din argint ceea ce sugerează, alături de alte argumente, că spațiul cercetat era sediul unui centru de putere amplasat la intrarea nord-vestică a Transilvaniei de azi. Dr. Horea Pop este șef al secției Cercetare Științifică din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă din Zalău, la care activează din anul 1991, cu excepția intervalului 1994-1997 când a fost cercetător la Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj. A absolvit cursurile Facultății de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj (1986-1991). Născut în Șimleu Silvaniei, și-a dedicat activitatea cercetării fenomenului dacic de pe Măgura Șimleului, coordonând șantierele arheologice din punctele Cetate, Observator și Uliul cel Mic din localitate, dar și alte situri din Depresiunea Șimleului precum Măgura Moigradului, Stârciu, Coșeiu, Cheud și altele.

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a provocat indignare printre oficialii israelieni în urma discursului său în care spune, între altele, că „atacurile Hamas nu au venit din senin”. Ambasadorul Israelului la ONU i-a cerut demisia secretarului general al ONU. Ministrul de externe israelian a anulat o întîlnire programată cu Antonio Gutteres și Israelul a anunțat că va refuza vizele oficialilor ONU. Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, a afirmat azi la tribuna parlamentului turc că Hamas „nu este o organizaţie teroristă”, ci un „grup de luptători pentru eliberare” și a anunțat că și-a anulat vizita planificată în Israel. Spitalele din Gaza vor rămîne curînd fără combustibil și și-au închis majoritatea departamentelor, iar armata israeliană acuză Hamas că fură combustibil. Vorbim despre evoluţiile conflictului dintre Israel şi Hamas cu Ioana Constantin-Bercean, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române (ISPRI).  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Verișoare bune cu dihorii, nevăstuicile sau vidrele (și alte mustelide), nurcile europene (Mustela lutreola) sunt printre cele mai rare animale din Europa. La jumătatea secolului trecut, puteau fi întâlnite practic peste tot: din zonele montane până la vărsarea râurilor în mare. Vânătoare pentru blană (detaliu deosebit de important, asupra căruia vom reveni) și pierderea habitatului le-au adus în pragul extincției. Cele mai pesimiste estimări vorbesc despre 5.000 de exemplare în toată Uniunea Europeană și, spre bucuria (și datoria) noastră, în jur de 2.000 ar fi supraviețuit în Delta Dunării. Când nurcile europene (din a căror blană se făceau haine scumpe) au devenit tot mai rare din cauza vânătorii, în Europa s-au deschis crescătorii cu nurci aduse din America de Nord. Câteva au funcționat și în România și, invariabil, numeroase exemplare au evadat. Ca să simplificăm, nurcile americane (Mustela vison) le-au dat lovitura de grație celor europene. Sunt mai mari, mai competitive și au nevoie de aceleași resurse. În plus, transmit și un virus pentru care nurcile europene nu au imunitate. Și da, s-a ajuns în situația în care în Europa, nurcile americane sunt o prezență comună, în vreme ce specia autohtonă este la un pas de dispariție. Nici măcar nu ar fi singura specie care a avut de suferit de pe urma nurcii americane. Din acest motiv, în anumite zone ale Europei de Vest au loc campanii de exterminare ale nurcilor americane. Mihai Marinov, ecolog la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării”, se numără printre cei care și-au făcut un scop în viață din salvarea nurcii europene. Instituția desfășoară un proiect de salvare a nurcii europene, în fapt, de reconstruire a habitatului de care aceasta are nevoie ca să supraviețuiască. Pentru a afla mai multe despre acest subiect, vă invităm să accesați pagina de Facebook Salvarea nurcii europene - Save EMinkRo. Și în cazul în care vă întrebați, reproducerea nurcii europene în captivitate și eliberarea puilor în natură ridică MUUUULTE probleme. Ca să aflați de ce, vă invităm să ascultați cel mai nou episod al podcast-ului “Natura la Ușa Ta”. ..... Urmărește-ne și aici: Instagram: https://bit.ly/2JksIfX Facebook APNV: https://bit.ly/3og2CJz Facebook Rețeaua pentru Natură Urbană: https://www.facebook.com/ReteauaPentruNaturaUrbana Website: https://bit.ly/3mAkAGj Natura la ușa ta este un #podcast realizat de Asociația Parcul Natural Văcărești. Sunet: Electric Brother https://www.youtube.com/user/electric Grafică și montaj: Kuantum Studio Proiectul este derulat de Asociația Parcul Natural Văcărești în parteneriat cu Asociația Societatea Organizată Sustenabil S.O.S - SOS Parcul Est, Asociația Societatea Carpatină Ardeleană (EKE) Satu Mare, Fundația Centrul de Ecologie Montana, Asociația Funky Citizens, Excelsior Arad, EcoTop Oradea, Asociația Walden, Asociația Bio-Team, Societatea Ornitologică Română - Filiala Iași și Asociația Ruralis, și beneficiază de o finanțare în valoare de 224,136 euro, prin programul Active Citizens Fund - Romania, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă! #podcast #NaturaLaUsaTa #BiodiversitateUrbana #ReteauaPentruNaturaUrbana #haide #ActiveCitizensFund #Romania #ActiveCitizens #EEAandNorwayGrants

În episodul 69 al podcastului „Noi și Europa”, am discutat despre beneficiile economice pe care le-ar putea obține Republica Moldova în urma găzduirii celui de-al doilea Summit al Comunității Politice Europene, care va avea loc pe 1 iunie, în satul Bulboaca. Am abordat mai multe subiecte care țin de comerțul țării noastre cu statele participante, oportunitățile investiționale și atragerea unui număr mai mare de turiști. Invitatul nostru a fost Stas Madan, director de program în cadrul Expert-Grup. Acest podcast a fost dezvoltat de către Institutul pentru Politici și Reforme Europene, în parteneriat cu Radio Chișinău și ZUGO.

În ultimele șase luni, Cristina Șobea a făcut peste 2500 de kilometri împreună cu echipa mobilă de la Institutul pentru Familie și Inițiative Sociale, ca să ofere sprijin psiho-emoțional persoanelor refugiate din Ucraina. Ascultă cu răbdare și atenție istoriile oamenilor care au trecut prin abuz. Cristina are peste zece ani de experiență în psihologie, dar ce înseamnă violența de gen a aflat încă în copilărie. Atenție: urmează mențiuni despre violența emoțională, fizică și sexuală. *** Abonează-te la „Sunt Bine Podcast” pe rețelele de socializare: Facebook: https://www.facebook.com/suntbinepodcast Instagram: https://www.instagram.com/suntbinepodcast/ YouTube: https://www.youtube.com/@suntbinepodcast Site: https://suntbine.md/ *** Gazda sezonului 2: Natalia Sergheev Inginer de sunet: Constantin Coada Ilustrație: Natalia Romanciuc Editoarea textului: Alina Țurcanu Dublaj în limba română: Cristina Popușoi Co-fondatoarea „Sunt Bine”: Victoria Colesnic Muzica: Andrei Teacă și Lilian Severin Asistență tehnică: Tudor Bologan *** Podcastul „Sunt Bine” face parte dintr-un proiect mai larg, implementat de Reţeaua de Tineri Educatori de la Egal la Egal „Y-PEER Moldova”. Episodul a fost realizat cu sprijinul financiar din partea Federației Internaționale a Planificării Familiale (IPPF). Opiniile exprimate ne aparțin și nu reflectă neapărat punctul de vedere al donatorilor. 

Preşedintele Vladimir Putin a anunţat că intenţionează să amplaseze arme nucleare tactice în Belarus. Autoritățile de la Minsk au anunțat că sînt nevoite să găzduiască armele nucleare din cauza „acțiunilor agresive ale NATO”. Ce sînt armele nucleare tactice? Cum de Minskul acceptă să găzduiască arme nucleare rusești? Am întrebat-o pe Ioana Constantin-Bercean, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române.  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

În ediția de pe 14 martie 2023 a emisiunii #știința360, Dr. Marius Geantă, Președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, a discutat despre dezvoltarea primului vaccin ARNm împotriva unei infecții bacteriene. Un studiu preclinic demonstrează eficacitatea unui vaccin de tip ARNm împotriva infecției cauzate de bacteria Yersinia Pestis, care cauzează ciuma. Rezultatele, care au fost publicate recent de Universitatea din Tel Aviv și de Institutul din Israel pentru Cercetare în Biologie în jurnalul Science Advances, indică o eficacitate de 100% a vaccinului. Aceste date sunt importante pentru că ar putea conduce la soluții pentru tratamentul infecțiilor bacteriene și ar putea facilita combaterea rezistenței la antimicrobiene. Dezvoltarea de vaccinuri contra infecțiilor bacteriene este mult mai complexă decât în cazul virusurilor. Există deja vaccinuri clasice contra anumitor infecții cauzate de bacterii (ex. tetanos, tusea convulsivă sau difteria). În cazul COVID-19, tehnologia ARNm s-a dovedit soluția optimă, atât datorită eficacității superioare, dar și a procesului mult mai rapid de producție. Cunoașterea genomului viral permite dezvoltarea unor molecule de ARN mesager care codifică doar anumite proteine virale și producerea unui răspuns imun. Atunci când ARN-ul intră în celulele umane, sunt folosite temporar mecanismele celulare pentru expresia antigenului viral. Bacteriile în schimb, nu necesită celulele umane pentru a își produce proteinele necesare supraviețuirii. Mai mult decât atât, proteinele produse de bacterii pot fi foarte diferite de cele umane chiar dacă folosesc același cod genetic. De-a lungul timpului s-a încercat obținerea de proteine bacteriene în celulele umane dar exprimarea acestor antigene s-a tradus printr-un răspuns imun foarte redus. Echipa de la Tel Aviv a dezvoltat noi metode pentru a asigura stabilitatea și imunogenicitatea proteinelor bacteriene și a optimiza răspunsul imun. Animalele de laborator infectate cu Yersinia Pestis au murit într-o săptămână, însă cele infectate dar care au primit vaccinul ARNm au supraviețuit. Mai mult decât atât, a fost necesară o singură doză pentru a asigura protecție completă după doar 2 săptămâni. Mai multe detalii despre subiectele discutate: ▶ https://raportuldegarda.ro/stiri-covid-romania/ ▶ Esențial COVID-19 - https://raportuldegarda.ro/esential-sanatate-publica-antivirale-orale-variante-sars-cov-2/ ▶ Pacienții cu cancer pulmonar și depresie severă prezintă biomarkeri de inflamație care se corelează cu supraviețuirea și răspunsul la imunoterapie - https://raportuldegarda.ro/depresie-inflamatie-nsclc-supravietuire-redusa/ ▶ STUDIU. Un test de biopsie lichidă permite diagnosticul şi monitorizarea cancerelor solide la copii, în cazurile în care biopsia standard nu este posibilă - https://raportuldegarda.ro/biopsie-lichida-diagnostic-cancere-solide-pediatrie/

Discutăm la UPGRADE 100 Live Talks cine e si ce vrea de la noi ION – proiectul prezentat de Guvern ca fiind primul consilier guvernamental bazat pe Inteligenta Artificială. I-am avut invitați în studioul Radio GUERRILLA si la telefon pe 3 dintre cercetătorii care contribuie la acest proiect, alături de Ministrul Cercetării si Digitalizării, Sebastian BURDUJA - care a intervenit telefonic, din Franța. Acestia sunt: Nicu SEBE - Profesor Universitar în Inteligenta Artificială si Computer Science la Universitatea din Trento, are peste 25 de ani de experiență in domeniu si e si Head of AI la HUMANS. Marius LEORDEANU - Profesor la Universitatea Politehnica din Bucuresti si Cercetator Stiintific la Institutul de Matematica "Simion Stoilow" al Academiei Romane. Radu IONESCU - Profesor Universitar la Facultatea de Matematica si Computer Science de la Universitatea din Bucuresti, co-fondator la Securif AI Informații și dezvăluiri exclusive despre proiect în discuția moderată de antreprenorul tech și expertul media Dragoș STANCA. Găsiți pe Upgrade100.news și o versiune text cu principalele idei și resurse suplimentare! UPGRADE 100 Live Talks se aude la Radio Guerrilla lunea de la 7 seara - și în format podcast pe toate platformele audio și pe YouTube #ION #NOI #HUMANSAI #GUVERN #PODCAST #INTELIGENTAARTIFICIALA #AI #IA #UPGRADE100

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) lansează „Barometrul nostalgiei comuniste” - o cercetare menită să monitorizeze acele  manifestări publice care neagă ori relativizează natura criminală a regimului comunist din România.  Cum definim „nostalgia după comunism”? Cum se explică? Și cum poate fi combătută? L-am întrebat pe Daniel Șandru, directorul IICCMER.  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural  

Documentarul „EU, EMINESCU“, realizat de Cristina Chirvasie, după un scenariu de Emanuel Bădescu, pune în valoare arhiva foto-video a perioadei istorice în care a trăit Mihai Eminescu, „traducând“ însă istoria într-un limbaj accesibil tuturor categoriilor de public. Coloana sonoră este semnată de Petru Mărgineanu, iar producătorul executiv al filmului este regizorul Mihai Vișinescu. Documentarea a fost realizată în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române. „Filmul a fost construit făcându-se apel la modalități de exprimare care nu țin neapărat de date biografice sau de teorie literară, ci cu precădere de dinamica umană a celui mai performant poet, prozator și jurnalist român al tuturor timpurilor“, a declarat Mihai Vișinescu. Producția a fost realizată de Asociația pentru Educație Teofor, cu sprijinul Ministerului Culturii.

Venirea lui Dumnezeu Cuvântul în trup, întruparea Sa, nu a fost un fenomen socio-politic cum îl așteptau evreii, ci un fenomen pur duhovnicesc, existențial, mântuitor provocat de iubirea fără margini a Sfintei Treimi.Ascultați un scurt cuvânt pe această temă a părintelui profesor Dimitrie Barthrelos, profesor corespondent la Institutul de Studii Ortodoxe de la Cambridge.Audiție plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Arderea profesională face un om necompetitiv și slab. Este doar un mit, dar asta cred lucrătorii medicali care încearcă prin orice metode să inhibe semnele de tristețe, detașare emoțională, extenuare și oboseală cronică. Burnoutul încă este tabu, dar numai în lumea mare, dincolo de pereții spitalului, căci acolo medicii se cunosc, se privesc în ochi și înțeleg suferința celuilalt. Adrian Belîi, profesor universitar, specialist ATI și fost șef al Departamentului de ATI de la Institutul de Medicină Urgentă spune că în timpul pandemiei COVID a simțit semnele de ardere profesională. A mers și la psiholog și spune că este una dintre cele mai bune soluții pentru depășirea unui moment dificil. Uneori, în condiții de stres extrem, lucrătorii medicali apelează la anxiolitice, spune el. Pentru a pune capăt suferinței. Dar ele nu sunt soluția. Ele doar creează o stare artificială de calm. Burnoutul rămâne acolo. Scoaterea din mediul care provoacă arderea profesională, odihna și discuțiile cu psihologul sunt cele mai bune soluții, dar la modul practic aproape imposibile. Pentru că medici sunt puțini și nu are cine să-i înlocuiască dacă aceștia ar pleca pentru 2-3 săptămâni. Și apoi multe spitale nici nu au un psiholog în statele de personal. Am discutat despre cauzele care provoacă arderea profesională printre medici, dar și posibile soluții cu Adrian Belîi, care este acum deputat și vicepreședinte al Comisiei Sănătate, Protecție Socială și Familie. Am dedicat mult timp din această emisiune pentru subiectul malpraxisului și asigurării profesionale, tocmai pentru că protecția medicilor înseamnă direct o mai bună stare emoțională pentru ei. Vă invit să ne ascultați:

În 2007, cînd a fost acceptată în Uniunea Europeană, România reușise să închidă, cu cîteva excepții, toate capitolele de negociere. Printre problemele rămase nerezolvate: reforma Justiției și combaterea corupției. Așa că a fost primită condiționat: cu angajamentul că va implementa reformele la care s-a angajat. Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) era menit să urmărească progresele (sau regresele) în domeniul Justiției. Rapoartele despre starea justiției, publicate periodic, au urmărit, deci, această evoluție. Cel mai recent raport recomandă încetarea monitorizării României. Sistemul ar putea fi înlocuit cu o altă procedură de verificare ce va fi aplicată la nivelul întregii Uniuni Europene. E vorba de mecanismul privind statul de drept. Cum funcționează? I-am întrebat pe Oana Popescu Zamfir, directoarea GlobalFocus Center, bursieră la Institutul de Ştiinţe Umane din Viena, şi Marius Ghincea, cercetător la Institutul Universitar European din Florența.  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin. Un produs Radio România Cultural.  

Pînă la urmă, a fost doar un accident nefericit. La originea exploziei care a făcut două victime într-un sat din Polonia aflat la graniţa cu Ucraina nu a fost o rachetă lansată din Rusia, ci, cel mai probabil, un proiectil al apărării anti-aeriene ucrainene. Nu există nici un indiciu asupra unei lovituri intenționate. Explozia avut loc pe teritoriul unei țări NATO. Ceea ce a ridicat îngrijorările țărilor NATO la un nivel fără precedent de cînd Rusia a invadat Ucraina. Cum ar trebui să privim astfel de evenimente aici, în imediata vecinătate? Cum au reacţionat liderii țărilor NATO și cum a reacționat conducerea Alianței Atlanticului de Nord? Am întrebat-o pe Ioana Constantin-Bercean, cercetător la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române. O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin. Un produs Radio România Cultural. 

Marcel ABRAȘ, șeful secției cateterism cardiac de la Institutul de Cardiologie spune că doar unul din cinci pacienți cu Covid-19 finalizează complicațiile provocate de boală la patru luni de fază acută. Ceilalți – aproape 80 la sută – pot avea o simptomatică și până la un an de zile sau mai mult. Perceput inițial ca o patologie respiratorie, COVID-19 a demonstrat pe parcurs că provoacă foarte multe disfuncții ale sistemului cardiovascular prin declanșarea unor cascade inflamatorii la nivelul vaselor sangvine. Pe lângă plămâni, în lista organelor afectate a fost trecută și inima. Studiile au arătat că pandemia a crescut numărul pacienților cu insuficiență cardiacă, cardiopatie ischemică, angină pectorală, sindrom coronarian acut și infarct de miocard. Lista este completată și de hipertensiunea arterială. Tot mai frecvent avem pacienți tineri care vin cu infarct de miocard. Ei au vârstele cuprinse între 40 și 45 de ani și ajung la spital cu artere trombate ca rezultat al unei tromboze acute. Tot mai frecvent avem pacienți care vin după Covid cu anumite aritmii, palpitații, contracții cardiace care nu sunt regulate, dar cu anumite pauze în declanșarea lor. Pacienții sunt deranjați de aceste probleme. Anul trecut am avut un număr de 3800 de intervenții, iar anul acesta în doar zece luni numărul lor a ajuns la 3500 și mai avem încă două luni de muncă. Mulți vin cu complicații structurale care au avut loc la nivel de cord. Dacă până nu demult aveam în timpul unei de 24 de ore veneau doi-trei pacienți, acum ajung la secția de gardă până la zece persoane cu infarct miocardic acut”, menționează doctorul Marcel Abraș.

Un cutremur de peste 5 grade a zgâlțâit România în această săptămână. Cu câteva secunde înainte, telefoanele mobile au vibrat cu mesaje de alertă trimise, pentru prima dată, de Google, pe Android. Bucureștiul și alte câteva orașe au tremurat scurt. Apoi, a venit vestea că totul a rămas la locul lui. Și de data asta. Știrea pe care nimeni nu și-o dorește, dar la care toată lumea trebuie să se aștepte e, însă, alta: un cutremur mult mai puternic, de peste 7 grade, va fi, mai devreme sau mai târziu, o realitate. E în stare statul român să facă față unor crize simultane? Cum pot fi atenuate efectele unui dezastru anunțat? O problemă apăsătoare și trei voci raționale în acest episod: Dragoș Toma-Dănilă, cercetător la Institutul de Fizică a Pământului, explică ce spun - sau ce refuză să spună - datele strânse deja despre ceea ce ar putea să vină; inginerul constructor Matei Sumbasacu, fondator al organizației neguvernamentale Re:Rise, face inventarul clădirilor cu cel mai ridicat nivel de risc și pune în discuție practicile companiilor din industria de construcții; în final, Alina Kasprovschi, directorul executiv al Fundației Comunitare București, povestește cum convinge cetățeni, instituții și oameni de afaceri că de unul singur e greu - spre imposibil - să supraviețuiești unui mare cutremur. On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Unicredit Bank. Partener Aqua Carpatica.

Ultimele zile au urcat Rusia pe un nou piedestal al terorii. Rachete și drone kamikaze mătură de-a valma parcuri, blocuri de locuințe și puncte critice din infrastructura marilor orașe. Dar Vladimir Putin amenință să meargă și mai departe. Nici condamnarea, la Națiunile Unite, a anexărilor ilegale de teritorii ucrainene, nici avertismentul că NATO stă cu ochii pe armamentul nuclear rusesc nu aduc încă liniștea în Ucraina. Cum se face că politicienii de la București nu înțeleg, nici acum, momentul istoric? În ce măsură mai poate fi evitată o catastrofă umanitară în Ucraina și de ce nu e de ignorat amenințarea nucleară a lui Putin? Explicațiile vin, în acest episod, de la istoricul Cosmin Popa – cercetător în istoria Federației Ruse și în cea a Războiului Rece la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București. On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Unicredit Bank. Partener: Aqua Carpatica.

Procesul actual de gestionare a întreprinderilor publice este unul politizat și nu bazat pe profesionalism. Administrarea acestora nu este făcută de către profesioniști, dar de către politicieni. Când se schimbă guvernarea, acestea sunt transformate într-un instrument de finanțare a partidului politic, care este la guvernare. Mii de oameni sunt incluși în consiliile de administrare, în funcții de conducere, și nu avem decât faptul că unii se duc, alții vin. „Schimbarea unor oameni dintr-un partid pe alți oameni din alt partid nu înseamnă reforme, dar menținerea unui sistem fraudulos care a fost în toți acești 30 de ani”, a spus Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, în cadrul ediției de vineri, 16 septembrie, e emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

La Pitești a fost inaugurat un monument dedicat foștilor lucrători ai Securității, la inițiativa Asociației Cadrelor Militare în Rezervă din SRI Argeș. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a cerut „îndepărtarea monumentului și delimitarea instituțiilor statului de această manifestare cu caracter totalitar”. La Pitești a avut loc în comunism unul dintre experimentele atroce de reeducare a deținuților politici prin tortură. Invitații noștri sînt scriitoarea și publicista Doina Jela și președintele IICCMER, Daniel Șandru.  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin. Un produs Radio România Cultural. 

Alexandra Bantaș este medic anestezist-intensivist și este angajată din anul 2014 la Institutul de Medicină Urgentă. În 2020 a devenit membră a echipei specializate a secției de Reanimare Covid-19 și a fost din prima zi în prima linie în lupta cu infecția COVID-19. Având o specializare atât de grea, la care se adaugă agitația și imprevizibilitatea specifică unui spital terțiar de urgențe medicale, tânăra doctoriță spune că nu s-a putut vedea niciodată într-un rol mai molcom, undeva la o masă, scriind rețete medicale pentru pacienți. 2020 a lăsat răni adânci. Pentru că infecția COVID a luat oameni nevinovați, colegi de spital, pentru că moartea a putut fi mai puternică decât orice protocol și orice descoperise știința medicală până la COVID. Analizând retrospectiv, spune că teama și tristețea din zona roșie nu poate fi transmisă în cuvinte. Dar medicii trăiesc cu ele, le ascund, le maschează, se rușinează de ele, le reneagă și încearcă să-și vadă de pacienți. Vorbim despre bunout printre lucrătorii medicali. Acea stare despre care în Republica Moldova nu se vorbește mai deloc, dar care poate deveni o viitoare pandemie – o pandemie a arderii emoționale, o pandemie a medicilor care au nevoie de ajutor, dar pe care nu știu cum să-l ceară. Pentru că nu e timp, pentru că pacienții așteaptă, pentru că medici care să-i înlocuiască nu-s, pentru că așa rezistă toți. Alexandra spune că despre burnout trebuie să vorbim cu voce tare. Acum, căci mai târziu poate fi prea târziu.

Vă invităm să audiați un nou podcast „Noi și Europa”, dedicat securității informaționale a Republicii Moldova și rolul Consiliului Audiovizualului în consolidarea rezilienței spațiului informațional. Invitata podcastului a fost Liliana Vițu, președinta Consiliului Audiovizualului din Republica Moldova. Acest podcast a fost produs în cadrul proiectului „Creșterea nivelului de informare și înțelegere a problemelor de securitate și apărare ale Republicii Moldova”, implementat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) și Fundația „Friedrich Ebert”, în parteneriat cu platformele media Zonadesecuritate.md, Radio Chisinau și Zugo.md.

Statele din Balcanii de Vest se află la o etapă mai avansată în procesul de aderare la Uniunea Europeană, în comparație cu Republica Moldova. Am discutat într-un nou podcast „Noi și Europa” despre experiența țărilor din Balcanii de Vest după depunerea cererii de aderare la Uniunea Europeană și lecțiile ce pot fi preluate de către Republica Moldova în acest context. Invitata noastră a fost Miruna Butnaru-Troncotă, lector universitar, Departamentul de Relații Internaționale și Studii Europene al SNSPA. Acest podcast a fost produs în cadrul proiectului „Noi și Europa: Analiza relațiilor moldo-europene prin intermediul produselor media și analitice inovative”, implementat de către Institutul pentru Politici și Reforme Europene, în parteneriat cu Radio Chișinău și Zugo, cu susținerea Fundației Konrad Adenauer.

E a cincea zi de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut aderarea în regim de urgență a țării sale la Uniunea Europeană. Astăzi a avut loc o primă rundă de negocieri între reprezentanții Ucrainei și cei ai Federației Ruse. Au intrat în vigoare sancțiunile financiare și economice aplicate de Occident Rusiei. Iar Uniunea Europeană și-a închis spațiul aerian pentru toate avioanele rusești. Ce mai pot face Europa și Occidentul, în general, pentru a susține Ucraina? Am întrebat-o pe Oana Popescu Zamfir, director al GlobalFocus Center și Europe's Future's Fellow la Institutul de Științe Umane din Viena.  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin. Un produs Radio România Cultural. 

Invitatul meu la Metopa de astăzi a fost Mirel Bănică, antropolog și specialist în sociologia religiei, cercetător științific la Institutul de Istoria Religiilor din cadrul Academiei Române. Am discutat despre secularizare și relația dintre religie și societate.

Rusia continuă să-și întărească efectivele militare de la granița cu Ucraina. Și, dacă o invazie nu e iminentă, ea e totuși oricînd posibilă. Comunitatea internațională încearcă să evite o confruntare militară. Într-o lume pe care o consideram multipolară se înfruntă însă aceiași  vechi adversari: rușii și americanii. Despre acest clivaj am vorbit cu Sever Voinescu (redactor-șef al revistei „Dilema veche”), profesorul Gheorghe Hurduzeu (decanul Facultății de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Științe Economice din București) și istoricul Cosmin Popa (cercetător științific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române).  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin. Un produs Radio România Cultural. 

Au trecut doi ani de pandemie. Cu toții am obosit. În timp ce unele țări renunță la restricții, la noi secțiile de ATI sunt încă pline. Poate e devreme să tragem linie și să ne facem concluzii, dar e timpul să ne întrebăm dacă pandemia COVID ne-a învățat ceva bun. Și cred cu certitudine că cel mai bine, lecțiile se văd din spital, de la cei care luptă pentru viețile noastre. Căci la ei, de când i-am aplaudat public și le-am spus eroi, nu ne-am mai gândit deloc. Astăzi vă invit să ascultați un podcast cu șeful secției Reanimare de la Institutul de Medicină Internă, Ivan Cîvîrjîc. Am vorbit despre toate durerile acestui sistem: oboseală, burnout, mimare a reformelor, pedepsirea medicului doar pentru ca să existe un țap ispășitor, despre malpraxis, despre divizarea specialităților din sănătate și lipsa unei instituții care să le apere drepturile lucrătorilor medicali, despre frica de cedare a puterii, despre medici corupți și onești și despre renunțare.

Managerul Institutului Național al Patrimoniului, arhitectul Ștefan Bâlici, și-a prezentat raportul de activitate, la finalul unui prim mandat de cinci ani. citiţi mai departe

Peste 70% din populația lumii trăiește în state cu regimuri autoritariste sau în declin democratic. Democrația este în regres la nivel mondial, este concluzia raportului Institutului Internațional pentru Democrație și Asistență Electorală din Stockholm. Cum s-a ajuns aici? Am întrebat-o pe Oana Popescu Zamfir, director al GlobalFocus Center și fellow la Institutul de Științe Umane din Viena.O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin. Un produs Radio România Cultural. 

"Studiile ştiinţifice publicate până la finalul anului trecut arată că riscul de a deceda ca urmare a unor complicaţii generate de infecţia cu SARS-CoV-2 este foarte redus la copii", este opinia medicului pediatru Mihai Craiu, de la Institutul... citiţi mai departe

Despre ”Musica Ricercata Festival Op.3” (Sibiu, 23-25 iulie a.c.) discutăm astăzi cu Gabriel Bebeșelea, dirijor, Eugen Ciurtin, istoric al religiilor, Bogdan Tătaru Cazaban, cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor și Radu Vancu, scriitor... citiţi mai departe

De ce organele de supraveghere sunt atât de îngăduitoare cu sursele mass-media care reflectă într-un mod părtinitor competiția electorală? Cât de mare a fost amploarea dezinformării și a știrilor false în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare? Cine și cum ar trebui să monitorizeze activitatea platformelor de știri online în perioada scrutinelor electorale? Am încercat să găsim răspunsuri la aceste întrebări în episodul 35 al podcast-ului „Noi și Europa”, dedicat rolului și impactului dezinformării în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare anticipate. Invitații noștri au fost Petru Macovei, Director Executiv al Asociației Presei Independente (API) și Anastasia Nani, Directoare adjunctă a Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI). Acest podcast este produs în cadrul proiectului #inforMD – împotriva dezinformării în Republica Moldova” care este implementat de Institutul pentru Politici Europene de la Berlin (Institut für Europäische Politik), în parteneriat cu #IPRE și Institutul pentru Inițiative Strategice IPIS. Proiectul este implementat cu suportul Oficiului Federal pentru Afaceri Externe al Germaniei (Auswärtiges Amt).

În ce măsură a progresat Republica Moldova în ultimii ani pe dimensiunea combaterii dezinformării? Există actualmente un cadru legislativ și institutional capabil să faciliteze combaterea dezinformării? Ce lecții putem învăța din experiența României și a altor state europene pe această dimensiune? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care le-am abordat în cadrul episodului 33 al podcast-ului #NoișiEuropa. Alături de noi i-am avut pe Lilia Zaharia, editoare a portalului stopfals.md și Mădălin Necșuțu, jurnalist al publicației veridica.ro. Podcastul „Noi și Europa” este un produs al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, dezvoltat în parteneriat cu Radio Chișinău și ZUGO. Acest podcast este produs în cadrul proiectului „inforMD – împotriva dezinformării în Republica Moldova” care este implementat de Institutul pentru Politici Europene de la Berlin (IEP), în parteneriat cu Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) și Institutul pentru Inițiative Strategice (IPIS). Proiectul este implementat cu suportul Oficiului Federal pentru Afaceri Externe al Germaniei.

Vă invităm la o întâlnire cu Ștefan Colceriu, doctor în filologie clasică și cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, și Alin Suciu, docent și cercetător la Academia de Știinţe din Göttingen despre volumul „Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt“ O ediţie critică cu studiu introductiv și note de Ștefan Colceriu și traducere inedită din limba coptă sahidică de Melania Bădic, Ștefan Colceriu, Emanuel Conţac, Alexandru Mihăilă, Delia Mihăilă, Georgian Toader, Monica Vasileanu şi Cristian Vechiu. „A spune că Patericul egiptean a avut un rol crucial în dezvoltarea spiritualității și culturii creștine este un truism. Succesul la public al colecțiilor de spuse ale Părinților pustiei, cunoscute în genere ca „Apoftegmele Părinților deșertului“, a produs o asemenea emulație în generațiile succesive de practicanți, încât puțini au fost cei care au scăpat de ispita adăugării câte unei apoftegme la corpusul originar. În volumul de față propunem textul editat critic al versiunii copte sahidice a Apoftegmelor Părinților și traducerea lui în limba română. Am ales să ne ocupăm de versiunea coptă a Patericului întrucât, prin vechimea, coerența și dispunerea materialului, e de mare relevanță pentru istoria întregii constelații de tradiție a Apoftegmelor. Prezenta ediție critică nu e o simplă actualizare a uneia mai vechi, ci o întreprindere de anvergură pentru obținerea unui produs științific nou și autonom și deopotrivă o premieră absolută în spațiul culturii române. Prezentul volum este rezultatul muncii unei echipe de filologi clasici, teologi și filozofi care s-au constituit într-un grup de studiere a limbilor Bibliei, cu o atenție specială asupra limbii copte sahidice. Grupul s-a întâlnit săptămânal, vreme de șapte ani, la Colegiul „Noua Europă“ din București, loc care a găzduit proiectul grație amabilității domnului Andrei Pleșu, rector și președinte al Fundației „Noua Europă“, precum și întregii echipe de la NEC. Miza ultimă a acestui volum și a constituirii grupului este lansarea în România a unui domeniu de studiu aflat în plină expansiune în lumea științifică occidentală, dar care nu și-a găsit locul în universitățile de la noi. Sunt semne că suntem pe cale să ne atingem scopul.“ — ȘTEFAN COLCERIU ------ Cartea este disponibilă în librării și online https://www.libhumanitas.ro/apoftegmele-parintilor-desertului.html

”Fiecare a obținut ceva important pentru consum intern”. citiţi mai departe

„Povești despre speranță“ este prima carte de nonficțiune scrisă de Heather Morris, în care autoarea explorează arta ascultării deprinsă încă din copilărie. Acest „memoir“ este și o pledoarie pentru comunicare, empatie și implicare, ce completează portretul lui Lale Sokolov, așa cum l-a cunoscut în ultimii lui ani de viață, dar oferă și detalii despre întâlnirea cu două dintre cele trei surori supraviețuitoare ale Holocaustului care vor fi protagonistele următorului său roman, „Trei surori“ Participă: Sandra Ecobescu, președinte Fundatia Calea Victoriei, Cristina Stanciulescu, jurnalistă și Diana Vasile, psiholog, psihoterapeut, președinte Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei - ISTT. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa, director al Editurii Humanitas Fiction. Găsiți cartea în librării și online pe #Libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/povesti-despre-speranta-heather-morris-humanitas-fiction-2021.html

Ioan Stanomir și Marian Voicu despre volumul autobiografic al scriitorului american de origine chineză Fan Shen, „De unul singur. Memoriile unui membru al Gărzilor Roșii“, un documentul uimitor al drumului perseverent spre libertate și al ieșirii din infern, apărut în colecția Memorii/Jurnale, în traducerea lui Mugur Zlotea. În 1966, Fan Shen, în vârstă de 12 ani, devine membru al Gărzilor Roșii, fiind antrenat astfel în tăvălugul Revoluției Culturale din China. Entuziasmul inițial este urmat foarte curând de dezamăgire, dezgust și teamă, când înțelege că devine complice la torturarea și uciderea dușmanilor politici. „De unul singur“ nu este doar relatarea experiențelor unui tânăr care se maturizează într-o epocă a terorii, ci și o neașteptată poveste picarescă: Shen reușește, prin curaj, viclenie, istețime, tenacitate și inventivitate, urmând un drum presărat cu pericole și capcane, să evadeze dintr-un regim opresiv și să iasă învingător în lupta cu sistemul. „Oricine vrea să fie arhitectul propriului destin ar trebui să studieze aceste memorii, un testament al spiritului uman.“ — Foreword „O carte de memorii care se citește obsesiv... Stilul sarcastic, anecdotic al lui Shen te face să citești mai departe cu sufletul la gură, ca să vezi cum învinge în cele din urmă.“ — Booklist FAN SHEN s-a născut în 1955, în China. După ce a cunoscut în adolescență ororile Revoluției Culturale, ca membru în Gărzile Roșii, a fost trimis într-un sat îndepărtat, pentru reeducare alături de alți „Copii din Beijing“, apoi într-o fabrică de avioane, ca muncitor la banda de montaj și electrician. Luptându-se tenace cu absurditatea și cruzimea regimului comunist, a reușit să devină student la Universitatea din Lanzhou (Departamentul de limba engleză), pe care a absolvit-o în 1982; după alți doi ani de purgatoriu, la Tanggu și Tianjin (unde a fost lector la Institutul de Industrie Ușoară), a ajuns în ianuarie 1985 în Statele Unite, cu o bursă de studii postuniversitare, iar studiile lui au decurs apoi în mod firesc: masterat la University of Nebraska (1986), doctorat la Marquette University (1992), studii postdoctorale la Yale University (1993). Devenit între timp cetățean american, Fan Shen a fost profesor la Rochester Community and Technical College din Minnesota. Este cunoscut de asemenea pentru traducerile sale, printre care Michael Ende, Momo (1988), precum și pentru articolele publicate în antologii și reviste ca Paideuma, Asian Theater Journal, China Journal și Beijing Journal of Science. Gang of One: Memoirs of a Red Guard (De unul singur: Memoriile unui membru al Gărzilor Roșii), carte autobiografică publicată în 2004, reprezintă documentul uimitor al drumului perseverent spre libertate și al ieșirii din infern. Cartea este disponibilă în librării și online pe #Libhumanitas https://www.libhumanitas.ro/de-unul-singur.html

Două dintre cărțile din colecția Știință a Editurii Humanitas sunt ghidul dialogului dintre Vlad Zografi, coordonatorul colecției, și Cristian Tudor Popescu. Volumele „Helgoland. Cum să înțelegem teoria cuantică“ de Carlo Rovelli și „Rătăciți printre formule. Cum îi derutează frumusețea pe fizicieni“ de Sabine Hossenfelder ne vor ajuta să ne oprim la ultimul secol din istoria fizicii, pentru a vedea cum au apărut conceptele pe care se bazează teoria cuantică, dar și cum s-a ajuns la momentele de criză în care entuziasmul dezvoltării de teorii noi pare că merge cu mult înaintea capacității de testare experimentală. Carlo Rovelli, fizician teoretician cu importante contribuţii în fizica spaţiului şi timpului, și Sabine Hossenfelder, cercetător asociat la Institutul de Studii Avansate din Frankfurt, sunt implicați în cercetările cele mai recente, iar cărțile lor sunt instrumente bune pentru a vedea ce știm și cum știm despre principalele teorii ale fizicii fundamentale, dar și unde ne pot duce și cum putem înțelege ideile care sunt formulate acum.

Conversația cu Bogdan Voicu a plecat de la o observație și o teamă - de ce pare că suntem din ce în ce mai furioși și mai puțin înțelegători între noi? Ce ni se întâmplă? Bogdan este sociolog și cercetător la Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române. E parte din grupul de cercetători români care lucrează în echipa World Values Survey și unul dintre coordonatorii cărții Atlasul Valorilor Românilor. A lucrat în proiecte de cercetare și consultanță pentru organizații de la UNESCO la Renault, și de la Președinția României la Banca Mondială.  Dar, dincolo de asta, Bogdan este un observator fin al fenomenelor sociale: fenomene cărora nu le dăm atenție și știri aparent marginale capătă o semnificație și primesc explicații relevante pentru cum trăim azi și societatea din jur. Il puteți citi pe blogul personal.  Am vorbit cu Bogdan la începutul lunii aprilie despre această aparentă și reală scindare a societății din jur și despre nevăzuta prăpastie care face din societatea românească una dintre cele mai puțin egalitare din țările europene. Despre limitele și efectele colaterale nedorite ale unei măsuri aplaudate - cota unică de impozitare.  Părerile noastre în legătură cu unele subiecte nu coincid. Ceea ce, sper, va face conversația mai interesantă.  **** Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații.  **** Note, un sumar al conversației, precum și cărțile și oamenii la care facem referire în podcast se găsesc pe andreearosca.ro/podcast. Pentru a primi noi episoade, vă puteți abona la newsletter pe andreearosca.ro. Dacă ascultați acest podcast, vă rog lăsați un review în Apple Podcasts. Durează câteva secunde și ne ajută să îmbunătățim temele și calitatea și să intervievăm noi oameni interesanți. 

Am dus anul revoluționar 1821 la doctor — la doctorul în istorie Ștefan Petrescu — pentru a stabili cine era bolnavul și cu ce idei se trata, iar în plus, am aflat unde le plăcea intelectualilor să umble, pentru ca, la finalul consultației, un alt istoric să ne sufle pe unde se mai găsesc azi panduri.Ștefan Petrescu, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, a trăit zece ani în Grecia și a scris cărți și numeroase articole privind relațiile româno-grecești în secolele XIX-XX. A publicat împreună cu sora lui, profesoară pentru învățământul primar, și cărți de istorie pentru copii.  Bogdan Popa este cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ din Bucureşti. Este autorul, printre altele, al volumului Educaţie fizică, sport şi societate în România interbelică, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013._______________Acest episod face parte din sezonul „Grecia: revoluție și revoluții”, dedicat aniversării a 200 de ani de la Revoluția de Independență din Grecia, din 1821.Sezonul este realizat de către Fundația Culturală Greacă și Față/Verso, cu sprijinul Librăriilor Cărturești.Gazdele și realizatorii podcastului sunt Simina Popa și Claudiu Sfirschi-Lăudat._______________Melodiile genericelor sunt preluate de pe site-urile freemusicarchive.org și freesound.org.

00:18​ 1. Sunt vaccinurile disponibile în prezent în România, împotriva SARS-CoV2, eficace? Dacă da, în ce măsură? Dr. Adrian Pană, specialist sănătate publică și epidemiologie, expert în politici de sănătate, Center for Health Outcomes & Evaluation 01:47​ 2. Vaccinul are efecte secundare asupra persoanelor care suferă de comorbidități? Prof. dr. Dan Gaiță, Institutul de Boli Cardiovasculare din Timișoara, Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș 08:37​ 3. Vaccinul are efecte adverse asupra gravidelor? Prof. dr. Lucian Pușcașiu, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie “G. E. Palade” Târgu Mureș, Cochrane România 14:27​ 4. Vaccinurile împotriva SARS-CoV2 disponibile în prezent în România, provoacă reacții adverse puternice, mai ales la persoane sănătoase? Dr. Adrian Pană, specialist sănătate publică și epidemiologie, expert în politici de sănătate, Center for Health Outcomes & Evaluation

« Résidence de poche »„Rezidenţa de buzunar” – o cladire din curtea institutului francez din Bucuresti, un pic abandonata si care nu isi gasea rostul in ultimii ani, a fost renovata si... citiţi mai departe

În Metopa de azi o vom avea ca invitată pe Mihaela Timuș, cercetătoare la Institutul de Istoria a Religiilor. Vom discuta despre Persia din antichitate pînă în prezent, despre zoroastrism, maniheism, islamul șiit, despre superba Șah Nameh.

Invitata emisiunii este Maria Sandu, Doctor în chimie, Institutul de Ecologie și Geografie. Asociația Obștească„Media Grup MERIDIAN” este beneficiara Programului de Granturi Locale al Uniunii Europene (UE) și implementează proiectul „Educație și constientizare pentru comunități active”. Programul de Granturi Locale este lansat în baza Cadrului Unic de Sprijin a UE, acordat pentru Republica Moldova (2017-2020) din cadrul Instrumentului European de Vecinătate, prin intermediul proiectului „Abilitarea cetățenilor din Republica Moldova” (2019-2021), finanțat de către Uniunea Europeanăși implementat de Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ). Partenerul proiectului pentru creșterea potențialului de vizibilitate și implicare a cetățenilor este Asociația Presei Independente (API).

Înainte de pandemia Covid-19, forța de muncă matură a Australiei se lupta deja cu discriminarea pe baza de varsta, un sondaj de opinie realizat de Institutul australian de resurse umane in 2018 indicand ca 68% dintre companii nu sunt dispuse să angajeze persoane cu varsta peste 50 de ani.

Incepand din 10 februarie, ora 18, Institutul Francez din Romania la Timisoara demareaza difuzarea seriei de conversații fără frontiere Pour parler d'Europe, care  ... citiţi mai departe

Prima ediție a podcastului Books are magic powered by Nemira nu putea avea altă temă decât o firească și necesară privire asupra anului 2020: ce cărți s-au publicat în România și în străinătate, ce cărți au citit românii în izolare, cum s-au schimbat obiceiurile de lectură odată cu schimbarea globală adusă de pandemia care a afectat lumea întreagă? Filip Standavid o are ca invitată pe Alexandra Rusu ca să caute împreună răspunsuri la toate aceste întrebări. Ce și cum s-a citit în 2020? S-a schimbat ceva în obiceiurile de lectură? Cât și ce s-a publicat în România și pe piețele străine? Ce cărți au citit românii în izolare, cum s-au schimbat obiceiurile de lectură odată cu schimbarea globală adusă de pandemia care a afectat lumea întreagă? Alexandra Rusu, redactor-șef Nemira: „În 2020 s-au publicat scriitorii grei, consacrați, numele cu care mergi la sigur. A fost un an de greatest hits.” „Oamenii n-au mai putut pleca în călătorii, cred că unii dintre ei n-au mai putut să-și urmeze diverse hobby-uri, aflate în concurență cu cartea. Așa că noi am ieșit câștigători.” „Și alegerea cărților e diferită, consumi altfel - una e lectura de avion, alta e lectura de sâmbătă petrecută în întregime în casă, așa că asta se simte. S-a simțit și în alegerea cărților, și în cantitate.” „Stephen King, cu toate titlurile lui noi, Apocalipsa, Institutul, Salem's Lot, s-a vândut foarte, foarte bine. M-am gândit foarte mult de ce, dacă oamenii o să caute lucruri mai light, de escapism sau existențiale care să-i ajute să treacă peste traumă. Și totuși au ales cărțile de groază. Poate că e o formă de a-ți exorciza frica și de a o muta în altă parte, și e mai ușor să-ți fie frică de niște vampiri decât de realitatea că te-ai putea îmbolnăvi.”

Istoricul Cristian Vasile chestionează raporturile dintre victime și călăi din istoria noastră recentă, marcată de regimuri dictatoriale sau totalitare de dreapta și de stînga, și consideră că, la nivel de societate, pentru iertare e nevoie de mărturisirea publică a celor care au comis răul. Invitații noștri sînt Anda Docea, redactor la „Dilema veche“, și istoricul Cristian Vasile, cercetător la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga“.Un produs Radio România Cultural

O instituție medicală, ca să se dezvolte, are nevoie în primul rând de oameni implicați conștient în activitățile ei. Dacă specialiștii lipsesc orice planificare riscă să eșueze. Resursa umană, mai ales în condițiile actualei pandemii de Covid19, este, în opinia directorului Institutului de Medicină Urgentă Mihail Ciocanu, resursa de aur a oricărei organizații din acest domeniu. La fel de importante sunt tehnologiile, or, lipsa lor înseamnă stagnare și cheltuire irațională a banului public sau chiar a propriilor bani, câștigați din serviciile prestate contra plată. Mai mult, înseamnă suferință pentru pacient. Toate aceste lucruri însă trebuie acoperite financiar, or, aceasta e una dintre cele mai dureroase probleme ale majorității managerilor instituțiilor medicale, mai ales când e vorba de negocierea contractelor cu finanțatorul principal al sistemului medical – Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM). Legislația deficitară nu permite o negociere adevărată a contractelor, ceea ce permite finanțatorului să nu țină cont de necesitățile reale ale instituțiilor medicale. De unde vin banii într-un spital, cum se formează bugetele, pe ce pot fi cheltuiți și pe ce nu, de ce transparența cheltuirii banului public nu e o prioritate pentru mulți dintre conducătorii de instituții medicale? Sunt doar câteva dintre întrebările, pe care i le-am adresat lui Mihail Ciocanu, de curând ales pentru încă un mandat de director la Institutul de Medicină Urgentă din Capitală.

Paula Gina Isar, cercetator la Institutul de stiinte spatiale si Lucian Muntean... citiţi mai departe

Metope cu Theodor Paleologu si invitatii sai: Marilena Vlad, cercetator la Institutul de Filosofie Alexandru Dragomir si Razvan Ioan, istoric de filosofie. Cu alte cuvinte, 3 filosofi intra in emisie...

Libertarism, Murray Rothbard, Principiul non-agresiunii Institutul mises romania, https://mises.ro

Ce este #ura? De unde vine ea? În ce scop este ea folosită? Să fie aceasta cauzată de frica față de necunoscut, frica de celălalt? Sau e mai mult de atât? Ca să ne înfruntăm frica, trebuie mai întâi să o înțelegem. În contextul transmisiei documentarului „State Dezbinate” (sâmbăta, ora 22:00 / în reluare vinerea, ora 22:00), Bogdan Popescu (digital specialist, HISTORY Romania) l-a avut ca oaspete special pe Călin Rus (director, Institutul Intercultural Timișoara) în cadrul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri #ură, #rasism și #bullying, precum și modalitățile în care le putem combate. A doua parte a sesiunii de întrebări și răspunsuri #FărăUră” a avut loc live pe paginile de Facebook ale HISTORY și Institutului Intercultural Timișoara, miercuri 8 iulie, de la ora 17:00. Mulțumim pe această cale domnului Călin Rus și Institutului Intercultural Timișoara pentru timpul prețios acordat acestui proiect, precum și răspunsurilor clarificatoare.

Ce este #ura? De unde vine ea? În ce scop este ea folosită? Să fie aceasta cauzată de frica față de necunoscut, frica de celălalt? Sau e mai mult de atât? Ca să ne înfruntăm frica, trebuie mai întâi să o înțelegem. În contextul transmisiei documentarului „State Dezbinate” (sâmbăta, ora 22:00 / în reluare vinerea, ora 22:00), Bogdan Popescu (digital specialist, HISTORY Romania) l-a avut ca oaspete special pe Călin Rus (director, Institutul Intercultural Timișoara) în cadrul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri #ură, #rasism și #bullying, precum și modalitățile în care le putem combate. Prima parte a sesiunii de întrebări și răspunsuri #FărăUră” a avut loc live pe paginile de Facebook ale HISTORY și Institutului Intercultural Timișoara, miercuri 1 iulie, de la ora 17:00. Mulțumim pe această cale domnului Călin Rus și Institutului Intercultural Timișoara pentru timpul prețios acordat acestui proiect, precum și răspunsurilor clarificatoare.

Săptămâna dedicată Zilei Europei continuă la IPRE cu un podcast despre asistența UE pentru Republica Moldova. De această dată, puteți să audiați un interviu cu Iulian Groza, director executiv IPRE, despre formele de asistență ale UE pentru Republica Moldova, dar și mijloacele alocate de către partenerii europeni pentru sprijinirea Republicii Moldova în perioada de criză și post-criză COVID-19. Autori: Mihai Mogildea și Cristina Papușoi Proiectul „Noi și Europa: Analiza relațiilor moldo-europene prin intermediul produselor media și analitice inovative” este implementat de către Institutul pentru Politici și Reforme Europene în parteneriat cu Radio Chișinău și IPN agenţie de presă, cu suportul reprezentanței Fundației Konrad Adenauer în Republica Moldova.

Constantin Chiriac este fondatorul și președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și managerul Teatrului Radu Stanca din Sibiu.  Este un matematician îndrăgostit de miracole și un manager care crede că totul e posibil, nimic nu e întâmplător și că secretul succesului e arta de a dărui. Conversația noastră este, poate, cea mai specială dintre toate de până acum. Veți auzi la început un recital de poezie despre nevoie de a ne întâlni între noi pentru simplul motiv de a ne da bună ziua, ceva de care cu toții avem nevoie. Veți auzi povești incredibile, împletite cu lecții de business și strategie. Și o pledoarie pentru miracole, ca întâmplări esențiale în viața noastră.  În acest an, Festivalul se va desfășura integral online, cu sute de spectacole de pe tot cuprinsul planetei.  Constantin a mers la școală la 5 ani. A absolvit un Liceu de matematică și Institutul de actorie ca șef de promoție, în 1980. După facultate, a mers la Sibiu, unde a fondat FITS în 1993.  FITS este azi cel mai mare festival singular de teatru din lume. **** Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicăre. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații.  **** Note, un sumar al conversației, precum și cărțile și oamenii la care facem referire în podcast se găsesc pe andreearosca.ro/podcast. Dacă ascultați acest podcast, vă rog lăsați un review în Apple Podcasts. Durează câteva secunde și ne ajută să îmbunătățim temele și calitatea și să intervievăm noi oameni interesanți. Pentru a primi noi episoade, vă puteți abona la newsletter. Pentru interviurile live, foști invitați și ce urmează, vizitați-ne pe vastcurious.ro Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify

Urmăriți un nou episod al podcast-ului „Noi și Europa” despre situația educației online pe timp de pandemie. Invitat special - Michelle Iliev, producătoarea emisiunii „EduTolk”. În acest episod aflați: - Dacă sistemul nostru educațional era pregătit pentru soluții alternative; - Cât de pregătite erau școlile pentru a facilita utilizarea instrumentelor online de învățare și dacă profesorii au aptitudinile necesare pentru a utiliza instrumentele online? - Ce lecții ar trebui să învețe autoritățile, actorii sistemului de educație și părinții în această situație de criză? Proiectul „Noi și Europa: Analiza relațiilor moldo-europene prin intermediul produselor media și analitice inovative” este implementat de către Institutul pentru Politici și Reforme Europene în parteneriat cu Radio Chișinău și IPN agenţie de presă, cu suportul reprezentanței Fundației Konrad Adenauer în Republica Moldova.

Research by the Australian Institute of Family Studies shows that people in their mid to late 20s are the most likely to divorce followed by couples in their late 40s.And those who get divorced have usually been married nine years or less. - Un studiu intreprins de Institutul australian pentru studii de familie, arata ca persoanele cu varste intre 25 si 30 de ani sunt cele mai predispuse sa divorteze, urmate de cele cu varste apropiate de 50 de ani.Deasemenea, studiile indica faptul că, in general, cei care divorteaza au fost casatoriti de 9 ani sau mai putin.

Maria Sandu, Doctor în chimie, Institutul de Ecologie și Geografie ne povestește despre ce apă calitatea apei potabile.

Institutul francez din România ajunge la Sibiu în perioada 19-24 iunie, pentru a fi mai aproape de publicul său și de invitații francezi din cadrul celei de-a 26-a ediții a FITS – Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu.... citiţi mai departe

A fost artistă, istoric de artă şi profesoară. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, specialitatea estetică, istoria artei, după care şi-a susţinut doctoratul la aceeaşi instituţie de învăţământ. A fost cea mai bună prietenă a Ninei Cassian. Au fost colege în școala evreiască de fete înființată ca urmare a legilor ra­siale date de Antonescu. A studiat cu M.H. Maxy şi, ulterior, cu Alexandru Ciucurencu. Este membră fondatoare a Uniunii Artiştilor Plastici şi fost profesor la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, din Bucureşti, Catedra de istorie a artei. A scris cursuri, studii şi articole despre istoria artei. Sezonul expozițional din această primăvară de la MNAC a debutat inclusiv cu expoziția dedicată artistei Yvonne Hasan, o reconstrucție a memoriei a căror artizani sînt fiul său, regizorul Alexandru Solomon, și curatorul Adrian Buga. Ne-am văzut în prima miercuri din iunie la Intersecții cu Alexandru Solomon, ca să vorbim despre cum ne construiesc moștenirile culturale și cum le reconstruim noi pentru a le reda celorlalți. Și pentru a descoperi o artistă unică în peisajul românesc.

Acest episod al podcasturilor Literparc este dedicat... copiilor din suflet, veșnici, precum și... gorjenilor de oriunde... s-ar piti . Vorbim aici despre originea cuvintelor simpatice ale copilăriei ca pituluș, pituș, ghiduș, tiptil, cu efect ludic atât prin sens, cât și prin sonoritate, amintind de unul dintre cele mai iubite jocuri ale copilăriei, „de-a v-ați ascunselea” sau „baba oarba”. La baza lui, stau aceste articole redactate în format digital: · Pituluș, ghiduș, tiptil... prin limba română · „Pituluș” sau... un alt fel de „v-ați ascunselea” prin limba română Sursele bibliografice consultate: Bulgăr, Gh., Constantinescu-Dobridor, Gh., Dicționar de arhaisme și regionalisme, București, Editura Saeculum Vizual, 2002. Cihac, A. de, Dictionnaire d’étymologie dacoromaine. II. Éléments slaves, magyars, turcs, grecs modernes et albanais. Frankfurt, 1879, p. XXIV-816. Ciorănescu, Alexandru, Dicționarul etimologic al limbii române, ediție îngrijită și traducere din limba spaniolă, de Tudor Șandru Mehedinți și Magdalena Popescu Marin, București, Editura Saeculum I.O., 2007. Scriban, August, Dicționaruʼ limbii românești, 1939, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”. Suciu, Emil, 101 cuvinte de origine turcă, București, Humanitas, [2011]. Acesta este episodul #4 din seria de podcasturi Literparc „Poveștile din spatele unor cuvinte și expresii românești”.

A new study has found that Australians' daily commute has not worsened as a result of the country's population growth. It instead found commute times and distances have barely increased at all over five years. - Un nou studiu realizat de institutul independent Grattan, un centru de cercetare a politicilor publice, afirma ca timpul cheltuit zilnic de australieni pentru a ajunge si intoace de la serviciu nu ar fi sporit aproape deloc in ultimii cinci ani, in pofida cresterii rapide a populatiei tarii.