Podcasts about statele unite

"N-am avut voie să mă bucur". La doar 20 de ani, Ana Bărbosu — mare gimnastă a României și medaliată la Jocurile Olimpice — dă dovadă de o maturitate remarcabilă. În spatele medaliilor și al succesului se ascund însă ani de cantonamente, oboseală, presiune publică, emoții copleșitoare, dar și momente dificile marcate de procese, audieri și comentarii în presă. Ana a ales să își continue educația și cariera sportivă în Statele Unite ale Americii, la celebra Universitate Stanford. Oportunitatea obținerii bursei de studii i s-a deschis cu sprijinul ONG-ului românesc Crazy Rich Athletes, care a ajutat-o să facă pasul spre un drum la care inițial nici nu se gândise. În acest interviu în exclusivitate la Vorbitorincii Leaders, Ana vorbește deschis despre decizia de a pleca în America ("Sunt în stare să fac mai mult"), despre noul sistem de antrenament și despre cum schimbarea echipei tehnice a ajutat-o să iubească din nou gimnastica, dar și despre momentele în care simte că i s-a refuzat dreptul de a se bucura de propriile performanțe.

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:Cum este înţeleasă religia în lumea de azi? Ce aduce lumii noastre cercetarea din domeniul istoriei religiilor? Ce metode de analiză folosesc cercetătorii din domeniu? În perioada 20-25 septembrie are loc la Bucureşti Congresul internațional de istorie a religiilor | Religions 360, care reuneşte nume importante ale cercetării din Europa, Statele Unite, Australia, Japonia și India. L-am invitat pe istoricul religiilor Eugen Ciurtin, preşedintele congresului, să vorbim despre mizele acestui eveniment extrem de ambiţios.Sînt 3000 de ani de religii pe care încearcă să-i acopere acest congres, care se numește Religions 360. 360 de grade în jurul ideii de religie, în jurul religiilor lumii. Totuși, care este ideea conductoare sau ce anume v-a interesat, care sînt direcțiile pe care vreți să le acoperiți în mod particular sau obligatoriu? Eugen Ciurtin: „Întotdeauna, în astfel de cazuri, trebuie să nu vrem foarte mult, ci să ne așezăm într-o poziție ospitalieră. Congresul este o figură itinerantă. Sînt congresele anuale și sînt congresele din 5 în 5 ani ale Asociației Internaționale, cele europene, în secolul acesta, anuale. Or, combinația acestor congrese și asociații, împreună cu eforturile organizatorilor, prin Societatea pentru istoria religiilor din București și Institutul de Istorie a Religiilor la Academiei Române, vin în întîmpinarea acestei dinamici. Cunoașterea e un proiect continuu, cunoașterea produce rezultate în fiecare an, iar forma cea mai bună este acest amfiteatru al cunoașterii, 360 trimite și la asta, dar mai mult decît alte dăți. (...) De data aceasta am propus și cel mai concis titlu, și cel mai generos, cel mai general concept, care trimite la circumscrierea cunoașterii, este titlul marii recenzii a lui Lawrence Eugene Sullivan la Enciclopedia lui Eliade, să circumscrii cunoașterea într-un moment anume, într-o disciplină anume. Am ajuns la acest nivel în care putem dialoga cu ei. Au primit din plin cu bucurie această propunere a mea și mă bucur să vă spun că ei înșiși au pregătit panel-urile: Esotericism 360, la 20 de ani după primul panel despre studiile despre esoterismul occidental în istoria culturii europene, în principal, care a avut loc la București în 2006. Apoi sînt panel-uri despre Vampirism 360, unde un mare savant etnolog, comparatist, Giuseppe Maiello, vorbește despre un șaman senilizat, care ar fi figura aceasta a vampirului, pe care noi o cunoaștem de la moroii transilvăneni pînă la filmul lui Radu Jude. Iată că acest concept de 360, de reunire a tuturor intereselor de cercetare, de centralizare a lor și de a da seama unii față de alții de pe poziții egale, tinde cognitiv să aibă un anumit succes, ceea ce ne onorează extraordinar de mult și încercăm în același timp să recapitulăm disciplina în tensiunile ei, în blocajele ei, în neajunsurile ei și în momentul istoric în care ne aflăm.”Multă vreme, ideea de modernitate a fost asociată cu secularizarea, cu ideea că pe măsură ce societățile devin mai educate, mai prospere, religia își pierde din greutate, din importanță. Totuși, vedem tot mai des în România, dar nu doar în România, că religia revine în politică, în dezbaterile despre identitate. Aveți o explicație pentru asta?Eugen Ciurtin: „Secularizarea, într-adevăr, pare a spune că religiile s-au retras undeva într-un vestibul, în culise. Dar noi am proiectat întotdeauna prin religii, cu aparatul nostru cognitiv și cu toată încărcătura noastră istorico-socială, am proiectat forme de asociere, forme de viitor, speranțe cu privire la lumea de dincolo și așa mai departe. Multe dintre conceptele și practicile unei vieți elementare, astăzi ca și acum trei secole, sînt întrucîtva în intersecția cu o religie sau alta, într-o comunitate sau alta, cu specificul ei sau nu. Ce face istoricul religilor este să nu devină parte în acest proces, să fie cu adevărat observator, să fie cu adevărat critic, inclusiv critic cu baza metodei istorico-filologice și hermeneutice (...) și să permită ca spațiul comun – pentru că un istoric al religiilor vede imediat cît de multe face o religie ca să le excludă pe celelalte dintr-o societate dată – să producă pînă la urmă democrație. Beneficul însuși în societăți și în epoci pentru științele umane este practica democratică. Ce stă în democrație produce beneficii în științele umane. Că altfel vine un totalitar sau un ideolog și îți spune nu e bun poetul nu știu care, dar nu e bună nici fapta religioasă respectivă sau doctrina sau personajul.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:Se împlinesc 25 de ani de la atentatele teroriste din Statele Unite ale Americii. Aproape trei mii de oameni au murit în urma atacurilor orchestrate de gruparea Al-Qaeda în 11 septembrie 2001. Trei avioane deturnate de teroriști au intrat în cele două turnuri gemene din New York și în clădirea Pentagonului iar un al patrulea avion, care se îndrepta probabil spre Capitoliu sau Casa Albă, s-a prăbuşit într-un cîmp din Pennsylvania, după ce pasagerii au încercat să-i oprească pe terorişti şi să preia controlul aeronavei. Cum a schimbat acest tragic eveniment politica de securitate a Statelor Unite dar și la nivel mondial? Cum păstrează americanii amintirea acelei tragedii?  L-am întrebat pe Claudiu Degeratu, expert în securitate și apărare.Se vorbește adesea despre 11 septembrie ca despre un eșec al serviciilor secrete americane. A fost, într-adevăr, un eșec al serviciilor, sau mai degrabă o incapacitate de a corela nişte date, de a corobora nişte informaţii şi de a lua nişte decizii astfel încît să se prevină ceea ce s-a întîmplat?Claudiu Degeratu: „Concluziile comisiei americane, Comisia 9/11, tutelată și de președinție, și de Congresul American, se îndreaptă spre ideea că, totuși, a fost un eșec de intelligence. Cu această precizare: că nu a fost un eșec de culegere de informații, ci a fost un eșec de corelare și de estimare a iminenței unor atacuri – ceea ce este o altă etapă din procesul analizei de intelligence. Dar, în principiu ambele sînt valabile. Concluzia principală fiind că a fost un eșec de intelligence, care s-a transformat într-o primă surpriză strategică, după mulți ani.  După Pearl Harbor (1941), e considerată a doua cea mai importantă surpriză strategică de nivelul securității naționale și nivel militar, cu care s-a confruntat Statele Unite. (...) O anumită organizare instituțională dinainte de aceste atacuri a permis aceste breșe majore în activitatea de intelligence, în partea de analiză strategică, în special arhitectura privind corelarea unor date de la agenții naționale diferite, FBI, CIA și departamentul de informații militare. Și, bineînțeles, mai există și partea cealaltă, legată de faptul că Al-Qaeda a operat la nivel global. Gîndiți-vă că acest grupare a avut ca etapă finală activitatea din Hamburg, în Germania. Celula s-a reunit acolo și după aceea s-a pregătit operațional în cele patru grupuri care au deturnat patru avioane. Deci există și factori interni majori, și cei mai importanți, de la nivelul ecosistemului de securitate și apărare american, care explică acest lucru, dar, în același timp, și partea cealaltă e importantă, faptul că, la nivel global, statele, experții, nu erau pregătiți să interacționeze pentru a preveni asemenea activități.”Invocarea pentru prima dată în istorie a Articolului 5 al NATO după 11 septembrie a arătat o solidaritate occidentală aproape fără cusur. Cum s-a ajuns, numai cîțiva ani mai tîrziu, la diviziunile provocate de războiul din Irak?Claudiu Degeratu: „S-a ajuns tocmai prin războiul din Irak. Pentru că războiul din Irak a fost prima aplicare a doctrinei Bush a războiului preventiv. Președintele George W. Bush este cel care, după atacurile de la 11 septembrie, enunță un principiu foarte important, cel al dreptului Americii de a avea lovituri preventive oriunde pe glob, acolo unde se consideră că nu trebuie să mai determini dacă există și multe dovezi, ci doar să vezi intenția și postura. (...) Președintele Bush dezvoltă un concept care se numește războiul global împotriva terorismului, cu care diferite țări aliate nu au fost de acord, inclusiv Marea Britanie, Germania. Nu au fost de acord cu această abordare preventivă pentru că un aliat de talia Americii, care inițiază unilateral măsuri preventive, ar putea să genereze din partea altor state reacții împotriva celorlalți aliați. Și de aici încep să apară disensiunile. Nu avem dovezi pentru armele de distrugere în masă irakiene: Parisul cerea o prudență în abordarea și intervenția militară. Bineînțeles, America a mers unilateral. După aceea lucrurile au început să intre pe o cale de mijloc, pe principiul solidarității și al apărării colective împotriva amenințării teroriste. Pentru că atunci, în NATO, de asemenea s-au schimbat anumite perspective vis-a-vis de ierarhia riscurilor și terorismul a început să fie unul dintre cel mai importante riscuri care trebuiau gestionate.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:După cel de-Al Doilea Război Mondial, ordinea internațională s-a construit pe ideea că relațiile dintre state trebuie guvernate de reguli și nu de forță. Tot mai adesea însă vedem războaie de agresiune, amenințări militare și tratate internaționale care sînt ignorate ori denunțate. Ce se întîmplă cînd regulile sînt încălcate de cei atît de puternici încît nu pot fi sancționați? Și ce relevanță mai au instituții precum Organizația Națiunilor Unite, care intră în blocaj în fața unor crize pe care ar trebui să le gestioneze? În 8 septembrie se deschide la New York cea de-a 81-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. Vorbim despre criza dreptului internațional și despre raportul dintre forță și reguli. Invitata noastră este Liliana Popescu, prof. univ. dr. la Facultatea de Științe Politice a SNSPA.Organizația Națiunilor Unite a fost înființată după cel de-Al Doilea Război Mondial cu scopul de a menține pacea și securitatea la nivel mondial. În prezent organizația numără peste 190 de state membre. Care sînt principiile pe care s-a fondat această organizație internațională atunci, în primii ani de după război?Liliana Popescu: „Organizația Națiunilor Unite a fost gîndită în temeiul unor principii liberale. Şi acest lucru este reflectat în Carta ONU și în Declarația drepturilor omului, care a fost adoptată la scurt timp după înființarea organizației. Lucrul ăsta este foarte important pentru că principiile liberale merg pe ideea că pacea este cea firească și războiul este anormal. Războiul este, să spunem, un defect al umanității sau al comportamentului diverselor societăți. Obiectivul organizației este menținerea păcii și a securității. Și acest lucru, conform Cartei ONU, se realizează în primul rînd prin respectarea suveranității statelor și a egalității în suveranitate. În ciuda faptului că statele sînt foarte diferite ca mărime, ca putere. Sigur că aici, de-a lungul deceniilor, s-au dezvoltat o serie de contradicții. De pildă, la nivelul ONU a fost adoptată Declarația drepturilor omului. Or sînt unele aspecte care țin de dreptul intern. Sigur că printre principiile ONU este menționat faptul că statele trebuie să se abțină de la utilizarea forței în relațiile internaționale, de la a ataca state suverane. Dar dacă ne uităm la istoria ultimilor 81 de ani, vedem că s-au produs diverse încălcări ale acestor principii și ale dreptului internațional.”În ce măsură reușește ONU să apere unul dintre obiectivele sale principale: respectarea drepturilor omului peste tot în lume?Liliana Popescu: „Organizația Națiunilor Unite și funcționarea ei depind de voința statelor membre. ONU nu este o entitate supraordonată, nu e un guvern mondial care să aibă niște puteri de aplicare a dreptului care se referă la drepturile omului, are puteri limitate. Puterea sa se oprește la granițele statelor, deși aici sînt multe de discutat. De pildă, în timpul Primăverii Arabe, situația din Libia era extraordinar de dificilă pentru că regimul Gaddafi a acționat împotriva propriilor săi cetățeni la o scară foarte mare. Şi acea situație a condus la dezvoltarea dreptului internațional prin adoptarea unui nou principiu: responsabilitatea de a proteja, responsabilitatea colectivă, internațională de a proteja civilii dintr-o anumită țară. Există un precedent în care decidenții de la nivelul ONU nu au acționat suficient de devreme. E vorba de genocidul din Rwanda. În timpul genocidului s-a luat decizia ca ONU să intervină, dar era deja foarte tîrziu. Este o pată pe reputația organizației, pentru că oamenii aceia au murit din lipsa unei intervenții la timp.”În ultimii ani au fost încălcate mai multe tratate de drept internațional. Cîteva exemple: în 2014, Federația Rusă a ocupat Crimeea, teritoriu ucrainean, fapt denunțat drept ilegal de către ONU, care condamnă şi abuzurile și încălcările drepturilor omului în acest spațiu. Invazia rusă în Ucraina din 2022 reprezintă o încălcare a Cartei ONU și a dreptului internațional. O comisie ONU a concluzionat că Israelul comite crime de război și împotriva umanității în Gaza. Ce putere, ce relevanță au aceste constatări ale ONU în plin război?Liliana Popescu: „În primul rînd să remarcăm faptul că aceste condamnări nu au avut loc la nivelul Consiliului de Securitate sau mult prea puțin, pentru că din Consiliul de Securitate face parte ca membru permanent Rusia. Nu e prima oară cînd a fost încălcat dreptul internațional – s-a întîmplat încă din perioada războiului din Coreea. Sigur, această situație ne privește pe noi în modul cel mai direct pentru că sîntem vecini cu Ucraina. La nivelul Adunării Generale, majoritatea statelor, de-a lungul ultimilor ani, au fost favorabile Ucrainei. Dar au fost unele rezoluții pentru care inclusiv Statele Unite s-au abținut sau nu au votat. Lucrurile sînt foarte schimbătoare și într-adevăr există tendința de a fi folosită mult forța, în loc să apreciem existența acestui for în care se poate discuta și se poate încerca rezolvarea unor conflicte. Dar, cînd e vorba de Rusia și intervenția în Ucraina, dacă ascultați discursul lui Putin, veți vedea că din punctul lui de vedere Ucraina nu este suverană, deci el neagă suveranitatea Ucrainei deși Ucraina este membru de drept și de fapt al Organizației Naționale Unite, recunoscut de toate celelalte. Deci aici vorbim nu numai despre drept internațional ci şi despre unele state care sînt conduse de dictatori, în mod autoritar, care decid și au puterea să atace, să facă toate mizeriile pe care le face Rusia în Ucraina.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural 

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:Emisarii președintelui american Donald Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, s-au întîlnit sîmbătă la Moscova cu Vladimir Putin şi duminică au vorbit la Kiev cu Volodimir Zelenski, într-o încercare de a obține reluarea negocierile pentru pace în Ucraina. Cu ce se întorc în America emisarii lui Trump după aceste vizite? Care sînt perspectivele pentru Ucraina? I-am întrebat pe istoricul Cosmin Popa, specialist în spațiul ex-sovietic, şi pe politologul Marin Gherman, directorul Institutului de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți, lector la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Cosmin Popa: „Greu de spus cu ce se-ntorc la Washington emisarii lui Trump după aceste vizite, pentru că în momentul de față interesul Rusiei este doar acela de a simula interesul pentru negocieri și de a obține de la administrația americană o întîlnire care să-l repună pe Putin în lumina reflectoarelor și să-i confere o aură de frecventabilitate internațională. (...) Pe de altă parte, toată lumea se fereşte de un elefant din cameră: ideea credibilităţii Americii. De fapt, America nu are o credibilitate autentică de mediator în acest conflict. Pentru că pînă acum, poziţiile administraţiei Trump i-au fost mai degrabă favorabile, indirect sau direct, lui Putin. Aşa se explică prezenţa la Kiev, în timpul acestor negocieri, a unor consilieri importanţi ai liderilor Germaniei, Poloniei, Franţei şi Marii Britanii. (...) Dincolo de faptul că Statele Unite nu sînt credibile în această discuție, mai e ceva: au foarte puține pîrghii de influență și de presiune asupra Rusiei.”Ce urmărește Vladimir Putin prin reluarea contactelor cu Washingtonul? Un acord care să încheie războiul sau încearcă doar să legitimeze cîștigurile teritoriale de pînă acum ale Federației Ruse?Marin Gherman: „Rusia participă la aceste discuții pur și simplu cu scopul de a mima un proces de pace. Putin în acest moment nu își dorește să oprească războiul sub nici o formă, Rusia nu este de acord cu un armistiţiu, nici nu își dorește să legitimeze ceva. Este o încercare de a transforma mecanismul discuțiilor într-o formă de a continua războiul. E un paradox: aceste negocieri – care nu sînt de fapt negocieri, ci niște întîlniri cu fiecare dintre părți – îl ajută pe Putin să continue războiul. Este un mecanism folosit din ce în ce mai mult, din ce în ce mai des. Apar acești doi eroi ai administrației Trump, se întîlnesc, discută ceva, au ajuns în premieră la Kiev și Kievul este nevoit să joace acest dans, să-i implice în această horă. La Kiev – am urmărit astăzi majoritatea reacțiilor specialiștilor de acolo –, lumea vede foarte clar lucrurile, toată lumea știe că aceste întîlniri nu vor avea nici un rezultat, toată lumea este conștientă de faptul că războiul intră în faza de iarnă și Rusia nu-l va opri. Însă toți zîmbesc frumos, încearcă să nu-i supere pe americani, pentru că nu este bine să-i supărăm pe americani: mai e nevoie de un Patriot, mai e nevoie de un dialog cu Statele Unite ale Americii. Iar din partea Rusiei, Putin crede că poate să fie relaxate sancțiunile americane împotriva Rusiei, Putin mai crede că datorită acestui ping-pong discursiv, poate prin niște artificii narative, se va obține o repoziționare și o oboseală în Statele Unite ale Americii. Deci e mai mult de cîștigat de partea rusă decît de partea ucraineană în urma acestor discuții mimate.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Principalele subiecte politice și sociale ale momentului. Este Pașca un erou sau abuzator? Nicușor, americanii și jocurile de noroc. O glumă de proces pentru PNL . Iran vs Statele Unite. O luăm de la capăt? Cătălin Striblea, Analyze That 74.

Sprijinul pentru Ucraina, războiul din Orientul Mijlociu, reglementarea zonei digitale, dezechilibrele economice globale sînt cîteva teme de pe agenda summitului G7, care a început luni și se încheie astăzi. Liderii celor mai dezvoltate economii ale lumii – Canada, Statele Unite, Franţa, Germania, Italia, Japonia şi Regatul Unit, alături de Uniunea Europeană – s-au întîlnit  în localitatea franceză Evian. Alături de ei, la invitația președintelui Emmanuel Macron, au participat la summit și alți lideri mondiali, între care președintele ucrainean Volodimir Zelenski, premierul indian Narendra Modi şi preşedintele egiptean Abdel Fattah al-Sissi. Președintele american Donald Trump a avut o întîlnire la summitul G7 cu omologul său ucrainean, după care a spus că Rusia ar trebui să încheie un acord cu Ucraina. De asemenea, toți liderii G7, inclusiv Donald Trump, au adoptat o declarație prin care se angajează să intensifice sancțiunile împotriva Rusiei și sprijinul militar pentru Ucraina, afirmîndu-și susținerea neclintită față de Ucraina. Ce semnificație are acest document al liderilor G7? Care a fost atmosfera la summitul de la Evian? Vor impune din nou Statele Unite sancțiuni împotriva Rusiei, vizînd exportul de petrol? Cum arată relația transatlantică în acest moment, după toate tensiunile din ultima vreme dintre liderii europeni și președintele american? L-am întrebat pe Robert Lupițu, analist de politică internațională, redactor-șef al publicației „Calea Europeană”.Cancelarul german Friedrich Merz a vorbit la summitul G7 despre speranță, în legătură cu unitatea transatlantică pe tema sprijinului pentru Ucraina. S-a schimbat ceva în atitudinea lui Donald Trump față de Ucraina?Robert Lupițu: „Aceasta pare să fie senzația. Şi acesta ar putea să fie un efect al faptului că președintele american se află acum în postura de a fi încheiat conflictul (cu Iranul) – cel puțin pentru moment, vom vedea în ce direcție vor merge lucrurile –, dar putem vorbi de un acord cu Iranul, care vizează atît deschiderea Strîmtorii Ormuz, cît și faptul că Iranul va abandona programul nuclear. Ceea ce poate fi translatat de către Donald Trump într-un succes și îl poate duce în postura de a încerca să pună umărul pentru a pune capăt și războiului din Ucraina. Este important pentru Ucraina, dar și pentru arhitectura de securitate din Europa, să o facă din perspectiva susținerii integrității teritoriale a Ucrainei, a reconstrucției acestei țări, a faptului că Rusia este cea care se face vinovată de acest conflict. Pe de altă parte, să nu uităm că în ultimele luni, cînd nu și-a îndreptat atenția spre acest conflict, Ucraina a putut să fie sprijinită și susținută foarte bine de aliații europeni, atît în materie de logistică, atît în materie de sprijin financiar, cît şi în materie de presiuni diplomatice, sancțiuni la adresa Rusiei și așa mai departe. O atenție sporită a lui Donald Trump spre teatrul de conflict Rusia-Ucraina poate crea provocări suplimentare pentru europeni. Deoarece Statele Unite vor dori să regleze tempo-ul acestor negocieri și știm foarte bine discuțiile de anul trecut, cînd europenii se temeau că ar putea să fie lăsați pe dinafara negocierilor. Tocmai acestea sînt temerile care se doresc a fi prevenite, numai și pentru că s-a creat acest cadru la summit-ul G7, a existat mai multă încredere între aliați. O încredere care a trebuit să fie firească, dar care nu întotdeauna funcționează.”Cum arată relația transatlantică în acest moment, după toate tensiunile din ultima vreme dintre liderii europeni și președintele american?Robert Lupițu: „Aduce cu imaginea unui plus de optimism pentru summit-ul NATO de la Ankara. De fapt, toate eforturile sînt făcute în această direcție, inclusiv faptul că ieri, în timp ce summit-ul G7 avea loc la Evian, Parlamentul European îndepărta ultimele blocaje procedurale în calea implementării acordului comercial dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, unul care reechilibrează, din punct de vedere comercial și tarifar, relația în favoarea Statelor Unite, pentru că Uniunea Europeană are un excedent comercial mult mai mare. Și deja și la nivelul NATO se lucrează cu diferite scenarii și abordări. Avem acest concept de NATO 3.0, în care vorbim despre o Europă mai puternică în interiorul NATO, în care Europa să facă mai mult pentru apărarea convențională. Vorbim de acest nou model de forțe, care presupune că Statele Unite nu-și vor mai dizloca forțe suplimentare și poate vor retrage anumite tehnici și tehnologii militare de rang convențional, pentru că nu se mai pot concentra simultan pe atîtea teatre de operații și acestea să fie suplinite de către europeni. Practic, unul dintre lucrurile pe care și le dorea Donald Trump, plus sporirea angajamentelor pentru securitate și apărare, adică angajamentele bugetare. Dar, în general, relația pe care aliații europeni o au cu a doua administrație Trump este una care privește și în sens larg anticipativ, pe un termen mediu, dar una care privește și în momentul imediat. Și, practic, depășirea contextului potențial convulsiv, cu summitul G7 sau la summitul NATO, este un obiectiv, pentru că oferă un respiro.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Iranul a lansat în această dimineaţă atacuri împotriva mai multor baze americane din Iordania şi din Golf, ca reacţie la loviturile americane din zona Strîmtorii Ormuz, care au fost lansate ca răspuns la doborîrea unui elicopter american. De asemenea, recent, Israelul a lovit capitala Libanului, Beirut, țintind gruparea Hezbollah, susținută de Iran. Iranul a rispostat, atacînd cu rachete Israelul care, la rîndul său, a lovit Iranul. A escaladat războiul din Orientul Mijlociu? Ce perspective sînt pentru încheierea unui acord de încetare a focului? Ce-şi doreşte în acest moment fiecare parte implicată în acest război: Statele Unite, Israelul şi Iranul? L-am întrebat pe jurnalistul Cătălin Gomboş, specializat în Orientul Mijlociu. Cătălin Gomboş este jurnalist la Radio România Actualităţi, redactor-şef al publicaţiei online „Veridica” şi a fost corespondent de război în Irak și Afganistan pentru Radio România. Putem vorbi despre o escaladare a războiului dintre Statele Unite şi Israel pe de-o parte şi Iran de cealaltă parte?Cătălin Gomboş: „Nu neapărat. Este o escaladare, bineînțeles, pentru că am avut o perioadă de încetarea focului care a ținut niște săptămîni pe frontul iranian, nu și pe cel libanez. Deci da, este o ușoară escaladare în acest moment. Însă cred că deocamdată ceea ce se întîmplă e mai mult la nivel demonstrativ. Fiecare vrea să arate că nu este intimidat de adversari, că are niște cărți de jucat, dar vedem că pînă acum cele două mari escaladări, cea de azi noapte și cea de acum cîteva zile dintre Israel și Iran, s-au oprit relativ repede, după cîteva ore. La fel și incidentele anterioare, care au avut loc în Golful Persic, între Statele Unite și Iran au fost chestiuni punctuale, deci departe de ceea ce am văzut în perioada intensă a războiului, pînă pe 8 aprilie.”Dar cum ar trebui să înțelegem aceste gesturi, aceste noi atacuri, tocmai în logica în care se caută soluții de pace, pînă la urmă? Cătălin Gomboş: „Ca un semnal destul de prost. Pentru că arată siguranța tot mai mare pe care a căpătat-o regimul de la Teheran, un regim care, potrivit analiștilor, ar fi chiar ceva mai dur decît cel reprezentat de cei dinainte, asasinați în prima lună de război. Iranul știe că are niște cărți importante de joc, niște ași în mînecă, dacă folosim genul ăsta de limbaj, și că poate să meargă pe astfel de mici escaladări, fără să se teamă de o reluare a războiului. Din punct de vedere militar, Iranul este clar depășit de Statele Unite și de Israel. Asta nu înseamnă, însă, că Statele Unite și Israelul pot să și cîștige acest război, sau că pot să-l cîștige într-un timp relativ scurt și fără pierderi extrem de mari. Și nu mă refer acum la cele militare, pentru că pierderi militare mari cred că s-ar înregistra doar în cazul unor operațiuni terestre, care au fost excluse de la bun început, ci pierderi economice globale, pentru că toată lumea este afectată. Din păcate, din punctul meu de vedere, Donald Trump și Benjamin Netanyahu i-au dat Iranului un atu, pe care înainte doar spunea că îl are, iar acum îl folosește din plin. Este vorba de capacitatea de a bloca Strîmtoarea Ormuz, pe care iată că acum Teheranul o revendică. Ei spun: cine mai vrea de acum încolo să treacă prin Ormuz, trebuie să ne plătească taxe. Au capacitatea de a șantaja într-un fel economia globală. Deci Iranul, paradoxal, deși a suferit niște lovituri extrem de dure și a pierdut și conducerea, a avut și pierderi importante de echipament, este, din punctul meu de vedere, în acest moment într-o poziție mult, mult mai puternică decît era cu o zi înainte să înceapă războiul, cînd avea probleme destul de mari.” Ce ar trebui să conțină un aranjament de pace sau un armistițiu mai durabil, astfel încît toate părțile să fie mulțumite? Cătălin Gomboş: „Pentru stabilitatea Orientului Mijlociu, clar trebuie să dispară cumva aceste miliții, pentru că ele destabilizează Irakul, unde au un control mult mai mare decît este acceptabil pentru multe dintre comunitățile irakiene, inclusiv pentru șiiți. Chiar dacă aceste miliții sînt șiite, sînt destul de brutale, sînt puternice economic și au monopolizat o bună parte din putere și din economie. În Liban la fel. Libanul, din cauza Hezbollahului, nu are stabilitate, vedem că tot timpul este în conflict cu Israelul, tot timpul este sub asalt. Nu mai vorbim de Yemen, unde războiul civil continuă. Deci acesta ar fi un prim pas, nu știu dacă se va putea face prea curînd. Altfel, fără o moderare a Iranului, nu văd cum în Orientul Mijlociu poate fi pace prea curînd. Şi asta înseamnă să renunțe, dar în mod serios, la pretențiile sale de a controla Ormuzul. Nu cred că vor renunța la programul balistic. Şi clar trebuie abandonată orice încercare de a produce o armă nucleară. Pentru că putem să vedem o cursă a înarmărilor nucleare în Orientul Mijlociu. Arabia Saudită a anunțat că, în caz că Iranul îşi va face armă nucleară, va face același lucru, este deja sub protecția Pakistanului, care are arme nucleare. Israelul nu recunoaște că are dar nici nu spune că n-are și e cam acceptat în mod unanim la nivel internațional că există un arsenal nuclear israelian. Cred că ultimul lucru pe care ni l-am dori în Orientul Mijlociu, care şi-aşa este instabil și aflat în conflict aproape continuu de opt decenii, este să vedem și o cursă a înarmării nucleare.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Actuala ediție a Campionatului Mondial de Fotbal, care începe în 11 iunie, e una a superlativelor – 48 de echipe, 104 meciuri în 16 orașe din Mexic, Statele Unite și Canada – dar și una a contradicțiilor. FIFA a promis un turneu deschis și incluziv, însă politicile americane de imigrație îngreunează deja participarea a numeroși iubitori de fotbal. Ca să nu mai vorbim de prețul dinamic al biletelor, care transformă un sport popular într-un spectacol accesibil doar celor foarte bogați. În plus, așa cum se întîmplă adesea, Mondialul e și vitrină culturală, instrument de soft power, scenă politică, adică mult mai mult decît competiție sportivă. Despre toate acestea vorbim cu Mihail-Valentin Cernea, de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată.Statele Unite n-au avut cele mai cordiale relaţii în ultima vreme cu Mexic şi Canada, dacă ne gîndim doar la războiul tarifelor declanşat de Donald Trump. Se vor vedea tensiunile politice dintre cele trei state la acest Campionat Mondial de Fotbal?Mihail-Valentin Cernea: „Mă tem că da. Acum o să vedem ce se întîmplă la graniță pentru că, pînă la urmă, jucătorii vor sta în toate aceste trei țări și vor trebui să treacă de granițele foarte dure ale lui Donald Trump. Să nu uităm ce s-a întîmplat cu acel arbitru foarte talentat din Somalia care, din păcate pentru el, e din Somalia, care este în momentul de față scena unui scandal care ține de fraude în Statele Unite. Somalia a devenit pentru MAGA scena pentru o bătălie politică: democrații care aduc somalezi... Bănuiesc că acest arbitru i-a căzut victimă tocmai acestui scandal politic intern, adică e o problemă de politică internă americană care, iată, afectează și oameni nevinovați. Din cîte am înțeles, acel arbitru ar fi foarte, foarte bun, drept urmare, o pierdere și pentru Cupă, o pierdere și pentru fotbal. Dar politica internă americană domină pînă și politicile noastre externe și interne, în restul lumii, cum să nu domine și în fotbal?”Așa este, regimul vizelor s-a înăspit în Statele Unite ale Americii, controlele la granițe sînt mult mai severe, retorica naționalistă și anti-imigraționistă a președintelui Donald Trump e tot mai zgomotoasă. Cum poate o țară precum Statele Unite ale Americii în acest moment, cu aceste politici tot mai restrictive, să găzduiască un spectacol, o competiție care ar trebui să fie atît de deschisă?Mihail-Valentin Cernea: „Să nu reducem Statele Unite la MAGA și la Donald Trump. Statele Unite sînt mult mai mult decît MAGA și decît Donald Trump şi vor dăinui și după ce dispar MAGA și Donald Trump. Iar Statele Unite, în mod tradițional, sînt caracterizate de o cultură a deschiderii, de o cultură a imigrației, a acceptării diferențelor. Mai mult decît atît, tocmai în acest context de tensiuni între Mexic, Canada și Statele Unite, faptul că trebuie să organizeze împreună un turneu de o asemenea dimensiune, de o asemenea importanță, cu asemenea provocări de securitate, presupune cooperare la scară largă între toate aceste țări. Şi sper ca asta să fie o lecție pentru nord-americani pentru a găsi noi feluri de cooperare.”Chiar așa, se poate construi o cultură a cooperării pornind de la o experiență comună cum e acest turneu mondial?Mihail-Valentin Cernea: „Bănuiesc că da, măcar pentru că se formează legături. Niște oameni trebuie să vorbească cu niște oameni, trebuie să se organizeze, trebuie să se știe ce se întîmplă cu echipele, ce se întîmplă pe stadioane. E nevoie de cooperare politică, de asemenea, nu e vorba doar de cooperare economică, nu e vorba doar de cooperare sportivă. Sînt și niște decizii politice care trebuie luate de canadieni, de americani și de mexicani, ca lucrurile să funcționeze cum trebuie. Şi bineînțeles că toate cele trei țări au un stimulent în această cooperare pentru că, pînă la urmă, nu e vorba doar de o afacere internă nord-americană, nu vorbim de acorduri de liber schimb și așa mai departe, ci vorbim de o situație în care toată planeta se uită la aceste trei țări și la modul în care vor organiza acest turneu final. Vorbim de cel mai important sport al planetei, vorbim de foarte multe echipe, foarte multe națiuni și chiar și națiunile care nu s-au calificat probabil că vor privi ce se întîmplă acolo. Așa că au toate stimulentele canadienii, americanii și mexicanii să nu se facă de rîs din cauza cine știe căror probleme de politică internă sau de relații inter-state pe care le au în momentul de față. Măcar temporar ar trebui să avem un armistițiu între diferitele rivalități.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski i-a adresat președintelui rus Vladimir Putin o scrisoare deschisă în care îi propune o întîlnire față-n față pentru încheierea războiului. Putin a răspuns că nu vede vreun motiv să se întîlnească cu Zelenski, dacă nu este schițat un acord de pace. Liderii europeni Friedrich Merz, Emmanuel Macron și Keir Starmer au salutat și susțin propunerea lui Zelenski. Care a fost miza lui Volodimir Zelenski să-i propună liderului de la Kremlin o întîlnire față-n față? Care este situația de pe front, ce putere mai are Ucraina de a rezista atacurilor Federației Ruse? L-am întrebat pe Mihai Isac, analist de politică internațională, gazda emisiunii „Fake News Alert” de la TVR Moldova. Scrisoarea lui Zelenski pare că îi e adresată lui Putin, dar fiind un document deschis, publicul ei e de fapt mult mai larg. Președintele ucrainean vizează elitele ruse, administrația Trump, liderii europeni și chiar opinia publică internațională. E un mijloc public de presiune. Cît de mult contează acest gen de diplomație?Mihai Isac: „Contează foarte mult, avînd în vedere că – ați menționat corect – nu este o scrisoare adresată doar președintelui Putin. Este o scrisoare adresată președintelui american Trump, în anul super electoral american 2026. Sînt mai puțin de șase luni pînă la așa-numitele midterm elections, alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial din Statele Unite, unde sînt puse în joc o treime din locurile pentru Senatul american și întreaga componență a Camerei Reprezentanților. Aceste alegeri pot influența poziția Statelor Unite cu privire la Ucraina, dacă Partidul Republican va pierde controlul camerei superioare sau inferioare. Ne aducem aminte ce s-a întîmplat în epoca Biden, cînd Partidul Republican se opunea programelor lansate de administrația democrată Biden pentru susținerea Ucrainei. De asemenea, este o scrisoare adresată oligarhilor din jurul lui Putin, publicului din Ucraina, partenerilor europeni – și vedem și susținerea de care s-a bucurat acest demers din partea liderilor german, francez, britanic în timpul vizitei lui Zelenski în Marea Britanie. De asemenea, trebuie să subliniem că președintele Zelenski a încercat și implementarea unei diplomații a oligarhilor și inclusiv președintele rus a recunoscut în timpul lucrărilor summitului de la St. Petersburg, așa-numitul Davos rusesc, că oligarhul Abramovici a primit de la Zelenski un mesaj în timpul unei deplasări pe care acesta a făcut-o în Ucraina, un mesaj care a fost transmis lui Putin, dar că partea rusă refuză cu obstinație orice reluare a discuțiilor, în ciuda demersurilor de acest gen, dar și a presiunilor exercitate de alte state care ar dori să participe la declanșarea discuțiilor. Atît timp cît criza din Orientul Mijlociu ocupă agenda principală a Occidentului, Federația Rusă evită cu orice preț lansarea unor discuții care ar putea să ducă la o încetare a focului pe o perioadă mai lungă.”În eventualitatea unui acord de pace sau unui armistițiu va fi nevoie de garanții de securitate pentru Ucraina. Inclusiv o forță multinațională după încetarea focului. Ce ar trebui să conțină aceste garanții?Mihai Isac: „Aceste garanții ar trebui în primul rînd să permită instalarea unui sistem care să prevină încălcarea armistiţiului de către partea rusă. Partea rusă obișnuiește să încheie un armistițiu și să-l încalce atunci cînd îi convine. Dar este nevoie de prezență aeriană masivă, este nevoie de prezența pe teren a unor forțe din diferite state. (...) Este mult, mult prea devreme să vorbim de pace în Ucraina, dar poporul ucrainean a demonstrat că nu dorește să trăiască sub tirania Federației Ruse și, ne place sau nu ne place, vom acorda sprijin Ucrainei sau nu vom acorda sprijin Ucrainei, poporul ucrainian va continua să lupte pentru independență. Iar poziția Europei în lume va fi definită de modul în care va trata dosarul Ucrainei.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Statele Unite ale Americii au reluat zilele trecute atacurile asupra țintelor iraniene din Strîmtoarea Ormuz, lovind o staţie militară şi un petrolier. În replică, Iranul a atacat baze americane din Kuweit şi Bahrain. Joi, liderul suprem, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a transmis un mesaj în care spune că „inamicul malefic a fost înfrînt pe cîmpul de luptă” și acum caută „să submineze rezistența poporului iranian și să semene discordie”. Ce șanse mai sînt pentru încheierea un acord de încetare a focului între Statele Unite și Iran? Care e starea societății iraniene? Am întrebat-o pe jurnalista Carmen Gavrilă, de la Radio România Actualități, expertă în Orientul Mijlociu, vorbitoare de farsi și cunoscătoare a culturii și civilizației iraniene.Carmen Gavrilă: „Avem o nouă Republică Islamică. Iar mesajul atribuit lui Mojtaba Khamenei trebuie citit și pornind de la ce am văzut că s-a dezvăluit în ultimii ani și a fost grăbit, de fapt, de intervenția israeliano-americană din 28 februarie. În 2003 vedeam niște voci ale unor Pasdaran, adică membri ai Corpului Gărzilor Revoluționare, activi sau retrași din Corp, dar implicați în diverse afaceri sau cu diverse mici funcții în stat, cum încep să se manifeste public prin diverse publicații, prin diverse editoriale, prin diverse scrisori deschise și chiar prin formarea unei asociații sau a unor formațiuni politice care nu au fost băgate în seamă în presa occidentală. Puterea lor a tot crescut de-a lungul timpului. Au acaparat în paralel nu numai instituțiile statului, în special la nivelurile inferioare și medii, dar și economia iraniană. Avem, de exemplu, un fel de conglomerat, o companie uriașă care se ocupă de diverse domenii economice în Iran și care în acest moment este cea mai relevantă forță economică a țării, chiar mai puternică decît fundațiile religioase - și asta iarăși este un semn important -, administrate de mulahi, de clerici. În esență și pe scurt, puterea clericală a scăzut iar puterea acestei armate ideologice a Republicii Islamice a crescut. Sub impactul războiului de 12 zile de anul trecut și al războiului în care sîntem acum, vedem cum și din punct de vedere al nuanțelor ideologice sînt niște schimbări aduse de Corpul Gărzilor Revoluției Islamice, respectiv o preponderență a naționalismului în defavoarea ideologiei teocrate.”Avem o nouă Republică Islamică Iran, dar cum funcționează acest nou stat, această nouă republică? Cine conduce efectiv Iranul și cine negociază în numele Iranului cu SUA? Carmen Gavrilă: „Este foarte greu de stabilit cu certitudine, este foarte greu să punem degetul pe o persoană anume. Și poate chiar mai puțin pe instituții, cît pe grupul acesta format din niște personalități devenite politice mai recent sau de mai devreme, cum este Vahidi, de exemplu, comandantul din umbră al Corpului Gărzilor Revoluționare, cum este președintele Parlamentului, Qalibaf. Părerea mea este că Mojtaba Khamenei este doar o figură pentru consum intern, pentru cei mai în vîrstă, care încă mai cred în conceptul de velayat-e faqih, de guvernanță a gardianului, a specialistului în drept islamic, cu statut de sursă de inspirație, nu doar religioasă, ci în toate chestiunile care privesc viața și existența pe Pămînt.”Se îndreaptă Iranul spre o formă de dictatură militară?Carmen Gavrilă: „Cred că este deja acolo, cel puțin iranienii cu care am vorbit eu de-a lungul timpului, chiar înainte de izbucnirea actualului conflict, în 28 februarie, toți se temeau exact de acest lucru.”Cum sînt discuțiile de pînă acum dintre Statele Unite și Iran pentru un acord de încetare a focului?Carmen Gavrilă: „Haotice. Și asta nu vine numai din modul în care comunică președintele Trump. Părerea mea este că la Teheran, regimul actual s-a cam lămurit pînă unde poate merge președintele Trump, cîtă acoperire au amenințările lui. Avem un ghem de paradoxuri și de contradicții. Pentru că, pe de o parte, Republica Islamică este în cel mai vulnerabil moment al ei din istorie. Pe de altă parte, avem o Republică Islamică adaptată și care învață în continuare. Foarte interesant este că universitățile, think-tank-urile, foarte multe specializate pe zona de securitate, științe politice, zona aceasta care presupune redactarea de strategii, s-au activat extraordinar de mult după războiul de anul trecut. S-a dezbătut public în Iran în ce direcție să o ia Republica Islamică, sub ce formulă și ce strategii să aplice, pentru că Teheranul se aștepta ca mai devreme sau mai tîrziu să fie din nou lovit și mai de amploare decît anul trecut. Vedem o Republică Islamică și fragilizată, dar și întărită și dotată pentru supraviețuire. Pe de altă parte, în continuare, Republica Islamică are o vulnerabilitate majoră în zona populației. Nu întîmplător, zilnic au loc execuții. Execuții ale unor iranieni arestați - cei mai mulți în timpul protestelor de astă iarnă - și iranieni acuzați de spionaj acum, recent, de cînd a izbucnit războiul, în 28 februarie. Sînt acuzați de spionaj, de colaborare cu puteri străine, cu o lipsă totală de transparență, asta o spun organizațiile pentru drepturile omului iraniene și internaționale. Ceea ce înseamnă că și acest nou regim, ca și cel de pînă la moartea lui Ali Khamenei, se teme de propriii cetățeni. Iar orice regim care se teme de propriii cetățeni are zilele numărate. La presiunea economică uriașă, la criza economică care a scos oamenii în stradă în ianuarie, s-a adăugat războiul și un soi de mult mai evidentă împărțire în caste, pur și simplu: cetățeni - o majoritate - care și economic, și cultural, și ideologic sînt împinși la margine.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Președintele american Donald Trump spune că negocierile cu Iranul „merg bine” și promite fie „un acord grozav pentru toți”, fie nici un acord. În același timp, Statele Unite au atacat ținte din Sudul Iranului – e vorba de baze de lansare de rachete și ambarcațiuni despre care Washingtonul susține că amenințau navigația în zona Strîmtorii Ormuz. Teheranul denunță loviturile drept un semn de rea-credință, mai ales că atacurile s-au petrecut chiar în timpul negocierilor. Miza acestor discuții e redeschiderea Strîmtorii Ormuz, rută esențială pentru transportul mondial de petrol și gaze. Dar Trump încearcă să impună o extindere a Acordurilor Abraham – ceea ce complică negocierile. Care sînt șansele unui acord între Washington și Teheran? Și cînd ne putem aștepta la redeschiderea strîmtorii? L-am întrebat pe analistul politic Dragoș Mateescu. Ce sînt Acordurile Abraham despre care vorbeşte preşedintele Donald Trump şi cum ar putea influenţa încheierea păcii semnarea lor de către statele invocate de liderul de la Casa Albă, între care Pakistan, Qatar, Turcia, Egipt, Iordania?Dragoș Mateescu: „(Acordurile Abraham) reprezintă o inițiativă a domnului Trump personal, din primul său mandat, concretizată cu două țări inițial, Emiratele Arabe Unite și Bahrain. Aceste acorduri sînt numite Abraham pentru că se adresează popoarelor cărții, popoarelor biblice, religiilor monoteiste. E un simbol, bineînțeles. Acordurile Abraham presupun recunoașterea Israelului, deschiderea de proiecte de colaborare care să includă Israelul și, în schimbul acestor lucruri, țările semnatare sînt incluse în aceste proiecte, în diferite moduri. În cazul Bahrainului și Emiratelor, ele se află pe traiectoria celui mai mare proiect care derivă din aceste acorduri, India-Middle East-Europe Economic Corridor, coridorul economic, logistic, digital, energetic, foarte complex, între India, două porturi din India, Orientul Mijlociu, prin portul Haifa, și Grecia.”Dar de ce încearcă Donald Trump să lege dosarul iranian de Acordurile Abraham? Nu se complică foarte mult procesul de vreme ce sînt implicate atîtea state, fiecare cu alte relații, fiecare cu alte interese? Dragoș Mateescu: „E un proiect de incluziune. Pentru mine este similar cu Comunitatea Cărbunelui și Oțelului care a fondat Uniunea Europeană. Ar putea duce la avantaje pentru țările implicate care să atragă o integrare regională. Bineînțeles, să integreze în primul rînd Israelul, dar cu avantaje pentru toate țările din regiune. Pentru că nu este vorba doar despre o legătură logistică care se treacă prin Emirate, Haifa și Pireu. Presupune și exploatarea resurselor energetice non-petroliere, fără gaze, fără fosili, respectiv solare, eoliene, din regiunea Peninsulei Arabice în general, prin Orientul Mijlociu. Să alimenteze Ciprul, să alimenteze Uniunea Europeană, care caută întotdeauna alternative. De ce nu Turcia, care, deocamdată, e foarte ostilă la toate aceste proiecte. Și, de ce nu, să integreze Iranul! Poate participa, poate profita, la fel ca și Egiptul. Egiptul n-a spus niciodată nu, Iordania n-a spus niciodată nu. De fapt, partea logistică trece prin Iordania. Și conexiunile digitale, care și ele sînt foarte importante.” E un proiect de incluziune. Dar include în vreun fel și chestiunea palestiniană acest mare proiect de incluziune?Dragoș Mateescu: „Arabia Saudită a fost gata să participe, fără nici o problemă, pînă a izbucnit nenorocirea din Gaza. Și condiționează participarea sa de rezolvarea problemei statalității palestiniene. Respectiv recunoașterea statalității independente a Palestinei.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Urmărește Știrile zilei de la Recorder pentru cele mai importante evenimente ale zilei, în fiecare seară, de luni până vineri.

Ioana Berciu este medic de medicină generală și funcțională, cu rezidențiat în medicină de laborator și în curs pe endocrinologie. A urmat două dintre cele mai serioase școli de medicină funcțională din lume - Institute for Functional Medicine și American Academy of Anti-Aging Medicine, ambele din Statele Unite. A fondat clinica Longevity Room din București și este director medical ProLon România. Medicina funcțională nu a fost o alegere de carieră, ci o ieșire dintr-un burnout sever prin care a trecut ea însăși.  Migrene zilnice, erupții care nu treceau, cortizol care la un moment dat nu mai făcea nimic. Atunci a început să pună întrebări pe care medicina clasică nu și le pune. Acum cercetează endocrinologia microbiană - legătura dintre flora intestinală și hormoni - și vorbește mult despre cortizol cronic, somn, ritm circadian și ce înseamnă cu adevărat sănătatea, dincolo de "analize în limite normale".  O găsești pe @dr_ioanaberciu. 

Cum încearcă Chișinăul să reintegreze economic regiunea transnistreană? Republica Moldova încearcă să rezolve problema transnistreană înainte de aderarea la UE, un obiectiv asumat public pentru 2030. Autoritățile au început realizarea unor măsuri economice și fiscale comune pentru ambele maluri ale Nistrului, în timp ce Bruxellesul transmite că problema transnistreană nu va bloca parcursul european al țării. Totuși, opiniile locuitorilor din regiune sunt împărțite: unii văd viitorul alături de Uniunea Europeană, alții continuă să privească spre Rusia, chiar dacă aceasta nu mai alimentează regiunea separatistă cu gaze gratuite. În paralel, Moscova își consolidează influența în regiune prin facilitarea acordării cetățeniei ruse. Cât de realistă este reintegrarea Republicii Moldova în următorii ani, ce rol joacă Uniunea Europeană și Rusia în acest proces și care sunt provocările ce pot decide viitorul regiuni? Un reportaj realizat de Liliana Barbăroșie în comun cu colegii noștri de la Deutsche Welle. Iată temele ediției: - Maia Sandu a fost decorată cu Ordinul European de Merit și a fost aplaudată în picioare după ce a vorbit în Parlamentul de la Strasbourg. - Odată cu schimbarea dinamicii războiului din Ucraina, tot mai mulți experți vorbesc despre o posibilă „fereastră de oportunitate” pentru a găsi o soluție la problema Transnistriei. La o conferință de la București dedicată securității la Marea Neagră, experți din Republica Moldova, Ucraina, România și Statele Unite au analizat viitorul regiunii separatiste susținute de Moscova. Mădălina Șerban a sintetizat discuțiile. - Regiunea separatistă Transnistria se pregătește de două evenimente majore: Așa-numitele alegeri prezidențiale și începerea acordării în masă de cetățenii rusești locuitorilor din stânga Nistrului. Despre reacțiile la aceste două evenimente ne vorbește Vitalie Cojocari în ”Cronica lui Vitalie”. - Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, spune că Moldova este parte a Europei. - Maia Sandu declară, în contextul controversei legate de scorul mic oferit de jurul moldovean României la Eurovision că cetățenii din Republica Moldova și România nu ar trebuie să lase nimic să deterioreze relația dintre cele două state.  - UE rămâne principalul partener comercial al Republicii Moldova. Iar România este principala destinație a exporturilor moldovenești, cu aproape o treime din volume. Știrile zilei: Maia Sandu a fost decorată marți cu Ordinul European de Merit și a fost aplaudată în picioare după ce a vorbit în Parlamentul de la Strasbourg. Noua distincție a UE a fost creată pentru personalitățile care au contribuit la integrarea, unitatea și democrația europeană. „Ordinul European aparține cetățenilor Republicii Moldova, cei care votează de decenii pentru apropierea de Uniunea Europeană, a declarat Maia Sandu. Acest merit trebuie să fie recompensat, astfel încât Moldova să meargă înainte în procesul de integrare europeană”, a subliniat președinta de la Chișinău atât în plenul parlamentului, cât și la conferința de presă pe care a susținut-o ulterior cu președinta legislativului european, Roberta Metsola. „Suntem gata să deschidem negocierile pe toate capitolele. Atât Comisia, cât și Consiliul afirmă că suntem pregătiți. Moldova își respectă angajamentele asumate, pas cu pas. Un proces de aderare credibil, bazat pe merite, necesită eforturi din partea ambelor părți. Iar Moldova își respectă partea sa de angajament”, a declarat Maia Sandu. La rândul său, președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a subliniat că Moldova este parte a Europei. „Locul Moldovei este în Uniunea Europeană, iar în acest demers puteți conta pe Parlamentul European ca pe un aliat puternic care va contribui la transformarea acestui vis în realitate. Astăzi este, de asemenea, o onoare pentru noi să vă recunoaștem leadershipul prin Ordinul de Merit al Uniunii Europene. Am avut onoarea de a vă vedea curajul, claritatea și statornicia de-a lungul anilor. Angajamentul dumneavoastră nu doar modelează Moldova, ci și restul Europei. Vedem cum se creează un impuls acum și nu putem lăsa ca acesta să se oprească. Poporul moldovean a ales Europa. Vă îndreptați cu determinare spre aderare și, în ciuda interferențelor constante ale Rusiei și a încercărilor de a vă destabiliza țara, rămâneți ferm ancorați în valorile noastre democratice comune. Acest lucru se datorează rezilienței poporului dumneavoastră și conducerii dumneavoastră calme, clare și bazate pe principii. Așadar, mesajul meu de astăzi este, în cele mai clare cuvinte posibile, că Parlamentul European va continua să sprijine Moldova în toate modurile posibile”, a mai declarat la Strasbourg președinta PE, Roberta Metsola *** În cadrul conferinței de presă a de la Strasbourg, Maia Sandu a comentat și controversa legată de scorul mic oferit de jurul moldovean României la Eurovision. „Cetățenii din Republica Moldova și România nu ar trebuie să lase nimic să deterioreze relația dintre cele două state. «Cel mai important» este că publicul din Republica Moldova a oferit punctaj maxim. Aceasta este cea mai importantă parte”, a declarat Maia Sandu. *** UE rămâne principalul partener comercial al Republicii Moldova. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, citate de Delegația UE în Republica Moldova, ponderea exporturilor moldovenești către piața europeană a depășit anul trecut 68,1% din totalul exporturilor. Valoric, exporturile în statele membre ale UE au depășit 2,55 miliarde de dolari. Evoluția confirmă tendința ascendentă din ultimii ani, cu creștere constantă acumulând 10% în ultimii trei ani. Printre principalele categorii de produse exportate de Republica Moldova se numără echipamentele electrice, produsele agricole, mobilierul, grăsimile și uleiurile, precum și vinurile și băuturile. Principalele destinații au fost România, unde merg aproape o treime din exporturile moldovenești, cu o pondere de 29,2%, urmată de Italia și Cehia, cu puțin sub 10 la sută fiecare, și Germania și Bulgaria, cu o cotă de aproximativ 4 la sută. *** Șeful pretinsului minister al securității din Transnistria, Valeri Ghebos, s-a plâns într-un interviu presei ruse că administrația constituțională de la Chișinău ar intenționa să se implice în alegerea noului lider al regiunii. Așa-numitul scrutin urmează să aibă loc în decembrie. Acesta a declarat că autoritățile de la Chișinău ar planifica să exercite presiuni, șantaj și să intimideze membrii pretinsei comisii electorale din regiunea separatistă. „Declarații speculative și lipsite de credibilitate”, așa a calificat afirmațiile Tiraspolului Serviciul de Informații și Securitate (SIS) de la Chișinău, la solicitarea portalului realitatea.md. „Instituțiile competente ale statului își desfășoară activitatea exclusiv în baza legii și în interesul Republicii Moldova”, au precizat reprezentanții autorității de la Chișinău. *** O premieră în R. Moldova: elevii au susținut evaluarea națională la limba și literatura română în format digital. Aproximativ 150 de elevi au testat noul sistem și au susținut evaluarea utilizând o platformă digitală. Pilotarea testării online va continua și în perioada următoare. Pe 21 mai, elevii din instituțiile implicate în proiectul pilot vor susține, tot în premieră și în format digital, evaluarea la disciplina Științe.

Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, va face o vizită în China, în zilele de 19 și 20 mai, a anunțat Kremlinul, la foarte scurt timp după vizita președintelui Statelor Unire ale Americii, Donald Trump, la Beijing. Ce vrea să transmită Vladimir Putin prin această vizită, programată la doar cîteva zile de la vizita lui Donald Trump în China?Cum privește Uniunea Europeană aceste vizite la Beijing, a lui Donald Trump și cea anunțată a lui Vladimir Putin? L-am întrebat pe este Cătălin-Gabriel Done, analist de politică internațională, vicepreședintele Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale (ESGA).În 2022 Rusia și China au proclamat la unison o „prietenie fără limite”. Între timp, odată cu invazia ilegală din Ucraina, Rusia a devenit tot mai izolată, tot mai ruptă de restul lumii. Și tot mai dependentă de piețele din China. Și de sprijinul din partea Beijingului. Așa că am putea începe discuția noastră de la această relație: cum ar trebui s-o definim? Cît de „fără limite” mai este această prietenie?Cătălin-Gabriel Done: „Ea este fără limite pentru că, așa cum ați spus, Federația Rusă și Vladimir Putin sînt total dependenți de bunăvoința Beijingului. Dar este un lucru extrem de important în această vizită, pentru că ea vine în contrapartidă după vizita lui Donald Trump la Beijing, tocmai pentru a redefini spațiul sferelor de influență la nivel global. Vizita lui Donald Trump a deschis calea spre o triangulație a relațiilor internaționale, în care Statele Unite ale Americii nu mai sînt singurul hegemon, și par să recunoască acest lucru, și acceptă la masa discuțiilor, la masa greilor relațiilor internaționale, China și Federația Rusă. Interesant este faptul că acum Donald Trump îl recunoaște pe Xi Jinping ca partener egal de discuție, accentul nu mai cade exclusiv pe Federația Rusă ca principal competitor pentru America, ci se mută accentul spre China și în acest context această prietenie sino-rusă vine să ne demonstreze încă o dată importanța Chinei în sistemul de securitate global, în sistemul economic. Pentru că acum China devine punctul focal în jurul căruia pivotează cele două mari puteri nucleare, SUA și Rusia, și în acest context cred că vizita lui Putin va defini nu doar relația Rusiei cu China, ci va defini relația întregului sistem internațional cu China, pentru că ea va fundamenta o suprapunere de interese, o suprapunere de praguri limită în relațiile internaționale și totodată va dovedi capacitatea Chinei de a influența parcursul securității economice globale.”Ce vrea să transmită Vladimir Putin prin această vizită, programată la doar cîteva zile de la vizita lui Donald Trump în China?Cătălin-Gabriel Done: „Sigur că Vladimir Putin încearcă acum să demonstreze lumii întregi, probabil că va și reuși, că poate avea o discuție tête-à-tête, de la egal la egal, atît cu China cît și cu Statele Unite ale Americii și mai mult decît atît, ne demonstrează că acum sistemul internațional va fi împărțit în trei bucăți, în trei falii, extrem de fragile din punct de vedere al echilibrului, dar care vor redimensiona raporturile de securitate și vor defini viitorul secol de putere.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Ce reprezintă ”capcana lui Tucidide”? Presa internațională  detaliază înțelesurile acestui concept după vizita președintelui Donald Trump la Beijing. Liderul chinez Xi Jinping l-a invocat pe istoricul grec atunci când a atenționat că escaladarea tensiunilor dintre cele două superputeri ar putea duce la un conflict deschis. După cum explică The Wall Street Journal, istoricul grec din secolul al V-lea î.Hr. arăta că „ascensiunea Atenei a inspirat o asemenea frică în Sparta încât războiul dintre cele două orașe a devenit inevitabil” Cu alte cuvinte, o putere dominantă riscă să intre în război cu o putere emergentă de a cărei ascensiune se teme. Acesta este un risc pe care Xi Jinping intenționează să-l evite. Washington Examiner notează că, ”în timpul întâlnirii, Trump și-a exprimat optimismul pentru viitoarele relații dintre China și SUA, prezicând că relația dintre cele două țări va fi „mai bună ca niciodată”. Xi a avut un ton diferit, avertizând că lumea se află la o „răscruce”, cu tensiunile geopolitice actuale. El a subliniat că SUA și China ar trebui să fie aliați, mai degrabă decât adversari. De asemenea, a făcut referire la Capcana lui Tucidide, o teorie a relațiilor internaționale care descrie ascensiunea unei noi puteri ce rivalizează cu un hegemon existent în geopolitică”. Ziarul grec Proto Thema vorbește despre interpretarea modernă a pildei istoricului antic. ”Termenul a fost popularizat de politologul american Graham T. Allison, profesor la Universitatea Harvard, care a căutat să explice dinamica ce se dezvoltă atunci când o putere în ascensiune amenință să înlocuiască o superputere dominantă. Allison a folosit conflictul Atena-Sparta ca exemplu istoric pentru a argumenta că atunci când o nouă putere crește rapid și contestă supremația uneia deja dominante, șansele de război cresc dramatic. În cartea sa din 2017, Destined for War (Destinat războiului), el a susținut că Statele Unite și China se află pe calea unei confruntări periculoase, deși nu considera conflictul inevitabil”. Le Monde consideră că Donald Trump a venit deja slăbit în capitala Chinei.   ”Fanfaronul de la Mar-a-Lago voia să-l impresioneze pe împăratul Chinei. Donald Trump și Xi Jinping urmau să se întâlnească la Beijing la sfârșitul lunii martie. Până atunci, „Furia Epică”, împotriva Iranului, declanșată la sfârșitul lunii februarie, trebuia să fi fost dusă la bun sfârșit de președinte american. După ce a preluat controlul asupra afacerilor venezuelene, Trump era convins că poate aduce rapid Republica Islamică la realitate. Acest lucru era important, Caracas și apoi Teheran fiind două regimuri prietenoase cu Partidul Comunist Chinez. Trump ar fi putut angaja un dialog cu Xi dintr-o poziție de forță. Dar nu a fost să fie”.     ”Se pare că Trump și Xi au discutat despre problema Taiwanului - așadar, ce părere au taiwanezii despre asta?” – întreabă BBC. ”Unii taiwanezi sunt îngrijorați că sunt „în meniu” și că SUA și-ar putea schimba poziția față de Taiwan, în ciuda asigurărilor repetate din partea Washingtonului”.

Negocierile comerciale dintre China si Statele Unite înregistrează progrese dar dezacordurile privind Taiwanul ar putea conduce relațiile dintre cele doua mari puteri pe un drum periculos și chiar spre un conflict. Donald Trump este pentru doua zile la Beijing si a lansat deja o invitatie pentru omologul sau, Xi Jinping, sa-i intoarca vizita, la Casa Alba, pe 24 septembrie. Dupa trump, si Putin anunta ca va efectua curand o deplasare in China.     Propunerea de abrogare a legilor împotriva negării Holocaustului, propagandei legionare și antisemitismului In Comisia pentru Drepturile Omului din Senat a fost avizat favorabil un proiect care propune anularea legilor care interzic organizațiile și simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob și promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra omenirii. Avizul favorabil a trecut inclusiv cu voturile reprezentanților PSD din Comisie, pe lângă cele date de AUR și SOS. Comisia Europeană a aprobat cererea de plată 4 a României, în valoare de 2,62 miliarde de euro, din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență Pe de alta parte, un avertisment vine dinspre Guvern- România riscă o penalizare de peste 15 miliarde de euro, mai mult decât banii pe care-i mai avem de încasat din PNRR, din cauza zecilor de proiecte și reforme rămase neîndeplinite.  

Palatul Cotroceni a găzduit miercuri Summitul Formatului București 9 (B9) și al Țărilor Nordice, co-prezidat de președintele României, Nicușor Dan, și de președintele Poloniei, Karol Nawrocki. „Delivering More for Transatlantic Security” („Mai mult pentru securitatea transatlantică”) a fost tema întîlnirii. La finalul evenimentului s-a accentuat ideea colaborării strînse a aliaților cu SUA în cadrul NATO, s-a reiterat ideea că Federația Rusă este cea mai importantă amenințare la adresa Alianței Atlanticului de Nord şi ţările participante au convenit să susțină la summitul NATO de la Ankara, din iulie, conceptul NATO 3.0. Despre toate acestea am vorbit cu analistul de politică internațională Robert Lupițu, redactor-șef al platformei „Calea europeană”.La finalul summitului B9 și Țările Nordice s-a insistat pe ideea că Federația Rusă este cea mai importantă amenințare la adresa alianței. Ce rol are acest tip de declarație?Robert Lupițu: „Sigur, par cuvinte aruncate pe un document, însă dacă ne-am găsi în situația, puțin probabilă, ca la un summit aliat ulterior să nu mai vedem Rusia încadrată astfel, de fapt atunci ne-am da seama ce înseamnă a continua să numești Rusia o amenințare, pentru că în primul rînd este. Ea poate fi diluată în percepția publică pentru că tot timpul vedem lideri politici și documente oficiale care spun că Rusia este o amenințare, dar dacă cumva nu am mai spune asta, atunci cineva ar putea deduce că nu mai este. Şi nu este cazul, pentru că vedem instrumentarul de război clasic militar pe care îl poartă împotriva Ucrainei și de război hibrid cognitiv pe care îl poartă împotriva societăților sau infrastructurilor noastre.”Țările participante la summitul B9 și Țările Nordice au convenit să susțină la summitul NATO de la Ankara, din iulie, conceptul NATO 3.0. Despre ce este vorba?Robert Lupițu: „În momentul în care am încheiat relatările de la summitul de ieri, am mers pe formula că NATO 3.0 a intrat în dispozitivul strategic al alianţei la București – folosind o terminologie militar-geopolitică. Conceptul NATO 3.0 a luat naștere în luna februarie la reuniunea miniştrilor apărării din NATO de la Bruxelles, cînd Statele Unite au fost reprezentate de subsecretarul de stat al Pentagonului, al departamentului de război sau al apărării, Elbridge Colby, care este supranumit și artizanul strategiei naționale de apărare. Acolo el a prezentat conceptul de NATO 3.0. Practic, el a împărțit NATO în trei perioade. Perioada de NATO 1.0 care a existat de la momentul înființării, din 1949, pînă la finalul Războiului Rece. Conceptul de NATO 2.0 și anume redefinirea Alianţei și tot ce a urmat cu extinderile ulterioare. Şi NATO 3.0, în care ne-am afla acum sau urmează să ne aflăm, care se referă la faptul că Uniunea Europeană și Europa per ansamblu, aliații europeni trebuie să fie în măsură să asigure securitatea convențională a continentului, adică acea securitate specifică apărării convenționale de tip terestru, aerian și maritim, în timp ce Statele Unite vor rămîne implicate inclusiv din perspectivă neconvențională, adică descurajare strategică nucleară. Aceea a fost propunerea de la acel moment a Statelor Unite, care acum este preluată de către aliații de pe flancul estic, urmînd să fie propusă pentru summit-ul NATO de la Ankara.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Smart Money # 4 Cristi Tudorescu revine cu un nou episod din Smart Money! Analizăm împreună cele mai fierbinți subiecte economice ale momentului: Împrumuturile statului. Cât de mult ne costă instabilitatea politică actuală? Prețul la pompă. De ce nu scade benzina direct proporțional cu barilul de petrol de pe piețele internaționale? Peste Ocean: Radiografia economiei și a burselor americane 00:00:44 Subiectele ediției 00:01:30 Statul se împrumută mai scump 00:02:57 Sunt necesare noi împrumuturi? 00:04:15 Deficitul bugetar actual 00:05:15 Ce se întâmplă cu carburanții? 00:09:30 Măsuri luate de guvern 00:12:10 Inflația în Statele Unite și probabilități recesiune 00:15:04 Retragere de la conducerea Apple 00:18:17 Vestea bună. Reziliența economiilor europene 00:21:06 Vestea rea. Consecințele traficul restricționatprin strâmtoarea Ormuz 00:23:10 Secțiunea Q&A

Odată cu agravarea crizei politice, președintele Nicușor Dan a promis că indiferent de deznodământ, România va continua cu un guvern pro-occidental. Dar ce înseamnă astăzi, exact, a fi ”pro-occidental”, în contextul diviziunii tot mai clare dintre Uniunea Europeană și Statele Unite? La început, termenul ”pro-occidental” a părut doar un detaliu semantic.  Dar expresia a fost repetată cu insistență de președinte, ceea ce sugerează că și-o asumă și vrea să ne transmită ceva cu asta. Dar, ce anume? În lumea de azi, termenul ”pro-occidental” și-a pierdut o mare parte din relevanța sa tocmai din cauza diviziunilor lumii occidentale. Iar această diviziune este ilustrată cel mai clar în Strategia de Securitate a Casei Albe. Aceasta vede în modelul liberal european un adversar ideologic. Europa este zugrăvită drept un spațiu în declin. Construcția europeană este persiflată, Statele Unite își doresc parteneri aliniați politicii sale, dar luați separat țară cu țară și nu uniți într-un proiect - așadar, lipsiți de o voce comună. Cu alte cuvinte, slabi. Așa cum îi vrea și Rusia și cum îi vrea și China. Pretențiile lui Donald Trump de anexare a Groenlandei, punerea la îndoială a NATO, tentativele de a încheia o pace separată cu Rusia, peste capul Ucrainei și punând în pericol securitatea Europei, toate acestea spun multe despre puternica diviziune transatlantică. Citeste siNicuşor Dan: Eu doresc şi voi acţiona pentru ca România să fie guvernată de forţe pro-occidentale|Nu cred că e o chestiune serioasă suspendarea din funcţie Să mai adăugăm și amestecul fățiș al administrației Trump și al ideologilor MAGA în alegerile europene – și exact de partea forțelor care vor slăbirea Uniunii Europene și care reiau narativele Rusiei. Ruptura ideologică este evidentă. Nu poți să fii și cu modelul liberal și pluralist european, cu drepturile omului și protecția minorităților dar și cu ideologia MAGA care propovăduiește supremația rasei albe, care neagă egalitatea de gen și pentru care Kremlinul este un partener mai bun decât Bruxelles-ul. Ca și în cazul crizei interne, în care și-a declarat neutralitatea, președintele Nicușor Dan pare că refuză să ia o opțiune între modelul Europei liberale și ideologia MAGA. Poate că Nicușor Dan se simte vulnerabil, câtă vreme ideologii MAGA au criticat vehement anularea alegerilor din 2024, care lui i-au deschis drumul către Cotroceni. Și vrea, cu toată ființa sa, să evite scenariul în care, la Casa Albă sau la Mar-a-Lago, s-ar lua decizia ca favoritul să devină George Simion – dacă nu cumva însuși Călin Georgescu. Această teamă este de înțeles. Unii critici ai președintelui se tem chiar de mai mult. Ei amintesc poziționarea lui Nicușor Dan la referendumul pentru familie din 2018, vizitele la unele lăcașuri de cult cu rezonanțe legionare sau reticențele față de legea Vexler. În aceste condiții, dă de gândit anularea recepției de Ziua Europei și a vizitei președintei Parlamentului European, Roberta Metsola, pe motiv de criză politică internă. Tocmai că ar fi fost un minunat prilej de susținere a valorilor europene, într-un moment politic tulbure. Iată că, din nou, președintele României alege ambiguitatea.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

 Între timp, tensiunile militare rămân ridicate în regiune iar avertizarile privind o criza economica mondiala se inmultesc. În paralel, Israelul a analizat, în cadrul cabinetului de securitate convocat de Benjamin Netanyahu, o posibilă încetare a focului în Liban, însă premierul a anunțat ulterior că, pentru moment, țara sa va continua „să lovească Hezbollah”. Nicușor Dan ar urma sa participe la videoconferința organizată de presedintele francez si premierul britanic pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz.   Guvernul vrea să modifice regulile privind accesul producătorilor de energie la rețeaua Transelectrica, astfel încât să împiedice specula cu avizele tehnice de racordare Este vorba de proiecte fictive pentru care se obțin avizele și care apoi sunt vândute unor investitori care au nevoie rapid de respectivele documente.  Autoritatea Națională de Reglementare în Energie a propus deja cresterea garanțiilor financiare pentru racordarea la rețeaua electrică de la 5% la 20% din tariful de racordare, dar guvernul vrea masuri si mai aspre. Discutam in aceasta seara.   Moment istoric în Republica Moldova. Rusia reacționează furibund Un tren cu ecartament european standard a traversat Prutul fără să-și schimbe roțile la graniță. Evenimentul unic a fost luat în vizor de presa rusă, care echivalează renunțarea la ecartamentul rusesc cu un adevărat act de agresiune. 

O problemă spinoasă își face apariția în fața Uniunii Eruropene: cum să înapoieze banii împrumutați pentru finanțarea planurilor naționale de redresare și reziliență. Comisia și Parlamentul se află pe poziții diferite. ”A face datorii este mereu ușor pentru oamenii politici, a le rambursa e un pic mai complicat”. Această remarcă, a europarlamentarului Siegfried Mureșan, membru al grupului PPE, vine să deschidă o discuție sensibilă pentru întreaga Uniune Europeană. Iar întrebarea este cum dăm înapoi banii împrumutați de Uniunea Europeană pentru finanțarea programului NextGenerationEU, cunoscut mai bine ca PNRR. Să ne amintim: în 2020, Uniunea Europeană reușea o străpungere politică, atunci când se împrumuta în comun pentru a finanța revenirea post-pandemie. Întregul program destinat celor 27 de membri s-a ridicat la 740 de miliarde de euro, din care 360 de miliarde de euro fonduri nerambursabile, restul împrumuturi. Împrumuturile vor fi plătite de fiecare stat membru, în funcție de sumele atrase, cu dobândă la ratingul AAA al Uniunii Europene. De aceea, pentru o țară ca România, care se împrumută la dobânzi mari, creditele din PNRR sunt foarte avantajoase. Dar ce se întâmplă cu fondurile nerambursabile? Atenție, și aceștia sunt bani luați pe credit, dar ei vor fi înapoiați de Uniunea Europeană, nu de fiecare stat în parte. Cum? Aceasta-i întrebarea. UE are puține resurse proprii, ea se finanțează în special din contribuțiile statelor membre. Așa că, pentru a înapoia creditele din NextGeneration EU, Comisia Europeană a propus ca 10% din bugetul pe următorii șapte ani, aflat în acest moment în dezbatere, să meargă către aceste obligații. Parlamentul European vrea altceva  ... și anume ca bugetul multianual să nu fie afectat de aceste datorii, iar banii să fie dați înapoi din surse proprii ale UE. Dar, care? Ei bine, eurodeputații au pus ochii pe giganții tehnologici. Siergfied Mureșan, raportor pentru buget al Parlamentului European:   ”Poziția Parlamentului European este că rambursarea datoriilor nu trebuie să se facă pe seama politicilor existente ale Uniunii Europene. Este nefiresc ca cele mai mari companii digitale ale lumii, giganții tehnologici, să aibă cifre de afaceri semnificative în Uniunea Europeană, să aibă profituri considerabile și să nu plătească nici un fel de taxe aici. Ar fi nefiresc ca noi să reducem sprijinul pentru fermieri europeni, pentru IMM-uri europene, pentru cercetători europeni, pentru modernizarea de spitale sau de școli. În același timp în care giganții tehnologici fac afaceri și nu contribuie cu nimic la bugetul Uniunii Europene sau la bugetele statelor membre”, spune Siegfried Mureșan.   Atractivă la o primă vedere, propunerea Parlamentului are în față două obstacole majore. Primul: opoziția așteptată din partea Irlandei, care găzduiește branșele europene ale giganților americani și care de departe, primește cei mai mulți bani de pe urma impozitării acestora. Dacă taxa s-ar aplica la nivel european, Dublinul ar pierde o sursă importantă de venituri. Al doilea obstacol: Statele Unite. Administrația Trump este deja nemulțumită de reglementările europene în materie de IT. Iar o nouă taxă digitală ar face-o să fumege.     Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Manipulează Donald Trump piețele? Este întrebarea care a apărut ieri după analizele publicate de „Financial Times” și agenția de știri „Bloomberg”. Mai exact, luni, 23 martie a.c., cu un sfert de oră înainte ca președintele american să anunțe o veste bună referitoare la războiul din Orientul Mijlociu, pe piața de mărfuri s-au înregistrat mii de contracte, un volum mult mai mare decât cel obișnuit. Rezultatul declarației președintelui american a fost o scădere accentuată a prețului țițeiului, exact ceea ce anticipau tranzacțiile încheiate cu 15 minute înainte. Conform publicației „Financial Times”, pe bursele de mărfuri, luni 23 martie a.c., timp de două minute, între orele 6:49 și 6:50 (ora Washingtonului), s-au realizat tranzacții de 580 milioane de dolari, adică aproximativ 6.000 de contracte, ceea ce a însemnat, cantitativ, că au fost tranzacționate șase milioane de barili de țiței Brent și WTI. Agenția „Bloomberg” a precizat că în ultimele cinci sesiuni de tranzacționare volumul a fost de 700.000 de barili, adică de aproape nouă ori mai puțin decât în cele două minute de luni, 23 martie a.c. După 15 minute de la aceste tranzacții, Donald Trump a publicat o postare pe rețeaua sa socială în care se menționa că au avut loc discuții cu Iranul care vor duce la dezamorsarea crizei, iar piața a răspuns rapid, prețul barilului de țiței a scăzut imediat cu 14%, iar prețul acțiunilor unor companii americane și europene a făcut un salt. Economistul Paul Krugman, laureat al premiului Nobel, a declarat mass-media că există o explicație evidentă și anume o persoană apropiată de Donald Trump îi cunoștea intențiile și a exploatat aceste informații pentru a obține profituri substanțiale și rapide. Dar, oare, este vorba despre cineva apropiat de Donald Trump sau în cauză se află chiar președintele? Krugman precizează că nu este pentru prima dată când se întâmplă o situație de acest gen. Economistul reamintește mișcările suspecte înregistrate pe platforma de predicții Polymarket înainte de operațiunea SUA din Venezuela și de atacul asupra Iranului. Un trader a explicat pentru AFP că dincolo de volumul mare al tranzacțiilor este izbitor momentul în care acestea au avut loc. Când o poziție de piață se schimbă cu câteva minute înainte de un anunț care mișcă bursele înseamnă că există cineva care are informații confidențiale. Piața petrolului este un mediu foarte închis. Nu este vorba doar despre traderi care tranzacționează cantități viitoare, futures, ci despre un ecosistem format din companii petroliere, armatori și guverne, toți operând pe canale informaționale interconectate. Analistul de piață nu exclude ca mișcările să fi fost făcute de o companie petrolieră importantă. Cert este că la câteva ore după anunțul făcut de Donald Trump și după ce tranzacțiile au avut loc, președintele Parlamentului iranian a negat orice negocieri cu Statele Unite. Ne-am obișnuit ca autoritatea americană privind securitatea piețelor financiare, SEC, să fie foarte atentă cu manipularea pieței și cu eventuala folosire a unor informații privilegiate. Doar că despre situația de luni, 23 martie a.c., nu știm dacă autoritatea americană va declanșa o investigație care va merge până la capăt. Chiar la sfârșitul săptămânii trecute a mai apărut un caz de acest fel în care în centrul atenției este Elon Musk. Astfel, un juriu federal din San Francisco a decis că Elon Musk a înșelat acționarii Twitter în timpul procesului de achiziție a rețelei sociale. Avocații omului de afaceri au anunțat că vor face apel. Mai exact, două tweet-uri publicate de șeful Tesla în luna mai 2022 conțineau declarații false care au dus la scăderea prețului acțiunilor rețelei sociale. Daunele pricinuite acționarilor ar fi de 2,6 miliarde de dolari, conform avocaților reclamanților, dar suma nu este recunoscută și nici stabilită de tribunalul din San Francisco. Atât în cazul Donald Trump, cât și în cel al lui Elon Musk este greu de crezut că a fost doar întâmplarea. Mai degrabă a funcționat manipularea, dar totul rămâne de dovedit.

După ani de negocieri, Australia și Uniunea Europeană au semnat marți, la Canberra, un amplu acord de liber schimb. Documentul a fost semnat în timpul primei vizite a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Antipozi din actualul mandat. Dar în Europa, acordul este deja denunțat de sindicatele agricole. Semnarea acordului, după negocieri adesea aspre, vine într-un moment în care atât Uniunea Europeană cât și Australia se confruntă cu incertitudini sporite din cauza războiului din Orientul Mijlociu. Ambele încearcă să își diversifice piețele de export pentru a contracara presiunea din partea Statelor Unite și a Chinei. După cum remarcă EU Observer, acordul, aflat în curs de elaborare încă din 2018, a prins avânt pe măsură ce atât Bruxelles-ul, cât și Canberra au înțeles că trebuie să își reducă dependența de China și Statele Unite. După cum informează France Info, UE este în prezent al treilea partener comercial bilateral al Australiei și a doua cea mai mare sursă de investiții străine. Companiile europene au exportat bunuri în valoare de 37 de miliarde de euro. Principalele puncte de blocaj în negocieri au fost utilizarea de către Australia a indicațiilor geografice europene și accesul cărnii de vită australiene pe piața europeană. Vită, oaie, capră... Cota de carne de vită australiană permisă să intre în UE va crește de peste zece ori în următorul deceniu, deși va fi în continuare sub nivelul cerut de fermierii australieni. Doar o treime din cotă va fi aplicată în primii cinci ani, înainte de a intra în vigoare pe deplin. UE va autoriza, de asemenea, intrarea a 25.000 de tone de carne de oaie și capră australiană provenită de la animale hrănite cu iarbă, cu o implementare etapizată pe parcursul a șapte ani. Citeste siUn nou partener comercial privilegiat pentru UE: Australia Acordul va intra în vigoare după aprobarea de către Consiliul European. Bruxelles-ul, de partea sa, speră să evite o nouă reacție negativă din partea fermierilor, deja supărați de acordul comercial semnat la mijlocul lunii ianuarie cu țările Mercosur din America Latină. La rândul lor, producătorii europeni de automobile vor beneficia de creșterea pragului de impozitare a mașinilor de lux australiene pentru vehiculele electrice. Astfel, UE așteaptă să își crească cu 50% exporturile auto către Australia. De asemenea, așteaptă o creștere de 50% în sectorul produselor lactate. Potrivit Libération, principalele sindicate agricole din Europa denunță „concesiile inacceptabile” după acordul Mercosur. Grupul de lobby Copa-Cogeca, care reprezintă principalele sindicate europene, a condamnat totodată „impactul cumulat al acordurilor comerciale succesive”.    Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Președintele Donald Trump a amânat cu cinci zile ultimatumul adresat Teheranului. El a invocat discuții ”productive” cu partea iraniană. Piețele s-au liniștit pentru moment, dar scopul precis al Washingtonului rămâne în ceață, sunt de părere comentatorii. Mesajul lui Trump a fost „probabil cel mai conciliant de la începutul Operațiunii Epic Fury”, observă BBC. Totuși, „câteva întrebări importante rămân fără răspuns”, iar ”scopul precis” al discuțiilor invocate ”rămâne necunoscut”. „Nu este clar ce fel de discuții ar putea avea loc sau cine ar putea juca rolul de mediator”, adaugă The New York Times. Anunțul a liniștit temporar piețele și „i-a oferit președintelui un respiro, deoarece conflictul a trimis unde de șoc în economia globală (...) Președintele Trump are acum timp până vineri - un termen limită care ar putea fi probabil prelungit - pentru a găsi o modalitate de a redeschide Strâmtoarea Ormuz (...) Și dacă negocierile eșuează”, va avea la dispoziție resurse militare suplimentare prin desfășurarea a mii de pușcași marini aflați în drum spre Orientul Mijlociu. Citeste siApariția USS Tripoli, semnul că Trump declanșează invazia terestră în Iran? Potrivit Le Monde, președintele SUA a relatat luni pe rețeaua sa de socializare, TruthSocial, că discuțiile dintre Statele Unite și Iran au fost „foarte bune și productive”, fără a specifica detaliile acestora. De cealaltă parte agenția iraniană de știri Tasnim, se bucură că „Donald Trump a dat înapoi în fața credibilității amenințărilor militare iraniene împotriva infrastructurii vitale”. Un înalt oficial iranian din domeniul securității a spus, potrivit agenției, că „de la începutul războiului și până acum, au fost trimise mesaje de la anumiți mediatori către Teheran, la care răspunsul clar a fost că țara va continua să se apere până când va obține descurajarea necesară”. Turcia, Egiptul și Pakistanul au transmis mesaje între Statele Unite și Iran în ultimele zile, într-un efort de dezescaladare a conflictului, relatează Axios, citând o sursă americană. Înalți oficiali din cele trei țări au purtat discuții separate cu trimisul Casei Albe, Steve Witkoff și cu ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a declarat sursa. O sursă informată despre planurile de război ale Israelului a declarat pentru Reuters că Washingtonul a ținut Israelul la curent cu discuțiile sale cu Teheranul și că Israelul este probabil să urmeze exemplul Statelor Unite în suspendarea atacurilor asupra centralelor electrice și a infrastructurii energetice iraniene. Această evoluție vine după ce președintele american Donald Trump a declarat că va amâna atacurile planificate asupra siturilor energetice ale Iranului cu cinci zile, în urma a ceea ce a descris ca fiind discuții productive cu Teheranul.

Iranul a lansat rachete balistice asupra unei baze militare americane și britanice din Oceanul Indian. Israelul declară că atacurile Iranului „se vor intensifica semnificativ”, în timp ce Trump vorbește despre o „reducere” a forțelor armate din Orientul Mijlociu. Presa internațională analizează evenimentele. După cum observă NBC News, ”distanța la care s-a aflat tentativa de atac ar putea indica faptul că Iranul are capacități pentru lovituri la distanță lungă pe care le-a negat anterior, baza fiind la aceeași distanță de Iran ca o mare parte din Europa Centrală. Nu este clar, însă, dacă rachetele transportau o sarcină utilă sau cât de departe ar putea ajunge cu adevărat un astfel de atac, deoarece niciuna dintre rachete nu și-a atins ținta”. Le Figaro notează că simplul fapt că Iranul a încercat să atace la o asemenea distanță confirmă faptul că aceasta deține rachete balistice capabile să lovească mult dincolo de sfera sa de influență regională. ”Cu alte cuvinte, Teheranul poate viza baze occidentale chiar și în zone foarte îndepărtate, departe de Orientul Mijlociu”. După cum relatează Times of Israel, ”rachete cu o astfel de rază de acțiune ar plasa cea mai mare parte a Europei Occidentale în raza de acțiune a arsenalului de rachete al Iranului. Iranul a declarat până acum că are o limită autoimpusă pentru programul său de rachete balistice de  2.000 de kilometri. Cu toate acestea, oficialii americani au susținut de mult timp că programul spațial al Iranului i-ar putea permite să construiască rachete balistice intercontinentale”. O bază strategică După cum transmite Euronews, Diego Garcia este cea mai mare insulă din arhipelagul Chagos, baza de aici fiind amplasată strategic în Oceanul Indian. ”Deși teritoriul se află sub suveranitate britanică, baza este operată de SUA și are o infrastructură critică, inclusiv o pistă lungă pentru a găzdui bombardiere mari și un port natural adânc, potrivit pentru submarine nucleare și nave de război. Baza găzduiește o prezență militară semnificativă, subliniind rolul său în securitatea globală. Statele Unite staționează permanent acolo bombardiere strategice B-52 și B-1 și găzduiește, de asemenea, Escadrila 15 de Supraveghere Spațială pentru monitorizare prin satelit. Citeste siSurpriza și îndrăzneala Iranului. De ce ar trebui să fie îngrijorată Europa (Interviu) Prezența britanică, deși limitată ca număr, menține autoritatea administrativă și supravegherea juridică internațională asupra tuturor operațiunilor lansate de pe atol”. Iranul ar putea „destabiliza” Marea Roșie și Strâmtoarea Bab al-Mandab dacă SUA atacă Insula Kharg, a declarat o sursă militară, transmite BBC. Strâmtoarea Bab al-Mandab - cunoscută și sub numele de Poarta Lacrimilor - este un canal lat de 32 km care se află între Yemen, pe Peninsula Arabică, și Djibouti și Eritreea, pe coasta africană. Traseul duce până la Canalul Suez. Iar ziarul libanez L'Orient-Le Jour constată că în actualul context, Țările din Golf sunt împinse să exploreze noi alianțe și rute comerciale. Arabia Saudită și-a activat astfel conducta petrolieră Est-Vest, care leagă Golful de Marea Roșie prin portul Yanbu, permițându-i să ocolească complet Strâmtoarea Hormuz. Acest coridor ar putea deveni o axă strategică care leagă Oceanul Indian de Marea Mediterană, transformând echilibrul geopolitic și economic.

În acest nou episod Baricade, Cătălin Striblea și Radu Naum analizează situația tensionată din Iran, în urma intervențiilor militare recente desfășurate de Israel și Statele Unite ale Americii. Ce se întâmplă când democrațiile decid că o dictatură a devenit prea periculoasă? Pot interveni militar în numele libertății sau al securității? Și unde se termină principiile și începe geopolitica? Discuția pornește de la reacțiile nepoliticoase din social media și ajunge la teme mult mai mari: propaganda, adevărul în politică, discursurile liderilor occidentali și echilibrul global dintre marile puteri. De la comparații neașteptate cu filmul Apocalypse Now până la analiza relațiilor dintre Rusia, China și Iran, episodul explorează limitele puterii democrațiilor într-o lume tot mai instabilă. Un episod despre război, propagandă, democrație și despre cât de fragilă este stabilitatea globală.

Războiul din Iran continuă și presa internațională își pune tot mai insistent întrebări cu privire la planurile administrației Trump. Au avut ei în vedere toate consecințele unei asemenea operațiuni? După cum comentează The Wall Street Journal, ”Donald Trump a îmbrățișat intervenționismul total. Venezuela, Iran, Cuba... După ce a petrecut ani de zile denunțând intervențiile militare americane în străinătate, ocupantul Casei Albe pare să-și fi făcut o specialitate din răsturnarea, încolțirea sau asasinarea liderilor străini”. The Atlantic atenționează că ”planul israeliano-american privind înarmarea unei insurgențe kurde în Iran riscă să dea greș. Mulți iranieni și observatori se tem că milițiile etnice ar putea avea obiective teritoriale și separatiste, ceea ce ar duce Iranul pe calea dezintegrării sau a războiului civil”. Un război civil iranian ”nu este în interesul Americii”, titrează Foreign Policy. ”Israelul ar putea saluta haosul produs de prăbușirea regimului. Statele Unite și aliații săi, nu. Citeste siAdunarea Experţilor a ales noul lider suprem al Iranului. Numele său nu a fost anunţat Președintele a lansat acest război îndemnând poporul iranian să răstoarne guvernul. Poate că a presupus că regimul se va prăbuși instantaneu. Dar când nu s-a întâmplat, într-o zi sau două, și-a schimbat discursul. A început să mediteze la relațiile cu potențialii lideri din cadrul regimului și să laude intervenția SUA în Venezuela ca model perfect de urmat”. ”Confruntată cu tendințele agresive ale lui Trump, Europa trebuie să se echipeze pentru a exercita influență asupra lumii”, scrie Le Monde:   ”Trebuie să luăm în serios ce spune Trump: este gata să facă înțelegeri cu fiecare mullah și chavist de pe planetă, cu condiția ca firmele americane să pună mâna pe bogățiile Iranului sau Venezuelei. Același lucru este valabil și pentru mineralele din Groenlanda, Ucraina sau Rusia. Afacerile sunt afaceri, iar Trump intenționează să folosească forța pentru a face afaceri profitabile oriunde se găsesc, cu mâna pe armă, la fel ca puterile coloniale europene din trecut”.   The Conversation avertizează că dacă războiul va închide Strâmtoarea Ormuz, cel mai important punct de blocare a petrolului din lume, ar putea urma un haos economic global. ”Zona este una cheie pentru petroliere și transportoare de gaze naturale lichefiate, astfel încât perturbările afectează direct aprovizionarea globală cu energie. În plus, o dependență mai puțin cunoscută este aceea că o treime din comerțul mondial cu îngrășăminte trece prin strâmtoare. Atât lanțurile de aprovizionare cu energie, cât și cele agricole au fost deja destabilizate de războiul din Ucraina. Creșteri suplimentare ale prețurilor ar putea avea consecințe de amploare”. Unde se va ajunge?- se întreabă La Stampa: ”Mulți așteaptă cu o convingere aproape mesianică marea revoltă populară iraniană care va răsturna în cele din urmă regimul după decenii de opresiune. Dar există scenariul de care este îngrijorată întreaga lume: o escaladare necontrolată care va atrage noi armate în luptă pentru a transforma un conflict regional în ceva mult mai amplu.” (Sursa: Eurotopics)

Leaders Special. Cătălin Striblea a fost live despre consecințele războiului pornit de Statele Unite în Iran. Cristian Grosu, redactorul șef al publicației Curs de guvernare este invitat. Vedem de ce au pornit SUA războiul, care este planul lui Trump. Ce sper să obțină și de fapt cum redesenează harta geopolitică a lumii. Așteptăm opiniile și întrebările voastre.

Președintele francez Emmanuel Macron a vorbit luni despre o cooperare sporită cu națiunile europene în domeniul nuclear. El a menționat Germania, Polonia, Grecia, Olanda, Belgia, Danemarca și Suedia. Cooperarea ar include exerciții nucleare comune și, în cele din urmă, potențiala desfășurare temporară de avioane de vânătoare franceze cu capacitate nucleară în țările aliate. Mișcarea a fost salutată de potențialii aliați, dar nu chiar toată lumea este încântată...  Este cea mai mare schimbare nucleară europeană de la Războiul Rece încoace, consideră Politico. Președintele francez a indicat amenințările din partea Rusiei și Chinei, precum și schimbarea priorităților de apărare ale SUA drept motive pentru dezvoltarea armelor atomice. Mai mulți lideri europeni au reacționat pozitiv. Cancelarul german Friedrich Merz și-a exprimat aprobarea, confirmând pe rețeaua de socializare X „măsuri concrete înainte de sfârșitul acestui an”. Polonia, la rândul său, „se află în discuții cu Franța și un grup de aliați europeni apropiați cu privire la programul avansat de descurajare nucleară”, a declarat la rândul său premierul Donald Tusk. „Ne înarmăm împreună cu prietenii noștri, astfel încât dușmanii noștri să nu îndrăznească niciodată să ne atace”, a adăugat el. Premierul suedez Ulf Kristersson consideră că inițiativa franceză poate „contribui la consolidarea capacităților colective ale Europei”, care „de la cel de-al Doilea Război Mondial […] nu au fost niciodată mai importante”. Citeste siConflictul din Orientul Mijlociu: Franţa trimite portavionul „Charles-de-Gaulle” în Mediterană Premierul suedez a precizat însă, „că discuțiile vor avea loc «în consultare cu Statele Unite» și NATO.  Iar un purtător de cuvânt al NATO a salutat evoluțiile în domeniul descurajării nucleare franceze și a precizat pentru AFP că se așteaptă cu nerăbdare o cooperare îmbunătățită cu Parisul pe această temă. Danemarca, țară care „a încheiat un acord de cooperare cu Franța privind descurajarea nucleară”, a salutat inițiativa prin vocea prim-ministrului Mette Frederiksen, Aceasta va „complementa și în niciun caz nu va înlocui” angajamentele Danemarcei în cadrul NATO, a precizat ea. Totuși, „unele țări, precum Italia, par reticente în acest stadiu”, notează ziarul Le Parisien. Roma vede în această inițiativă o încercare a Franței de a-și impune poziția de lider în Europa”. Giorgia Meloni ”continuă să favorizeze umbrela de securitate americană”, mai observă ziarul. Și încă un detaliu punctat de Le Parisien: perspectiva alegerilor prezidențiale din 2027 ridică îngrijorări la Berlin că o Franță condusă de Reuniunea Națională (RN) ar putea într-o zi să se schimbe în această chestiune”.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Presa internațională analizează consecințele războiului împotriva Iranului, din perspectivă strategică și economică – de la prețul petrolului, la efectele asupra Rusiei și Chinei. ”Bombardând petro-monarhiile din Golf, ayatollahii au adăugat o imbecilitate strategică ideologiei lor obscurantiste”, consideră Le Figaro. Ziarul se întreabă de ce a început Iranul să bombardeze petro-monarhiile din Golf, care făcuseră tot posibilul să-l convingă pe Trump să nu intre în război. Și dacă nu ar fi fost mai inteligent să nu atace niciun stat sunnit, să-și concentreze toate atacurile împotriva Israelului și să încerce să-i incite pe predicatorii musulmani împotriva „diavolilor” sioniști. Dar ce se poate întâmpla cu prețul petrolului? Financial Times vede două scenarii:  Cum 20% din vânzările globale de petrol trec prin Strâmtoarea Ormuz, închiderea  pe termen mai lung ar provoca „un șoc monumental asupra prețurilor globale”. Citeste siTeheranul ameninţă Europa să nu se implice în războiul din Iran. "Porţile iadului se vor deschide" Prețul barilului ar putea depăși pragul de 100 de dolari, prevăd specialiștii. Piața gazelor naturale ar fi, de asemenea, afectată, intensificând și mai mult presiunile inflaționiste asupra economiilor majore, în special în Europa. Al doilea scenariu, cel mai probabil, este și cel mai puțin grav: strâmtoarea nu este complet închisă. În acest scenariu, prețul pe baril ajunge la cel puțin 80 de dolari. Un lucru este sigur: o creștere cu 10 dolari a prețului barilului „nu va schimba fundamental jocul” pentru inflație și creștere. Citeste siConflictul din Orientul Mijlociu: Franţa trimite portavionul „Charles-de-Gaulle” în Mediterană The New York Times analizează consecințele globale ale intervenției în Iran. ”Teheranul este, alături de Moscova și Beijing, un pilon al axei autocrațiilor care amenință lumea democratică în ansamblu. Acei membri ai stângii americane care îl critică pe Trump pentru că nu se opune vehement lui Vladimir Putin ar trebui cel puțin să ia în considerare faptul că Teheranul a furnizat Rusiei drone și tehnologii. Și acei conservatori americani care îl critică pe Trump pentru devierea resurselor militare din Pacific către războiul din Iran ar trebui, de asemenea, să remarce că Iranul furnizează în secret Chinei o mare parte din petrolul său. Dacă Teheranul nu va mai face parte din această axă, adversarii noștri rămași vor fi mai slabi”. Obișnuiesc Statele Unite să asasineze șefi de state? CNN constată că, odată cu uciderea lui Ali Khamenei este pentru prima dată în istoria modernă când SUA recurge la această metodă - în acest caz, colaborând cu Israelul Saddam Hussein a fost spânzurat după un proces desfășurat de autoritățile din Irak, după ce SUA au invadat țara și i-au răsturnat guvernul. Moammar Gaddafi din Libia a fost ucis după ce a fost capturat de forțele revoluționare, ajutate de o campanie multinațională de bombardamente. După al Doilea Război Mondial, aliații i-au judecat pe liderii naziști la Nürnberg. SUA a fost complice la răsturnarea și uciderea dictatorului vietnamez Ngo Dinh Diem, care anterior fusese susținut de Washington. CIA a fost implicată direct și în secret în înlăturarea de la putere din 1973 a liderului chilian Salvador Allende, care apoi s-a sinucis...

Liderul PNL Iași, Alexandru Muraru, declară într-un interviu la RFI că și-ar fi dorit un mesaj mai ferm de susținere din partea României a Statelor Unite și Israelului, în contextul conflictului din Iran. Deputatul critică pe de altă parte PSD, pentru că se opune reformării statului. Alexandru Muraru, despre Iran: ”Aș fi vrut să văd și un mesaj mai ferm și mai vocal din partea României, mai politic, de susținere pentru Statele Unite ale Americii și Israel, care ar fi fost mai justificat în primul rând din prisma interesului de securitate românesc, pentru că România este stat de frontieră al NATO, cel mai important pilon de securitate pe care se sprijină România este SUA și parteneriatul strategic”. Despre PSD și tensiunile din coaliție: ”Principala preocupare pentru PSD este acum de a pune piedici, contre, la proiectul de buget și să vadă ce avantaje mai poate obține”. Despre propunerile de șefi ai marilor parchete: ”Aceste propuneri nu schimbă foarte mult în justiția din România. Nu am asistat decât la o rocadă. Cred că arată totuși a un pas bătut pe loc”.

Președintele american Donald Trump își intensifică presiunea asupra Iranului. El a avertizat că se vor întâmpla „lucruri rele” dacă Iranul nu va accepta condițiile puse de Washington. De partea sa, Iranul spune că vrea să negocieze dar este gata și de o confruntare. Comentatorii discută despre consecințele unui atac american, în Orient dar și în Statele Unite.   L'Express vorbește despre îngrijorările de la Pentagon cu privire la o potențială confruntare cu Iranul. ”În timp ce Statele Unite își adună trupele în jurul Iranului, șeful Statului Major Interarme, Dan Caine, și-a exprimat rezervele cu privire la un potențial atac, subliniind riscurile pentru soldații americani și un stoc insuficient de muniție”.   The Independent relatează că  Trump a ripostat pe platforma sa de socializare împotriva a ceea ce a numit „știri false” lansate de Caine. Potrivit ziarului, ”Trump ia în considerare un atac asupra Iranului de săptămâni întregi, ceea ce ar putea răspândi haos și conflict în regiune. Iranul reprezintă o amenințare puțin perceptibilă pentru SUA, iar un atac neprovocat ar încălca probabil dreptul internațional. Iranul și-a exprimat speranța că negocierile pot da roade, dar a respins ceea ce numește o serie de cereri maximaliste ale SUA cu privire la îmbogățirea nucleară, rachetele balistice și sprijinul pentru intermediari regionali. Analiștii au remarcat că multe dintre cerințele Washingtonului adresate Teheranului se aliniază cu prioritățile israeliene”.   The Washington Post atenționează că ”deși Statele Unite au baze în regiune, în special în Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, aceste țări refuză să permită lansarea unei ofensive împotriva Teheranului de pe teritoriul lor de teama represaliilor. Prin urmare, o astfel de operațiune ar prezenta riscuri nu doar pentru personalul militar desfășurat la fața locului”. Le Monde își pune întrebări cu privire la amenințările americane și adevăratul lor scop. ”Donald Trump vorbește despre un război ale cărui obiective rămân nedefinite deocamdată. Încearcă președintele SUA să-și consolideze poziția pentru negocieri ulterioare sau să distrugă un program nuclear despre care susținea în iunie că a fost anihilat? Să fie, oare, ținta programul de rachete balistice dezvoltat de Teheran, o amenințare reală pentru toți vecinii Republicii Islamice? Are el în vedere o schimbare de regim la Teheran, un rezultat care cu greu ar putea fi obținut prin bombardamente, oricât de masive ar fi fost acestea? Oscilările sale din timpul revoltei din ultimele săptămâni, inclusiv promisiunea unui ajutor care nu s-a materializat niciodată, au arătat că poate fi indiferent față de soarta poporului iranian. Donald Trump este amator de gesturi mărețe, campanii scurte urmate de un comunicat de victorie. Nu există nicio garanție că situația Iranului se pretează acestei abordări”.   USA Today analizează consecințele interne ale deciziilor lui Donald Trump. ”Criticat de MAGA pentru întâlnirile sale frecvente cu lideri străini la Casa Albă și pentru concentrarea generală pe războaie și încheierea de acorduri de pace, președintele și-a intensificat călătoriile interne înainte de alegerile de la jumătatea mandatului Imaginea unui Trump care va ataca Iranul pentru a doua oară, exact când urmează să facă un turneu prin țară, nu ar fi una ideală”.

Ce se va întâmpla în Europa după Conferința de securitate de la München? Comentatorii de pe ambele maluri ale Atlanticului încearcă să găsească răspunsul. Un lucru e clar: schimbarea nu mai poate fi oprită. Euronews vorbește despre „vântul schimbării” , amintind de hitul formației Scorpions din 1990. După 1989, expresia simboliza ”promisiunea unei ordini mondiale unite și liberale”. Astăzi, ”la sfârșitul celei de-a 62-a Conferințe de Securitate de la München, vântul s-a schimbat. Ne lovește direct - și nu mai vine doar din Est. Vine chiar din interiorul Occidentului și zguduie fundațiile structurii noastre de securitate mai mult ca niciodată. Cea mai mare schimbare geopolitică din trecut a fost prăbușirea blocului estic. Cea mai mare schimbare de astăzi este transformarea Occidentului în interiorul său. Citeste siRubio la München: cuvintele frumoase nu ascund realitatea Vântul s-a schimbat - și vine din direcții pe care le-am crezut mult timp sigure. Europa are la dispoziție resurse enorme: putere economică, capital intelectual și experiență diplomatică. Cu toate acestea, acest potențial nu trebuie utilizat doar retoric, ci și în mod real”. De partea sa, Le Monde invocă necesitatea unității europene. ”Observarea unei înstrăinări durabile între Statele Unite și Uniunea Europeană, care a reieșit din discursul lui Marco Rubio rostit sâmbătă în Germania, îi obligă pe europeni să nu mai apară ca divizați. Când administrația americană prezintă o imagine apocaliptică a Uniunii Europene ca pe un cimitir al ambițiilor, identităților și libertăților, UE poate riposta cu acuzații de negare a schimbărilor climatice, respingere a științei, derivă plutocratică și tendințe autoritare. „Civilizația occidentală” pe care Moscova o denigrează, nu mai are aceeași definiție de ambele părți ale Atlanticului, iar europenii nu au absolut niciun motiv să o abandoneze pe a lor”. ”Căsătorie de conveniență” Publicația poloneză Polityka, citată de Eurotopics, vede deja conturarea unui nou curs: ”Atitudinea prietenoasă a reprezentantului de la Washington a fost binevenită, dar fără mari iluzii. Cursul pentru consolidarea capacităților de apărare ale Europei a fost stabilit de mult timp și este acum larg acceptat, deși este implementat cu viteze diferite de către diferiți actori” Dincolo de Ocean, The Wall Street Journal consideră că SUA și Europa ”nu mai sunt suflete pereche și intră într-o căsătorie de conveniență”. Potrivit ziarului, ”provocarea majoră în materie de securitate, văzută dinspre capitalele europene, este reprezentată de războiul Rusiei de subjugare a Ucrainei și de posibilele planuri ale Moscovei asupra statelor baltice și a altor părți ale Uniunii Europene. Președintele Trump, în schimb, a vorbit în repetate rânduri despre Rusia ca despre o sursă de afaceri importante și o posibilă protecție împotriva Chinei. Presiunea exercitată de Trump asupra Ucrainei pentru a accepta un acord de pace în termenii Rusiei și a ceda teritorii necucerite din regiunea Donețk, a fost o sursă de tensiune transatlantică timp de luni de zile. Întrucât Trump îl prezintă pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski drept un obstacol în calea păcii, problema ar putea declanșa o altă criză în relațiile transatlantice în următoarele săptămâni, se tem mulți lideri europeni”.

Emisiunea Moldova Zoom, pe care o realizăm de jumătate de an la RFI România, a câștigat aseară premiul „Excelența în jurnalism”, categoria radio, oferit de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR). Moldova Zoom este singura emisiune cotidiană din presa din România dedicată actualității din Republica Moldova. „Un proiect nou pentru spațiul informațional din România și o abordare foarte echilibrată din punctul de vedere al selectării și prezentării subiectelor”, așa a explicat opțiunea juriului pentru Moldova Zoom Dan Constantin, președintele UZPR. „RFI România va menține și pe viitor angajamentul pentru acest proiect de importanță publică în cadrul căruia construim poduri informaționale și un spațiu românesc unic”, declară redactorul-șef Ovidiu Nahoi. Temele ediției: - Republica Moldova ar putea trece din nou printr-un val de scumpiri a energiei. Asta după solicitarea operatorilor de energie. Bombardamentele din Ucraina se văd și în facturile cetățenilor moldoveni. De ce? Ne explică jurnalistul Vitalie Cojocari în ”Cronica lui Vitalie”. - Europa pleacă de la München fără ruptura transatlantică temută, dar și fără un răspuns clar la întrebarea-cheie: cum și când se termină războiul din Ucraina? La patru ani de la începutul războiului, există premise reale pentru o pace durabilă sau doar pentru o pauză fragilă? Liliana Barbăroșie a discutat subiectul cu Dumitru Mînzărari, expert în securitate și lector la Baltic Defence College. - La Chișinău are loc astăzi reuniunea Biroului Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei. - Autoritățile din ministere și alte instituții moldovene vor efectua vizite în Statele Unite, după negocierile dintre președinta Maia Sandu și secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, de la Munchen. - O nouă rundă de negocieri pentru pacea în Ucraina începe astăzi la Geneva între reprezentanții Rusiei, SUA și Ucrainei. - La Chișinău are loc, în premieră, extinderea celui mai amplu proiect dedicat sculpturii românești contemporane, „Luna Sculptorilor Români”. - Marți și miercuri în Republica Moldova sunt valabile un Cod Portocaliu și un Cod Galben de precipitații puternice și intensificări ale vântului. Știrile zilei: La Chișinău are loc marți reuniunea Biroului Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei (CALRE). În cadrul reuniunii va fi efectuat un schimb de opinii privind reforma administrației publice locale, inițiată în Republica Moldova, anunță Guvernul de la Chișinău. Republica Moldova deține în această perioadă președinția prin rotație a Consiliului Europei. *** Autoritățile din ministere și unele instituții din Republica Moldova vor efectua o serie vizite în Statele Unite ale Americii, după negocierile dintre președinta Maia Sandu și secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, de la Munchen. Inițiativa acestei întâlniri a venit din partea americană, a declarat ambasadorul Moldovei în SUA, Vladislav Kulminski, în cadrul unei emisiuni la TV8. „Întâlnirea este importantă și pentru că SUA continuă să joace un rol-cheie pentru Moldova în ceea ce privește asigurarea securității. Datorită acestei întâlniri, multe inițiative vor putea fi accelerate”.  Potrivit diplomatului, negocierile dintre Maia Sandu și Marco Rubio au fost pregătite din timp de serviciile diplomatice ale ambelor țări. Mai mult, inițiativa a venit din partea americană, ceea ce a reprezentat un semnal clar că Moldova continuă să se afle în atenția Washingtonului.  Diplomatul a subliniat că vizitele vor fi la nivel de ministere și instituții din domeniul energetic și economic și că negocierile sunt de o importanță majoră și „vor ajuta la deschiderea unui nou capitol” în relațiile bilaterale. *** O nouă rundă de negocieri pentru pacea în Ucraina începe astăzi la Geneva între reprezentanții Rusiei, SUA și Ucrainei. Negocierile vor fi unele dificile. Este puțin probabil ca războiul să se încheie prea curând, pentru că Putin va face totul pentru a-l prelungi, a declarat la RFI analistul politic Nicolae Țibrigan, cercetător la Academia Română. *** La Chișinău are loc, în premieră, extinderea celui mai amplu proiect dedicat sculpturii românești contemporane, „Luna Sculptorilor Români”, ajuns la cea de-a VI-a ediție. Evenimentul marchează sărbătorirea a 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși și integrează capitala Republicii Moldova în circuitul internațional al acestui demers cultural, consolidând dialogul artistic dintre România și Republica Moldova. Expoziția este realizată în parteneriat cu Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova, în cadrul proiectului inițiat de Ateneul Național din Iași, cu sprijinul Primăriei Municipiului Iași, și desfășurat sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, și include artiști plastici din ambele țări, notează TVR Moldova. *** În această dimineață, circulația pe drumurile publice din Republica Moldova se desfășoară în condiții de iarnă. Astăzi și mâine este valabil un Cod Portocaliu și Cod Galben de precipitații puternice și intensificări ale vântului. Potrivit meteorologilor, în zonele aflate de codul portocaliu se așteaptă ninsori și lapoviță abundentă, cu cantități între 20 și 35 de litri pe metru pătrat. Vântul va sufla cu rafale de până la 15-20 metri pe secundă. Va viscoli, se vor forma troiene, iar vizibilitatea va fi redusă. Pe drumuri este posibil să se formeze ghețuș, iar izolat se pot produce depuneri de lapoviță și polei. Agenția națională a drumurilor îndemnă șoferii să manifeste prudență sporită. În următoarele zile, temperaturile ar putea coborî până la -10 grade noaptea.

Ultimele schimbări de pe scena politică internațională fac tot mai evidentă ruptura dintre Statele Unite ale Americii și țările europene. Amenințările privind anexarea Groenlandei, arestarea președintelui Venezuelei și declarațiile acide ale liderului de la Washington, Donald Trump, i-au determinat pe liderii europeni să caute soluții pentru consolidarea puterii și autonomiei continentului.În acest context tensionat, declarațiile politicienilor români par în continuare ambigue, necoordonate și prudente. Însă, mai devreme sau mai târziu, România ar putea fi pusă în fața unei alegeri clare.În acest episod din „Politică la minut by Recorder”, Răzvan Petri și Vlad Adamescu analizează taberele care se conturează în societate și discută care ar fi cea mai potrivită direcție pentru România.Invitat: politologul Marius Ghincea, despre consensul de la Snagov și momentul în care România a ales calea transatlantică.#recorder #politicalaminut #politicaexterna

Aplauze după discursul secretarului de stat Marco Rubio la Conferința de securitate de la München. Dar a contribuit aceasta la o reparare a relației transatlantice, grav avariate de Donald Trump? Nu tocmai, sunt de părere comentatorii. Rubio și liderii europeni sunt de acord asupra unui lucru: vechea ordine mondială „nu mai există”, transmite CNN: ”Forumul a avut loc la doar câteva săptămâni după o altă întâlnire tensionată a liderilor mondiali de la Davos, Elveția, în care Trump a ținut un discurs critic față de liderii europeni pentru politica lor de migrație și s-a plâns că SUA au fost exploatate de aliații europeni”. The New York Times observă că, „spre deosebire de vicepreședintele american J.D. Vance, care anul trecut i-a acuzat pe europeni că cenzurează partidele de extremă dreapta în detrimentul libertății de exprimare, domnul Rubio a acționat diplomatic, subliniind secolele de istorie comună dintre țara sa și Europa, de la colonizarea Americii până la lupta împotriva comunismului în timpul Războiului Rece.” Citeste siRaportul Conferinței de la München din acest an are o notă îndrăzneață, pentru că portretizează SUA în rolul de demolator al ordinii internaționale (Analist) ”După distrugere, repararea. Între cei doi candidați la funcția de succesor al lui Donald Trump, Vance și Rubio, votul european a fost exprimat”, consideră Le Figaro. ”Rămân însă întrebări. Prima îi privește pe americani: În ce măsură poate fi adoptată de Casa Albă și aprobată de un președinte american care susține că „Europa s-a terminat” retorica liniștitoare a lui Marco Rubio, care contrastează puternic cu unilateralismul brutal al lui Donald Trump? A doua îi privește pe europeni. Este viziunea asupra lumii a lui Marco Rubio, care prezintă un continent subordonat de bunăvoie Statelor Unite, compatibilă cu cea a Europei de astăzi?  Vor reuși europenii să țină pasul cu Statele Unite în materie de apărare? Dar mai presus de toate, vor dori aceeași politică de imigrație? Răspunsul va veni la München, în 2027. Și în capitalele europene care vor organiza în curând alegeri”. Revista germană Der Spiegel nu se arată prea convinsă de prestația lui Marco Rubio, pe care îl descrie drept ”omul pus să care molozul”. ”Pare abordabil, dar asta nu schimbă nimic: Marco Rubio a reprezintat politica externă a lui Donald Trump la Conferința de Securitate de la München”. „Este însă dificil de stabilit dacă aplauzele au reflectat o aprobare autentică sau doar o ușurare față de un discurs care a fost mai puțin agresiv decât se aștepta”, notează cotidianul spaniol El Mundo. ”Discursul lui Marco Rubio a avut un ton conciliant, dar a fost în esență trumpian”, este de părere Süddeutsche Zeitung. Cuvintele frumoase nu au reușit să ascundă realitatea. „Iar realitatea este aceasta: Europa și America lui Donald Trump trăiesc în două lumi extrem de diferite când vine vorba de politică. (...) Acest lucru este valabil mai ales având în vedere că președintele american amenință în mod regulat că va ocupa un teritoriu danez autonom: Groenlanda”.

Lumea a văzut o Americă mult mai puțin ofensivă la Conferința de Securitate de la München din acest an. Este aceasta și reflectarea unei schimbări de politică? Unul dintre liderii proeminenți ai Europei vede o schimbare de ton, nu de substanță. Când vine vorba despre abordarea Rusiei sau a relației transatlantice, cuvintele unui anumit lider european devin repere importante. Vorbim despre președintele finlandez Alexander Stubb. Țara sa are o experiență de lungă durată în a ține Rusia sub radar – prin descurajare militară și diplomație. Atlantist convins, Alexander Stubb a reușit să clădească o bună relație personală cu dificilul președinte american Donald Trump. Și asta eventual la o partidă de golf, dar fără a-l linguși sau a-și afirma întotdeauna acordul cu liderul de la Casa Albă. În cazul Groenlandei, de exemplu, Stubb s-a situat clar de partea Danemarcei și a Europei. Într-un interviu pentru Politico, în marja Conferinței pentru Securitate de la München, președintele finlandez a atras atenția că politica americană față de Europa nu s-a schimbat fundamental, cu tot discursul mai împăciuitor al secretarului de stat Marco Rubio, în comparație cu cel de anul trecut al vicepreședintelui JD Vance. „Politica externă americană s-a schimbat”, a declarat Alexander Stubb, referindu-se la Strategia de Securitate Națională a SUA, care a rezervat unele dintre cele mai dure remarci aliaților din Europa și la mesajele recente ale unor oficiali de rang înalt. Un mesaj este ideologic, este foarte MAGA... iar al doilea este America pe primul loc.” ”Relația transatlantică nu se încheie” Potrivit lui Alexander Stubb, comentariile lui Rubio despre Statele Unite care mută povara apărării convenționale către Europa, concentrându-se în același timp pe emisfera vestică și Asia, nu sunt foarte diferite de cele ale lui Vance. Totuși, președintele finlandez crede că discursul secretarului de stat american a mai ”redus temperatura în relația transatlantică”, Stubb a menționat că a vorbit cu Rubio aproximativ o jumătate de oră după discurs, adăugând: „Respectăm alegerile suverane ale țărilor”. Potrivit analizei președintelui finlandez, comentariile lui Rubio au arătat o ordine clară a priorităților pentru Washington: „Nr. 1 este emisfera vestică, nr. 2 este Indo-Pacificul și apoi nr. 3 este Europa.” Stubb a susținut că europenii ar trebui să înțeleagă schimbarea americană condusă de Trump. Președintele finlandez - un atlantist de lungă durată - a subliniat, de asemenea, că integrarea militară a Finlandei cu Statele Unite este anterioară aderării la NATO, iar cooperarea bilaterală „este mai bună decât a fost vreodată”. Relația transatlantică nu se încheie, a susținut el, ci evoluează către un echilibru diferit al rolurilor. „Este în interesul Statelor Unite să aibă forțe de apărare foarte puternice în Finlanda, Suedia și Norvegia”, a spus Stubb. „Haideți să continuăm să lucrăm la acest parteneriat transatlantic”, a îndemnat președintele finlandez. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

A început depunerea candidaturilor pentru cea de-a cincea ediție a Premiilor europene pentru producția ecologică. Candidații pot aplica online până la 26 aprilie 2026, inclusiv. Premiile cuprind șapte distincții, acordate pentru șase categorii, și recunosc actorii din lanțul valoric al sectorului ecologic care au dezvoltat proiecte inovatoare, durabile și inspiratoare, generând valoare adăugată pentru producători și consumatori. În prezent, suprafața cultivată ecologic în Uniunea Europeană se ridică la aproximativ 17 milioane de hectare, reprezentând 11% din totalul terenurilor agricole, cu aproape 1,5 puncte procentuale peste nivelul din 2022, dar încă mult sub ținta de 25% stabilită pentru 2030. Cele mai întinse suprafețe destinate agriculturii ecologice se află în Franța, Spania, Italia și Germania. Statisticile arată că agricultura organică este atractivă în primul rând pentru tinerii fermieri. Reamintim că, la ediția precedentă, România a avut doi finaliști: un producător de miere din județul Sibiu și o piață volantă din Suceava.   Bruxelles relaxează limitele pentru îngrășămintele RENURE Comisia Europeană a adoptat oficial noi norme privind utilizarea gunoiului de grajd procesat (RENURE) în agricultură. Regulile vor contribui la reducerea dependenței fermierilor de importurile de fertilizanți, permițând utilizarea îngrășămintelor RENURE peste limita actuală stabilită de Directiva privind nitrații. Noile măsuri urmăresc reducerea costurilor pentru fermieri și sporirea autonomiei strategice a sectorului agricol din blocul comunitar. Executivul european precizează că utilizarea RENURE se va face în condiții care asigură protecția apelor și a mediului. Normele vor intra în vigoare la 20 de zile după publicarea acestora în Jurnalul Oficial și se vor aplica în statele membre care aleg să autorizeze RENURE și să transpună modificarea Directivei privind nitrații în legislația națională.   Raport european: ecosistemele au nevoie de măsuri mai rapide Cel de-al 7-lea raport privind biodiversitatea, publicat săptămâna trecută, evidențiază progresele realizate de Uniunea Europeană în îndeplinirea angajamentelor asumate, dar arată că sunt necesare acțiuni mai rapide în toate statele membre pentru a asigura ecosisteme sănătoase, apă curată și sisteme alimentare reziliente. Politicile europene prevăd alocarea a până la 10% din bugetul blocului comunitar, în 2026 și 2027, pentru sprijinirea biodiversității, prin politica agricolă comună, politica comună în domeniul pescuitului, politica de coeziune și programul Orizont Europa. În paralel, Uniunea Europeană finanțează acțiuni globale de refacere a biodiversității. În actualul exercițiu financiar multianual, sprijinul pentru țările în curs de dezvoltare, în special cele mai vulnerabile, ajunge la 7 miliarde de euro, dublul sumei acordate în perioada 2014–2020. Raportul pregătește discuțiile care vor avea loc în cadrul conferinței ONU pentru biodiversitate din octombrie 2026, în Armenia.   Heringul din nordul Mării Baltice intră în patrimoniul gastronomic european Suedia a primit aprobarea pentru o nouă indicație protejată, care vizează un hering sălbatic din apele teritoriale suedeze din nordul Mării Baltice. Recunoașterea calității europene se bazează pe metodele de pescuit, pe textura și aroma peștelui, caracterizată prin note de lac, albuș de ou, sparanghel verde și midii crude, influențate de conținutul de grăsime. Acest hering suedez, care poate fi consumat prăjit, afumat, murat sau fiert, va fi inclus în registrul denumirilor de origine protejată (DOP), alăturându-se celor peste 3.900 de denumiri protejate din baza de date eAmbrosia.   Clauze de protecție pentru fermieri în acordul Mercosur Parlamentul European a aprobat clauzele de salvgardare pentru sectorul agricol în contextul liberalizării comerțului cu țările Mercosur. Regulamentul, convenit deja informal cu statele membre, stabilește condițiile în care tarifele preferențiale pot fi suspendate și obligă Comisia să prezinte semestrial o evaluare a impactului importurilor de produse agricole sensibile. Potrivit normelor adoptate de eurodeputați, Comisia ar urma să deschidă o anchetă privind necesitatea unor măsuri de protecție atunci când importurile de produse agricole sensibile, precum carne de pasăre, carne de vită, ouă, citrice și zahăr, cresc în medie cu 5% pe o perioadă de trei ani și, simultan, prețurile de import din blocul Mercosur sunt cu 5% mai mici decât cele de pe piața Uniunii. O anchetă poate fi solicitată și de un stat membru, de o persoană fizică sau juridică ori de o asociație care reprezintă industria, în cazul riscului producerii unui prejudiciu grav. Clauzele de salvgardare bilaterale trebuie să facă parte atât din Acordul de parteneriat UE-Mercosur, cât și din Acordul comercial interimar, pentru a fi aplicate. Ambele acorduri trebuie ratificate de Parlamentul European, iar, potrivit unui comunicat al legislativului de la Bruxelles, aprobarea nu poate avea loc înainte de avizul solicitat Curții Europene de Justiție. Comisia Europeană poate opta însă pentru aplicarea provizorie, dacă cel puțin o țară Mercosur finalizează ratificarea. Între timp, acordul dintre SUA și Argentina, anunțat la începutul lunii februarie, creează breșe în tratatul Uniunii Europene cu blocul sud-american. Potrivit publicației online Euractiv, înțelegerea dintre Washington și Buenos Aires deschide piața argentiniană pentru produse fabricate în SUA ale căror denumiri se suprapun cu protecțiile europene acordate în cadrul acordului cu Mercosur. Printre acestea, se numără feta, gorgonzola și pecorino. Acordul dintre Statele Unite și Argentina vine pe fondul unor noi presiuni ale administrației Trump împotriva indicațiilor geografice europene, descrise de guvernul american drept „bariere comerciale”, într-un raport oficial publicat anul trecut.

Dosarele Epstein vor marca o generație – iată una dintre concluziile comentatorilor, după ce tot mai multe dintre documente încep să fie citite și înțelese. Dar cum și-a clădit și cum și-a folosit infractorul sexual această vastă rețea de relații? Presa internațională explică. The New York Times, citat de Courrier International, analizează o serie de tranzacții și tentative de investiții ale lui Jeffrey Epstein în toate sectoarele din Silicon Valley, în criptomonede, startup-uri biomedicale, dar și în vedete Big Tech în ascensiune, precum SpaceX și Facebook. Fie că s-au materializat sau nu, toate aceste tranzacții au cel puțin un lucru în comun: au fost discutate după 2008, anul primei condamnări a finanțatorului pentru racolarea unei minore în scopuri de prostituție în Florida. La acea vreme, Epstein, simțind că lațul legal se închide, încerca să se mențină pe linia de plutire financiară și să-și consolideze vasta rețea de contacte prestigioase sau pur și simplu lucrative. În revista franceză L'Express citim cum ”Jeffrey Epstein și oamenii Kremlinului au clădit un parteneriat fructuos”. Este titlul interviului acordat de Françoise Thom, cercetătoare specializată în Rusia. Ea spune că legăturile dintre agresorul sexual și Moscova erau de lungă durată. Iar revista se întreabă dacă nu cumva, până la punctul în care au transformat-o în cel mai mare kompromat din istorie. ”Acest lucru este suficient pentru a le da fiori guvernelor occidentale, care încep să se întrebe dacă agresorul sexual nu era și un agent... care lucra pentru Moscova. Citeste siDosarele Epstein și filiera rusească Și pe bună dreptate. Peste 10.000 de scrisori, note și mesaje text publicate de Departamentul de Justiție al SUA se referă la Rusia - și o mie la Vladimir Putin. Aceste documente dezvăluie că Epstein avea legături de lungă durată cu înalți oficiali ruși. În 2011, de exemplu, notoriul om de afaceri a călătorit în Rusia cu o viză emisă de Vympel, asociația veteranilor unei unități de elită FSB, potrivit ziarului Novaya Gazeta”. ”Faimă, putere, sex și crimă” Iar Financial Times descrie cum ”Epstein a reușit să transforme relațiile într-o sursă de bani, putere și alte conexiuni - un fel de schemă socială Ponzi pe care a menținut-o până la arestarea și moartea sa în închisoare în 2019. Membrii de elită ai grupului său nu aveau toți aceleași nevoi. Pentru a le satisface, Epstein putea să-și asume rolul de confident, broker sau pețitor, ghid către o viață mai luxoasă sau chiar bancher. Faimă, putere, sex și crimă - dosarele Epstein vor avea probabil repercusiuni care vor reverbera o generație. Citeste siEpstein s-a înconjurat de numeroși oameni de știință. Ce urmărea? În aceste vremuri de neîncredere absolută față de elite, politica modernă este deja modelată de puterea teoriilor conspirației. Și se dovedește că adevărata conspirație nu a fost orchestrată de la Davos sau la Națiunile Unite, sau din subsolul unei pizzerii [așa cum credeau susținătorii „Pizzagate” din Statele Unite], ci de la adresa de e-mail hiperactivă a unui pedofil. Când bogăția, lingușirea sau ajutorul pe care l-a oferit nu i-au adus ceea ce își dorea, Epstein a devenit amenințător și brutal - folosindu-și intimitatea atent cultivată cu oamenii pentru a se juca cu teama lor de a fi expuși, ceea ce a asigurat funcționarea mașinăriei  (Sursa: Courrier International).

„Face parte din costul anticipat”. Este prima reacție a premierului Ilie Bolojan, după ce România a intrat în recesiune tehnică.  Seful guvernului apreciaza ca in a doua jumatate a anului lucrurile se vor reaseza.    Conferinţa de Securitate de la Munchen se deschide astăzi, pe fondul relaţiilor transatlantice tensionate Cea mai importantă intalnire anuală internaţională pe probleme de securitate, ar putea marca o resetare a relatiei dintre Statele Unite si Europa. La sesizarea Parchetului European, poliția belgiană a percheziționat birouri ale Comisiei Europene Este vorba despre suspiciune de fraudă privind vânzarea a 23 de clădiri ale executivului comunitar  către statul belgian în 2021. Sunt investigate ambele parti. Amanuntele acestei afaceri, mai tarziu, in 40 de minute.  

Baricade 46. În acest episod Baricade, Cătălin Striblea și Radu Naum pornesc de la o întrebare care sună provocator, dar spune mult despre lumea în care trăim: dacă America ne cere ceva concret în schimbul protecției, noi ce facem? De la ipoteza-limită „Dacă Trump vrea Dobrogea, i-o dăm?", discuția ajunge la raportul real de forțe dintre Statele Unite și Europa, la logica intereselor mari și la poziția vulnerabilă a României într-un context în care garanțiile nu mai sunt gratuite. Un dialog despre alianțe, vulnerabilități și costul de a nu avea o strategie clară. 00:01:40 – România reală: gropi, clădiri și contrastul cu Europa 00:06:50 – De la observații locale la miza mare 00:11:10 – Ipoteza-limită: „Dacă Trump vrea Dobrogea, i-o dăm?" 00:13:00 – Cum arată politica de forță în logica lui Trump 00:18:20 – America nu mai oferă, America cere 00:24:00 – Europa între dependență și autonomie strategică 00:31:00 – Ce valoare mai au alianțele clasice 00:37:10 – România: loialitate, frică și lipsă de opțiuni 00:44:30 – Ce înseamnă, de fapt, să spui „nu" 00:51:00 – Puterea negocierii vs. reflexul supunerii 00:58:45 – Ce urmează dacă nu alegem nimic 01:04:00 – Concluzii: cât ne costă evitarea decizieiva de UE?

[00:00:00] George Buhnici: Invitatul nostru în această seară este profesorul nostru preferat, domnul Dumitru Borțun. [00:00:05] Bine ați revenit, domnul profesor! Mulțumesc! Avem o teme fierbință la ordinea zile și una [00:00:10] dintre cele mai importante. Voi începe cu breaking news-ul săptămânii acestea. [00:00:15] asasinarea în public a unei dintre cei mai importanti să le spunem [00:00:20] așa, exponenței republicanilor MAGA din Statele [00:00:25] Unite Un tânăr de 31 de ani, Charlie Kirk, împușcat de un [00:00:30] aparent radicalizat care credea el că Charlie Kirk [00:00:35] împrăștie ură.[00:00:36] Dumitru Bortun: Da, dar se pare că ăsta e mai fascist decât [00:00:40] Kirk. Sunt doi radicali care au un discurs alurii [00:00:45] și unul și altul. [00:00:47] George Buhnici: Ok. Sunt doar câteva zile de la [00:00:50] moartea lui Charlie Kirk. Noi suntem la un pic de distanță, destul de safe. Acolo spiritele sunt atât de fierbinți [00:00:55] încât... Guvernatorul statului iutaiei le-a recomandat oamenilor să plece de pe social media pentru că era furia [00:01:00] prea mare.Trăim într-o economie a furiei. Însă deci de la distanță din [00:01:05] experiența noastră, când vă uitați și la Charlie Kirk și la asasinul lui, [00:01:10] nu vedeți o victimă și un agresor? [00:01:13] Dumitru Bortun: Ba da. Și [00:01:15] regret că un om tânăr și doar un [00:01:20] influencer, nu un om care apasă pe butoane, care ia decizii politice [00:01:25] Este omorât. Lasă în urma lui [00:01:30] doi copii fără tată, lasă o soție tânără, [00:01:35] neconsolată deci lucrurile astea sunt oribile.Dar [00:01:40] vreau să vă spun că asistăm la [00:01:45] simptomul unei rupturi foarte puternice în societatea americană. [00:01:50] Pentru că un astfel de eveniment nu polarizează o societate în halul ăsta, [00:01:55] dacă societatea respectivă nu este deja polarizată, dacă nu e [00:02:00] ruptă în două părți, cel puțin. Deci ruptura [00:02:05] preexista. [00:02:06] George Buhnici: Ok, vedem deja această ruptură care este [00:02:10] amplificată de toate părțile implicate de an de zile în Statele Unite, nu e nouă.Am văzut o [00:02:15] mâncă dinaintea lui Obama, apoi s-a transferat primar Am Trump [00:02:20] și a lui Biden și acum am ajuns la punctul la care vedem tentative de asasinat tot mai [00:02:25] des. Am văzut și cea împotriva lui Donald Trump, am văzut atentate teroriste, au fost denumite [00:02:30] încindierile showroom-urilor Tesla, tot pe motive politice.În momentul [00:02:35] acesta vedem această ruptură care ajunge în faza pe gloanțe, ca să zicem așa. [00:02:40] Faza pe, cum zic cei din zona militară, faza kinetică. [00:02:44] Dumitru Bortun: [00:02:45] Da, da. Este întâi faza violenței simptomale Simbolice, [00:02:50] când ne vorbim urât și ne jurăm, urmează faza violenței [00:02:55] fizice. După aceea urmează faza [00:03:00] gloanțelor, cum bine ați spus, și, Doamne ferește [00:03:05] următoarea este faza războiului civil.Deci genul [00:03:10] ăsta de conflict este amplificat din păcate de noile [00:03:15] mijloace de comunicare în masă, așa zisele new [00:03:20] media, tot ce ține de internet, de rețele sociale, de bloguri, de [00:03:25] vloguri și așa mai departe. Podcast-uri. [00:03:28] George Buhnici: Charlie Kirk [00:03:30] este un om născut din acest val de social media. Este unul dintre oamenii care a [00:03:35] folosit excepțional de bine algoritmul, avea [00:03:40] propriului podcast și a creat un ONG și a creat această faimă de om care [00:03:45] poate să dezbată cu oricine, mai ales în public, să zicea în universități și transforma chestia asta.[00:03:50]Un pe care îl publica peste tot. A devenit extrem de influent și a atras [00:03:55] destul de mulți oameni care au ajuns să-l susțină pe Donald Trump [00:04:00][00:04:00] Dumitru Bortun: prin aceste [00:04:01] George Buhnici: activări ale lui. [00:04:02] Dumitru Bortun: Sunt de acord că era foarte talentat [00:04:05] și că avea un talent deosebit de a mobiliza, avea o [00:04:10] anumită carismă de la modul în care arăta, la modul în care [00:04:15] vorbea, punea problema.Dar vreau să vă spun că, așa [00:04:20] zisele... Dezbatere ale lui nu erau chiar [00:04:25] dezbateri Vedeți că există pe internet, spun pentru cei care ne [00:04:30] urmăresc, dumneavoastră știți, pentru că le-am primit chiar de la dumneavoastră, sunt [00:04:35] două filme cu un cadru didactic un lecturer de la [00:04:40] Universitatea Cambridge, care face analiză pe text, [00:04:45] face analiză de discurs.[00:04:47] George Buhnici: Și vorbim despre niște dezbateri [00:04:50] pe care Charlie Kirk le-a făcut în Europa, a fost la Cambridge, la [00:04:55] Oxford și s-au zis acolo încercând să convingă universitățile britanice [00:05:00] să se lepede de ochism. [00:05:03] Dumitru Bortun: Să se [00:05:05] lepede de tot ce înseamnă stânga. Ochismul este doar pretextul. Așa. Vor să [00:05:10] scoată universitățile de sub influența mișcărilor [00:05:15] de stânga.Cele care vorbesc despre o societate deschisă despre emanciparea [00:05:20] oamenilor despre libertatea de alegere, despre [00:05:25] progres și care [00:05:30] sunt teme nesuferite celor de dreapta din Statele Unite. [00:05:35] Și am început cu aceste mari universități legendare [00:05:40] universități din Europa. Eu vreau să vă spun că acest film, care este [00:05:45] un...Studiu este un film didactic foarte reușit. Eu mi-am și [00:05:50] scos pe hârtie după ce mi-ați trimis... [00:05:55] Filmul, mi-am scos grășelile, pentru că și eu [00:06:00] predau gândire critică. Fallacies, nu? Fallacies. Erori de gândire [00:06:05] din perspectiva teoriei critical thinking. Și sunt de [00:06:10] pildă moving the goalpost, adică a schimba regulile [00:06:15] sau chiar subiectul sau criteriile după care discuți [00:06:20] și analizezi o problemă în timpul discuției.Sau burden of [00:06:25] prof, datoria de a dovedi ceva, o presiune de a dori ceva [00:06:30] pe care o pui în celuilalt. Sau post hoc, ergo [00:06:35] procter hoc. Post hoc înseamnă în latină după aceea, procter hoc, [00:06:40] din cauza aceea. Acest sofism, că dacă ceva urmează după [00:06:45] altceva, înseamnă că este efectul acelui fenomen. Doar pentru că e [00:06:50] după el.Nu e neapărat o relație. cauzală. El practică această [00:06:55] eroare de argumentare. Formă personal incredibility, [00:07:00] incredality, adică neîncrederea personală. Eu nu cred în ce spui. Tu nu poți [00:07:05] să credi așa ceva. [00:07:05] George Buhnici: Într-o dezbatere științifică chestia asta e inacceptabilă [00:07:08] Dumitru Bortun: E inacceptabilă. Nu mă interesează [00:07:10] că tu nu poți să crezi.E problemă subiectivă. Poate te-a bătut taică tu când erai mic. Poate [00:07:15] ai avut un unchi care era șeptic. Nu știu care e istoria ta [00:07:20] personală. De ce nu crezi treaba asta? Deci... Pe urmă [00:07:25] red herring, cherry picking, sunt mai multe [00:07:28] George Buhnici: [00:07:30] tehnici [00:07:31] Dumitru Bortun: tacticile, numește ele giz galop, [00:07:35] argument from tradition, pentru că s-a mai întâmplat, [00:07:40] înseamnă că e adevărat.Pentru că, așa, [00:07:45] argumentele circulare, de genul avortul e greșit fiindcă este o [00:07:50] crimă iar crimă este greșită. Deci te învârți în același, fără să [00:07:55] demonstrezi de ce este o crimă. Ai sărit peste etapa asta. [00:08:00] Cel care te ascultă aude doar faptul că crimă e [00:08:05] greșită ceea ce e corect, și tragi concluzia că și avortul e greșit.[00:08:10] Fără să... Argumentezi implicația de la mijloc. [00:08:15] Corect Este o crimă. Deflection. Deflection [00:08:20] înseamnă abatere, abatere la subiect. Mă abat de la subiect pentru că simt că tu [00:08:25] îl argumentezi mai bine și că eu nu mai am argumente. Corect Și atunci [00:08:30] schimbă subiectul, mă abat de la... Și în sfârșit special [00:08:35] plating, când decretăm că ceva este o excepție fără să [00:08:40] argumentăm.Bine ce special plating Spui tu, e o excepție În general, lucrurile astea au cum zic eu, fără [00:08:45] să... Toate lucrurile astea au fost depistate de [00:08:50] acest profesor de la Cambridge. Și puse pe film și a arătat fragment [00:08:55] din discuție între Kirk și un student [00:09:00] de la Universitatea în Cambridge, unde arăta cum a făcut această [00:09:05] greșeală.Deci una dintre erorile de [00:09:10] argumentare este că tu nu dovedești adevărul a ceea ce [00:09:15] spui dar aștepți ca celălalt să contrazică, spune, [00:09:20] dovedește-mi că n-am treptate. Nu e datoria lui să dovească că n treptate, e datoria ta să [00:09:25] dovedești că ai treptate. Deci dialogul ăsta era mai mult, cum să vă spun, un show, [00:09:30] un spectacol, din care probabil câștiga și bani, dar era finanțat [00:09:34] George Buhnici: [00:09:35] de mulți miliardari Charlie Kirk și nu doar el, prin acel ONG Turning Point [00:09:40] USA.Pentru cei care vor un pic mai mult context, nu știu câtă răbdare aveți să urmăriți toată [00:09:45] scena asta americana, eu o fac destul de îndeaproape, Charlie Kirk, [00:09:50] într-adevăr folosea exact toate texturile tehnicele pe care le-a spus și ceva în plus, dar reușise să fie atrăgător pentru [00:09:55] social media, pentru că livra soundbites, livra TikTok-uri, livra chestii condensate [00:10:00] într-un minut, în care te convingea că creștinismul este bun, iar islamul este [00:10:05] greșit, că albii sunt mai buni că negrii sunt răi, că omosexualitatea este sau nu [00:10:10] acceptabilă, căsătoria într-un fel Și în momentul în care era pus în fața unei dezbateri cu [00:10:15] oameni cu pregătire, cu educație, argumentele lui de foarte multe ori cedau.Asta s-a [00:10:20] întâmplat inclusiv în anumite universități Însă de cele mai multe ori Reușea să facă chestia asta cu [00:10:25] studenți În scena publică De pe o poziție în asta Nu știu câți dintre voi ați urmărit să tea [00:10:30] într-un cort Cu oameni în fața lui Ca și cum ar propovădui ceva Știți că e [00:10:35] interesantă chestia asta Că toți avem într-un fel sau altul până la un punct Acest cult al lui Iisus Că vrem să ne [00:10:40] împărtășim adevărul nostru Iar cei care interacționea el De foarte multe ori erau puși pe piciorul din [00:10:45] spate Pentru că el era un comunicator Excepțional de bun Ce [00:10:48] Dumitru Bortun: povestiți dumneavoastră [00:10:50] se numește în teoria discursului Miza scenă Punere în scenă [00:10:55] Sau încadrare unui discurs El asta făcea făcea frameworking [00:10:59] George Buhnici: Cu [00:10:59] Dumitru Bortun: [00:11:00] cortul ăla [00:11:01] George Buhnici: Exact, și el din cortul ăla Sătea de vorbă interacțiunea cu oameni pe [00:11:05] care îi bombarda Cu toate argumentele Pe care le-a spus puțin mai devreme Pentru oameni cu [00:11:10] pregătire filozofică Semiotică, comunicare, toate lucrurile astea Erau transparente [00:11:15] vedeau Prin ele, mai ales că făcea de foarte mult Tot ce a spus dumneavoastră Într-o dezbatere foarte [00:11:20] articulată cu acel student De la Cambridge, tot muta ținta Pentru că una dintre [00:11:25] temele De dezbatere de acolo, foarte scurt Ca să vă dau un rezumat o să vă dau link-urile Pentru aceste [00:11:30] analize Să le dați [00:11:31] Dumitru Bortun: neapărat, că sunt instructive Pentru că și [00:11:35] ascultătorii Noșterii trebuie să învețe Să se ferească de [00:11:40] Oratorii păcălici Care păcălesc auditorii [00:11:43] George Buhnici: Corect [00:11:45] Vă dau un exemplu foarte simplu Unul dintre argumentele lui Charlie Kirk este că [00:11:50] Creștinismul a susținut întotdeauna monogamia și asta este căsătorie într-un bărbat și o [00:11:55] femeie.Și că asta este bună pentru că nici o civilizație avansată [00:12:00] nu a avut căsătorie între persoane de același sex. [00:12:05] Și este contrazis. Și atunci nu insistă, nu doar să fie acceptată, să fie în lege, să fie legiferată. Și [00:12:10] studentul vine și spune, a fost legiferată în Mesopotamia. În Mesopotamia putea să ai [00:12:15] căsătorie între un bărbat și un bărbat.[00:12:17] Dumitru Bortun: Legar. O mare civilizație. [00:12:18] George Buhnici: O mare civilizație. Și îl [00:12:20] spune, da, da și la ce i-a ajutat chestia asta? Din nou tot muta ținta. Și zice, păi, a rezistat niște mii ani. Măi, la [00:12:25] civilizație americană nu are încă mii de Dar aminte, mii de ani de civilizație. [00:12:30] Acum, nu trebuie să fim de acord sau nu cu ce au făcut cei din Mesopotamia.Mesopotamia nu mai e [00:12:35] astăzi. Problema este cum [00:12:37] Dumitru Bortun: argumentăm. Exact. [00:12:39] George Buhnici: Bun. [00:12:40] Am vorbit așadar despre care este semnificația acestui asasinat. Nu vom lămuri încă, dar mie [00:12:45] mi-este clar că ce va urma, vor fi mai puține astfel de dezbatări în public. Exista totuși [00:12:50] valoare în ceea ce văd eu că făcea Charlie Kirk, faptul că pornea o conversație și cu oameni care [00:12:55] Nu îl simpatizau, nu erau de acord cu el și care chiar puteau să îl [00:13:00] dezbată.Nu aveau forța lui de expunere, dar puteam să vedem, cei care am urmărit [00:13:05] suficient de mult, că dincolo de prove me wrong a lui Charlie Kirk, da, [00:13:10] erau momente când era wrong. Dar foarte mulți politicieni se feresc de dezbatări. Și asta este [00:13:15] meritul lui, faptul că au umplut un gol. Bun. [00:13:20] Și acum, întrebarea, că noi avem o listă de teme aici prin care trebuie să trecem, nu avem foarte mult [00:13:25] timp la dispoziție, de aia o să ne vedeți că poate că ne grăbim un pic, dar încercăm, nu știu cât puteți să stați, [00:13:30] e seara, e duminică vă mulțumim că ați venit.Întrebarea care vine acum [00:13:35] este, totuși când devine acest free speech, acest absolutism al [00:13:40] libertății [00:13:41] Dumitru Bortun: de expresie, [00:13:41] George Buhnici: că putem să spunem orice, [00:13:45] unde se oprește această unde punem o limită pentru această exprimare, pentru [00:13:50] orice, ca să nu ajungem în astfel de situații în care unul din tabăra cealaltă să spună trebuie să te [00:13:55] opresc cu orice preț, pentru că împrăștii ură, între ghilemele.[00:13:58] Dumitru Bortun: Să fie clar aici sunt [00:14:00] două extreme, domnul Bucnici Primul lucru pe care îl vreau să-l spun este [00:14:05] că nu e cazul să apelăm la așa zisul bun simț, că aud foarte des [00:14:10] lucrurile astea la comentatori superficiali pe postul de [00:14:15] televiziune pe rețele sociale. Bunul simț este un ghid foarte bun, [00:14:20] pentru că bunul simț e definit cultural.El difere de la o [00:14:25] cultură la altă cultură, de la o subcultură la altă subcultură deci e [00:14:30] circumscris unei culturi sau subculturi. Deci bunul simț nu este universal. [00:14:35] Deci nu rezolvă. La nivelul unei societăți imense, cum e societatea nord-americană, [00:14:40] n-ai cum să apelezi la bunul simț ca... La un criteriu [00:14:45] universal valabil pentru a te opri unde trebuie cu libertatea de expresie.Și [00:14:50] atunci vă spun două lucruri. Sunt două extreme aici. Pe de o parte, [00:14:55] libertatea de expresie dusă la paroxism poate să ducă la [00:15:00] [00:15:05] violență. [00:15:10] Deci odată este violența asta [00:15:15] verbală, violență [00:15:20] simbolică, violență psihologică prin priviri, până la [00:15:25] violența gloanțelor, cum spuneați, și până la, Doamne ferește un război [00:15:30] civil.Deci violența poate să ducă pentru că eu îmi exprim [00:15:35] gândurile mele fără să am nicio oprelișe, pentru că mă prevalez [00:15:40] amendamentului al Constituției Americanei, libertatea de expresie. [00:15:45] Ori, libertatea de expresie poate să ducă la faptul că îi jignesc pe seminii mei, că [00:15:50] le dau motive să-mi furie, le dau motive să se răzbune, [00:15:55] să-mi replice și așa mai departe.Pentru asta s-a inventat [00:16:00] ceea ce se numește corectitudine politică. Dar corectitudinea politică [00:16:05] ea limitează la extrema cealaltă pentru că mai e o problemă aici [00:16:10] De atâta corectivine politică ajungi să [00:16:15] sufoci să restrângi reptul la liberă exprimare. [00:16:17] George Buhnici: Exact. [00:16:18] Dumitru Bortun: Se [00:16:18] George Buhnici: ridică pendulul [00:16:20] în extrema cealaltă. În cealaltă [00:16:21] Dumitru Bortun: extremă.Deci nici corectivinea politică nu este [00:16:25] absolut, un criteriu absolut, pentru că asta [00:16:30] acumulează frustrări, acumulează... [00:16:33] George Buhnici: Haideți să dăm două exemple, [00:16:35] dacă vreți. Una dintre chestiile, pe care Charlie Karrick le spunea, este că [00:16:40] tinerii de culoare au mai multe probleme pentru că nu [00:16:45] trăiesc cu un tată în casă pe parcursul [00:16:50] copilăriei lor.E o chestie culturală în familiile de culoare din Statele Unite. [00:16:55] Undeva la trei din patru tați, bărbați, pleacă de acasă. [00:17:00] Și îl zicea că ăsta este un motiv pentru [00:17:05] violența lor, pentru lipsa lor... Delinvență. Delinvență. Copilăria [00:17:08] Dumitru Bortun: în stradă [00:17:09] George Buhnici: [00:17:10] Intră chestia asta la libertate de exprimare? [00:17:13] Dumitru Bortun: Intră, dar când [00:17:15] îți dai seama că jignești și pui pe jar o mare [00:17:20] categorie umană, poți să te abții și să spui așa, [00:17:25] există familii americane în care tații lipsesc, nu își îndeplinești [00:17:30] rolul și nu oferă un pattern cultural, un model cultural de [00:17:35] comportament băieților.De aici ies tinerii responsabili, [00:17:40] bărbați care nu pot întemeia o familie și care nu se vor putea purta cum trebuie cu [00:17:45] soțiile și cu copiilor. De ce? Fiindcă n-au un model anterior. Dar nu spui neapărat că-s [00:17:50] negri. Pentru că s-ar putea ca majoritatea să fie într-adevăr din [00:17:55] populația de culoare pentru că se explică [00:18:00] culturalicește.Din cultura lor există [00:18:05] treaba asta, că bărbatul poate să plece când vrea. Dar nu spui. [00:18:10] Pentru că asta se numește responsabilitate. Domnul Bun, și nu este vorba nici de a încălca... Chiar dacă [00:18:15] e [00:18:15] George Buhnici: adevărat statistic? [00:18:17] Dumitru Bortun: Dacă e adevărat statistic, [00:18:20] adevărul nu e niciodată un scop în sine. Un scop în sine e binele. Eu [00:18:25] pot să imaginez o politică adevărului spus în așa fel, într-un [00:18:30] anumit fel, într-un anumit...În un moment, unor anumiți oameni ca să facem bine nu ca să [00:18:35] facem rău. Pentru că ipocrizia aia să știți că am fost sincer. Nu mă ajută cu nimic. [00:18:40] Cu sinceritatea ta ai distrus o familie. Ai înăgrit [00:18:45] imaginea unui părinte fața copilului său. Ai distrus prestigiul unui profesor în [00:18:50] fața elevului. Poți să faci foarte mult rău fiind sincer.Ai spus adevărul [00:18:55] Sau ai spus ce credeai tu că trebuie spus. De acord. Trebuie să ne înfrânăm singuri. [00:19:00] Asta se numește responsabilitate. Adică să fii conștient de consecințele [00:19:05] faptelor tale. Și când zic fapte, zic și acte de comunicare. [00:19:09] George Buhnici: Asta este cea [00:19:10] importantă lecție pe care mi-ați dat-o și mie în vara lui 2022.Da. Că până la urmă cuvintele [00:19:15] contează. [00:19:15] Dumitru Bortun: Da. [00:19:16] George Buhnici: Pe de altă parte însă, comportamentul și afirmația lui Charlie [00:19:20] Kirk, din nou vin după ce pendulul s-a ridicat prea mult în partea cealaltă și am ajuns în situația în care [00:19:25] putem să permitem unor bărbați să se declare femei. Deși, [00:19:30] biologic, sunt masculi. Doar pentru că au decis [00:19:35] dintr-o dată că vor să se declare femei, că vor să umble pe unde sunt femeile și [00:19:40] nimeni nu se opune la această chestie Ca nu-i [00:19:42] Dumitru Bortun: jignească.[00:19:42] George Buhnici: Ca să nu-i jignească. Acea [00:19:45] corectitudine politică de care vorbiți noastră a dus-o la extrema cealaltă. Sunteți de acord că este și asta o extremă? [00:19:49] Dumitru Bortun: Da. [00:19:50] Și sunt de acord că în istorie sunt... Sunt mii de cazuri de idei [00:19:55] bune care au căput pe mâna unor ticăloși și care s-au transformat în [00:20:00] lucruri oribile. Idei bune.Care se degradează în mâna unor oameni [00:20:05] Care nu sunt la înălțimea ideii. A construi o societate [00:20:10] bazată pe reguli de comportament civilizat. Corectiunea asta politică ar trebui tradusă [00:20:15] corect în românește corectiune socială. Fiindcă la ei politic are mai multe sensuri [00:20:20] Aici e sensul de la polis. De la societate De la societate [00:20:25] Deci corecțiune socială să fim corecți unii cu alții, să nu ne umilim, să [00:20:30] nu facem bullying.Ce mi se pare [00:20:32] George Buhnici: mie grav este că de foarte multe ori oamenii care [00:20:35] ajung să facă rău altora, o fac în numele [00:20:40] altor oameni sau altor ființe mai nou care nu sunt de față. [00:20:45] Nu ați observat lucrul ăsta? Da, da da. E interesant. Ne punem noi ca [00:20:50] apărători ai... Ne erijăm în... Protectorii unei categorii defavorizate. [00:20:55] Da atacăm individul, îl luăm individual din mulțime, deci îl [00:21:00] discriminăm pentru că ar face rău unor [00:21:05] clase care nu sunt prezente.[00:21:06] Dumitru Bortun: Dar eu aș vrea să termin ideea pentru că n-am spus [00:21:10] decât jumătate din ea. Mă scuzează că m-am... Nu, nu m-ați întrebat. [00:21:15] Ați făcut completării necesare. Începusem să spun [00:21:20] cum nu trebuie să gândim să nu venim cu argumentul bunui simț pentru [00:21:25] că nu rezolvăm mare lucru. Bunul simț nu poate fi cuantificat și nu este universal [00:21:30] valabil.Difere de la o cultură la altă Însă, pide la cultura [00:21:35] afroamericanilor la cultura albilor protestanți. Și diferă [00:21:40] bunul simț de la cultura în raport cu cultura catolicilor. Deci [00:21:45] sunt culturi în care ceea ce e de bun simț pentru mine, [00:21:50] pentru ei nu e de bun simț. Deci nu bunul simț trebuie să [00:21:55] prevaleze trebuie să prevaleze ideea de bine comun, codificată în [00:22:00] limbaj politic, interesul public.Interesul public ce înseamnă? [00:22:05] Să încerci să iei drept criteriul de evaluare unde ne oprim [00:22:10] cu libertatea de expresie, acolo unde se pune problema [00:22:15] binelui tuturor, dacă nu al tuturor, pentru că e greu de realizat asta, [00:22:20] binele cât mai mult pentru un număr cât mai mare [00:22:25] de oameni. Este criteriul utilitarismului.[00:22:27] George Buhnici: Ok, sau dacă vreți o întorc eu invers, [00:22:30] lucrurile pe care ne-am vorbit de foarte multe ori aici să reducem suferința. [00:22:33] Dumitru Bortun: Să reducem suferința. [00:22:35] Ăsta e criteriul doctrinei utilitariste o doctrină etică, [00:22:40] reprezentatul cel mai important e John Stuart Mill. Are și o carte apărută în limba română [00:22:45] în librării, se găsește utilitarismul.John Stuart Mill asta spune că [00:22:50] ai un criteriu pentru cât mai mulți [00:22:55] oameni. Criteriul ăla pe care îl spune [00:23:00] în Sinedru, marele preot al [00:23:05] Israelului, că e bine să-l sacrifice pe Iisus decât să facă rău unui [00:23:10] popor întreg, era un sofist de fapt pentru că poporul nu murea dacă [00:23:15] ei nu-l crucificau. Însă el pune, argumentul ăsta este, pentru că [00:23:20] Iisus era un singur individ, iar poporul lui Izrael era format din [00:23:25] milioane.Și atunci dă prioritate celor care [00:23:30] sunt mai mulți. Genul ăsta de a gândi însă este salvator în [00:23:35] multe situații, pentru că alt criteriu nu avem. Nu avem criterii absolute pentru bine și rău. [00:23:40] Și atunci ne oprim cu libertatea de expresie acolo ne simțim că facem rău [00:23:45] mai mare. Și atunci haideți să comparăm.Dacă merg pe [00:23:50] discursul urii ăsta creează niște frustrări și [00:23:55] niște replici. Și feedback-ul ăla pozitiv care [00:24:00] amplifica, am mai vorbit despre el, și care poate să se ducă până la război civil. [00:24:03] George Buhnici: Când ziceți feedback [00:24:05] pozitiv este amplificarea urii. E [00:24:06] Dumitru Bortun: amplificare, nu e negativ, adică nu scade. [00:24:10] Iar ăsta, [00:24:15] libertatea de expresie, care poate să fie [00:24:20] deșântată duce la niște jigniri dar nu duce la violență.Și atunci, [00:24:25] care este mai aproape de binele comun? [00:24:30] Discursul urii sau corectul înapolitic? [00:24:35] Înțelegeți cum trebuie să gândim? Dar [00:24:40] corectitudinea [00:24:43] George Buhnici: politică a fost acuzată de foarte [00:24:45] multe ori de conservatori că este un slippery slope, că este alunecoasă, că ne [00:24:50] aduce către alte probleme Lucru pe care îl vedem și începem să venim ușor către Europa, [00:24:55] că se pare că noi nu am învățat din ce s-a întâmplat în Statele Unite și vedem asta acum în [00:25:00] Marea Britanie.Pas cu pas, britanicii simt că au [00:25:05] alunecat, că au ajuns într-un stat care [00:25:10] încearcă să-i controleze, care încearcă să-i forceze cu [00:25:15] migrație excesivă. Pentru [00:25:18] Dumitru Bortun: că ei nu au ajuns la [00:25:20] nivelul de autocontrol. Deci eu când am vorbit până acum, eu [00:25:25] vorbesc idealizând puțin adică idealizând ființa umană ca fiind o ființă [00:25:30] morală care are responsabilitatea faptelor sale și [00:25:35] consecințele științelor faptelor sale și atunci îți pui problema ce e mai rău [00:25:40] corecturile politică sau discursul lor și până la urmă îmi spui că e mai rău [00:25:45] discursul lor, că poate să ducă la război civil.Dar aveți [00:25:50] dreptate că nu toți oamenii sunt capabili de gândirea asta, pentru că gândirea asta de tip [00:25:55] moral este și o gândire mai abstractă. Ori nu toți oamenii își termină [00:26:00] ciclu de formare spirituală Nu-ți rămân needucați pe la jumătatea [00:26:05] drumului, sunt așa zis și neisprăviți. Oamenii ăștia nu pot să gândească moral, nu pot să [00:26:10] se gândească la...De-aia pleacă de acasă și își lasă copiii de [00:26:15] izbeliște, pentru că nu sunt suficient de responsabili, nu [00:26:20] s-au maturizat, nu au intrat în etapa etică a vârstei a vieții, sunt la [00:26:25] vârsta estetică, fac ce le place. Deci genul ăsta de [00:26:30] comportament l-a țăizat bine. Există [00:26:35] și societatea americană, și în societatea [00:26:40] britanică dar la britanici și știu unde batez la evenimente recente, este vorba de [00:26:45] revoltele care au avut loc de curând împotriva [00:26:50] imigranților.[00:26:50] George Buhnici: Despre ele vreau să vorbim acum. [00:26:52] Dumitru Bortun: Da. [00:26:52] George Buhnici: Așadar am văzut [00:26:55] protestele foarte recente cu peste 100 de 100 de oameni în stradă mult peste 100 de mii În [00:27:00] anumite locuri am văzut 100 de mii că se spunea. Important este că au ieșit mult mai mulți în stradă cei [00:27:05] care scandează împotriva imigrației, în timp ce pe [00:27:10] partea cealaltă am văzut puțini oameni la protestele care să protejeze [00:27:15] imigranții.Am văzut inclusiv pancarte de pe tabara cealaltă [00:27:20] destul de greu găsit, care spunea să-i mulțumim Lui Dumnezeu pentru imigranții. Thank God for [00:27:25] immigration, da, și alte lucruri, că mai bine să ne educăm decât să urăm imigranții și așa mai [00:27:30] departe Pe de altă parte ceilalți vin și spun că imigrația a fost scăpată de sub [00:27:35] control și că imigranții abuzează serviciile sociale, că nu vor să se [00:27:40] integreze, că schimbă țesătura socială a Marii Britanii.[00:27:44] Dumitru Bortun: [00:27:45] Domnul Bucnici, să încep tot cu un adevăr banal dar de multe ori [00:27:50] trebuie să plecăm de la lucruri banale ca să construim un argument. [00:27:55] Imensa majoritatea oamenilor nu sunt filozofii [00:28:00] și cetățenii britanici intră în aceeași categorie. Nu fac filozofie [00:28:05] istoriei și nu gândesc din perspectiva unei [00:28:10] istorie a civilizației.Dacă... [00:28:15] Vedeți am citit cu ani în urmă istoria civilizațiilor al lui Arnold [00:28:20] Toynbee. Pe urmă am citit... citit cartea lui Neagos Juvara, teza lui de [00:28:25] doctorat de istoria civilizațiilor. Știți cât e de șocant [00:28:30] când citești așa ceva? Seamănă cu o vizită la [00:28:35] cimitir. După o vizită la cimitir se devalorizează [00:28:40] totul.Nu mai știi dacă merită să te lupti pentru ce te-ai luptat până în ziua de azi. [00:28:45] Când vezi acolo că cimitirul e plin de oameni de neînlocuit. [00:28:49] George Buhnici: Care [00:28:49] Dumitru Bortun: au [00:28:50] fost cineva la viața lor. Și care până la urmă ajungem tot. [00:28:54] George Buhnici: Deocamdată [00:28:55] Ați văzut liderii din BRICS Care își fac planuri pentru încă [00:29:00] 70 de ani Fiecare Și [00:29:02] Dumitru Bortun: ce vreau să vă spun [00:29:05] Are loc o devalorizare A mizelor Pentru care noi trăim [00:29:10] La fel este când vezi istoria La scară mare [00:29:15] Când am citit Neagul Juvara de pildă Faptul că [00:29:20] Atunci când se schimbă o civilizație Cu alta Ajung în [00:29:25] frunte Oameni care nu au nimic de pierdut Care în civilizația trecută Nu [00:29:30] aveau nimic Și sunt primii Care luptă pentru [00:29:35] schimbare Și în mod firesc ajung în frunte Nu te mai miri Că au ajuns [00:29:40] în fruntea României Cei mai bogați oameni Niște oameni neanalfabeți Sau niște [00:29:45] oameni semidocți Deci [00:29:47] George Buhnici: vorbim despre oportuniști Care [00:29:50] neavând nimic de pierdut Și asumă Riscuri pe care oamenii De treabă [00:29:55] Oamenii civilizati, educați Și care au [00:29:57] Dumitru Bortun: un statut socioprofesional La care [00:30:00] țin s-au învățat în el S-au învățat cu avantajele lui Ăia nu milțează [00:30:05] pentru schimbare Și cu timpul schimbarea Îi ia pe sus și ei rămân în urmă [00:30:10] Rămân printre ultimii Și în frunte se trezesc Ăia care nu aveau nimic de [00:30:15] pierdut Când Neagul Juvara face analiză istorică Și arată că de fiecare dată [00:30:20] S-a întâmplat așa Când s-a trecut de la civilizația agrară la civilizația industrială, [00:30:25] acum se trece de la civilizația industrială la civilizația informațională și sunt la același [00:30:30] lucru.Și zic dom'le, gata, am înțeles. Dar [00:30:35] devii mai calm, devii mai zen, înțelegi cum stau [00:30:40] lucrurile, nu te mai înfurii, nu te mai indignezi, nu mai protestezi. Ori acești [00:30:45] oameni care ies în stradă n-au cum să-și dea seama că există o [00:30:50] tendință la nivel civilizațional de [00:30:55] migrarea oamenilor din spre est spre vest și din spre sud spre nord.[00:30:59] George Buhnici: [00:31:00] Și care va fi amplificată [00:31:01] Dumitru Bortun: Va fi amplificată în viitor. [00:31:03] George Buhnici: Și [00:31:03] Dumitru Bortun: ei nefiind [00:31:05] filozofia istoriei nu pot să zic, da, dom'le, așa stau lucrurile, ăsta e trendul. Ies [00:31:10] și-și apără locurile de muncă, își apără fetele ca să nu fie [00:31:15] violate de niște oameni, care vin din alte țări, sau [00:31:20] pur și simplu își apără identitatea domnului București.Pentru că mulți au [00:31:25] problema asta. Sunt de altă religie. Sunt de altă [00:31:30] factură. Ăștia nu putem ști la ce ne aștept de la ei. Și de multe ori e și [00:31:35] ignoranța. Pentru că ce s-a înzblat în București cu [00:31:40] băiatul ăla pognit în față pentru că e diferit și pentru că e [00:31:45] invadatorul nostru, asta vine din ignoranță. O dată tipul ăla de [00:31:50] 22 de ani care l-a pognit în față nu știe că noi nu avem resursă [00:31:55] umană, nu avem forță de muncă pentru aceste joburi și în al lui el nu știe că oamenii ăștia [00:32:00] sunt ori hinduși ori budiști, ori confucianiști [00:32:05] din țării din care vin, în care sunt oameni pașnici oameni care nu fură, [00:32:10] sunt mai cinstizi decât majoritatea românilor.Noi până nu facem [00:32:15] un chilipir, până nu păcărim pe cineva Pe [00:32:17] George Buhnici: da. Cum? Pe medie da. Pe [00:32:18] Dumitru Bortun: medie vorbesc. [00:32:20] Noi avem o rală a foloaselor necuvenite pe care se vede în toate domeniile. De la ăla [00:32:25] care i-aș pagă până la ăla care plăcează la doctorat în loc să [00:32:29] George Buhnici: [00:32:30] muncească el. Corect. Dar e exact ca în trafic, am mai dat exemplul ăsta de foarte [00:32:35] multe ori, unul singur trebuie să iasă din coloană și îl vedem toți.O să ne fugă atenția la [00:32:40] el. Un singur migrant care creează o problemă, la câteva mii, zeci de [00:32:45] mii, noi avem prea puțin într-adevăr Doar pentru câte nevoie este de resursă umană. Dacă stai de vorbă [00:32:50] cu orice antreprenor din țara, s-o să spună că duce lipsă acută de forță de muncă de [00:32:55] orice nivel de calificare.[00:32:56] Dumitru Bortun: Dar noi schimbarăm puțin subiectul. Asta era doar o [00:33:00] paranteză. Problema era că ăsta fiind străin, fiind diferit, fiind de altă religie s-ar [00:33:05] putea să cine știe ce ne facă. Fiindcă noi nu-l cunoaștem. [00:33:10] Documentează-te, interesează-te. [00:33:12] George Buhnici: Ajungem și acolo pentru că România este într-o situație foarte [00:33:15] interesantă.Această comunicare atât agresivă împotriva [00:33:20] imigranților într-o țară care de fapt are mari probleme de [00:33:25] emigrație, nu de imigrație. Este o țară de emigranți, nu în care se imigrează. Până și [00:33:30] ucrainenii. Era un comedian care a făcut o poantă foarte, foarte faină [00:33:35] care spunea că românii sunt atât de [00:33:40] primitori încât sunt mai mulți ucraineni refugiați în Bulgaria decât în România.Ăia [00:33:45] ca să ajungă în Bulgaria să treacă prin România, nu să oprescă, să duc la Bulgari. Bă, și Bulgaria e mai săracă Și [00:33:50] totuși sunt mai mulți ucraineni per total, ca număr refugiați decât în România. Te pun [00:33:55] un pic pe gânduri chestia asta. Ăia nu sunt nici de altă culoare, nici de altă religie. [00:34:00] Merg la următoare întrebare.[00:34:04] Dumitru Bortun: Dumneavoastră, nu [00:34:05] aveți o explicație? [00:34:06] George Buhnici: Ba da. [00:34:07] Dumitru Bortun: Nu suntem așa cum ne place să credem [00:34:10] că suntem. Că suntem toleranți și primitori. Știți cum suntem noi? Suntem ca [00:34:13] George Buhnici: mașinilele pe care scrie [00:34:15] sport. Dacă scrie sport pe mașină mașina aia nu-i sport. N-ar fi [00:34:20] nevoie [00:34:20] Dumitru Bortun: să scrie. [00:34:21] George Buhnici: Exact. [00:34:22] Dumitru Bortun: Deci noi ne punem aceste podoabe că [00:34:25] suntem toleranți.Dar din când în când în [00:34:30] istorie am dovedit că nu suntem. Dumneavoastră știți cât greu s-a [00:34:35] desfințat sclavia în România? [00:34:36] George Buhnici: Am fost ultimii din Europa care am oprit eobagia. [00:34:40][00:34:40] Dumitru Bortun: Da. [00:34:40] George Buhnici: Am [00:34:41] Dumitru Bortun: fost ultimii în Europa care am destinsat robia. Romii erau [00:34:45] robi. Asta sclavacism. Și era sub [00:34:50] presiunea Europei exact cum este acum.Ne spuneau [00:34:55] dacă vreți să vă primim în cadrele noastre și să deveniți europeni, trebuie să [00:35:00] terminați cu mizeria asta care este sclavacism. [00:35:05] Robii domnești, robii mânăstirești, robii boierești. Și toți erau [00:35:10] romi Deci asta nu înseamnă... Și eu [00:35:15] vă spun, am auzit acum câțiva ani, la aeroport eram la otopeni, o [00:35:20] discuție între niște din poliția de aeroport.Ce mă mai [00:35:25] revede că așteaptă și niște oameni acolo să uită și zice ăia sunt oameni, sunt țigani. Deci [00:35:30] această formă de [00:35:35] rasism și această formă de șovinism există încă, dar nu e [00:35:40] recunoscută palpită Știți? [00:35:45] În populația României și în instituții de multe ori Constituțiile statului au [00:35:50] astfel de atitudini.Deci nu. Pământ, gândiți-vă ce am făcut [00:35:55] în timpul celui de-al doilea război mondial vis-a-vis de evrei. Și [00:36:00] multe alte exemple. Nu mai zic ce au făcut [00:36:05] administratorii români în cadrii la ter în timpul ocupației românești de acolo Cu [00:36:10] turții, cu tătarii. Sau-au făcut [00:36:12] George Buhnici: jandarmii în Basarabia. [00:36:13] Dumitru Bortun: Da, jandarmii care [00:36:15] au lăsat o amintire foarte urâtă acolo.Deci toate lucrurile astea scot [00:36:20] la iveală anumite aspecte ale psihologiei românilor de care [00:36:25] nu ne place să vorbim, le băgăm sub covor, dar care îi zbognesc din când în [00:36:30] când. Iată de ce în România nu se simt foarte [00:36:35] bine niște oameni veniți din afară și preferă să se ducă în Bulgaria, de pildă, care [00:36:40] e mai sărac.[00:36:40] George Buhnici: Vin de la festivalul vinului moldovenesc, [00:36:45] pe Kiselev. Acolo am fost în seara asta și [00:36:50] de fapt profesional mă uit la oameni. Am văzut un cuplu de [00:36:55] japonezi cred că era, și un singur tip de culoare. În [00:37:00] rest nu prea am văzut străini. Pe de altă parte ni se tot spune pe social media că [00:37:05] românii habar nu au ce să Frumoasă țară au și ce [00:37:10] frumoasă e coeziunea noastră socială în care nu suntem invadați și care să [00:37:15] ținem să protejăm chestia asta.Din nou, nu sunt sigur [00:37:20] dacă îmi doresc să văd mult mai mult străini, dar nu sunt sigur [00:37:25] dacă avem prea puțini. [00:37:27] Dumitru Bortun: Eu unul m-aș bucura. Eu sunt [00:37:30] unul dintre oamenii care valorizează pozitiv diferența. [00:37:35] Care cred că diferențele sunt o sursă de dezvoltare, [00:37:40] sunt un bagaj. Apropo de cei care scuiau, [00:37:45] ne-a dat Dumnezeu darul ăsta cu imigranții, [00:37:50] pentru că unii îi urăsc și vor să-i trimită înapoi iar alții spun că este un [00:37:55] dar de la Dumnezeu să ai imigranții, să ai în primul rând o forță de muncă pentru anumite [00:38:00] meserici, în al doilea rând să ai o diversitate culturală religioasă.Care e problema? [00:38:05] Care e problema că sunt diferiți de tine? Te sperii atât mult diferența? Te bag [00:38:10] așa în angoasă și în insecuritate și în incertitudine? Iată, [00:38:15] deci, eu cred că oamenii care îi urăsc pe străini sunt [00:38:20] permite să încalcă principiul corectitudinii politice, [00:38:25] am să fiu liber, ca la exprimare sunt minți înguste și suflete [00:38:30] mici.[00:38:30] George Buhnici: Ok. Pentru că noi toți am profitat de pe urma [00:38:35] prosperității și felul în care am fost primiți în multe alte țări. [00:38:40][00:38:40] Dumitru Bortun: Absolut. [00:38:41] George Buhnici: Și totuși, ce face aceste proteste cum am văzut în Marea [00:38:45] Britanie? Nu bag mâna în foc, că nu o vedem unul curând și pe la noi, deși încă o dată, noi nu avem o problemă urgentă, [00:38:50] dar ce face ca aceste proteste să strângă masea atât de [00:38:55] mari?Încă o dată, eu cred că ce-am văzut la Londra e doar începutul. De unde vine chestia asta? Pentru că e prima [00:39:00] dată când auzim că oamenii sunt mai preocupați de migrație decât de economie. [00:39:05] E o chestie de identitate? E o chestie de manipulare prin presă sau de social media? [00:39:10] Și, și, și. [00:39:11] Dumitru Bortun: În primul rând e o problemă de identitate și oamenii sunt [00:39:15] foarte sensibili la problema asta cu [00:39:20] identitatea Cine sunt?Cine suntem noi? Ne raportăm la alții [00:39:25] prin diferențe și vin ăștia peste noi care sunt diferiți și așa mai [00:39:30] departe. Pe urmă este lipsa de cunoaștere. Dumneavoastră [00:39:35] am mai vorbit cred, la dumneavoastră, am vorbit despre sindromul chinezesc. [00:39:40] Eu folosesc expresia asta, expresia [00:39:45] mea. De la distanță tot chinezii sunt la fel.[00:39:50]Seamănă între ei. Dar ia du-te și stai acolo câteva [00:39:55] luni sau câțiva ani că începi să-i deosebești. Îți dai seama ce vârste au. Ce [00:40:00] înseamnă un chinez tânăr un chinez la vârstă mijlocie, un chinez în vârstă bătrân. [00:40:05] Opa, stai că începi să-mi nuanțezi percepția. De ce? Îi [00:40:10] cunosc. Cu cât îi cunoști mai puțin cu atât îi vezi la fel.[00:40:15] Ăsta-i sindromul chinezesc. Păi asta este cu orice alt grup uman. De la [00:40:20] distanță par toți la fel. Îi bagi într-o categorie fiindcă e mai comod mental. [00:40:25] În momentul în care îi cunoști, viața te obligă să faci diferență Între ei, [00:40:30] ce spună Spună bună dimineața îi spun să rămână. Deci trebuie să știu cu [00:40:35] cine am de-a face, încep să vezi diferențele.Eu cred că [00:40:40] o mare parte dintre aceste [00:40:45] mișcări de masă se bazează pe ignoranță. În [00:40:50] altă parte, în altă măsură, se bazează pe grija [00:40:55] pentru identitate și în altă măsură pe manipulare. [00:41:00] Pe faptul că rețelele sociale amplifică. Și atunci ce se întâmplă, [00:41:05] domnul Bunic? Rețelele astea sociale amplifică, știți cum?[00:41:10] Și intensiv și ca amploare, [00:41:15] extensiv. Ca amploare e normal să înțelege toată lumea. Datorită [00:41:20] multiplicării fără limite a mesajelor, o masă [00:41:25] imensă de oameni... [00:41:25] George Buhnici: Poate să afle orice nenorocire Mesajul. Da [00:41:28] Dumitru Bortun: Și poate să [00:41:30] creadă că mai are puțin și ia foc Marea Britanie. Sau [00:41:33] George Buhnici: că usturoiul ăla chiar [00:41:35] este cât roata de la bicicletă.[00:41:36] Dumitru Bortun: Exact. Și cred, pentru că sunt mai mulți. [00:41:40] Și apare acel sofism, acel argument [00:41:45] fals, că dacă și alții zic înseamnă că așa e. Pe urmă... [00:41:50] Știu [00:41:50] George Buhnici: eu pe cineva care a văzut că pământul e plat. [00:41:51] Dumitru Bortun: Da, da, da. Cunosc și eu un caz la Bacău.[00:41:55]Ceva de genul ăsta. S-a [00:42:00] labuzat. S-a labuzat, labuzat labuzat Labuzat, da. Așa. Deci asta este [00:42:05] un aspect. Dar mai e un aspect. Cu cât discuțiile [00:42:10] sunt mai numeroase pe internet, cu atât oamenii [00:42:15] devin mai fanatici cu propriile opinii. Și știți de ce? Noi am mai [00:42:20] discutat la un podcastul meu astăzi. Aici vorbim de paradigme.Ori într-o paradigmă [00:42:25] argumentele sunt circulare. Ele pleacă de la premisele paradigmei [00:42:30] și confirmă întăresc premisele. Și cu cât un [00:42:35] om își dezvoltă mai mult demonstrația și argumentele, cu atât se [00:42:40] luminează mai mult câtă dreptate are. Ca Charlie Kirk. Exact. Exact [00:42:45] cazul ăsta. Și atunci apare... Această circularitate, cu [00:42:50] cât vorbesc mai mult, cu atât mă convinc mai mult.Deci dialogul nu ne unește. Dialogul ne [00:42:55] desparte și mai rău. Este ceea ce se numește, în teoria comunicării, [00:43:00] dialogul surzilor. Fiecare s-au de pe el, nu l-au de pe celălalt. Deci [00:43:05] rețele sociale au dus la o amplificare și ca amploare, [00:43:10] la o adâncime și adâncire a diferențelor și [00:43:15] a opozițiilor ca intensitate.[00:43:17] George Buhnici: Nu durează puțin chestia asta. Durează [00:43:20] E un proces complex. Dar dacă ne uităm un pic în spate aveam rețele sociale de suficient de multă vreme încât să-și făcut [00:43:25] efectul acești algoritmi Într-o competiție acerbă pentru audiență au amplificat lucrurile care [00:43:30] se viralizează, iar apoi au apărut actorii statali care folosesc [00:43:35] aceste narațiuni pentru politica lor externă.Și aici întrebarea este, cum [00:43:40] lucrează aceste narațiuni, cum ar fi narațiunea invaziei a re-emigrării în aceste emoții [00:43:45] colective? Și cine le orchestrează? Credeți că există păpușari sau este doar furia noastră [00:43:50] care ne ocupă pe noi înșine pe toți? Există păpușari [00:43:54] Dumitru Bortun: care [00:43:55] profită de pe urma acestor furii. [00:44:00] E foarte interesant.Are Salman Rushdie, cel care a scris [00:44:05] versetele satanice, are un roman, Furia, în care [00:44:10] face o analiză de mare subtilitate acolo, acțiunea petrecându-se în Statele Unite ale [00:44:15] Americii. Se izizează manifestările de furie în [00:44:20] diferite domenii și pe diferite niveluri sociale. Furia ca stat. [00:44:25] E spirit, ca spirit al epocii de spirit de taim [00:44:30] Putem spune că furia este emoția [00:44:32] George Buhnici: acestei generații?Da, [00:44:33] Dumitru Bortun: da. Asta [00:44:35] demonstrează Salman Rushdie. E tulburător să [00:44:40] ai zis seama că s-a născut o generație sub ochii noștri și din mâinile noastre [00:44:45] furioasă. Știți că prin anii 60 a păruse un [00:44:50] curent în dramaturgia britanică tinerii furioși. Care au scris [00:44:55] niște piese foarte cunoscute la vremea respectivă, Camera în formă [00:45:00] de el, Fiață sportivă, Privește înapoi cu mânie, [00:45:05] Singurătatea alergătorii de cursă lungă, toate astea au devenit filme de mare [00:45:10] artisticitate.Tinerii furioși era [00:45:15] prima repriză. Au urmat repriza a doua, s-au mai calmat, au [00:45:20] urmat Revoluția sexuală, au urmat mișcări despre înțelegi în 68, hippie [00:45:25] și așa mai departe. Hippie care erau pacifiști la bază. Da erau pacifiști, dar tot [00:45:30] pacifismul ăsta lor retragerea din societate era de fapt o reacție de contestare a [00:45:35] societății moștenite la părinților.Ăștia de astăzi nu mă să mai retrag pur [00:45:40] și simplu for să o distrugă, pentru că nu le place ce au primit ca moștenire. [00:45:44] George Buhnici: O parte [00:45:45] dintre ei, că avem și retrași o vedem în Asia, începem să vedem și [00:45:50] la noi, nu știu dacă ați auzit, n-am apucat eu să vă trimit înainte, vorbim mai nou, să [00:45:55] mă ierte cei mai tineri despre the Gen Z stare, adică [00:46:00] chestia asta, atitudinea asta, că orice îl întrebi, când vorbești cu unul mai [00:46:05] tânăr, care a luat un job, se uită așa la tine, fără reacție.The [00:46:10] stare, adică pur și simplu se uită, această mină pietrificată. Poker face. [00:46:15] Poker face. Acest poker face, generația poker face, am putea să-i spună dacă vreți. Deci [00:46:20] avem genul ăsta de retragere orică un fel de revolt orică ar pur și simplu ca plictiseală [00:46:25] ca demotivare sau pur și simplu descărcare completă de emoție după atât de [00:46:30] multă furie cât este amplificată și refuzul [00:46:32] Dumitru Bortun: de implicare emoțională [00:46:33] George Buhnici: da [00:46:35] deci furie și refuz de implicare aici suntem între astea două [00:46:40] ok, toate astea sunt amplificate de tot felul de [00:46:45] influențări care mulți dintre ei se pun în fața oamenilor dar de fapt sunt niște miliardari [00:46:50] de aici spun că luptă acolo pentru interesea oamenilor și Charlie Kirk era finanțat de miliardari nu era nici el [00:46:55] sărac foarte puternic susținut de Elon Musk transportat [00:47:00] sicriul lui de J.D Vance cu Air Force 2 și [00:47:05] asta este doar exemplul ăsta concret dar mai avem oameni foarte bucăți cum a fost pe exemplu că vă [00:47:10] povesteam la un moment dat vorbeam noi despre acel influencer care a venit cu un avion privat la București [00:47:15] să ia un interviu unei candidate la prezidențiale doar dorind să [00:47:20] salveze democrația românească tot felul de influențări în ăștia parașutați cu foarte mulți bani [00:47:25] de ce credeți că acești miliardari folosesc aceste [00:47:30] narațiuni în acest mod și acești algoritmi împotriva oamenilor [00:47:35] ce [00:47:35] Dumitru Bortun: se iunește pe ei Pe [00:47:40] evanghelicii albi din Middle America parcă de [00:47:45] mijlocul Americii Și pe mari miliardari care vin din aceste [00:47:50] industrie de vârf.[00:47:51] George Buhnici: Așa. [00:47:54] Dumitru Bortun: [00:47:55] Doctrina acceleraționistă. Se numește așa pentru că pleacă de la... [00:48:00] Se duce în multe direcții, dar pleacă de la un trunc comun. De la [00:48:05] constatarea că istoria s-a accelerat și că [00:48:10] ritmul de evoluție tehnologică e atât de mare [00:48:15] încât societatea nu mai face față nu mai ține ritm. Și atunci, [00:48:20] marii reprezentanții ai firmelor tehnologice [00:48:25] vor să limiteze democrația, pe care o simt [00:48:30] înceată, birocratizată o simt că nu ține pasul cu [00:48:35] inovarea tehnologică și domeniul cu care sunteți foarte [00:48:40] familiari, că lucrați în domeniul ăsta și promovați, progresul [00:48:45] tehnologic, bine faceți, dar ei spun așa că democrația este un [00:48:50] regim politic cronofag.Știți? [00:48:53] George Buhnici: Că ține pe loc. [00:48:55][00:48:55] Dumitru Bortun: Mănâncă timp Și până când [00:49:00] ajungi să iei o decizie, a trecut, a zburat [00:49:05] gaia cu mațul. Nu mai ai timp. [00:49:10] A zburat momentul în care trebuia luată decizia Și să [00:49:15] acumulează o serie întreagă de blocaje care până la urmă să intră în criză și ei vor să [00:49:20] deblocheze chestia asta. [00:49:21] George Buhnici: Pentru că se văd într-o competiție cu alții care fac același lucru.Da. [00:49:25] Și vor să... [00:49:26] Dumitru Bortun: Toți ăștia care sunt în jurul lui Trump și [00:49:30] care finanțează MAGA, mișcarea asta, [00:49:35] America Great Again, sunt ăștia, [00:49:40] acceleraționiști. Ei se întâlnesc foarte bine cu aceștii [00:49:45] evanghelici albi din Middle America pentru că și pleacă de la ideea că s-a accelerat [00:49:50] și că dacă vrem să accelerăm, dacă e bine că [00:49:55] s-accelerează, pentru că vine...Mai repede Iisus. A doua venire a lui Iisus să se apropie mai [00:50:00] repede. Și atunci ei au intrat în administrație în politică [00:50:05] în școli, vor să intre peste tot, au teoria celor 8 munți. Nu [00:50:10] știu dacă știți vorbesc cu cei care ne urmăresc, dumneavoastră știți că în [00:50:15] Vechiul Testament există un simbol al muntelui, muntele Sinai, în care [00:50:20] Dumnezeu vorbește cu Moise și îi dă cele 10 [00:50:25] porunci, cele două table cu cele 10 porunci, există [00:50:30] muntele Tabor, există muntele Templului, sunt mai multe munți sfinți [00:50:35] care au o simbolistică foarte puternică pentru [00:50:40] iudaism pentru creștinism.Deci pentru iudeocrăștini, [00:50:45] aceștia evanghelici spun că îi trebuie să cucerească opt munți. Un munte [00:50:50] este administrația, alt munte este învățământul educația în [00:50:55] general, alt munte este sănătatea și trebuie să aibă oameni peste tot. Și [00:51:00] ăștia toți trebuie să accelereze și să țină ritm cât mai mult și s-au [00:51:05] întâlnit în foarte multe obiective, printre care cel antidemocratic, cu oamenii [00:51:10] de afaceri cu mari businessmen.Iată de ce se întâmplă în America. Se [00:51:15] dă peste cap o întreagă tradiție și un întreg mecanism de [00:51:20] evoluție socială. Și totul de la tehnologie, [00:51:25] domnul Bucnici. Cum adică de la tehnologie? Păi întotdeauna a fost așa Karl Marx [00:51:30] a vorbit în alți termeni, dar el spunea așa, forțele de producție determină tipul de relație de [00:51:35] producție.Și a vorbit de legea concordanței, între forțele de producție și relații de producție Ce sunt forțele [00:51:40] de producție? E tehnologia. [00:51:41] George Buhnici: Eu sunt de acord că e tehnologia, dar ce adaugă [00:51:45] marxistile în iniște este că, faimoasa zicere, că nu există câștig fără [00:51:50] ca cineva să-și fost furat. Și în cazul ăsta oamenii munce Nu, [00:51:53] Dumitru Bortun: e pe [00:51:55] altă linie, e pe altă direcție.În ceea ce plăcește mecanismul evoluției sociale În mecanismele de [00:51:58] George Buhnici: producție există un [00:52:00] asupritor care ia roadele acestei productivități de la oamenii muncii și nu [00:52:05] distribuie Știu [00:52:05] Dumitru Bortun: dar nu asta contează acum. Contează ce spuneam că ei spun că modurile de producție sunt [00:52:10] schimbate. Din cauza evoluției tehnologice.[00:52:13] George Buhnici: Așa. [00:52:13] Dumitru Bortun: Că [00:52:15] atunci când mijloacele de producții erau atât rudimentare încât trebuia să ne [00:52:20] ajutăm noi între noi, era comuna primitivă, după care s-au mai [00:52:25] evoluat mijloacele de producții, dar atunci nu erau suficiente pentru [00:52:30] ca toată lumea să stea și să producă, fiindcă nu erau mașini. Și atunci jumătatea din [00:52:35] omenire a fost transformată în sclavi.Și jumătatea au devenit stăpâni de [00:52:40] sclavi. Și au folosit păștea păstă unelte. Unelte vorbitoare cum [00:52:45] definește sclavul Aristotel. Un altă vorbitoare. O dată cu o [00:52:50] revoluție industrială apar mașinile. Opa, în momentul ăsta omul devine [00:52:55] conducător al mașinii, dar mașina face efortul în locul lui. Să termină cu [00:53:00] sclavia, apare capitalismul.Deci toate lucrurile astea sunt trase de [00:53:05] dezvoltarea tehnologică. [00:53:06] George Buhnici: Păi da dar tehnologia despre care ne-ați vorbit și care duce la această [00:53:10] tensiune, este cea care a redus cel mai mult suferința pentru toată planeta. [00:53:14] Dumitru Bortun: Eu n-am spus [00:53:15] că e rea. Eu explic de ce se întâmplă. Se întâmplă această mare transformare [00:53:20] socială în America, ea fiind vârful de lance al civilizației occidentale, se întâmplă [00:53:25] întâi la ei.[00:53:25] George Buhnici: Se [00:53:25] Dumitru Bortun: va întâmpla și la noi. Este vorba de aceste schimbări [00:53:30] produse de progresul tehnologic. Într-adevăr accelerat. [00:53:33] George Buhnici: Trebuie să mai gândiți la asta, [00:53:35] pentru că m-ați pus un pic pe gânduri. [00:53:36] Dumitru Bortun: Da, mai meditați. [00:53:37] George Buhnici: Mai dați un pic de gândire. [00:53:39] Dumitru Bortun: Asta nu [00:53:40] înseamnă că nu trebuie să promovați progresul tehnologii. Promovați-i Dar promovați-i în acea [00:53:45] paradigma [00:53:47] George Buhnici: utilitarismului.Da. Eu la asta mă uit. Spre binele [00:53:50] cât mai mari, pentru cât mai [00:53:51] Dumitru Bortun: mulți. [00:53:52] George Buhnici: Mâi la ceasul de la mâna noastră, care vă poate anunța când [00:53:55] aveți probleme de puls. Da, [00:53:56] Dumitru Bortun: exact. [00:53:56] George Buhnici: E nevoie de [00:53:57] Dumitru Bortun: așa ceva. Da, e un câștig. [00:53:58] George Buhnici: Dar nu putem să-l lăsăm pe [00:54:00] băiatul care deține compania aia să-și pună președinte. [00:54:03] Dumitru Bortun: Să ne pună șeful. [00:54:05] Exact.Pentru că el are companie, e lăudabil, dar nu îl a ales nimeni. [00:54:10] Exact. [00:54:10] George Buhnici: Bun. Revenim către România. România trece la [00:54:15] sfârșitul anului trecut prin anularea alegerilor prezidențiale, apoi vin valurile de proteste și o campanie [00:54:20] rerulată sub umbra acestei ingerințe ruse, despre care vorbim inclusiv în [00:54:25] Moldova cum și în alte locuri.Avem rețele pro-Kremlin și conexiuni [00:54:30] moldovene, inclusiv rețeaua SHORE, despre care aflăm tot mai multe zile la acestea prin cei care urmăresc foarte, [00:54:35] foarte interesant câte informații se laiveau în ultima perioadă despre această rețea SHORE, care [00:54:40] operează și la noi, care au amplificat Narațiuni peste tot, Facebook, Telegram și așa mai departe, [00:54:45] inclusiv mesajele anti-UE, dar și anti-migrație, despre care vorbeam puțin mai devreme.[00:54:50]Acum, întrebarea este. Revin un pic și aș vrea să [00:54:55] închidem această discuție Înțelegem că există aceste forme de manipulare și mult [00:55:00] o să zică, iarăși începe să vorbească buhnici de troli ruși. Dar credeți că există o [00:55:05] legătură între discursul anti-imigrație în România, o țară de emigranți nu de [00:55:10] imigrație, care să fie folosite de aceste rețele de [00:55:15] propagandă rusești?[00:55:16] Dumitru Bortun: Da. Scopul final [00:55:20] al propagandei rusești este dezmembrarea Uniunii [00:55:25] Europene, care reprezintă un mare obstacol din punct de vedere [00:55:30] comercial, tehnologic, economic, politic. Și [00:55:35] pentru asta trebuie să întoarcă popoarele astea [00:55:40] needucate din fosta zonă comunistă, [00:55:45] care au ieșit de curând din regimuri totalitare sau dictatoriale, să [00:55:50] le întoarcă împotriva Uniunii Europene.Și n-ai cum să-i [00:55:55] întorci decât spunându-le ce răi Uniunea Europeană, ce răi sunt [00:56:00] birocrații de la Bruxelles, ce lucruri relevă. Trebuie să le [00:56:05] dezvolți și mândria de a fi români sau de a fi bulgari [00:56:10] să dezvolți identitatea lor naționalistă, suveranistă, să le [00:56:15] propui suveranitate în condițiile în care o lume întreagă să devine [00:56:20] interconectată.Ei propun suveranitatea să rămași răul de tot în urmă. [00:56:25] Ca evoluție istorică Ei nu pricep în ce epocă ne aflăm, dar lucrează [00:56:30] cu materialul clientului. [00:56:31] George Buhnici: Ei vor să aibă telefoane produse în străinătate, internet, să se [00:56:35] uită să vadă, să aibă lumea să aibă o fereastră către lume aici? [00:56:37] Dumitru Bortun: Da, dar asta e tehnologie.Nu este [00:56:40] o imagine despre procesul istoric. Ei habar n-au că a existat [00:56:45] o epocă feudală, că a existat o epocă modernă că noi suntem în postmodernitate. Nu [00:56:50] au poziționat. Și gândesc că a nevăd mediul. [00:56:53] George Buhnici: Au acest fallacy că [00:56:55] poți să păstrezi, să stăm cu toții în ie și în costum popular, dar înconjurați de toate [00:57:00] fructele globalizării.[00:57:01] Dumitru Bortun: Da. Exact cum era în Iran la Revoluția lui Khomeini. Mi-a [00:57:05] spus cineva care a fugit de acolo. Era la noi în țară era studentul meu la [00:57:10] arhitectură. Și mi-a spus că marea majoritate, 80% [00:57:15] erau analfabeți, dar aveau televizor color în bordeile lor [00:57:20] acolo și câte un calașnicov dat de ruși. Așa s-a făcut Revoluția [00:57:25] musulmană.Ca la [00:57:25] George Buhnici: noi. Toată lumea are câte un smartphone și opinie pe TikTok. Și ei [00:57:29] Dumitru Bortun: [00:57:30] analfabetiți funcționă. Și [00:57:31] George Buhnici: totuși, atinge niște anxietăți, așa cum am mai auzit [00:57:35] lucrul ăsta, propaganda folosește anxietăți reale. Lucrează cu materialul [00:57:40] clientului. Piața muncii de identitate Mi-ați vorbit, servicii [00:57:45] publice. [00:57:45] Dumitru Bortun: Păi orice schimbare, domnul Bucurniciu orice schimbare creează anxietate.Prima este să [00:57:50] ești pregătit Sufletește de schimbare? Ești pregătit ideologic? [00:57:55] Ai niște idei care justifică schimbarea? Ți-a spus vreodată cineva că singurul absolut [00:58:00] care există în lume e schimbarea? În lumea de azi, [00:58:05] în lumea de aici, singurul lucru absolut e schimbarea. Restul e relativ, [00:58:10] pentru că totul se schimbă.Numai în cer există cineva care nu se [00:58:15] schimbă. Dumnezeu. Și-o și spune în Maleachi, unul dintre [00:58:20] cei mai interesanții profeți mici spune, eu nu mă schimb. [00:58:25] Eu sunt Dumnezeu nu mă schimb. Deci el e reperul fundamental pentru [00:58:30] noi ca să știm când ne schimbăm, când nu. Avem un reper fix, Dumnezeu [00:58:35] cu legile lui, cu legea morală, cu legea sanitară, cu tot ce [00:58:40] știm, discursul despre fericiri de pe munte.[00:58:45] Deci toate lucrurile astea să [00:58:50] înțelegem cred foarte bine când ai o cultură a schimbării [00:58:55] Și tu îți dai seama că trebuie să faci parte din schimbare, să ții pasul cu schimbarea, că dacă [00:59:00] nu-ți place schimbarea sau nu înțelege problema ta, nu e problema schimbării și că nimeni nu e de [00:59:05] vină. Tu trebuie să ții pasul cu ea.Dacă ai niște copii pe [00:59:10] care nu-i mai înțelegi e problema ta, trebuia să ții pasul cu ei și să înveți și [00:59:15] tu de la copiii tăi, nu doar Ei de la tine Pentru că tu le predai Ce se învețe de [00:59:19] George Buhnici: la [00:59:19] Dumitru Bortun: tine? Păi [00:59:20] ce se învețe de la tine? Ce era sub Ceaușescu? Să le bați, îi bați [00:59:25] la cap că era mai bine înainte sub Ceaușescu?Era mai bine pentru tine că era mai tânăr. Pentru ei n-ar fi [00:59:30] mai bine. Deci toate înapoierile astea ale noastre, [00:59:35] încetinea, inerția de a ne schimba, frica de a ne schimba, comoditatea. [00:59:40] Sunt multe ori care ne țin în loc să nu ne schimbăm. Și începem să înjurăm [00:59:45] schimbarea. Suntem împotriva ei. Și respectiv împotriva progresului [00:59:50] tehnologic, împotriva integrării transnaționale și împotriva [00:59:55] Uniunii Europene.Și ăștia atât așteaptă. Să ne întoarcă împotriva Uniunii Europene. [00:59:59] George Buhnici: Mi s-a [01:00:00] părut maxim când am văzut-o pe Madame Șoșoacă în căruță. Nu și-a căzut [01:00:05] imaginea. Cântând într-o căruță. [01:00:06] Dumitru Bortun: Dar face pe autochronista. [01:00:10][01:00:10] George Buhnici: Așadar avem partii de care au învățat să folosească chestiile astea. [01:00:15] Și folosesc toate acestea anxietate Și le transformă în capital politic.Pe de altă parte [01:00:20] avem și o coaliție la putere Care repetă toate greșelile pe care le-au făcut și alte [01:00:25] coaliții de voință. Din mai multe țări europene. În care ne strângem împreună pentru [01:00:30] interesul public. Nu mai face nimeni o poziție reală. Și atunci singurii care capitalizează [01:00:35] cine sunt. Exact cum s-a întâmplat în Germania.Că și Frau Merkel era într-o alianță [01:00:40] mare de tot acolo la putere. Multă vreme n-a deranjat-o nimeni. A avut [01:00:45] niște mandate foarte lungi și foarte liniștite. Era [01:00:48] Dumitru Bortun: chiar o liniște [01:00:50] suspectă. Știți cum se spune în literatură? Liniștea dinaintea furtunii. Asta era. [01:00:55][01:00:55] George Buhnici: Și acolo unde nu există opoziție, nu există dezbatere, democrația nu este vie, [01:01:00] se ridică întotdeauna extremiștii.Și acum vedem același lucru la noi. Am avut USL [01:01:05] până recent. Eu o-i zic USL, acest PSD-PNL, care acum este [01:01:10] în continuare mângăiat pe creștetă de președintele nostru Nicușor [01:01:15] Dan. Și vedem cum crește de la o zi la alta. Săptămâna asta a ieșit un [01:01:20] sondaj că coaliția de la putere mai are procente puține în [01:01:25] față În condițiile actuale.[01:01:27] Dumitru Bortun: E vreo 4%. [01:01:30] Vreau să vă spun că m-am gândit la aspectul ăsta. Am [01:01:35] trei recomandări, trei soluții. În primul rând ar [01:01:40] trebui să descurajeze statul și chiar să interzică dacă e cazul, [01:01:45] discursul urii Și să o facă până nu va fi prea târziu. [01:01:50] Atenți, unde discursul urii. O să-mi zic, da, dar asta nu e restrângerea libertății de [01:01:55] expresie?Ba da. Dar trebuie făcut. Și am să vă povestesc o [01:02:00] poezie lăsată moștenire de Martin [01:02:05] Niemöller, un pastor luteran din Germania, Care [01:02:10] a trăit 92 de ani, a murit în 1984, a supraviețuit la mai multe [01:02:15] lagăre naziste. Și își se spune în nume alături. Foarte interesan

Lumea intră într-o zonă de presiune și clarificări. Statele Unite își reafirmă interesele fără menajamente, Europa caută coeziune, iar România se află, din nou, între reflexe vechi și decizii grele. În acest episod Baricade, Cătălin Striblea și Radu Naum discută frontal despre ideea care planează tot mai des în spațiul public: va trebui, la un moment dat, să alegem între America și Europa? De la doctrina Monroe și politica externă a lui Trump, până la reacțiile liderilor europeni și poziția ambiguă a României, conversația urmărește mecanismele reale ale puterii, nu lozincile. Un episod despre influență, dependențe strategice, iluzii confortabile și riscurile de a nu alege nimic. 00:01:30 – Corupție, indolență și costul pasivității 00:10:00 – Radiografia Baricade 00:13:19 – Se apropie ziua alegerii între America și Europa? 00:13:53 – Ce semnifică episodul din Minneapolis 00:20:24 – Politica dură din SUA: „get in line or die" 00:22:35 – Venezuela, Groenlanda și logica forței 00:28:00 – Doctrina Monroe revine în actualitate 00:34:30 – Cum reacționează Europa la presiunea americană 00:35:40 – „Vin americanii!" – mit, reflex sau strategie 00:37:50 – Teoria lui Armand Goșu 00:44:00 – România în fața alegerii inevitabile 00:50:40 – Trump: noiembrie, începutul sfârșitului? 00:53:30 – Declarația comună a liderilor Uniunii Europene 01:01:10 – Europa și lecția spiritului mercantil al lui Trump 01:07:20 – România și politica struțului

LEADERS. Cătălin Striblea vă invită la o ediție de LEADERS. Stăm de vorbă cu Caterina Preda. profesor de științe politice. expert în America Latină. Încercăm să înțelegem de ce este importantă Venezuela pentru geopolitica actuală, ce este doctrina Monroe și de ce Statele Unite vor controlul acestei zone. Cât de important este petrolul din Venezuela, ce înseamnă regimurile Maduro și Chavez, dar și ce urmări va avea în Europa acest episod.

Ce se va întâmpla în anul viitor în relația dintre Uniunea Europeană și Statele Unite? Întrebarea este cu atât mai presantă cu cât, în strategia de securitate recent adoptată, America își propune să sprijine partidele naționaliste și de extremă dreapta din Europa. Dar există o problemă... Într-adevăr, Donald Trump a promis sprijin partidelor și mișcărilor naționaliste și de extremă dreapta din Europa, pe care el le consideră ”patriotice”. Problema este că Trump rămâne nepopular nu doar în Europa în general, dar nu se bucură de o mare susținere nici măcar în rândul simpatizanților partidelor populiste de dreapta, arată un sondaj realizat de Politico. Susținătorii partidelor populiste de dreapta, pe care administrația le-a menționat în strategia sa de securitate, îl susțin pe președintele SUA într-o măsură mai mare decât alții, dar nici măcar aceștia nu-i oferă liderului de la Casa Albă un sprijin răsunător. În Franța, printre alegătorii partidului Reuniunea Națională, mai mulți au opinii negative în ce-l privește pe Donald Trump (38%) față de 30% opinii pozitive. Și susținătorii Alternativei pentru Germania sunt divizați în privința lui Trump, 34% având o părere bună despre el și 33% negativă. În Marea Britanie, scorul între votanții formațiunii Reform UK este echilibrat, 39% opinii negative față de 38% pozitive. Noile date se constituie într-un potențial avertisment la adresa partidelor populiste de dreapta care încearcă să atragă un sprijin mai larg, apropiindu-se în același timp de Trump. În strategia sa de securitate, Donald Trump descrie Europa drept un spațiu al crizei, care se confruntă cu amenințarea dispariției. Accentuarea diviziunilor O versiune confidențială a documentului, dezvăluită de presa americană, ar afirma chiar că Donald Trump ar viza patru state pe care le-ar putea desprinde de Uniunea Europeană, dând astfel o lovitură mortală unui bloc pe care îl consideră drept un rival economic și un adversar ideologic. Acestea sunt Italia, Austria, Ungaria și Polonia. Totuși, chiar și în aceste țări, sprijinul pentru Uniunea Europeană rămâne puternic, așa cum arată ultimul sondaj Eurobarometru. Sprijinul pentru o Uniune Europeană mai puternică – deci, în niciun caz, desființată – se cifrează între 82% în Polonia și 86% în Austria. Așadar, o intervenție directă a lui Donald Trump și a brațului său ideologic MAGA în dezbaterile europene ar contribui mai degrabă la accentuarea diviziunilor, inclusiv în ce-i privește pe potențialii alegători ai dreptei populiste. Iar aceasta se vede cel mai clar în Franța, unde liderii extremei drepte s-au grăbit să respingă eforturile Casei Albe. Jordan Bardella, lider al Reuniunii Naționale, a respins, într-un interviu pentru The Telegraph ideea de a fi ”vasal” față de un ”frate mai mare precum Trump”. În timp ce Thierry Mariani, membru al consiliului național al partidului, a declarat pentru Politico că „Trump ne tratează ca pe o colonie - cu retorica sa, dar mai ales din punct de vedere economic și politic”.  Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

LEADERS 75, invitat Cătălin Radu. În acest episod Vorbitorincii LEADERS, Cătălin Striblea discută cu Radu Cătălin, Director General Bristol-Myers Squibb, despre starea reală a sistemului de sănătate din România, accesul la medicamente inovative și diferențele față de Europa și SUA. România a făcut progrese importante în sănătate, iar speranța de viață a crescut semnificativ față de anii '90. Totuși, accesul la inovație medicală rămâne lent, birocratic și inegal. Discuția atinge teme esențiale: imuno-oncologia, costurile cercetării, drumul unui medicament până la pacient, programul național de oncologie, fiscalitatea din sănătate și blocajele reformei. Un dialog aplicat despre decizii, responsabilitate și soluții concrete pentru viitorul sănătății în România. - Companiile farmaceutice și banii - Statele Unite sunt vârful inovației în medicină - Bristol-Myers Squibb a inventat imuno-oncologia - Drumul unui medicament până la omologare - Ce este un medicament inovativ - Cât costă un astfel de medicament - România a făcut un salt uriaș în sănătate - Sistemul social e avantajos? - Experiența din Germania - Cum acționează un medicament imuno-oncologic - De ce e cancerul greu de vindecat - Programul național de oncologie - Taxele la stat - Câți bani dau românii pe suplimente - Soluții pentru România - Peste 50% dintre medici sunt concentrați în șase orașe din țară - Unde se oprește reforma în Sănătate - Kazahstan, o experiență fabuloasă - România, la coada Europei - Un gând optimist

George Roth este unul dintre acei oameni care par să lege fire invizibile între lumi. A crescut în Cluj, într-un oraș care, în anii '70 și '80, pulsa de talent și de o curiozitate intelectuală discretă. A studiat Matematica și Informatica la Universitatea Babeș-Bolyai, iar primele sale proiecte s-au născut într-un laborator de calcul din Cluj, într-o perioadă în care ideea de tehnologie părea încă o poveste spusă la viitor. După Revoluție, lumea i s-a schimbat radical. A trăit, ca mulți alții atunci, speranța începutului și dezamăgirea care a urmat. În 1991 a plecat în Statele Unite, fără planuri, doar cu o diplomă, un costum și dorința de a reuși.Primele luni în America au fost despre supraviețuire. A lucrat la o benzinărie din Los Angeles, apoi a vândut produse chinezești — o experiență care, în ciuda disconfortului, l-a învățat regulile pieței și valoarea perseverenței. Mai târziu, a prins un loc la American Express, în Arizona, unde a dezvoltat modele matematice pentru prevenirea fraudei. De acolo, traseul lui s-a intersectat cu lumea financiară americană: a lucrat cu Barclays Global Investors, Bank of America și alte companii, construind sisteme de date complexe. Tot atunci, a început să creadă că România și Statele Unite nu trebuie să fie două lumi separate.În 1999 a fondat Recognos, o companie care a crescut la Cluj, și care a pus bazele unor tehnologii moderne de procesare a datelor. Douăzeci de ani mai târziu, această inovație a fost achiziționată de UiPath, iar George Roth a devenit parte din echipa care duce mai departe una dintre cele mai importante povești ale industriei tech românești. Dincolo de rolul său în UiPath, continuă să fie un liant între diaspora și țară — consul onorific al României la San Francisco, co-fondator al Romanian American Business Network, mentor pentru tinerii antreprenori.

Radu Naum deschide discuția cu o scurtă listă a lucrurilor bune: „Suntem o țară mai democratică decât Statele Unite ale Americii și mi se pare un lucru minunat.” Pe listă intră și îmbunătățirile din transportul public: de la tramvaiul numit suferință la cel numit dorință. Cătălin Striblea completează cu o observație personală: „Am mers la țară în ultimele două săptămâni și am întâlnit oameni care fac treabă bună în țara asta.” Dar, odată cu plusurile, vin și minusurile. Radu punctează lipsa de comunicare a autorităților și nepăsarea față de cetățenii plătitori de taxe. Este și presa vinovată că nu pune toate întrebările? Așteptăm și opiniile voastre. Tema centrală a dezbaterii merge însă mai departe: ne apropiem de un posibil război cu Rusia? Discutăm mai multe ipoteze: -Va exista un act militar din partea Rusiei? -Va accepta România un război cu Rusia? -Vor accepta românii să meargă la război cu rușii? Declarațiile oficialilor occidentali din zona de apărare sugerează că Rusia se pregătește pentru o confruntare mai amplă. Tradițional, cei atacați sunt din veriga slabă. Pe flancul estic, România pare a fi această verigă. Dacă Ucraina cade, primele victime am putea fi noi și Republica Moldova. Scrieți-ne părerile voastre în comentarii și spuneți-ne cum vedeți problema. Mulțumim! 00:02:25 Plângerile lui Radu Naum 00:18:09 Începe dezbaterea - mergem la război cu Rusia? 00:21:45 Rusia se pregătește pentru o confruntare mai mare 00:24:12 România este punct strategic militar și economic pentru zona Balcanilor 00:26:50 Scenariul în care România devine a doua victimă a Rusiei 00:29:11 România versus Polonia 00:32:44 Drona rusească din România 00:39:50 Vor merge românii la război cu rușii? 00:54:10 Patriotism de paradă? 01:03:20 Răspunsul problemei de data trecută și enunț nou