Podcasts about statele unite

Ioana Berciu este medic de medicină generală și funcțională, cu rezidențiat în medicină de laborator și în curs pe endocrinologie. A urmat două dintre cele mai serioase școli de medicină funcțională din lume - Institute for Functional Medicine și American Academy of Anti-Aging Medicine, ambele din Statele Unite. A fondat clinica Longevity Room din București și este director medical ProLon România. Medicina funcțională nu a fost o alegere de carieră, ci o ieșire dintr-un burnout sever prin care a trecut ea însăși.  Migrene zilnice, erupții care nu treceau, cortizol care la un moment dat nu mai făcea nimic. Atunci a început să pună întrebări pe care medicina clasică nu și le pune. Acum cercetează endocrinologia microbiană - legătura dintre flora intestinală și hormoni - și vorbește mult despre cortizol cronic, somn, ritm circadian și ce înseamnă cu adevărat sănătatea, dincolo de "analize în limite normale".  O găsești pe @dr_ioanaberciu. 

Cum încearcă Chișinăul să reintegreze economic regiunea transnistreană? Republica Moldova încearcă să rezolve problema transnistreană înainte de aderarea la UE, un obiectiv asumat public pentru 2030. Autoritățile au început realizarea unor măsuri economice și fiscale comune pentru ambele maluri ale Nistrului, în timp ce Bruxellesul transmite că problema transnistreană nu va bloca parcursul european al țării. Totuși, opiniile locuitorilor din regiune sunt împărțite: unii văd viitorul alături de Uniunea Europeană, alții continuă să privească spre Rusia, chiar dacă aceasta nu mai alimentează regiunea separatistă cu gaze gratuite. În paralel, Moscova își consolidează influența în regiune prin facilitarea acordării cetățeniei ruse. Cât de realistă este reintegrarea Republicii Moldova în următorii ani, ce rol joacă Uniunea Europeană și Rusia în acest proces și care sunt provocările ce pot decide viitorul regiuni? Un reportaj realizat de Liliana Barbăroșie în comun cu colegii noștri de la Deutsche Welle. Iată temele ediției: - Maia Sandu a fost decorată cu Ordinul European de Merit și a fost aplaudată în picioare după ce a vorbit în Parlamentul de la Strasbourg. - Odată cu schimbarea dinamicii războiului din Ucraina, tot mai mulți experți vorbesc despre o posibilă „fereastră de oportunitate” pentru a găsi o soluție la problema Transnistriei. La o conferință de la București dedicată securității la Marea Neagră, experți din Republica Moldova, Ucraina, România și Statele Unite au analizat viitorul regiunii separatiste susținute de Moscova. Mădălina Șerban a sintetizat discuțiile. - Regiunea separatistă Transnistria se pregătește de două evenimente majore: Așa-numitele alegeri prezidențiale și începerea acordării în masă de cetățenii rusești locuitorilor din stânga Nistrului. Despre reacțiile la aceste două evenimente ne vorbește Vitalie Cojocari în ”Cronica lui Vitalie”. - Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, spune că Moldova este parte a Europei. - Maia Sandu declară, în contextul controversei legate de scorul mic oferit de jurul moldovean României la Eurovision că cetățenii din Republica Moldova și România nu ar trebuie să lase nimic să deterioreze relația dintre cele două state.  - UE rămâne principalul partener comercial al Republicii Moldova. Iar România este principala destinație a exporturilor moldovenești, cu aproape o treime din volume. Știrile zilei: Maia Sandu a fost decorată marți cu Ordinul European de Merit și a fost aplaudată în picioare după ce a vorbit în Parlamentul de la Strasbourg. Noua distincție a UE a fost creată pentru personalitățile care au contribuit la integrarea, unitatea și democrația europeană. „Ordinul European aparține cetățenilor Republicii Moldova, cei care votează de decenii pentru apropierea de Uniunea Europeană, a declarat Maia Sandu. Acest merit trebuie să fie recompensat, astfel încât Moldova să meargă înainte în procesul de integrare europeană”, a subliniat președinta de la Chișinău atât în plenul parlamentului, cât și la conferința de presă pe care a susținut-o ulterior cu președinta legislativului european, Roberta Metsola. „Suntem gata să deschidem negocierile pe toate capitolele. Atât Comisia, cât și Consiliul afirmă că suntem pregătiți. Moldova își respectă angajamentele asumate, pas cu pas. Un proces de aderare credibil, bazat pe merite, necesită eforturi din partea ambelor părți. Iar Moldova își respectă partea sa de angajament”, a declarat Maia Sandu. La rândul său, președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a subliniat că Moldova este parte a Europei. „Locul Moldovei este în Uniunea Europeană, iar în acest demers puteți conta pe Parlamentul European ca pe un aliat puternic care va contribui la transformarea acestui vis în realitate. Astăzi este, de asemenea, o onoare pentru noi să vă recunoaștem leadershipul prin Ordinul de Merit al Uniunii Europene. Am avut onoarea de a vă vedea curajul, claritatea și statornicia de-a lungul anilor. Angajamentul dumneavoastră nu doar modelează Moldova, ci și restul Europei. Vedem cum se creează un impuls acum și nu putem lăsa ca acesta să se oprească. Poporul moldovean a ales Europa. Vă îndreptați cu determinare spre aderare și, în ciuda interferențelor constante ale Rusiei și a încercărilor de a vă destabiliza țara, rămâneți ferm ancorați în valorile noastre democratice comune. Acest lucru se datorează rezilienței poporului dumneavoastră și conducerii dumneavoastră calme, clare și bazate pe principii. Așadar, mesajul meu de astăzi este, în cele mai clare cuvinte posibile, că Parlamentul European va continua să sprijine Moldova în toate modurile posibile”, a mai declarat la Strasbourg președinta PE, Roberta Metsola *** În cadrul conferinței de presă a de la Strasbourg, Maia Sandu a comentat și controversa legată de scorul mic oferit de jurul moldovean României la Eurovision. „Cetățenii din Republica Moldova și România nu ar trebuie să lase nimic să deterioreze relația dintre cele două state. «Cel mai important» este că publicul din Republica Moldova a oferit punctaj maxim. Aceasta este cea mai importantă parte”, a declarat Maia Sandu. *** UE rămâne principalul partener comercial al Republicii Moldova. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, citate de Delegația UE în Republica Moldova, ponderea exporturilor moldovenești către piața europeană a depășit anul trecut 68,1% din totalul exporturilor. Valoric, exporturile în statele membre ale UE au depășit 2,55 miliarde de dolari. Evoluția confirmă tendința ascendentă din ultimii ani, cu creștere constantă acumulând 10% în ultimii trei ani. Printre principalele categorii de produse exportate de Republica Moldova se numără echipamentele electrice, produsele agricole, mobilierul, grăsimile și uleiurile, precum și vinurile și băuturile. Principalele destinații au fost România, unde merg aproape o treime din exporturile moldovenești, cu o pondere de 29,2%, urmată de Italia și Cehia, cu puțin sub 10 la sută fiecare, și Germania și Bulgaria, cu o cotă de aproximativ 4 la sută. *** Șeful pretinsului minister al securității din Transnistria, Valeri Ghebos, s-a plâns într-un interviu presei ruse că administrația constituțională de la Chișinău ar intenționa să se implice în alegerea noului lider al regiunii. Așa-numitul scrutin urmează să aibă loc în decembrie. Acesta a declarat că autoritățile de la Chișinău ar planifica să exercite presiuni, șantaj și să intimideze membrii pretinsei comisii electorale din regiunea separatistă. „Declarații speculative și lipsite de credibilitate”, așa a calificat afirmațiile Tiraspolului Serviciul de Informații și Securitate (SIS) de la Chișinău, la solicitarea portalului realitatea.md. „Instituțiile competente ale statului își desfășoară activitatea exclusiv în baza legii și în interesul Republicii Moldova”, au precizat reprezentanții autorității de la Chișinău. *** O premieră în R. Moldova: elevii au susținut evaluarea națională la limba și literatura română în format digital. Aproximativ 150 de elevi au testat noul sistem și au susținut evaluarea utilizând o platformă digitală. Pilotarea testării online va continua și în perioada următoare. Pe 21 mai, elevii din instituțiile implicate în proiectul pilot vor susține, tot în premieră și în format digital, evaluarea la disciplina Științe.

Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, va face o vizită în China, în zilele de 19 și 20 mai, a anunțat Kremlinul, la foarte scurt timp după vizita președintelui Statelor Unire ale Americii, Donald Trump, la Beijing. Ce vrea să transmită Vladimir Putin prin această vizită, programată la doar cîteva zile de la vizita lui Donald Trump în China?Cum privește Uniunea Europeană aceste vizite la Beijing, a lui Donald Trump și cea anunțată a lui Vladimir Putin? L-am întrebat pe este Cătălin-Gabriel Done, analist de politică internațională, vicepreședintele Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale (ESGA).În 2022 Rusia și China au proclamat la unison o „prietenie fără limite”. Între timp, odată cu invazia ilegală din Ucraina, Rusia a devenit tot mai izolată, tot mai ruptă de restul lumii. Și tot mai dependentă de piețele din China. Și de sprijinul din partea Beijingului. Așa că am putea începe discuția noastră de la această relație: cum ar trebui s-o definim? Cît de „fără limite” mai este această prietenie?Cătălin-Gabriel Done: „Ea este fără limite pentru că, așa cum ați spus, Federația Rusă și Vladimir Putin sînt total dependenți de bunăvoința Beijingului. Dar este un lucru extrem de important în această vizită, pentru că ea vine în contrapartidă după vizita lui Donald Trump la Beijing, tocmai pentru a redefini spațiul sferelor de influență la nivel global. Vizita lui Donald Trump a deschis calea spre o triangulație a relațiilor internaționale, în care Statele Unite ale Americii nu mai sînt singurul hegemon, și par să recunoască acest lucru, și acceptă la masa discuțiilor, la masa greilor relațiilor internaționale, China și Federația Rusă. Interesant este faptul că acum Donald Trump îl recunoaște pe Xi Jinping ca partener egal de discuție, accentul nu mai cade exclusiv pe Federația Rusă ca principal competitor pentru America, ci se mută accentul spre China și în acest context această prietenie sino-rusă vine să ne demonstreze încă o dată importanța Chinei în sistemul de securitate global, în sistemul economic. Pentru că acum China devine punctul focal în jurul căruia pivotează cele două mari puteri nucleare, SUA și Rusia, și în acest context cred că vizita lui Putin va defini nu doar relația Rusiei cu China, ci va defini relația întregului sistem internațional cu China, pentru că ea va fundamenta o suprapunere de interese, o suprapunere de praguri limită în relațiile internaționale și totodată va dovedi capacitatea Chinei de a influența parcursul securității economice globale.”Ce vrea să transmită Vladimir Putin prin această vizită, programată la doar cîteva zile de la vizita lui Donald Trump în China?Cătălin-Gabriel Done: „Sigur că Vladimir Putin încearcă acum să demonstreze lumii întregi, probabil că va și reuși, că poate avea o discuție tête-à-tête, de la egal la egal, atît cu China cît și cu Statele Unite ale Americii și mai mult decît atît, ne demonstrează că acum sistemul internațional va fi împărțit în trei bucăți, în trei falii, extrem de fragile din punct de vedere al echilibrului, dar care vor redimensiona raporturile de securitate și vor defini viitorul secol de putere.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Ce reprezintă ”capcana lui Tucidide”? Presa internațională  detaliază înțelesurile acestui concept după vizita președintelui Donald Trump la Beijing. Liderul chinez Xi Jinping l-a invocat pe istoricul grec atunci când a atenționat că escaladarea tensiunilor dintre cele două superputeri ar putea duce la un conflict deschis. După cum explică The Wall Street Journal, istoricul grec din secolul al V-lea î.Hr. arăta că „ascensiunea Atenei a inspirat o asemenea frică în Sparta încât războiul dintre cele două orașe a devenit inevitabil” Cu alte cuvinte, o putere dominantă riscă să intre în război cu o putere emergentă de a cărei ascensiune se teme. Acesta este un risc pe care Xi Jinping intenționează să-l evite. Washington Examiner notează că, ”în timpul întâlnirii, Trump și-a exprimat optimismul pentru viitoarele relații dintre China și SUA, prezicând că relația dintre cele două țări va fi „mai bună ca niciodată”. Xi a avut un ton diferit, avertizând că lumea se află la o „răscruce”, cu tensiunile geopolitice actuale. El a subliniat că SUA și China ar trebui să fie aliați, mai degrabă decât adversari. De asemenea, a făcut referire la Capcana lui Tucidide, o teorie a relațiilor internaționale care descrie ascensiunea unei noi puteri ce rivalizează cu un hegemon existent în geopolitică”. Ziarul grec Proto Thema vorbește despre interpretarea modernă a pildei istoricului antic. ”Termenul a fost popularizat de politologul american Graham T. Allison, profesor la Universitatea Harvard, care a căutat să explice dinamica ce se dezvoltă atunci când o putere în ascensiune amenință să înlocuiască o superputere dominantă. Allison a folosit conflictul Atena-Sparta ca exemplu istoric pentru a argumenta că atunci când o nouă putere crește rapid și contestă supremația uneia deja dominante, șansele de război cresc dramatic. În cartea sa din 2017, Destined for War (Destinat războiului), el a susținut că Statele Unite și China se află pe calea unei confruntări periculoase, deși nu considera conflictul inevitabil”. Le Monde consideră că Donald Trump a venit deja slăbit în capitala Chinei.   ”Fanfaronul de la Mar-a-Lago voia să-l impresioneze pe împăratul Chinei. Donald Trump și Xi Jinping urmau să se întâlnească la Beijing la sfârșitul lunii martie. Până atunci, „Furia Epică”, împotriva Iranului, declanșată la sfârșitul lunii februarie, trebuia să fi fost dusă la bun sfârșit de președinte american. După ce a preluat controlul asupra afacerilor venezuelene, Trump era convins că poate aduce rapid Republica Islamică la realitate. Acest lucru era important, Caracas și apoi Teheran fiind două regimuri prietenoase cu Partidul Comunist Chinez. Trump ar fi putut angaja un dialog cu Xi dintr-o poziție de forță. Dar nu a fost să fie”.     ”Se pare că Trump și Xi au discutat despre problema Taiwanului - așadar, ce părere au taiwanezii despre asta?” – întreabă BBC. ”Unii taiwanezi sunt îngrijorați că sunt „în meniu” și că SUA și-ar putea schimba poziția față de Taiwan, în ciuda asigurărilor repetate din partea Washingtonului”.

Negocierile comerciale dintre China si Statele Unite înregistrează progrese dar dezacordurile privind Taiwanul ar putea conduce relațiile dintre cele doua mari puteri pe un drum periculos și chiar spre un conflict. Donald Trump este pentru doua zile la Beijing si a lansat deja o invitatie pentru omologul sau, Xi Jinping, sa-i intoarca vizita, la Casa Alba, pe 24 septembrie. Dupa trump, si Putin anunta ca va efectua curand o deplasare in China.     Propunerea de abrogare a legilor împotriva negării Holocaustului, propagandei legionare și antisemitismului In Comisia pentru Drepturile Omului din Senat a fost avizat favorabil un proiect care propune anularea legilor care interzic organizațiile și simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob și promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra omenirii. Avizul favorabil a trecut inclusiv cu voturile reprezentanților PSD din Comisie, pe lângă cele date de AUR și SOS. Comisia Europeană a aprobat cererea de plată 4 a României, în valoare de 2,62 miliarde de euro, din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență Pe de alta parte, un avertisment vine dinspre Guvern- România riscă o penalizare de peste 15 miliarde de euro, mai mult decât banii pe care-i mai avem de încasat din PNRR, din cauza zecilor de proiecte și reforme rămase neîndeplinite.  

Palatul Cotroceni a găzduit miercuri Summitul Formatului București 9 (B9) și al Țărilor Nordice, co-prezidat de președintele României, Nicușor Dan, și de președintele Poloniei, Karol Nawrocki. „Delivering More for Transatlantic Security” („Mai mult pentru securitatea transatlantică”) a fost tema întîlnirii. La finalul evenimentului s-a accentuat ideea colaborării strînse a aliaților cu SUA în cadrul NATO, s-a reiterat ideea că Federația Rusă este cea mai importantă amenințare la adresa Alianței Atlanticului de Nord şi ţările participante au convenit să susțină la summitul NATO de la Ankara, din iulie, conceptul NATO 3.0. Despre toate acestea am vorbit cu analistul de politică internațională Robert Lupițu, redactor-șef al platformei „Calea europeană”.La finalul summitului B9 și Țările Nordice s-a insistat pe ideea că Federația Rusă este cea mai importantă amenințare la adresa alianței. Ce rol are acest tip de declarație?Robert Lupițu: „Sigur, par cuvinte aruncate pe un document, însă dacă ne-am găsi în situația, puțin probabilă, ca la un summit aliat ulterior să nu mai vedem Rusia încadrată astfel, de fapt atunci ne-am da seama ce înseamnă a continua să numești Rusia o amenințare, pentru că în primul rînd este. Ea poate fi diluată în percepția publică pentru că tot timpul vedem lideri politici și documente oficiale care spun că Rusia este o amenințare, dar dacă cumva nu am mai spune asta, atunci cineva ar putea deduce că nu mai este. Şi nu este cazul, pentru că vedem instrumentarul de război clasic militar pe care îl poartă împotriva Ucrainei și de război hibrid cognitiv pe care îl poartă împotriva societăților sau infrastructurilor noastre.”Țările participante la summitul B9 și Țările Nordice au convenit să susțină la summitul NATO de la Ankara, din iulie, conceptul NATO 3.0. Despre ce este vorba?Robert Lupițu: „În momentul în care am încheiat relatările de la summitul de ieri, am mers pe formula că NATO 3.0 a intrat în dispozitivul strategic al alianţei la București – folosind o terminologie militar-geopolitică. Conceptul NATO 3.0 a luat naștere în luna februarie la reuniunea miniştrilor apărării din NATO de la Bruxelles, cînd Statele Unite au fost reprezentate de subsecretarul de stat al Pentagonului, al departamentului de război sau al apărării, Elbridge Colby, care este supranumit și artizanul strategiei naționale de apărare. Acolo el a prezentat conceptul de NATO 3.0. Practic, el a împărțit NATO în trei perioade. Perioada de NATO 1.0 care a existat de la momentul înființării, din 1949, pînă la finalul Războiului Rece. Conceptul de NATO 2.0 și anume redefinirea Alianţei și tot ce a urmat cu extinderile ulterioare. Şi NATO 3.0, în care ne-am afla acum sau urmează să ne aflăm, care se referă la faptul că Uniunea Europeană și Europa per ansamblu, aliații europeni trebuie să fie în măsură să asigure securitatea convențională a continentului, adică acea securitate specifică apărării convenționale de tip terestru, aerian și maritim, în timp ce Statele Unite vor rămîne implicate inclusiv din perspectivă neconvențională, adică descurajare strategică nucleară. Aceea a fost propunerea de la acel moment a Statelor Unite, care acum este preluată de către aliații de pe flancul estic, urmînd să fie propusă pentru summit-ul NATO de la Ankara.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Smart Money # 4 Cristi Tudorescu revine cu un nou episod din Smart Money! Analizăm împreună cele mai fierbinți subiecte economice ale momentului: Împrumuturile statului. Cât de mult ne costă instabilitatea politică actuală? Prețul la pompă. De ce nu scade benzina direct proporțional cu barilul de petrol de pe piețele internaționale? Peste Ocean: Radiografia economiei și a burselor americane 00:00:44 Subiectele ediției 00:01:30 Statul se împrumută mai scump 00:02:57 Sunt necesare noi împrumuturi? 00:04:15 Deficitul bugetar actual 00:05:15 Ce se întâmplă cu carburanții? 00:09:30 Măsuri luate de guvern 00:12:10 Inflația în Statele Unite și probabilități recesiune 00:15:04 Retragere de la conducerea Apple 00:18:17 Vestea bună. Reziliența economiilor europene 00:21:06 Vestea rea. Consecințele traficul restricționatprin strâmtoarea Ormuz 00:23:10 Secțiunea Q&A

Următorul Sommet al Francofoniei va avea loc în noiembrie, în Cambodgia. Iar România va avea, pentru prima dată, un candidat pentru funcția de secretar general al Francofoniei. Fost comisar european, fost prim-ministru și eurodeputat, Dacian Cioloș are o veche și trainică legătură cu limba franceză și cu Franța. L-am invitat să vorbim despre candidatura sa la funcția de secretar general al Francofoniei, despre semnificaţia prezenţei României în cadrul acestei organizaţii şi relevanţa Francofoniei în contexul lumii de azi, marcate de războaie şi tensiuni.Într-o lume în care organizațiile internaționale, tratatele și mecanismele multilaterale par tot mai fragile, ce relevanță mai poate avea Organizația Internațională a Francofoniei?Înseamnă o limbă comună – și e ceea ce o diferențiază față de alte organizații internaționale. Faptul că există această platformă de limbă, cultură, educație. Franceza, față de limba engleză, e mai degrabă o limbă punte, care nu își propune să înlocuiască limbile locale sau limbile naționale și să universalizeze comunicarea printr-o singură limbă. (...) Statele membre se simt reprezentate de această organizație, în zona Africii, mai ales, dar și în Asia și în Oceania. Secretarul general al acestei organizații joacă de foarte multe ori rolul de mediator atunci cînd apar conflicte, cînd apar tensiuni în anumite regiuni. Și de asta e o organizație care are perspective pentru că spre deosebire de ONU sau de alte mari organizații internaționale care se formalizează foarte mult, unde se negociază foarte mult texte, rezoluții, declarații care apoi sînt mai puțin respectate, aici, în Francofonie, contactele – pentru că are și o dimensiune politică, are și o dimensiune practică, de finanțări de proiecte –, contactele între statele membre sînt mai frecvente și mai consistente.  Ce ar însemna, concret, pentru România, obținerea, prin candidatura dumneavoastră, a funcției de secretar general al Francofoniei? Ar însemna, în primul rînd, prezența unui român în fruntea unei organizații internaționale. Nu știu dacă România a mai avut, cel puțin în istoria recentă, un secretar general al unei organizații internaționale. A avut secretar general adjunct la NATO, prin domnul Mircea Geoană. Are reprezentare periodică la ONU, dar un mandat întreg la conducerea unei organizații internaționale nu știu să fi avut. Deci ar fi, în primul rînd, o relevanță diplomatică pentru România, ar fi o victorie a diplomației române. Pentru că eu sînt candidatul statului român, nu candidez pe persoană fizică. Apoi, din această poziție, aș putea facilita prezența și relevanța României în anumite zone unde, altfel, România ar fi mai puțin prezentă. Şi sînt zone cu potențial de creștere economică importantă, zone geostrategice importante. Mă refer aici la Africa, Asia, relația cu Canada – care, de cînd a început disputa cu Statele Unite și de cînd Organizația Națiunilor Unite slăbește în relevanță, se uită tot mai mult la alte mijloace și pîrghii de conectare cu zone relevante din lume. În Africa creșterea economică e de la 4 puncte procentuale în sus. Sînt foarte multe țări cu resurse minerale esențiale și determinante pentru noile tehnologii digitale. Pe tot ce înseamnă chestiuni legate de securitate alimentară și agricultură, care iarăși sînt domenii securitare cheie și strategice în lume, la fel, relația dintre Europa și Africa e una importantă.Aici aveți un background important.Da, sigur. E unul din atuurile pe care le am în această candidatură – faptul că e un domeniu important pentru multe țări din Francofonie și un domeniu pe care s-a lucrat destul de puțin pînă acum în cadrul Organizației Internaționale a Francofoniei sau rețelei Francofoniei.Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Odată cu agravarea crizei politice, președintele Nicușor Dan a promis că indiferent de deznodământ, România va continua cu un guvern pro-occidental. Dar ce înseamnă astăzi, exact, a fi ”pro-occidental”, în contextul diviziunii tot mai clare dintre Uniunea Europeană și Statele Unite? La început, termenul ”pro-occidental” a părut doar un detaliu semantic.  Dar expresia a fost repetată cu insistență de președinte, ceea ce sugerează că și-o asumă și vrea să ne transmită ceva cu asta. Dar, ce anume? În lumea de azi, termenul ”pro-occidental” și-a pierdut o mare parte din relevanța sa tocmai din cauza diviziunilor lumii occidentale. Iar această diviziune este ilustrată cel mai clar în Strategia de Securitate a Casei Albe. Aceasta vede în modelul liberal european un adversar ideologic. Europa este zugrăvită drept un spațiu în declin. Construcția europeană este persiflată, Statele Unite își doresc parteneri aliniați politicii sale, dar luați separat țară cu țară și nu uniți într-un proiect - așadar, lipsiți de o voce comună. Cu alte cuvinte, slabi. Așa cum îi vrea și Rusia și cum îi vrea și China. Pretențiile lui Donald Trump de anexare a Groenlandei, punerea la îndoială a NATO, tentativele de a încheia o pace separată cu Rusia, peste capul Ucrainei și punând în pericol securitatea Europei, toate acestea spun multe despre puternica diviziune transatlantică. Citeste siNicuşor Dan: Eu doresc şi voi acţiona pentru ca România să fie guvernată de forţe pro-occidentale|Nu cred că e o chestiune serioasă suspendarea din funcţie Să mai adăugăm și amestecul fățiș al administrației Trump și al ideologilor MAGA în alegerile europene – și exact de partea forțelor care vor slăbirea Uniunii Europene și care reiau narativele Rusiei. Ruptura ideologică este evidentă. Nu poți să fii și cu modelul liberal și pluralist european, cu drepturile omului și protecția minorităților dar și cu ideologia MAGA care propovăduiește supremația rasei albe, care neagă egalitatea de gen și pentru care Kremlinul este un partener mai bun decât Bruxelles-ul. Ca și în cazul crizei interne, în care și-a declarat neutralitatea, președintele Nicușor Dan pare că refuză să ia o opțiune între modelul Europei liberale și ideologia MAGA. Poate că Nicușor Dan se simte vulnerabil, câtă vreme ideologii MAGA au criticat vehement anularea alegerilor din 2024, care lui i-au deschis drumul către Cotroceni. Și vrea, cu toată ființa sa, să evite scenariul în care, la Casa Albă sau la Mar-a-Lago, s-ar lua decizia ca favoritul să devină George Simion – dacă nu cumva însuși Călin Georgescu. Această teamă este de înțeles. Unii critici ai președintelui se tem chiar de mai mult. Ei amintesc poziționarea lui Nicușor Dan la referendumul pentru familie din 2018, vizitele la unele lăcașuri de cult cu rezonanțe legionare sau reticențele față de legea Vexler. În aceste condiții, dă de gândit anularea recepției de Ziua Europei și a vizitei președintei Parlamentului European, Roberta Metsola, pe motiv de criză politică internă. Tocmai că ar fi fost un minunat prilej de susținere a valorilor europene, într-un moment politic tulbure. Iată că, din nou, președintele României alege ambiguitatea.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

La nivel global, libertatea presei se află la cel mai scăzut nivel din ultimii 25 de ani, arată „Indexul anual al libertății presei”, publicat de organizația Reporteri fără Frontiere (Reporters sans Frontières - RSF). România a urcat, față de anul precedent, 6 poziții în clasament, ajungînd pe locul 49. Care sînt cauzele declinului libertății presei la nivel mondial? Ce se întîmplă cu presa din România? L-am întrebat pe Răzvan Martin, de la ActiveWatch.Peste jumătate din țările lumii se încadrează acum în categoriile „dificile” sau „foarte grave” privind libertatea presei. Cum am ajuns aici? Răzvan Martin: „Cred că e un context politic internațional determinant în situația cu care ne confruntăm. Avem trei conflicte deschise, trei războaie. Mă refer la războiul din Ucraina, la războiul din Gaza și la războiul din Golf, din Iran și statele din zona Golfului. Avem, pe lîngă asta, un val de autoritarism, sau putem să-i spunem, soft, în Europa, iliberalism, cu regimuri care, în ultimii 10-15 ani, au ajuns la putere și şi-au consolidat puterea politică, inclusiv printr-un control asupra informației publice, implicit asupra presei, control care s-a exercitat prin instrumente legislative, de cele mai multe ori, dar și prin controlul entităților media, prin intermediul proprietarilor acestora. (...) Problemele mari, din punctul meu de vedere, sînt că state repere ale democrației și ale libertății presei se află într-un declin vizibil dramatic și mă refer în primul rînd la Statele Unite ale Americii, care stă mult, mult mai prost decît România în clasament.”Care ar fi justa măsură între preocuparea legitimă față de combaterea informațiilor false și controlul excesiv asupra mass media?Răzvan Martin: „Greu de găsit. Este Sfîntul Graal acesta. Avem discuția asta inclusiv la noi în organizație și cu partenerii noștri aproape zilnic. Nu știu nici eu care este răspunsul. Important e că sănătatea spațiului informațional public este esențială pentru sănătatea democrației. Şi spațiul informațional este, de 10-15 ani, profund viciat și atacat de forțe, de entități al căror scop este slăbirea mecanismelor democratice și a instituțiilor democratice din țările noastre. Ei se folosesc de drepturi universal valabile și aici apare conflictul în care entități media, cetățeni, jurnaliști cu sau fără ghilimele se folosesc de acest drept de cel mai multe o cu rea credință pentru a ataca persoane, organizații, instituții, pentru a destabiliza state. Ideea e cum te aperi tu, ca societate, sau ca stat în fața acestor atacuri fără să afectezi drepturi și libertăți fundamentale. Există riscuri în orice fel de abordare. Protecţia sănătăţii spațiului public e la fel de importantă ca protejarea libertății de exprimare.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Chimamanda Ngozi Adichie este o scriitoare și o voce publică foarte cunoscută și apreciată, o adevărată vedetă a literaturii de azi, o prezență strălucitoare, care și-a cucerit publicul prin inteligența sclipitoare, profunzimea temelor abordate și, nu în ultimul rînd, prin umor. S-a născut în Nigeria, a studiat în Statele Unite ale Americii și-și împarte timpul între cele două țări. Romanele ei au fost traduse în peste 30 de limbi iar cele două discursuri TED ale sale, „The Danger of a Single Story” („Pericolul unei singure povești”) și „We Should All Be Feminists” („Cu toții ar trebui să fim feminiști”) au milioane de vizualizări. În 2025 a publicat un nou roman, „Numărătoare de visuri”, la mai bine de zece ani de la precedentul. Romanul a apărut și în limba română în traducerea Iuliei Gorzo, și deschide seria de autor Chimamanda Ngozi Adichie, la imprintul ANANSI al Editurii TREI. „Numărătoare de visuri” are în prim plan patru personaje feminine: Chiamaka, scriitoare de literatură de călătorie, Zikora, avocată de succes, Omelogor, bancheră, și Kadiatou, menajera lui Chiamaka. Prin poveștile lor de viață sînt surprinse multe teme, între care imigrația, raportarea la imigranți în America de azi, rasismul, abuzul sexual, trauma, dar și dragostea, relațiile de cuplu, familia, prietenia, relația mamă-fiică. Teme multe și grele pe care scriitoarea le împletește cu mare măiestrie narativă într-o scriitură realistă, ușor de parcurs dar care te lasă cu multe întrebări.Am vorbit cu traducătoarea Iulia Gorzo despre Chimamanda Ngozi Adichie și despre personajele și temele din „Numărătoare de visuri”.Iulia Gorzo: „Mi s-a părut o revenire extrem de ambițioasă a ei. E o carte de doliu – o spune chiar autoarea într-o intervenție la finalul cărții –, deși nu pare. Nu e o carte tristă, ca ton, e o carte foarte complexă, are un firesc în povestire, de aia e și atît de ușor de citit, deși este atît de mare ca teme. Are o multitudine de teme și o multitudine de voci care se împletesc. Dar pornește de la faptul că autoarea și-a pierdut ambii părinți într-un interval foarte scurt. Ea a fost foarte apropiată de familie, cu niște părinți care i-au dat tot ce s-a putut, i-au înlesnit viața și ea spune că e ca și cum acoperămîntul pe care toată viața l-a avut deasupra capului s-a năruit dintr-o dată. Întîi a murit tatăl ei, în pandemie, și, la foarte scurt timp, chiar de ziua tatălui ei, a murit și mama ei. Ea nu s-a putut împăca cu această pierdere și a simțit nevoia să scrie. Ăsta este un roman în mare măsură despre suroritate, despre femei și relațiile dintre ele, dar și despre mame și fiice. Cînd am început să traduc și pe mine m-a uimit exact lejeritatea pe care ea pare să o aibă cînd construiește acest edificiu impunător.”Cum ai citit relațiile mamă-fiică din „Numărătoare de visuri”?Iulia Gorzo: „Cele mai emoționante momente cred că sînt scenele cu Kadiatou și fiica ei. Cu siguranță ăsta e motorul cărții. Autoarea spune că între mame și fiice sînt niște relații foarte misterioase, de multe ori nedrepte – poate că fiicele au tendința să fie uneori mai indulgente cu tații și mai necruțătoare cu mamele. Dinamica e complicată, dar relațiile în această carte sînt foarte frumoase. Avem o scenă în care Chiamaka, scriitoarea de călătorii, își descoperă mama prin ochii altora, descoperă ce mamă frumoasă și mîndră are și își dă seama atunci, pentru prima dată, că mama ei e și o femeie, e și altceva decît acea sursă de căldură și de grijă. E un șoc pentru ea și o descoperire. Mamele și fiicele, în această carte, sînt într-adevăr motorul și coloana vertebrală.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural

De ce este important studiul științelor umaniste? Care e relevanța studierii științelor politice în lumea de azi, marcată de conflicte, tensiuni și crize multiple? Ajută studierea științelor politice la înțelegerea acestei lumi în plină schimbare? Am întrebat-o pe Mihaela Czobor-Lupp, profesoară de științe politice la Carleton College (Minnesota, Statele Unite ale Americii). Carleton College este un liberal arts college, o universitate privată, un tip de instituție mai puțin cunoscut în Europa. Ce înseamnă concret acest model, cum se predă, cum se învață?Mihaela Czobor-Lupp: „Educația în artele liberale și în umanioare este ceva ce americanii au luat din marea lor admirație pentru Europa și pentru antichitatea greacă și romană - o tradiție pe care ei au creat-o și care este interdisciplinară, foarte diferită de felul în care eu am studiat la Universitatea din București. Studenții nu sînt canalizați, orientați din primul moment către o specializare, ci, din contră, sînt încurajați să ia cursuri din cele mai diverse domenii și o paletă foarte largă de discipline. Accentul se pune în mod deosebit pe capacitatea de a învăța să gîndești prin studiul celor mai diferite discipline, de la știință politică și istorie pînă la artele plastice și educație fizică.”Care e relevanța studierii științelor politice în lumea de azi, marcată de conflicte, tensiuni și crize multiple? Mihaela Czobor-Lupp: „Acestea sînt momentele cînd înțeleg ceva ce, de regulă, studenții americani nu înțeleg. Pentru că au norocul sau au avut norocul de a trăi într-o societate și sub un regim politic nu foarte problematic, într-o situație de relativă abundență. Și 2016, și 2024 au fost momente în care au înțeles ce mare influență are forma de guvern asupra vieții tale personale. Au înțeles că forma de guvern îți influențează viața personală într-un mod fundamental, astfel încît nu poți să neglijezi să înțelegi mecanismele politice, mecanismele puterii politice, instituțiile. Este un moment de criză a democrației. (...) Cred că trebuie să investim bani, timp, energie, imaginație și bunăvoință în a crea structuri care să-i ajute nu doar pe studenți, dar și pe cetățenii unei țări să continue să învețe despre funcționarea mecanismelor politice și despre impactul politicii asupra vieții lor.” La ce să ne așteptăm de la societatea americană în viitorul apropiat? Mihaela Czobor-Lupp: „N-am altă soluție decît să fiu optimistă. Pentru că locuiesc acolo, pentru că mi-am investit mulți ani de viață în educația studenților americani. Și cred, din multe puncte de vedere, în Statele Unite, după cum cred în România. Am o inimă care bate în două părți, și de-o parte și de cealaltă a oceanului. Dar cred că este un moment de mare răscruce. Este o mare ruptură între o Americă care a profitat, cum sînt și eu, cum sînt și studenții mei, de globalizare, de posibilitatea de a călători, de a învăța și o altă mare pătură a societății americane pe care globalizarea a lovit-o puternic. Plus că există o Americă extrem de progresistă și există o Americă foarte religioasă. Și aici nu știu cum se va face sudura din nou. Și este și o Americă care practică un fel de cultură, de televiziune, de media care nu educă, nu cultivă. Oamenii pleacă din școală și nu mai învață, nu se mai formează, nu se mai informează. Și democrația fără educație moare.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Doi dintre cei mai puternici oameni din industria tehnologică, Elon Musk și Sam Altman, se confruntă în instanță. Procesul a început luni în California. Elon Musk l-a acuzat pe Sam Altman că a încălcat misiunea inițială, de organism non-profit, a organizației pe care au fondat-o împreună în 2015, OpenAI (creatoarea ChatGPT), prin formarea unei entităţi cu scop lucrativ. Care este miza, considerată uriașă, a procesului, pentru dezvoltarea acestei tehnologii? Putem separa argumentele etice ale lui Elon Musk de faptul că el însuși, la rîndul lui, dezvoltă propriul model, xAI? L-am întrebat pe Radu Uszkai, de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată. Radu Uszkai: „Miza e una cît se poate de clară și de mare, pentru că momentul pe care îl trăim acum seamănă foarte mult, sigur, păstrînd niște proporții, cu ce se întîmpla în Statele Unite în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Așa-numita perioadă Gilded Age, cînd spațiul american, atît din punct de vedere economic, cît și politic, era dominat, destul de autoritar, de cîteva figuri din zona de business, foarte, foarte influente. Că vorbim de oameni din zona oțelului, că vorbim de oameni din zona bancară, financiară, că vorbim de oameni din zona transportului feroviar, putem privi cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea drept o luptă de putere între cîteva persoane-cheie, pe niște industrii sau în niște industrii care urmau să traseze, de fapt, viitorul economic al Statelor Unite într-un interval de timp de cel puțin jumătate de secol. În sensul acesta, miza actuală nu poate fi despărțită de ce s-a întîmplat atunci. Problema pe care aceste companii cred că o au într-o măsură destul de mare e aceea că toate fac niște promisiuni foarte mari și vedem că multe companii procedează ca și cum respectivele promisiuni ar fi autentice și anume că acești agenți artificiali sînt capabili să substituie forța de muncă umană din companii – și piața pare că recompensează genul acesta de mișcări, crescînd, de pildă, valoarea acțiunilor unor companii care fac asta, care concediază oamenii și aleg să externalizeze sarcinile către asemenea agenți. Însă promisiunile acestea sînt, în momentul de față, mult prea mari raportat la ce poate tehnologia să facă. E, așadar, o luptă, o bătaie, o confruntare epică pe niște promisiuni foarte, foarte mari pe care industria, în prezent, nu poate să le livreze, însă, în același timp, e o confruntare pe niște resurse extrem de mari care sînt puse în joc. Resurse publice – ne uităm la spațiul american și vedem preocuparea administrației Trump pentru a cîștiga acest conflict pe tema inteligenței artificiale. Şi există și o miză politică importantă, fiindcă, dacă ești cel care deține cheia la acest seif algoritmic al viitorului muncii și al informației, ești o persoană care poate să domine povestea pe care o spunem despre viitorul speciei noastre.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Președintele american Donald Trump a anunțat că prelungește armistițiul cu Iranul, „pînă cînd liderii și reprezentanții acestei țări vor putea veni cu o propunere unitară.” Dar blocada americană asupra porturilor iraniene continuă. Care sînt perspectivele unor noi negocieri între Statele Unite și Iran? Am întrebat-o pe Ioana Constantin-Bercean, expertă în Orientul Mijlociu, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române.Strîmtoarea Ormuz este, oficial, deschisă. Neoficial, e blocată. Iar, în practică, e de două ori blocată. Iranul oprește și amenință navele care nu-i convin, Statele Unite ale Americii le amenință pe cele care provin din porturile iranieine. Totul – în numele libertății de navigație! E o situație aproape comică: două puteri se acuză reciproc de blocaj, în timp ce criza de țiței afectează deja economiile occidentale. De fapt, cine blochează Strîmtoarea Ormuz și de ce?Ioana Constantin-Bercean: „Sîntem aproape într-o comedie. Mai puțin reușită. Administrația Trump a fost avertizată înainte de începerea războiului că s-ar putea să apară o astfel de problemă în ceea ce priveşte traficul, navigația prin Strîmtoarea Ormuz. Sfatul militarilor și strategilor americani a fost ignorat și sîntem în această realitate. Putem s-o numim, dacă doriți, Strîmtoarea lui Schrödinger. E închisă și deschisă în același timp și nimeni nu știe dacă este închisă sau deschisă. Sigur că este atuul cel mai mare al Iranul în acest război. (...) Iranul și-a valorificat avantajul de a putea bloca parțial sau de a opri navele statelor ostile, pentru că prin Strîmtoarea Ormuz traficul le-a fost permis doar acelor state care îi sînt aliate Iranului sau nu reprezintă o amenințare din perspectiva regimului de la Teheran, iar pe de altă parte, odată cu instaurarea blocadei navale americane, și celorlalte nave li s-a interzis să treacă pe acolo.”Se vorbea despre noi negocieri SUA-Iran, săptămîna aceasta, în capitala Pakistanului, negocieri care nu au mai avut loc. De ce?Ioana Constantin-Bercean: „Pentru că Iranul a refuzat aceste negocieri. Poate nu este răspunsul cel mai ușor de digerat, dar aceasta este realitatea. Iranul consideră în acest moment că este într-o poziție de forță. Ceea ce nu este întru totul adevărat dar nu este nici complet greșit. Şi avem această ciocnire a orgoliilor. După ce am avut în Afganistan un war of necessity, un război de nevoie – în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 –, după ce am avut un war of choice în Irak, un război care s-a făcut pentru că s-a dorit, în prezent, eu cataloghez acest război drept unul al ambiției.”Ce presiuni suplimentare mai poate pune SUA asupra Iranului pentru a intra în niște negocieri serioase?Ioana Constantin-Bercean: „Aceasta este o altă problemă, pentru că Iranul nu va răspunde niciodată la presiuni. După cum am văzut, am avut un război care a distrus nu doar obiective militare, ci și infrastructură critică, infrastructură civilă, avem cîteva mii de morţi declaraţi din rîndul civililor și Iranul nu a răspuns pozitiv nici unuia dintre aceste elemente coercitive. Cu atît mai mult, în fața declarațiilor foarte agresive care vin în continuare dinspre Casa Albă și dinspre Pentagon, răspunsul iranian a fost: nu vom trimite o delegație la Islamabad. Am observat inclusiv această greșeală strategică din partea lui Pete Hegseth, care se adresează direct iranienilor: vom face, vă vom bombarda... Aceasta este cea mai greșită cale de a negocia cu iranienii. (...) Iar dacă nu merge cu forța coercitivă, ar merge pe calea diplomatică. Dar în acest moment, iranienii nu au nici un dram de încredere în negociatorii americani. Şi această este cea mai mare problemă.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

 Între timp, tensiunile militare rămân ridicate în regiune iar avertizarile privind o criza economica mondiala se inmultesc. În paralel, Israelul a analizat, în cadrul cabinetului de securitate convocat de Benjamin Netanyahu, o posibilă încetare a focului în Liban, însă premierul a anunțat ulterior că, pentru moment, țara sa va continua „să lovească Hezbollah”. Nicușor Dan ar urma sa participe la videoconferința organizată de presedintele francez si premierul britanic pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz.   Guvernul vrea să modifice regulile privind accesul producătorilor de energie la rețeaua Transelectrica, astfel încât să împiedice specula cu avizele tehnice de racordare Este vorba de proiecte fictive pentru care se obțin avizele și care apoi sunt vândute unor investitori care au nevoie rapid de respectivele documente.  Autoritatea Națională de Reglementare în Energie a propus deja cresterea garanțiilor financiare pentru racordarea la rețeaua electrică de la 5% la 20% din tariful de racordare, dar guvernul vrea masuri si mai aspre. Discutam in aceasta seara.   Moment istoric în Republica Moldova. Rusia reacționează furibund Un tren cu ecartament european standard a traversat Prutul fără să-și schimbe roțile la graniță. Evenimentul unic a fost luat în vizor de presa rusă, care echivalează renunțarea la ecartamentul rusesc cu un adevărat act de agresiune. 

Președintele Donald Trump l-a criticat recent pe Papa Leon, spunînd că este „slab în ce privește criminalitatea” și „groaznic în politica externă”, după ce Suveranul Pontif a condamnat războiul din Iran, despre care a spus că a dus la „violență absurdă și inumană”. Papa Leon a răspuns comentariilor președintelui american spunînd că nu se teme de administrația Trump și nici să răspîndească mesajul Evangheliei. Despre impactul conflictul dintre președintele american și Suveranul Pontif asupra comunității catolice și despre raporturile dintre puterea politică și religie vorbim cu Cătălin-Gabriel Done, analist de politică internațională și expert în diplomație religioasă, vicepreședintele Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale.Cum privește comunitatea catolică din Statele Unite acest schimb de replici și mai ales criticile aduse de președintele american Suveranului Pontif?Cătălin-Gabriel Done: „Am văzut cîteva analize extrem de pertinente ale sociologilor americani care spun că din ce în ce mai mult electoratul conservator catolic se îndepărtează de Partidul Republican și de Donald Trump și tocmai de aceea este foarte posibil ca acțiunile lui Donald Trump să-i creeze probleme Partidului Republican la alegerile de la mijloc de mandat, de anul acesta, și să arunce scena politică americană în aer.” Recent, președintele american a postat pe rețeaua lui de socializare o imagine care – așa au interpretat comentatorii – îl înfățișează în chip de Isus vindecător. În urma valului de critici, stîrnit chiar și printre susținătorii săi, Donald Trump a explicat că nu e reprezentat ca Isus, ci ca un doctor care vindecă. Dar a șters postarea. Acest episod ce impact are asupra creștinilor americani care l-au votat pe Donald Trump?Cătălin-Gabriel Done: „Unul uriaș, pentru că, așa cum ați spus, reacții de condamnare foarte vehemente au venit din toate colțurile Americii și din partea tuturor confesiunilor creștine. (...) Fractura dintre politicianul Donald Trump și creștinul de rînd se adîncește și va crea tensiuni și fricțiuni uriașe, tensiuni care vor fi greu de reconciliat. Chiar dacă Vaticanul a avut poziții oficiale mult mai așezate și mult mai moderate, administrația Trump nu s-a sfiit în a-l convoca pe reprezentantul Vaticanului, pe cardinalul care servește ca Nunțiu Apostolic în Statele Unite ale Americii, și chiar a amenințat, voalat, Vaticanul, spunînd că ar trebui ca Papa Leon să-și aducă aminte de faptul că, cu foarte multe secole în urmă, papa a fost obligat să se retragă la Avignon. De ce? Pentru că un lider politic de la acea vreme a considerat că poate influența deciziile bisericii și poate folosi biserica în propriul avantaj.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

O problemă spinoasă își face apariția în fața Uniunii Eruropene: cum să înapoieze banii împrumutați pentru finanțarea planurilor naționale de redresare și reziliență. Comisia și Parlamentul se află pe poziții diferite. ”A face datorii este mereu ușor pentru oamenii politici, a le rambursa e un pic mai complicat”. Această remarcă, a europarlamentarului Siegfried Mureșan, membru al grupului PPE, vine să deschidă o discuție sensibilă pentru întreaga Uniune Europeană. Iar întrebarea este cum dăm înapoi banii împrumutați de Uniunea Europeană pentru finanțarea programului NextGenerationEU, cunoscut mai bine ca PNRR. Să ne amintim: în 2020, Uniunea Europeană reușea o străpungere politică, atunci când se împrumuta în comun pentru a finanța revenirea post-pandemie. Întregul program destinat celor 27 de membri s-a ridicat la 740 de miliarde de euro, din care 360 de miliarde de euro fonduri nerambursabile, restul împrumuturi. Împrumuturile vor fi plătite de fiecare stat membru, în funcție de sumele atrase, cu dobândă la ratingul AAA al Uniunii Europene. De aceea, pentru o țară ca România, care se împrumută la dobânzi mari, creditele din PNRR sunt foarte avantajoase. Dar ce se întâmplă cu fondurile nerambursabile? Atenție, și aceștia sunt bani luați pe credit, dar ei vor fi înapoiați de Uniunea Europeană, nu de fiecare stat în parte. Cum? Aceasta-i întrebarea. UE are puține resurse proprii, ea se finanțează în special din contribuțiile statelor membre. Așa că, pentru a înapoia creditele din NextGeneration EU, Comisia Europeană a propus ca 10% din bugetul pe următorii șapte ani, aflat în acest moment în dezbatere, să meargă către aceste obligații. Parlamentul European vrea altceva  ... și anume ca bugetul multianual să nu fie afectat de aceste datorii, iar banii să fie dați înapoi din surse proprii ale UE. Dar, care? Ei bine, eurodeputații au pus ochii pe giganții tehnologici. Siergfied Mureșan, raportor pentru buget al Parlamentului European:   ”Poziția Parlamentului European este că rambursarea datoriilor nu trebuie să se facă pe seama politicilor existente ale Uniunii Europene. Este nefiresc ca cele mai mari companii digitale ale lumii, giganții tehnologici, să aibă cifre de afaceri semnificative în Uniunea Europeană, să aibă profituri considerabile și să nu plătească nici un fel de taxe aici. Ar fi nefiresc ca noi să reducem sprijinul pentru fermieri europeni, pentru IMM-uri europene, pentru cercetători europeni, pentru modernizarea de spitale sau de școli. În același timp în care giganții tehnologici fac afaceri și nu contribuie cu nimic la bugetul Uniunii Europene sau la bugetele statelor membre”, spune Siegfried Mureșan.   Atractivă la o primă vedere, propunerea Parlamentului are în față două obstacole majore. Primul: opoziția așteptată din partea Irlandei, care găzduiește branșele europene ale giganților americani și care de departe, primește cei mai mulți bani de pe urma impozitării acestora. Dacă taxa s-ar aplica la nivel european, Dublinul ar pierde o sursă importantă de venituri. Al doilea obstacol: Statele Unite. Administrația Trump este deja nemulțumită de reglementările europene în materie de IT. Iar o nouă taxă digitală ar face-o să fumege.     Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Costică Brădățan este profesor de studii umaniste la Texas Tech University, Statele Unite ale Americii, și profesor onorific de filosofie la University of Queensland, Australia. A publicat eseuri în The New York Times, Washington Post, Times Literary Supplement, TIME Magazine. Recent, a lansat la Bucureşti o nouă ediţie a cărţii sale „A muri pentru o idee. Despre viața plină de primejdii a filosofilor”, apărută la Editura Spandugino, în traducerea lui Vlad Russo. Am vorbit cu Costică Brădățan despre cartea sa precum şi despre rolul filosofiei în lumea de azi.A muri pentru o idee – o temă grea, o idee copleșitoare, întrupată de-a lungul istoriei de cîteva figuri emblematice, despre care vorbiți în cartea dumneavoastră. De la Socrate și Hypatia, la Giordano Bruno și, mai aproape de zilele noastre, Jan Patočka. Oameni care au plătit cu viața pentru ideile lor. Și astfel, spuneți dumneavoastră, „sfîrșesc prin a fi proiectați în mit.” Moartea lor, percepută ca jertfă, devine mai importantă decît opera lor sau în orice caz, o încununare a operei. De ce ne impresionează aceste destine?Costică Brădățan: „Din mai multe puncte de vedere. Dar gîndiți-vă, în primul rînd că ați spus moartea lor ne impresionează mai mult decît opera. În anumite cazuri, moartea lor e chiar opera lor, pentru că de la Socrate nu avem nici un fel de altă operă. Moartea lui e chiar capodopera. E un caz foarte interesant, cazul unui filozof care a întemeiat filozofia, un gînditor de primă mînă, a întemeiat un domeniu al cunoașterii care se definește prin scris, prin producția de texte. Ei bine, omul ăsta, întemeindu-l, n-a lăsat nici un cuvînt scris. Și atunci ce a contat, dacă n-a contat scrisul? A contat chiar moartea. E foarte interesantă substituția asta, unde un act rarisim, un act extrem de important, foarte straniu, rațional vorbind, întemeiază un domeniu de o cu totul altă natură.”„A muri pentru o idee. Despre viața plină de primejdii a filosofilor” a apărut pentru prima dată în 2015, acum mai bine de 10 ani.E diferit modul în care e citită, înțeleasă această carte acum față de atunci, în România față de Satele Unite? O citim altfel? Costică Brădățan: „Da, drept dovadă că se reeditează. Cărțile de filozofie, în general, nu se reeditează, pentru că nu există o nevoie. Nu există o piață. Fiecare carte are momentul ei, are vîrsta ei și după ce se publică și se scoate în vînzare, se duce la bibliotecă și cine vrea să o mai citească, o găsește în bibliotecă. Dar au fost cazuri și nu e vorba doar de ediția românească – în Italia a reapărut, la fel. Mi s-a părut că e ceva în aer. E ceva acum care impune sau invită la o relectură. Și, personal, mă bucur, evident, pentru că îi dă cărții o nouă șansă, o nouă viață. Și, pe de altă parte, mi se pare că ceva realmente s-a întîmplat între timp. E vorba de 12 ani sau mai mult, considerînd și cît mi-a luat să o scriu. Lumea s-a schimbat. Trăim acum într-o lume unde angajamentul insului, al intelectualului, al scriitorului e de altă natură. Problema era atunci că trăiam într-o democrație liberală. Democrația liberală era, părea lucrul cel mai solid de pe lume. Or, într-o democrație liberală nu se poate muri pentru o idee, că nimeni nu-ți face nimic. Poți să spui orice, nu ți se poate întîmpla așa ceva. Se moare pentru o idee în condiții de criză, cînd democrația liberală intră în criză, e asaltată, sau în dictatură, semidictatură, în sisteme tiranice. Ceea ce spune, din păcate, n-aș fi vrut să fim în situația asta, că ceva se întîmplă în lume care face tema apetisantă, interesantă. Iarăși, mă bucur dacă cartea se citește, în același timp mă tulbură că trebuie să citim o astfel de carte.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Președintele american Donald Trump a spus într-un interviu pentru publicația britanică „The Telegraph” că ia în considerare retragerea Statelor Unite din NATO, după ce alianța a refuzat să i se alăture în războiul contra Iranului. De asemenea, el a numit NATO „un tigru de hîrtie”.  Despre aceste declarații și consecințele lor pentru unitatea alianței, despre relațiile tensionate dintre administrația Trump și liderii statelor europene care au refuzat să-și pună la dispoziția SUA bazele aeriene sau să-și deschidă spațiul aerian pentru aeronavele americane implicate în războiul din Iran vorbim cu Robert Lupițu, analist de politică internațională, redactor-șef al platformei „Calea europeană”.Să lămurim un lucru: poate președintele american să scoată Statele Unite ale Americii din NATO?Robert Lupițu: „Răspunsul scurt: nu. Răspunsul elaborat implică o înţelegere mai exhaustivă a ce se poate întîmpla. Congresmanii americani pot amenda legislaţie pe foarte multe componente. Avem o legislaţie din 2023, despre care putem să considerăm că a avut la origini primul mandat al preşedintelui american, 2017-2021, cînd Donald Trump a vorbit despre NATO ca fiind o alinţă învechită, a criticat aliaţii foarte mult, cînd s-a jucat cu ideea ce ar însemna o dezangajare americană faţă de NATO. Ei, în 2023, cînd preşedinte era Joe Biden, în momentul în care a fost negociată legea anuală de autorizare a bugetului apărării, aceasta a fost amendată, printr-un proiect de lege sponsorizat de doi senatori, republican şi democrat. Senatorul republican era chiar Marco Rubio, actualul secretar de stat şi consilier pentru securitatea naţională al preşedintelui Trump. Şi democratul era Tim Kaine, nimeni altul decît running mate-ul pentru funcţia de vicepreşedinte al SUA al lui Hillary Clinton, în 2016. Acel amendament spune cît se poate de clar că pentru ca un preşedinte american să poată retrage SUA din NATO este nevoie de o aprobare a Senatului în formula de vot de două treimi. (...)  Însă ce poate să facă administraţia în raport cu NATO – e vorba de decizii legate de cheltuieli, de finanţare, de participare la anumite bugete, de participări sau retrageri sau modificări în zona de structuri de comandă militară, de poziţionări de trupe, echipamente... Chestiuni în care administraţia nu are nevoie de o aprobare din partea Congresului.”Ce impact ar putea avea declarațiile președintelui american despre alianța Atlanticului de Nord, pe care a numit-o „un tigru de hîrtie”, adăugînd că și Vladimir Putin știe că NATO e un „tigru de hîrtie”? Robert Lupițu: „Abia acest lucru este principala problemă, pentru că de-a lungul timpului, cel puțin în ultimul deceniu, am fost obișnuiți cu declarații critice la adresa Alianței. (...) Afirmații de tipul, cum a spus Donald Trump, că NATO este o alianță învechită, punînd la îndoială angajamentul SUA, în cazul în care aliații nu ar plăti atunci 2% din PIB, acum 5% din PIB, celebra afirmație a lui Emmanuel Macron, președintele Franței, că NATO e „în moarte cerebrală” şi afirmațiile de acum ne arată că sîntem într-un registru în care trebuie să învățăm să trăim cu astfel de declarații pe care nu ni le dorim. (...) Iar riscul decurge din relativizarea și slăbirea alianței în actualul context. Pentru că, dacă în 2016-2017, în 2019 eram în alte situații geopolitice, nu atît de conflictuale pe diferite teatre de operațiuni, acum sîntem în al cincilea an de război la granița estică a UE și a NATO. Și acest lucru, această relativizare a alianței, înseamnă de fapt o slăbire a coeziunii și a angajamentului transatlantic. Și este, într-adevăr, un semnal care nu ne ajută în raport cu rivalii geopolitici, aici mă refer în principal la Rusia.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

De mai bine de un deceniu, rapoartele internaționale semnalează un recul al democrației și al drepturilor omului la nivel global. Libertățile civile se restrîng, spațiul public devine mai controlat, iar siguranța publică e folosită drept justificare pentru măsuri care, pînă nu demult, ar fi fost considerate inacceptabile. Nu vorbim doar despre dictaturi sau despre regimuri autoritare, ci despre o tendință mai largă, care afectează inclusiv state democratice: drepturile încep să se erodeze sub presiunea securității. Recent, în Knesset (Parlamentul israelian) a fost votată o lege care instituie pedeapsa cu moartea pentru palestinienii condamnați pentru atacuri mortale împotriva israelienilor. Legea prevede că palestinienii condamnați de instanțele militare pentru comiterea de atacuri mortale considerate „acte de terorism” vor fi executați prin spînzurare în termen de 90 de zile. Ce înseamnă această revenire la pedeapsa capitală ca instrument de politică penală? L-am întrebat pe analistul Mihail-Valentin Cernea, lector la Academia de Studii Economice, unde predă filosofie. Vedem tot mai des cum securitatea e invocată  pentru a justifica urgența unor legi liberticide. Unde e linia de demarcație între o măsură legitimă de securitate și un abuz de putere?Mihail-Valentin Cernea: „În primul rînd nu e neapărat un fenomen nou. În general, de-a lungul istoriei, restrîngerile pentru ce libertăți au fost acordate într-o epocă sau alta, apăreau în general din motive de securitate sau din motive de război. Evident că guvernele au folosit motivele de securitate și pentru a provoca restrîngeri care erau mai degrabă în interesul guvernului decît în interesul cetățenilor. Deci nu sîntem neapărat într-o situație nouă. Am fi putut purta această conversație și după 2001, după atacurile din 11 septembrie, cînd au început deja anumite măsuri în Statele Unite, de exemplu, care frizau încălcarea drepturilor omului.”Din perspectiva standardelor democratice și a drepturilor omului în Israel, unde situați democrația israeliană în acest moment?Mihail-Valentin Cernea: „Într-un punct foarte dificil din istoria ei. Și nu e doar legat de această lege. E foarte grav cînd o societate ajunge să reaprobe pedeapsa cu moartea. Văd de multe ori discuțiile acestea și în spațiul public românesc și tot timpul mă îngrijorează. Pentru că a accepta pedeapsa cu moartea, în esență, înseamnă că îi dai statului posibilitatea să-și execute propriii cetățeni, după procedurile statului. Evident, știm foarte bine că există erori judiciare. Ce facem atunci cînd îi cerem statului să execute oameni pentru varii crime? Facem două lucruri. În primul rînd, încălcăm contractul social dintre cetățeni și stat, pentru că, într-un fel sau altul, statul se angajează pentru siguranța cetățeanului atunci cînd e în grija statului. Atenție, o persoană care este executată se află în grijă statului în acea perioadă. Și, în al doilea rînd, ne asumăm acest risc, că vom executa oameni nevinovați. Noi, ca societate, nu doar statul, de data asta, pentru că, într-o situație în care readucem pedapsa cu moartea, sîntem de acord cu ea, este votată democratic, asta înseamnă că există un consens public în această direcție. Faptul că există acest consens public în Israel pentru introducerea pedepsei cu moartea pentru alți oameni care nu sînt israelieni este problematic, ca să mă exprim elegant.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

A treia rundă de marșuri „No Kings/Fără Regi” a avut loc sîmbătă în Statele Unite ale Americii. Organizatorii estimează că mai mult de 8 milioane de oameni au participat la cele peste 3300 de acțiuni de protest, organizate în toate cele 50 de state şi au spus că protestele vizează politicile președintelui american, inclusiv războiul din Iran, politicile privind imigrația și creșterea costului vieții. Care e povestea sloganului „No Kings/Fără Regi”? Ce impact are pentru americani implicarea în proteste a unor vedete precum precum Robert de Niro și Bruce Springsteen? L-am întrebat pe politologul Andrei Țăranu.Andrei Țăranu: „Constituția SUA s-a născut dintr-o întrebare foarte serioasă în epoca respectivă, vorbim de 1789, pentru că modelul dominant în lumea considerată atunci civilizată, adică Vestul Europei și puţine state din Orient, era absolutismul monarhic. Au existat voci care au spus că ar fi bine ca și în cazul Statelor Unite să se impună/aleagă un rege, dar care să nu fie, evident, britanic, pentru că obținuseră și cîștigaseră Războiul de Independență împotriva Marii Britanii. Cealaltă linie a fost linia republicană, care a prevalat și a construit un model constituțional al unui preşedinte care are, în multe privințe, caracterul unui monarh, așa cum se înțelegea un monarh la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, dar nu un monarh absolutist, ci unul care se supune Constituției și elementelor legislative pe care le-am numit mai tîrziu, spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, checks and balances, adică greutăți și contragreutăți care fac ca instituțiile statului să se organizeze astfel încît să fie foarte puține pierderi din partea uneia sau alteia dintre puteri. Astfel, președintele SUA, care stă sub conducerea celei mai vechi Constituții în vigoare din lume, păstrează aceste caracteristici monarhice, doar că e un monarh care poate să stea în funcție maxim 8 ani, adică 4 ani în primul (mandat) și 4 ani în al doilea. Și asta face ca sistemul, de obicei instituția prezidențială, să încerce să-şi găsească puteri și în afara propriei sale structuri și, unde se poate, să mai adune niște puteri în favoarea sa. Vi-l aduceți aminte pe Richard Nixon care a fost forțat să își dea demisia din funcția de președinte, tocmai pentru că abuzase de calitatea sa de președinte. Or, ceea ce face Donald Trump în acest moment este să abuzeze extrem de mult de funcția sa de președinte. După cum știți, a abuzat atunci cînd a introdus tarife, fără nici o logică, împotriva unor parteneri de foarte lungă durată ai SUA și apoi Curtea Supremă a Statelor Unite, care este echivalentul unei curți constituționale, a spus că acțiunea asta a fost împotriva legii. În cazul Maduro dar și în actualul război din Iran a luat hotărîri de natură militară care ar fi trebuit să treacă prin Congres și în special prin Senat, pentru că structura federală a SUA s-a construit pe modelul în care statele oferă președintelui o putere, în special în politica externă, dar această putere este controlată de Senat.”Credeţi că aceste proteste exprimă o criză de încredere în instituţia prezidenţială, în Donald Trump sau în democraţia însăşi?Andrei Țăranu: „Ar trebui subliniat că este probabil cel mai mare protest care a avut loc vreodată în SUA: 8 milioane de cetățeni americani, în același timp, pe tot cuprinsul SUA. Nu s-a mai întîmplat asta. Nici în perioada de maximă explozie a protestelor din anii ʼ60, cu Martin Luther King, sau a mișcărilor hippie nu s-a atins un asemenea nivel de participare. Oamenii ăștia mai degrabă își doresc să prezerve democrația împotriva acțiunilor extremiste ale președintelui Donald Trump și a acelei părți din societate care îl mai susține, acea parte din MAGA care încă susține politicile lui  Trump.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

După ani de negocieri, Australia și Uniunea Europeană au semnat marți, la Canberra, un amplu acord de liber schimb. Documentul a fost semnat în timpul primei vizite a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Antipozi din actualul mandat. Dar în Europa, acordul este deja denunțat de sindicatele agricole. Semnarea acordului, după negocieri adesea aspre, vine într-un moment în care atât Uniunea Europeană cât și Australia se confruntă cu incertitudini sporite din cauza războiului din Orientul Mijlociu. Ambele încearcă să își diversifice piețele de export pentru a contracara presiunea din partea Statelor Unite și a Chinei. După cum remarcă EU Observer, acordul, aflat în curs de elaborare încă din 2018, a prins avânt pe măsură ce atât Bruxelles-ul, cât și Canberra au înțeles că trebuie să își reducă dependența de China și Statele Unite. După cum informează France Info, UE este în prezent al treilea partener comercial bilateral al Australiei și a doua cea mai mare sursă de investiții străine. Companiile europene au exportat bunuri în valoare de 37 de miliarde de euro. Principalele puncte de blocaj în negocieri au fost utilizarea de către Australia a indicațiilor geografice europene și accesul cărnii de vită australiene pe piața europeană. Vită, oaie, capră... Cota de carne de vită australiană permisă să intre în UE va crește de peste zece ori în următorul deceniu, deși va fi în continuare sub nivelul cerut de fermierii australieni. Doar o treime din cotă va fi aplicată în primii cinci ani, înainte de a intra în vigoare pe deplin. UE va autoriza, de asemenea, intrarea a 25.000 de tone de carne de oaie și capră australiană provenită de la animale hrănite cu iarbă, cu o implementare etapizată pe parcursul a șapte ani. Citeste siUn nou partener comercial privilegiat pentru UE: Australia Acordul va intra în vigoare după aprobarea de către Consiliul European. Bruxelles-ul, de partea sa, speră să evite o nouă reacție negativă din partea fermierilor, deja supărați de acordul comercial semnat la mijlocul lunii ianuarie cu țările Mercosur din America Latină. La rândul lor, producătorii europeni de automobile vor beneficia de creșterea pragului de impozitare a mașinilor de lux australiene pentru vehiculele electrice. Astfel, UE așteaptă să își crească cu 50% exporturile auto către Australia. De asemenea, așteaptă o creștere de 50% în sectorul produselor lactate. Potrivit Libération, principalele sindicate agricole din Europa denunță „concesiile inacceptabile” după acordul Mercosur. Grupul de lobby Copa-Cogeca, care reprezintă principalele sindicate europene, a condamnat totodată „impactul cumulat al acordurilor comerciale succesive”.    Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Manipulează Donald Trump piețele? Este întrebarea care a apărut ieri după analizele publicate de „Financial Times” și agenția de știri „Bloomberg”. Mai exact, luni, 23 martie a.c., cu un sfert de oră înainte ca președintele american să anunțe o veste bună referitoare la războiul din Orientul Mijlociu, pe piața de mărfuri s-au înregistrat mii de contracte, un volum mult mai mare decât cel obișnuit. Rezultatul declarației președintelui american a fost o scădere accentuată a prețului țițeiului, exact ceea ce anticipau tranzacțiile încheiate cu 15 minute înainte. Conform publicației „Financial Times”, pe bursele de mărfuri, luni 23 martie a.c., timp de două minute, între orele 6:49 și 6:50 (ora Washingtonului), s-au realizat tranzacții de 580 milioane de dolari, adică aproximativ 6.000 de contracte, ceea ce a însemnat, cantitativ, că au fost tranzacționate șase milioane de barili de țiței Brent și WTI. Agenția „Bloomberg” a precizat că în ultimele cinci sesiuni de tranzacționare volumul a fost de 700.000 de barili, adică de aproape nouă ori mai puțin decât în cele două minute de luni, 23 martie a.c. După 15 minute de la aceste tranzacții, Donald Trump a publicat o postare pe rețeaua sa socială în care se menționa că au avut loc discuții cu Iranul care vor duce la dezamorsarea crizei, iar piața a răspuns rapid, prețul barilului de țiței a scăzut imediat cu 14%, iar prețul acțiunilor unor companii americane și europene a făcut un salt. Economistul Paul Krugman, laureat al premiului Nobel, a declarat mass-media că există o explicație evidentă și anume o persoană apropiată de Donald Trump îi cunoștea intențiile și a exploatat aceste informații pentru a obține profituri substanțiale și rapide. Dar, oare, este vorba despre cineva apropiat de Donald Trump sau în cauză se află chiar președintele? Krugman precizează că nu este pentru prima dată când se întâmplă o situație de acest gen. Economistul reamintește mișcările suspecte înregistrate pe platforma de predicții Polymarket înainte de operațiunea SUA din Venezuela și de atacul asupra Iranului. Un trader a explicat pentru AFP că dincolo de volumul mare al tranzacțiilor este izbitor momentul în care acestea au avut loc. Când o poziție de piață se schimbă cu câteva minute înainte de un anunț care mișcă bursele înseamnă că există cineva care are informații confidențiale. Piața petrolului este un mediu foarte închis. Nu este vorba doar despre traderi care tranzacționează cantități viitoare, futures, ci despre un ecosistem format din companii petroliere, armatori și guverne, toți operând pe canale informaționale interconectate. Analistul de piață nu exclude ca mișcările să fi fost făcute de o companie petrolieră importantă. Cert este că la câteva ore după anunțul făcut de Donald Trump și după ce tranzacțiile au avut loc, președintele Parlamentului iranian a negat orice negocieri cu Statele Unite. Ne-am obișnuit ca autoritatea americană privind securitatea piețelor financiare, SEC, să fie foarte atentă cu manipularea pieței și cu eventuala folosire a unor informații privilegiate. Doar că despre situația de luni, 23 martie a.c., nu știm dacă autoritatea americană va declanșa o investigație care va merge până la capăt. Chiar la sfârșitul săptămânii trecute a mai apărut un caz de acest fel în care în centrul atenției este Elon Musk. Astfel, un juriu federal din San Francisco a decis că Elon Musk a înșelat acționarii Twitter în timpul procesului de achiziție a rețelei sociale. Avocații omului de afaceri au anunțat că vor face apel. Mai exact, două tweet-uri publicate de șeful Tesla în luna mai 2022 conțineau declarații false care au dus la scăderea prețului acțiunilor rețelei sociale. Daunele pricinuite acționarilor ar fi de 2,6 miliarde de dolari, conform avocaților reclamanților, dar suma nu este recunoscută și nici stabilită de tribunalul din San Francisco. Atât în cazul Donald Trump, cât și în cel al lui Elon Musk este greu de crezut că a fost doar întâmplarea. Mai degrabă a funcționat manipularea, dar totul rămâne de dovedit.

Președintele Donald Trump a amânat cu cinci zile ultimatumul adresat Teheranului. El a invocat discuții ”productive” cu partea iraniană. Piețele s-au liniștit pentru moment, dar scopul precis al Washingtonului rămâne în ceață, sunt de părere comentatorii. Mesajul lui Trump a fost „probabil cel mai conciliant de la începutul Operațiunii Epic Fury”, observă BBC. Totuși, „câteva întrebări importante rămân fără răspuns”, iar ”scopul precis” al discuțiilor invocate ”rămâne necunoscut”. „Nu este clar ce fel de discuții ar putea avea loc sau cine ar putea juca rolul de mediator”, adaugă The New York Times. Anunțul a liniștit temporar piețele și „i-a oferit președintelui un respiro, deoarece conflictul a trimis unde de șoc în economia globală (...) Președintele Trump are acum timp până vineri - un termen limită care ar putea fi probabil prelungit - pentru a găsi o modalitate de a redeschide Strâmtoarea Ormuz (...) Și dacă negocierile eșuează”, va avea la dispoziție resurse militare suplimentare prin desfășurarea a mii de pușcași marini aflați în drum spre Orientul Mijlociu. Citeste siApariția USS Tripoli, semnul că Trump declanșează invazia terestră în Iran? Potrivit Le Monde, președintele SUA a relatat luni pe rețeaua sa de socializare, TruthSocial, că discuțiile dintre Statele Unite și Iran au fost „foarte bune și productive”, fără a specifica detaliile acestora. De cealaltă parte agenția iraniană de știri Tasnim, se bucură că „Donald Trump a dat înapoi în fața credibilității amenințărilor militare iraniene împotriva infrastructurii vitale”. Un înalt oficial iranian din domeniul securității a spus, potrivit agenției, că „de la începutul războiului și până acum, au fost trimise mesaje de la anumiți mediatori către Teheran, la care răspunsul clar a fost că țara va continua să se apere până când va obține descurajarea necesară”. Turcia, Egiptul și Pakistanul au transmis mesaje între Statele Unite și Iran în ultimele zile, într-un efort de dezescaladare a conflictului, relatează Axios, citând o sursă americană. Înalți oficiali din cele trei țări au purtat discuții separate cu trimisul Casei Albe, Steve Witkoff și cu ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a declarat sursa. O sursă informată despre planurile de război ale Israelului a declarat pentru Reuters că Washingtonul a ținut Israelul la curent cu discuțiile sale cu Teheranul și că Israelul este probabil să urmeze exemplul Statelor Unite în suspendarea atacurilor asupra centralelor electrice și a infrastructurii energetice iraniene. Această evoluție vine după ce președintele american Donald Trump a declarat că va amâna atacurile planificate asupra siturilor energetice ale Iranului cu cinci zile, în urma a ceea ce a descris ca fiind discuții productive cu Teheranul.

Iranul a lansat rachete balistice asupra unei baze militare americane și britanice din Oceanul Indian. Israelul declară că atacurile Iranului „se vor intensifica semnificativ”, în timp ce Trump vorbește despre o „reducere” a forțelor armate din Orientul Mijlociu. Presa internațională analizează evenimentele. După cum observă NBC News, ”distanța la care s-a aflat tentativa de atac ar putea indica faptul că Iranul are capacități pentru lovituri la distanță lungă pe care le-a negat anterior, baza fiind la aceeași distanță de Iran ca o mare parte din Europa Centrală. Nu este clar, însă, dacă rachetele transportau o sarcină utilă sau cât de departe ar putea ajunge cu adevărat un astfel de atac, deoarece niciuna dintre rachete nu și-a atins ținta”. Le Figaro notează că simplul fapt că Iranul a încercat să atace la o asemenea distanță confirmă faptul că aceasta deține rachete balistice capabile să lovească mult dincolo de sfera sa de influență regională. ”Cu alte cuvinte, Teheranul poate viza baze occidentale chiar și în zone foarte îndepărtate, departe de Orientul Mijlociu”. După cum relatează Times of Israel, ”rachete cu o astfel de rază de acțiune ar plasa cea mai mare parte a Europei Occidentale în raza de acțiune a arsenalului de rachete al Iranului. Iranul a declarat până acum că are o limită autoimpusă pentru programul său de rachete balistice de  2.000 de kilometri. Cu toate acestea, oficialii americani au susținut de mult timp că programul spațial al Iranului i-ar putea permite să construiască rachete balistice intercontinentale”. O bază strategică După cum transmite Euronews, Diego Garcia este cea mai mare insulă din arhipelagul Chagos, baza de aici fiind amplasată strategic în Oceanul Indian. ”Deși teritoriul se află sub suveranitate britanică, baza este operată de SUA și are o infrastructură critică, inclusiv o pistă lungă pentru a găzdui bombardiere mari și un port natural adânc, potrivit pentru submarine nucleare și nave de război. Baza găzduiește o prezență militară semnificativă, subliniind rolul său în securitatea globală. Statele Unite staționează permanent acolo bombardiere strategice B-52 și B-1 și găzduiește, de asemenea, Escadrila 15 de Supraveghere Spațială pentru monitorizare prin satelit. Citeste siSurpriza și îndrăzneala Iranului. De ce ar trebui să fie îngrijorată Europa (Interviu) Prezența britanică, deși limitată ca număr, menține autoritatea administrativă și supravegherea juridică internațională asupra tuturor operațiunilor lansate de pe atol”. Iranul ar putea „destabiliza” Marea Roșie și Strâmtoarea Bab al-Mandab dacă SUA atacă Insula Kharg, a declarat o sursă militară, transmite BBC. Strâmtoarea Bab al-Mandab - cunoscută și sub numele de Poarta Lacrimilor - este un canal lat de 32 km care se află între Yemen, pe Peninsula Arabică, și Djibouti și Eritreea, pe coasta africană. Traseul duce până la Canalul Suez. Iar ziarul libanez L'Orient-Le Jour constată că în actualul context, Țările din Golf sunt împinse să exploreze noi alianțe și rute comerciale. Arabia Saudită și-a activat astfel conducta petrolieră Est-Vest, care leagă Golful de Marea Roșie prin portul Yanbu, permițându-i să ocolească complet Strâmtoarea Hormuz. Acest coridor ar putea deveni o axă strategică care leagă Oceanul Indian de Marea Mediterană, transformând echilibrul geopolitic și economic.

În acest nou episod Baricade, Cătălin Striblea și Radu Naum analizează situația tensionată din Iran, în urma intervențiilor militare recente desfășurate de Israel și Statele Unite ale Americii. Ce se întâmplă când democrațiile decid că o dictatură a devenit prea periculoasă? Pot interveni militar în numele libertății sau al securității? Și unde se termină principiile și începe geopolitica? Discuția pornește de la reacțiile nepoliticoase din social media și ajunge la teme mult mai mari: propaganda, adevărul în politică, discursurile liderilor occidentali și echilibrul global dintre marile puteri. De la comparații neașteptate cu filmul Apocalypse Now până la analiza relațiilor dintre Rusia, China și Iran, episodul explorează limitele puterii democrațiilor într-o lume tot mai instabilă. Un episod despre război, propagandă, democrație și despre cât de fragilă este stabilitatea globală.

Războiul din Iran continuă și presa internațională își pune tot mai insistent întrebări cu privire la planurile administrației Trump. Au avut ei în vedere toate consecințele unei asemenea operațiuni? După cum comentează The Wall Street Journal, ”Donald Trump a îmbrățișat intervenționismul total. Venezuela, Iran, Cuba... După ce a petrecut ani de zile denunțând intervențiile militare americane în străinătate, ocupantul Casei Albe pare să-și fi făcut o specialitate din răsturnarea, încolțirea sau asasinarea liderilor străini”. The Atlantic atenționează că ”planul israeliano-american privind înarmarea unei insurgențe kurde în Iran riscă să dea greș. Mulți iranieni și observatori se tem că milițiile etnice ar putea avea obiective teritoriale și separatiste, ceea ce ar duce Iranul pe calea dezintegrării sau a războiului civil”. Un război civil iranian ”nu este în interesul Americii”, titrează Foreign Policy. ”Israelul ar putea saluta haosul produs de prăbușirea regimului. Statele Unite și aliații săi, nu. Citeste siAdunarea Experţilor a ales noul lider suprem al Iranului. Numele său nu a fost anunţat Președintele a lansat acest război îndemnând poporul iranian să răstoarne guvernul. Poate că a presupus că regimul se va prăbuși instantaneu. Dar când nu s-a întâmplat, într-o zi sau două, și-a schimbat discursul. A început să mediteze la relațiile cu potențialii lideri din cadrul regimului și să laude intervenția SUA în Venezuela ca model perfect de urmat”. ”Confruntată cu tendințele agresive ale lui Trump, Europa trebuie să se echipeze pentru a exercita influență asupra lumii”, scrie Le Monde:   ”Trebuie să luăm în serios ce spune Trump: este gata să facă înțelegeri cu fiecare mullah și chavist de pe planetă, cu condiția ca firmele americane să pună mâna pe bogățiile Iranului sau Venezuelei. Același lucru este valabil și pentru mineralele din Groenlanda, Ucraina sau Rusia. Afacerile sunt afaceri, iar Trump intenționează să folosească forța pentru a face afaceri profitabile oriunde se găsesc, cu mâna pe armă, la fel ca puterile coloniale europene din trecut”.   The Conversation avertizează că dacă războiul va închide Strâmtoarea Ormuz, cel mai important punct de blocare a petrolului din lume, ar putea urma un haos economic global. ”Zona este una cheie pentru petroliere și transportoare de gaze naturale lichefiate, astfel încât perturbările afectează direct aprovizionarea globală cu energie. În plus, o dependență mai puțin cunoscută este aceea că o treime din comerțul mondial cu îngrășăminte trece prin strâmtoare. Atât lanțurile de aprovizionare cu energie, cât și cele agricole au fost deja destabilizate de războiul din Ucraina. Creșteri suplimentare ale prețurilor ar putea avea consecințe de amploare”. Unde se va ajunge?- se întreabă La Stampa: ”Mulți așteaptă cu o convingere aproape mesianică marea revoltă populară iraniană care va răsturna în cele din urmă regimul după decenii de opresiune. Dar există scenariul de care este îngrijorată întreaga lume: o escaladare necontrolată care va atrage noi armate în luptă pentru a transforma un conflict regional în ceva mult mai amplu.” (Sursa: Eurotopics)

Leaders Special. Cătălin Striblea a fost live despre consecințele războiului pornit de Statele Unite în Iran. Cristian Grosu, redactorul șef al publicației Curs de guvernare este invitat. Vedem de ce au pornit SUA războiul, care este planul lui Trump. Ce sper să obțină și de fapt cum redesenează harta geopolitică a lumii. Așteptăm opiniile și întrebările voastre.

Președintele francez Emmanuel Macron a vorbit luni despre o cooperare sporită cu națiunile europene în domeniul nuclear. El a menționat Germania, Polonia, Grecia, Olanda, Belgia, Danemarca și Suedia. Cooperarea ar include exerciții nucleare comune și, în cele din urmă, potențiala desfășurare temporară de avioane de vânătoare franceze cu capacitate nucleară în țările aliate. Mișcarea a fost salutată de potențialii aliați, dar nu chiar toată lumea este încântată...  Este cea mai mare schimbare nucleară europeană de la Războiul Rece încoace, consideră Politico. Președintele francez a indicat amenințările din partea Rusiei și Chinei, precum și schimbarea priorităților de apărare ale SUA drept motive pentru dezvoltarea armelor atomice. Mai mulți lideri europeni au reacționat pozitiv. Cancelarul german Friedrich Merz și-a exprimat aprobarea, confirmând pe rețeaua de socializare X „măsuri concrete înainte de sfârșitul acestui an”. Polonia, la rândul său, „se află în discuții cu Franța și un grup de aliați europeni apropiați cu privire la programul avansat de descurajare nucleară”, a declarat la rândul său premierul Donald Tusk. „Ne înarmăm împreună cu prietenii noștri, astfel încât dușmanii noștri să nu îndrăznească niciodată să ne atace”, a adăugat el. Premierul suedez Ulf Kristersson consideră că inițiativa franceză poate „contribui la consolidarea capacităților colective ale Europei”, care „de la cel de-al Doilea Război Mondial […] nu au fost niciodată mai importante”. Citeste siConflictul din Orientul Mijlociu: Franţa trimite portavionul „Charles-de-Gaulle” în Mediterană Premierul suedez a precizat însă, „că discuțiile vor avea loc «în consultare cu Statele Unite» și NATO.  Iar un purtător de cuvânt al NATO a salutat evoluțiile în domeniul descurajării nucleare franceze și a precizat pentru AFP că se așteaptă cu nerăbdare o cooperare îmbunătățită cu Parisul pe această temă. Danemarca, țară care „a încheiat un acord de cooperare cu Franța privind descurajarea nucleară”, a salutat inițiativa prin vocea prim-ministrului Mette Frederiksen, Aceasta va „complementa și în niciun caz nu va înlocui” angajamentele Danemarcei în cadrul NATO, a precizat ea. Totuși, „unele țări, precum Italia, par reticente în acest stadiu”, notează ziarul Le Parisien. Roma vede în această inițiativă o încercare a Franței de a-și impune poziția de lider în Europa”. Giorgia Meloni ”continuă să favorizeze umbrela de securitate americană”, mai observă ziarul. Și încă un detaliu punctat de Le Parisien: perspectiva alegerilor prezidențiale din 2027 ridică îngrijorări la Berlin că o Franță condusă de Reuniunea Națională (RN) ar putea într-o zi să se schimbe în această chestiune”.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Presa internațională analizează consecințele războiului împotriva Iranului, din perspectivă strategică și economică – de la prețul petrolului, la efectele asupra Rusiei și Chinei. ”Bombardând petro-monarhiile din Golf, ayatollahii au adăugat o imbecilitate strategică ideologiei lor obscurantiste”, consideră Le Figaro. Ziarul se întreabă de ce a început Iranul să bombardeze petro-monarhiile din Golf, care făcuseră tot posibilul să-l convingă pe Trump să nu intre în război. Și dacă nu ar fi fost mai inteligent să nu atace niciun stat sunnit, să-și concentreze toate atacurile împotriva Israelului și să încerce să-i incite pe predicatorii musulmani împotriva „diavolilor” sioniști. Dar ce se poate întâmpla cu prețul petrolului? Financial Times vede două scenarii:  Cum 20% din vânzările globale de petrol trec prin Strâmtoarea Ormuz, închiderea  pe termen mai lung ar provoca „un șoc monumental asupra prețurilor globale”. Citeste siTeheranul ameninţă Europa să nu se implice în războiul din Iran. "Porţile iadului se vor deschide" Prețul barilului ar putea depăși pragul de 100 de dolari, prevăd specialiștii. Piața gazelor naturale ar fi, de asemenea, afectată, intensificând și mai mult presiunile inflaționiste asupra economiilor majore, în special în Europa. Al doilea scenariu, cel mai probabil, este și cel mai puțin grav: strâmtoarea nu este complet închisă. În acest scenariu, prețul pe baril ajunge la cel puțin 80 de dolari. Un lucru este sigur: o creștere cu 10 dolari a prețului barilului „nu va schimba fundamental jocul” pentru inflație și creștere. Citeste siConflictul din Orientul Mijlociu: Franţa trimite portavionul „Charles-de-Gaulle” în Mediterană The New York Times analizează consecințele globale ale intervenției în Iran. ”Teheranul este, alături de Moscova și Beijing, un pilon al axei autocrațiilor care amenință lumea democratică în ansamblu. Acei membri ai stângii americane care îl critică pe Trump pentru că nu se opune vehement lui Vladimir Putin ar trebui cel puțin să ia în considerare faptul că Teheranul a furnizat Rusiei drone și tehnologii. Și acei conservatori americani care îl critică pe Trump pentru devierea resurselor militare din Pacific către războiul din Iran ar trebui, de asemenea, să remarce că Iranul furnizează în secret Chinei o mare parte din petrolul său. Dacă Teheranul nu va mai face parte din această axă, adversarii noștri rămași vor fi mai slabi”. Obișnuiesc Statele Unite să asasineze șefi de state? CNN constată că, odată cu uciderea lui Ali Khamenei este pentru prima dată în istoria modernă când SUA recurge la această metodă - în acest caz, colaborând cu Israelul Saddam Hussein a fost spânzurat după un proces desfășurat de autoritățile din Irak, după ce SUA au invadat țara și i-au răsturnat guvernul. Moammar Gaddafi din Libia a fost ucis după ce a fost capturat de forțele revoluționare, ajutate de o campanie multinațională de bombardamente. După al Doilea Război Mondial, aliații i-au judecat pe liderii naziști la Nürnberg. SUA a fost complice la răsturnarea și uciderea dictatorului vietnamez Ngo Dinh Diem, care anterior fusese susținut de Washington. CIA a fost implicată direct și în secret în înlăturarea de la putere din 1973 a liderului chilian Salvador Allende, care apoi s-a sinucis...

Liderul PNL Iași, Alexandru Muraru, declară într-un interviu la RFI că și-ar fi dorit un mesaj mai ferm de susținere din partea României a Statelor Unite și Israelului, în contextul conflictului din Iran. Deputatul critică pe de altă parte PSD, pentru că se opune reformării statului. Alexandru Muraru, despre Iran: ”Aș fi vrut să văd și un mesaj mai ferm și mai vocal din partea României, mai politic, de susținere pentru Statele Unite ale Americii și Israel, care ar fi fost mai justificat în primul rând din prisma interesului de securitate românesc, pentru că România este stat de frontieră al NATO, cel mai important pilon de securitate pe care se sprijină România este SUA și parteneriatul strategic”. Despre PSD și tensiunile din coaliție: ”Principala preocupare pentru PSD este acum de a pune piedici, contre, la proiectul de buget și să vadă ce avantaje mai poate obține”. Despre propunerile de șefi ai marilor parchete: ”Aceste propuneri nu schimbă foarte mult în justiția din România. Nu am asistat decât la o rocadă. Cred că arată totuși a un pas bătut pe loc”.

Președintele american Donald Trump își intensifică presiunea asupra Iranului. El a avertizat că se vor întâmpla „lucruri rele” dacă Iranul nu va accepta condițiile puse de Washington. De partea sa, Iranul spune că vrea să negocieze dar este gata și de o confruntare. Comentatorii discută despre consecințele unui atac american, în Orient dar și în Statele Unite.   L'Express vorbește despre îngrijorările de la Pentagon cu privire la o potențială confruntare cu Iranul. ”În timp ce Statele Unite își adună trupele în jurul Iranului, șeful Statului Major Interarme, Dan Caine, și-a exprimat rezervele cu privire la un potențial atac, subliniind riscurile pentru soldații americani și un stoc insuficient de muniție”.   The Independent relatează că  Trump a ripostat pe platforma sa de socializare împotriva a ceea ce a numit „știri false” lansate de Caine. Potrivit ziarului, ”Trump ia în considerare un atac asupra Iranului de săptămâni întregi, ceea ce ar putea răspândi haos și conflict în regiune. Iranul reprezintă o amenințare puțin perceptibilă pentru SUA, iar un atac neprovocat ar încălca probabil dreptul internațional. Iranul și-a exprimat speranța că negocierile pot da roade, dar a respins ceea ce numește o serie de cereri maximaliste ale SUA cu privire la îmbogățirea nucleară, rachetele balistice și sprijinul pentru intermediari regionali. Analiștii au remarcat că multe dintre cerințele Washingtonului adresate Teheranului se aliniază cu prioritățile israeliene”.   The Washington Post atenționează că ”deși Statele Unite au baze în regiune, în special în Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, aceste țări refuză să permită lansarea unei ofensive împotriva Teheranului de pe teritoriul lor de teama represaliilor. Prin urmare, o astfel de operațiune ar prezenta riscuri nu doar pentru personalul militar desfășurat la fața locului”. Le Monde își pune întrebări cu privire la amenințările americane și adevăratul lor scop. ”Donald Trump vorbește despre un război ale cărui obiective rămân nedefinite deocamdată. Încearcă președintele SUA să-și consolideze poziția pentru negocieri ulterioare sau să distrugă un program nuclear despre care susținea în iunie că a fost anihilat? Să fie, oare, ținta programul de rachete balistice dezvoltat de Teheran, o amenințare reală pentru toți vecinii Republicii Islamice? Are el în vedere o schimbare de regim la Teheran, un rezultat care cu greu ar putea fi obținut prin bombardamente, oricât de masive ar fi fost acestea? Oscilările sale din timpul revoltei din ultimele săptămâni, inclusiv promisiunea unui ajutor care nu s-a materializat niciodată, au arătat că poate fi indiferent față de soarta poporului iranian. Donald Trump este amator de gesturi mărețe, campanii scurte urmate de un comunicat de victorie. Nu există nicio garanție că situația Iranului se pretează acestei abordări”.   USA Today analizează consecințele interne ale deciziilor lui Donald Trump. ”Criticat de MAGA pentru întâlnirile sale frecvente cu lideri străini la Casa Albă și pentru concentrarea generală pe războaie și încheierea de acorduri de pace, președintele și-a intensificat călătoriile interne înainte de alegerile de la jumătatea mandatului Imaginea unui Trump care va ataca Iranul pentru a doua oară, exact când urmează să facă un turneu prin țară, nu ar fi una ideală”.

Ce se va întâmpla în Europa după Conferința de securitate de la München? Comentatorii de pe ambele maluri ale Atlanticului încearcă să găsească răspunsul. Un lucru e clar: schimbarea nu mai poate fi oprită. Euronews vorbește despre „vântul schimbării” , amintind de hitul formației Scorpions din 1990. După 1989, expresia simboliza ”promisiunea unei ordini mondiale unite și liberale”. Astăzi, ”la sfârșitul celei de-a 62-a Conferințe de Securitate de la München, vântul s-a schimbat. Ne lovește direct - și nu mai vine doar din Est. Vine chiar din interiorul Occidentului și zguduie fundațiile structurii noastre de securitate mai mult ca niciodată. Cea mai mare schimbare geopolitică din trecut a fost prăbușirea blocului estic. Cea mai mare schimbare de astăzi este transformarea Occidentului în interiorul său. Citeste siRubio la München: cuvintele frumoase nu ascund realitatea Vântul s-a schimbat - și vine din direcții pe care le-am crezut mult timp sigure. Europa are la dispoziție resurse enorme: putere economică, capital intelectual și experiență diplomatică. Cu toate acestea, acest potențial nu trebuie utilizat doar retoric, ci și în mod real”. De partea sa, Le Monde invocă necesitatea unității europene. ”Observarea unei înstrăinări durabile între Statele Unite și Uniunea Europeană, care a reieșit din discursul lui Marco Rubio rostit sâmbătă în Germania, îi obligă pe europeni să nu mai apară ca divizați. Când administrația americană prezintă o imagine apocaliptică a Uniunii Europene ca pe un cimitir al ambițiilor, identităților și libertăților, UE poate riposta cu acuzații de negare a schimbărilor climatice, respingere a științei, derivă plutocratică și tendințe autoritare. „Civilizația occidentală” pe care Moscova o denigrează, nu mai are aceeași definiție de ambele părți ale Atlanticului, iar europenii nu au absolut niciun motiv să o abandoneze pe a lor”. ”Căsătorie de conveniență” Publicația poloneză Polityka, citată de Eurotopics, vede deja conturarea unui nou curs: ”Atitudinea prietenoasă a reprezentantului de la Washington a fost binevenită, dar fără mari iluzii. Cursul pentru consolidarea capacităților de apărare ale Europei a fost stabilit de mult timp și este acum larg acceptat, deși este implementat cu viteze diferite de către diferiți actori” Dincolo de Ocean, The Wall Street Journal consideră că SUA și Europa ”nu mai sunt suflete pereche și intră într-o căsătorie de conveniență”. Potrivit ziarului, ”provocarea majoră în materie de securitate, văzută dinspre capitalele europene, este reprezentată de războiul Rusiei de subjugare a Ucrainei și de posibilele planuri ale Moscovei asupra statelor baltice și a altor părți ale Uniunii Europene. Președintele Trump, în schimb, a vorbit în repetate rânduri despre Rusia ca despre o sursă de afaceri importante și o posibilă protecție împotriva Chinei. Presiunea exercitată de Trump asupra Ucrainei pentru a accepta un acord de pace în termenii Rusiei și a ceda teritorii necucerite din regiunea Donețk, a fost o sursă de tensiune transatlantică timp de luni de zile. Întrucât Trump îl prezintă pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski drept un obstacol în calea păcii, problema ar putea declanșa o altă criză în relațiile transatlantice în următoarele săptămâni, se tem mulți lideri europeni”.

Emisiunea Moldova Zoom, pe care o realizăm de jumătate de an la RFI România, a câștigat aseară premiul „Excelența în jurnalism”, categoria radio, oferit de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR). Moldova Zoom este singura emisiune cotidiană din presa din România dedicată actualității din Republica Moldova. „Un proiect nou pentru spațiul informațional din România și o abordare foarte echilibrată din punctul de vedere al selectării și prezentării subiectelor”, așa a explicat opțiunea juriului pentru Moldova Zoom Dan Constantin, președintele UZPR. „RFI România va menține și pe viitor angajamentul pentru acest proiect de importanță publică în cadrul căruia construim poduri informaționale și un spațiu românesc unic”, declară redactorul-șef Ovidiu Nahoi. Temele ediției: - Republica Moldova ar putea trece din nou printr-un val de scumpiri a energiei. Asta după solicitarea operatorilor de energie. Bombardamentele din Ucraina se văd și în facturile cetățenilor moldoveni. De ce? Ne explică jurnalistul Vitalie Cojocari în ”Cronica lui Vitalie”. - Europa pleacă de la München fără ruptura transatlantică temută, dar și fără un răspuns clar la întrebarea-cheie: cum și când se termină războiul din Ucraina? La patru ani de la începutul războiului, există premise reale pentru o pace durabilă sau doar pentru o pauză fragilă? Liliana Barbăroșie a discutat subiectul cu Dumitru Mînzărari, expert în securitate și lector la Baltic Defence College. - La Chișinău are loc astăzi reuniunea Biroului Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei. - Autoritățile din ministere și alte instituții moldovene vor efectua vizite în Statele Unite, după negocierile dintre președinta Maia Sandu și secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, de la Munchen. - O nouă rundă de negocieri pentru pacea în Ucraina începe astăzi la Geneva între reprezentanții Rusiei, SUA și Ucrainei. - La Chișinău are loc, în premieră, extinderea celui mai amplu proiect dedicat sculpturii românești contemporane, „Luna Sculptorilor Români”. - Marți și miercuri în Republica Moldova sunt valabile un Cod Portocaliu și un Cod Galben de precipitații puternice și intensificări ale vântului. Știrile zilei: La Chișinău are loc marți reuniunea Biroului Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei (CALRE). În cadrul reuniunii va fi efectuat un schimb de opinii privind reforma administrației publice locale, inițiată în Republica Moldova, anunță Guvernul de la Chișinău. Republica Moldova deține în această perioadă președinția prin rotație a Consiliului Europei. *** Autoritățile din ministere și unele instituții din Republica Moldova vor efectua o serie vizite în Statele Unite ale Americii, după negocierile dintre președinta Maia Sandu și secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, de la Munchen. Inițiativa acestei întâlniri a venit din partea americană, a declarat ambasadorul Moldovei în SUA, Vladislav Kulminski, în cadrul unei emisiuni la TV8. „Întâlnirea este importantă și pentru că SUA continuă să joace un rol-cheie pentru Moldova în ceea ce privește asigurarea securității. Datorită acestei întâlniri, multe inițiative vor putea fi accelerate”.  Potrivit diplomatului, negocierile dintre Maia Sandu și Marco Rubio au fost pregătite din timp de serviciile diplomatice ale ambelor țări. Mai mult, inițiativa a venit din partea americană, ceea ce a reprezentat un semnal clar că Moldova continuă să se afle în atenția Washingtonului.  Diplomatul a subliniat că vizitele vor fi la nivel de ministere și instituții din domeniul energetic și economic și că negocierile sunt de o importanță majoră și „vor ajuta la deschiderea unui nou capitol” în relațiile bilaterale. *** O nouă rundă de negocieri pentru pacea în Ucraina începe astăzi la Geneva între reprezentanții Rusiei, SUA și Ucrainei. Negocierile vor fi unele dificile. Este puțin probabil ca războiul să se încheie prea curând, pentru că Putin va face totul pentru a-l prelungi, a declarat la RFI analistul politic Nicolae Țibrigan, cercetător la Academia Română. *** La Chișinău are loc, în premieră, extinderea celui mai amplu proiect dedicat sculpturii românești contemporane, „Luna Sculptorilor Români”, ajuns la cea de-a VI-a ediție. Evenimentul marchează sărbătorirea a 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși și integrează capitala Republicii Moldova în circuitul internațional al acestui demers cultural, consolidând dialogul artistic dintre România și Republica Moldova. Expoziția este realizată în parteneriat cu Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova, în cadrul proiectului inițiat de Ateneul Național din Iași, cu sprijinul Primăriei Municipiului Iași, și desfășurat sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, și include artiști plastici din ambele țări, notează TVR Moldova. *** În această dimineață, circulația pe drumurile publice din Republica Moldova se desfășoară în condiții de iarnă. Astăzi și mâine este valabil un Cod Portocaliu și Cod Galben de precipitații puternice și intensificări ale vântului. Potrivit meteorologilor, în zonele aflate de codul portocaliu se așteaptă ninsori și lapoviță abundentă, cu cantități între 20 și 35 de litri pe metru pătrat. Vântul va sufla cu rafale de până la 15-20 metri pe secundă. Va viscoli, se vor forma troiene, iar vizibilitatea va fi redusă. Pe drumuri este posibil să se formeze ghețuș, iar izolat se pot produce depuneri de lapoviță și polei. Agenția națională a drumurilor îndemnă șoferii să manifeste prudență sporită. În următoarele zile, temperaturile ar putea coborî până la -10 grade noaptea.

Ultimele schimbări de pe scena politică internațională fac tot mai evidentă ruptura dintre Statele Unite ale Americii și țările europene. Amenințările privind anexarea Groenlandei, arestarea președintelui Venezuelei și declarațiile acide ale liderului de la Washington, Donald Trump, i-au determinat pe liderii europeni să caute soluții pentru consolidarea puterii și autonomiei continentului.În acest context tensionat, declarațiile politicienilor români par în continuare ambigue, necoordonate și prudente. Însă, mai devreme sau mai târziu, România ar putea fi pusă în fața unei alegeri clare.În acest episod din „Politică la minut by Recorder”, Răzvan Petri și Vlad Adamescu analizează taberele care se conturează în societate și discută care ar fi cea mai potrivită direcție pentru România.Invitat: politologul Marius Ghincea, despre consensul de la Snagov și momentul în care România a ales calea transatlantică.#recorder #politicalaminut #politicaexterna

Lumea a văzut o Americă mult mai puțin ofensivă la Conferința de Securitate de la München din acest an. Este aceasta și reflectarea unei schimbări de politică? Unul dintre liderii proeminenți ai Europei vede o schimbare de ton, nu de substanță. Când vine vorba despre abordarea Rusiei sau a relației transatlantice, cuvintele unui anumit lider european devin repere importante. Vorbim despre președintele finlandez Alexander Stubb. Țara sa are o experiență de lungă durată în a ține Rusia sub radar – prin descurajare militară și diplomație. Atlantist convins, Alexander Stubb a reușit să clădească o bună relație personală cu dificilul președinte american Donald Trump. Și asta eventual la o partidă de golf, dar fără a-l linguși sau a-și afirma întotdeauna acordul cu liderul de la Casa Albă. În cazul Groenlandei, de exemplu, Stubb s-a situat clar de partea Danemarcei și a Europei. Într-un interviu pentru Politico, în marja Conferinței pentru Securitate de la München, președintele finlandez a atras atenția că politica americană față de Europa nu s-a schimbat fundamental, cu tot discursul mai împăciuitor al secretarului de stat Marco Rubio, în comparație cu cel de anul trecut al vicepreședintelui JD Vance. „Politica externă americană s-a schimbat”, a declarat Alexander Stubb, referindu-se la Strategia de Securitate Națională a SUA, care a rezervat unele dintre cele mai dure remarci aliaților din Europa și la mesajele recente ale unor oficiali de rang înalt. Un mesaj este ideologic, este foarte MAGA... iar al doilea este America pe primul loc.” ”Relația transatlantică nu se încheie” Potrivit lui Alexander Stubb, comentariile lui Rubio despre Statele Unite care mută povara apărării convenționale către Europa, concentrându-se în același timp pe emisfera vestică și Asia, nu sunt foarte diferite de cele ale lui Vance. Totuși, președintele finlandez crede că discursul secretarului de stat american a mai ”redus temperatura în relația transatlantică”, Stubb a menționat că a vorbit cu Rubio aproximativ o jumătate de oră după discurs, adăugând: „Respectăm alegerile suverane ale țărilor”. Potrivit analizei președintelui finlandez, comentariile lui Rubio au arătat o ordine clară a priorităților pentru Washington: „Nr. 1 este emisfera vestică, nr. 2 este Indo-Pacificul și apoi nr. 3 este Europa.” Stubb a susținut că europenii ar trebui să înțeleagă schimbarea americană condusă de Trump. Președintele finlandez - un atlantist de lungă durată - a subliniat, de asemenea, că integrarea militară a Finlandei cu Statele Unite este anterioară aderării la NATO, iar cooperarea bilaterală „este mai bună decât a fost vreodată”. Relația transatlantică nu se încheie, a susținut el, ci evoluează către un echilibru diferit al rolurilor. „Este în interesul Statelor Unite să aibă forțe de apărare foarte puternice în Finlanda, Suedia și Norvegia”, a spus Stubb. „Haideți să continuăm să lucrăm la acest parteneriat transatlantic”, a îndemnat președintele finlandez. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

A început depunerea candidaturilor pentru cea de-a cincea ediție a Premiilor europene pentru producția ecologică. Candidații pot aplica online până la 26 aprilie 2026, inclusiv. Premiile cuprind șapte distincții, acordate pentru șase categorii, și recunosc actorii din lanțul valoric al sectorului ecologic care au dezvoltat proiecte inovatoare, durabile și inspiratoare, generând valoare adăugată pentru producători și consumatori. În prezent, suprafața cultivată ecologic în Uniunea Europeană se ridică la aproximativ 17 milioane de hectare, reprezentând 11% din totalul terenurilor agricole, cu aproape 1,5 puncte procentuale peste nivelul din 2022, dar încă mult sub ținta de 25% stabilită pentru 2030. Cele mai întinse suprafețe destinate agriculturii ecologice se află în Franța, Spania, Italia și Germania. Statisticile arată că agricultura organică este atractivă în primul rând pentru tinerii fermieri. Reamintim că, la ediția precedentă, România a avut doi finaliști: un producător de miere din județul Sibiu și o piață volantă din Suceava.   Bruxelles relaxează limitele pentru îngrășămintele RENURE Comisia Europeană a adoptat oficial noi norme privind utilizarea gunoiului de grajd procesat (RENURE) în agricultură. Regulile vor contribui la reducerea dependenței fermierilor de importurile de fertilizanți, permițând utilizarea îngrășămintelor RENURE peste limita actuală stabilită de Directiva privind nitrații. Noile măsuri urmăresc reducerea costurilor pentru fermieri și sporirea autonomiei strategice a sectorului agricol din blocul comunitar. Executivul european precizează că utilizarea RENURE se va face în condiții care asigură protecția apelor și a mediului. Normele vor intra în vigoare la 20 de zile după publicarea acestora în Jurnalul Oficial și se vor aplica în statele membre care aleg să autorizeze RENURE și să transpună modificarea Directivei privind nitrații în legislația națională.   Raport european: ecosistemele au nevoie de măsuri mai rapide Cel de-al 7-lea raport privind biodiversitatea, publicat săptămâna trecută, evidențiază progresele realizate de Uniunea Europeană în îndeplinirea angajamentelor asumate, dar arată că sunt necesare acțiuni mai rapide în toate statele membre pentru a asigura ecosisteme sănătoase, apă curată și sisteme alimentare reziliente. Politicile europene prevăd alocarea a până la 10% din bugetul blocului comunitar, în 2026 și 2027, pentru sprijinirea biodiversității, prin politica agricolă comună, politica comună în domeniul pescuitului, politica de coeziune și programul Orizont Europa. În paralel, Uniunea Europeană finanțează acțiuni globale de refacere a biodiversității. În actualul exercițiu financiar multianual, sprijinul pentru țările în curs de dezvoltare, în special cele mai vulnerabile, ajunge la 7 miliarde de euro, dublul sumei acordate în perioada 2014–2020. Raportul pregătește discuțiile care vor avea loc în cadrul conferinței ONU pentru biodiversitate din octombrie 2026, în Armenia.   Heringul din nordul Mării Baltice intră în patrimoniul gastronomic european Suedia a primit aprobarea pentru o nouă indicație protejată, care vizează un hering sălbatic din apele teritoriale suedeze din nordul Mării Baltice. Recunoașterea calității europene se bazează pe metodele de pescuit, pe textura și aroma peștelui, caracterizată prin note de lac, albuș de ou, sparanghel verde și midii crude, influențate de conținutul de grăsime. Acest hering suedez, care poate fi consumat prăjit, afumat, murat sau fiert, va fi inclus în registrul denumirilor de origine protejată (DOP), alăturându-se celor peste 3.900 de denumiri protejate din baza de date eAmbrosia.   Clauze de protecție pentru fermieri în acordul Mercosur Parlamentul European a aprobat clauzele de salvgardare pentru sectorul agricol în contextul liberalizării comerțului cu țările Mercosur. Regulamentul, convenit deja informal cu statele membre, stabilește condițiile în care tarifele preferențiale pot fi suspendate și obligă Comisia să prezinte semestrial o evaluare a impactului importurilor de produse agricole sensibile. Potrivit normelor adoptate de eurodeputați, Comisia ar urma să deschidă o anchetă privind necesitatea unor măsuri de protecție atunci când importurile de produse agricole sensibile, precum carne de pasăre, carne de vită, ouă, citrice și zahăr, cresc în medie cu 5% pe o perioadă de trei ani și, simultan, prețurile de import din blocul Mercosur sunt cu 5% mai mici decât cele de pe piața Uniunii. O anchetă poate fi solicitată și de un stat membru, de o persoană fizică sau juridică ori de o asociație care reprezintă industria, în cazul riscului producerii unui prejudiciu grav. Clauzele de salvgardare bilaterale trebuie să facă parte atât din Acordul de parteneriat UE-Mercosur, cât și din Acordul comercial interimar, pentru a fi aplicate. Ambele acorduri trebuie ratificate de Parlamentul European, iar, potrivit unui comunicat al legislativului de la Bruxelles, aprobarea nu poate avea loc înainte de avizul solicitat Curții Europene de Justiție. Comisia Europeană poate opta însă pentru aplicarea provizorie, dacă cel puțin o țară Mercosur finalizează ratificarea. Între timp, acordul dintre SUA și Argentina, anunțat la începutul lunii februarie, creează breșe în tratatul Uniunii Europene cu blocul sud-american. Potrivit publicației online Euractiv, înțelegerea dintre Washington și Buenos Aires deschide piața argentiniană pentru produse fabricate în SUA ale căror denumiri se suprapun cu protecțiile europene acordate în cadrul acordului cu Mercosur. Printre acestea, se numără feta, gorgonzola și pecorino. Acordul dintre Statele Unite și Argentina vine pe fondul unor noi presiuni ale administrației Trump împotriva indicațiilor geografice europene, descrise de guvernul american drept „bariere comerciale”, într-un raport oficial publicat anul trecut.

Aplauze după discursul secretarului de stat Marco Rubio la Conferința de securitate de la München. Dar a contribuit aceasta la o reparare a relației transatlantice, grav avariate de Donald Trump? Nu tocmai, sunt de părere comentatorii. Rubio și liderii europeni sunt de acord asupra unui lucru: vechea ordine mondială „nu mai există”, transmite CNN: ”Forumul a avut loc la doar câteva săptămâni după o altă întâlnire tensionată a liderilor mondiali de la Davos, Elveția, în care Trump a ținut un discurs critic față de liderii europeni pentru politica lor de migrație și s-a plâns că SUA au fost exploatate de aliații europeni”. The New York Times observă că, „spre deosebire de vicepreședintele american J.D. Vance, care anul trecut i-a acuzat pe europeni că cenzurează partidele de extremă dreapta în detrimentul libertății de exprimare, domnul Rubio a acționat diplomatic, subliniind secolele de istorie comună dintre țara sa și Europa, de la colonizarea Americii până la lupta împotriva comunismului în timpul Războiului Rece.” Citeste siRaportul Conferinței de la München din acest an are o notă îndrăzneață, pentru că portretizează SUA în rolul de demolator al ordinii internaționale (Analist) ”După distrugere, repararea. Între cei doi candidați la funcția de succesor al lui Donald Trump, Vance și Rubio, votul european a fost exprimat”, consideră Le Figaro. ”Rămân însă întrebări. Prima îi privește pe americani: În ce măsură poate fi adoptată de Casa Albă și aprobată de un președinte american care susține că „Europa s-a terminat” retorica liniștitoare a lui Marco Rubio, care contrastează puternic cu unilateralismul brutal al lui Donald Trump? A doua îi privește pe europeni. Este viziunea asupra lumii a lui Marco Rubio, care prezintă un continent subordonat de bunăvoie Statelor Unite, compatibilă cu cea a Europei de astăzi?  Vor reuși europenii să țină pasul cu Statele Unite în materie de apărare? Dar mai presus de toate, vor dori aceeași politică de imigrație? Răspunsul va veni la München, în 2027. Și în capitalele europene care vor organiza în curând alegeri”. Revista germană Der Spiegel nu se arată prea convinsă de prestația lui Marco Rubio, pe care îl descrie drept ”omul pus să care molozul”. ”Pare abordabil, dar asta nu schimbă nimic: Marco Rubio a reprezintat politica externă a lui Donald Trump la Conferința de Securitate de la München”. „Este însă dificil de stabilit dacă aplauzele au reflectat o aprobare autentică sau doar o ușurare față de un discurs care a fost mai puțin agresiv decât se aștepta”, notează cotidianul spaniol El Mundo. ”Discursul lui Marco Rubio a avut un ton conciliant, dar a fost în esență trumpian”, este de părere Süddeutsche Zeitung. Cuvintele frumoase nu au reușit să ascundă realitatea. „Iar realitatea este aceasta: Europa și America lui Donald Trump trăiesc în două lumi extrem de diferite când vine vorba de politică. (...) Acest lucru este valabil mai ales având în vedere că președintele american amenință în mod regulat că va ocupa un teritoriu danez autonom: Groenlanda”.

Dosarele Epstein vor marca o generație – iată una dintre concluziile comentatorilor, după ce tot mai multe dintre documente încep să fie citite și înțelese. Dar cum și-a clădit și cum și-a folosit infractorul sexual această vastă rețea de relații? Presa internațională explică. The New York Times, citat de Courrier International, analizează o serie de tranzacții și tentative de investiții ale lui Jeffrey Epstein în toate sectoarele din Silicon Valley, în criptomonede, startup-uri biomedicale, dar și în vedete Big Tech în ascensiune, precum SpaceX și Facebook. Fie că s-au materializat sau nu, toate aceste tranzacții au cel puțin un lucru în comun: au fost discutate după 2008, anul primei condamnări a finanțatorului pentru racolarea unei minore în scopuri de prostituție în Florida. La acea vreme, Epstein, simțind că lațul legal se închide, încerca să se mențină pe linia de plutire financiară și să-și consolideze vasta rețea de contacte prestigioase sau pur și simplu lucrative. În revista franceză L'Express citim cum ”Jeffrey Epstein și oamenii Kremlinului au clădit un parteneriat fructuos”. Este titlul interviului acordat de Françoise Thom, cercetătoare specializată în Rusia. Ea spune că legăturile dintre agresorul sexual și Moscova erau de lungă durată. Iar revista se întreabă dacă nu cumva, până la punctul în care au transformat-o în cel mai mare kompromat din istorie. ”Acest lucru este suficient pentru a le da fiori guvernelor occidentale, care încep să se întrebe dacă agresorul sexual nu era și un agent... care lucra pentru Moscova. Citeste siDosarele Epstein și filiera rusească Și pe bună dreptate. Peste 10.000 de scrisori, note și mesaje text publicate de Departamentul de Justiție al SUA se referă la Rusia - și o mie la Vladimir Putin. Aceste documente dezvăluie că Epstein avea legături de lungă durată cu înalți oficiali ruși. În 2011, de exemplu, notoriul om de afaceri a călătorit în Rusia cu o viză emisă de Vympel, asociația veteranilor unei unități de elită FSB, potrivit ziarului Novaya Gazeta”. ”Faimă, putere, sex și crimă” Iar Financial Times descrie cum ”Epstein a reușit să transforme relațiile într-o sursă de bani, putere și alte conexiuni - un fel de schemă socială Ponzi pe care a menținut-o până la arestarea și moartea sa în închisoare în 2019. Membrii de elită ai grupului său nu aveau toți aceleași nevoi. Pentru a le satisface, Epstein putea să-și asume rolul de confident, broker sau pețitor, ghid către o viață mai luxoasă sau chiar bancher. Faimă, putere, sex și crimă - dosarele Epstein vor avea probabil repercusiuni care vor reverbera o generație. Citeste siEpstein s-a înconjurat de numeroși oameni de știință. Ce urmărea? În aceste vremuri de neîncredere absolută față de elite, politica modernă este deja modelată de puterea teoriilor conspirației. Și se dovedește că adevărata conspirație nu a fost orchestrată de la Davos sau la Națiunile Unite, sau din subsolul unei pizzerii [așa cum credeau susținătorii „Pizzagate” din Statele Unite], ci de la adresa de e-mail hiperactivă a unui pedofil. Când bogăția, lingușirea sau ajutorul pe care l-a oferit nu i-au adus ceea ce își dorea, Epstein a devenit amenințător și brutal - folosindu-și intimitatea atent cultivată cu oamenii pentru a se juca cu teama lor de a fi expuși, ceea ce a asigurat funcționarea mașinăriei  (Sursa: Courrier International).

„Face parte din costul anticipat”. Este prima reacție a premierului Ilie Bolojan, după ce România a intrat în recesiune tehnică.  Seful guvernului apreciaza ca in a doua jumatate a anului lucrurile se vor reaseza.    Conferinţa de Securitate de la Munchen se deschide astăzi, pe fondul relaţiilor transatlantice tensionate Cea mai importantă intalnire anuală internaţională pe probleme de securitate, ar putea marca o resetare a relatiei dintre Statele Unite si Europa. La sesizarea Parchetului European, poliția belgiană a percheziționat birouri ale Comisiei Europene Este vorba despre suspiciune de fraudă privind vânzarea a 23 de clădiri ale executivului comunitar  către statul belgian în 2021. Sunt investigate ambele parti. Amanuntele acestei afaceri, mai tarziu, in 40 de minute.  

Baricade 46. În acest episod Baricade, Cătălin Striblea și Radu Naum pornesc de la o întrebare care sună provocator, dar spune mult despre lumea în care trăim: dacă America ne cere ceva concret în schimbul protecției, noi ce facem? De la ipoteza-limită „Dacă Trump vrea Dobrogea, i-o dăm?", discuția ajunge la raportul real de forțe dintre Statele Unite și Europa, la logica intereselor mari și la poziția vulnerabilă a României într-un context în care garanțiile nu mai sunt gratuite. Un dialog despre alianțe, vulnerabilități și costul de a nu avea o strategie clară. 00:01:40 – România reală: gropi, clădiri și contrastul cu Europa 00:06:50 – De la observații locale la miza mare 00:11:10 – Ipoteza-limită: „Dacă Trump vrea Dobrogea, i-o dăm?" 00:13:00 – Cum arată politica de forță în logica lui Trump 00:18:20 – America nu mai oferă, America cere 00:24:00 – Europa între dependență și autonomie strategică 00:31:00 – Ce valoare mai au alianțele clasice 00:37:10 – România: loialitate, frică și lipsă de opțiuni 00:44:30 – Ce înseamnă, de fapt, să spui „nu" 00:51:00 – Puterea negocierii vs. reflexul supunerii 00:58:45 – Ce urmează dacă nu alegem nimic 01:04:00 – Concluzii: cât ne costă evitarea decizieiva de UE?

[00:00:00] George Buhnici: Invitatul nostru în această seară este profesorul nostru preferat, domnul Dumitru Borțun. [00:00:05] Bine ați revenit, domnul profesor! Mulțumesc! Avem o teme fierbință la ordinea zile și una [00:00:10] dintre cele mai importante. Voi începe cu breaking news-ul săptămânii acestea. [00:00:15] asasinarea în public a unei dintre cei mai importanti să le spunem [00:00:20] așa, exponenței republicanilor MAGA din Statele [00:00:25] Unite Un tânăr de 31 de ani, Charlie Kirk, împușcat de un [00:00:30] aparent radicalizat care credea el că Charlie Kirk [00:00:35] împrăștie ură.[00:00:36] Dumitru Bortun: Da, dar se pare că ăsta e mai fascist decât [00:00:40] Kirk. Sunt doi radicali care au un discurs alurii [00:00:45] și unul și altul. [00:00:47] George Buhnici: Ok. Sunt doar câteva zile de la [00:00:50] moartea lui Charlie Kirk. Noi suntem la un pic de distanță, destul de safe. Acolo spiritele sunt atât de fierbinți [00:00:55] încât... Guvernatorul statului iutaiei le-a recomandat oamenilor să plece de pe social media pentru că era furia [00:01:00] prea mare.Trăim într-o economie a furiei. Însă deci de la distanță din [00:01:05] experiența noastră, când vă uitați și la Charlie Kirk și la asasinul lui, [00:01:10] nu vedeți o victimă și un agresor? [00:01:13] Dumitru Bortun: Ba da. Și [00:01:15] regret că un om tânăr și doar un [00:01:20] influencer, nu un om care apasă pe butoane, care ia decizii politice [00:01:25] Este omorât. Lasă în urma lui [00:01:30] doi copii fără tată, lasă o soție tânără, [00:01:35] neconsolată deci lucrurile astea sunt oribile.Dar [00:01:40] vreau să vă spun că asistăm la [00:01:45] simptomul unei rupturi foarte puternice în societatea americană. [00:01:50] Pentru că un astfel de eveniment nu polarizează o societate în halul ăsta, [00:01:55] dacă societatea respectivă nu este deja polarizată, dacă nu e [00:02:00] ruptă în două părți, cel puțin. Deci ruptura [00:02:05] preexista. [00:02:06] George Buhnici: Ok, vedem deja această ruptură care este [00:02:10] amplificată de toate părțile implicate de an de zile în Statele Unite, nu e nouă.Am văzut o [00:02:15] mâncă dinaintea lui Obama, apoi s-a transferat primar Am Trump [00:02:20] și a lui Biden și acum am ajuns la punctul la care vedem tentative de asasinat tot mai [00:02:25] des. Am văzut și cea împotriva lui Donald Trump, am văzut atentate teroriste, au fost denumite [00:02:30] încindierile showroom-urilor Tesla, tot pe motive politice.În momentul [00:02:35] acesta vedem această ruptură care ajunge în faza pe gloanțe, ca să zicem așa. [00:02:40] Faza pe, cum zic cei din zona militară, faza kinetică. [00:02:44] Dumitru Bortun: [00:02:45] Da, da. Este întâi faza violenței simptomale Simbolice, [00:02:50] când ne vorbim urât și ne jurăm, urmează faza violenței [00:02:55] fizice. După aceea urmează faza [00:03:00] gloanțelor, cum bine ați spus, și, Doamne ferește [00:03:05] următoarea este faza războiului civil.Deci genul [00:03:10] ăsta de conflict este amplificat din păcate de noile [00:03:15] mijloace de comunicare în masă, așa zisele new [00:03:20] media, tot ce ține de internet, de rețele sociale, de bloguri, de [00:03:25] vloguri și așa mai departe. Podcast-uri. [00:03:28] George Buhnici: Charlie Kirk [00:03:30] este un om născut din acest val de social media. Este unul dintre oamenii care a [00:03:35] folosit excepțional de bine algoritmul, avea [00:03:40] propriului podcast și a creat un ONG și a creat această faimă de om care [00:03:45] poate să dezbată cu oricine, mai ales în public, să zicea în universități și transforma chestia asta.[00:03:50]Un pe care îl publica peste tot. A devenit extrem de influent și a atras [00:03:55] destul de mulți oameni care au ajuns să-l susțină pe Donald Trump [00:04:00][00:04:00] Dumitru Bortun: prin aceste [00:04:01] George Buhnici: activări ale lui. [00:04:02] Dumitru Bortun: Sunt de acord că era foarte talentat [00:04:05] și că avea un talent deosebit de a mobiliza, avea o [00:04:10] anumită carismă de la modul în care arăta, la modul în care [00:04:15] vorbea, punea problema.Dar vreau să vă spun că, așa [00:04:20] zisele... Dezbatere ale lui nu erau chiar [00:04:25] dezbateri Vedeți că există pe internet, spun pentru cei care ne [00:04:30] urmăresc, dumneavoastră știți, pentru că le-am primit chiar de la dumneavoastră, sunt [00:04:35] două filme cu un cadru didactic un lecturer de la [00:04:40] Universitatea Cambridge, care face analiză pe text, [00:04:45] face analiză de discurs.[00:04:47] George Buhnici: Și vorbim despre niște dezbateri [00:04:50] pe care Charlie Kirk le-a făcut în Europa, a fost la Cambridge, la [00:04:55] Oxford și s-au zis acolo încercând să convingă universitățile britanice [00:05:00] să se lepede de ochism. [00:05:03] Dumitru Bortun: Să se [00:05:05] lepede de tot ce înseamnă stânga. Ochismul este doar pretextul. Așa. Vor să [00:05:10] scoată universitățile de sub influența mișcărilor [00:05:15] de stânga.Cele care vorbesc despre o societate deschisă despre emanciparea [00:05:20] oamenilor despre libertatea de alegere, despre [00:05:25] progres și care [00:05:30] sunt teme nesuferite celor de dreapta din Statele Unite. [00:05:35] Și am început cu aceste mari universități legendare [00:05:40] universități din Europa. Eu vreau să vă spun că acest film, care este [00:05:45] un...Studiu este un film didactic foarte reușit. Eu mi-am și [00:05:50] scos pe hârtie după ce mi-ați trimis... [00:05:55] Filmul, mi-am scos grășelile, pentru că și eu [00:06:00] predau gândire critică. Fallacies, nu? Fallacies. Erori de gândire [00:06:05] din perspectiva teoriei critical thinking. Și sunt de [00:06:10] pildă moving the goalpost, adică a schimba regulile [00:06:15] sau chiar subiectul sau criteriile după care discuți [00:06:20] și analizezi o problemă în timpul discuției.Sau burden of [00:06:25] prof, datoria de a dovedi ceva, o presiune de a dori ceva [00:06:30] pe care o pui în celuilalt. Sau post hoc, ergo [00:06:35] procter hoc. Post hoc înseamnă în latină după aceea, procter hoc, [00:06:40] din cauza aceea. Acest sofism, că dacă ceva urmează după [00:06:45] altceva, înseamnă că este efectul acelui fenomen. Doar pentru că e [00:06:50] după el.Nu e neapărat o relație. cauzală. El practică această [00:06:55] eroare de argumentare. Formă personal incredibility, [00:07:00] incredality, adică neîncrederea personală. Eu nu cred în ce spui. Tu nu poți [00:07:05] să credi așa ceva. [00:07:05] George Buhnici: Într-o dezbatere științifică chestia asta e inacceptabilă [00:07:08] Dumitru Bortun: E inacceptabilă. Nu mă interesează [00:07:10] că tu nu poți să crezi.E problemă subiectivă. Poate te-a bătut taică tu când erai mic. Poate [00:07:15] ai avut un unchi care era șeptic. Nu știu care e istoria ta [00:07:20] personală. De ce nu crezi treaba asta? Deci... Pe urmă [00:07:25] red herring, cherry picking, sunt mai multe [00:07:28] George Buhnici: [00:07:30] tehnici [00:07:31] Dumitru Bortun: tacticile, numește ele giz galop, [00:07:35] argument from tradition, pentru că s-a mai întâmplat, [00:07:40] înseamnă că e adevărat.Pentru că, așa, [00:07:45] argumentele circulare, de genul avortul e greșit fiindcă este o [00:07:50] crimă iar crimă este greșită. Deci te învârți în același, fără să [00:07:55] demonstrezi de ce este o crimă. Ai sărit peste etapa asta. [00:08:00] Cel care te ascultă aude doar faptul că crimă e [00:08:05] greșită ceea ce e corect, și tragi concluzia că și avortul e greșit.[00:08:10] Fără să... Argumentezi implicația de la mijloc. [00:08:15] Corect Este o crimă. Deflection. Deflection [00:08:20] înseamnă abatere, abatere la subiect. Mă abat de la subiect pentru că simt că tu [00:08:25] îl argumentezi mai bine și că eu nu mai am argumente. Corect Și atunci [00:08:30] schimbă subiectul, mă abat de la... Și în sfârșit special [00:08:35] plating, când decretăm că ceva este o excepție fără să [00:08:40] argumentăm.Bine ce special plating Spui tu, e o excepție În general, lucrurile astea au cum zic eu, fără [00:08:45] să... Toate lucrurile astea au fost depistate de [00:08:50] acest profesor de la Cambridge. Și puse pe film și a arătat fragment [00:08:55] din discuție între Kirk și un student [00:09:00] de la Universitatea în Cambridge, unde arăta cum a făcut această [00:09:05] greșeală.Deci una dintre erorile de [00:09:10] argumentare este că tu nu dovedești adevărul a ceea ce [00:09:15] spui dar aștepți ca celălalt să contrazică, spune, [00:09:20] dovedește-mi că n-am treptate. Nu e datoria lui să dovească că n treptate, e datoria ta să [00:09:25] dovedești că ai treptate. Deci dialogul ăsta era mai mult, cum să vă spun, un show, [00:09:30] un spectacol, din care probabil câștiga și bani, dar era finanțat [00:09:34] George Buhnici: [00:09:35] de mulți miliardari Charlie Kirk și nu doar el, prin acel ONG Turning Point [00:09:40] USA.Pentru cei care vor un pic mai mult context, nu știu câtă răbdare aveți să urmăriți toată [00:09:45] scena asta americana, eu o fac destul de îndeaproape, Charlie Kirk, [00:09:50] într-adevăr folosea exact toate texturile tehnicele pe care le-a spus și ceva în plus, dar reușise să fie atrăgător pentru [00:09:55] social media, pentru că livra soundbites, livra TikTok-uri, livra chestii condensate [00:10:00] într-un minut, în care te convingea că creștinismul este bun, iar islamul este [00:10:05] greșit, că albii sunt mai buni că negrii sunt răi, că omosexualitatea este sau nu [00:10:10] acceptabilă, căsătoria într-un fel Și în momentul în care era pus în fața unei dezbateri cu [00:10:15] oameni cu pregătire, cu educație, argumentele lui de foarte multe ori cedau.Asta s-a [00:10:20] întâmplat inclusiv în anumite universități Însă de cele mai multe ori Reușea să facă chestia asta cu [00:10:25] studenți În scena publică De pe o poziție în asta Nu știu câți dintre voi ați urmărit să tea [00:10:30] într-un cort Cu oameni în fața lui Ca și cum ar propovădui ceva Știți că e [00:10:35] interesantă chestia asta Că toți avem într-un fel sau altul până la un punct Acest cult al lui Iisus Că vrem să ne [00:10:40] împărtășim adevărul nostru Iar cei care interacționea el De foarte multe ori erau puși pe piciorul din [00:10:45] spate Pentru că el era un comunicator Excepțional de bun Ce [00:10:48] Dumitru Bortun: povestiți dumneavoastră [00:10:50] se numește în teoria discursului Miza scenă Punere în scenă [00:10:55] Sau încadrare unui discurs El asta făcea făcea frameworking [00:10:59] George Buhnici: Cu [00:10:59] Dumitru Bortun: [00:11:00] cortul ăla [00:11:01] George Buhnici: Exact, și el din cortul ăla Sătea de vorbă interacțiunea cu oameni pe [00:11:05] care îi bombarda Cu toate argumentele Pe care le-a spus puțin mai devreme Pentru oameni cu [00:11:10] pregătire filozofică Semiotică, comunicare, toate lucrurile astea Erau transparente [00:11:15] vedeau Prin ele, mai ales că făcea de foarte mult Tot ce a spus dumneavoastră Într-o dezbatere foarte [00:11:20] articulată cu acel student De la Cambridge, tot muta ținta Pentru că una dintre [00:11:25] temele De dezbatere de acolo, foarte scurt Ca să vă dau un rezumat o să vă dau link-urile Pentru aceste [00:11:30] analize Să le dați [00:11:31] Dumitru Bortun: neapărat, că sunt instructive Pentru că și [00:11:35] ascultătorii Noșterii trebuie să învețe Să se ferească de [00:11:40] Oratorii păcălici Care păcălesc auditorii [00:11:43] George Buhnici: Corect [00:11:45] Vă dau un exemplu foarte simplu Unul dintre argumentele lui Charlie Kirk este că [00:11:50] Creștinismul a susținut întotdeauna monogamia și asta este căsătorie într-un bărbat și o [00:11:55] femeie.Și că asta este bună pentru că nici o civilizație avansată [00:12:00] nu a avut căsătorie între persoane de același sex. [00:12:05] Și este contrazis. Și atunci nu insistă, nu doar să fie acceptată, să fie în lege, să fie legiferată. Și [00:12:10] studentul vine și spune, a fost legiferată în Mesopotamia. În Mesopotamia putea să ai [00:12:15] căsătorie între un bărbat și un bărbat.[00:12:17] Dumitru Bortun: Legar. O mare civilizație. [00:12:18] George Buhnici: O mare civilizație. Și îl [00:12:20] spune, da, da și la ce i-a ajutat chestia asta? Din nou tot muta ținta. Și zice, păi, a rezistat niște mii ani. Măi, la [00:12:25] civilizație americană nu are încă mii de Dar aminte, mii de ani de civilizație. [00:12:30] Acum, nu trebuie să fim de acord sau nu cu ce au făcut cei din Mesopotamia.Mesopotamia nu mai e [00:12:35] astăzi. Problema este cum [00:12:37] Dumitru Bortun: argumentăm. Exact. [00:12:39] George Buhnici: Bun. [00:12:40] Am vorbit așadar despre care este semnificația acestui asasinat. Nu vom lămuri încă, dar mie [00:12:45] mi-este clar că ce va urma, vor fi mai puține astfel de dezbatări în public. Exista totuși [00:12:50] valoare în ceea ce văd eu că făcea Charlie Kirk, faptul că pornea o conversație și cu oameni care [00:12:55] Nu îl simpatizau, nu erau de acord cu el și care chiar puteau să îl [00:13:00] dezbată.Nu aveau forța lui de expunere, dar puteam să vedem, cei care am urmărit [00:13:05] suficient de mult, că dincolo de prove me wrong a lui Charlie Kirk, da, [00:13:10] erau momente când era wrong. Dar foarte mulți politicieni se feresc de dezbatări. Și asta este [00:13:15] meritul lui, faptul că au umplut un gol. Bun. [00:13:20] Și acum, întrebarea, că noi avem o listă de teme aici prin care trebuie să trecem, nu avem foarte mult [00:13:25] timp la dispoziție, de aia o să ne vedeți că poate că ne grăbim un pic, dar încercăm, nu știu cât puteți să stați, [00:13:30] e seara, e duminică vă mulțumim că ați venit.Întrebarea care vine acum [00:13:35] este, totuși când devine acest free speech, acest absolutism al [00:13:40] libertății [00:13:41] Dumitru Bortun: de expresie, [00:13:41] George Buhnici: că putem să spunem orice, [00:13:45] unde se oprește această unde punem o limită pentru această exprimare, pentru [00:13:50] orice, ca să nu ajungem în astfel de situații în care unul din tabăra cealaltă să spună trebuie să te [00:13:55] opresc cu orice preț, pentru că împrăștii ură, între ghilemele.[00:13:58] Dumitru Bortun: Să fie clar aici sunt [00:14:00] două extreme, domnul Bucnici Primul lucru pe care îl vreau să-l spun este [00:14:05] că nu e cazul să apelăm la așa zisul bun simț, că aud foarte des [00:14:10] lucrurile astea la comentatori superficiali pe postul de [00:14:15] televiziune pe rețele sociale. Bunul simț este un ghid foarte bun, [00:14:20] pentru că bunul simț e definit cultural.El difere de la o [00:14:25] cultură la altă cultură, de la o subcultură la altă subcultură deci e [00:14:30] circumscris unei culturi sau subculturi. Deci bunul simț nu este universal. [00:14:35] Deci nu rezolvă. La nivelul unei societăți imense, cum e societatea nord-americană, [00:14:40] n-ai cum să apelezi la bunul simț ca... La un criteriu [00:14:45] universal valabil pentru a te opri unde trebuie cu libertatea de expresie.Și [00:14:50] atunci vă spun două lucruri. Sunt două extreme aici. Pe de o parte, [00:14:55] libertatea de expresie dusă la paroxism poate să ducă la [00:15:00] [00:15:05] violență. [00:15:10] Deci odată este violența asta [00:15:15] verbală, violență [00:15:20] simbolică, violență psihologică prin priviri, până la [00:15:25] violența gloanțelor, cum spuneați, și până la, Doamne ferește un război [00:15:30] civil.Deci violența poate să ducă pentru că eu îmi exprim [00:15:35] gândurile mele fără să am nicio oprelișe, pentru că mă prevalez [00:15:40] amendamentului al Constituției Americanei, libertatea de expresie. [00:15:45] Ori, libertatea de expresie poate să ducă la faptul că îi jignesc pe seminii mei, că [00:15:50] le dau motive să-mi furie, le dau motive să se răzbune, [00:15:55] să-mi replice și așa mai departe.Pentru asta s-a inventat [00:16:00] ceea ce se numește corectitudine politică. Dar corectitudinea politică [00:16:05] ea limitează la extrema cealaltă pentru că mai e o problemă aici [00:16:10] De atâta corectivine politică ajungi să [00:16:15] sufoci să restrângi reptul la liberă exprimare. [00:16:17] George Buhnici: Exact. [00:16:18] Dumitru Bortun: Se [00:16:18] George Buhnici: ridică pendulul [00:16:20] în extrema cealaltă. În cealaltă [00:16:21] Dumitru Bortun: extremă.Deci nici corectivinea politică nu este [00:16:25] absolut, un criteriu absolut, pentru că asta [00:16:30] acumulează frustrări, acumulează... [00:16:33] George Buhnici: Haideți să dăm două exemple, [00:16:35] dacă vreți. Una dintre chestiile, pe care Charlie Karrick le spunea, este că [00:16:40] tinerii de culoare au mai multe probleme pentru că nu [00:16:45] trăiesc cu un tată în casă pe parcursul [00:16:50] copilăriei lor.E o chestie culturală în familiile de culoare din Statele Unite. [00:16:55] Undeva la trei din patru tați, bărbați, pleacă de acasă. [00:17:00] Și îl zicea că ăsta este un motiv pentru [00:17:05] violența lor, pentru lipsa lor... Delinvență. Delinvență. Copilăria [00:17:08] Dumitru Bortun: în stradă [00:17:09] George Buhnici: [00:17:10] Intră chestia asta la libertate de exprimare? [00:17:13] Dumitru Bortun: Intră, dar când [00:17:15] îți dai seama că jignești și pui pe jar o mare [00:17:20] categorie umană, poți să te abții și să spui așa, [00:17:25] există familii americane în care tații lipsesc, nu își îndeplinești [00:17:30] rolul și nu oferă un pattern cultural, un model cultural de [00:17:35] comportament băieților.De aici ies tinerii responsabili, [00:17:40] bărbați care nu pot întemeia o familie și care nu se vor putea purta cum trebuie cu [00:17:45] soțiile și cu copiilor. De ce? Fiindcă n-au un model anterior. Dar nu spui neapărat că-s [00:17:50] negri. Pentru că s-ar putea ca majoritatea să fie într-adevăr din [00:17:55] populația de culoare pentru că se explică [00:18:00] culturalicește.Din cultura lor există [00:18:05] treaba asta, că bărbatul poate să plece când vrea. Dar nu spui. [00:18:10] Pentru că asta se numește responsabilitate. Domnul Bun, și nu este vorba nici de a încălca... Chiar dacă [00:18:15] e [00:18:15] George Buhnici: adevărat statistic? [00:18:17] Dumitru Bortun: Dacă e adevărat statistic, [00:18:20] adevărul nu e niciodată un scop în sine. Un scop în sine e binele. Eu [00:18:25] pot să imaginez o politică adevărului spus în așa fel, într-un [00:18:30] anumit fel, într-un anumit...În un moment, unor anumiți oameni ca să facem bine nu ca să [00:18:35] facem rău. Pentru că ipocrizia aia să știți că am fost sincer. Nu mă ajută cu nimic. [00:18:40] Cu sinceritatea ta ai distrus o familie. Ai înăgrit [00:18:45] imaginea unui părinte fața copilului său. Ai distrus prestigiul unui profesor în [00:18:50] fața elevului. Poți să faci foarte mult rău fiind sincer.Ai spus adevărul [00:18:55] Sau ai spus ce credeai tu că trebuie spus. De acord. Trebuie să ne înfrânăm singuri. [00:19:00] Asta se numește responsabilitate. Adică să fii conștient de consecințele [00:19:05] faptelor tale. Și când zic fapte, zic și acte de comunicare. [00:19:09] George Buhnici: Asta este cea [00:19:10] importantă lecție pe care mi-ați dat-o și mie în vara lui 2022.Da. Că până la urmă cuvintele [00:19:15] contează. [00:19:15] Dumitru Bortun: Da. [00:19:16] George Buhnici: Pe de altă parte însă, comportamentul și afirmația lui Charlie [00:19:20] Kirk, din nou vin după ce pendulul s-a ridicat prea mult în partea cealaltă și am ajuns în situația în care [00:19:25] putem să permitem unor bărbați să se declare femei. Deși, [00:19:30] biologic, sunt masculi. Doar pentru că au decis [00:19:35] dintr-o dată că vor să se declare femei, că vor să umble pe unde sunt femeile și [00:19:40] nimeni nu se opune la această chestie Ca nu-i [00:19:42] Dumitru Bortun: jignească.[00:19:42] George Buhnici: Ca să nu-i jignească. Acea [00:19:45] corectitudine politică de care vorbiți noastră a dus-o la extrema cealaltă. Sunteți de acord că este și asta o extremă? [00:19:49] Dumitru Bortun: Da. [00:19:50] Și sunt de acord că în istorie sunt... Sunt mii de cazuri de idei [00:19:55] bune care au căput pe mâna unor ticăloși și care s-au transformat în [00:20:00] lucruri oribile. Idei bune.Care se degradează în mâna unor oameni [00:20:05] Care nu sunt la înălțimea ideii. A construi o societate [00:20:10] bazată pe reguli de comportament civilizat. Corectiunea asta politică ar trebui tradusă [00:20:15] corect în românește corectiune socială. Fiindcă la ei politic are mai multe sensuri [00:20:20] Aici e sensul de la polis. De la societate De la societate [00:20:25] Deci corecțiune socială să fim corecți unii cu alții, să nu ne umilim, să [00:20:30] nu facem bullying.Ce mi se pare [00:20:32] George Buhnici: mie grav este că de foarte multe ori oamenii care [00:20:35] ajung să facă rău altora, o fac în numele [00:20:40] altor oameni sau altor ființe mai nou care nu sunt de față. [00:20:45] Nu ați observat lucrul ăsta? Da, da da. E interesant. Ne punem noi ca [00:20:50] apărători ai... Ne erijăm în... Protectorii unei categorii defavorizate. [00:20:55] Da atacăm individul, îl luăm individual din mulțime, deci îl [00:21:00] discriminăm pentru că ar face rău unor [00:21:05] clase care nu sunt prezente.[00:21:06] Dumitru Bortun: Dar eu aș vrea să termin ideea pentru că n-am spus [00:21:10] decât jumătate din ea. Mă scuzează că m-am... Nu, nu m-ați întrebat. [00:21:15] Ați făcut completării necesare. Începusem să spun [00:21:20] cum nu trebuie să gândim să nu venim cu argumentul bunui simț pentru [00:21:25] că nu rezolvăm mare lucru. Bunul simț nu poate fi cuantificat și nu este universal [00:21:30] valabil.Difere de la o cultură la altă Însă, pide la cultura [00:21:35] afroamericanilor la cultura albilor protestanți. Și diferă [00:21:40] bunul simț de la cultura în raport cu cultura catolicilor. Deci [00:21:45] sunt culturi în care ceea ce e de bun simț pentru mine, [00:21:50] pentru ei nu e de bun simț. Deci nu bunul simț trebuie să [00:21:55] prevaleze trebuie să prevaleze ideea de bine comun, codificată în [00:22:00] limbaj politic, interesul public.Interesul public ce înseamnă? [00:22:05] Să încerci să iei drept criteriul de evaluare unde ne oprim [00:22:10] cu libertatea de expresie, acolo unde se pune problema [00:22:15] binelui tuturor, dacă nu al tuturor, pentru că e greu de realizat asta, [00:22:20] binele cât mai mult pentru un număr cât mai mare [00:22:25] de oameni. Este criteriul utilitarismului.[00:22:27] George Buhnici: Ok, sau dacă vreți o întorc eu invers, [00:22:30] lucrurile pe care ne-am vorbit de foarte multe ori aici să reducem suferința. [00:22:33] Dumitru Bortun: Să reducem suferința. [00:22:35] Ăsta e criteriul doctrinei utilitariste o doctrină etică, [00:22:40] reprezentatul cel mai important e John Stuart Mill. Are și o carte apărută în limba română [00:22:45] în librării, se găsește utilitarismul.John Stuart Mill asta spune că [00:22:50] ai un criteriu pentru cât mai mulți [00:22:55] oameni. Criteriul ăla pe care îl spune [00:23:00] în Sinedru, marele preot al [00:23:05] Israelului, că e bine să-l sacrifice pe Iisus decât să facă rău unui [00:23:10] popor întreg, era un sofist de fapt pentru că poporul nu murea dacă [00:23:15] ei nu-l crucificau. Însă el pune, argumentul ăsta este, pentru că [00:23:20] Iisus era un singur individ, iar poporul lui Izrael era format din [00:23:25] milioane.Și atunci dă prioritate celor care [00:23:30] sunt mai mulți. Genul ăsta de a gândi însă este salvator în [00:23:35] multe situații, pentru că alt criteriu nu avem. Nu avem criterii absolute pentru bine și rău. [00:23:40] Și atunci ne oprim cu libertatea de expresie acolo ne simțim că facem rău [00:23:45] mai mare. Și atunci haideți să comparăm.Dacă merg pe [00:23:50] discursul urii ăsta creează niște frustrări și [00:23:55] niște replici. Și feedback-ul ăla pozitiv care [00:24:00] amplifica, am mai vorbit despre el, și care poate să se ducă până la război civil. [00:24:03] George Buhnici: Când ziceți feedback [00:24:05] pozitiv este amplificarea urii. E [00:24:06] Dumitru Bortun: amplificare, nu e negativ, adică nu scade. [00:24:10] Iar ăsta, [00:24:15] libertatea de expresie, care poate să fie [00:24:20] deșântată duce la niște jigniri dar nu duce la violență.Și atunci, [00:24:25] care este mai aproape de binele comun? [00:24:30] Discursul urii sau corectul înapolitic? [00:24:35] Înțelegeți cum trebuie să gândim? Dar [00:24:40] corectitudinea [00:24:43] George Buhnici: politică a fost acuzată de foarte [00:24:45] multe ori de conservatori că este un slippery slope, că este alunecoasă, că ne [00:24:50] aduce către alte probleme Lucru pe care îl vedem și începem să venim ușor către Europa, [00:24:55] că se pare că noi nu am învățat din ce s-a întâmplat în Statele Unite și vedem asta acum în [00:25:00] Marea Britanie.Pas cu pas, britanicii simt că au [00:25:05] alunecat, că au ajuns într-un stat care [00:25:10] încearcă să-i controleze, care încearcă să-i forceze cu [00:25:15] migrație excesivă. Pentru [00:25:18] Dumitru Bortun: că ei nu au ajuns la [00:25:20] nivelul de autocontrol. Deci eu când am vorbit până acum, eu [00:25:25] vorbesc idealizând puțin adică idealizând ființa umană ca fiind o ființă [00:25:30] morală care are responsabilitatea faptelor sale și [00:25:35] consecințele științelor faptelor sale și atunci îți pui problema ce e mai rău [00:25:40] corecturile politică sau discursul lor și până la urmă îmi spui că e mai rău [00:25:45] discursul lor, că poate să ducă la război civil.Dar aveți [00:25:50] dreptate că nu toți oamenii sunt capabili de gândirea asta, pentru că gândirea asta de tip [00:25:55] moral este și o gândire mai abstractă. Ori nu toți oamenii își termină [00:26:00] ciclu de formare spirituală Nu-ți rămân needucați pe la jumătatea [00:26:05] drumului, sunt așa zis și neisprăviți. Oamenii ăștia nu pot să gândească moral, nu pot să [00:26:10] se gândească la...De-aia pleacă de acasă și își lasă copiii de [00:26:15] izbeliște, pentru că nu sunt suficient de responsabili, nu [00:26:20] s-au maturizat, nu au intrat în etapa etică a vârstei a vieții, sunt la [00:26:25] vârsta estetică, fac ce le place. Deci genul ăsta de [00:26:30] comportament l-a țăizat bine. Există [00:26:35] și societatea americană, și în societatea [00:26:40] britanică dar la britanici și știu unde batez la evenimente recente, este vorba de [00:26:45] revoltele care au avut loc de curând împotriva [00:26:50] imigranților.[00:26:50] George Buhnici: Despre ele vreau să vorbim acum. [00:26:52] Dumitru Bortun: Da. [00:26:52] George Buhnici: Așadar am văzut [00:26:55] protestele foarte recente cu peste 100 de 100 de oameni în stradă mult peste 100 de mii În [00:27:00] anumite locuri am văzut 100 de mii că se spunea. Important este că au ieșit mult mai mulți în stradă cei [00:27:05] care scandează împotriva imigrației, în timp ce pe [00:27:10] partea cealaltă am văzut puțini oameni la protestele care să protejeze [00:27:15] imigranții.Am văzut inclusiv pancarte de pe tabara cealaltă [00:27:20] destul de greu găsit, care spunea să-i mulțumim Lui Dumnezeu pentru imigranții. Thank God for [00:27:25] immigration, da, și alte lucruri, că mai bine să ne educăm decât să urăm imigranții și așa mai [00:27:30] departe Pe de altă parte ceilalți vin și spun că imigrația a fost scăpată de sub [00:27:35] control și că imigranții abuzează serviciile sociale, că nu vor să se [00:27:40] integreze, că schimbă țesătura socială a Marii Britanii.[00:27:44] Dumitru Bortun: [00:27:45] Domnul Bucnici, să încep tot cu un adevăr banal dar de multe ori [00:27:50] trebuie să plecăm de la lucruri banale ca să construim un argument. [00:27:55] Imensa majoritatea oamenilor nu sunt filozofii [00:28:00] și cetățenii britanici intră în aceeași categorie. Nu fac filozofie [00:28:05] istoriei și nu gândesc din perspectiva unei [00:28:10] istorie a civilizației.Dacă... [00:28:15] Vedeți am citit cu ani în urmă istoria civilizațiilor al lui Arnold [00:28:20] Toynbee. Pe urmă am citit... citit cartea lui Neagos Juvara, teza lui de [00:28:25] doctorat de istoria civilizațiilor. Știți cât e de șocant [00:28:30] când citești așa ceva? Seamănă cu o vizită la [00:28:35] cimitir. După o vizită la cimitir se devalorizează [00:28:40] totul.Nu mai știi dacă merită să te lupti pentru ce te-ai luptat până în ziua de azi. [00:28:45] Când vezi acolo că cimitirul e plin de oameni de neînlocuit. [00:28:49] George Buhnici: Care [00:28:49] Dumitru Bortun: au [00:28:50] fost cineva la viața lor. Și care până la urmă ajungem tot. [00:28:54] George Buhnici: Deocamdată [00:28:55] Ați văzut liderii din BRICS Care își fac planuri pentru încă [00:29:00] 70 de ani Fiecare Și [00:29:02] Dumitru Bortun: ce vreau să vă spun [00:29:05] Are loc o devalorizare A mizelor Pentru care noi trăim [00:29:10] La fel este când vezi istoria La scară mare [00:29:15] Când am citit Neagul Juvara de pildă Faptul că [00:29:20] Atunci când se schimbă o civilizație Cu alta Ajung în [00:29:25] frunte Oameni care nu au nimic de pierdut Care în civilizația trecută Nu [00:29:30] aveau nimic Și sunt primii Care luptă pentru [00:29:35] schimbare Și în mod firesc ajung în frunte Nu te mai miri Că au ajuns [00:29:40] în fruntea României Cei mai bogați oameni Niște oameni neanalfabeți Sau niște [00:29:45] oameni semidocți Deci [00:29:47] George Buhnici: vorbim despre oportuniști Care [00:29:50] neavând nimic de pierdut Și asumă Riscuri pe care oamenii De treabă [00:29:55] Oamenii civilizati, educați Și care au [00:29:57] Dumitru Bortun: un statut socioprofesional La care [00:30:00] țin s-au învățat în el S-au învățat cu avantajele lui Ăia nu milțează [00:30:05] pentru schimbare Și cu timpul schimbarea Îi ia pe sus și ei rămân în urmă [00:30:10] Rămân printre ultimii Și în frunte se trezesc Ăia care nu aveau nimic de [00:30:15] pierdut Când Neagul Juvara face analiză istorică Și arată că de fiecare dată [00:30:20] S-a întâmplat așa Când s-a trecut de la civilizația agrară la civilizația industrială, [00:30:25] acum se trece de la civilizația industrială la civilizația informațională și sunt la același [00:30:30] lucru.Și zic dom'le, gata, am înțeles. Dar [00:30:35] devii mai calm, devii mai zen, înțelegi cum stau [00:30:40] lucrurile, nu te mai înfurii, nu te mai indignezi, nu mai protestezi. Ori acești [00:30:45] oameni care ies în stradă n-au cum să-și dea seama că există o [00:30:50] tendință la nivel civilizațional de [00:30:55] migrarea oamenilor din spre est spre vest și din spre sud spre nord.[00:30:59] George Buhnici: [00:31:00] Și care va fi amplificată [00:31:01] Dumitru Bortun: Va fi amplificată în viitor. [00:31:03] George Buhnici: Și [00:31:03] Dumitru Bortun: ei nefiind [00:31:05] filozofia istoriei nu pot să zic, da, dom'le, așa stau lucrurile, ăsta e trendul. Ies [00:31:10] și-și apără locurile de muncă, își apără fetele ca să nu fie [00:31:15] violate de niște oameni, care vin din alte țări, sau [00:31:20] pur și simplu își apără identitatea domnului București.Pentru că mulți au [00:31:25] problema asta. Sunt de altă religie. Sunt de altă [00:31:30] factură. Ăștia nu putem ști la ce ne aștept de la ei. Și de multe ori e și [00:31:35] ignoranța. Pentru că ce s-a înzblat în București cu [00:31:40] băiatul ăla pognit în față pentru că e diferit și pentru că e [00:31:45] invadatorul nostru, asta vine din ignoranță. O dată tipul ăla de [00:31:50] 22 de ani care l-a pognit în față nu știe că noi nu avem resursă [00:31:55] umană, nu avem forță de muncă pentru aceste joburi și în al lui el nu știe că oamenii ăștia [00:32:00] sunt ori hinduși ori budiști, ori confucianiști [00:32:05] din țării din care vin, în care sunt oameni pașnici oameni care nu fură, [00:32:10] sunt mai cinstizi decât majoritatea românilor.Noi până nu facem [00:32:15] un chilipir, până nu păcărim pe cineva Pe [00:32:17] George Buhnici: da. Cum? Pe medie da. Pe [00:32:18] Dumitru Bortun: medie vorbesc. [00:32:20] Noi avem o rală a foloaselor necuvenite pe care se vede în toate domeniile. De la ăla [00:32:25] care i-aș pagă până la ăla care plăcează la doctorat în loc să [00:32:29] George Buhnici: [00:32:30] muncească el. Corect. Dar e exact ca în trafic, am mai dat exemplul ăsta de foarte [00:32:35] multe ori, unul singur trebuie să iasă din coloană și îl vedem toți.O să ne fugă atenția la [00:32:40] el. Un singur migrant care creează o problemă, la câteva mii, zeci de [00:32:45] mii, noi avem prea puțin într-adevăr Doar pentru câte nevoie este de resursă umană. Dacă stai de vorbă [00:32:50] cu orice antreprenor din țara, s-o să spună că duce lipsă acută de forță de muncă de [00:32:55] orice nivel de calificare.[00:32:56] Dumitru Bortun: Dar noi schimbarăm puțin subiectul. Asta era doar o [00:33:00] paranteză. Problema era că ăsta fiind străin, fiind diferit, fiind de altă religie s-ar [00:33:05] putea să cine știe ce ne facă. Fiindcă noi nu-l cunoaștem. [00:33:10] Documentează-te, interesează-te. [00:33:12] George Buhnici: Ajungem și acolo pentru că România este într-o situație foarte [00:33:15] interesantă.Această comunicare atât agresivă împotriva [00:33:20] imigranților într-o țară care de fapt are mari probleme de [00:33:25] emigrație, nu de imigrație. Este o țară de emigranți, nu în care se imigrează. Până și [00:33:30] ucrainenii. Era un comedian care a făcut o poantă foarte, foarte faină [00:33:35] care spunea că românii sunt atât de [00:33:40] primitori încât sunt mai mulți ucraineni refugiați în Bulgaria decât în România.Ăia [00:33:45] ca să ajungă în Bulgaria să treacă prin România, nu să oprescă, să duc la Bulgari. Bă, și Bulgaria e mai săracă Și [00:33:50] totuși sunt mai mulți ucraineni per total, ca număr refugiați decât în România. Te pun [00:33:55] un pic pe gânduri chestia asta. Ăia nu sunt nici de altă culoare, nici de altă religie. [00:34:00] Merg la următoare întrebare.[00:34:04] Dumitru Bortun: Dumneavoastră, nu [00:34:05] aveți o explicație? [00:34:06] George Buhnici: Ba da. [00:34:07] Dumitru Bortun: Nu suntem așa cum ne place să credem [00:34:10] că suntem. Că suntem toleranți și primitori. Știți cum suntem noi? Suntem ca [00:34:13] George Buhnici: mașinilele pe care scrie [00:34:15] sport. Dacă scrie sport pe mașină mașina aia nu-i sport. N-ar fi [00:34:20] nevoie [00:34:20] Dumitru Bortun: să scrie. [00:34:21] George Buhnici: Exact. [00:34:22] Dumitru Bortun: Deci noi ne punem aceste podoabe că [00:34:25] suntem toleranți.Dar din când în când în [00:34:30] istorie am dovedit că nu suntem. Dumneavoastră știți cât greu s-a [00:34:35] desfințat sclavia în România? [00:34:36] George Buhnici: Am fost ultimii din Europa care am oprit eobagia. [00:34:40][00:34:40] Dumitru Bortun: Da. [00:34:40] George Buhnici: Am [00:34:41] Dumitru Bortun: fost ultimii în Europa care am destinsat robia. Romii erau [00:34:45] robi. Asta sclavacism. Și era sub [00:34:50] presiunea Europei exact cum este acum.Ne spuneau [00:34:55] dacă vreți să vă primim în cadrele noastre și să deveniți europeni, trebuie să [00:35:00] terminați cu mizeria asta care este sclavacism. [00:35:05] Robii domnești, robii mânăstirești, robii boierești. Și toți erau [00:35:10] romi Deci asta nu înseamnă... Și eu [00:35:15] vă spun, am auzit acum câțiva ani, la aeroport eram la otopeni, o [00:35:20] discuție între niște din poliția de aeroport.Ce mă mai [00:35:25] revede că așteaptă și niște oameni acolo să uită și zice ăia sunt oameni, sunt țigani. Deci [00:35:30] această formă de [00:35:35] rasism și această formă de șovinism există încă, dar nu e [00:35:40] recunoscută palpită Știți? [00:35:45] În populația României și în instituții de multe ori Constituțiile statului au [00:35:50] astfel de atitudini.Deci nu. Pământ, gândiți-vă ce am făcut [00:35:55] în timpul celui de-al doilea război mondial vis-a-vis de evrei. Și [00:36:00] multe alte exemple. Nu mai zic ce au făcut [00:36:05] administratorii români în cadrii la ter în timpul ocupației românești de acolo Cu [00:36:10] turții, cu tătarii. Sau-au făcut [00:36:12] George Buhnici: jandarmii în Basarabia. [00:36:13] Dumitru Bortun: Da, jandarmii care [00:36:15] au lăsat o amintire foarte urâtă acolo.Deci toate lucrurile astea scot [00:36:20] la iveală anumite aspecte ale psihologiei românilor de care [00:36:25] nu ne place să vorbim, le băgăm sub covor, dar care îi zbognesc din când în [00:36:30] când. Iată de ce în România nu se simt foarte [00:36:35] bine niște oameni veniți din afară și preferă să se ducă în Bulgaria, de pildă, care [00:36:40] e mai sărac.[00:36:40] George Buhnici: Vin de la festivalul vinului moldovenesc, [00:36:45] pe Kiselev. Acolo am fost în seara asta și [00:36:50] de fapt profesional mă uit la oameni. Am văzut un cuplu de [00:36:55] japonezi cred că era, și un singur tip de culoare. În [00:37:00] rest nu prea am văzut străini. Pe de altă parte ni se tot spune pe social media că [00:37:05] românii habar nu au ce să Frumoasă țară au și ce [00:37:10] frumoasă e coeziunea noastră socială în care nu suntem invadați și care să [00:37:15] ținem să protejăm chestia asta.Din nou, nu sunt sigur [00:37:20] dacă îmi doresc să văd mult mai mult străini, dar nu sunt sigur [00:37:25] dacă avem prea puțini. [00:37:27] Dumitru Bortun: Eu unul m-aș bucura. Eu sunt [00:37:30] unul dintre oamenii care valorizează pozitiv diferența. [00:37:35] Care cred că diferențele sunt o sursă de dezvoltare, [00:37:40] sunt un bagaj. Apropo de cei care scuiau, [00:37:45] ne-a dat Dumnezeu darul ăsta cu imigranții, [00:37:50] pentru că unii îi urăsc și vor să-i trimită înapoi iar alții spun că este un [00:37:55] dar de la Dumnezeu să ai imigranții, să ai în primul rând o forță de muncă pentru anumite [00:38:00] meserici, în al doilea rând să ai o diversitate culturală religioasă.Care e problema? [00:38:05] Care e problema că sunt diferiți de tine? Te sperii atât mult diferența? Te bag [00:38:10] așa în angoasă și în insecuritate și în incertitudine? Iată, [00:38:15] deci, eu cred că oamenii care îi urăsc pe străini sunt [00:38:20] permite să încalcă principiul corectitudinii politice, [00:38:25] am să fiu liber, ca la exprimare sunt minți înguste și suflete [00:38:30] mici.[00:38:30] George Buhnici: Ok. Pentru că noi toți am profitat de pe urma [00:38:35] prosperității și felul în care am fost primiți în multe alte țări. [00:38:40][00:38:40] Dumitru Bortun: Absolut. [00:38:41] George Buhnici: Și totuși, ce face aceste proteste cum am văzut în Marea [00:38:45] Britanie? Nu bag mâna în foc, că nu o vedem unul curând și pe la noi, deși încă o dată, noi nu avem o problemă urgentă, [00:38:50] dar ce face ca aceste proteste să strângă masea atât de [00:38:55] mari?Încă o dată, eu cred că ce-am văzut la Londra e doar începutul. De unde vine chestia asta? Pentru că e prima [00:39:00] dată când auzim că oamenii sunt mai preocupați de migrație decât de economie. [00:39:05] E o chestie de identitate? E o chestie de manipulare prin presă sau de social media? [00:39:10] Și, și, și. [00:39:11] Dumitru Bortun: În primul rând e o problemă de identitate și oamenii sunt [00:39:15] foarte sensibili la problema asta cu [00:39:20] identitatea Cine sunt?Cine suntem noi? Ne raportăm la alții [00:39:25] prin diferențe și vin ăștia peste noi care sunt diferiți și așa mai [00:39:30] departe. Pe urmă este lipsa de cunoaștere. Dumneavoastră [00:39:35] am mai vorbit cred, la dumneavoastră, am vorbit despre sindromul chinezesc. [00:39:40] Eu folosesc expresia asta, expresia [00:39:45] mea. De la distanță tot chinezii sunt la fel.[00:39:50]Seamănă între ei. Dar ia du-te și stai acolo câteva [00:39:55] luni sau câțiva ani că începi să-i deosebești. Îți dai seama ce vârste au. Ce [00:40:00] înseamnă un chinez tânăr un chinez la vârstă mijlocie, un chinez în vârstă bătrân. [00:40:05] Opa, stai că începi să-mi nuanțezi percepția. De ce? Îi [00:40:10] cunosc. Cu cât îi cunoști mai puțin cu atât îi vezi la fel.[00:40:15] Ăsta-i sindromul chinezesc. Păi asta este cu orice alt grup uman. De la [00:40:20] distanță par toți la fel. Îi bagi într-o categorie fiindcă e mai comod mental. [00:40:25] În momentul în care îi cunoști, viața te obligă să faci diferență Între ei, [00:40:30] ce spună Spună bună dimineața îi spun să rămână. Deci trebuie să știu cu [00:40:35] cine am de-a face, încep să vezi diferențele.Eu cred că [00:40:40] o mare parte dintre aceste [00:40:45] mișcări de masă se bazează pe ignoranță. În [00:40:50] altă parte, în altă măsură, se bazează pe grija [00:40:55] pentru identitate și în altă măsură pe manipulare. [00:41:00] Pe faptul că rețelele sociale amplifică. Și atunci ce se întâmplă, [00:41:05] domnul Bunic? Rețelele astea sociale amplifică, știți cum?[00:41:10] Și intensiv și ca amploare, [00:41:15] extensiv. Ca amploare e normal să înțelege toată lumea. Datorită [00:41:20] multiplicării fără limite a mesajelor, o masă [00:41:25] imensă de oameni... [00:41:25] George Buhnici: Poate să afle orice nenorocire Mesajul. Da [00:41:28] Dumitru Bortun: Și poate să [00:41:30] creadă că mai are puțin și ia foc Marea Britanie. Sau [00:41:33] George Buhnici: că usturoiul ăla chiar [00:41:35] este cât roata de la bicicletă.[00:41:36] Dumitru Bortun: Exact. Și cred, pentru că sunt mai mulți. [00:41:40] Și apare acel sofism, acel argument [00:41:45] fals, că dacă și alții zic înseamnă că așa e. Pe urmă... [00:41:50] Știu [00:41:50] George Buhnici: eu pe cineva care a văzut că pământul e plat. [00:41:51] Dumitru Bortun: Da, da, da. Cunosc și eu un caz la Bacău.[00:41:55]Ceva de genul ăsta. S-a [00:42:00] labuzat. S-a labuzat, labuzat labuzat Labuzat, da. Așa. Deci asta este [00:42:05] un aspect. Dar mai e un aspect. Cu cât discuțiile [00:42:10] sunt mai numeroase pe internet, cu atât oamenii [00:42:15] devin mai fanatici cu propriile opinii. Și știți de ce? Noi am mai [00:42:20] discutat la un podcastul meu astăzi. Aici vorbim de paradigme.Ori într-o paradigmă [00:42:25] argumentele sunt circulare. Ele pleacă de la premisele paradigmei [00:42:30] și confirmă întăresc premisele. Și cu cât un [00:42:35] om își dezvoltă mai mult demonstrația și argumentele, cu atât se [00:42:40] luminează mai mult câtă dreptate are. Ca Charlie Kirk. Exact. Exact [00:42:45] cazul ăsta. Și atunci apare... Această circularitate, cu [00:42:50] cât vorbesc mai mult, cu atât mă convinc mai mult.Deci dialogul nu ne unește. Dialogul ne [00:42:55] desparte și mai rău. Este ceea ce se numește, în teoria comunicării, [00:43:00] dialogul surzilor. Fiecare s-au de pe el, nu l-au de pe celălalt. Deci [00:43:05] rețele sociale au dus la o amplificare și ca amploare, [00:43:10] la o adâncime și adâncire a diferențelor și [00:43:15] a opozițiilor ca intensitate.[00:43:17] George Buhnici: Nu durează puțin chestia asta. Durează [00:43:20] E un proces complex. Dar dacă ne uităm un pic în spate aveam rețele sociale de suficient de multă vreme încât să-și făcut [00:43:25] efectul acești algoritmi Într-o competiție acerbă pentru audiență au amplificat lucrurile care [00:43:30] se viralizează, iar apoi au apărut actorii statali care folosesc [00:43:35] aceste narațiuni pentru politica lor externă.Și aici întrebarea este, cum [00:43:40] lucrează aceste narațiuni, cum ar fi narațiunea invaziei a re-emigrării în aceste emoții [00:43:45] colective? Și cine le orchestrează? Credeți că există păpușari sau este doar furia noastră [00:43:50] care ne ocupă pe noi înșine pe toți? Există păpușari [00:43:54] Dumitru Bortun: care [00:43:55] profită de pe urma acestor furii. [00:44:00] E foarte interesant.Are Salman Rushdie, cel care a scris [00:44:05] versetele satanice, are un roman, Furia, în care [00:44:10] face o analiză de mare subtilitate acolo, acțiunea petrecându-se în Statele Unite ale [00:44:15] Americii. Se izizează manifestările de furie în [00:44:20] diferite domenii și pe diferite niveluri sociale. Furia ca stat. [00:44:25] E spirit, ca spirit al epocii de spirit de taim [00:44:30] Putem spune că furia este emoția [00:44:32] George Buhnici: acestei generații?Da, [00:44:33] Dumitru Bortun: da. Asta [00:44:35] demonstrează Salman Rushdie. E tulburător să [00:44:40] ai zis seama că s-a născut o generație sub ochii noștri și din mâinile noastre [00:44:45] furioasă. Știți că prin anii 60 a păruse un [00:44:50] curent în dramaturgia britanică tinerii furioși. Care au scris [00:44:55] niște piese foarte cunoscute la vremea respectivă, Camera în formă [00:45:00] de el, Fiață sportivă, Privește înapoi cu mânie, [00:45:05] Singurătatea alergătorii de cursă lungă, toate astea au devenit filme de mare [00:45:10] artisticitate.Tinerii furioși era [00:45:15] prima repriză. Au urmat repriza a doua, s-au mai calmat, au [00:45:20] urmat Revoluția sexuală, au urmat mișcări despre înțelegi în 68, hippie [00:45:25] și așa mai departe. Hippie care erau pacifiști la bază. Da erau pacifiști, dar tot [00:45:30] pacifismul ăsta lor retragerea din societate era de fapt o reacție de contestare a [00:45:35] societății moștenite la părinților.Ăștia de astăzi nu mă să mai retrag pur [00:45:40] și simplu for să o distrugă, pentru că nu le place ce au primit ca moștenire. [00:45:44] George Buhnici: O parte [00:45:45] dintre ei, că avem și retrași o vedem în Asia, începem să vedem și [00:45:50] la noi, nu știu dacă ați auzit, n-am apucat eu să vă trimit înainte, vorbim mai nou, să [00:45:55] mă ierte cei mai tineri despre the Gen Z stare, adică [00:46:00] chestia asta, atitudinea asta, că orice îl întrebi, când vorbești cu unul mai [00:46:05] tânăr, care a luat un job, se uită așa la tine, fără reacție.The [00:46:10] stare, adică pur și simplu se uită, această mină pietrificată. Poker face. [00:46:15] Poker face. Acest poker face, generația poker face, am putea să-i spună dacă vreți. Deci [00:46:20] avem genul ăsta de retragere orică un fel de revolt orică ar pur și simplu ca plictiseală [00:46:25] ca demotivare sau pur și simplu descărcare completă de emoție după atât de [00:46:30] multă furie cât este amplificată și refuzul [00:46:32] Dumitru Bortun: de implicare emoțională [00:46:33] George Buhnici: da [00:46:35] deci furie și refuz de implicare aici suntem între astea două [00:46:40] ok, toate astea sunt amplificate de tot felul de [00:46:45] influențări care mulți dintre ei se pun în fața oamenilor dar de fapt sunt niște miliardari [00:46:50] de aici spun că luptă acolo pentru interesea oamenilor și Charlie Kirk era finanțat de miliardari nu era nici el [00:46:55] sărac foarte puternic susținut de Elon Musk transportat [00:47:00] sicriul lui de J.D Vance cu Air Force 2 și [00:47:05] asta este doar exemplul ăsta concret dar mai avem oameni foarte bucăți cum a fost pe exemplu că vă [00:47:10] povesteam la un moment dat vorbeam noi despre acel influencer care a venit cu un avion privat la București [00:47:15] să ia un interviu unei candidate la prezidențiale doar dorind să [00:47:20] salveze democrația românească tot felul de influențări în ăștia parașutați cu foarte mulți bani [00:47:25] de ce credeți că acești miliardari folosesc aceste [00:47:30] narațiuni în acest mod și acești algoritmi împotriva oamenilor [00:47:35] ce [00:47:35] Dumitru Bortun: se iunește pe ei Pe [00:47:40] evanghelicii albi din Middle America parcă de [00:47:45] mijlocul Americii Și pe mari miliardari care vin din aceste [00:47:50] industrie de vârf.[00:47:51] George Buhnici: Așa. [00:47:54] Dumitru Bortun: [00:47:55] Doctrina acceleraționistă. Se numește așa pentru că pleacă de la... [00:48:00] Se duce în multe direcții, dar pleacă de la un trunc comun. De la [00:48:05] constatarea că istoria s-a accelerat și că [00:48:10] ritmul de evoluție tehnologică e atât de mare [00:48:15] încât societatea nu mai face față nu mai ține ritm. Și atunci, [00:48:20] marii reprezentanții ai firmelor tehnologice [00:48:25] vor să limiteze democrația, pe care o simt [00:48:30] înceată, birocratizată o simt că nu ține pasul cu [00:48:35] inovarea tehnologică și domeniul cu care sunteți foarte [00:48:40] familiari, că lucrați în domeniul ăsta și promovați, progresul [00:48:45] tehnologic, bine faceți, dar ei spun așa că democrația este un [00:48:50] regim politic cronofag.Știți? [00:48:53] George Buhnici: Că ține pe loc. [00:48:55][00:48:55] Dumitru Bortun: Mănâncă timp Și până când [00:49:00] ajungi să iei o decizie, a trecut, a zburat [00:49:05] gaia cu mațul. Nu mai ai timp. [00:49:10] A zburat momentul în care trebuia luată decizia Și să [00:49:15] acumulează o serie întreagă de blocaje care până la urmă să intră în criză și ei vor să [00:49:20] deblocheze chestia asta. [00:49:21] George Buhnici: Pentru că se văd într-o competiție cu alții care fac același lucru.Da. [00:49:25] Și vor să... [00:49:26] Dumitru Bortun: Toți ăștia care sunt în jurul lui Trump și [00:49:30] care finanțează MAGA, mișcarea asta, [00:49:35] America Great Again, sunt ăștia, [00:49:40] acceleraționiști. Ei se întâlnesc foarte bine cu aceștii [00:49:45] evanghelici albi din Middle America pentru că și pleacă de la ideea că s-a accelerat [00:49:50] și că dacă vrem să accelerăm, dacă e bine că [00:49:55] s-accelerează, pentru că vine...Mai repede Iisus. A doua venire a lui Iisus să se apropie mai [00:50:00] repede. Și atunci ei au intrat în administrație în politică [00:50:05] în școli, vor să intre peste tot, au teoria celor 8 munți. Nu [00:50:10] știu dacă știți vorbesc cu cei care ne urmăresc, dumneavoastră știți că în [00:50:15] Vechiul Testament există un simbol al muntelui, muntele Sinai, în care [00:50:20] Dumnezeu vorbește cu Moise și îi dă cele 10 [00:50:25] porunci, cele două table cu cele 10 porunci, există [00:50:30] muntele Tabor, există muntele Templului, sunt mai multe munți sfinți [00:50:35] care au o simbolistică foarte puternică pentru [00:50:40] iudaism pentru creștinism.Deci pentru iudeocrăștini, [00:50:45] aceștia evanghelici spun că îi trebuie să cucerească opt munți. Un munte [00:50:50] este administrația, alt munte este învățământul educația în [00:50:55] general, alt munte este sănătatea și trebuie să aibă oameni peste tot. Și [00:51:00] ăștia toți trebuie să accelereze și să țină ritm cât mai mult și s-au [00:51:05] întâlnit în foarte multe obiective, printre care cel antidemocratic, cu oamenii [00:51:10] de afaceri cu mari businessmen.Iată de ce se întâmplă în America. Se [00:51:15] dă peste cap o întreagă tradiție și un întreg mecanism de [00:51:20] evoluție socială. Și totul de la tehnologie, [00:51:25] domnul Bucnici. Cum adică de la tehnologie? Păi întotdeauna a fost așa Karl Marx [00:51:30] a vorbit în alți termeni, dar el spunea așa, forțele de producție determină tipul de relație de [00:51:35] producție.Și a vorbit de legea concordanței, între forțele de producție și relații de producție Ce sunt forțele [00:51:40] de producție? E tehnologia. [00:51:41] George Buhnici: Eu sunt de acord că e tehnologia, dar ce adaugă [00:51:45] marxistile în iniște este că, faimoasa zicere, că nu există câștig fără [00:51:50] ca cineva să-și fost furat. Și în cazul ăsta oamenii munce Nu, [00:51:53] Dumitru Bortun: e pe [00:51:55] altă linie, e pe altă direcție.În ceea ce plăcește mecanismul evoluției sociale În mecanismele de [00:51:58] George Buhnici: producție există un [00:52:00] asupritor care ia roadele acestei productivități de la oamenii muncii și nu [00:52:05] distribuie Știu [00:52:05] Dumitru Bortun: dar nu asta contează acum. Contează ce spuneam că ei spun că modurile de producție sunt [00:52:10] schimbate. Din cauza evoluției tehnologice.[00:52:13] George Buhnici: Așa. [00:52:13] Dumitru Bortun: Că [00:52:15] atunci când mijloacele de producții erau atât rudimentare încât trebuia să ne [00:52:20] ajutăm noi între noi, era comuna primitivă, după care s-au mai [00:52:25] evoluat mijloacele de producții, dar atunci nu erau suficiente pentru [00:52:30] ca toată lumea să stea și să producă, fiindcă nu erau mașini. Și atunci jumătatea din [00:52:35] omenire a fost transformată în sclavi.Și jumătatea au devenit stăpâni de [00:52:40] sclavi. Și au folosit păștea păstă unelte. Unelte vorbitoare cum [00:52:45] definește sclavul Aristotel. Un altă vorbitoare. O dată cu o [00:52:50] revoluție industrială apar mașinile. Opa, în momentul ăsta omul devine [00:52:55] conducător al mașinii, dar mașina face efortul în locul lui. Să termină cu [00:53:00] sclavia, apare capitalismul.Deci toate lucrurile astea sunt trase de [00:53:05] dezvoltarea tehnologică. [00:53:06] George Buhnici: Păi da dar tehnologia despre care ne-ați vorbit și care duce la această [00:53:10] tensiune, este cea care a redus cel mai mult suferința pentru toată planeta. [00:53:14] Dumitru Bortun: Eu n-am spus [00:53:15] că e rea. Eu explic de ce se întâmplă. Se întâmplă această mare transformare [00:53:20] socială în America, ea fiind vârful de lance al civilizației occidentale, se întâmplă [00:53:25] întâi la ei.[00:53:25] George Buhnici: Se [00:53:25] Dumitru Bortun: va întâmpla și la noi. Este vorba de aceste schimbări [00:53:30] produse de progresul tehnologic. Într-adevăr accelerat. [00:53:33] George Buhnici: Trebuie să mai gândiți la asta, [00:53:35] pentru că m-ați pus un pic pe gânduri. [00:53:36] Dumitru Bortun: Da, mai meditați. [00:53:37] George Buhnici: Mai dați un pic de gândire. [00:53:39] Dumitru Bortun: Asta nu [00:53:40] înseamnă că nu trebuie să promovați progresul tehnologii. Promovați-i Dar promovați-i în acea [00:53:45] paradigma [00:53:47] George Buhnici: utilitarismului.Da. Eu la asta mă uit. Spre binele [00:53:50] cât mai mari, pentru cât mai [00:53:51] Dumitru Bortun: mulți. [00:53:52] George Buhnici: Mâi la ceasul de la mâna noastră, care vă poate anunța când [00:53:55] aveți probleme de puls. Da, [00:53:56] Dumitru Bortun: exact. [00:53:56] George Buhnici: E nevoie de [00:53:57] Dumitru Bortun: așa ceva. Da, e un câștig. [00:53:58] George Buhnici: Dar nu putem să-l lăsăm pe [00:54:00] băiatul care deține compania aia să-și pună președinte. [00:54:03] Dumitru Bortun: Să ne pună șeful. [00:54:05] Exact.Pentru că el are companie, e lăudabil, dar nu îl a ales nimeni. [00:54:10] Exact. [00:54:10] George Buhnici: Bun. Revenim către România. România trece la [00:54:15] sfârșitul anului trecut prin anularea alegerilor prezidențiale, apoi vin valurile de proteste și o campanie [00:54:20] rerulată sub umbra acestei ingerințe ruse, despre care vorbim inclusiv în [00:54:25] Moldova cum și în alte locuri.Avem rețele pro-Kremlin și conexiuni [00:54:30] moldovene, inclusiv rețeaua SHORE, despre care aflăm tot mai multe zile la acestea prin cei care urmăresc foarte, [00:54:35] foarte interesant câte informații se laiveau în ultima perioadă despre această rețea SHORE, care [00:54:40] operează și la noi, care au amplificat Narațiuni peste tot, Facebook, Telegram și așa mai departe, [00:54:45] inclusiv mesajele anti-UE, dar și anti-migrație, despre care vorbeam puțin mai devreme.[00:54:50]Acum, întrebarea este. Revin un pic și aș vrea să [00:54:55] închidem această discuție Înțelegem că există aceste forme de manipulare și mult [00:55:00] o să zică, iarăși începe să vorbească buhnici de troli ruși. Dar credeți că există o [00:55:05] legătură între discursul anti-imigrație în România, o țară de emigranți nu de [00:55:10] imigrație, care să fie folosite de aceste rețele de [00:55:15] propagandă rusești?[00:55:16] Dumitru Bortun: Da. Scopul final [00:55:20] al propagandei rusești este dezmembrarea Uniunii [00:55:25] Europene, care reprezintă un mare obstacol din punct de vedere [00:55:30] comercial, tehnologic, economic, politic. Și [00:55:35] pentru asta trebuie să întoarcă popoarele astea [00:55:40] needucate din fosta zonă comunistă, [00:55:45] care au ieșit de curând din regimuri totalitare sau dictatoriale, să [00:55:50] le întoarcă împotriva Uniunii Europene.Și n-ai cum să-i [00:55:55] întorci decât spunându-le ce răi Uniunea Europeană, ce răi sunt [00:56:00] birocrații de la Bruxelles, ce lucruri relevă. Trebuie să le [00:56:05] dezvolți și mândria de a fi români sau de a fi bulgari [00:56:10] să dezvolți identitatea lor naționalistă, suveranistă, să le [00:56:15] propui suveranitate în condițiile în care o lume întreagă să devine [00:56:20] interconectată.Ei propun suveranitatea să rămași răul de tot în urmă. [00:56:25] Ca evoluție istorică Ei nu pricep în ce epocă ne aflăm, dar lucrează [00:56:30] cu materialul clientului. [00:56:31] George Buhnici: Ei vor să aibă telefoane produse în străinătate, internet, să se [00:56:35] uită să vadă, să aibă lumea să aibă o fereastră către lume aici? [00:56:37] Dumitru Bortun: Da, dar asta e tehnologie.Nu este [00:56:40] o imagine despre procesul istoric. Ei habar n-au că a existat [00:56:45] o epocă feudală, că a existat o epocă modernă că noi suntem în postmodernitate. Nu [00:56:50] au poziționat. Și gândesc că a nevăd mediul. [00:56:53] George Buhnici: Au acest fallacy că [00:56:55] poți să păstrezi, să stăm cu toții în ie și în costum popular, dar înconjurați de toate [00:57:00] fructele globalizării.[00:57:01] Dumitru Bortun: Da. Exact cum era în Iran la Revoluția lui Khomeini. Mi-a [00:57:05] spus cineva care a fugit de acolo. Era la noi în țară era studentul meu la [00:57:10] arhitectură. Și mi-a spus că marea majoritate, 80% [00:57:15] erau analfabeți, dar aveau televizor color în bordeile lor [00:57:20] acolo și câte un calașnicov dat de ruși. Așa s-a făcut Revoluția [00:57:25] musulmană.Ca la [00:57:25] George Buhnici: noi. Toată lumea are câte un smartphone și opinie pe TikTok. Și ei [00:57:29] Dumitru Bortun: [00:57:30] analfabetiți funcționă. Și [00:57:31] George Buhnici: totuși, atinge niște anxietăți, așa cum am mai auzit [00:57:35] lucrul ăsta, propaganda folosește anxietăți reale. Lucrează cu materialul [00:57:40] clientului. Piața muncii de identitate Mi-ați vorbit, servicii [00:57:45] publice. [00:57:45] Dumitru Bortun: Păi orice schimbare, domnul Bucurniciu orice schimbare creează anxietate.Prima este să [00:57:50] ești pregătit Sufletește de schimbare? Ești pregătit ideologic? [00:57:55] Ai niște idei care justifică schimbarea? Ți-a spus vreodată cineva că singurul absolut [00:58:00] care există în lume e schimbarea? În lumea de azi, [00:58:05] în lumea de aici, singurul lucru absolut e schimbarea. Restul e relativ, [00:58:10] pentru că totul se schimbă.Numai în cer există cineva care nu se [00:58:15] schimbă. Dumnezeu. Și-o și spune în Maleachi, unul dintre [00:58:20] cei mai interesanții profeți mici spune, eu nu mă schimb. [00:58:25] Eu sunt Dumnezeu nu mă schimb. Deci el e reperul fundamental pentru [00:58:30] noi ca să știm când ne schimbăm, când nu. Avem un reper fix, Dumnezeu [00:58:35] cu legile lui, cu legea morală, cu legea sanitară, cu tot ce [00:58:40] știm, discursul despre fericiri de pe munte.[00:58:45] Deci toate lucrurile astea să [00:58:50] înțelegem cred foarte bine când ai o cultură a schimbării [00:58:55] Și tu îți dai seama că trebuie să faci parte din schimbare, să ții pasul cu schimbarea, că dacă [00:59:00] nu-ți place schimbarea sau nu înțelege problema ta, nu e problema schimbării și că nimeni nu e de [00:59:05] vină. Tu trebuie să ții pasul cu ea.Dacă ai niște copii pe [00:59:10] care nu-i mai înțelegi e problema ta, trebuia să ții pasul cu ei și să înveți și [00:59:15] tu de la copiii tăi, nu doar Ei de la tine Pentru că tu le predai Ce se învețe de [00:59:19] George Buhnici: la [00:59:19] Dumitru Bortun: tine? Păi [00:59:20] ce se învețe de la tine? Ce era sub Ceaușescu? Să le bați, îi bați [00:59:25] la cap că era mai bine înainte sub Ceaușescu?Era mai bine pentru tine că era mai tânăr. Pentru ei n-ar fi [00:59:30] mai bine. Deci toate înapoierile astea ale noastre, [00:59:35] încetinea, inerția de a ne schimba, frica de a ne schimba, comoditatea. [00:59:40] Sunt multe ori care ne țin în loc să nu ne schimbăm. Și începem să înjurăm [00:59:45] schimbarea. Suntem împotriva ei. Și respectiv împotriva progresului [00:59:50] tehnologic, împotriva integrării transnaționale și împotriva [00:59:55] Uniunii Europene.Și ăștia atât așteaptă. Să ne întoarcă împotriva Uniunii Europene. [00:59:59] George Buhnici: Mi s-a [01:00:00] părut maxim când am văzut-o pe Madame Șoșoacă în căruță. Nu și-a căzut [01:00:05] imaginea. Cântând într-o căruță. [01:00:06] Dumitru Bortun: Dar face pe autochronista. [01:00:10][01:00:10] George Buhnici: Așadar avem partii de care au învățat să folosească chestiile astea. [01:00:15] Și folosesc toate acestea anxietate Și le transformă în capital politic.Pe de altă parte [01:00:20] avem și o coaliție la putere Care repetă toate greșelile pe care le-au făcut și alte [01:00:25] coaliții de voință. Din mai multe țări europene. În care ne strângem împreună pentru [01:00:30] interesul public. Nu mai face nimeni o poziție reală. Și atunci singurii care capitalizează [01:00:35] cine sunt. Exact cum s-a întâmplat în Germania.Că și Frau Merkel era într-o alianță [01:00:40] mare de tot acolo la putere. Multă vreme n-a deranjat-o nimeni. A avut [01:00:45] niște mandate foarte lungi și foarte liniștite. Era [01:00:48] Dumitru Bortun: chiar o liniște [01:00:50] suspectă. Știți cum se spune în literatură? Liniștea dinaintea furtunii. Asta era. [01:00:55][01:00:55] George Buhnici: Și acolo unde nu există opoziție, nu există dezbatere, democrația nu este vie, [01:01:00] se ridică întotdeauna extremiștii.Și acum vedem același lucru la noi. Am avut USL [01:01:05] până recent. Eu o-i zic USL, acest PSD-PNL, care acum este [01:01:10] în continuare mângăiat pe creștetă de președintele nostru Nicușor [01:01:15] Dan. Și vedem cum crește de la o zi la alta. Săptămâna asta a ieșit un [01:01:20] sondaj că coaliția de la putere mai are procente puține în [01:01:25] față În condițiile actuale.[01:01:27] Dumitru Bortun: E vreo 4%. [01:01:30] Vreau să vă spun că m-am gândit la aspectul ăsta. Am [01:01:35] trei recomandări, trei soluții. În primul rând ar [01:01:40] trebui să descurajeze statul și chiar să interzică dacă e cazul, [01:01:45] discursul urii Și să o facă până nu va fi prea târziu. [01:01:50] Atenți, unde discursul urii. O să-mi zic, da, dar asta nu e restrângerea libertății de [01:01:55] expresie?Ba da. Dar trebuie făcut. Și am să vă povestesc o [01:02:00] poezie lăsată moștenire de Martin [01:02:05] Niemöller, un pastor luteran din Germania, Care [01:02:10] a trăit 92 de ani, a murit în 1984, a supraviețuit la mai multe [01:02:15] lagăre naziste. Și își se spune în nume alături. Foarte interesan

Lumea intră într-o zonă de presiune și clarificări. Statele Unite își reafirmă interesele fără menajamente, Europa caută coeziune, iar România se află, din nou, între reflexe vechi și decizii grele. În acest episod Baricade, Cătălin Striblea și Radu Naum discută frontal despre ideea care planează tot mai des în spațiul public: va trebui, la un moment dat, să alegem între America și Europa? De la doctrina Monroe și politica externă a lui Trump, până la reacțiile liderilor europeni și poziția ambiguă a României, conversația urmărește mecanismele reale ale puterii, nu lozincile. Un episod despre influență, dependențe strategice, iluzii confortabile și riscurile de a nu alege nimic. 00:01:30 – Corupție, indolență și costul pasivității 00:10:00 – Radiografia Baricade 00:13:19 – Se apropie ziua alegerii între America și Europa? 00:13:53 – Ce semnifică episodul din Minneapolis 00:20:24 – Politica dură din SUA: „get in line or die" 00:22:35 – Venezuela, Groenlanda și logica forței 00:28:00 – Doctrina Monroe revine în actualitate 00:34:30 – Cum reacționează Europa la presiunea americană 00:35:40 – „Vin americanii!" – mit, reflex sau strategie 00:37:50 – Teoria lui Armand Goșu 00:44:00 – România în fața alegerii inevitabile 00:50:40 – Trump: noiembrie, începutul sfârșitului? 00:53:30 – Declarația comună a liderilor Uniunii Europene 01:01:10 – Europa și lecția spiritului mercantil al lui Trump 01:07:20 – România și politica struțului

LEADERS. Cătălin Striblea vă invită la o ediție de LEADERS. Stăm de vorbă cu Caterina Preda. profesor de științe politice. expert în America Latină. Încercăm să înțelegem de ce este importantă Venezuela pentru geopolitica actuală, ce este doctrina Monroe și de ce Statele Unite vor controlul acestei zone. Cât de important este petrolul din Venezuela, ce înseamnă regimurile Maduro și Chavez, dar și ce urmări va avea în Europa acest episod.

Ce se va întâmpla în anul viitor în relația dintre Uniunea Europeană și Statele Unite? Întrebarea este cu atât mai presantă cu cât, în strategia de securitate recent adoptată, America își propune să sprijine partidele naționaliste și de extremă dreapta din Europa. Dar există o problemă... Într-adevăr, Donald Trump a promis sprijin partidelor și mișcărilor naționaliste și de extremă dreapta din Europa, pe care el le consideră ”patriotice”. Problema este că Trump rămâne nepopular nu doar în Europa în general, dar nu se bucură de o mare susținere nici măcar în rândul simpatizanților partidelor populiste de dreapta, arată un sondaj realizat de Politico. Susținătorii partidelor populiste de dreapta, pe care administrația le-a menționat în strategia sa de securitate, îl susțin pe președintele SUA într-o măsură mai mare decât alții, dar nici măcar aceștia nu-i oferă liderului de la Casa Albă un sprijin răsunător. În Franța, printre alegătorii partidului Reuniunea Națională, mai mulți au opinii negative în ce-l privește pe Donald Trump (38%) față de 30% opinii pozitive. Și susținătorii Alternativei pentru Germania sunt divizați în privința lui Trump, 34% având o părere bună despre el și 33% negativă. În Marea Britanie, scorul între votanții formațiunii Reform UK este echilibrat, 39% opinii negative față de 38% pozitive. Noile date se constituie într-un potențial avertisment la adresa partidelor populiste de dreapta care încearcă să atragă un sprijin mai larg, apropiindu-se în același timp de Trump. În strategia sa de securitate, Donald Trump descrie Europa drept un spațiu al crizei, care se confruntă cu amenințarea dispariției. Accentuarea diviziunilor O versiune confidențială a documentului, dezvăluită de presa americană, ar afirma chiar că Donald Trump ar viza patru state pe care le-ar putea desprinde de Uniunea Europeană, dând astfel o lovitură mortală unui bloc pe care îl consideră drept un rival economic și un adversar ideologic. Acestea sunt Italia, Austria, Ungaria și Polonia. Totuși, chiar și în aceste țări, sprijinul pentru Uniunea Europeană rămâne puternic, așa cum arată ultimul sondaj Eurobarometru. Sprijinul pentru o Uniune Europeană mai puternică – deci, în niciun caz, desființată – se cifrează între 82% în Polonia și 86% în Austria. Așadar, o intervenție directă a lui Donald Trump și a brațului său ideologic MAGA în dezbaterile europene ar contribui mai degrabă la accentuarea diviziunilor, inclusiv în ce-i privește pe potențialii alegători ai dreptei populiste. Iar aceasta se vede cel mai clar în Franța, unde liderii extremei drepte s-au grăbit să respingă eforturile Casei Albe. Jordan Bardella, lider al Reuniunii Naționale, a respins, într-un interviu pentru The Telegraph ideea de a fi ”vasal” față de un ”frate mai mare precum Trump”. În timp ce Thierry Mariani, membru al consiliului național al partidului, a declarat pentru Politico că „Trump ne tratează ca pe o colonie - cu retorica sa, dar mai ales din punct de vedere economic și politic”.  Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Presa internațională continuă să analizeze urmările reuniunii de duminică de la Mar-a Lago, unde s-au întâlnit delegațiile conduse de președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski. Scepticismul își face loc tot mai mult în abordările comentatorilor. ”Războiul fie se termină, fie continuă la nesfârșit”,  concluzionează CNN, analizând rezultatele întâlnirii la vârf de duminică. ”Întâlnirea, care s-a încheiat fără niciun anunț major, a părut mai degrabă să sublinieze dificultățile. Și exact restul de 10% se dovedește a fi atât de dificil de rezolvat, un fapt la care Zelenski a părut să facă aluzie. Principalele puncte de blocaj includ soarta centralei nucleare și chestiunile privind teritoriile. Trump a sugerat că este mai bine să se acorde concesiile teritoriale acum, înainte ca Rusia să invadeze din nou”. Pentru Le Monde, ”calea către pace dintre Rusia și Ucraina rămâne incertă. Deși președinții american și ucrainean s-au felicitat duminică în fața presei, perspectiva unui acord, la aproape patru ani de la începutul războiului, pare încă îndepărtată”. La Figaro reia declarația președintelui Volodimir Zelenski potrivit căreia Statele Unite au oferit Ucrainei garanții de securitate „robuste” pentru o perioadă de 15 ani, cu posibilitatea de reînnoire. Președintele ucrainean dorește însă ca durata garanțiilor de securitate oferite de Statele Unite să fie prelungită, sugerând perioade de 30 până la 50 de ani pentru a asigura protecția țării sale. Niciun progres Kyiv Independent amintește că garanțiile de securitate au fost unul dintre subiectele discutate în timpul întâlnirii de la Mar-a-Lago, care s-a încheiat fără niciun progres. Zelenski a descris garanțiile discutate cu Trump ca fiind „puternice”, adăugând însă că „deocamdată, acestea nu sunt permanente”. Potrivit El Pais, ”avansul lent, dar constant al forțelor rusești din ultimele săptămâni indică faptul că Putin, în ciuda sancțiunilor, a unei economii aflate în pragul recesiunii și a numărului mare de victime din rândul trupelor sale, încă nu pare pregătit să accepte o soluție diplomatică. Kremlinul nu a respins deschis planul și continuă să solicite negocieri suplimentare în timp ce atacurile sale persistă. Putin insistă asupra cerințelor sale cu privire la ceea ce consideră a fi „cauzele profunde” ale războiului”. The New York Times consideră că „principalul obstacol” în calea încheierii războiului este măsura în care ”președintele rus Vladimir Putin este sau nu dispus să semneze un acord-cadru de pace propus de Kiev și de negociatorii șefi ai domnului Trump”. Cu toate acestea, „nu există nicio indicație că Rusia este pregătită să negocieze serios”. Pentru La Stampa, „impresia generală este că președintele ucrainean a plecat de la Mar-a-Lago cu mâinile goale”. „Poate că a câștigat timp”, pentru că Donald Trump „a exclus orice termen limită” pentru ajungerea la un acord. Dar „războiul continuă, negocierile continuă, iar pacea rămâne o perspectivă îndepărtată”. (Sursa. Courrier International).

„Anul 2025 a fost unul foarte reușit pentru procesul de integrare europeană a R.Moldova, chiar dacă a avut loc pe fondul ingerințelor externe fără precedent”, declară în interviul Moldova Zoom, vicepremiera pentru integrare europeană de la Chișinău, Cristina Gherasimov. De ce totuși nu s-a reușit deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, promise de oficialii europeni? Explicațiile, în interviul realizat la Chișinău de Valeria Vițu. Temele ediției: -        Crăciunul în Republica Moldova are o particularitate, este sărbătorit de mulți cetățeni de două ori. Prima dată pe 25 decembrie, iar a doua pe 7 ianuarie, pe stil vechi. De ce se întâmplă asta, dar mai ales dacă Moș Crăciun vine de două ori, ne explică jurnalistul Vitalie Cojocari în „Cronica lui Vitalie”. -        Corespondenții noștri în nordul Republicii Moldova, Dumitru Pelin și Denis Chirtoca, explică că sărbătorirea Crăciunului la date diferite nu vine dintr-o diferență de credință, ci una de calendar. România a trecut oficial la calendarul gregorian în anul 1919, iar Biserica Ortodoxă Română a adoptat stilul nou în 1924. În Basarabia, istoria a urmat un alt drum, iar cele două date continuă să coexiste până astăzi. Un reportaj despre Crăciunul la Drepcăuți, sat din nordul Republicii Moldova, la frontieră cu România -        Cetățenii Republicii Moldova vor putea călători în continuare fără viză în spațiul Schengen, după un raport favorabil al Comisiei Europene. -        Ambasada SUA la Chișinău confirmă sprijinul autorităților americane pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova. -        Chișinăul numește noi ambasadori la București, Paris și Kiev. -        Municipiul Bălți a fost desemnat Capitala Tineretului pentru următorii doi ani. Știrile zilei: Cetățenii Republicii Moldova vor putea călători în continuare fără viză în statele spațiului Schengen, după ce Comisia Europeană a constatat că autoritățile de la Chișinău au respectat recomandările formulate anterior privind regimul de liberalizare a vizelor. Concluzia se regăsește în cel mai recent raport al Uniunii Europene privind Mecanismul de suspendare a regimului fără vize. Potrivit raportului, Republica Moldova a întreprins măsurile necesare pentru a menține regimul fără vize, în pofida contextului regional complicat și a presiunilor crescute asupra sistemelor de migrație și securitate din Uniunea Europeană. Cetățenii Republicii Moldova călătoresc fără vize în UE din 2014. În această perioadă, peste 2,6 milioane de cetățeni moldoveni au beneficiat de posibilitatea de a călători fără viză, fiind înregistrate mai mult de 18,2 milioane de deplasări în spațiul comunitar. *** Însărcinatul cu afaceri al SUA în Republica Moldova, Nick Pietrowicz, a confirmat sprijinul autorităților americane pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova în cadrul unui interviu oferit publicației Zona de Securitate, citat de TVR Moldova. Oficialul american a subliniat importanța menținerii păcii și stabilității în regiune și a comunicat disponibilitatea SUA de a sprijini eforturile sincere de soluționare a conflictului transnistrean. „Prezența militară rusă, după cum a declarat și Kremlinul, trebuie retrasă. Ei și-au asumat acest angajament în trecut (1999 - n.r.) și ne așteptăm ca ei să respecte acest angajament. În ce privește un anumit progres politic în problema Transnistriei, Washingtonul se bazează în totalitate pe Republica Moldova", a declarat reprezentantul diplomatic american. „Washingtonul va ajuta Chișinăul, dacă se va cere, și este gata să ofere asistență în funcție de natura cererii, dar președintele Trump a dat instrucțiuni corpului său diplomatic din întreaga lume să identifice domeniile în care America poate contribui la pace. ... Poate că există o oportunitate în Transnistria, dar inițiativa trebuie să vină de la Chișinău”, a subliniat diplomatul. „Am văzut semnale de deschidere din partea Chișinăului și a unor reprezentanți de la Tiraspol. Și dacă există o oportunitate pentru Statele Unite de a contribui, am dori să purtăm această discuție", a mai spus Însărcinatul cu afaceri al SUA în Republica Moldova, Nick Pietrowicz. *** Municipiul Bălți a fost desemnat Capitala Tineretului pentru următorii doi ani. Localitatea va beneficia de un buget de peste 4 milioane de lei pentru activități și inițiative de tineret. *** Finalul de an vine cu noi numiri în corpul diplomatic din Republica Moldova. Ambasadorul la București, Victor Chirilă, își încheie mandatul și va merge pentru un nou post la Kiev, capitala Ucrainei. Noul ambasador la București va fi diplomatul Mihai Mîțu. Cunoscuta scriitoare și om de cultură Lorina Bălteanu ar urma să fie numită ambasadoare în Franța. 

Negocierile de la Miami privind războiul din Ucraina s-au încheiat fără mari semne de progres diplomatic. Și iată că, în acest timp, presa din Statele Unite dezvăluie o serie de conflicte la vârf în cadrul diplomației americane cu privire la abordarea negocierilor cu Rusia. Călătorii bruște și încălcări ale securității: diplomația conflictuală dintre Steve Witkoff și Marco Rubio pe tema relației Rusia-Ucraina – iată titlul de pe pagina rețelei de televiziune NBC News. Aceasta transmite că, ”secretarul de stat Marco Rubio s-a confruntat cu o criză diplomatică tot mai mare, după scurgerea de informații privind un plan de pace susținut de SUA, condus de trimisul președintelui Donald Trump, Steve Witkoff. Planul era perceput ca fiind puternic în favoarea Rusiei în detrimentul Ucrainei. Rubio urma să participe la discuții de pace cu oficiali ucraineni în Elveția, dar Witkoff plecase mai devreme, într-o mișcare pe care unii oficiali au perceput-o ca fiind o tentativă de a-l întrece”. Witkoff nu le-a comunicat planurile sale de călătorie lui Rubio sau altor oficiali ai Departamentului de Stat, au declarat cele trei surse, pentru NBC News. Citeste siMai este de încredere negociatorul american Steve Witkoff? ”Această mișcare părea menită să-i permită lui Witkoff să negocieze cu Ucraina într-un mod pe care el îl considera potrivit. În cele din urmă, Rubio a ajuns la Geneva, asigurându-se că Witkoff nu se va întâlni cu oficialii ucraineni fără el”, mai susțin sursele citate de NBC News. Daily Beast amintește că ”Marco Rubio a fost umilit în repetate rânduri după ce trimisul special al lui Donald Trump, Steve Witkoff, a acționat pe la spatele secretarului de stat pentru a purta negocieri cruciale de politică externă. Episodul de la Geneva nu a fost singura ocazie în care Witkoff a părut să-l ignore pe Rubio. În aprilie, Rubio urma să călătorească la Paris pentru discuții privind Ucraina, doar pentru ca echipa sa să descopere că Witkoff aranjase deja o întâlnire individuală cu președintele francez Emmanuel Macron fără a-l invita pe secretarul de stat. Rubio a cerut să participe la întâlnire, dar ministerul francez de externe a declarat că decizia necesita aprobarea lui Witkoff. Consilierii lui Rubio s-au chinuit apoi să ajungă la Witkoff o perioadă de timp”. Ukrainska Pravda notează că, ”dincolo de divergențele privind eforturile de pace în Ucraina, Witkoff s-a confruntat și cu Rubio și cu oficiali ai Departamentului de Stat cu privire la abordarea sa în materie de securitate, în special în timpul călătoriilor sale în Rusia. Potrivit a trei oficiali americani, unii membri ai administrației Trump au pus la îndoială oportunitatea ca Witkoff să folosească avionul său privat pentru a zbura la Moscova, mai ales având în vedere lipsa comunicațiilor securizate. Departamentul de Stat a inițiat o analiză în luna mai, după care Witkoff a primit securitate suplimentară și un sistem securizat de comunicații mobile pentru a fi utilizat în avionul său. Dar există încă îngrijorări că Witkoff nu folosește în mod constant sistemul securizat de comunicații guvernamentale, potrivit unui oficial american și unei surse informate.”

LEADERS 75, invitat Cătălin Radu. În acest episod Vorbitorincii LEADERS, Cătălin Striblea discută cu Radu Cătălin, Director General Bristol-Myers Squibb, despre starea reală a sistemului de sănătate din România, accesul la medicamente inovative și diferențele față de Europa și SUA. România a făcut progrese importante în sănătate, iar speranța de viață a crescut semnificativ față de anii '90. Totuși, accesul la inovație medicală rămâne lent, birocratic și inegal. Discuția atinge teme esențiale: imuno-oncologia, costurile cercetării, drumul unui medicament până la pacient, programul național de oncologie, fiscalitatea din sănătate și blocajele reformei. Un dialog aplicat despre decizii, responsabilitate și soluții concrete pentru viitorul sănătății în România. - Companiile farmaceutice și banii - Statele Unite sunt vârful inovației în medicină - Bristol-Myers Squibb a inventat imuno-oncologia - Drumul unui medicament până la omologare - Ce este un medicament inovativ - Cât costă un astfel de medicament - România a făcut un salt uriaș în sănătate - Sistemul social e avantajos? - Experiența din Germania - Cum acționează un medicament imuno-oncologic - De ce e cancerul greu de vindecat - Programul național de oncologie - Taxele la stat - Câți bani dau românii pe suplimente - Soluții pentru România - Peste 50% dintre medici sunt concentrați în șase orașe din țară - Unde se oprește reforma în Sănătate - Kazahstan, o experiență fabuloasă - România, la coada Europei - Un gând optimist

George Roth este unul dintre acei oameni care par să lege fire invizibile între lumi. A crescut în Cluj, într-un oraș care, în anii '70 și '80, pulsa de talent și de o curiozitate intelectuală discretă. A studiat Matematica și Informatica la Universitatea Babeș-Bolyai, iar primele sale proiecte s-au născut într-un laborator de calcul din Cluj, într-o perioadă în care ideea de tehnologie părea încă o poveste spusă la viitor. După Revoluție, lumea i s-a schimbat radical. A trăit, ca mulți alții atunci, speranța începutului și dezamăgirea care a urmat. În 1991 a plecat în Statele Unite, fără planuri, doar cu o diplomă, un costum și dorința de a reuși.Primele luni în America au fost despre supraviețuire. A lucrat la o benzinărie din Los Angeles, apoi a vândut produse chinezești — o experiență care, în ciuda disconfortului, l-a învățat regulile pieței și valoarea perseverenței. Mai târziu, a prins un loc la American Express, în Arizona, unde a dezvoltat modele matematice pentru prevenirea fraudei. De acolo, traseul lui s-a intersectat cu lumea financiară americană: a lucrat cu Barclays Global Investors, Bank of America și alte companii, construind sisteme de date complexe. Tot atunci, a început să creadă că România și Statele Unite nu trebuie să fie două lumi separate.În 1999 a fondat Recognos, o companie care a crescut la Cluj, și care a pus bazele unor tehnologii moderne de procesare a datelor. Douăzeci de ani mai târziu, această inovație a fost achiziționată de UiPath, iar George Roth a devenit parte din echipa care duce mai departe una dintre cele mai importante povești ale industriei tech românești. Dincolo de rolul său în UiPath, continuă să fie un liant între diaspora și țară — consul onorific al României la San Francisco, co-fondator al Romanian American Business Network, mentor pentru tinerii antreprenori.