Podcasts about deci

What does it means to know enough, and why do so many of us have our sense of self-worth tangled up with the need to appear certain, informed, and never wrong? The common obstacles of perfectionism, yearning for power and to feel "special," along with anxiety are fueled by a world of constant information, public scrutiny, and the subtle pressure to prove our intelligence. It makes a tough environment to come back to the wisdom Socrates shared 2,500 years ago: real wisdom lives in knowing what you don't know.  The good news: getting comfortable with being wrong is a practice, not a personality trait. And the more you do it (starting small and safe), then the more your nervous system learns that doubt isn't dangerous.   About: The Joy Lab Podcast is an Ambie-nominated podcast that blends science and soul to help you cope better with stress, anxiety, and depression. It's hosted by integrative psychiatrist Dr. Henry Emmons and holistic mental health researcher Dr. Aimee Prasek.   Bonus: spread some joy and keep this podcast ad-free by donating (Joy Lab is powered by the nonprofit Pathways North and your donations are tax-deductible).   Listen & follow the Joy Lab Podcast on your favorite listening app: Spotify | Apple | YouTube   Full transcript here   Sources and Notes for Our Element of Enoughness: Related Joy Lab Episodes: Ep. 215: Are You Curious to Learn or Confirm?  Ep. 285: Why Doing Enough Is Enough + Why Perfectionism Predicts Burnout, Depression, & Anxiety, Not Performance Ep. 284: Having Enough: Why Acquiring More Will Never Fill the Hole in Your Self-Worth Ep. 283: You Are Enough: The Science and Practices of Enoughness Bellam, S., Curran, T., Hill, A. P., & Stoeber, J. (2025). Perfectionism and work performance: A meta-analysis. https://doi.org/10.1111/joop.12570 Carver, C. S., Lawrence, J. W., & Scheier, M. F. (1999). Self-discrepancies and affect: Incorporating the role of feared selves. https://doi.org/10.1177/0146167299025007002  Crocker, J., & Park, L. E. (2004). The costly pursuit of self-esteem. https://doi.org/10.1037/0033-2909.131.3.392  Crocker, J., & Park, L. E. (2004). Reaping the benefits of pursuing self-esteem without the costs? Reply to Schmuck and Sheldon (2004), Sheldon et al. (2004), Pyszczynski et al. (2004), and Kernis (2004). https://doi.org/10.1037/0033-2909.130.3.430 Crocker, J., Karpinski, A., Quinn, D. M., & Chase, S. K. (2003). When grades determine self-worth: Consequences of contingent self-worth for male and female engineering and psychology majors. https://doi.org/10.1037/0022-3514.85.3.507 Crocker, J., & Wolfe, C. T. (2001). Contingencies of self-worth. https://doi.org/10.1037/0033-295X.108.3.593 Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2004). Avoiding death or engaging life as accounts of meaning and culture: Comment on Pyszczynski et al. (2004). https://doi.org/10.1037/0033-2909.130.3.473 Freudenberger, H. J. (1974). Staff burn-out. Journal of Social Issues, 30(1), 159–165. https://doi.org/10.1111/j.1540-4560.1974.tb00706.x  Harari, D., Swider, B. W., Bujold Steed, L., & Breidenthal, A. P. (2018). Is perfect good? A meta-analysis of perfectionism in the workplace. https://doi.org/10.1037/apl0000324 Hewitt, P. L., & Flett, G. L. (1991). Perfectionism in the self and social contexts: Conceptualization, assessment, and association with psychopathology. https://doi.org/10.1037/0022-3514.60.3.456 Higgins, E. T. (1987). Self-discrepancy: A theory relating self and affect. https://doi.org/10.1037/0033-295X.94.3.319 Joseph, S., & Linley, P. A. (2005). Positive adjustment to threatening events: An organismic valuing theory of growth through adversity. https://doi.org/10.1037/1089-2680.9.3.262 Kernis, M. H. (2005). Measuring self-esteem in context: The importance of stability of self-esteem in psychological functioning. https://doi.org/10.1111/j.1467-6494.2005.00359.x Kirkpatrick, L. A., & Ellis, B. J. (2001). An evolutionary-psychological approach to self-esteem: Multiple domains and multiple functions. In G. J. O. Fletcher & M. S. Clark (Eds.), Blackwell handbook of social psychology: Interpersonal processes (pp. 411–436). Blackwell. Leary, M. R. (2000). Sociometer theory and the pursuit of relational value: Getting to the root of self-esteem. https://doi.org/10.1080/14792772043000045  Maslach, C. (1981). The measurement of experienced burnout. https://doi.org/10.1002/job.4030020205   Park, L. E., & Crocker, J. (2005). Attachment styles and contingencies of self-worth. https://doi.org/10.1177/0146167205277030 Pyszczynski, T., Greenberg, J., Solomon, S., Arndt, J., & Schimel, J. (2004). Why do people need self-esteem? https://doi.org/10.1037/0033-2909.130.3.435 Schaufeli, W. B., Leiter, M. P., & Maslach, C. (2009). Burnout: 35 years of research and practice. https://doi.org/10.1108/13620430910966406  Lynn Twist's Book: The Soul of Money   Questions this episode was made for: Q: Why do I feel like I have to know everything and never be wrong... and how do I stop? A: This episode traces the drive to perform knowledge back to things like anxiety about judgment and the desire for specialness, along with the amygdala hijack that makes being wrong feel like a survival threat, and offers a practical strategy: exposure. Practice being wrong in small, safe ways until your nervous system recalibrates and realizes it isn't catastrophic.   Q: Can you actually be too certain? Isn't confidence a good thing? A: Being too certain can be detrimental. This episode unpacks the differences between genuine knowledge, intellectual humility, and the performance of certainty for reasons outside of genuine knowledge.     Key moments: [00:30] Setting the scene: Athens, 2,500 years ago — a friend asks the Oracle of Delphi who is the wisest person in the city [02:30] Socrates' conclusion: maybe he was wiser because he knew what he didn't know, and didn't shy away from that unknowing; kept asking questions [03:30] Intellectual humility: holding your beliefs loosely, staying curious, genuinely believing you might be wrong [04:00] The Enoughness layer: the belief that you have to prove your knowledge to be worthy; knowing more makes you enough [05:00] It's exhausting to feel like you need to know all the answers, to be right all the time — and none of us can actually succeed at it [05:30] Two drivers: anxiety (fear of being judged for being wrong) and the desire for power or certainty as protection from vulnerability [07:00] The desire for specialness: inflating self-esteem through the performance of knowing it all [07:30] Research on narcissism and conspiratorial thinking: conspiracy theories offer the feeling of uniqueness — "I know something you don't" [10:00] Henry: a small pitch for narcissism — a little bit isn't bad; we all want to feel special sometimes; full-blown narcissists wouldn't be listening to this anyway [11:00] The belonging need: we don't have to stand out to belong, but we do need to be seen as worthy of inclusion — so we avoid sticking our neck out and being wrong in front of others [11:30] Social media amplifies this: anything put out publicly can be validated or challenged — rarely challenged without feeling diminished [14:00] The internet requires a new kind of resilience and emotional regulation we haven't trained before in human history — much of which is what Joy Lab works on [15:30] Being wrong is so often worse in our heads than in real life — especially when we're willing to admit it; humility actually strengthens connection [17:30] Henry: when the fear of being wrong tips into clinical anxiety or mood problems — perfectionism creates a downward spiral [18:00] The amygdala hijack: the midbrain can't distinguish between a perceived threat (being wrong in front of others) and a real physical threat — fight or flight activates as though lives are at stake [18:30] How to get out: exposure — practice being wrong in small, safe ways; when your nervous system learns it isn't catastrophic, it recalibrates  [20:30] Good news: we have many opportunities every day to practice being wrong — the more you check in, the more you notice them [21:00] The Experiment for this episode works on getting more comfortable with being wrong   If you enjoyed this episode, please rate and review us wherever you listen to your favorite podcasts!    Please remember that this content is for informational and educational purposes only. It is not intended to provide medical advice and is not a replacement for advice and treatment from a medical professional. Please consult your doctor or other qualified health professional before beginning any diet change, supplement, or lifestyle program. Please see our terms for more information. If you or someone you know is struggling or in crisis, help is available. Call the NAMI HelpLine: 1-800-950-6264 available Monday through Friday, 10 a.m. – 10 p.m., ET. OR text "HelpLine" to 62640 or email NAMI at helpline@nami.org. Visit NAMI for more. You can also call or text SAMHSA at 988 or chat 988lifeline.org. Find more mental health resources here. 

Cette semaine on décortique la motivation, sujet que j'ai étudié pendant 3 ans (cours, conférences, invités psychologues, littérature scientifique). Je vous explique pourquoi la motivation n'est pas un ressenti mais une responsabilité, ce que les trois besoins fondamentaux (autonomie, compétence, affiliation) viennent y jouer, et quoi faire concrètement quand votre motivation n'est pas là, que ce soit pour l'entraînement, l'alimentation ou n'importe quel autre domaine de votre vie.Formation sur les sous-types de motivation : https://www.skool.com/labdelaconstance/aboutRéférences : Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being. The American psychologist, 55(1), 68–78. https://doi.org/10.1037//0003-066x.55.1.68Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2017). Self-determination theory: Basic psychological needs in motivation, development, and wellness. The Guilford Press. https://doi.org/10.1521/978.14625/28806

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:„Starea Uniunii este mai puternică decît a fost vreodată. Dar, în același timp, poate părea mai precară ca niciodată.” Președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen și-a început discursul de azi despre starea Uniunii, din Parlamentul European de la Strasbourg, cu această afirmație paradoxală. Într-o lume pe care o descrie drept „ostilă”, von der Leyen propune o Europă mai capabilă să acționeze pe cont propriu: în apărare, dar și în energie, tehnologie, sau comerț. Printre altele, ea a anunțat și că Canada ar putea deveni primul „membru asociat” al Uniunii Europene. Dar discursul Ursulei von der Leyen s-a referit și la viața cotidiană a europenilor – de la prețul energiei la efectele schimbărilor climatice, de la abordarea cu privire la inteligența artificială la accesul copiilor la rețelele sociale. Am vorbit despre discursul privind starea Uniunii cu Oana Cristina Popa, cercetătoare la German Marshall Fund şi fostă ambasadoare a UE în Muntenegru, şi cu analistul Robert Lupiţu, redactor-şef al platformei „Calea Europeană”.„Starea Uniunii este mai puternică decît a fost vreodată. Dar, în același timp, poate părea mai precară ca niciodată.” Ce înţelegem din acest verdict?Robert Lupiţu: „Avînd în vedere că discursul privind starea Uniunii Europene este un obicei creat în 2010, pe modelul discursului privind starea națiunii al președintelui american – firește, e o diferență foarte clară de atribuții între președintele unui stat și președintele unei instituții europene –, vedem în prima parte a zicerii, în primul rînd, o frază de inspirație americană. The state of our Union has never been stronger. Da, nu a fost niciodată mai puternică. Urmată, în schimb, de o radiografie cît se poate de reală. Pentru că Uniunea Europeană experimentează crize puternice și sistemice nu de ieri, de azi, de cîțiva ani. Nu sînt crize de tipul una într-o generație. Sînt crize persistente și suprapuse. De altfel, întregul proces legat de autonomie strategică este unul de durată. Așa cum a durat, pînă la urmă, predarea diferitelor chei esențiale în zona de infrastructuri critice, un outsourcing geopolitic, dacă pot să spun așa, către China, pe zona de producție, materii prime și așa mai departe, gazul ieftin din Rusia, inclusiv procesul de reconversie industrială, de electrificare, de ce putem să mai discutăm pentru a ne lua destinul în propriile mîini – că și aceasta a fost o frază –, va dura. Și asta știm foarte bine, pentru că vorbim deja de un deceniu de suveranitate strategică, autonomie strategică. Emmanuel Macron va pleca anul viitor de la Palatul Élysée și ar merita să vedem, într-o radiografie, cît de autonomi am devenit în 10 ani sau nu. Inclusiv discuţiile despre competitivitate trenează. L-au determinat pe autorul acelui celebru raport, Mario Draghi, fostul premier italian și fostul președinte al BCE, să creeze un grup informal de reflecție și în egală măsură de influență, de lobby, acel grup de la Rin, tocmai pentru a impulsiona evoluția Uniunii Europene în diferite sectoare. Și sîntem fragili pentru că sîntem expuși masiv dezinformării, sîntem expuși de mai bine de un deceniu efectelor generate de recrudescența și afirmarea extremei drepte, extremelor politice, ultranaţionalismului, pe care l-a menționat și Ursula von der Leyen, amenințările hibride din partea Rusiei. Și acestea nu vor dispărea, sînt aici să rămînă, să se mențină, să pună presiune pe noi. Și Uniunea Europeană, în același timp, trebuie să furnizeze niște răspunsuri.”Care sînt perspectivele pentru extinderea Uniunii Europene în Republica Moldova și Ucraina în viitorul apropiat?Oana Cristina Popa: „Președinta von der Leyen a menționat extinderea în contextul securității vecinătății, a spus că în curînd se vor pregăti foi de parcurs pentru procesul de aderare a candidaților. În luna  octombrie, de altfel, ies rapoartele anuale pe pachetul de extindere, unde avem Balcanii de Vest, Moldova și Ucraina. Ce așteaptă Moldova și Ucraina în momentul acesta este să deschidă restul clusterelor, cele patru care mai sînt de deschis, în așa fel încît să poată progresa pe parcursul european. Să nu uităm că sînt niște cerințe în clusterul 1 care se referă la drepturi fundamentale, reforma judiciară, libertăți fundamentale care trebuie făcute înainte ca orice alte capitole să poată fi închise. Deci, cred că în acest moment, este foarte important pentru aceste state să-și facă temele. Moldova, de altfel, a și fost laudată de către comisara pentru extindere pentru că a făcut progrese notabile în ultima vreme. Faptul că extinderea a fost menționată, chiar dacă nu a ocupat un loc central – a fost menționată la sfîrșitul discursului și doar într-un paragraf –, dar faptul că a fost acolo este extrem de important pentru că extinderea merge mînă-n mînă acum cu întărirea securității pe vecinătatea estică și este legată de componenta securității din 2022 încoace, de cînd a început războiul în Ucraina.”Apasă PLAY pentu a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

Do you not know that those who run in a race all run, but one receives the prize? Run in such a way that you may obtain it. 1Corinthians 9:24 DominionSonship.com

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:Se împlinesc 25 de ani de la atentatele teroriste din Statele Unite ale Americii. Aproape trei mii de oameni au murit în urma atacurilor orchestrate de gruparea Al-Qaeda în 11 septembrie 2001. Trei avioane deturnate de teroriști au intrat în cele două turnuri gemene din New York și în clădirea Pentagonului iar un al patrulea avion, care se îndrepta probabil spre Capitoliu sau Casa Albă, s-a prăbuşit într-un cîmp din Pennsylvania, după ce pasagerii au încercat să-i oprească pe terorişti şi să preia controlul aeronavei. Cum a schimbat acest tragic eveniment politica de securitate a Statelor Unite dar și la nivel mondial? Cum păstrează americanii amintirea acelei tragedii?  L-am întrebat pe Claudiu Degeratu, expert în securitate și apărare.Se vorbește adesea despre 11 septembrie ca despre un eșec al serviciilor secrete americane. A fost, într-adevăr, un eșec al serviciilor, sau mai degrabă o incapacitate de a corela nişte date, de a corobora nişte informaţii şi de a lua nişte decizii astfel încît să se prevină ceea ce s-a întîmplat?Claudiu Degeratu: „Concluziile comisiei americane, Comisia 9/11, tutelată și de președinție, și de Congresul American, se îndreaptă spre ideea că, totuși, a fost un eșec de intelligence. Cu această precizare: că nu a fost un eșec de culegere de informații, ci a fost un eșec de corelare și de estimare a iminenței unor atacuri – ceea ce este o altă etapă din procesul analizei de intelligence. Dar, în principiu ambele sînt valabile. Concluzia principală fiind că a fost un eșec de intelligence, care s-a transformat într-o primă surpriză strategică, după mulți ani.  După Pearl Harbor (1941), e considerată a doua cea mai importantă surpriză strategică de nivelul securității naționale și nivel militar, cu care s-a confruntat Statele Unite. (...) O anumită organizare instituțională dinainte de aceste atacuri a permis aceste breșe majore în activitatea de intelligence, în partea de analiză strategică, în special arhitectura privind corelarea unor date de la agenții naționale diferite, FBI, CIA și departamentul de informații militare. Și, bineînțeles, mai există și partea cealaltă, legată de faptul că Al-Qaeda a operat la nivel global. Gîndiți-vă că acest grupare a avut ca etapă finală activitatea din Hamburg, în Germania. Celula s-a reunit acolo și după aceea s-a pregătit operațional în cele patru grupuri care au deturnat patru avioane. Deci există și factori interni majori, și cei mai importanți, de la nivelul ecosistemului de securitate și apărare american, care explică acest lucru, dar, în același timp, și partea cealaltă e importantă, faptul că, la nivel global, statele, experții, nu erau pregătiți să interacționeze pentru a preveni asemenea activități.”Invocarea pentru prima dată în istorie a Articolului 5 al NATO după 11 septembrie a arătat o solidaritate occidentală aproape fără cusur. Cum s-a ajuns, numai cîțiva ani mai tîrziu, la diviziunile provocate de războiul din Irak?Claudiu Degeratu: „S-a ajuns tocmai prin războiul din Irak. Pentru că războiul din Irak a fost prima aplicare a doctrinei Bush a războiului preventiv. Președintele George W. Bush este cel care, după atacurile de la 11 septembrie, enunță un principiu foarte important, cel al dreptului Americii de a avea lovituri preventive oriunde pe glob, acolo unde se consideră că nu trebuie să mai determini dacă există și multe dovezi, ci doar să vezi intenția și postura. (...) Președintele Bush dezvoltă un concept care se numește războiul global împotriva terorismului, cu care diferite țări aliate nu au fost de acord, inclusiv Marea Britanie, Germania. Nu au fost de acord cu această abordare preventivă pentru că un aliat de talia Americii, care inițiază unilateral măsuri preventive, ar putea să genereze din partea altor state reacții împotriva celorlalți aliați. Și de aici încep să apară disensiunile. Nu avem dovezi pentru armele de distrugere în masă irakiene: Parisul cerea o prudență în abordarea și intervenția militară. Bineînțeles, America a mers unilateral. După aceea lucrurile au început să intre pe o cale de mijloc, pe principiul solidarității și al apărării colective împotriva amenințării teroriste. Pentru că atunci, în NATO, de asemenea s-au schimbat anumite perspective vis-a-vis de ierarhia riscurilor și terorismul a început să fie unul dintre cel mai importante riscuri care trebuiau gestionate.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Do you feel like you have to prove your worth through the shear amount of work you do or prove your value by making sure you're seen as busy, always hustling, and super productive? Do you feel burned out, overwhelmed with work, or simply feeling that you're just doing too much? If so, this is the "doing enough" episode, and we hope you come away acknowledging that you're wired to do enough (often more than enough) and that the pressure to do more is something we layer on top of that natural wiring, and it is likely more harmful than good. We'll dig into perfectionism and how it can push us into doing too much and its association with anxiety and depression. We'll also explore more of the burnout research and how perfectionism and the myth of productivity are related to burnout. Importantly, we'll talk about some practical strategies to help you identify what might be driving you to do too much and how you can soften your expectations. Additionally, feeling burned out and overwhelmed with work can have less to do with the amount of work you're doing and more to do with the lack of support from your employer and other key factors related to burnout. This is that canary in the coal mine phenomenon. If you can relate to that, we also have some strategies to consider.     About: The Joy Lab Podcast is an Ambie-nominated podcast that blends science and soul to help you cope better with stress, anxiety, and depression. It's hosted by integrative psychiatrist Dr. Henry Emmons and holistic mental health researcher Dr. Aimee Prasek. The podcast is best paired with the Joy Lab App.   Bonus: spread some joy and keep this podcast ad-free by donating (Joy Lab is powered by the nonprofit Pathways North and your donations are tax-deductible)   Full transcript here   Sources and Notes for Our Element of Enoughness: Related Joy Lab Episodes: Ep. 223: Breaking Free From Pathological Productivity  Ep. 206: Time Poverty & Busyness: Too Busy to Be Well  Ep. 201: Balance Perfectionism & Do-Too-Muchism Bellam, S., Curran, T., Hill, A. P., & Stoeber, J. (2025). Perfectionism and work performance: A meta-analysis. https://doi.org/10.1111/joop.12570 Carver, C. S., Lawrence, J. W., & Scheier, M. F. (1999). Self-discrepancies and affect: Incorporating the role of feared selves. https://doi.org/10.1177/0146167299025007002  Crocker, J., & Park, L. E. (2004). The costly pursuit of self-esteem. https://doi.org/10.1037/0033-2909.131.3.392  Crocker, J., & Park, L. E. (2004). Reaping the benefits of pursuing self-esteem without the costs? Reply to Schmuck and Sheldon (2004), Sheldon et al. (2004), Pyszczynski et al. (2004), and Kernis (2004). https://doi.org/10.1037/0033-2909.130.3.430 Crocker, J., Karpinski, A., Quinn, D. M., & Chase, S. K. (2003). When grades determine self-worth: Consequences of contingent self-worth for male and female engineering and psychology majors. https://doi.org/10.1037/0022-3514.85.3.507 Crocker, J., & Wolfe, C. T. (2001). Contingencies of self-worth. https://doi.org/10.1037/0033-295X.108.3.593 Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2004). Avoiding death or engaging life as accounts of meaning and culture: Comment on Pyszczynski et al. (2004). https://doi.org/10.1037/0033-2909.130.3.473 Freudenberger, H. J. (1974). Staff burn-out. Journal of Social Issues, 30(1), 159–165. https://doi.org/10.1111/j.1540-4560.1974.tb00706.x  Harari, D., Swider, B. W., Bujold Steed, L., & Breidenthal, A. P. (2018). Is perfect good? A meta-analysis of perfectionism in the workplace. https://doi.org/10.1037/apl0000324 Hewitt, P. L., & Flett, G. L. (1991). Perfectionism in the self and social contexts: Conceptualization, assessment, and association with psychopathology. https://doi.org/10.1037/0022-3514.60.3.456 Higgins, E. T. (1987). Self-discrepancy: A theory relating self and affect. https://doi.org/10.1037/0033-295X.94.3.319 Joseph, S., & Linley, P. A. (2005). Positive adjustment to threatening events: An organismic valuing theory of growth through adversity. https://doi.org/10.1037/1089-2680.9.3.262 Kernis, M. H. (2005). Measuring self-esteem in context: The importance of stability of self-esteem in psychological functioning. https://doi.org/10.1111/j.1467-6494.2005.00359.x Kirkpatrick, L. A., & Ellis, B. J. (2001). An evolutionary-psychological approach to self-esteem: Multiple domains and multiple functions. In G. J. O. Fletcher & M. S. Clark (Eds.), Blackwell handbook of social psychology: Interpersonal processes (pp. 411–436). Blackwell. Leary, M. R. (2000). Sociometer theory and the pursuit of relational value: Getting to the root of self-esteem. https://doi.org/10.1080/14792772043000045  Maslach, C. (1981). The measurement of experienced burnout. https://doi.org/10.1002/job.4030020205   Park, L. E., & Crocker, J. (2005). Attachment styles and contingencies of self-worth. https://doi.org/10.1177/0146167205277030 Pyszczynski, T., Greenberg, J., Solomon, S., Arndt, J., & Schimel, J. (2004). Why do people need self-esteem? https://doi.org/10.1037/0033-2909.130.3.435 Schaufeli, W. B., Leiter, M. P., & Maslach, C. (2009). Burnout: 35 years of research and practice. https://doi.org/10.1108/13620430910966406  Sonnetag, S., & Fritz, C. (2014). Recovery from job stress: The stressor-detachment model as an integrative framework. https://doi.org/10.1002/job.1924 Tricia Hersey's website Lynn Twist's Book: The Soul of Money   Questions this episode was made for: Q: Why do I feel guilty or anxious when I'm not being productive, even when I know I need a break? A: We are naturally wired to engage and do, and then we layer on extra expectations, perfectionism, and the belief that our worth is tied to visible busyness. It's essential to first bring awareness to what's driving us to do more than enough. This episode offers strategies for that mindful awareness and ways to come back into more balance.     Q: Is burnout really just about working too many hours, or is there something deeper going on? A: Dr. Christina Maslach's six-factor burnout model shows that most of what drives burnout has nothing to do with logged hours. Lack of control, insufficient rewards, breakdown of community, absence of fairness, and value conflicts are additional factors. This episode explains how we have to look at the big picture (rather than just blaming ourselves) to create real change.     Key moments: [00:00] Welcome — Enoughness Ep 3: doing enough [00:30] The two-week vacation thought experiment: what comes up in your body when you imagine truly stepping away? [01:00] Itching to check email just in case, guilt about doing nothing, loss without a to-do list — all very normal, and worth examining [01:30] We are already wired to do enough — the pressure to do more is something we layer on top of that natural drive [02:00] We attach our doing to our worth, and to what others can see: always busy, always achieving, always on [03:00] Henry: email changed everything — from 9-to-5 availability to always-on; the inbox that empties for 10 minutes and then refills [04:30] Text messaging took it further — the expected response speed keeps accelerating. The result: a state of constant alertness, constantly scanning for something important, hard to resist the impulse to check [05:30] We've trained ourselves to react immediately to the relentless drumbeat of more — mindfulness emphasizes being over doing, but there's so much pulling against it [06:30] 150 years ago, news took weeks to cross the country by horse, ship, or foot — always-on is entirely new territory for our nervous systems. We apologize for a three-day email delay — when it would have taken six weeks round-trip to even get the apology back [07:30] Recap of Hewitt and Flett's three perfectionism types; self-oriented perfectionism connects most directly to "doing enough" [08:00] Even self-oriented perfectionism doesn't operate in a vacuum — we write stories about how others are judging our response times [09:30] Henry: perfectionism usually starts in childhood — good report card means a parent is proud; fitting in becomes the price of admission to belonging; We internalize: "I am worthy if I accomplish enough; if I perform well enough; if I don't fail" [10:30] Perfectionism is a losing game because the standard always moves — there's always another rung on the ladder [11:00] Did high achievers get there because of perfectionism? The evidence says they likely got there in spite of it [11:30] 2018 meta-analysis: "Is Perfect Good?" — teases apart excellence-seeking vs. failure-avoiding perfectionism [12:00] Excellence-seeking: weak, inconsistent relationship with performance — small effect with many disclaimers [12:30] Failure-avoiding: did not predict improvements in performance; 2025 Bellam et al. meta-analysis: overall relationship inconclusive [13:00] What perfectionism does predict: moderate-to-large associations with anxiety, depression, and burnout [13:30] You can strive for greatness, have high expectations, work really hard — and that is very different from believing your worth is at stake if you don't hit perfect [14:00] Henry: perfectionism predicts suffering, not performance — reviewing your work at midnight for the third time out of terror is not diligence; it's hurting yourself [14:30] Aimee: doing enough is enough — this is not about shirking responsibility; personal drive and responsibility can exist without perfectionism [15:30] Dr. Christina Maslach's six factors of burnout: work overload, lack of control, insufficient rewards, breakdown of community, absence of fairness, value conflicts [16:00] Most of burnout has nothing to do with logged hours — the other five factors point to things much deeper [16:30] The canary-in-a-coal-mine analogy: if the bird stops singing, it's not because the bird isn't resilient enough; it's a sign something is wrong with the mine [17:00] We are the canaries — and we need to ask: what is happening in the mine? Does it ignore the conditions and just tell you to fly faster? [17:30] The most toxic mines are built from feelings of not being enough — and some of those mines were built for us and we're expected to fly in them anyway [18:30] Henry: the canary doesn't belong in a coal mine; we've built a toxic personal mine where worth is entirely dependent on what we produce or achieve [19:00] The solution isn't to make yourself stronger or tougher — it's to change the mine, or get out of it [19:30] Psychological detachment: Sonnentag and Fritz research — people who mentally detach during off-hours report less exhaustion and more energy the next day [20:00] Being physically home but mentally rehearsing tomorrow's problems means you don't get restored the same way — the Experiment will work with this [20:30] Rest is your right and your biological need — in a culture of side hustles, grindsets, and constant optimization, it is essential [21:00] Tricia Hersey, "The Nap Bishop": "Rest is resistance" — it's what will fight some of those toxic mines [21:30] Henry: choosing to rest is choosing to say "my worth isn't measured by what I produce; I'm enough even when I'm doing nothing" [21:45] "Sometimes I sits and think, and sometimes I just sits" — sometimes putting it in simple terms is exactly what's needed [22:00] Head to JoyLab.coach to access the Experiments — this week's works on psychological detachment and sitting [22:30] Closing wisdom from Tricia Hersey: "Rest is not a reward or luxury reserved for those who make a certain amount of money. Rest is a right. Rest is our divine right, and no capitalist agenda can have access to it."   If you enjoyed this episode, please rate and review us wherever you listen to your favorite podcasts!    Please remember that this content is for informational and educational purposes only. It is not intended to provide medical advice and is not a replacement for advice and treatment from a medical professional. Please consult your doctor or other qualified health professional before beginning any diet change, supplement, or lifestyle program. Please see our terms for more information. If you or someone you know is struggling or in crisis, help is available. Call the NAMI HelpLine: 1-800-950-6264 available Monday through Friday, 10 a.m. – 10 p.m., ET. OR text "HelpLine" to 62640 or email NAMI at helpline@nami.org. Visit NAMI for more. You can also call or text SAMHSA at 988 or chat 988lifeline.org. Find more mental health resources here. 

Cette semaine on reçoit Chloé Courtemanche, la co-fondatrice du 100 KM d'Espoir, le plus gros backyard jamais organisé au Québec : 633 coureurs, 20 heures, 164 370 $ remis à Leucan pour une première édition. On décortique son parcours sportif, mais surtout ce qui se passe dans sa tête : comment elle est passée de « je détestais courir longtemps » à un demi Ironman en 5h35 sans jamais suivre un plan d'entraînement strict, ce qu'elle fait concrètement quand un défi lui paraît trop gros, et comment elle s'est bâti un cercle social sportif qui la tire vers le haut.On lit aussi son approche à travers ce que la science dit de la motivation : pourquoi le fait de s'entraîner uniquement quand elle en a envie n'est pas un manque de discipline mais de la motivation autonome, pourquoi découper un 1,9 km de nage en « je rentre dans l'eau » augmente réellement la probabilité de passer à l'action, et ce que son entourage vient jouer là-dedans. Suivre ChloéInstagram : https://www.instagram.com/chloe_courtemanche/TikTok : https://www.tiktok.com/@chloe_courtemancheVlogs de la famille Courtemanche sur YouTube : https://youtu.be/owubLQG5F1Q?si=-KZs9DHNz4G1SuA7Référence :Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being. American Psychologist, 55(1), 68-78.

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:După cel de-Al Doilea Război Mondial, ordinea internațională s-a construit pe ideea că relațiile dintre state trebuie guvernate de reguli și nu de forță. Tot mai adesea însă vedem războaie de agresiune, amenințări militare și tratate internaționale care sînt ignorate ori denunțate. Ce se întîmplă cînd regulile sînt încălcate de cei atît de puternici încît nu pot fi sancționați? Și ce relevanță mai au instituții precum Organizația Națiunilor Unite, care intră în blocaj în fața unor crize pe care ar trebui să le gestioneze? În 8 septembrie se deschide la New York cea de-a 81-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. Vorbim despre criza dreptului internațional și despre raportul dintre forță și reguli. Invitata noastră este Liliana Popescu, prof. univ. dr. la Facultatea de Științe Politice a SNSPA.Organizația Națiunilor Unite a fost înființată după cel de-Al Doilea Război Mondial cu scopul de a menține pacea și securitatea la nivel mondial. În prezent organizația numără peste 190 de state membre. Care sînt principiile pe care s-a fondat această organizație internațională atunci, în primii ani de după război?Liliana Popescu: „Organizația Națiunilor Unite a fost gîndită în temeiul unor principii liberale. Şi acest lucru este reflectat în Carta ONU și în Declarația drepturilor omului, care a fost adoptată la scurt timp după înființarea organizației. Lucrul ăsta este foarte important pentru că principiile liberale merg pe ideea că pacea este cea firească și războiul este anormal. Războiul este, să spunem, un defect al umanității sau al comportamentului diverselor societăți. Obiectivul organizației este menținerea păcii și a securității. Și acest lucru, conform Cartei ONU, se realizează în primul rînd prin respectarea suveranității statelor și a egalității în suveranitate. În ciuda faptului că statele sînt foarte diferite ca mărime, ca putere. Sigur că aici, de-a lungul deceniilor, s-au dezvoltat o serie de contradicții. De pildă, la nivelul ONU a fost adoptată Declarația drepturilor omului. Or sînt unele aspecte care țin de dreptul intern. Sigur că printre principiile ONU este menționat faptul că statele trebuie să se abțină de la utilizarea forței în relațiile internaționale, de la a ataca state suverane. Dar dacă ne uităm la istoria ultimilor 81 de ani, vedem că s-au produs diverse încălcări ale acestor principii și ale dreptului internațional.”În ce măsură reușește ONU să apere unul dintre obiectivele sale principale: respectarea drepturilor omului peste tot în lume?Liliana Popescu: „Organizația Națiunilor Unite și funcționarea ei depind de voința statelor membre. ONU nu este o entitate supraordonată, nu e un guvern mondial care să aibă niște puteri de aplicare a dreptului care se referă la drepturile omului, are puteri limitate. Puterea sa se oprește la granițele statelor, deși aici sînt multe de discutat. De pildă, în timpul Primăverii Arabe, situația din Libia era extraordinar de dificilă pentru că regimul Gaddafi a acționat împotriva propriilor săi cetățeni la o scară foarte mare. Şi acea situație a condus la dezvoltarea dreptului internațional prin adoptarea unui nou principiu: responsabilitatea de a proteja, responsabilitatea colectivă, internațională de a proteja civilii dintr-o anumită țară. Există un precedent în care decidenții de la nivelul ONU nu au acționat suficient de devreme. E vorba de genocidul din Rwanda. În timpul genocidului s-a luat decizia ca ONU să intervină, dar era deja foarte tîrziu. Este o pată pe reputația organizației, pentru că oamenii aceia au murit din lipsa unei intervenții la timp.”În ultimii ani au fost încălcate mai multe tratate de drept internațional. Cîteva exemple: în 2014, Federația Rusă a ocupat Crimeea, teritoriu ucrainean, fapt denunțat drept ilegal de către ONU, care condamnă şi abuzurile și încălcările drepturilor omului în acest spațiu. Invazia rusă în Ucraina din 2022 reprezintă o încălcare a Cartei ONU și a dreptului internațional. O comisie ONU a concluzionat că Israelul comite crime de război și împotriva umanității în Gaza. Ce putere, ce relevanță au aceste constatări ale ONU în plin război?Liliana Popescu: „În primul rînd să remarcăm faptul că aceste condamnări nu au avut loc la nivelul Consiliului de Securitate sau mult prea puțin, pentru că din Consiliul de Securitate face parte ca membru permanent Rusia. Nu e prima oară cînd a fost încălcat dreptul internațional – s-a întîmplat încă din perioada războiului din Coreea. Sigur, această situație ne privește pe noi în modul cel mai direct pentru că sîntem vecini cu Ucraina. La nivelul Adunării Generale, majoritatea statelor, de-a lungul ultimilor ani, au fost favorabile Ucrainei. Dar au fost unele rezoluții pentru care inclusiv Statele Unite s-au abținut sau nu au votat. Lucrurile sînt foarte schimbătoare și într-adevăr există tendința de a fi folosită mult forța, în loc să apreciem existența acestui for în care se poate discuta și se poate încerca rezolvarea unor conflicte. Dar, cînd e vorba de Rusia și intervenția în Ucraina, dacă ascultați discursul lui Putin, veți vedea că din punctul lui de vedere Ucraina nu este suverană, deci el neagă suveranitatea Ucrainei deși Ucraina este membru de drept și de fapt al Organizației Naționale Unite, recunoscut de toate celelalte. Deci aici vorbim nu numai despre drept internațional ci şi despre unele state care sînt conduse de dictatori, în mod autoritar, care decid și au puterea să atace, să facă toate mizeriile pe care le face Rusia în Ucraina.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural 

Mulțumim că ne ascultați. Părerea voastră contează pentru noi. Ne puteți scrie aici:Emisarii președintelui american Donald Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, s-au întîlnit sîmbătă la Moscova cu Vladimir Putin şi duminică au vorbit la Kiev cu Volodimir Zelenski, într-o încercare de a obține reluarea negocierile pentru pace în Ucraina. Cu ce se întorc în America emisarii lui Trump după aceste vizite? Care sînt perspectivele pentru Ucraina? I-am întrebat pe istoricul Cosmin Popa, specialist în spațiul ex-sovietic, şi pe politologul Marin Gherman, directorul Institutului de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți, lector la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Cosmin Popa: „Greu de spus cu ce se-ntorc la Washington emisarii lui Trump după aceste vizite, pentru că în momentul de față interesul Rusiei este doar acela de a simula interesul pentru negocieri și de a obține de la administrația americană o întîlnire care să-l repună pe Putin în lumina reflectoarelor și să-i confere o aură de frecventabilitate internațională. (...) Pe de altă parte, toată lumea se fereşte de un elefant din cameră: ideea credibilităţii Americii. De fapt, America nu are o credibilitate autentică de mediator în acest conflict. Pentru că pînă acum, poziţiile administraţiei Trump i-au fost mai degrabă favorabile, indirect sau direct, lui Putin. Aşa se explică prezenţa la Kiev, în timpul acestor negocieri, a unor consilieri importanţi ai liderilor Germaniei, Poloniei, Franţei şi Marii Britanii. (...) Dincolo de faptul că Statele Unite nu sînt credibile în această discuție, mai e ceva: au foarte puține pîrghii de influență și de presiune asupra Rusiei.”Ce urmărește Vladimir Putin prin reluarea contactelor cu Washingtonul? Un acord care să încheie războiul sau încearcă doar să legitimeze cîștigurile teritoriale de pînă acum ale Federației Ruse?Marin Gherman: „Rusia participă la aceste discuții pur și simplu cu scopul de a mima un proces de pace. Putin în acest moment nu își dorește să oprească războiul sub nici o formă, Rusia nu este de acord cu un armistiţiu, nici nu își dorește să legitimeze ceva. Este o încercare de a transforma mecanismul discuțiilor într-o formă de a continua războiul. E un paradox: aceste negocieri – care nu sînt de fapt negocieri, ci niște întîlniri cu fiecare dintre părți – îl ajută pe Putin să continue războiul. Este un mecanism folosit din ce în ce mai mult, din ce în ce mai des. Apar acești doi eroi ai administrației Trump, se întîlnesc, discută ceva, au ajuns în premieră la Kiev și Kievul este nevoit să joace acest dans, să-i implice în această horă. La Kiev – am urmărit astăzi majoritatea reacțiilor specialiștilor de acolo –, lumea vede foarte clar lucrurile, toată lumea știe că aceste întîlniri nu vor avea nici un rezultat, toată lumea este conștientă de faptul că războiul intră în faza de iarnă și Rusia nu-l va opri. Însă toți zîmbesc frumos, încearcă să nu-i supere pe americani, pentru că nu este bine să-i supărăm pe americani: mai e nevoie de un Patriot, mai e nevoie de un dialog cu Statele Unite ale Americii. Iar din partea Rusiei, Putin crede că poate să fie relaxate sancțiunile americane împotriva Rusiei, Putin mai crede că datorită acestui ping-pong discursiv, poate prin niște artificii narative, se va obține o repoziționare și o oboseală în Statele Unite ale Americii. Deci e mai mult de cîștigat de partea rusă decît de partea ucraineană în urma acestor discuții mimate.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Send us Fan MailThis week I want to talk about something I've been sitting with: eyes on your plate, eyes on your lane. I was actually writing these notes when I found out Dolly Parton had passed away, and it sent me into a whole reflection on boundaries — how easy it is to want to fix people, to give unsolicited advice about their food, their choices, their life, even when we mean well. I'm sharing what almost thirty years in leadership, addiction training, and life coaching have taught me about staying in your own lane, what real support looks like when someone you love is struggling with serious addiction, and why doing the wellness work for yourself is the most powerful thing you can offer someone else. If you've ever gotten advice nobody asked for — or caught yourself giving it — this episode is for you. Citations●     Dolly Parton tribute reference — NPR, "Dolly Parton, one of country music's most singular performers, has died at age 80" (Aug. 25, 2026) — https://www.npr.org/2026/08/25/nx-s1-3650175/dolly-parton-obituary ●     Additional source — The Washington Post, "Dolly Parton, country music singer and cultural icon, dies at 80" (Aug. 25, 2026) — https://www.washingtonpost.com/obituaries/2026/08/25/dolly-parton-country-music-singer-cultural-icon-dies-80/ ●     Film references mentioned: Steel Magnolias (1989) and 9 to 5 (1980) ●     Weight stigma & unsolicited comments about food or weight — Rebecca M. Puhl, PhD (UConn Rudd Center for Food Policy and Health), "Weight Stigma and Barriers to Effective Obesity Care," Gastroenterology Clinics of North America (2023) — https://uconnruddcenter.org/wp-content/uploads/sites/2909/2023/05/2023-Puhl-Gastroeneterol-Clin-N-Am.pdf ●     Supporting research — Levinson, J. A., et al., "A Systematic Review of Weight Stigma and Disordered Eating Cognitions and Behaviors," Body Image (2024) — https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11180546/ ●     Psychological reactance (why unsolicited advice can backfire) — Brehm, J. W., A Theory of Psychological Reactance, New York: Academic Press (1966) — https://search.worldcat.org/title/A-theory-of-psychological-reactance/oclc/565301131 ●     Self-determination theory / autonomy and lasting behavior change — Ng, J. Y. Y., Ntoumanis, N., Thøgersen-Ntoumani, C., Deci, E. L., Ryan, R. M., Duda, J. L., & Williams, G. C., "Self-Determination Theory Applied to Health Contexts: A Meta-Analysis," Perspectives on Psychological Science (2012) — https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/1745691612447309 ●     Closing vignette ("the two monks and the river") — traditionally titled "Muddy Road," attributed to Zen teachers Tanzan and Ekido, retold in Paul Reps & Nyogen Senzaki, Zen Flesh, Zen Bones: A Collection of Zen and Pre-Zen Writings (1957) — https://www.goodreads.com/quotes/488121-14-muddy-road-tanzan-and-ekido-were-once-traveling-togetherLet's go, let's get it done.Get more information at: http://projectweightloss.org

Po dvou letech rozbalilo v uherskohradišťském parku v rámci LFŠ svůj stánek trio komediantů. Pochybný žertýř Aleš Stuchlý, amatérský šašek Vít Schmarc a potulný žongléř a muzikus Filip Černý rozlili do papírových kelímků dvě deci kaligrafické tuše a pozvali k posezení ve Stanu Českého rozhlasu trojici hostů.

It's easy to feel like you don't have enough; it's the message we constantly receive through media and advertisements. It's the message that once you have this thing, or make this much, then you will be happy... all of your dreams will come true! The truth is actually the opposite as this kind of grasping for more is associated with mood problems, anxiety, and stress.  We'll dig into this trap of "having enough" and how we can break free from it and embrace our enoughness.  About: The Joy Lab Podcast is an Ambie-nominated podcast that blends science and soul to help you cope better with stress, anxiety, and depression. It's hosted by integrative psychiatrist Dr. Henry Emmons and holistic mental health researcher Dr. Aimee Prasek. The podcast is best paired with the Joy Lab App.   Bonus: spread some joy and keep this podcast ad-free by donating (Joy Lab is powered by the nonprofit Pathways North and your donations are tax-deductible).   Listen & follow the Joy Lab Podcast on your favorite listening app: Spotify | Apple | YouTube   Full transcript   Sources and Notes for Our Element of Enoughness: Related Joy Lab Episodes:   Ep. 236: The Power of Good Enough Parenting & Calling Out Our Moms Our Grief series starts here: Ep. 252: The Grief of What Should Have Been & The Loss of Not Being Truly Seen (Grief Recovery & Healing Series part 5) More on Savoring:   Ep. 44: Savoring Your Past Without Ruminating or Romanticizing Ep. 45: Mindfulness, Savoring the Present Moment, & Overcoming FOBO (it's kinda like FOMO) Ep. 46: Savoring the Future: A Refreshing Skill to Boost Mood & Help Navigate Depression Ep. 47: Mindsets & Mental Health: How Thoughts About Yourself & The World Impact Your Wellbeing Ep. 197: How Savoring Shifts Your Mood, Mindset, & Behaviors Ep. 198: Unfractured Focus: Mastering the Art of Savoring in a Distracted World Our Authenticity series starts here: Ep. 216: Unmasking Your True Self: Exploring Authenticity and Awe Ep. 268: Humility Can Be Stressful... But Worth It for Mental Health Ep. 273: How to Build Confidence (When You Don't Feel Confident Yet)  Bellam, S., Curran, T., Hill, A. P., & Stoeber, J. (2025). Perfectionism and work performance: A meta-analysis. https://doi.org/10.1111/joop.12570 Carver, C. S., Lawrence, J. W., & Scheier, M. F. (1999). Self-discrepancies and affect: Incorporating the role of feared selves. https://doi.org/10.1177/0146167299025007002  Crocker, J., & Park, L. E. (2004). The costly pursuit of self-esteem. https://doi.org/10.1037/0033-2909.131.3.392  Crocker, J., & Park, L. E. (2004). Reaping the benefits of pursuing self-esteem without the costs? Reply to Schmuck and Sheldon (2004), Sheldon et al. (2004), Pyszczynski et al. (2004), and Kernis (2004). https://doi.org/10.1037/0033-2909.130.3.430 Crocker, J., Karpinski, A., Quinn, D. M., & Chase, S. K. (2003). When grades determine self-worth: Consequences of contingent self-worth for male and female engineering and psychology majors. https://doi.org/10.1037/0022-3514.85.3.507 Crocker, J., & Wolfe, C. T. (2001). Contingencies of self-worth. https://doi.org/10.1037/0033-295X.108.3.593 Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2004). Avoiding death or engaging life as accounts of meaning and culture: Comment on Pyszczynski et al. (2004). https://doi.org/10.1037/0033-2909.130.3.473 Freudenberger, H. J. (1974). Staff burn-out. Journal of Social Issues, 30(1), 159–165. https://doi.org/10.1111/j.1540-4560.1974.tb00706.x  Harari, D., Swider, B. W., Bujold Steed, L., & Breidenthal, A. P. (2018). Is perfect good? A meta-analysis of perfectionism in the workplace. https://doi.org/10.1037/apl0000324 Hewitt, P. L., & Flett, G. L. (1991). Perfectionism in the self and social contexts: Conceptualization, assessment, and association with psychopathology. https://doi.org/10.1037/0022-3514.60.3.456 Higgins, E. T. (1987). Self-discrepancy: A theory relating self and affect. https://doi.org/10.1037/0033-295X.94.3.319 Joseph, S., & Linley, P. A. (2005). Positive adjustment to threatening events: An organismic valuing theory of growth through adversity. https://doi.org/10.1037/1089-2680.9.3.262 Kernis, M. H. (2005). Measuring self-esteem in context: The importance of stability of self-esteem in psychological functioning. https://doi.org/10.1111/j.1467-6494.2005.00359.x Kirkpatrick, L. A., & Ellis, B. J. (2001). An evolutionary-psychological approach to self-esteem: Multiple domains and multiple functions. In G. J. O. Fletcher & M. S. Clark (Eds.), Blackwell handbook of social psychology: Interpersonal processes (pp. 411–436). Blackwell. Leary, M. R. (2000). Sociometer theory and the pursuit of relational value: Getting to the root of self-esteem. https://doi.org/10.1080/14792772043000045  Maslach, C. (1981). The measurement of experienced burnout. https://doi.org/10.1002/job.4030020205   Park, L. E., & Crocker, J. (2005). Attachment styles and contingencies of self-worth. https://doi.org/10.1177/0146167205277030 Pyszczynski, T., Greenberg, J., Solomon, S., Arndt, J., & Schimel, J. (2004). Why do people need self-esteem? https://doi.org/10.1037/0033-2909.130.3.435 Schaufeli, W. B., Leiter, M. P., & Maslach, C. (2009). Burnout: 35 years of research and practice. https://doi.org/10.1108/13620430910966406  Lynn Twist's Book: The Soul of Money   Questions this episode was made for: Q: Why do I keep thinking that getting more money, success, or recognition will finally make me feel okay? And why doesn't it ever work? A: This episode explains the psychology of contingent self-worth and the neuroscience of hedonic adaptation: when you stake your value on external things, the bar always moves, the reward always fades faster than expected, and there is never enough; understanding the mechanism is the first step to stepping off the treadmill.   Q: Someone I love seems to measure their worth entirely by what they have or what they've achieved — how do I understand that, and is there a way out? A: Henry's story of his patient and Aimee's story of her father both illuminate how the having-more strategy develops and why it becomes impervious to reason; this episode also names the false-self as the construction that drives the endless proving, and points to the inner compass that is always there underneath it. The good news is that there is a way out and this series explores those paths to enoughness.    Key moments: [00:00] Welcome — Enoughness part 2: having enough [00:30] Having enough isn't really about the amount — it's the belief that acquiring this much will make the bad feelings go away  [01:00] Conditional acceptance and love: growing up having to produce, perform, or prove before being given love — the untended grief that drives the proving [01:30] Francis Weller: what happens when we aren't born into a village with a full, joyous welcome of our gifts  [02:00] Henry's story: a venture capital executive, clearly depressed, sent to therapy against his will  [04:00] CBT couldn't break through — his thinking was so distorted he was impervious to reason; he clung to the belief that he added no value whatsoever  [05:00] The lesson Henry learned viscerally: it is futile to try to fill a hole in self-worth by accumulating money or anything else we value  [05:30] If you believe external achievement proves your worth, there will never, ever be enough — and what a drain on one's energy and vitality  [06:00] Aimee's father: grew up needing to grasp for more, family lived week to week — so grasping for more was genuinely what they needed to survive  [06:30] AImee Prasek "Money can absolutely buy relief from misery, but it doesn't buy happiness or joy with the same predictability."  [07:00] The neuroscience: dopamine tracks more with anticipation of getting the thing than with actually getting it — the reward at arrival is inconsistent and can be short-lived  [07:30] Most things can be taken away — a shaky foundation if you've built your identity or worth on them  [08:00] Aimee's father attached his worth to signs of success — culture pushes this onto us too  [09:00] His business fell apart and everything came crashing down — Aimee believes his contingent self-worth collapsed with it [09:30] Watching strangers take back the repossessed items — cars, boats, pieces of him; everything he'd staked his value on, gone in a day  [10:30] Henry: a prolonged grieving right there — it's the universal human experience [11:30] Hedonic adaptation, or the hedonic treadmill: big life events shift our mood temporarily, then we return to baseline  [12:30] Like Sisyphus: pushing the same rock up the hill, same outcome every time — all that effort does not create lasting change  [13:30] Hedonic wellbeing (drive toward pleasure, avoidance of pain) vs. eudaimonic wellbeing (meaning, authenticity, self-acceptance, personal growth) — it's not one or the other; you don't have to give up pleasure  [14:30] Socially-prescribed perfectionism added to the mix: contingencies of self-worth + hedonic treadmill + belief that others demand your perfection = perfect storm  [15:00] The belief that you can and should live without pain, full of only pleasure, proving it all the time — and it is just not true  [15:30] Henry: where the false-self gets born — when we learn that our worth is conditional on performance, appearance, or achievement, we hide the real self  [16:00] We construct a version of ourselves we believe will be acceptable, lovable, worthy of belonging — and it is exhausting to maintain  [16:30] Constant vigilance: am I saying the right thing, do I look right, am I achieving enough? Always the fear of being exposed as a fraud  [17:00] The paradox: the more we invest in the false-self, the less we're actually being loved for who we are — and deep down, we know this [17:30] Donald Winnicott's work on the false-self — link in show notes; also: the Authenticity series and the episode on feeling enough as a mom  [18:00] The false-self is like holding up a complex lie — cognitively and physically exhausting  [18:30] The inner compass is always there underneath the false-self — that knowing of our worth is never lost; it's never too late to come back to it  [19:00] Head to your Experiment in the Joy Lab Program to work on having enough; head to JoyLab.coach to access the Experiments [19:00] Closing wisdom from Lynne Twist: "Sufficiency isn't an amount at all. It is an experience, a context we generate, a declaration, a knowing that there is enough, and that we are enough."   If you enjoyed this episode, please rate and review us wherever you listen to your favorite podcasts!    Please remember that this content is for informational and educational purposes only. It is not intended to provide medical advice and is not a replacement for advice and treatment from a medical professional. Please consult your doctor or other qualified health professional before beginning any diet change, supplement, or lifestyle program. Please see our terms for more information. If you or someone you know is struggling or in crisis, help is available. Call the NAMI HelpLine: 1-800-950-6264 available Monday through Friday, 10 a.m. – 10 p.m., ET. OR text "HelpLine" to 62640 or email NAMI at helpline@nami.org. Visit NAMI for more. You can also call or text SAMHSA at 988 or chat 988lifeline.org. Find more mental health resources here. 

Cette semaine, épisode 3 de la mini-série sur les Life's Essential 8 selon l'American Heart Association, on décortique le sommeil. Je vous explique pourquoi connaître les recommandations ne suffit pas à les appliquer, ce que la régularité du sommeil, le stress et l'anxiété viennent y jouer, et quoi faire concrètement quand vous n'arrivez pas à être constant dans vos comportements de sommeil.Formation gratuite : https://www.skool.com/labdelaconstance/aboutEn savoir plus sur notre offre :https://equipeevo.com/evo360Références : Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being. The American psychologist, 55(1), 68–78. https://doi.org/10.1037//0003-066x.55.1.68Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2017). Self-determination theory: Basic psychological needs in motivation, development, and wellness. The Guilford Press. https://doi.org/10.1521/978.14625/28806Status of Cardiovascular Health in US Adults and Children Using the American Heart Association's New “Life's Essential 8” Metrics: Prevalence Estimates From the National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), 2013 Through 2018https://www.heart.org/en/healthy-living/healthy-lifestyle/lifes-essential-8

Experiences with stress, depression, and anxiety are often paired with feelings of not measuring up or that you're not enough. However, feeling that you're lacking in some way is not limited to a mental health diagnosis; these feelings are actually very common and, unfortunately, they make our lives smaller. We're working on our Element of Enoughness in this episode, identifying Enoughness as an inner knowing that you are enough just as you are, with acceptance of where you are at this moment, without giving up on where you're headed. We'll start by identifying some obstacles to that knowing through two powerful research frameworks. The first is Dr. Jennifer Crocker's "contingencies of self-worth." This is the idea that we stake our self-esteem more heavily on certain domains than others, and when we do, our worth rises and falls with our performance in those areas.   The second framework is Drs. Paul Hewitt and Gordon Flett's three typologies of perfectionism: self-oriented (impossible standards for yourself), other-oriented (impossible standards for others), and socially-prescribed (believing others are demanding your perfection). Henry also names the common root for our feelings of not being enough: the fundamental fear of not belonging.  This is the start of our series on Enoughness, so be sure to stick with us for the next episodes as we talk about and gain skills related to having enough, doing enough, knowing enough, and being enough.   About: The Joy Lab Podcast is an Ambie-nominated podcast that blends science and soul to help you cope better with stress, anxiety, and depression. It's hosted by integrative psychiatrist Dr. Henry Emmons and holistic mental health researcher Dr. Aimee Prasek. The podcast is best paired with the Joy Lab App.   Bonus: spread some joy and keep this podcast ad-free by donating (Joy Lab is powered by the nonprofit Pathways North and your donations are tax-deductible).   Full transcript here   Sources and Notes for Our Element of Enoughness: Related Joy Lab Episodes:    Ep. 268: Humility Can Be Stressful... But Worth It for Mental Health  Ep. 273: How to Build Confidence (When You Don't Feel Confident Yet)  Bellam, S., Curran, T., Hill, A. P., & Stoeber, J. (2025). Perfectionism and work performance: A meta-analysis. https://doi.org/10.1111/joop.12570 Carver, C. S., Lawrence, J. W., & Scheier, M. F. (1999). Self-discrepancies and affect: Incorporating the role of feared selves. https://doi.org/10.1177/0146167299025007002  Crocker, J., & Park, L. E. (2004). The costly pursuit of self-esteem. https://doi.org/10.1037/0033-2909.131.3.392  Crocker, J., & Park, L. E. (2004). Reaping the benefits of pursuing self-esteem without the costs? Reply to Schmuck and Sheldon (2004), Sheldon et al. (2004), Pyszczynski et al. (2004), and Kernis (2004). https://doi.org/10.1037/0033-2909.130.3.430 Crocker, J., Karpinski, A., Quinn, D. M., & Chase, S. K. (2003). When grades determine self-worth: Consequences of contingent self-worth for male and female engineering and psychology majors. https://doi.org/10.1037/0022-3514.85.3.507 Crocker, J., & Wolfe, C. T. (2001). Contingencies of self-worth. https://doi.org/10.1037/0033-295X.108.3.593 Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2004). Avoiding death or engaging life as accounts of meaning and culture: Comment on Pyszczynski et al. (2004). https://doi.org/10.1037/0033-2909.130.3.473 Freudenberger, H. J. (1974). Staff burn-out. Journal of Social Issues, 30(1), 159–165. https://doi.org/10.1111/j.1540-4560.1974.tb00706.x  Harari, D., Swider, B. W., Bujold Steed, L., & Breidenthal, A. P. (2018). Is perfect good? A meta-analysis of perfectionism in the workplace. https://doi.org/10.1037/apl0000324 Hewitt, P. L., & Flett, G. L. (1991). Perfectionism in the self and social contexts: Conceptualization, assessment, and association with psychopathology. https://doi.org/10.1037/0022-3514.60.3.456 Higgins, E. T. (1987). Self-discrepancy: A theory relating self and affect. https://doi.org/10.1037/0033-295X.94.3.319 Joseph, S., & Linley, P. A. (2005). Positive adjustment to threatening events: An organismic valuing theory of growth through adversity. https://doi.org/10.1037/1089-2680.9.3.262 Kernis, M. H. (2005). Measuring self-esteem in context: The importance of stability of self-esteem in psychological functioning. https://doi.org/10.1111/j.1467-6494.2005.00359.x Kirkpatrick, L. A., & Ellis, B. J. (2001). An evolutionary-psychological approach to self-esteem: Multiple domains and multiple functions. In G. J. O. Fletcher & M. S. Clark (Eds.), Blackwell handbook of social psychology: Interpersonal processes (pp. 411–436). Blackwell. Leary, M. R. (2000). Sociometer theory and the pursuit of relational value: Getting to the root of self-esteem. https://doi.org/10.1080/14792772043000045  Maslach, C. (1981). The measurement of experienced burnout. https://doi.org/10.1002/job.4030020205   Park, L. E., & Crocker, J. (2005). Attachment styles and contingencies of self-worth. https://doi.org/10.1177/0146167205277030 Pyszczynski, T., Greenberg, J., Solomon, S., Arndt, J., & Schimel, J. (2004). Why do people need self-esteem? https://doi.org/10.1037/0033-2909.130.3.435 Schaufeli, W. B., Leiter, M. P., & Maslach, C. (2009). Burnout: 35 years of research and practice. https://doi.org/10.1108/13620430910966406    Questions this episode was made for: Q: What does "you are enough" actually mean? Isn't that just an excuse to stop growing? A: Enoughness, as Joy Lab defines it, is the inner knowing that you are enough just as you are, with acceptance of where you are, without giving up on where you're headed. Enoughness is distinct from self-esteem (which rises and falls with performance) and is closer to unconditional self-worth; this episode explains the distinction and why believing you are enough actually makes you more open to genuine growth, not less.   Q: Why do I feel so driven to prove myself even when I know it's exhausting and not working? A: That's the contingencies of self-worth in action. When we stake our self-esteem on certain domains, we strive or perform not to learn or grow but to prove our worth; this episode explains the mechanism, its real costs, and why loosening those contingencies is not giving up on goals but can help free yourself from letting outcomes dictate your value.    Key moments: [00:00] Welcome to the brand new Element of Enoughness  [00:30] Opening fact: you are enough — and the Zen teaching Henry loves: "You're perfect as you are, and you could use a little improvement"  [01:00] Aimee's working definition: Enoughness is the inner knowing that you are enough just as you are, with acceptance of where you are, without giving up on where you're headed  [01:30] Contentment spiked with hope — Enoughness is not a ceiling, it's a foundation  [02:00] Why Enoughness is hard to define operationally — but viscerally familiar; we know what having it and lacking it feels like  [03:00] Henry: this topic lives in the conversation around scarcity and abundance — how much is enough is a question we don't give enough thought to  [03:30] Most of us carry on as though we don't have or aren't enough — striving, or feeling bad for what we think we lack  [04:00] The rare person who feels comfortable in their own skin: receives praise but doesn't need it — and stands out for it  [04:30] Four dimensions to explore: having enough, doing enough, knowing enough, and being enough  [06:00] Two key frameworks for the month: contingencies of self-worth (Dr. Jennifer Crocker) and typologies of perfectionism (Drs. Hewitt and Flett) [06:30] Contingencies of self-worth: we don't stake self-esteem equally on everything — certain domains carry more of our worth  [07:00] Three key claims: contingencies motivate where we put attention and effort; they influence how we react in those domains; they can lead to fragile self-esteem linked to higher depression and anxiety  [07:30] Contingencies turn "I feel good about myself" into "I feel good about myself if..."  [08:00] Crocker's college student study: students who tied self-worth to academic performance studied more hours — but extra studying did NOT predict a higher GPA  [08:30] They were studying to prove worth, not to learn — and reported more conflict, more academic struggle, more dissatisfaction by end of freshman year  [09:30] Key takeaway: you can be motivated to do well without attaching self-worth to the outcome — that's actually the more effective route  [10:00] Loosening contingencies isn't surrendering goals — it's refusing to let outcomes or others' judgments dictate your value  [10:30] Henry: inadequacy is closer to the truth than insecurity — the belief that we're not enough permeates almost everything  [11:00] Buddhist psychology: grasping — endless grasping — as the manifestation of not-enoughness  [11:30] No matter how much we get of the thing we think will fill us up, it doesn't last — this tragic gap drives anxiety and depression  [12:30] Aimee: feeling inadequate shakes our sense of security and safety — evolutionary roots, we need the group to survive  [13:00] Important distinction: self-esteem (rises and falls with performance), fragile self-esteem (staked on outcomes we grasp onto), and self-worth (intrinsic, not performance-dependent)  [14:00] Baumeister's challenge to the self-esteem movement of the '80s and '90s — hollow self-esteem building is at best unsubstantiated, potentially harmful  [14:30] Baumeister and Vohs, "Narcissism as Addiction to Esteem": chasing self-esteem through reality-detached praise creates a dopamine-like loop — feels good briefly, drops quickly, tolerance builds, need more and more  [15:30] The addiction pattern: constantly chasing the next hollow boost, convinced it'll finally hold — and it never does [16:30] Henry: why do we give our lifeblood chasing what we know deep down won't give us what we want?  [17:00] The fundamental human drive: to belong — to be seen, appreciated, cared about — once basic biological needs are met  [17:30] The tension: deep need to belong vs. the illusion that we are separate and must go it alone  [18:00] Neuroscience of belonging: newly born neurons immediately extend to connect with others — if insufficiently connected, they shrivel and die; same for us  [19:00] Introduction of perfectionism typologies from Drs. Paul Hewitt and Gordon Flett  [19:30] Type 1 — Self-oriented: punishing standards for yourself, intense drive to be perfect and avoid failure  [19:45] Type 2 — Other-oriented: same rigid standards applied to others — hard on relationships, linked to more loneliness  [20:00] Type 3 — Socially-prescribed: believing others are demanding your perfection and will judge you if you fail — most linked to depression, hopelessness, and possibly suicidal ideation  [21:00] Henry: socially-prescribed perfectionism feels like the loneliest of the three — you're playing by rules you didn't design, trapped in a system you didn't agree to  [21:30] All three stem from the same root: the fundamental fear of not being enough, of not belonging  [22:00] Self-oriented: "If I'm not perfect, I'm not worthy of belonging" — attacking yourself to earn your own permission to exist  [22:30] Other-oriented: projecting the fear outward — demanding others meet standards because that's what you believe it takes to matter  [23:00] Socially-prescribed: the loneliest — responding to what you believe the world demands, even though that belief deserves to be questioned  [23:30] Most of us carry all three — when we can name these patterns, we have a choice; we can loosen the grip  [24:00] Aimee: all of these types come from a good place — wanting to matter, wanting others to matter — it's driven by a desire for connection  [25:00] Pushback addressed: will believing you're enough make you lazy, entitled, or narcissistic? No — Enoughness is not the same as self-esteem  [25:30] Enoughness is a neutral, solid ground — you can feel bad about a mistake and still feel like enough as a person  [26:00] When you feel like enough: you can take criticism without your value collapsing; apologize without self-destruction; make mistakes and still belong  [27:00] Joy Lab Program Experiment for Enoughness — head to JoyLab.coach  [27:30] This is a collective experiment — to feel like enough, we have to offer that to others  [28:00] Closing wisdom from Lao-Tzu: "When you are content to be simply yourself and don't compare or compete, everyone will respect you."   If you enjoyed this episode, please rate and review us wherever you listen to your favorite podcasts!    Please remember that this content is for informational and educational purposes only. It is not intended to provide medical advice and is not a replacement for advice and treatment from a medical professional. Please consult your doctor or other qualified health professional before beginning any diet change, supplement, or lifestyle program. Please see our terms for more information. If you or someone you know is struggling or in crisis, help is available. Call the NAMI HelpLine: 1-800-950-6264 available Monday through Friday, 10 a.m. – 10 p.m., ET. OR text "HelpLine" to 62640 or email NAMI at helpline@nami.org. Visit NAMI for more. You can also call or text SAMHSA at 988 or chat 988lifeline.org. Find more mental health resources here. 

Therefore, if anyone is in Christ, he is a new creation; old things have passed away; behold, all things have become new. 2Corinthians 5:17 Preceding messages: To Live Is Christ | https://youtu.be/2II4p0fNdIQ We Have What Is Not Common To Man | https://youtu.be/njQC-bO56Lc What Do You See? | https://youtu.be/cah_DvbEUYc DominionSonship.com

When a teacher in South Carolina hit 86% on a goal she had set for herself, her school moved off the state's lowest-performing list and the state department called to ask how she had done it. In this episode, Jim Knight, founder of the Instructional Coaching Group and the person who coined the term "instructional coaching", explains why that result had almost nothing to do with the teaching strategy involved. Jim has spent thirty years researching professional learning at the University of Kansas Center for Research on Learning, and he brings that research to a frank conversation about why so much well-meaning coaching quietly deprofessionalises the very teachers it is meant to support.You'll learn why Jim treats every coaching relationship as a partnership rather than an instruction, and why even experienced, well-intentioned leaders can slide into telling without noticing they are doing it. Jim walks Shane through the four conversations that move a teacher from watching video of their own classroom to setting a measurable, student-focused goal, using a real example of a teacher whose exit-ticket scores climbed once she and her coach chose cooperative learning strategies together. Along the way, he explains why Richard Boyatzis describes bad goal-setting as being a "helpful bully", and why the satisfaction of giving advice is not the same thing as doing right by the people you lead. If you have ever wondered whether your instinct to fix things for your staff is helping them or holding them back, this conversation offers a clear, research-backed alternative.Resources & Links Mentioned:Jim Knight's Instructional Coaching GroupJim Knight on LinkedInJim Knight's books, including Instructional Coaching and The Impact CycleCoaching Conversations podcast with Jim KnightDaniel Pink's "Drive"Self-determination theory (Deci and Ryan)Miller and Rollnick's work on motivational interviewingMichael Bungay Stanier's "The Coaching Habit"Bryan Goodwin and McREL's "The New Classroom Instruction That Works"Marzano's "Classroom Instruction That Works" (McREL)Spencer Kagan's cooperative learning structuresLearning Forward (formerly the National Staff Development Council)Episode PartnersInternational Curriculum AssociationSisiJoin Shane's Intensive Leadership Programme at educationleaders.co/intensiveShane Leaning, an organisational coach based in Shanghai, supports school leaders globally. Passionate about empowment, he is the author of the best-selling 'Change Starts Here.' Shane is a leading educational voice in the UK, Asia and around the world.You can find Shane on LinkedIn and Bluesky. or shaneleaning.com Hosted on Acast. See acast.com/privacy for more information.

For to me, to live is Christ, and to die is gain. Philippians 1:21 DominionSonship.com

Cette semaine : MINI-SÉRIE épisode 2, je décortique l'activité physique, le deuxième des huit facteurs identifiés par l'American Heart Association pour prévenir les maladies cardiovasculaires. Je vous explique pourquoi connaître les recommandations ne suffit pas, ce que l'autonomie, la compétence et l'affiliation viennent y jouer, et quoi faire concrètement pour les appliquer jour après jour.Formation gratuite : https://www.skool.com/labdelaconstance/aboutEn savoir plus sur notre offre :https://equipeevo.com/evo360Références : Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being. The American psychologist, 55(1), 68–78. https://doi.org/10.1037//0003-066x.55.1.68Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2017). Self-determination theory: Basic psychological needs in motivation, development, and wellness. The Guilford Press. https://doi.org/10.1521/978.14625/28806Status of Cardiovascular Health in US Adults and Children Using the American Heart Association's New “Life's Essential 8” Metrics: Prevalence Estimates From the National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), 2013 Through 2018https://www.heart.org/en/healthy-living/healthy-lifestyle/lifes-essential-8

Therefore let him who thinks he stands take heed lest he fall. No temptation has overtaken you except such as is common to man; but God is faithful, who will not allow you to be tempted beyond what you are able, but with the temptation will also make the way of escape, that you may be able to bear it. 1Corinthians 10:12,13 Preceding message: What Do You See? | https://youtu.be/cah_DvbEUYc DominionSonship.com

World Economic Forum a scos și pe 2026 aceleași estimări ca anul trecut: până în 2030 vom avea, net, cu 77 de milioane mai multe joburi la nivel global. Nu într-o industrie anume, nu într-o geografie anume, ci global, cu tot cu revoluția tehnologică. Da, o parte din joburi dispar complet. Dar apar altele, iar în paralel există spor demografic în afara Europei. Deci nu vorbim de o piață care se golește, ci de una care se rearanjează. Contrastul cu titlurile din presă e violent. Doar în tech, la nivel global, s-au tăiat vreo 140.000 de joburi în prima jumătate a lui 2026, aproximativ 1.000 pe zi. Amazon, Microsoft, Oracle, toate reprezentate și la noi. Iar întrebarea mea a fost fix asta: seamănă cu crizele pe care le-ai mai prins sau e ceva ce n-am mai văzut? Răspunsul Mădălinei: nu e nimic nou, doar motivul e diferit. De fiecare dată a fost un alt vinovat oficial, dar în spate au fost mereu aceleași lucruri, decizii de strategie și rearanjări de fluxuri comerciale ca să se facă mai mulți bani. Multe companii nici măcar nu erau pe pierdere, doar le scăzuse profitul. IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

Cette semaine je décortique l'alimentation, le premier des huit facteurs identifiés par l'American Heart Association pour prévenir les maladies cardiovasculaires. Je vous explique pourquoi connaître les recommandations ne suffit pas, ce que l'autonomie, la compétence et l'affiliation viennent y jouer, et quoi faire concrètement pour les appliquer jour après jour.Formation gratuite : https://www.skool.com/labdelaconstance/aboutEn savoir plus sur notre offre :https://equipeevo.com/evo360Références : Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being. The American psychologist, 55(1), 68–78. https://doi.org/10.1037//0003-066x.55.1.68Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2017). Self-determination theory: Basic psychological needs in motivation, development, and wellness. The Guilford Press. https://doi.org/10.1521/978.14625/28806Status of Cardiovascular Health in US Adults and Children Using the American Heart Association's New “Life's Essential 8” Metrics: Prevalence Estimates From the National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), 2013 Through 2018https://www.heart.org/en/healthy-living/healthy-lifestyle/lifes-essential-8

Then He brought him [Abram] outside and said, “Look now toward heaven, and count the stars if you are able to number them.” And He said to him, “So shall your descendants be.” And he believed in the Lord, and He accounted it to him for righteousness. Genesis 15:5,6 DominionSonship.com

Cette semaine, je reviens en solo pour vous parler de mes vacances, les premières où je me suis senti bien sans avoir besoin de retourner travailler. Je vous explique pourquoi avec le modèle de la passion dualiste de Vallerand : harmonieuse vs obsessive. On discute des trois besoins de base ; développer ses passions dans toutes les sphères de sa vie change tout, même vos comportements santé.Les références scientifiques :Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2017). Self-determination theory: Basic psychological needs in motivation, development, and wellness.Vallerand, R. J., Blanchard, C., Mageau, G. A., Koestner, R., Ratelle, C., Leonard, M., Gagne, M., & Marsolais, J. (2003). Les passions de l'ame: on obsessive and harmonious passion. 

Wer bist du eigentlich, wenn keiner zuschaut, wenn alle Rollen wegfallen und niemand etwas von dir will? Diese Folge ist eine Einladung, nach Hause zu kommen. Zu dir selbst.Viele Menschen funktionieren nach außen perfekt und spüren innerlich, dass sie sich selbst aus den Augen verloren haben. In dieser Folge gehen wir der Frage nach, wie das passiert, warum es uns erschöpft und wie der Weg zurück zu deinem wahren Selbst aussieht.Du erfährst, was die Selbstbestimmungstheorie der Psychologen Edward Deci und Richard Ryan darüber verrät, warum wir uns leer fühlen können, obwohl wir alles richtig machen, warum dein Körper die ehrlichste Stimme auf dem Weg zurück zu dir ist und wie Human Design als Spiegel deiner eigenen Natur wirkt. Am Ende bekommst du einen kleinen Anker für genau die Momente, in denen du dich wieder in fremden Erwartungen verlierst.In dieser Folge geht es um Selbstfindung, Authentizität, das wahre Selbst, Homecoming, Human Design, Nervensystem und die Frage, wer du jenseits aller Rollen wirklich bist.Kapitel:Wer bist du, wenn keiner zuschaut?Wie wir uns selbst verloren haben (Deci und Ryan)Warum dein Körper die Wahrheit kenntHuman Design als Spiegel deiner NaturDein erster Schritt nach HauseDein Zuhause war nie wegWenn dir diese Folge etwas gibt, folge der Show und aktiviere die Glocke, dann verpasst du keine. Neue Folgen jeden Dienstag.Geh tiefer und finde heraus, wer du wirklich bist:Wenn du den Menschen unter all deinen Rollen wirklich kennenlernen willst, beginnt genau hier dein Weg. In Homecoming findest du auf Basis deines Human Design heraus, was der Sinn hinter deiner Existenz ist, was dich erfüllt und wo deine inneren Schmerzpunkte sitzen, die dich bisher von dir selbst getrennt haben. Dein Homecoming, klar und individuell. Hier entlang: https://www.qaura.de/pages/homecomingMehr von mir:Mit Jessica, der Manifestorin und Gründerin von QAURA.Instagram: https://www.instagram.com/die_manifestorin/QAURA und Mentalparfüms: https://www.qaura.de/Impressum: https://www.qaura.de/policies/legal-notice

Are you exhausted as a leader and stuck in a cycle of micromanagement? In this episode of The Coaching Hub, I explore why so many passionate, goal-oriented leaders slip into micromanagement, even when they know it leads to frustration, burnout, and disengagement. Drawing on personal experience and psychological research, I share how the need for control is often driven by a desire to ensure competence and “just get things done,” especially under pressure.Relying on micromanagement to close competence gaps backfires, crushing autonomy, trust, and engagement, and ultimately hurts performance. I'll share how to shift from control to a coaching mindset. Learn practical coaching strategies to empower your team: giving people space to make decisions, encouraging learning from mistakes, building psychological safety, and deeply listening with curiosity.Whether you're a business owner carrying all the responsibility, or any leader ready to break the control cycle, this episode will help you lead with less stress and far more impact.What's insideHow micromanagement comes from a desire for controlWhy taking a coaching approach helps solve micromanagementHow micromanagement often masks underlying skill or competence gapsExcessive control leads to a higher risk of burnout for leadersWhy leaders should outsource decisions where possible and focus only on choices that truly need their input.Modelling vulnerability and a willingness to learn from errors fosters a healthy, growth-oriented cultureSimple habits like allowing space between meetings and not answering emails instantly set the tone for autonomy.Key topics covered00:00 Intro: Stop Micromanaging, try coaching instead00:04 Micromanagement can be solved with coaching01:18 Business owners experience a unique layer of control and responsibility, increasing the temptation to micromanage01:54 Deci and Ryan's model: People need autonomy, relatedness, and competence to thrive02:31 Micromanagement decreases autonomy and engagement in teams 05:13 Chronic micromanagement raises stress hormones06:41 Modelling vulnerability encourages psychological safety and growth09:33 Inviting your team's input builds a more effective, empowered team.About Ruth Kudzi:Ruth is the founder of Optimus Coaching Academy and a well-respected and successful coach, speaker and author who has worked across sectors including leadership, career and more recently business and mindset. She has over 10,000 coaching hours and has completed hundreds of hours of training and coaching supervision. Ruth is an MCC-level coach with the ICF and is our course director and CEO. Prior to becoming a coach, Ruth was a senior leader in education. Find out more here: https://ruthkudzi.com/ Book:How to Feel Better: 4 Steps to Self-Coach Your Way to a Happier More Authentic You eBook : Kudzi, Ruth: Amazon.co.uk: Books Connect with Ruth: YouTube: https://www.youtube.com/@RuthKudzi Facebook: https://www.facebook.com/Ruthkudzi2/ Instagram: https://www.instagram.com/ruthkudzi/ LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/ruthkudzi/ Podcast: https://podfollow.com/the-coaching-hub-podcast About Optimus Coach Academy:Optimus offers best in class coaching training for individuals and corporates. If you want to know more about what we offer: https://optimuscoachacademy.com/coach-training We also offer business support as standard at Optimus, find out more here: https://www.optimuscoachacademy.com/ Connect with Optimus Coach Academy: Facebook: https://www.facebook.com/Optimuscoachacademy Instagram: https://www.instagram.com/optimuscoachacademy/ Linkedin: https://www.linkedin.com/company/optimuscoachacademy Produced by Winter Audio.

De lo que no hay duda es de que Giorgia Meloni es una mujer expresiva. Fue la única en percibir que Joe Biden había iniciado un viaje astral en aquella cumbre del G7 en Italia y ahora en Ankara, como si fuera Anna Magnani, consiguió resumir con su expresión facial y corporal un estado diplomático. Donald Trump ha conseguido enfadar a todos, fíjate que hasta Abascal se queja de que confunde la alianza con el vasallaje. Ese no es un buen negocio. Él podría sobrevivir solo en la comunidad de naciones si aún fuera un aislacionista pero no lo es. Prometió que lo sería, pero no lo es o no lo ha sido y no sé si será demasiado tarde para recuperar su promesa de una nueva edad dorada de la industria en Estado Unidos.Porque quien le va a ajustar las cuentas no será Frederiksen ni Meloni, desde luego no Sánchez ni tampoco el de mediado Mojtaba Jamenei.Será el elector del cinturón del óxido que quizás se creyó que, al contrario que los neocones que lo combatían en su partido, él no venía a luchar las guerras otros, no reclamaba la jurisdicción universal ni fantaseaba con ser el gendarme mundial. Decía que venía a hacerle más próspero. Hoy ese votante le espera a la vuelta de la esquina en la elecciones de mitad de mandato. Se la juega en Iowa no en Groenlandia.

De lo que no hay duda es de que Giorgia Meloni es una mujer expresiva. Fue la única en percibir que Joe Biden había iniciado un viaje astral en aquella cumbre del G7 en Italia y ahora en Ankara, como si fuera Anna Magnani, consiguió resumir con su expresión facial y corporal un estado diplomático. Donald Trump ha conseguido enfadar a todos, fíjate que hasta Abascal se queja de que confunde la alianza con el vasallaje. Ese no es un buen negocio. Él podría sobrevivir solo en la comunidad de naciones si aún fuera un aislacionista pero no lo es. Prometió que lo sería, pero no lo es o no lo ha sido y no sé si será demasiado tarde para recuperar su promesa de una nueva edad dorada de la industria en Estado Unidos.Porque quien le va a ajustar las cuentas no será Frederiksen ni Meloni, desde luego no Sánchez ni tampoco el de mediado Mojtaba Jamenei.Será el elector del cinturón del óxido que quizás se creyó que, al contrario que los neocones que lo combatían en su partido, él no venía a luchar las guerras otros, no reclamaba la jurisdicción universal ni fantaseaba con ser el gendarme mundial. Decía que venía a hacerle más próspero. Hoy ese votante le espera a la vuelta de la esquina en la elecciones de mitad de mandato. Se la juega en Iowa no en Groenlandia.Conviértete en un supporter de este podcast: https://www.spreaker.com/podcast/mas-noticias--4412383/support.ESCUCHAR RADIO 

Herečka a umělkyně Ester Geislerová do Karlových Varů přijela se svým režijním debutem Dvě deci tuše, který otevírá osud japanologa a kaligrafa Petra Geislera. „Jsou to takové střípky, které jsem si skládala do esence táty, protože v 83 minutách o něm člověk nemůže říct všechno,“ poznamenává. Co se o svém otci dozvěděla? Čím byla specifická jeho kaligrafie? A nakolik je snímek výsledkem týmové práce? Poslechněte si rozhovor z jubilejního 60. ročníku filmové přehlídky.Všechny díly podcastu Host Radiožurnálu můžete pohodlně poslouchat v mobilní aplikaci mujRozhlas pro Android a iOS nebo na webu mujRozhlas.cz.

Herečka a umělkyně Ester Geislerová do Karlových Varů přijela se svým režijním debutem Dvě deci tuše, který otevírá osud japanologa a kaligrafa Petra Geislera. „Jsou to takové střípky, které jsem si skládala do esence táty, protože v 83 minutách o něm člověk nemůže říct všechno,“ poznamenává. Co se o svém otci dozvěděla? Čím byla specifická jeho kaligrafie? A nakolik je snímek výsledkem týmové práce? Poslechněte si rozhovor z jubilejního 60. ročníku filmové přehlídky.Všechny díly podcastu Host Radiožurnálu můžete pohodlně poslouchat v mobilní aplikaci mujRozhlas pro Android a iOS nebo na webu mujRozhlas.cz.

Even as [in His love] He chose us [actually picked us out for Himself as His own] in Christ before the foundation of the world, that we should be holy (consecrated and set apart for Him) and blameless in His sight, even above reproach, before Him in love. For He foreordained us (destined us, planned in love for us) to be adopted (revealed) as His own children through Jesus Christ, in accordance with the purpose of His will [[a]because it pleased Him and was His kind intent]— Ephesians 1:4,5 AMPC Preceding messages: Being Love (Part 1) | https://youtu.be/M7R_ZoOE-LY Being Love (Part 2) | https://youtu.be/4JTSEwNv7mA Being Love (Part 3) | https://youtu.be/n3bPCOTTWX8 DominionSonship.com

Die erste eigene Wohnung in einer neuen Stadt und viel Zeit alleine, weil sie eine Fernbeziehung führt: Für Lisa ist das gewöhnungsbedürftig. Mit Podcasts blendet sie die Stille aus. Wir können Alleinsein üben, sagt eine Entwicklungspsychologin.**********Ihr hört: Gesprächspartnerin: Lisa, ist ungern allein mit ihren Gedanken, lenkt sich lieber ab, z.B. mit Podcasts Gesprächspartner: Kilian Hampel, Organisations- und Jugendforscher, Sozialwissenschaftler, Autor, Mitautor der Trendstudie Jugend in Deutschland Gesprächspartnerin: Susanne Bücker, Entwicklungspsychologin an der Universität Witten/Herdecke, forscht zu Einsamkeit, soziale Beziehungen, psychische Gesundheit Autor und Host: Przemek Żuk Redaktion: Anton Stanislawski, Anne Bohlmann, Yevgeniya Shcherbakova, Christian Schmitt Produktion: Gunda Herke**********Quellen:Yun, R. C., Fardghassemi, S., & Joffe, H. (2023). Thinking too much: How young people experience rumination in the context of loneliness. Journal of Community & Applied Social Psychology, 33(1), 102–122. Wilson, T.D., Reinhard, D.A., Westgate, E.C. et al. (2014). Just think: The challenges of the disengaged mind. Science, 345(6192), 75-77.Bücker, S., Horstmann, K.T. & Luhmann, M. (2023). Lonely Today, Lonely Tomorrow: Temporal Dynamics of Loneliness in Everyday Life and its Associations With Psychopathological Symptoms. Social Psychological and Personality Science, 15(2).Nguyen, T., Weinstein, N & Deci, E. (2022). Alone With Our Thoughts: Investigation of Autonomy Supportive Framing as a Driver of Enjoyment During Quiet Time in Solitude. Collabra: Psychology, 8(1), 31629.Ledford, H. (2014). We dislike being alone with our thoughts. Nature.**********Mehr zum Thema bei Deutschlandfunk Nova:Date mit uns selbst: Wie trauen wir uns allein etwas zu unternehmen?Psychologie: Warum wir das Alleinsein brauchenEinsamkeit: Alleine in der neuen Stadt**********Den Artikel zum Stück findet ihr hier.**********Ihr könnt uns auch auf diesen Kanälen folgen: TikTok und Instagram .**********Meldet euch!Ihr könnt das Team von Facts & Feelings über Whatsapp erreichen.Uns interessiert: Was beschäftigt euch? Habt ihr ein Thema, über das wir unbedingt in der Sendung und im Podcast sprechen sollen?Schickt uns eine Sprachnachricht oder schreibt uns per 0160-91360852 oder an factsundfeelings@deutschlandradio.de.Wichtig: Wenn ihr diese Nummer speichert und uns eine Nachricht schickt, akzeptiert ihr unsere Regeln zum Datenschutz und bei Whatsapp die Datenschutzrichtlinien von Whatsapp.

Every organization is in a race to adopt artificial intelligence. Few are asking the more important question: are our people ready to work alongside it? The organizations that will win the next decade are not the ones with the most advanced technology — they are the ones with the culture strong enough to absorb, adapt to, and leverage it.   AI does not fail because of the algorithm. It fails because of the humans around it — the ones who resist it, misuse it, or never trusted the organization enough to embrace it in the first place. Culture is what determines whether AI becomes a force multiplier or an expensive distraction. In this session, we will examine the relationship between organizational culture and AI adoption, and make the case that investing in culture is not the soft alternative to investing in technology — it is the prerequisite.   In this episode: Meagan Bond, Tom Bradshaw, Nic Kruegar, Rich Cruz, Dr. Emi Barresi, Imani Nakyanza   I/O Career Accelerator Course: https://www.seboc.com/job Visit us https://www.seboc.com/ Follow us on LinkedIn: https://bit.ly/sebocLI Join an open-mic event: https://www.seboc.com/events   References:   Boston Consulting Group. (2024). AI at work: Friend and foe. Boston Consulting Group. Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2000). The "what" and "why" of goal pursuits: Human needs and the self-determination of behavior. Psychological Inquiry, 11(4), 227–268. Edmondson, A. C. (1999). Psychological safety and learning behavior in work teams. Administrative Science Quarterly, 44(2), 350–383. https://doi.org/10.2307/2666999 Edmondson, A. C. (2018). The fearless organization: Creating psychological safety in the workplace for learning, innovation, and growth. Wiley. G2. (2025). Global AI adoption statistics and trends 2025. G2 Research. Hermann, E., Puntoni, S., & Morewedge, C. K. (2024). Humanizing artificial intelligence: Self-determination theory and AI adoption. Journal of Consumer Psychology. McKinsey & Company. (2025). The state of AI: How organizations are rewiring to capture value. McKinsey & Company. McManus, M. (2024). AI transformation is 70% people and 30% technology [Executive presentation]. Boston Consulting Group. Mirbabaie, M., Stieglitz, S., et al. (2025). AI identity threats and reinforcement in organizations. In Proceedings of the 58th Hawaii International Conference on System Sciences. University of Hawaiʻi at Mānoa. MIT Sloan Management Review, & Boston Consulting Group. (2025). The state of generative AI in the enterprise. MIT Sloan Management Review. PwC. (2025). Global workforce hopes and fears survey 2025. PricewaterhouseCoopers. Shonhe, L., & Min, K. (2025). Mitigating AI-induced professional identity threat and fostering adoption in the workplace. AI & Society. World Economic Forum. (2025). The future of jobs report 2025. World Economic Forum.

And above all these [put on] love and enfold yourselves with the bond of perfectness [which binds everything together completely in ideal harmony]. Colossians 3:14 AMPLC Preceding messages: Being Love (Part 2) | https://youtu.be/4JTSEwNv7mA Being Love (Part 1) | https://youtu.be/M7R_ZoOE-LY Referenced message: The Dominion Of The Love Of God | https://youtu.be/O7gWQ0omtvU DominionSonship.com

Evan Ellis reports that Venezuela has surrendered Alex Saab, Nicolas Maduro's former bagman, to the U.S. for prosecution. Saab possesses critical information on illicit financial flows involving Iran, Cuba, and Colombia. Delcy Rodriguez's decision to extradite him suggests a complex internal power play to appease Washington while eliminating her own political rivals. (8/16)1986

¿Quieres una cita conmigo? Escribe aquí

Muchas veces en la vida se presentan oportunidades que parecen perfectas: el trabajo soñado, una relación que “lo tiene todo” o una propuesta que sientes que no se volverá a repetir.Y sí, pueden ser buenas oportunidades, pero eso no significa necesariamente que sean buenas para ti.Madurar también consiste en aprender a distinguir entre lo que se ve bien desde afuera y lo que realmente está alineado con la vida que quieres construir. Porque no toda puerta abierta está hecha para que la cruces.Y decir que no puede dar miedo, pero a veces rechazar algo no es un error. Es una forma de honrar lo que quieres, respetar quién eres y mantenerte fiel a ti misma.En el episodio 81 hablamos sobre el miedo a dejar pasar oportunidades, la dificultad de decir que no y la claridad que se necesita para reconocer que no todo lo bueno es para ti.Escúchalo completo en YouTube, Spotify y Apple Podcasts.Si quieres profundizar en este tema, aquí te compartimos algunas de las fuentes en las que nos basamos:Deci & Ryan (1985), Intrinsic Motivation and Self-Determination in Human Behavior.Kasser & Ryan — investigaciones sobre metas intrínsecas y extrínsecas y su impacto en el bienestar.Producido por Inhaus Media.

Se întâmplă ca o schimbare în zona politică să aducă în rândul cetățenilor speranța că lucrurile se vor îmbunătăți și pentru ei. Probabil că este cazul și în ceea ce privește schimbarea guvernului decisă prin votarea moțiunii de cenzură în Parlament. Numai că unele lucruri din economie rămân neschimbate. De exemplu, nevoia de finanțare pentru acest an este de aproximativ 264 miliarde de lei, o sumă imensă. În plus, evoluția dobânzilor la împrumuturile statului român nu este deloc favorabilă, ceea ce înseamnă că nivelul costului de împrumut va crește. De altfel, Trezoreria statului paria pe reducerea dobânzilor la începutul anului mizând pe efectele reducerii deficitului bugetar de anul trecut. A fost un calcul care a ieșit: la sfârșitul lunii februarie a.c., randamentul titlurilor de stat în lei pe 10 ani ajunsese la 6,25%, un nivel redus pentru România. Numai că din motive externe (războiul din Orientul Mijlociu) sau din cauze interne (criza politică) dobânzile la împrumuturile statului au crescut vertiginos la 7,40%. În ultimele două zile, randamentul a mai scăzut până sub granița de 7%, dar în continuare cotația este volatilă și poate produce surprize plăcute sau negative. Un lucru bun poate fi că Ministerul Finanțelor a împrumutat deja aproape o treime din necesarul total de finanțare în primul trimestru al anului, adică aproximativ 85 miliarde de lei. Este posibil ca Ministerul Finanțelor să fi fost criticat pentru ritmul de împrumuturi de la începutul anului. Dar, parcă Trezoreria ar fi anticipat ce avea să urmeze și acum graba împrumuturilor este binevenită. O mare parte dintre împrumuturile statului au fost făcute în primele două luni ale anului, la dobânzi mai mici decât cele de astăzi. Cu toate acestea, plățile statului în contul dobânzilor vor ajunge anul acesta la valoarea nominală de 60 miliarde de lei. Este foarte mult dacă ne gândim că România trebuie să reducă anul deficitul bugetar la 6,2% din PIB. Deci, ne place sau nu, orice guvern se va instala la Palatul Victoria va trebui să asigure o finanțare de 264 miliarde de lei din care se scad sumele deja atrase (85 miliarde de lei) și rămân totuși de împrumutat 179 miliarde de lei. Aceste sume nu se pot schimba, pentru că ele nu depind de un guvern sau altul, ci reprezintă nevoia de finanțare pentru ca statul român să funcționeze. Nu se schimbă nici nevoia de reducere a deficitului bugetar. România s-a angajat să scadă anul acesta deficitul bugetar la 6,2% din PIB, nivel la care este construit și bugetul de stat. Unele partide și unii politicieni au început deja să promită relansarea economiei, creșteri de pensii și salarii, investiții prin programul Anghel Saligny sau chiar au idei de reducere substanțială a TVA. Desigur, viitorul guvern poate să ignore traiectoria asumată de România de reducere a deficitului și ar putea să crească din nou deficitul, la fel ca în anul 2024. Doar că orice guvern care va face acest lucru riscă intrarea României în incapacitate de plată. Agențiile de rating ar putea reacționa în cazul nerespectării reducerii deficitului și să trimită România în junk. La fel, Comisia Europeană ar putea institui sancțiuni legate de procedura de deficit excesiv, respectiv o blocare a fondurilor europene. Deci, nevoia de consolidare bugetară nu se schimbă în funcție de un guvern sau altul. De asemenea, nivelul datoriei publice va depăși anul acesta cota de alarmă de 60%, indiferent de numele premierului și de componența guvernului. În concluzie, nu poți lua dreptul la speranță al oamenilor. Dar, în același timp, cetățenii au obligația să judece realist situația economică și bugetară.

Şeful Salvamont România, Sabin Cornoiu, returnează diploma de „Membru de Onoare” al Societăţii Naţionale de Cruce Roşie, primită în urmă cu 25 de ani. El se declară „profund dezamăgit” de demersul în instanţă al Crucii Roșii de a cere anularea siglei Salvamont, printre motivele invocate fiind utilizarea siglei „în scopuri comerciale” şi „ obţinerea unor avantaje economice sau ar genera profit din activitatea de salvare montană”, acuzații respinse de salvamontiști. Prima înfățișare în proces va fi pe 14 iunie, ne-a spus Sabin Cornoiu, șeful Salvamont România.  Potrivit șefului Salvamont România, în toamna anului 2024, Societatea Națională de Cruce Roșie din România a notificat Salvamont România, susținând că utilizarea simbolului „cruce roșie” în cadrul siglei Salvamont ar fi nelegală și solicitând renunțarea la actuala emblemă. "Chiar chiar am fost surprinși de demersul celor de la Crucea Roșie, pentru că știam că noi colaborăm foarte bine în teritoriu, că avem o relație foarte bună cu structurile județene de Cruce Roșie. Foarte mulți membri din Salvamont sunt și voluntari la Crucea Roșie sau putem să-i privim invers: voluntari de la Crucea Roșie sunt membri la Salvamont. Deci, aveam acțiuni frumoase împreună, acțiuni de răsunet reflectate corect în presă. Deci, să afirmi că nu ai știut de existența Salvamontului și de siglă, în acest moment, nouă ni s-a părut totuși o exagerare. Deci, n-am primit bine. Am încercat să rezolvăm pe cale amiabilă și iată că tot s-a ajuns aici. Avem două adrese scrise către ei, în care, în ultima adresă, chiar le spuneam că noi credem că, indiferent cum s-ar soluționa această treabă, lumea nu va vedea bine și opinia publică va privi negativ una dintre părți. Din păcate, se pare că această imagine negativă se va reflecta asupra dânșilor. Chiar nu era o problemă atât de grea sau de nerezolvat. Mai mult de atât, legea le permite să dea acordul unor instituții cu caracter similar. Deci puteau și Salvamontului să-i dea un acord să folosească această siglă. Și atunci, vă dați seama, se putea rezolva totul pe cale amiabilă, dar dânșii au refuzat absolut orice dialog.", ne-a spus Sabin Cornoiu.  Acesta respinge acuzațiile potrivit cărora Crucea Roșie a avut pierderi materiale din cauza Salvamont. "Chiar nu înțeleg ce i-a determinat să afirme că au avut pierderi materiale din cauza Salvamont și că noi facem comerț și creăm profit comercial... Nu, noi suntem o instituție a administrației publice, suntem în sistemul național de urgență, toate serviciile noastre, ale ambulanței, ale elicopterului, ale SMURD-ului, sunt gratuite. Nimeni n-a auzit vreodată că Salvamont să taie facturi pentru acțiunile pe care le derulează. Am fost acuzați că facem comerț, că facem activități economice și profit, că am adus prejudiciu material. Din păcate, toate acestea sunt pentru dânșii și sunt neadevărate. Noi suntem o instituție a statului și, la fel ca toate celelalte instituții din sistemul de urgență -SMURD, ambulanță, elicoptere, serviciul UPU, toate serviciile noastre sunt gratuite și sunt asigurate de către stat.",a precizat Sabin Cornoiu.  "Cu un pix sau o carioca vom contura cu negru crucea roșie din sigla noastră, dacă vom pierde litigiul cu Crucea Roșie", mai spune șeful Salvamont România. Crucea Roșie: Avem încredere în Justiţie. Protecţia emblemei nu se tranşează pe Facebook „Avem încredere în Justiţie. Protecţia emblemei nu se tranşează pe Facebook. Societatea Naţională de Cruce Roşie din România regretă tonul în care un subiect de natură juridică şi instituţională a fost adus în spaţiul public. Demersul Crucii Roşii Române nu vizează activitatea Salvamont, rolul salvatorilor montani, contribuţia voluntarilor sau colaborările locale existente între structurile Salvamont şi filialele Crucii Roşii Române, ci exclusiv clarificarea regimului juridic al utilizării emblemei Crucii Roşii. Emblema Crucii Roşii este protejată prin Legea nr. 139/1995, prin art. 437 din Codul penal şi prin cadrul internaţional aplicabil, inclusiv Convenţiile de la Geneva”, precizează Crucea Roşie într-un comunicat de presă, citat de Digi24.ro. Aspectele în discuţie fac obiectul unor proceduri oficiale aflate în desfăşurare, inclusiv în faţa OSIM şi a instanţelor competente, transmite sursa citată. „Din respect pentru aceste proceduri, Crucea Roşie Română nu va comenta punctual afirmaţiile formulate în spaţiul public şi nu va transforma un subiect juridic într-o dispută publică. Avem încredere în Justiţie şi vom formula toate argumentele necesare în cadrul legal adecvat”, mai transmite Crucea Roşie. 

What does the research actually say about how to achieve your goals — and why does willpower alone so reliably fail?Let's break it down with seven evidence-based frameworks from psychology and behavioral science, each paired with a concrete action step you can use this week. We cover Edwin Locke and Gary Latham's goal-setting research, Gabriele Oettingen's WOOP framework and the surprising science of mental contrasting, Deci and Ryan's Self-Determination Theory, identity-based habit formation from James Clear and Wendy Wood, Charles Duhigg's cue-routine-reward loop, Carol Dweck's mindset research, and the accountability science that shows just how much the relational dimension of goal pursuit actually matters.This isn't a motivational pep talk. It's a practical, research-grounded episode that will change how you think about what goal achievement actually requires — and give you specific tools to do it differently starting now.

Alexandra Teslovan, în vârstă de 19 ani, își va face debutul la Campionatul European de Raliuri, competiție ce va avea în Andaluzia în perioada 17-19 aprilie a.c. Tânăra spune ce înseamnă pentru ea trecerea în liga profesioniștilor și cum va încerca să facă față din punct de vedere emoțional unei curse de o asemenea anvergură. La nici 20 de ani, Alexandra Teslovan se anunță una dintre speranțele motorsportului românesc. Tânara va debuta la Campionatul European de Raliuri, sub soarele Cordobei acolo unde va avea loc prima etapă, la care vor participa piloți cu nume de pe tot continentul. Drumul Alexandrei până la o competiție de o asemenea anvergură nu a fost deloc ușor. A început să conducă la Academia „Titi Aur” la vârsta de 12 ani, iar pasiunea a început cu nenumăratele ore petrecute alături de tatăl său, Adrian Teslovan, cel care a transformat motorsportul în al doilea job, obținând în ultimul deceniu o mulțime de titluri naționale. În 2021 a participat în Campionatul Național de time attack și super slalom. Doi ani mai târziu a debutat în Campionatul Național de Raliuri și la finalul sezonului a câștigat Trofeul Rally Start. Ultima cursă la care a participat a fost Raliul Harghitei, dar Alexandra a mai participat și la alte probe din motorsport cum ar fi, viteză în coastă, time attack, super slalom și slalom paralel, care este tot un circuit, doar că e pe macadam: două mașini sunt pe circuit, una pleacă dintr-o parte, una dintr-alta, și cel mai bun timp câștigă. Când era mică se juca și cu păpușile și cu mașinuțele, fără să aibă o preferință anume. Era o combinație fată-băiat, dar acum e mai băiețoasă decât majoritatea fetelor. Totuși, pentru o fată nu e ușor să porți echipament gros și ignifug, mai ales vara, în condițiile în care în mașina sa de curse sunt undeva la 50 de grade. Latura sa feminină își face însă adesea simțită prezența. De pildă, frumoasa tânără arătă că știe și să pozeze nu doar să piloteze. Înaintea startului sezonului la raliuri, Alexandra a participat la un shooting, unde a demonstrat că se pricepe foarte bine să fie și model. „M-am simțit foarte bine la ședința foto. Am avut și un fotograf foarte bun, pe Mihnea, cu care mă înțeleg foarte bine. Și până la urmă, nu am teamă de cameră”  - Alexandra Teslovan, pilot în Campionatul Național de Raliuri. De la shooting, direct în infernul Europeanului de Raliuri După ședința foto inedită, Alexandra a schimbat însă blugii, tocurile și geaca de piele pe „bestia” 4x4 cu care va debuta, în premieră, în Campionatul European de Raliuri. Asta pentru că gândul i-a zburat la Cordoba, unde imediat după Paște va începe aventura vieții sale! Alexandra își va face debutul în Campionatul European de Raliuri cu o adevărată „bijuterie” pe 4 roți, care marchează trecerea ei în liga profesioniștilor.   „A fost un pas necesar, în opinia mea. Până la urmă, dacă nu fac pasul acesta acum, când sunt tânără și la început, nu știu când îl mai fac. Mașina cu care voi concura în campionatul european este total diferită cu tracțiune în față. Am trecut la 4x4, de la aspirat, trecem la turbo, deci s-au schimbat atâtea lucruri încât e complet alt stil de driving. Așa că, da, e mult mai puternică” - Alexandra Teslovan, pilot în Campionatul Național de Raliuri.   Anul acesta va fi unul foarte încărcat pentru tânăra care în curând va împlini 20 de ani. Ea va concura în 3 campionate, în țară la raliuri și la Super Rally și afară, în european. Pentru prima dată, tatăl ei nu o va însoți! În Andaluzia, în prima etapă de european, sub soarele Cordobei, miza va fi și una profund emoțională. Pentru prima dată într-o cursă de o asemenea anvergură, Alexandra nu-l va avea pe tatăl ei în parcul de service, ci va pleca la drum într-o formulă inedită, de familie.  „Cred că o să am emoții încă din avion și o să fie foarte interesant. O să vină cu mine doar mama și mătușa mea, pentru că sora mea are examen, așa că trebuie să ne împărțim și tata rămâne acasă” - Alexandra Teslovan, pilot în Campionatul Național de Raliuri. Atunci când nu se luptă cu secundele pe probele speciale, Alexandra redevine fanul numărul unu al vitezei. Urmărește cu sufletul la gură Formula 1, unde are deja favoriți clari pe care îi susține de la distanță:  „Un pilot preferat? Cu siguranță Lando Norris o să fie, dar acum că a început și Kimi să meargă și când are zile bune și mă bucur... Deci și Kimi și Lando, dar Lando o să fie mereu”. În afara emoțiilor Alexandra va trebui să gestioneze și conduita noii sale mașini de competiție, mult mai puternică decât precedenta.

Vous ouvrez votre téléphone pour vérifier quelque chose et vingt minutes plus tard vous scrollez encore sans savoir pourquoi. Rassurez-vous : ce n'est pas une question de volonté. Votre cerveau est neurobiologiquement câblé pour ça.Dans cet épisode de Bulle de bonheur, je vous explique les trois mécanismes cérébraux qui alimentent notre dépendance aux smartphones : le rôle du striatum et du circuit de récompense, la théorie de l'autodétermination de Deci et Ryan,le renforcement intermittent de Skinner — le mécanisme le plus puissant qui explique pourquoi on scrolle même quand il ne se passe rien.J'aborde aussi les vraies conséquences sur votre bien-être — attention fragmentée, fatigue mentale, stress chronique — et je vous propose des habitudes simples et concrètes pour retrouver de la mesure, sans tout supprimer.***********Retrouvez le texte de l'épisode sur notre blog.En vous abonnant sur Itunes pour recevoir les notifications et en nous laissant un avis, vous nous envoyez des bulles de bonheur !En suivant notre actu sur FB @2minutesdebonheur et sur insta @2minutesdebonheur, vous profiterez gratuitement de pleins de trucs, d'astuces et de mises en pratique liés au podcast de la semaine.Inscrivez-vous à la newsletter, vous serez ainsi notifié de nos nouveaux épisodes et vous recevrez un cadeau !Et surtout, partagez nos épisodes à tous ceux qui veulent prendre le temps d'être heureux !Hébergé par Audiomeans. Visitez audiomeans.fr/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.

In this episode we outline paths for people of all skill levels in the new betting/ predicting ecosystem. GP continues his twitter rant on deci-cent pricing in golf, and the boys answer the rest of the listener questions they missed last episode.0:00 PM paths for bettors of all skill levels38:45 News55:20 Deci-cent Pricing in Golf1:08:00 Q&AWelcome to The Risk Takers Podcast, hosted by professional sports bettor John Shilling (GoldenPants13) and SportsProjections. This podcast is the best betting education available - PERIOD. And it's free - please share and subscribe if you like it.Follow SportsProjections on Twitter: https://x.com/Sports__ProjFollow GP on Twitter: https://x.com/goldenpants013

In this episode, Veronica explores the definition of "horsemanship". What is the historical definition versus the definition given by industry traditions? How much of defining horsemanship is relationship based versus skill based? Have we drifted from its original meaning and can we circle it back? Just another topic to question on the "Question Everything" Equestrian Podcast.Sources and Further ReadingsHistorical FoundationsXenophon. (c. 350 BCE/1925). On horsemanship. (E. C. Marchant, Trans.). Harvard University Press. (Original work written ca. 350 BCE).— Early instructional text emphasizing gentle handling, trust, and partnership even within a military context. Equine Science & Learning TheoryMcGreevy, P. D., & McLean, A. N. (2007). Roles of learning theory and ethology in equitation. Journal of Veterinary Behavior, 2(4), 108–118.— Discusses how misunderstanding learning theory contributes to conflict behaviors in horses.McLean, A. N., & Christensen, J. W. (2017). The application of learning theory in horse training. Applied Animal Behaviour Science, 190, 18–27.— Explains pressure-release training, reinforcement, and the ethical implications of correct timing and consistency.Sankey, C., Henry, S., André, N., Richard-Yris, M.-A., & Hausberger, M. (2010). Do horses have a concept of person? Behavioural Processes, 86(2), 153–157.— Demonstrates that horses recognize and differentiate humans based on previous interactions.Sankey, C., Henry, S., Clouard, C., Richard-Yris, M.-A., & Hausberger, M. (2011). Asymmetry of behavioral responses to a human: Discrimination and memory of individuals in horses. Animal Cognition, 14, 339–347.— Shows horses remember positive vs. negative handling experiences.Hausberger, M., Roche, H., Henry, S., & Visser, E. K. (2008). A review of the human–horse relationship. Applied Animal Behaviour Science, 109(1), 1–24.— Comprehensive review of how handling styles shape equine stress and behavior.Fureix, C., & Meagher, R. K. (2015). What can inactivity (and depression-like states) tell us about welfare in domestic horses? Applied Animal Behaviour Science, 171, 8–20.— Links behavioral shutdown and learned helplessness to welfare concerns.Psychology of Healthy vs. Unhealthy Relationships Bowlby, J. (1988). A secure base: Parent-child attachment and healthy human development. Basic Books.— Foundational attachment theory explaining trust, safety, and emotional security in relationships.Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2000). The “what” and “why” of goal pursuits: Human needs and self-determination of behavior. Psychological Inquiry, 11(4), 227–268.— Self-Determination Theory: autonomy, competence, and relatedness as pillars of healthy relationships.Baumeister, R. F., & Leary, M. R. (1995). The need to belong: Desire for interpersonal attachments as a fundamental human motivation. Psychological Bulletin, 117(3), 497–529.— Explores connection and belonging as central to well-being. Ethical Framing of Horsemanship International Society for Equitation Science (ISES). (2018). First principles of horse training.— Evidence-based guidelines for ethical, science-informed training practices.

Guvernul are un plan pentru protecția companiilor și populației în fața crizei energetice. Constrângerile bugetare sunt clare, iar măsurile anunțate vor utile doar pe jumătate. Mai mult decât nimic. Ieri, ministrul energiei a vorbit despre măsurile pe care guvernul le va adopta pentru a proteja economia și populația pe durata crizei țițeiului. S-au spus multe în ultimele zile pe tema acestui subiect: fie că este foarte târziu și că alte state au aplicat deja o serie de măsuri, fie au fost propuse măsuri precum reducerea taxelor sau accizei ori plafonarea prețurilor carburanților. Nu putem fi siguri că variantele ministrului Bogdan Ivan vor fi și cele agreate de guvern, dar suntem obligați să lucrăm cu „materialul clientului”, mai exact cu declarațiile ministrului energiei. Trebuie spus mai întâi de toate că nicio soluție nu este perfectă, pentru că fiecare variantă are avantaje și dezavantaje. Propunerile de soluții sunt atât de diferite, pentru că ele reflectă interesele actorilor economici implicați. Putem compara situația în care se află guvernul cu cea a unui jongler care trebuie să țină trei mingi în aer fără să scape niciuna pe jos. O minge este interesul Executivului de a lua decizii de protejare a economiei și populației. Cei care își doresc cu ardoare o reducere a taxelor sau accizelor fac abstracție de situația bugetului. România este în continuare sub procedura de deficit excesiv și trebuie să reducă deficitul. În anul 2024, anul de vârf al deficitului, risipa a fost majoră. Dacă atunci, deficitul nu ar fi fost depășit atât de grosolan, acum, când România are nevoie de bani ar fi putut să folosească fonduri bugetare pentru a diminua efectele crizei energetice. A doua minge este cea a companiilor din domeniul energetic. Este nevoie de adoptarea unui set de măsuri, dar acesta nu ar trebui să arunce companiile din domeniu energetic în pierdere. Percepția publică este că firmele sunt bogate și trebuie „penalizate”, dar nimeni nu ar avea de câștigat dacă firmele din domeniu ar ajunge să înregistreze pierderi semnificative în următoarele luni. A treia minge este cea a consumatorului care își dorește, desigur, prețuri cât mai mici ale carburanților, dar, care trebuie să înțeleagă contextul complicat și limitările pe care le au măsurile de protejare a economiei și populației. Așadar, va putea guvernul să jongleze cu cele trei mingi fără să scape vreuna pe jos? Deocamdată, propunerile prezentate sunt cu jumătăți de măsură. Adică, este prevăzută o plafonare a adaosului comercial, ceea ce pare a avea ca sursă de inspirație produsele alimentare. Să reamintim că de câțiva ani se aplică o plafonare a adaosului comercial la unele produse alimentare de bază, dar nu se poate spune că rezultatele au fost vizibile. În cazul carburanților, plafonarea adaosului va fi și mai complicat de aplicat, pentru că se impune regula ca adaosul să nu depășească 50% din media de anul trecut. Deci, trebuie făcute calcule și eventual controale pentru a vedea dacă firmele aplică în mod corect schema de plafonare impusă de guvern. Eliminarea obligativității ca benzina sau motorina să aibă în componență minimum 8% combustibili de proveniență bio este utilă. Logica renunțării la această impunere este de a ușura producătorii și de a scădea costurile de fabricație. De asemenea, mai există un anunț important și anume că dacă încasările bugetare vor fi mai mari din motive legate de creșterile de prețuri ale carburanților, banii încasați în plus vor fi alocați pentru compensarea consumatorilor. Foarte bună ideea, dar este neclară, în sensul că guvernul va trebui să elaboreze norme precise care să arate funcționarea schemei de compensare. Deocamdată, nu este decât o declarație de bune intenții. La fel cum se întâmplă și cu asigurările ministrului energiei referitoare la specularea creșterilor de prețuri. Nici în acest caz nu este clar cum se va defini și eventual amenda specula. Sunt, după cum se poate vedea, destule complicații în planul guvernului, iar rezultatele sunt și ele incerte.

Într-o mulțime de informații economice importante, despre prețul țițeiului, tariful gazului natural sau despre inflația care amenință economia europeană, o știre atrage atenția. Este un articol care, pe de o parte, dă un răspuns la întrebarea: „ce se va întâmpla cu locurile de muncă?” și, pe de altă parte, oferă o imagine asupra felului în care va arăta economia următorilor ani. Așadar, profit.ro a publicat o analiză realizată cu ocazia prezentării la Paris de către Renault a planului strategic al grupului. Astfel, președintele director general al grupului Renault a anunțat că în următorii ani vor fi „angajați” 350 de roboți umanoizi Calvin-40 în fabricile companiei. Șeful Renault a dat și o serie de detalii legate de zonele de producție în care vor lucra roboții, dar și fabricile în care aceștia vor fi introduși în prima etapă. În primul rând, roboții vor fi folosiți în zonele cu muncă dificilă, dar și cu operațiuni repetitive. Reprezentantul Renault, citat de profit.ro, a oferit și câteva exemple. Roboții vor fi implementați în procese de producție care presupun ridicarea și transportul de piese cu greutate mare, cum sunt anvelopele sau pe liniile de fabricație pe care se asamblează caroseriile. De exemplu, roboții industriali pot transporta greutăți de 40 de kilograme pe distanțe mari. În al doilea rând, roboții vor prelua activitățile repetitive. Sunt încă multe locuri în fabrici în care salariații duc o piesă „din punctul A în punctul B”, după cum spune chiar reprezentantul constructorului francez. Desigur, declarațiile oficiale nu fac legătura în mod direct între introducerea roboților și reducerea locurilor de muncă. Dar, lucrurile sunt evidente. Creșterea gradului de automatizare merge mână în mână cu restructurarea salariaților. În cel mai bun caz, poate avea loc o schimbare de pondere, respectiv o reducere a numărului de posturi de execuție fără calificare înaltă și o creștere a numărului de angajați specializați în domeniul cercetării-dezvoltării, marketingului sau noilor tehnologii. Este, însă, clar că reducerile nu vor fi egale cu angajările, ci balanța se va înclina în favoarea unor reduceri de costuri. De altfel, fabrica de la Mioveni a aplicat, inclusiv anul acesta, o metodă „soft” de reducere a numărului de locuri de muncă. Este vorba despre un program de plecări voluntare, prin intermediul căruia au fost disponibilizați aproximativ 900 de salariați primind în schimb între 5.000 și 40.000 de euro, în funcție de criteriile stabilite de companie. Care sunt uzinele în care vor fi introduși roboții? Reprezentantul constructorului auto francez a explicat că primele fabrici în care vor lucra roboții vor fi cele deja automatizate, respectiv uzinele din Europa de Vest și din Coreea de Sud. În pasul următor, vor fi incluse în program și fabricile din România, Turcia și Maroc. Renault nu este singurul producător auto care va introduce roboți umanoizi pe fluxurile de producție. Astfel de investiții au anunțat și BMW, Mercedes, Hyundai sau Tesla. Președintele director general al grupului Renault a explicat în cadrul evenimentului de la Paris și obiectivele operațiunii de implementare în fabrici a 350 de roboți umanoizi. Grupul francez va reduce la jumătate timpii de întrerupere din uzine, va scădea cu 25% consumul de energie și va obține o diminuare a costurilor de producție cu 20%. Toate aceste creșteri de eficiență se vor face nu doar prin utilizarea roboților, ci și prin folosirea inteligenței artificiale. Planul strategic al grupului Renault ne dă un răspuns și la întrebarea pe care o auzim destul de des și anume: care va fi viitorul uzinei Dacia din Pitești? Din dorința de a crește productivitatea și competitivitatea, fabrica de la Mioveni va continua să fie tot mai tehnologizată. Deci, uzinele Dacia nu se vor închide, ci se vor moderniza.

Send a textIf you've ever told yourself "I'll start fresh Monday" after one off day — this episode is going to change the way you see yourself.Today we're diving deep into the brain science behind all-or-nothing thinking, and why so many high-achieving women struggle to build consistent habits — not because they lack discipline, but because their biology is working against them.If you're a busy woman, mom, or professional who feels like you're either fully on or completely off with your health — with your workouts, your nutrition, your routines — this one is for you. We're breaking down exactly what's happening in your brain when the all-or-nothing cycle kicks in, and giving you four evidence-based tools to finally break it.IN THIS EPISODE YOU'LL LEARN:→ Why perfectionism and all-or-nothing thinking are neurological patterns, not character flaws→ What stress does to your prefrontal cortex (and why your "logical brain" goes offline on hard days)→ The real reason dopamine drives you to quit — and how to flip it→ How identity-based habits create more consistency than willpower ever will→ The minimum effective dose approach: why doing less, more consistently, beats doing everything perfectly→ A 2-breath nervous system reset you can use the moment the spiral starts→ Why women in perimenopause and menopause face unique neurological challenges — and what to do about itRESEARCH REFERENCED IN THIS EPISODE:· Dr. Amy Arnsten (Yale) — stress and prefrontal cortex function· Dr. Andrew Huberman — dopamine, motivation, and the physiological sigh· James Clear — Atomic Habits, "never miss twice," and identity-based habits· Peter Gollwitzer — implementation intentions· Carol Dweck — fixed vs. growth mindset· Brené Brown — shame, resilience, and behavior change· Dr. Stephen Porges — polyvagal theory and nervous system regulation· Deci & Ryan — self-determination theoryEPISODE TIMESTAMPS:[00:00] Cold open — does the Monday restart sound familiar?[02:30] Why this keeps happening (and why it's not your fault)[07:00] The neuroscience: your prefrontal cortex vs. your amygdala[13:00] Dopamine, shame, and how quitting becomes a reward loop[18:00] Tool 1: Redefine what "counts" — the minimum effective dose[21:30] Tool 2: Build an identity, not just a goal[25:00] Tool 3: If-then planning (implementation intentions)[28:30] Tool 4: Regulate your nervous system first[33:00] What life looks like on the other side[35:00] How to take the next stepREADY TO TAKE THIS FURTHER?If you're done white-knuckling restarts and want a personalized, science-backed plan that works with your real life and your hormones — apply for Fit and Fueled, my signature coaching program for women who are ready to go all in on themselves (without the all-or-nothing):→ thestrongherway.com/fitandfueledNot quite ready for coaching? Come hang out with us in our free community — connection, resources, and zero pressure:→ Join The Strong(HER) Way SisterhoodCONNECT + SHARE:If this episode helped you, share it with a friend who needs to hear it. A quick review on Apple Podcasts helps more women find this show — and it genuinely means the world.

Stop building products nobody wants by discovering the psychological bias killing your strategy!Today, Product Manager Brian Orlando and Enterprise Business Agility Coach Om Patel are taking on the "IKEA Effect." The IKEA effect is the cognitive bias that causes product managers and leaders to overvalue the things they build - simply because they built them! That's right, today we're tackling a bias that's led to so much wasted budget, we're going to end up needing Congressional oversight... not to mentioned the ignored research and "survivorship bias" of trying to be the next Steve Jobs.Listen or watch as we discuss and review:- The Scientific research behind the IKEA Effect (people value items 63% higher because they've built those items)- Why teams ignore expert research and undervalue insights THEY DID NOT SUFFER to obtain- How traditional review committees designed to kill bad ideas often stifle innovation (and what to do better)- Balancing the need for intrinsic motivation (Self-Determination Theory) with the necessity of governance- The "Kill or Nurture" Framework: A new 2x2 decision matrix to evaluate projects based on evidence vs. passionWe also share personal war stories on the product-related IKEA effect, bemoan the struggles of gaining funding for evidence-based ideas, and maybe even distinguish between a wobbly chair and a throne. Tune in if you're interested in ways to stop falling in love with your own bad ideas!#ProductManagement #Agile #ProductStrategyNorton, Mochon, & Ariely (2012) IKEA Effect Study, The IKEA Effect (Harvard Business Review), Self-Determination Theory (Ryan & Deci), Gartner Research, Deming's theories on intrinsic motivationLINKSYouTube: https://www.youtube.com/@arguingagileSpotify: https://open.spotify.com/show/362QvYORmtZRKAeTAE57v3Apple: https://podcasts.apple.com/us/podcast/agile-podcast/id1568557596INTRO MUSICToronto Is My BeatBy Whitewolf (Source: https://ccmixter.org/files/whitewolf225/60181)CC BY 4.0 DEED (https://creativecommons.org/licenses/by/4.0/deed.en)

Se sabe desde Babilonia que la ciudad es odiosa. No en vano, Caín fundó la primera de todas ellas, y desde entonces la cosa no ha mejorado. O'Henry decía que Nueva York carecía de un solo alma, Dickens describió Londres como si fuera una porqueriza y Ósip Mandelstan definió Moscú como una ensalada de madera y vidrio. También hay tuiteros ingeniosos que llaman "Carcelona" a Barcelona y "Pudrid" a Madrid. Por supuesto hay quien fantasea con volver al pueblo, donde se guarecen las esencias de lo auténtico (la fiscalización, la endogamia, la autenticidad, la falta de trabajo). Y también quien echa en falta las ciudades de antaño, cuando los aguadores vendían embotellada el agua de las fuentes y los vecinos gritaban sus alegres "agua va" al arrojar por la ventana el contenido de los orinales; quizá el Madrid de Galdós no era tan brioso como parecía, y acaso los figones cochambrosos que frecuentaba el ciego Almudena los habría cerrado Santidad; bien pensado, por el cuchitril de Fortunata en la Cava de San Miguel hoy le pedirían un ojo de la cara. Por eso es de celebrar la guerra (la expresión bélica es suya) que la ministra Isabel Rodríguez, que ayer estuvo en esta santa casa, ha emprendido contra los pisos turísticos ilegales, quizá viendo que Carlos Hernández Quero, de Vox, le come la tostada en el extrarradio y en los barrios populares. Hasta Trump ha dicho algo parecido. Curiosos tiempos en que la derecha te adelanta por la izquierda. Alsina: en conclusión…Decía el castizo que la felicidad va por barrios. Quizá, en vez de enredarnos en sesudos debates sobre urbanismo, convendría recuperar la vieja urbanidad. No nos hagamos daño.

[00:00:00] George Buhnici: Invitatul nostru în această seară este profesorul nostru preferat, domnul Dumitru Borțun. [00:00:05] Bine ați revenit, domnul profesor! Mulțumesc! Avem o teme fierbință la ordinea zile și una [00:00:10] dintre cele mai importante. Voi începe cu breaking news-ul săptămânii acestea. [00:00:15] asasinarea în public a unei dintre cei mai importanti să le spunem [00:00:20] așa, exponenței republicanilor MAGA din Statele [00:00:25] Unite Un tânăr de 31 de ani, Charlie Kirk, împușcat de un [00:00:30] aparent radicalizat care credea el că Charlie Kirk [00:00:35] împrăștie ură.[00:00:36] Dumitru Bortun: Da, dar se pare că ăsta e mai fascist decât [00:00:40] Kirk. Sunt doi radicali care au un discurs alurii [00:00:45] și unul și altul. [00:00:47] George Buhnici: Ok. Sunt doar câteva zile de la [00:00:50] moartea lui Charlie Kirk. Noi suntem la un pic de distanță, destul de safe. Acolo spiritele sunt atât de fierbinți [00:00:55] încât... Guvernatorul statului iutaiei le-a recomandat oamenilor să plece de pe social media pentru că era furia [00:01:00] prea mare.Trăim într-o economie a furiei. Însă deci de la distanță din [00:01:05] experiența noastră, când vă uitați și la Charlie Kirk și la asasinul lui, [00:01:10] nu vedeți o victimă și un agresor? [00:01:13] Dumitru Bortun: Ba da. Și [00:01:15] regret că un om tânăr și doar un [00:01:20] influencer, nu un om care apasă pe butoane, care ia decizii politice [00:01:25] Este omorât. Lasă în urma lui [00:01:30] doi copii fără tată, lasă o soție tânără, [00:01:35] neconsolată deci lucrurile astea sunt oribile.Dar [00:01:40] vreau să vă spun că asistăm la [00:01:45] simptomul unei rupturi foarte puternice în societatea americană. [00:01:50] Pentru că un astfel de eveniment nu polarizează o societate în halul ăsta, [00:01:55] dacă societatea respectivă nu este deja polarizată, dacă nu e [00:02:00] ruptă în două părți, cel puțin. Deci ruptura [00:02:05] preexista. [00:02:06] George Buhnici: Ok, vedem deja această ruptură care este [00:02:10] amplificată de toate părțile implicate de an de zile în Statele Unite, nu e nouă.Am văzut o [00:02:15] mâncă dinaintea lui Obama, apoi s-a transferat primar Am Trump [00:02:20] și a lui Biden și acum am ajuns la punctul la care vedem tentative de asasinat tot mai [00:02:25] des. Am văzut și cea împotriva lui Donald Trump, am văzut atentate teroriste, au fost denumite [00:02:30] încindierile showroom-urilor Tesla, tot pe motive politice.În momentul [00:02:35] acesta vedem această ruptură care ajunge în faza pe gloanțe, ca să zicem așa. [00:02:40] Faza pe, cum zic cei din zona militară, faza kinetică. [00:02:44] Dumitru Bortun: [00:02:45] Da, da. Este întâi faza violenței simptomale Simbolice, [00:02:50] când ne vorbim urât și ne jurăm, urmează faza violenței [00:02:55] fizice. După aceea urmează faza [00:03:00] gloanțelor, cum bine ați spus, și, Doamne ferește [00:03:05] următoarea este faza războiului civil.Deci genul [00:03:10] ăsta de conflict este amplificat din păcate de noile [00:03:15] mijloace de comunicare în masă, așa zisele new [00:03:20] media, tot ce ține de internet, de rețele sociale, de bloguri, de [00:03:25] vloguri și așa mai departe. Podcast-uri. [00:03:28] George Buhnici: Charlie Kirk [00:03:30] este un om născut din acest val de social media. Este unul dintre oamenii care a [00:03:35] folosit excepțional de bine algoritmul, avea [00:03:40] propriului podcast și a creat un ONG și a creat această faimă de om care [00:03:45] poate să dezbată cu oricine, mai ales în public, să zicea în universități și transforma chestia asta.[00:03:50]Un pe care îl publica peste tot. A devenit extrem de influent și a atras [00:03:55] destul de mulți oameni care au ajuns să-l susțină pe Donald Trump [00:04:00][00:04:00] Dumitru Bortun: prin aceste [00:04:01] George Buhnici: activări ale lui. [00:04:02] Dumitru Bortun: Sunt de acord că era foarte talentat [00:04:05] și că avea un talent deosebit de a mobiliza, avea o [00:04:10] anumită carismă de la modul în care arăta, la modul în care [00:04:15] vorbea, punea problema.Dar vreau să vă spun că, așa [00:04:20] zisele... Dezbatere ale lui nu erau chiar [00:04:25] dezbateri Vedeți că există pe internet, spun pentru cei care ne [00:04:30] urmăresc, dumneavoastră știți, pentru că le-am primit chiar de la dumneavoastră, sunt [00:04:35] două filme cu un cadru didactic un lecturer de la [00:04:40] Universitatea Cambridge, care face analiză pe text, [00:04:45] face analiză de discurs.[00:04:47] George Buhnici: Și vorbim despre niște dezbateri [00:04:50] pe care Charlie Kirk le-a făcut în Europa, a fost la Cambridge, la [00:04:55] Oxford și s-au zis acolo încercând să convingă universitățile britanice [00:05:00] să se lepede de ochism. [00:05:03] Dumitru Bortun: Să se [00:05:05] lepede de tot ce înseamnă stânga. Ochismul este doar pretextul. Așa. Vor să [00:05:10] scoată universitățile de sub influența mișcărilor [00:05:15] de stânga.Cele care vorbesc despre o societate deschisă despre emanciparea [00:05:20] oamenilor despre libertatea de alegere, despre [00:05:25] progres și care [00:05:30] sunt teme nesuferite celor de dreapta din Statele Unite. [00:05:35] Și am început cu aceste mari universități legendare [00:05:40] universități din Europa. Eu vreau să vă spun că acest film, care este [00:05:45] un...Studiu este un film didactic foarte reușit. Eu mi-am și [00:05:50] scos pe hârtie după ce mi-ați trimis... [00:05:55] Filmul, mi-am scos grășelile, pentru că și eu [00:06:00] predau gândire critică. Fallacies, nu? Fallacies. Erori de gândire [00:06:05] din perspectiva teoriei critical thinking. Și sunt de [00:06:10] pildă moving the goalpost, adică a schimba regulile [00:06:15] sau chiar subiectul sau criteriile după care discuți [00:06:20] și analizezi o problemă în timpul discuției.Sau burden of [00:06:25] prof, datoria de a dovedi ceva, o presiune de a dori ceva [00:06:30] pe care o pui în celuilalt. Sau post hoc, ergo [00:06:35] procter hoc. Post hoc înseamnă în latină după aceea, procter hoc, [00:06:40] din cauza aceea. Acest sofism, că dacă ceva urmează după [00:06:45] altceva, înseamnă că este efectul acelui fenomen. Doar pentru că e [00:06:50] după el.Nu e neapărat o relație. cauzală. El practică această [00:06:55] eroare de argumentare. Formă personal incredibility, [00:07:00] incredality, adică neîncrederea personală. Eu nu cred în ce spui. Tu nu poți [00:07:05] să credi așa ceva. [00:07:05] George Buhnici: Într-o dezbatere științifică chestia asta e inacceptabilă [00:07:08] Dumitru Bortun: E inacceptabilă. Nu mă interesează [00:07:10] că tu nu poți să crezi.E problemă subiectivă. Poate te-a bătut taică tu când erai mic. Poate [00:07:15] ai avut un unchi care era șeptic. Nu știu care e istoria ta [00:07:20] personală. De ce nu crezi treaba asta? Deci... Pe urmă [00:07:25] red herring, cherry picking, sunt mai multe [00:07:28] George Buhnici: [00:07:30] tehnici [00:07:31] Dumitru Bortun: tacticile, numește ele giz galop, [00:07:35] argument from tradition, pentru că s-a mai întâmplat, [00:07:40] înseamnă că e adevărat.Pentru că, așa, [00:07:45] argumentele circulare, de genul avortul e greșit fiindcă este o [00:07:50] crimă iar crimă este greșită. Deci te învârți în același, fără să [00:07:55] demonstrezi de ce este o crimă. Ai sărit peste etapa asta. [00:08:00] Cel care te ascultă aude doar faptul că crimă e [00:08:05] greșită ceea ce e corect, și tragi concluzia că și avortul e greșit.[00:08:10] Fără să... Argumentezi implicația de la mijloc. [00:08:15] Corect Este o crimă. Deflection. Deflection [00:08:20] înseamnă abatere, abatere la subiect. Mă abat de la subiect pentru că simt că tu [00:08:25] îl argumentezi mai bine și că eu nu mai am argumente. Corect Și atunci [00:08:30] schimbă subiectul, mă abat de la... Și în sfârșit special [00:08:35] plating, când decretăm că ceva este o excepție fără să [00:08:40] argumentăm.Bine ce special plating Spui tu, e o excepție În general, lucrurile astea au cum zic eu, fără [00:08:45] să... Toate lucrurile astea au fost depistate de [00:08:50] acest profesor de la Cambridge. Și puse pe film și a arătat fragment [00:08:55] din discuție între Kirk și un student [00:09:00] de la Universitatea în Cambridge, unde arăta cum a făcut această [00:09:05] greșeală.Deci una dintre erorile de [00:09:10] argumentare este că tu nu dovedești adevărul a ceea ce [00:09:15] spui dar aștepți ca celălalt să contrazică, spune, [00:09:20] dovedește-mi că n-am treptate. Nu e datoria lui să dovească că n treptate, e datoria ta să [00:09:25] dovedești că ai treptate. Deci dialogul ăsta era mai mult, cum să vă spun, un show, [00:09:30] un spectacol, din care probabil câștiga și bani, dar era finanțat [00:09:34] George Buhnici: [00:09:35] de mulți miliardari Charlie Kirk și nu doar el, prin acel ONG Turning Point [00:09:40] USA.Pentru cei care vor un pic mai mult context, nu știu câtă răbdare aveți să urmăriți toată [00:09:45] scena asta americana, eu o fac destul de îndeaproape, Charlie Kirk, [00:09:50] într-adevăr folosea exact toate texturile tehnicele pe care le-a spus și ceva în plus, dar reușise să fie atrăgător pentru [00:09:55] social media, pentru că livra soundbites, livra TikTok-uri, livra chestii condensate [00:10:00] într-un minut, în care te convingea că creștinismul este bun, iar islamul este [00:10:05] greșit, că albii sunt mai buni că negrii sunt răi, că omosexualitatea este sau nu [00:10:10] acceptabilă, căsătoria într-un fel Și în momentul în care era pus în fața unei dezbateri cu [00:10:15] oameni cu pregătire, cu educație, argumentele lui de foarte multe ori cedau.Asta s-a [00:10:20] întâmplat inclusiv în anumite universități Însă de cele mai multe ori Reușea să facă chestia asta cu [00:10:25] studenți În scena publică De pe o poziție în asta Nu știu câți dintre voi ați urmărit să tea [00:10:30] într-un cort Cu oameni în fața lui Ca și cum ar propovădui ceva Știți că e [00:10:35] interesantă chestia asta Că toți avem într-un fel sau altul până la un punct Acest cult al lui Iisus Că vrem să ne [00:10:40] împărtășim adevărul nostru Iar cei care interacționea el De foarte multe ori erau puși pe piciorul din [00:10:45] spate Pentru că el era un comunicator Excepțional de bun Ce [00:10:48] Dumitru Bortun: povestiți dumneavoastră [00:10:50] se numește în teoria discursului Miza scenă Punere în scenă [00:10:55] Sau încadrare unui discurs El asta făcea făcea frameworking [00:10:59] George Buhnici: Cu [00:10:59] Dumitru Bortun: [00:11:00] cortul ăla [00:11:01] George Buhnici: Exact, și el din cortul ăla Sătea de vorbă interacțiunea cu oameni pe [00:11:05] care îi bombarda Cu toate argumentele Pe care le-a spus puțin mai devreme Pentru oameni cu [00:11:10] pregătire filozofică Semiotică, comunicare, toate lucrurile astea Erau transparente [00:11:15] vedeau Prin ele, mai ales că făcea de foarte mult Tot ce a spus dumneavoastră Într-o dezbatere foarte [00:11:20] articulată cu acel student De la Cambridge, tot muta ținta Pentru că una dintre [00:11:25] temele De dezbatere de acolo, foarte scurt Ca să vă dau un rezumat o să vă dau link-urile Pentru aceste [00:11:30] analize Să le dați [00:11:31] Dumitru Bortun: neapărat, că sunt instructive Pentru că și [00:11:35] ascultătorii Noșterii trebuie să învețe Să se ferească de [00:11:40] Oratorii păcălici Care păcălesc auditorii [00:11:43] George Buhnici: Corect [00:11:45] Vă dau un exemplu foarte simplu Unul dintre argumentele lui Charlie Kirk este că [00:11:50] Creștinismul a susținut întotdeauna monogamia și asta este căsătorie într-un bărbat și o [00:11:55] femeie.Și că asta este bună pentru că nici o civilizație avansată [00:12:00] nu a avut căsătorie între persoane de același sex. [00:12:05] Și este contrazis. Și atunci nu insistă, nu doar să fie acceptată, să fie în lege, să fie legiferată. Și [00:12:10] studentul vine și spune, a fost legiferată în Mesopotamia. În Mesopotamia putea să ai [00:12:15] căsătorie între un bărbat și un bărbat.[00:12:17] Dumitru Bortun: Legar. O mare civilizație. [00:12:18] George Buhnici: O mare civilizație. Și îl [00:12:20] spune, da, da și la ce i-a ajutat chestia asta? Din nou tot muta ținta. Și zice, păi, a rezistat niște mii ani. Măi, la [00:12:25] civilizație americană nu are încă mii de Dar aminte, mii de ani de civilizație. [00:12:30] Acum, nu trebuie să fim de acord sau nu cu ce au făcut cei din Mesopotamia.Mesopotamia nu mai e [00:12:35] astăzi. Problema este cum [00:12:37] Dumitru Bortun: argumentăm. Exact. [00:12:39] George Buhnici: Bun. [00:12:40] Am vorbit așadar despre care este semnificația acestui asasinat. Nu vom lămuri încă, dar mie [00:12:45] mi-este clar că ce va urma, vor fi mai puține astfel de dezbatări în public. Exista totuși [00:12:50] valoare în ceea ce văd eu că făcea Charlie Kirk, faptul că pornea o conversație și cu oameni care [00:12:55] Nu îl simpatizau, nu erau de acord cu el și care chiar puteau să îl [00:13:00] dezbată.Nu aveau forța lui de expunere, dar puteam să vedem, cei care am urmărit [00:13:05] suficient de mult, că dincolo de prove me wrong a lui Charlie Kirk, da, [00:13:10] erau momente când era wrong. Dar foarte mulți politicieni se feresc de dezbatări. Și asta este [00:13:15] meritul lui, faptul că au umplut un gol. Bun. [00:13:20] Și acum, întrebarea, că noi avem o listă de teme aici prin care trebuie să trecem, nu avem foarte mult [00:13:25] timp la dispoziție, de aia o să ne vedeți că poate că ne grăbim un pic, dar încercăm, nu știu cât puteți să stați, [00:13:30] e seara, e duminică vă mulțumim că ați venit.Întrebarea care vine acum [00:13:35] este, totuși când devine acest free speech, acest absolutism al [00:13:40] libertății [00:13:41] Dumitru Bortun: de expresie, [00:13:41] George Buhnici: că putem să spunem orice, [00:13:45] unde se oprește această unde punem o limită pentru această exprimare, pentru [00:13:50] orice, ca să nu ajungem în astfel de situații în care unul din tabăra cealaltă să spună trebuie să te [00:13:55] opresc cu orice preț, pentru că împrăștii ură, între ghilemele.[00:13:58] Dumitru Bortun: Să fie clar aici sunt [00:14:00] două extreme, domnul Bucnici Primul lucru pe care îl vreau să-l spun este [00:14:05] că nu e cazul să apelăm la așa zisul bun simț, că aud foarte des [00:14:10] lucrurile astea la comentatori superficiali pe postul de [00:14:15] televiziune pe rețele sociale. Bunul simț este un ghid foarte bun, [00:14:20] pentru că bunul simț e definit cultural.El difere de la o [00:14:25] cultură la altă cultură, de la o subcultură la altă subcultură deci e [00:14:30] circumscris unei culturi sau subculturi. Deci bunul simț nu este universal. [00:14:35] Deci nu rezolvă. La nivelul unei societăți imense, cum e societatea nord-americană, [00:14:40] n-ai cum să apelezi la bunul simț ca... La un criteriu [00:14:45] universal valabil pentru a te opri unde trebuie cu libertatea de expresie.Și [00:14:50] atunci vă spun două lucruri. Sunt două extreme aici. Pe de o parte, [00:14:55] libertatea de expresie dusă la paroxism poate să ducă la [00:15:00] [00:15:05] violență. [00:15:10] Deci odată este violența asta [00:15:15] verbală, violență [00:15:20] simbolică, violență psihologică prin priviri, până la [00:15:25] violența gloanțelor, cum spuneați, și până la, Doamne ferește un război [00:15:30] civil.Deci violența poate să ducă pentru că eu îmi exprim [00:15:35] gândurile mele fără să am nicio oprelișe, pentru că mă prevalez [00:15:40] amendamentului al Constituției Americanei, libertatea de expresie. [00:15:45] Ori, libertatea de expresie poate să ducă la faptul că îi jignesc pe seminii mei, că [00:15:50] le dau motive să-mi furie, le dau motive să se răzbune, [00:15:55] să-mi replice și așa mai departe.Pentru asta s-a inventat [00:16:00] ceea ce se numește corectitudine politică. Dar corectitudinea politică [00:16:05] ea limitează la extrema cealaltă pentru că mai e o problemă aici [00:16:10] De atâta corectivine politică ajungi să [00:16:15] sufoci să restrângi reptul la liberă exprimare. [00:16:17] George Buhnici: Exact. [00:16:18] Dumitru Bortun: Se [00:16:18] George Buhnici: ridică pendulul [00:16:20] în extrema cealaltă. În cealaltă [00:16:21] Dumitru Bortun: extremă.Deci nici corectivinea politică nu este [00:16:25] absolut, un criteriu absolut, pentru că asta [00:16:30] acumulează frustrări, acumulează... [00:16:33] George Buhnici: Haideți să dăm două exemple, [00:16:35] dacă vreți. Una dintre chestiile, pe care Charlie Karrick le spunea, este că [00:16:40] tinerii de culoare au mai multe probleme pentru că nu [00:16:45] trăiesc cu un tată în casă pe parcursul [00:16:50] copilăriei lor.E o chestie culturală în familiile de culoare din Statele Unite. [00:16:55] Undeva la trei din patru tați, bărbați, pleacă de acasă. [00:17:00] Și îl zicea că ăsta este un motiv pentru [00:17:05] violența lor, pentru lipsa lor... Delinvență. Delinvență. Copilăria [00:17:08] Dumitru Bortun: în stradă [00:17:09] George Buhnici: [00:17:10] Intră chestia asta la libertate de exprimare? [00:17:13] Dumitru Bortun: Intră, dar când [00:17:15] îți dai seama că jignești și pui pe jar o mare [00:17:20] categorie umană, poți să te abții și să spui așa, [00:17:25] există familii americane în care tații lipsesc, nu își îndeplinești [00:17:30] rolul și nu oferă un pattern cultural, un model cultural de [00:17:35] comportament băieților.De aici ies tinerii responsabili, [00:17:40] bărbați care nu pot întemeia o familie și care nu se vor putea purta cum trebuie cu [00:17:45] soțiile și cu copiilor. De ce? Fiindcă n-au un model anterior. Dar nu spui neapărat că-s [00:17:50] negri. Pentru că s-ar putea ca majoritatea să fie într-adevăr din [00:17:55] populația de culoare pentru că se explică [00:18:00] culturalicește.Din cultura lor există [00:18:05] treaba asta, că bărbatul poate să plece când vrea. Dar nu spui. [00:18:10] Pentru că asta se numește responsabilitate. Domnul Bun, și nu este vorba nici de a încălca... Chiar dacă [00:18:15] e [00:18:15] George Buhnici: adevărat statistic? [00:18:17] Dumitru Bortun: Dacă e adevărat statistic, [00:18:20] adevărul nu e niciodată un scop în sine. Un scop în sine e binele. Eu [00:18:25] pot să imaginez o politică adevărului spus în așa fel, într-un [00:18:30] anumit fel, într-un anumit...În un moment, unor anumiți oameni ca să facem bine nu ca să [00:18:35] facem rău. Pentru că ipocrizia aia să știți că am fost sincer. Nu mă ajută cu nimic. [00:18:40] Cu sinceritatea ta ai distrus o familie. Ai înăgrit [00:18:45] imaginea unui părinte fața copilului său. Ai distrus prestigiul unui profesor în [00:18:50] fața elevului. Poți să faci foarte mult rău fiind sincer.Ai spus adevărul [00:18:55] Sau ai spus ce credeai tu că trebuie spus. De acord. Trebuie să ne înfrânăm singuri. [00:19:00] Asta se numește responsabilitate. Adică să fii conștient de consecințele [00:19:05] faptelor tale. Și când zic fapte, zic și acte de comunicare. [00:19:09] George Buhnici: Asta este cea [00:19:10] importantă lecție pe care mi-ați dat-o și mie în vara lui 2022.Da. Că până la urmă cuvintele [00:19:15] contează. [00:19:15] Dumitru Bortun: Da. [00:19:16] George Buhnici: Pe de altă parte însă, comportamentul și afirmația lui Charlie [00:19:20] Kirk, din nou vin după ce pendulul s-a ridicat prea mult în partea cealaltă și am ajuns în situația în care [00:19:25] putem să permitem unor bărbați să se declare femei. Deși, [00:19:30] biologic, sunt masculi. Doar pentru că au decis [00:19:35] dintr-o dată că vor să se declare femei, că vor să umble pe unde sunt femeile și [00:19:40] nimeni nu se opune la această chestie Ca nu-i [00:19:42] Dumitru Bortun: jignească.[00:19:42] George Buhnici: Ca să nu-i jignească. Acea [00:19:45] corectitudine politică de care vorbiți noastră a dus-o la extrema cealaltă. Sunteți de acord că este și asta o extremă? [00:19:49] Dumitru Bortun: Da. [00:19:50] Și sunt de acord că în istorie sunt... Sunt mii de cazuri de idei [00:19:55] bune care au căput pe mâna unor ticăloși și care s-au transformat în [00:20:00] lucruri oribile. Idei bune.Care se degradează în mâna unor oameni [00:20:05] Care nu sunt la înălțimea ideii. A construi o societate [00:20:10] bazată pe reguli de comportament civilizat. Corectiunea asta politică ar trebui tradusă [00:20:15] corect în românește corectiune socială. Fiindcă la ei politic are mai multe sensuri [00:20:20] Aici e sensul de la polis. De la societate De la societate [00:20:25] Deci corecțiune socială să fim corecți unii cu alții, să nu ne umilim, să [00:20:30] nu facem bullying.Ce mi se pare [00:20:32] George Buhnici: mie grav este că de foarte multe ori oamenii care [00:20:35] ajung să facă rău altora, o fac în numele [00:20:40] altor oameni sau altor ființe mai nou care nu sunt de față. [00:20:45] Nu ați observat lucrul ăsta? Da, da da. E interesant. Ne punem noi ca [00:20:50] apărători ai... Ne erijăm în... Protectorii unei categorii defavorizate. [00:20:55] Da atacăm individul, îl luăm individual din mulțime, deci îl [00:21:00] discriminăm pentru că ar face rău unor [00:21:05] clase care nu sunt prezente.[00:21:06] Dumitru Bortun: Dar eu aș vrea să termin ideea pentru că n-am spus [00:21:10] decât jumătate din ea. Mă scuzează că m-am... Nu, nu m-ați întrebat. [00:21:15] Ați făcut completării necesare. Începusem să spun [00:21:20] cum nu trebuie să gândim să nu venim cu argumentul bunui simț pentru [00:21:25] că nu rezolvăm mare lucru. Bunul simț nu poate fi cuantificat și nu este universal [00:21:30] valabil.Difere de la o cultură la altă Însă, pide la cultura [00:21:35] afroamericanilor la cultura albilor protestanți. Și diferă [00:21:40] bunul simț de la cultura în raport cu cultura catolicilor. Deci [00:21:45] sunt culturi în care ceea ce e de bun simț pentru mine, [00:21:50] pentru ei nu e de bun simț. Deci nu bunul simț trebuie să [00:21:55] prevaleze trebuie să prevaleze ideea de bine comun, codificată în [00:22:00] limbaj politic, interesul public.Interesul public ce înseamnă? [00:22:05] Să încerci să iei drept criteriul de evaluare unde ne oprim [00:22:10] cu libertatea de expresie, acolo unde se pune problema [00:22:15] binelui tuturor, dacă nu al tuturor, pentru că e greu de realizat asta, [00:22:20] binele cât mai mult pentru un număr cât mai mare [00:22:25] de oameni. Este criteriul utilitarismului.[00:22:27] George Buhnici: Ok, sau dacă vreți o întorc eu invers, [00:22:30] lucrurile pe care ne-am vorbit de foarte multe ori aici să reducem suferința. [00:22:33] Dumitru Bortun: Să reducem suferința. [00:22:35] Ăsta e criteriul doctrinei utilitariste o doctrină etică, [00:22:40] reprezentatul cel mai important e John Stuart Mill. Are și o carte apărută în limba română [00:22:45] în librării, se găsește utilitarismul.John Stuart Mill asta spune că [00:22:50] ai un criteriu pentru cât mai mulți [00:22:55] oameni. Criteriul ăla pe care îl spune [00:23:00] în Sinedru, marele preot al [00:23:05] Israelului, că e bine să-l sacrifice pe Iisus decât să facă rău unui [00:23:10] popor întreg, era un sofist de fapt pentru că poporul nu murea dacă [00:23:15] ei nu-l crucificau. Însă el pune, argumentul ăsta este, pentru că [00:23:20] Iisus era un singur individ, iar poporul lui Izrael era format din [00:23:25] milioane.Și atunci dă prioritate celor care [00:23:30] sunt mai mulți. Genul ăsta de a gândi însă este salvator în [00:23:35] multe situații, pentru că alt criteriu nu avem. Nu avem criterii absolute pentru bine și rău. [00:23:40] Și atunci ne oprim cu libertatea de expresie acolo ne simțim că facem rău [00:23:45] mai mare. Și atunci haideți să comparăm.Dacă merg pe [00:23:50] discursul urii ăsta creează niște frustrări și [00:23:55] niște replici. Și feedback-ul ăla pozitiv care [00:24:00] amplifica, am mai vorbit despre el, și care poate să se ducă până la război civil. [00:24:03] George Buhnici: Când ziceți feedback [00:24:05] pozitiv este amplificarea urii. E [00:24:06] Dumitru Bortun: amplificare, nu e negativ, adică nu scade. [00:24:10] Iar ăsta, [00:24:15] libertatea de expresie, care poate să fie [00:24:20] deșântată duce la niște jigniri dar nu duce la violență.Și atunci, [00:24:25] care este mai aproape de binele comun? [00:24:30] Discursul urii sau corectul înapolitic? [00:24:35] Înțelegeți cum trebuie să gândim? Dar [00:24:40] corectitudinea [00:24:43] George Buhnici: politică a fost acuzată de foarte [00:24:45] multe ori de conservatori că este un slippery slope, că este alunecoasă, că ne [00:24:50] aduce către alte probleme Lucru pe care îl vedem și începem să venim ușor către Europa, [00:24:55] că se pare că noi nu am învățat din ce s-a întâmplat în Statele Unite și vedem asta acum în [00:25:00] Marea Britanie.Pas cu pas, britanicii simt că au [00:25:05] alunecat, că au ajuns într-un stat care [00:25:10] încearcă să-i controleze, care încearcă să-i forceze cu [00:25:15] migrație excesivă. Pentru [00:25:18] Dumitru Bortun: că ei nu au ajuns la [00:25:20] nivelul de autocontrol. Deci eu când am vorbit până acum, eu [00:25:25] vorbesc idealizând puțin adică idealizând ființa umană ca fiind o ființă [00:25:30] morală care are responsabilitatea faptelor sale și [00:25:35] consecințele științelor faptelor sale și atunci îți pui problema ce e mai rău [00:25:40] corecturile politică sau discursul lor și până la urmă îmi spui că e mai rău [00:25:45] discursul lor, că poate să ducă la război civil.Dar aveți [00:25:50] dreptate că nu toți oamenii sunt capabili de gândirea asta, pentru că gândirea asta de tip [00:25:55] moral este și o gândire mai abstractă. Ori nu toți oamenii își termină [00:26:00] ciclu de formare spirituală Nu-ți rămân needucați pe la jumătatea [00:26:05] drumului, sunt așa zis și neisprăviți. Oamenii ăștia nu pot să gândească moral, nu pot să [00:26:10] se gândească la...De-aia pleacă de acasă și își lasă copiii de [00:26:15] izbeliște, pentru că nu sunt suficient de responsabili, nu [00:26:20] s-au maturizat, nu au intrat în etapa etică a vârstei a vieții, sunt la [00:26:25] vârsta estetică, fac ce le place. Deci genul ăsta de [00:26:30] comportament l-a țăizat bine. Există [00:26:35] și societatea americană, și în societatea [00:26:40] britanică dar la britanici și știu unde batez la evenimente recente, este vorba de [00:26:45] revoltele care au avut loc de curând împotriva [00:26:50] imigranților.[00:26:50] George Buhnici: Despre ele vreau să vorbim acum. [00:26:52] Dumitru Bortun: Da. [00:26:52] George Buhnici: Așadar am văzut [00:26:55] protestele foarte recente cu peste 100 de 100 de oameni în stradă mult peste 100 de mii În [00:27:00] anumite locuri am văzut 100 de mii că se spunea. Important este că au ieșit mult mai mulți în stradă cei [00:27:05] care scandează împotriva imigrației, în timp ce pe [00:27:10] partea cealaltă am văzut puțini oameni la protestele care să protejeze [00:27:15] imigranții.Am văzut inclusiv pancarte de pe tabara cealaltă [00:27:20] destul de greu găsit, care spunea să-i mulțumim Lui Dumnezeu pentru imigranții. Thank God for [00:27:25] immigration, da, și alte lucruri, că mai bine să ne educăm decât să urăm imigranții și așa mai [00:27:30] departe Pe de altă parte ceilalți vin și spun că imigrația a fost scăpată de sub [00:27:35] control și că imigranții abuzează serviciile sociale, că nu vor să se [00:27:40] integreze, că schimbă țesătura socială a Marii Britanii.[00:27:44] Dumitru Bortun: [00:27:45] Domnul Bucnici, să încep tot cu un adevăr banal dar de multe ori [00:27:50] trebuie să plecăm de la lucruri banale ca să construim un argument. [00:27:55] Imensa majoritatea oamenilor nu sunt filozofii [00:28:00] și cetățenii britanici intră în aceeași categorie. Nu fac filozofie [00:28:05] istoriei și nu gândesc din perspectiva unei [00:28:10] istorie a civilizației.Dacă... [00:28:15] Vedeți am citit cu ani în urmă istoria civilizațiilor al lui Arnold [00:28:20] Toynbee. Pe urmă am citit... citit cartea lui Neagos Juvara, teza lui de [00:28:25] doctorat de istoria civilizațiilor. Știți cât e de șocant [00:28:30] când citești așa ceva? Seamănă cu o vizită la [00:28:35] cimitir. După o vizită la cimitir se devalorizează [00:28:40] totul.Nu mai știi dacă merită să te lupti pentru ce te-ai luptat până în ziua de azi. [00:28:45] Când vezi acolo că cimitirul e plin de oameni de neînlocuit. [00:28:49] George Buhnici: Care [00:28:49] Dumitru Bortun: au [00:28:50] fost cineva la viața lor. Și care până la urmă ajungem tot. [00:28:54] George Buhnici: Deocamdată [00:28:55] Ați văzut liderii din BRICS Care își fac planuri pentru încă [00:29:00] 70 de ani Fiecare Și [00:29:02] Dumitru Bortun: ce vreau să vă spun [00:29:05] Are loc o devalorizare A mizelor Pentru care noi trăim [00:29:10] La fel este când vezi istoria La scară mare [00:29:15] Când am citit Neagul Juvara de pildă Faptul că [00:29:20] Atunci când se schimbă o civilizație Cu alta Ajung în [00:29:25] frunte Oameni care nu au nimic de pierdut Care în civilizația trecută Nu [00:29:30] aveau nimic Și sunt primii Care luptă pentru [00:29:35] schimbare Și în mod firesc ajung în frunte Nu te mai miri Că au ajuns [00:29:40] în fruntea României Cei mai bogați oameni Niște oameni neanalfabeți Sau niște [00:29:45] oameni semidocți Deci [00:29:47] George Buhnici: vorbim despre oportuniști Care [00:29:50] neavând nimic de pierdut Și asumă Riscuri pe care oamenii De treabă [00:29:55] Oamenii civilizati, educați Și care au [00:29:57] Dumitru Bortun: un statut socioprofesional La care [00:30:00] țin s-au învățat în el S-au învățat cu avantajele lui Ăia nu milțează [00:30:05] pentru schimbare Și cu timpul schimbarea Îi ia pe sus și ei rămân în urmă [00:30:10] Rămân printre ultimii Și în frunte se trezesc Ăia care nu aveau nimic de [00:30:15] pierdut Când Neagul Juvara face analiză istorică Și arată că de fiecare dată [00:30:20] S-a întâmplat așa Când s-a trecut de la civilizația agrară la civilizația industrială, [00:30:25] acum se trece de la civilizația industrială la civilizația informațională și sunt la același [00:30:30] lucru.Și zic dom'le, gata, am înțeles. Dar [00:30:35] devii mai calm, devii mai zen, înțelegi cum stau [00:30:40] lucrurile, nu te mai înfurii, nu te mai indignezi, nu mai protestezi. Ori acești [00:30:45] oameni care ies în stradă n-au cum să-și dea seama că există o [00:30:50] tendință la nivel civilizațional de [00:30:55] migrarea oamenilor din spre est spre vest și din spre sud spre nord.[00:30:59] George Buhnici: [00:31:00] Și care va fi amplificată [00:31:01] Dumitru Bortun: Va fi amplificată în viitor. [00:31:03] George Buhnici: Și [00:31:03] Dumitru Bortun: ei nefiind [00:31:05] filozofia istoriei nu pot să zic, da, dom'le, așa stau lucrurile, ăsta e trendul. Ies [00:31:10] și-și apără locurile de muncă, își apără fetele ca să nu fie [00:31:15] violate de niște oameni, care vin din alte țări, sau [00:31:20] pur și simplu își apără identitatea domnului București.Pentru că mulți au [00:31:25] problema asta. Sunt de altă religie. Sunt de altă [00:31:30] factură. Ăștia nu putem ști la ce ne aștept de la ei. Și de multe ori e și [00:31:35] ignoranța. Pentru că ce s-a înzblat în București cu [00:31:40] băiatul ăla pognit în față pentru că e diferit și pentru că e [00:31:45] invadatorul nostru, asta vine din ignoranță. O dată tipul ăla de [00:31:50] 22 de ani care l-a pognit în față nu știe că noi nu avem resursă [00:31:55] umană, nu avem forță de muncă pentru aceste joburi și în al lui el nu știe că oamenii ăștia [00:32:00] sunt ori hinduși ori budiști, ori confucianiști [00:32:05] din țării din care vin, în care sunt oameni pașnici oameni care nu fură, [00:32:10] sunt mai cinstizi decât majoritatea românilor.Noi până nu facem [00:32:15] un chilipir, până nu păcărim pe cineva Pe [00:32:17] George Buhnici: da. Cum? Pe medie da. Pe [00:32:18] Dumitru Bortun: medie vorbesc. [00:32:20] Noi avem o rală a foloaselor necuvenite pe care se vede în toate domeniile. De la ăla [00:32:25] care i-aș pagă până la ăla care plăcează la doctorat în loc să [00:32:29] George Buhnici: [00:32:30] muncească el. Corect. Dar e exact ca în trafic, am mai dat exemplul ăsta de foarte [00:32:35] multe ori, unul singur trebuie să iasă din coloană și îl vedem toți.O să ne fugă atenția la [00:32:40] el. Un singur migrant care creează o problemă, la câteva mii, zeci de [00:32:45] mii, noi avem prea puțin într-adevăr Doar pentru câte nevoie este de resursă umană. Dacă stai de vorbă [00:32:50] cu orice antreprenor din țara, s-o să spună că duce lipsă acută de forță de muncă de [00:32:55] orice nivel de calificare.[00:32:56] Dumitru Bortun: Dar noi schimbarăm puțin subiectul. Asta era doar o [00:33:00] paranteză. Problema era că ăsta fiind străin, fiind diferit, fiind de altă religie s-ar [00:33:05] putea să cine știe ce ne facă. Fiindcă noi nu-l cunoaștem. [00:33:10] Documentează-te, interesează-te. [00:33:12] George Buhnici: Ajungem și acolo pentru că România este într-o situație foarte [00:33:15] interesantă.Această comunicare atât agresivă împotriva [00:33:20] imigranților într-o țară care de fapt are mari probleme de [00:33:25] emigrație, nu de imigrație. Este o țară de emigranți, nu în care se imigrează. Până și [00:33:30] ucrainenii. Era un comedian care a făcut o poantă foarte, foarte faină [00:33:35] care spunea că românii sunt atât de [00:33:40] primitori încât sunt mai mulți ucraineni refugiați în Bulgaria decât în România.Ăia [00:33:45] ca să ajungă în Bulgaria să treacă prin România, nu să oprescă, să duc la Bulgari. Bă, și Bulgaria e mai săracă Și [00:33:50] totuși sunt mai mulți ucraineni per total, ca număr refugiați decât în România. Te pun [00:33:55] un pic pe gânduri chestia asta. Ăia nu sunt nici de altă culoare, nici de altă religie. [00:34:00] Merg la următoare întrebare.[00:34:04] Dumitru Bortun: Dumneavoastră, nu [00:34:05] aveți o explicație? [00:34:06] George Buhnici: Ba da. [00:34:07] Dumitru Bortun: Nu suntem așa cum ne place să credem [00:34:10] că suntem. Că suntem toleranți și primitori. Știți cum suntem noi? Suntem ca [00:34:13] George Buhnici: mașinilele pe care scrie [00:34:15] sport. Dacă scrie sport pe mașină mașina aia nu-i sport. N-ar fi [00:34:20] nevoie [00:34:20] Dumitru Bortun: să scrie. [00:34:21] George Buhnici: Exact. [00:34:22] Dumitru Bortun: Deci noi ne punem aceste podoabe că [00:34:25] suntem toleranți.Dar din când în când în [00:34:30] istorie am dovedit că nu suntem. Dumneavoastră știți cât greu s-a [00:34:35] desfințat sclavia în România? [00:34:36] George Buhnici: Am fost ultimii din Europa care am oprit eobagia. [00:34:40][00:34:40] Dumitru Bortun: Da. [00:34:40] George Buhnici: Am [00:34:41] Dumitru Bortun: fost ultimii în Europa care am destinsat robia. Romii erau [00:34:45] robi. Asta sclavacism. Și era sub [00:34:50] presiunea Europei exact cum este acum.Ne spuneau [00:34:55] dacă vreți să vă primim în cadrele noastre și să deveniți europeni, trebuie să [00:35:00] terminați cu mizeria asta care este sclavacism. [00:35:05] Robii domnești, robii mânăstirești, robii boierești. Și toți erau [00:35:10] romi Deci asta nu înseamnă... Și eu [00:35:15] vă spun, am auzit acum câțiva ani, la aeroport eram la otopeni, o [00:35:20] discuție între niște din poliția de aeroport.Ce mă mai [00:35:25] revede că așteaptă și niște oameni acolo să uită și zice ăia sunt oameni, sunt țigani. Deci [00:35:30] această formă de [00:35:35] rasism și această formă de șovinism există încă, dar nu e [00:35:40] recunoscută palpită Știți? [00:35:45] În populația României și în instituții de multe ori Constituțiile statului au [00:35:50] astfel de atitudini.Deci nu. Pământ, gândiți-vă ce am făcut [00:35:55] în timpul celui de-al doilea război mondial vis-a-vis de evrei. Și [00:36:00] multe alte exemple. Nu mai zic ce au făcut [00:36:05] administratorii români în cadrii la ter în timpul ocupației românești de acolo Cu [00:36:10] turții, cu tătarii. Sau-au făcut [00:36:12] George Buhnici: jandarmii în Basarabia. [00:36:13] Dumitru Bortun: Da, jandarmii care [00:36:15] au lăsat o amintire foarte urâtă acolo.Deci toate lucrurile astea scot [00:36:20] la iveală anumite aspecte ale psihologiei românilor de care [00:36:25] nu ne place să vorbim, le băgăm sub covor, dar care îi zbognesc din când în [00:36:30] când. Iată de ce în România nu se simt foarte [00:36:35] bine niște oameni veniți din afară și preferă să se ducă în Bulgaria, de pildă, care [00:36:40] e mai sărac.[00:36:40] George Buhnici: Vin de la festivalul vinului moldovenesc, [00:36:45] pe Kiselev. Acolo am fost în seara asta și [00:36:50] de fapt profesional mă uit la oameni. Am văzut un cuplu de [00:36:55] japonezi cred că era, și un singur tip de culoare. În [00:37:00] rest nu prea am văzut străini. Pe de altă parte ni se tot spune pe social media că [00:37:05] românii habar nu au ce să Frumoasă țară au și ce [00:37:10] frumoasă e coeziunea noastră socială în care nu suntem invadați și care să [00:37:15] ținem să protejăm chestia asta.Din nou, nu sunt sigur [00:37:20] dacă îmi doresc să văd mult mai mult străini, dar nu sunt sigur [00:37:25] dacă avem prea puțini. [00:37:27] Dumitru Bortun: Eu unul m-aș bucura. Eu sunt [00:37:30] unul dintre oamenii care valorizează pozitiv diferența. [00:37:35] Care cred că diferențele sunt o sursă de dezvoltare, [00:37:40] sunt un bagaj. Apropo de cei care scuiau, [00:37:45] ne-a dat Dumnezeu darul ăsta cu imigranții, [00:37:50] pentru că unii îi urăsc și vor să-i trimită înapoi iar alții spun că este un [00:37:55] dar de la Dumnezeu să ai imigranții, să ai în primul rând o forță de muncă pentru anumite [00:38:00] meserici, în al doilea rând să ai o diversitate culturală religioasă.Care e problema? [00:38:05] Care e problema că sunt diferiți de tine? Te sperii atât mult diferența? Te bag [00:38:10] așa în angoasă și în insecuritate și în incertitudine? Iată, [00:38:15] deci, eu cred că oamenii care îi urăsc pe străini sunt [00:38:20] permite să încalcă principiul corectitudinii politice, [00:38:25] am să fiu liber, ca la exprimare sunt minți înguste și suflete [00:38:30] mici.[00:38:30] George Buhnici: Ok. Pentru că noi toți am profitat de pe urma [00:38:35] prosperității și felul în care am fost primiți în multe alte țări. [00:38:40][00:38:40] Dumitru Bortun: Absolut. [00:38:41] George Buhnici: Și totuși, ce face aceste proteste cum am văzut în Marea [00:38:45] Britanie? Nu bag mâna în foc, că nu o vedem unul curând și pe la noi, deși încă o dată, noi nu avem o problemă urgentă, [00:38:50] dar ce face ca aceste proteste să strângă masea atât de [00:38:55] mari?Încă o dată, eu cred că ce-am văzut la Londra e doar începutul. De unde vine chestia asta? Pentru că e prima [00:39:00] dată când auzim că oamenii sunt mai preocupați de migrație decât de economie. [00:39:05] E o chestie de identitate? E o chestie de manipulare prin presă sau de social media? [00:39:10] Și, și, și. [00:39:11] Dumitru Bortun: În primul rând e o problemă de identitate și oamenii sunt [00:39:15] foarte sensibili la problema asta cu [00:39:20] identitatea Cine sunt?Cine suntem noi? Ne raportăm la alții [00:39:25] prin diferențe și vin ăștia peste noi care sunt diferiți și așa mai [00:39:30] departe. Pe urmă este lipsa de cunoaștere. Dumneavoastră [00:39:35] am mai vorbit cred, la dumneavoastră, am vorbit despre sindromul chinezesc. [00:39:40] Eu folosesc expresia asta, expresia [00:39:45] mea. De la distanță tot chinezii sunt la fel.[00:39:50]Seamănă între ei. Dar ia du-te și stai acolo câteva [00:39:55] luni sau câțiva ani că începi să-i deosebești. Îți dai seama ce vârste au. Ce [00:40:00] înseamnă un chinez tânăr un chinez la vârstă mijlocie, un chinez în vârstă bătrân. [00:40:05] Opa, stai că începi să-mi nuanțezi percepția. De ce? Îi [00:40:10] cunosc. Cu cât îi cunoști mai puțin cu atât îi vezi la fel.[00:40:15] Ăsta-i sindromul chinezesc. Păi asta este cu orice alt grup uman. De la [00:40:20] distanță par toți la fel. Îi bagi într-o categorie fiindcă e mai comod mental. [00:40:25] În momentul în care îi cunoști, viața te obligă să faci diferență Între ei, [00:40:30] ce spună Spună bună dimineața îi spun să rămână. Deci trebuie să știu cu [00:40:35] cine am de-a face, încep să vezi diferențele.Eu cred că [00:40:40] o mare parte dintre aceste [00:40:45] mișcări de masă se bazează pe ignoranță. În [00:40:50] altă parte, în altă măsură, se bazează pe grija [00:40:55] pentru identitate și în altă măsură pe manipulare. [00:41:00] Pe faptul că rețelele sociale amplifică. Și atunci ce se întâmplă, [00:41:05] domnul Bunic? Rețelele astea sociale amplifică, știți cum?[00:41:10] Și intensiv și ca amploare, [00:41:15] extensiv. Ca amploare e normal să înțelege toată lumea. Datorită [00:41:20] multiplicării fără limite a mesajelor, o masă [00:41:25] imensă de oameni... [00:41:25] George Buhnici: Poate să afle orice nenorocire Mesajul. Da [00:41:28] Dumitru Bortun: Și poate să [00:41:30] creadă că mai are puțin și ia foc Marea Britanie. Sau [00:41:33] George Buhnici: că usturoiul ăla chiar [00:41:35] este cât roata de la bicicletă.[00:41:36] Dumitru Bortun: Exact. Și cred, pentru că sunt mai mulți. [00:41:40] Și apare acel sofism, acel argument [00:41:45] fals, că dacă și alții zic înseamnă că așa e. Pe urmă... [00:41:50] Știu [00:41:50] George Buhnici: eu pe cineva care a văzut că pământul e plat. [00:41:51] Dumitru Bortun: Da, da, da. Cunosc și eu un caz la Bacău.[00:41:55]Ceva de genul ăsta. S-a [00:42:00] labuzat. S-a labuzat, labuzat labuzat Labuzat, da. Așa. Deci asta este [00:42:05] un aspect. Dar mai e un aspect. Cu cât discuțiile [00:42:10] sunt mai numeroase pe internet, cu atât oamenii [00:42:15] devin mai fanatici cu propriile opinii. Și știți de ce? Noi am mai [00:42:20] discutat la un podcastul meu astăzi. Aici vorbim de paradigme.Ori într-o paradigmă [00:42:25] argumentele sunt circulare. Ele pleacă de la premisele paradigmei [00:42:30] și confirmă întăresc premisele. Și cu cât un [00:42:35] om își dezvoltă mai mult demonstrația și argumentele, cu atât se [00:42:40] luminează mai mult câtă dreptate are. Ca Charlie Kirk. Exact. Exact [00:42:45] cazul ăsta. Și atunci apare... Această circularitate, cu [00:42:50] cât vorbesc mai mult, cu atât mă convinc mai mult.Deci dialogul nu ne unește. Dialogul ne [00:42:55] desparte și mai rău. Este ceea ce se numește, în teoria comunicării, [00:43:00] dialogul surzilor. Fiecare s-au de pe el, nu l-au de pe celălalt. Deci [00:43:05] rețele sociale au dus la o amplificare și ca amploare, [00:43:10] la o adâncime și adâncire a diferențelor și [00:43:15] a opozițiilor ca intensitate.[00:43:17] George Buhnici: Nu durează puțin chestia asta. Durează [00:43:20] E un proces complex. Dar dacă ne uităm un pic în spate aveam rețele sociale de suficient de multă vreme încât să-și făcut [00:43:25] efectul acești algoritmi Într-o competiție acerbă pentru audiență au amplificat lucrurile care [00:43:30] se viralizează, iar apoi au apărut actorii statali care folosesc [00:43:35] aceste narațiuni pentru politica lor externă.Și aici întrebarea este, cum [00:43:40] lucrează aceste narațiuni, cum ar fi narațiunea invaziei a re-emigrării în aceste emoții [00:43:45] colective? Și cine le orchestrează? Credeți că există păpușari sau este doar furia noastră [00:43:50] care ne ocupă pe noi înșine pe toți? Există păpușari [00:43:54] Dumitru Bortun: care [00:43:55] profită de pe urma acestor furii. [00:44:00] E foarte interesant.Are Salman Rushdie, cel care a scris [00:44:05] versetele satanice, are un roman, Furia, în care [00:44:10] face o analiză de mare subtilitate acolo, acțiunea petrecându-se în Statele Unite ale [00:44:15] Americii. Se izizează manifestările de furie în [00:44:20] diferite domenii și pe diferite niveluri sociale. Furia ca stat. [00:44:25] E spirit, ca spirit al epocii de spirit de taim [00:44:30] Putem spune că furia este emoția [00:44:32] George Buhnici: acestei generații?Da, [00:44:33] Dumitru Bortun: da. Asta [00:44:35] demonstrează Salman Rushdie. E tulburător să [00:44:40] ai zis seama că s-a născut o generație sub ochii noștri și din mâinile noastre [00:44:45] furioasă. Știți că prin anii 60 a păruse un [00:44:50] curent în dramaturgia britanică tinerii furioși. Care au scris [00:44:55] niște piese foarte cunoscute la vremea respectivă, Camera în formă [00:45:00] de el, Fiață sportivă, Privește înapoi cu mânie, [00:45:05] Singurătatea alergătorii de cursă lungă, toate astea au devenit filme de mare [00:45:10] artisticitate.Tinerii furioși era [00:45:15] prima repriză. Au urmat repriza a doua, s-au mai calmat, au [00:45:20] urmat Revoluția sexuală, au urmat mișcări despre înțelegi în 68, hippie [00:45:25] și așa mai departe. Hippie care erau pacifiști la bază. Da erau pacifiști, dar tot [00:45:30] pacifismul ăsta lor retragerea din societate era de fapt o reacție de contestare a [00:45:35] societății moștenite la părinților.Ăștia de astăzi nu mă să mai retrag pur [00:45:40] și simplu for să o distrugă, pentru că nu le place ce au primit ca moștenire. [00:45:44] George Buhnici: O parte [00:45:45] dintre ei, că avem și retrași o vedem în Asia, începem să vedem și [00:45:50] la noi, nu știu dacă ați auzit, n-am apucat eu să vă trimit înainte, vorbim mai nou, să [00:45:55] mă ierte cei mai tineri despre the Gen Z stare, adică [00:46:00] chestia asta, atitudinea asta, că orice îl întrebi, când vorbești cu unul mai [00:46:05] tânăr, care a luat un job, se uită așa la tine, fără reacție.The [00:46:10] stare, adică pur și simplu se uită, această mină pietrificată. Poker face. [00:46:15] Poker face. Acest poker face, generația poker face, am putea să-i spună dacă vreți. Deci [00:46:20] avem genul ăsta de retragere orică un fel de revolt orică ar pur și simplu ca plictiseală [00:46:25] ca demotivare sau pur și simplu descărcare completă de emoție după atât de [00:46:30] multă furie cât este amplificată și refuzul [00:46:32] Dumitru Bortun: de implicare emoțională [00:46:33] George Buhnici: da [00:46:35] deci furie și refuz de implicare aici suntem între astea două [00:46:40] ok, toate astea sunt amplificate de tot felul de [00:46:45] influențări care mulți dintre ei se pun în fața oamenilor dar de fapt sunt niște miliardari [00:46:50] de aici spun că luptă acolo pentru interesea oamenilor și Charlie Kirk era finanțat de miliardari nu era nici el [00:46:55] sărac foarte puternic susținut de Elon Musk transportat [00:47:00] sicriul lui de J.D Vance cu Air Force 2 și [00:47:05] asta este doar exemplul ăsta concret dar mai avem oameni foarte bucăți cum a fost pe exemplu că vă [00:47:10] povesteam la un moment dat vorbeam noi despre acel influencer care a venit cu un avion privat la București [00:47:15] să ia un interviu unei candidate la prezidențiale doar dorind să [00:47:20] salveze democrația românească tot felul de influențări în ăștia parașutați cu foarte mulți bani [00:47:25] de ce credeți că acești miliardari folosesc aceste [00:47:30] narațiuni în acest mod și acești algoritmi împotriva oamenilor [00:47:35] ce [00:47:35] Dumitru Bortun: se iunește pe ei Pe [00:47:40] evanghelicii albi din Middle America parcă de [00:47:45] mijlocul Americii Și pe mari miliardari care vin din aceste [00:47:50] industrie de vârf.[00:47:51] George Buhnici: Așa. [00:47:54] Dumitru Bortun: [00:47:55] Doctrina acceleraționistă. Se numește așa pentru că pleacă de la... [00:48:00] Se duce în multe direcții, dar pleacă de la un trunc comun. De la [00:48:05] constatarea că istoria s-a accelerat și că [00:48:10] ritmul de evoluție tehnologică e atât de mare [00:48:15] încât societatea nu mai face față nu mai ține ritm. Și atunci, [00:48:20] marii reprezentanții ai firmelor tehnologice [00:48:25] vor să limiteze democrația, pe care o simt [00:48:30] înceată, birocratizată o simt că nu ține pasul cu [00:48:35] inovarea tehnologică și domeniul cu care sunteți foarte [00:48:40] familiari, că lucrați în domeniul ăsta și promovați, progresul [00:48:45] tehnologic, bine faceți, dar ei spun așa că democrația este un [00:48:50] regim politic cronofag.Știți? [00:48:53] George Buhnici: Că ține pe loc. [00:48:55][00:48:55] Dumitru Bortun: Mănâncă timp Și până când [00:49:00] ajungi să iei o decizie, a trecut, a zburat [00:49:05] gaia cu mațul. Nu mai ai timp. [00:49:10] A zburat momentul în care trebuia luată decizia Și să [00:49:15] acumulează o serie întreagă de blocaje care până la urmă să intră în criză și ei vor să [00:49:20] deblocheze chestia asta. [00:49:21] George Buhnici: Pentru că se văd într-o competiție cu alții care fac același lucru.Da. [00:49:25] Și vor să... [00:49:26] Dumitru Bortun: Toți ăștia care sunt în jurul lui Trump și [00:49:30] care finanțează MAGA, mișcarea asta, [00:49:35] America Great Again, sunt ăștia, [00:49:40] acceleraționiști. Ei se întâlnesc foarte bine cu aceștii [00:49:45] evanghelici albi din Middle America pentru că și pleacă de la ideea că s-a accelerat [00:49:50] și că dacă vrem să accelerăm, dacă e bine că [00:49:55] s-accelerează, pentru că vine...Mai repede Iisus. A doua venire a lui Iisus să se apropie mai [00:50:00] repede. Și atunci ei au intrat în administrație în politică [00:50:05] în școli, vor să intre peste tot, au teoria celor 8 munți. Nu [00:50:10] știu dacă știți vorbesc cu cei care ne urmăresc, dumneavoastră știți că în [00:50:15] Vechiul Testament există un simbol al muntelui, muntele Sinai, în care [00:50:20] Dumnezeu vorbește cu Moise și îi dă cele 10 [00:50:25] porunci, cele două table cu cele 10 porunci, există [00:50:30] muntele Tabor, există muntele Templului, sunt mai multe munți sfinți [00:50:35] care au o simbolistică foarte puternică pentru [00:50:40] iudaism pentru creștinism.Deci pentru iudeocrăștini, [00:50:45] aceștia evanghelici spun că îi trebuie să cucerească opt munți. Un munte [00:50:50] este administrația, alt munte este învățământul educația în [00:50:55] general, alt munte este sănătatea și trebuie să aibă oameni peste tot. Și [00:51:00] ăștia toți trebuie să accelereze și să țină ritm cât mai mult și s-au [00:51:05] întâlnit în foarte multe obiective, printre care cel antidemocratic, cu oamenii [00:51:10] de afaceri cu mari businessmen.Iată de ce se întâmplă în America. Se [00:51:15] dă peste cap o întreagă tradiție și un întreg mecanism de [00:51:20] evoluție socială. Și totul de la tehnologie, [00:51:25] domnul Bucnici. Cum adică de la tehnologie? Păi întotdeauna a fost așa Karl Marx [00:51:30] a vorbit în alți termeni, dar el spunea așa, forțele de producție determină tipul de relație de [00:51:35] producție.Și a vorbit de legea concordanței, între forțele de producție și relații de producție Ce sunt forțele [00:51:40] de producție? E tehnologia. [00:51:41] George Buhnici: Eu sunt de acord că e tehnologia, dar ce adaugă [00:51:45] marxistile în iniște este că, faimoasa zicere, că nu există câștig fără [00:51:50] ca cineva să-și fost furat. Și în cazul ăsta oamenii munce Nu, [00:51:53] Dumitru Bortun: e pe [00:51:55] altă linie, e pe altă direcție.În ceea ce plăcește mecanismul evoluției sociale În mecanismele de [00:51:58] George Buhnici: producție există un [00:52:00] asupritor care ia roadele acestei productivități de la oamenii muncii și nu [00:52:05] distribuie Știu [00:52:05] Dumitru Bortun: dar nu asta contează acum. Contează ce spuneam că ei spun că modurile de producție sunt [00:52:10] schimbate. Din cauza evoluției tehnologice.[00:52:13] George Buhnici: Așa. [00:52:13] Dumitru Bortun: Că [00:52:15] atunci când mijloacele de producții erau atât rudimentare încât trebuia să ne [00:52:20] ajutăm noi între noi, era comuna primitivă, după care s-au mai [00:52:25] evoluat mijloacele de producții, dar atunci nu erau suficiente pentru [00:52:30] ca toată lumea să stea și să producă, fiindcă nu erau mașini. Și atunci jumătatea din [00:52:35] omenire a fost transformată în sclavi.Și jumătatea au devenit stăpâni de [00:52:40] sclavi. Și au folosit păștea păstă unelte. Unelte vorbitoare cum [00:52:45] definește sclavul Aristotel. Un altă vorbitoare. O dată cu o [00:52:50] revoluție industrială apar mașinile. Opa, în momentul ăsta omul devine [00:52:55] conducător al mașinii, dar mașina face efortul în locul lui. Să termină cu [00:53:00] sclavia, apare capitalismul.Deci toate lucrurile astea sunt trase de [00:53:05] dezvoltarea tehnologică. [00:53:06] George Buhnici: Păi da dar tehnologia despre care ne-ați vorbit și care duce la această [00:53:10] tensiune, este cea care a redus cel mai mult suferința pentru toată planeta. [00:53:14] Dumitru Bortun: Eu n-am spus [00:53:15] că e rea. Eu explic de ce se întâmplă. Se întâmplă această mare transformare [00:53:20] socială în America, ea fiind vârful de lance al civilizației occidentale, se întâmplă [00:53:25] întâi la ei.[00:53:25] George Buhnici: Se [00:53:25] Dumitru Bortun: va întâmpla și la noi. Este vorba de aceste schimbări [00:53:30] produse de progresul tehnologic. Într-adevăr accelerat. [00:53:33] George Buhnici: Trebuie să mai gândiți la asta, [00:53:35] pentru că m-ați pus un pic pe gânduri. [00:53:36] Dumitru Bortun: Da, mai meditați. [00:53:37] George Buhnici: Mai dați un pic de gândire. [00:53:39] Dumitru Bortun: Asta nu [00:53:40] înseamnă că nu trebuie să promovați progresul tehnologii. Promovați-i Dar promovați-i în acea [00:53:45] paradigma [00:53:47] George Buhnici: utilitarismului.Da. Eu la asta mă uit. Spre binele [00:53:50] cât mai mari, pentru cât mai [00:53:51] Dumitru Bortun: mulți. [00:53:52] George Buhnici: Mâi la ceasul de la mâna noastră, care vă poate anunța când [00:53:55] aveți probleme de puls. Da, [00:53:56] Dumitru Bortun: exact. [00:53:56] George Buhnici: E nevoie de [00:53:57] Dumitru Bortun: așa ceva. Da, e un câștig. [00:53:58] George Buhnici: Dar nu putem să-l lăsăm pe [00:54:00] băiatul care deține compania aia să-și pună președinte. [00:54:03] Dumitru Bortun: Să ne pună șeful. [00:54:05] Exact.Pentru că el are companie, e lăudabil, dar nu îl a ales nimeni. [00:54:10] Exact. [00:54:10] George Buhnici: Bun. Revenim către România. România trece la [00:54:15] sfârșitul anului trecut prin anularea alegerilor prezidențiale, apoi vin valurile de proteste și o campanie [00:54:20] rerulată sub umbra acestei ingerințe ruse, despre care vorbim inclusiv în [00:54:25] Moldova cum și în alte locuri.Avem rețele pro-Kremlin și conexiuni [00:54:30] moldovene, inclusiv rețeaua SHORE, despre care aflăm tot mai multe zile la acestea prin cei care urmăresc foarte, [00:54:35] foarte interesant câte informații se laiveau în ultima perioadă despre această rețea SHORE, care [00:54:40] operează și la noi, care au amplificat Narațiuni peste tot, Facebook, Telegram și așa mai departe, [00:54:45] inclusiv mesajele anti-UE, dar și anti-migrație, despre care vorbeam puțin mai devreme.[00:54:50]Acum, întrebarea este. Revin un pic și aș vrea să [00:54:55] închidem această discuție Înțelegem că există aceste forme de manipulare și mult [00:55:00] o să zică, iarăși începe să vorbească buhnici de troli ruși. Dar credeți că există o [00:55:05] legătură între discursul anti-imigrație în România, o țară de emigranți nu de [00:55:10] imigrație, care să fie folosite de aceste rețele de [00:55:15] propagandă rusești?[00:55:16] Dumitru Bortun: Da. Scopul final [00:55:20] al propagandei rusești este dezmembrarea Uniunii [00:55:25] Europene, care reprezintă un mare obstacol din punct de vedere [00:55:30] comercial, tehnologic, economic, politic. Și [00:55:35] pentru asta trebuie să întoarcă popoarele astea [00:55:40] needucate din fosta zonă comunistă, [00:55:45] care au ieșit de curând din regimuri totalitare sau dictatoriale, să [00:55:50] le întoarcă împotriva Uniunii Europene.Și n-ai cum să-i [00:55:55] întorci decât spunându-le ce răi Uniunea Europeană, ce răi sunt [00:56:00] birocrații de la Bruxelles, ce lucruri relevă. Trebuie să le [00:56:05] dezvolți și mândria de a fi români sau de a fi bulgari [00:56:10] să dezvolți identitatea lor naționalistă, suveranistă, să le [00:56:15] propui suveranitate în condițiile în care o lume întreagă să devine [00:56:20] interconectată.Ei propun suveranitatea să rămași răul de tot în urmă. [00:56:25] Ca evoluție istorică Ei nu pricep în ce epocă ne aflăm, dar lucrează [00:56:30] cu materialul clientului. [00:56:31] George Buhnici: Ei vor să aibă telefoane produse în străinătate, internet, să se [00:56:35] uită să vadă, să aibă lumea să aibă o fereastră către lume aici? [00:56:37] Dumitru Bortun: Da, dar asta e tehnologie.Nu este [00:56:40] o imagine despre procesul istoric. Ei habar n-au că a existat [00:56:45] o epocă feudală, că a existat o epocă modernă că noi suntem în postmodernitate. Nu [00:56:50] au poziționat. Și gândesc că a nevăd mediul. [00:56:53] George Buhnici: Au acest fallacy că [00:56:55] poți să păstrezi, să stăm cu toții în ie și în costum popular, dar înconjurați de toate [00:57:00] fructele globalizării.[00:57:01] Dumitru Bortun: Da. Exact cum era în Iran la Revoluția lui Khomeini. Mi-a [00:57:05] spus cineva care a fugit de acolo. Era la noi în țară era studentul meu la [00:57:10] arhitectură. Și mi-a spus că marea majoritate, 80% [00:57:15] erau analfabeți, dar aveau televizor color în bordeile lor [00:57:20] acolo și câte un calașnicov dat de ruși. Așa s-a făcut Revoluția [00:57:25] musulmană.Ca la [00:57:25] George Buhnici: noi. Toată lumea are câte un smartphone și opinie pe TikTok. Și ei [00:57:29] Dumitru Bortun: [00:57:30] analfabetiți funcționă. Și [00:57:31] George Buhnici: totuși, atinge niște anxietăți, așa cum am mai auzit [00:57:35] lucrul ăsta, propaganda folosește anxietăți reale. Lucrează cu materialul [00:57:40] clientului. Piața muncii de identitate Mi-ați vorbit, servicii [00:57:45] publice. [00:57:45] Dumitru Bortun: Păi orice schimbare, domnul Bucurniciu orice schimbare creează anxietate.Prima este să [00:57:50] ești pregătit Sufletește de schimbare? Ești pregătit ideologic? [00:57:55] Ai niște idei care justifică schimbarea? Ți-a spus vreodată cineva că singurul absolut [00:58:00] care există în lume e schimbarea? În lumea de azi, [00:58:05] în lumea de aici, singurul lucru absolut e schimbarea. Restul e relativ, [00:58:10] pentru că totul se schimbă.Numai în cer există cineva care nu se [00:58:15] schimbă. Dumnezeu. Și-o și spune în Maleachi, unul dintre [00:58:20] cei mai interesanții profeți mici spune, eu nu mă schimb. [00:58:25] Eu sunt Dumnezeu nu mă schimb. Deci el e reperul fundamental pentru [00:58:30] noi ca să știm când ne schimbăm, când nu. Avem un reper fix, Dumnezeu [00:58:35] cu legile lui, cu legea morală, cu legea sanitară, cu tot ce [00:58:40] știm, discursul despre fericiri de pe munte.[00:58:45] Deci toate lucrurile astea să [00:58:50] înțelegem cred foarte bine când ai o cultură a schimbării [00:58:55] Și tu îți dai seama că trebuie să faci parte din schimbare, să ții pasul cu schimbarea, că dacă [00:59:00] nu-ți place schimbarea sau nu înțelege problema ta, nu e problema schimbării și că nimeni nu e de [00:59:05] vină. Tu trebuie să ții pasul cu ea.Dacă ai niște copii pe [00:59:10] care nu-i mai înțelegi e problema ta, trebuia să ții pasul cu ei și să înveți și [00:59:15] tu de la copiii tăi, nu doar Ei de la tine Pentru că tu le predai Ce se învețe de [00:59:19] George Buhnici: la [00:59:19] Dumitru Bortun: tine? Păi [00:59:20] ce se învețe de la tine? Ce era sub Ceaușescu? Să le bați, îi bați [00:59:25] la cap că era mai bine înainte sub Ceaușescu?Era mai bine pentru tine că era mai tânăr. Pentru ei n-ar fi [00:59:30] mai bine. Deci toate înapoierile astea ale noastre, [00:59:35] încetinea, inerția de a ne schimba, frica de a ne schimba, comoditatea. [00:59:40] Sunt multe ori care ne țin în loc să nu ne schimbăm. Și începem să înjurăm [00:59:45] schimbarea. Suntem împotriva ei. Și respectiv împotriva progresului [00:59:50] tehnologic, împotriva integrării transnaționale și împotriva [00:59:55] Uniunii Europene.Și ăștia atât așteaptă. Să ne întoarcă împotriva Uniunii Europene. [00:59:59] George Buhnici: Mi s-a [01:00:00] părut maxim când am văzut-o pe Madame Șoșoacă în căruță. Nu și-a căzut [01:00:05] imaginea. Cântând într-o căruță. [01:00:06] Dumitru Bortun: Dar face pe autochronista. [01:00:10][01:00:10] George Buhnici: Așadar avem partii de care au învățat să folosească chestiile astea. [01:00:15] Și folosesc toate acestea anxietate Și le transformă în capital politic.Pe de altă parte [01:00:20] avem și o coaliție la putere Care repetă toate greșelile pe care le-au făcut și alte [01:00:25] coaliții de voință. Din mai multe țări europene. În care ne strângem împreună pentru [01:00:30] interesul public. Nu mai face nimeni o poziție reală. Și atunci singurii care capitalizează [01:00:35] cine sunt. Exact cum s-a întâmplat în Germania.Că și Frau Merkel era într-o alianță [01:00:40] mare de tot acolo la putere. Multă vreme n-a deranjat-o nimeni. A avut [01:00:45] niște mandate foarte lungi și foarte liniștite. Era [01:00:48] Dumitru Bortun: chiar o liniște [01:00:50] suspectă. Știți cum se spune în literatură? Liniștea dinaintea furtunii. Asta era. [01:00:55][01:00:55] George Buhnici: Și acolo unde nu există opoziție, nu există dezbatere, democrația nu este vie, [01:01:00] se ridică întotdeauna extremiștii.Și acum vedem același lucru la noi. Am avut USL [01:01:05] până recent. Eu o-i zic USL, acest PSD-PNL, care acum este [01:01:10] în continuare mângăiat pe creștetă de președintele nostru Nicușor [01:01:15] Dan. Și vedem cum crește de la o zi la alta. Săptămâna asta a ieșit un [01:01:20] sondaj că coaliția de la putere mai are procente puține în [01:01:25] față În condițiile actuale.[01:01:27] Dumitru Bortun: E vreo 4%. [01:01:30] Vreau să vă spun că m-am gândit la aspectul ăsta. Am [01:01:35] trei recomandări, trei soluții. În primul rând ar [01:01:40] trebui să descurajeze statul și chiar să interzică dacă e cazul, [01:01:45] discursul urii Și să o facă până nu va fi prea târziu. [01:01:50] Atenți, unde discursul urii. O să-mi zic, da, dar asta nu e restrângerea libertății de [01:01:55] expresie?Ba da. Dar trebuie făcut. Și am să vă povestesc o [01:02:00] poezie lăsată moștenire de Martin [01:02:05] Niemöller, un pastor luteran din Germania, Care [01:02:10] a trăit 92 de ani, a murit în 1984, a supraviețuit la mai multe [01:02:15] lagăre naziste. Și își se spune în nume alături. Foarte interesan

Richard Osman is known for his wit, his bestselling novels, and his sharp eye for detail. But behind it all is a simple guiding habit: tip generously.For Richard, it's never just about money. Growing up tall and often feeling different gave him a deep sense of empathy, and over time he realised that generosity, whether through money, time, kindness, or attention, isn't an extra, it's essential. It's how we connect, build trust, and shape the kind of people we want to be.In this episode, we explore what Richard's philosophy of generosity can teach us about leadership, empathy, and happiness. Together, we explore:Why empathy often comes from our differencesHow generosity builds trust and connectionThe science of giving and why it makes us happierWhy small, everyday acts can shape who we becomeHow leaders and teams can practise “tipping generously”Because high performance isn't only about discipline and drive, it's also about compassion, empathy, and the quiet strength of lifting others as we go.Here is more information on the studies referenced: Spending money on others promotes happiness (Dunn, Aknin & Norton, 2008)What we get when we give (Harvard Medicine, 2023)Self-Determination Theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being (Deci & Ryan, 2000)Influencing value priorities and increasing well-being: The effects of reflecting on intrinsic values (Lekes, Hope, Gouveia, Koestner & Philippe, 2012)Listen to the full episode with Richard Osman: https://pod.fo/e/26ea40 Hosted on Acast. See acast.com/privacy for more information.