Sănătos Informațional

Pandemia a lăsat în urmă sute de persoane diagnosticate cu fibroză pulmonară post-COVID. Boala decurge mai mult latent și mulți află de ea abia când se confruntă cu insuficiență respiratorie sau în urma unei radiografii la plămâni. Anume din această cauză medicii se tem că numărul real al bolnavilor cu fibroză pulmonară nu este deocamdată cunoscut pe deplin. Doina Rusu, directoarea Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”, spune că riscul de a dezvolta sechele pulmonare este mai mare la pacienții care erau predispuși și anterior la această patologie, sunt în vârstă sau au trecut printr-o formă severă de COVID. Potrivit ei, pacienții cu forme grele de boală necesită evaluare în timp pentru monitorizarea evoluției post-COVID din cauza unor probleme ireversibile la nivelul plămânilor. Iar bolnavii trebuie să fie atenți la anumite simptome.

„Fiica Dumneavoastră a murit. Ne pare rău. Am făcut tot ce am putut, dar nu am putut să o salvăm”. A fost ultimul mesaj al doctorilor de la Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, pe care Viorica Lisnic, o femeie originară din Soroca, l-a auzit de la cei în care își punea toată speranța că îi vor salva fiica. Cauza decesului - șoc toxico-septic. Cauza antecedentă - peritonită fibrino-purulentă totală, iar maladia de bază – ocluzie intestinală. Fiica Vioricăi Lisnic, Olesea, avea doar 42 de ani. La sfârșitul lunii august ea a ajuns la Spitalul Raional Soroca cu acuze abdominale. Diagnosticul stabilit de medici a fost – ocluzie intestinală. Era nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a debloca intestinul, așa că tânăra, care anterior a suferit de cancer ovarian, și-a dat acordul. Însă în loc de o operație, Olesea a suferit trei. În doar o săptămână. În toată această periaodă, povestește mama, fiica ei și ea au trecut printr-un adevărat calvar. Olesea ar fi fost dusă în sala de operație pe o pătură, practic târâtă de infirmiere. A stat într-un salon îngust în care nici nu te puteai întoarce, i s-au aplicat două stome, dintre care una ar fi căzut în interiorul abdomenului. Olesea nu ar fi fost cusută după nicio intervenție chirurgicală și ar fi zăcut cu abdomenul desfăcut.

Arderea profesională face un om necompetitiv și slab. Este doar un mit, dar asta cred lucrătorii medicali care încearcă prin orice metode să inhibe semnele de tristețe, detașare emoțională, extenuare și oboseală cronică. Burnoutul încă este tabu, dar numai în lumea mare, dincolo de pereții spitalului, căci acolo medicii se cunosc, se privesc în ochi și înțeleg suferința celuilalt. Adrian Belîi, profesor universitar, specialist ATI și fost șef al Departamentului de ATI de la Institutul de Medicină Urgentă spune că în timpul pandemiei COVID a simțit semnele de ardere profesională. A mers și la psiholog și spune că este una dintre cele mai bune soluții pentru depășirea unui moment dificil. Uneori, în condiții de stres extrem, lucrătorii medicali apelează la anxiolitice, spune el. Pentru a pune capăt suferinței. Dar ele nu sunt soluția. Ele doar creează o stare artificială de calm. Burnoutul rămâne acolo. Scoaterea din mediul care provoacă arderea profesională, odihna și discuțiile cu psihologul sunt cele mai bune soluții, dar la modul practic aproape imposibile. Pentru că medici sunt puțini și nu are cine să-i înlocuiască dacă aceștia ar pleca pentru 2-3 săptămâni. Și apoi multe spitale nici nu au un psiholog în statele de personal. Am discutat despre cauzele care provoacă arderea profesională printre medici, dar și posibile soluții cu Adrian Belîi, care este acum deputat și vicepreședinte al Comisiei Sănătate, Protecție Socială și Familie. Am dedicat mult timp din această emisiune pentru subiectul malpraxisului și asigurării profesionale, tocmai pentru că protecția medicilor înseamnă direct o mai bună stare emoțională pentru ei. Vă invit să ne ascultați:

Republica Moldova se îndreptă spre o nouă etapă a pandemiei. Creșterea numărului de cazuri de COVID-19 în țările europene, arată că în câteva săptămâni virusul va face ravagii și în Moldova. Nicolae Furtună, șeful Direcției prevenirea și controlul bolilor transmisibile, Agenția Națională de Sănătate Publică, îndeamnă populația să se vaccineze pentru a evita complicațiile sau internarea în spital din cauza COVID-19. Iar pentru a trece mai ușor prin sezonul virozelor, Furtună recomandă și imunizarea antigripală. Analizele de laborator arată că acum în țară pe lângă virusul SARS-CoV-2, au fost depistate și patru tipuri de virusuri gripale, dar și mai multe virusuri care provoacă infecții respiratorii acute ale căilor respiratorii superioare. Singura soluție pentru a preveni complicațiile în urma unei infecții rămâne vaccinare, a menționat Nicolae Furtună. „Toți aleargă să se vaccineze atunci când sunt înregistrate cazuri de boală sau atunci când nu este vaccin. A scăzut incidența cazurilor de COVID-19, a scăzut și dorința cetățenilor de a se vaccina. După aproape trei luni de stagnare, în ultima săptămână am înregistrat 313 cazuri de boală, asta este o creștere a numărului de îmbolnăviri cu mai mult de zece la sută doar în șapte zile. Și creștere va continuă”, a spus Furtună. Potrivit lui, anume datorită vaccinării s-a redus numărul de cazuri grave de COVID-19, iar Republica Moldova a reușit să țină sub control și alte maladii imuno-dirijabile. „Nu sunt cazuri de difterie, rujeolă, rubeolă, poliomielită. Sunt puține cazuri de tuse convulsivă și oreion. Din nefericire s-a înregistrat un caz de tetanos la Comrat, maladie care nu a fost întâlnită mai mulți ani de zile la noi. Asta s-a întâmplat din cauză că un bărbat a refuzat în urma unui incident să își administreze un vaccin antitetanic cu scop profilactic recomandat de medici”, a specificat șeful Direcției prevenirea și controlul bolilor transmisibile, ANSP. În ultimii ani se înregistrează o descreștere a ratei de acoperire vaccinală atât în infecțiile incluse în programul național de vaccinare. Dacă în anul 2005 ratele de acoperire vaccinală erau între 96 și 98 la sută, astăzi au scăzut mult sub cifra de 90 la sută. Asta în timp ce țintele programului de imunizări vorbesc de minimum 95 la sută pentru a controla maladiile transmisibile. Riscurile de apariție a unor maladii sunt fote mari. Nicolae Furtună spune că prin eradicarea cazurilor de boli infecțioase, vaccinarea a devenit victima propriului succes. „Noi nu avem maladii pentru că am reușit să le ținem la distanță datorită vaccinării. Acest succes de eliminare a unor boli și ne joacă festa în campaniile de vaccinare când oamenii se întreabă de ce să se vaccineze dacă nu există cazuri de boală”. Odată cu relaxarea restricțiilor antiepidemice, în Republica Moldova a început să crească numărul de cazuri de boli infecțioase, printre care diareea acută, toxiinfecțiile alimentare, virozele respiratorii, varicela și chiar tuberculoză. Specialiștii atrag atenția că respectarea normelor sanitare, dar și vaccinarea pot ține la distanță agenții patogeni care provoacă aceste maladii.

Marcel ABRAȘ, șeful secției cateterism cardiac de la Institutul de Cardiologie spune că doar unul din cinci pacienți cu Covid-19 finalizează complicațiile provocate de boală la patru luni de fază acută. Ceilalți – aproape 80 la sută – pot avea o simptomatică și până la un an de zile sau mai mult. Perceput inițial ca o patologie respiratorie, COVID-19 a demonstrat pe parcurs că provoacă foarte multe disfuncții ale sistemului cardiovascular prin declanșarea unor cascade inflamatorii la nivelul vaselor sangvine. Pe lângă plămâni, în lista organelor afectate a fost trecută și inima. Studiile au arătat că pandemia a crescut numărul pacienților cu insuficiență cardiacă, cardiopatie ischemică, angină pectorală, sindrom coronarian acut și infarct de miocard. Lista este completată și de hipertensiunea arterială. Tot mai frecvent avem pacienți tineri care vin cu infarct de miocard. Ei au vârstele cuprinse între 40 și 45 de ani și ajung la spital cu artere trombate ca rezultat al unei tromboze acute. Tot mai frecvent avem pacienți care vin după Covid cu anumite aritmii, palpitații, contracții cardiace care nu sunt regulate, dar cu anumite pauze în declanșarea lor. Pacienții sunt deranjați de aceste probleme. Anul trecut am avut un număr de 3800 de intervenții, iar anul acesta în doar zece luni numărul lor a ajuns la 3500 și mai avem încă două luni de muncă. Mulți vin cu complicații structurale care au avut loc la nivel de cord. Dacă până nu demult aveam în timpul unei de 24 de ore veneau doi-trei pacienți, acum ajung la secția de gardă până la zece persoane cu infarct miocardic acut”, menționează doctorul Marcel Abraș.

După ce timp de doi ani pandemia a reușit să bulverseze sisteme întregi de sănătate, statistici și strategii, COVID-19 vine cu noi provocări. Vitalie Dogaru a aflat cu ce probleme de sănătate se confruntă moldovenii după pandemie și care sunt prognozele specialiștilor. Nelea Tabuncici, șefa Direcţiei prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile, ANSP: „Pandemia a contribuit indirect la dezvoltarea unei categorii de bolnavi cu maladii netransmisibile care pana la COVID-19 erau sănătoși, iar după boală au dezvoltat unele maladii. Ne putem aștepta ca in timpul apropiat să asistăm la o creștere a bolilor netransmisibile, precum și o mortalitate prematură într-un interval de 30-70 de ani. COVID-ul afectează multe organe și lasă sechele pe termen lung care pot crea probleme de ordin neurologic, osteoarticular, pulmonar, cardiovascular”. Liliana IAȘAN, directoarea Asociației Medicale Teritoriale Buiucani din Capitală: „Toate eforturile medicinei primare din ultimul deceniu de a ține sub control anumite maladii s-au șters. Indicatorii de sănătate arată acum că a început să crească alarmant numărul pacienților cu cancer și stări precanceroase. Forte mulți pacienți după COVID-19 s-au ales cu o maladie. Mai degrabă este vorba de unele forme care nu s-au manifestat până atunci, dar pacientul era predispus către o maladie sau alta. Ei au evitat medicul de familie, iar pandemia a urgentat într-un fel prezența acestora la specialist. Din păcate formele și vârsta unor maladii întinerește, mai ales cele ce țin de sistemul cardiovascular”.

Ne apropiem cu pași repezi de trei ani încheiați de când Organizația Mondială a Sănătății a declarat infecția COVID-19 eveniment extraordinar de sănătate publică, ce se încadrează în categoria „pandemie”. Secătuiți emoțional și financiar de acest virus, războiul din Ucraina și criza energetică ne-a prins total nepregătiți și obosiți. V-ați gândit cu siguranță în acest timp dacă am fi avut șanse mai bune să trecem peste pandemia Covid-19 cu mai puțini morți și infectați, cu mai puține sacrificii din partea medicilor. Acum, cu siguranță v-ați întrebat cât de pregătiți suntem să facem față unei potențiale tragedii. Și ele pot „veni” de oriunde, mai ales când avem un război la doi pași de noi. Există experți care au pregătirea necesară să răspundă la astfel de întrebări, pentru că știu atât în teorie, cât și în practică cum trebuie o țară să se pregătească pentru o urgență de sănătate publică. În anul 2008 Republica Moldova s-a angajat să aplice prevederile Regulamentului Sanitar Internațional care prevedea măsuri concrete de intervenție și răspuns în managementul urgențelor de sănătate publică. Aplicarea acestor măsuri la nivelul țării noastre însă a rămas precară și insuficientă. Inclusiv de aceea pandemia COVID ne-a prins nepregătiți și neglijenți. Totodată, în acești trei ani de pandemie nu am știut să ne schimbăm gândirea și modelele de guvernare – cheltuim toate resursele pentru spitale și pentru a-i trata pe cei bolnavi, în timp ce prevenția a rămas o „cenușăreasă” a sistemului. Domeniul sănătății publice rămâne subfinanțat cronic, fără oameni și „doborât” de o reformă eșuată de acum 7 ani. Acum e timpul să învățăm din greșeli și să ne oprim pentru o secundă și să ne întrebăm – dacă mai apare o urgență, fie că e un virus ucigaș, fie că e un cutremur distrugător sau un accident radioactiv – noi cât de (ne)pregătiți suntem? Discutăm aceste aspecte cu domnul Mihail Pîsla, conferențiar universitar din cadrul Școlii de Management în Sănătate Publică și specialist în managementul urgențelor de sănătate publică, în cadrul unei noi ediții a podcastului Sănătos Informațional.

Alexandra Bantaș este medic anestezist-intensivist și este angajată din anul 2014 la Institutul de Medicină Urgentă. În 2020 a devenit membră a echipei specializate a secției de Reanimare Covid-19 și a fost din prima zi în prima linie în lupta cu infecția COVID-19. Având o specializare atât de grea, la care se adaugă agitația și imprevizibilitatea specifică unui spital terțiar de urgențe medicale, tânăra doctoriță spune că nu s-a putut vedea niciodată într-un rol mai molcom, undeva la o masă, scriind rețete medicale pentru pacienți. 2020 a lăsat răni adânci. Pentru că infecția COVID a luat oameni nevinovați, colegi de spital, pentru că moartea a putut fi mai puternică decât orice protocol și orice descoperise știința medicală până la COVID. Analizând retrospectiv, spune că teama și tristețea din zona roșie nu poate fi transmisă în cuvinte. Dar medicii trăiesc cu ele, le ascund, le maschează, se rușinează de ele, le reneagă și încearcă să-și vadă de pacienți. Vorbim despre bunout printre lucrătorii medicali. Acea stare despre care în Republica Moldova nu se vorbește mai deloc, dar care poate deveni o viitoare pandemie – o pandemie a arderii emoționale, o pandemie a medicilor care au nevoie de ajutor, dar pe care nu știu cum să-l ceară. Pentru că nu e timp, pentru că pacienții așteaptă, pentru că medici care să-i înlocuiască nu-s, pentru că așa rezistă toți. Alexandra spune că despre burnout trebuie să vorbim cu voce tare. Acum, căci mai târziu poate fi prea târziu.

Combinând cu rata scăzută a adulților vaccinați, acest rezultat al campaniilor de vaccinare ne duce cu gândul la faptul că vom avea o toamnă complicată - a treia toamnă în care încercăm să fim învingători în lupta cu această infecție. Vacinarea antiCOVID a copiilor este un subiect foarte sensibil, mai ales în Republica Moldova. Orice intervenție medicală, în special la copii, implică o atenție sporită și înainte să fie aprobate terapii sau recomandate diverse intervenții, oamenii de știință trebuie să aibă dovezi fără echivoc că acestea nu vin în detrimentul sănătății și dezvoltării copiilor. Vaccinurile antiCOVID au devenit subiect de discuție în special din cauza rezistenței părinților la unele vaccinuri, dar și din cauza valurilor uriașe de știri false sau pur și simplu prost verificate. În cadrul acestei ediții a podcastului nostru Sănătos Informațional vă propunem să urmăriți care sunt tendințele în privința vaccinării anti-Covid la copiii în Republica Moldova, dar și în alte state, comparăm cifrele și analizăm soluții. Invitata noastră este Angela Paraschiv, șefa Disciplinei de epidemiologie, Departamentul Medicină Preventivă de la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”.

Pandemia COVID-19 nu doar a scos la suprafață vulnerabilitățile din diverse straturi ale sistemului medical, dar a arătat și cât de fragil este dreptul la libertate, viață și sănătate. Un raport al IDOM, pregătit în baza sesizărilor primite în cadrul Centrului de Criză pentru Drepturile Omului, a arătat că dreptul la ocrotirea sănătății a fost unul dintre cele mai încălcare drepturi în timpul pandemiei. Pacienții au raportat cazuri în care li s-a încălcat dreptul la tratament gratuit și de calitate, dar și dreptul la libera circulație, fiind tratați în instituțiile medicale, practic, cu forța. Se întâmpla dintr-un exces de precauție pentru a nu răspândi infecția COVID, despre care știam atât de puține. De cealaltă parte, medicii au sesizat că le-a fost încălcat dreptul la viață și sănătate. Din păcate, sesizările au rămas doar anonime și până acum niciun lucrător medical nu și-a apărat drepturile în instanță. Malpraxisul în timpul pandemiei este un alt subiect sensibil. Despre toate acestea vorbim în cadrul acestei ediții a podcastului „Sănătos Informațional” cu Olesea Doronceanu, avocată.

Răspunsul la întrebarea cine este lucrătoarea sexului – o criminală sau o victimă încă nu a fost găsit. Totuși, poate fi doar dedus în condițiile în care cele mai multe dintre femeile care au decis să se prostitueze au fost împinse de sărăcie, violență fizică și sexuală în copilărie și un nivel redus de instruire. Bătaia constantă și abuzul sexual la vârsta de 8,9,10 sau 12 ani lasă urme adânci atât fizice, cât și psihice. Partea proastă e că în societatea moldovenească, lucrătoarele sexului sunt privite, cel mai des, ca fiind criminale, care își vând corpul pentru a câștiga mulți bani. De aceea, își merită soarta spun unii, atunci când aceste femei sunt violate, marginalizate sau încriminate. Se pot ele proteja în aceste condiții? Pot dovedi că merită o altfel de abordare atât din partea societății, cât și din partea reprezentanților statului? Sunt întrebări pe care i le-am adresat Svetlanei Doltu, directoare a Organizației AFI (Act for Involvement).

Petru Dodu a visat întotdeauna să devină chirurg pediatru. Dar nu s-a întâmplat. Un amestec de factori, unii peste puterile lui, l-au depărtat de acest vis, dar i-au deschis calea către o altă specialitate care-i oferă bucurie acum - cea de medic de familie. Petru este unul dintre puținii medici tineri care a ales să practice medicina în zona rurală a Moldovei.

Pentru mulți dintre noi, decesele provocate de pandemia COVID au fost „statistici”. Cei care au avut mame, tați, bunici și copii care au pierdut lupta cu boala, știu cât de mult doare despărțirea unei morți subite, departe de persoana dragă, fără șansa de a-ți lua adio. Olga Usatîi a devenit șefa secției de Terapie Intensivă COVID de la Spitalul Clinic Republican chiar înainte să înceapă pandemia. A intrat în lupta contra cronometru fără să aibă timp să se gândească ce e de făcut, avea în subordine peste 40 de oameni și pacienți care veneau și veneau, toți gravi, toți sufocându-se. Au trecut doi ani de atunci, dar Olga Usatîi spune că ce a fost nu se uită. Nici azi. Decesele nu au fost pentru ei simple statistici. „Le țin minte și vocea, acea licărire din ochi. Apoi n-au mai răspuns la tratament și i-am pierdut”... Pandemia a lăsat răni adânci și asta se vede deja, spune Olga Usatîi. Mulți au obosit, sunt extenuați. Și doar atunci când reușesc să salveze vieți simt că revin la viață. Astăzi vă invităm să ascultați un podcast plin de emoții cu şefa secţiei Terapie Intensivă Transplant, Neuro, Hepato-bilio Chirurgie de la Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, Olga Usatîi.

După doi ani de pandemie COVID-19, procesul de imunizare din Republica Moldova a avut de suferit. Mai puțini copii au primit vaccinurile obligatorii, prevăzute în Programul național de imunizare, iar acest lucru poate avea consecințe extrem de grave asupra sănătății copiilor. Acum, pe fondul valului de refugiați din Ucraina riscăm să ne confruntăm cu noi focare de infecții, întrucât în Ucraina ratele de vaccinare erau și așa reduse, iar acum procesul este în general stopat. Cum ne influențează ratele scăzute de vaccinare, care este riscul unor focare de infecții „de import” odată cu valurile de refugiați din Ucraina? Ce putem face pentru a reveni la nivelurile de vaccinare de dinainte de pandemie? Ne explică Nicolae Furtună, șeful Direcției prevenirea și controlul maladiilor infecțioase la Agenția Națională pentru Sănătate Publică.

Au trecut doi ani de pandemie. Cu toții am obosit. În timp ce unele țări renunță la restricții, la noi secțiile de ATI sunt încă pline. Poate e devreme să tragem linie și să ne facem concluzii, dar e timpul să ne întrebăm dacă pandemia COVID ne-a învățat ceva bun. Și cred cu certitudine că cel mai bine, lecțiile se văd din spital, de la cei care luptă pentru viețile noastre. Căci la ei, de când i-am aplaudat public și le-am spus eroi, nu ne-am mai gândit deloc. Astăzi vă invit să ascultați un podcast cu șeful secției Reanimare de la Institutul de Medicină Internă, Ivan Cîvîrjîc. Am vorbit despre toate durerile acestui sistem: oboseală, burnout, mimare a reformelor, pedepsirea medicului doar pentru ca să existe un țap ispășitor, despre malpraxis, despre divizarea specialităților din sănătate și lipsa unei instituții care să le apere drepturile lucrătorilor medicali, despre frica de cedare a puterii, despre medici corupți și onești și despre renunțare.

Sistemul medical din Republica Moldova e sărac, subfinanțat, cu resurse răsfirate ineficient între zeci de instituții care nu fac performanță, ci doar subzistă. Medicii sunt nevoiți să trateze pacienți fără medicamente și echipamente performante, fără reglementări clare care să-i ajute în activitatea lor zilnică. Buzunarul pacientului încă mai e salvarea în atât de multe situații: când medicamente nu-s, când consumabile nu-s, când e nevoie de o „mulțumire”. Când a venit pandemia, medicii au trebuit să lupte cu mâinile goale. Nimeni nu a fost pedepsit pentru asta și, incredibil, medicii nici nu și-au cerut dreptatea atunci. Odată cu venirea pandemiei, am sperat cu toții că anume acest eveniment va fi locomotiva care va schimba acest mecanism sovietic care funcționează încă pe bază de frică, supunere și resurse venite pe căi neformale. Că va determina medicii să confrunte sistemul și să-și apere propriile drepturi. Dar nu s-a întâmplat. În podcastul de astăzi, am discutat cu Rodica Rusu-Gramma, specialist în management și legislație în sănătate, conferențiar universitar, USMF „Nicolae Testemitanu”, despre burnout, despre malpraxis ca și cauză directă a epuizării fizice și emoționale, despre lipsurile din spitale care favorizează stările de epuizare, despre frica din sistem, despre cine apără drepturile medicilor din sistem, despre închisoare ca pedeapsă supremă care încă este legală în Republica Moldova pentru malpraxis. Și despre schimbare, când și în ce condiții ea va veni.

Tatiana Mendes: „În Burnout nu există prea târziu. Atât timp cât omul este în viață, el poate fi ajutat” „Bună ziua. Sunt medic și am burnout. Vreau să mă ajutați”. Probabil asta n-a spus un medic niciodată. Spunem probabil, pentru că prin esența lui, burnoutul se instalează fără ca tu să-l simți sau mai exact să înțelegi ce simți. Iritare, nervozitate, învinovățire permanentă, căutarea vinovatului în tine iar și iar. Acestea ar putea fi semnele instalării arderii profesionale, dar medicii sunt prea ocupați să observe asta. Sunt prea ocupați ca să înțeleagă că nu mai sunt bine. Și atunci cum înțelegi că ceva nu e bine? Ce se întâmplă când alții înțelegi că tu nu ești bine, dar nu știu cum să-ți spună asta fără să te rănească? Cum ajuți un coleg medic care are burnout? Acestea și nu doar sunt aspectele pe care le-am abordat într-un nou podcast Sănătos Informațional. De această dată invitata noastră este Tatiana Mendes, onco-psiholog și terapeut la Spitalul Internațional Medpark.

Pandemia de Covid-19 are o influență tot mai nefastă pentru sănătatea noastră mintală. Izolarea, frica de infectare, trecerea prin boală, infodemia îi marchează pe toți, deopotrivă, copii, adolescenți, tineri, bătrâni. Serviciile psihologice devin din ce în ce mai solicitate, iar specialiștii din diverse domenii sunt instruiți cum să ajute persoanele aflate în dificultate. Ce ar trebui să știe părinții despre copii lor, dar și specialiștii, care prestează diverse servicii adolescenților și tinerilor, inclusiv celor aflați în situați de risc? Am discutat subiectul cu psihologul Lina Vrabii, director al Centrului Prietenos tinerilor „Atis” din Municipiul Bălți.

Autoritățile din Sănătate au reușit, într-un sfârșit, să actualizeze lista medicamentelor esențiale pentru Republica Moldova. Se întâmplă după 10 ani, deși Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca țările să-și revadă lista medicamentelor vitale o dată la doi ani. Ei bine, această performanță presupune că în țară ar urma să intre de-acum încolo medicamente mult mai inovative și mult mai eficiente pentru tratamentul bolnavilor. Mai înseamnă că multe dintre cele vechi, care nu dispun de suficiente dovezi științifice privind eficiența, care demult lipsesc din protocoalele clinice internaționale să nu se mai regăsească nici în cele naționale. Această listă de esențiale, cum o numesc specialiștii, reprezintă acel pachet vital de produse farmaceutice de care statul nu se poate lipsi, dacă vrea să aibă cu ce-și trata populația. În baza ei vor fi create alte liste de medicamente, mai înguste și mai distincte cum e, de exemplu, lista medicamentelor compensate. Apropo, autoritățile au reușit să facă și aici schimbări, chiar în ajun de 100 de zile de guvernare, care, spun ele vor lărgi accesul cetățeanului la medicamente și chiar îl va scuti de cheltuieli prea mari pentru ele. Urmează să vedem, de acum încolo, dacă cetățeanul moldovean, adică pacientul, cu adevărat o despovărare atunci când ajunge la farmacie să-și ia medicația prescrisă de medic. Am încercat să aflăm răspunsul de la Zinaida Bezverhni, secretar de stat la Ministerul Sănătății, responsabilă de domeniul politica medicamentelor și resurse umane în sănătate.

Autoritățile din Sănătate au anunțat de curând că urmează să înceapă și vaccinarea împotriva Covid-19 a copiilor de la vârsta de 12 ani. Deocamdată, precizează aceleași autoritățile, lucrătorii medicali sunt instruiți cum să administreze vaccinul. Ce complicații are Covid-19 asupra sănătății copiilor? Cine poate fi vaccinat, cine în niciun caz? Sunt bolile cronice o contraindicație pentru imunizare? Sunt doar câteva dintre întreăbrile care le-am adresat coordonatoarei campaniei de imunizare împotriva Covid-19, Ninel Revenco.

Din această lună, Sănătate INFO pornește o nouă serie de podcasturi. Acestea vor fi dedicate unui subiect care devine tot mai important, în special în această pandemie prelungită – sănătatea noastră emoțională. Burnout-ul printre lucrătorii medicali va fi unul dintre subiectele centrale. De asemenea, vom discuta și despre felul în care pandemia ne-a afectat emoțional: distanțarea socială, izolarea în case, frica de a ne îmbolnăvi sau de a transmite boala celor pe care îi iubim, probabil că ne-a afectat mai mult decât putem acum presupune. Vom discuta cu specialiști, medici, pacienți și vom încerca să găsim soluții. Prima invitată a acestei serii de podcasturi este Veronica Calancea, doctor în psihologie, psihoterapeut și președinte al Asociației Balint în Moldova. Potrivit specialistei, o treime din lucrătorii medicali de la Spitalul Clinic Republican Timofei Moșneaga au avut sau au nevoie de consiliere pshilogică. Munca extenuntă, decesele atât de frecvente au dus la surnemaj fizic, iar unii medici își doresc, la sfârșit de zi, cel puțin să vadă oameni vii.

În Republica Moldova, să fii muribund și să ajungi într-un hospice specializat în îngrijiri paliative e aproape un lux. Cei mai mulți dintre oamenii cărora le-a mai rămas puțin de trăit, mor acasă. Unii sunt îngrijiți de familie, așa cum pot rudele, alții, poate, de nimeni. Se întâmplă, deoarece în această țară există prea puține hospice-uri care prestează servicii de îngrijiri paliative, doar 8 la număr, iar paturile din spitale destinate acestor pacienți, în marea lor majoritate nu corespund nici măcar standardelor minime pentru acordarea îngrijirii paliative. Bolnavii care își așteaptă sfârșitul sunt de regulă plasați în aceleași saloane cu bolnavii cronici, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor pacientului. Valerian Isac, președintele Asociației Naționale de Îngrijiri Palitive, spune în acest episod al podcastului sănătos Informațional, că lucrurile nu s-au îmbunătățit la acest capitol, chiar dacă legislația în domeniul paliației în Republica Moldova e mai bună chiar și decât în unele țări din Occident.

Cei mai mulți pacienți care ajung în secțiile de terapie intensivă (TI) din spitale sunt cei cu boli concomitente. Mai mult, majoritatea dintre ei sunt nevaccinați și acest lucru îi permite coronavirusului să le agraveze și mai mult starea de sănătate și chiar să provoace decesul bolnavilor, spune Sergiu Șandru, șeful Clinicii de reanimare și terapie intensivă al Institutului de Medicină Urgentă din Chișinău, invitat al podcastului Sănătos Informațional, un produs Sănătate INFO.

Reabilitarea pacienților care au suportat infecția cu noul coronavirus Sars-Cov-2 este un subiect destul de actual, în contextul în care bilanțul cazurilor în țara noastră a depășit pragul de 130 de mii de infectări. Complexul măsurilor de reabilitare poate fi o strategie-cheie de a reduce impactul COVID-19 asupra sănătății și activității pacienților. Ce presupune acest complex de măsuri, când este indicat și cum se realizează, ne spune Alisa Tăbîrță, medic reabilitolog, doctor în științe medicale, conferențiar universitar la catedra de reabilitare medicală, medicină fizică și terapie manuală din cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”.

Pandemia Covid-19 a determinat organizarea mai multor licitații publice în domeniul sănătății decât într-un an obișnuit, întrucât nu eram pregătiți pentru ce avea să urmeze – spitalele nu aveau echipamente medicale și de protecție, consumabile, medicamente etc. Pentru noi, jurnaliștii, dar și pentru societatea civilă a devenit foarte complicat să urmărim banul public, tocmai pentru că această pandemie a venit pe fundalul unei lipse cronice de transparență. Cât de corect se stabilesc prioritățile pentru achiziții la etapa planificării, cât de corect este aleasă cea mai bună ofertă, cum sunt, în cele din urmă, executate contractele – sunt întrebări care rămân de cele mai multe ori fără răspuns. Despre achizițiile din domeniul Sănătății, lipsa de transparență și riscurile pe care le implică, am discutat cu Diana Grosu, expert anticorupție, președinta organizației neguvernamentale „Lex XXI” din Bălți.

O instituție medicală, ca să se dezvolte, are nevoie în primul rând de oameni implicați conștient în activitățile ei. Dacă specialiștii lipsesc orice planificare riscă să eșueze. Resursa umană, mai ales în condițiile actualei pandemii de Covid19, este, în opinia directorului Institutului de Medicină Urgentă Mihail Ciocanu, resursa de aur a oricărei organizații din acest domeniu. La fel de importante sunt tehnologiile, or, lipsa lor înseamnă stagnare și cheltuire irațională a banului public sau chiar a propriilor bani, câștigați din serviciile prestate contra plată. Mai mult, înseamnă suferință pentru pacient. Toate aceste lucruri însă trebuie acoperite financiar, or, aceasta e una dintre cele mai dureroase probleme ale majorității managerilor instituțiilor medicale, mai ales când e vorba de negocierea contractelor cu finanțatorul principal al sistemului medical – Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM). Legislația deficitară nu permite o negociere adevărată a contractelor, ceea ce permite finanțatorului să nu țină cont de necesitățile reale ale instituțiilor medicale. De unde vin banii într-un spital, cum se formează bugetele, pe ce pot fi cheltuiți și pe ce nu, de ce transparența cheltuirii banului public nu e o prioritate pentru mulți dintre conducătorii de instituții medicale? Sunt doar câteva dintre întrebările, pe care i le-am adresat lui Mihail Ciocanu, de curând ales pentru încă un mandat de director la Institutul de Medicină Urgentă din Capitală.

Pandemia Covid-19 ne-a prins nepregătiți nu doar din punct de vedere al asigurării cu consumabile, echipamente medicale necesare pacienților afectați de virus sau fără teste de diagnosticare. Toată lumea s-a confruntat cu astfel de probleme la început. Pandemia ne-a prins pe noi nepregătiți sistemic, fără o viziune clară despre felul în care ar trebui să se dezvolte domeniul sănătății în Republica Moldova, fără reforme pe cele mai stringente direcții de activitate – medicină primară, spitale, sănătate publică, cu deficit de medici, spitale arhaice și o agenție națională pentru sănătate publică căreia i s-au atribuit subdiviziuni improprii, ce nu au nicio legătură cu funcțiile ei de bază – protejarea sănătății publice. Covid-ul în esență, spune profesorul Oleg Lozan, director al Școlii de Management în Sănătate Publică și fost membru al Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică, ne-a arătat că lucrurile făcute pe jumătate au doar astfel de rezultate, iar rezultatul este că Moldova a picat examenul la capitolul prevenirea răspândirii Sars-Cov-2. De ce? Ce ne-a încurcat să-l trecem cu brio, l-am provocat să ne răspundă în acest interviu.

Pandemia COVID19, pe lângă toate problemele, pe care le-a scos la suprafață, ne-a arătat o dată în plus cât de șubredă este, inclusiv, asistența medicală primară din țară, și în același timp cât de importanți sunt medicii de familie pentru rezolvarea problemelor de sănătate primare ale societății. Nu degeaba se spune că asistența medicală primară este poarta de intrare a pacientului în sistemul medical și că acolo sunt soluționate 80% din problemele de sănătate ale oamenilor. Faptul că asistența medicală primară nu este o prioritate pentru autorități poate fi văzută, inclusiv în sumele cu care este finanțat în fiecare an acest domeniu în comparație cu alte cheltuieli prevăzute pentru medicină. De exemplu, în 2020, medicina de familie a primit din Fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală cu doar 145 de mii de lei mai mult față de anul trecut, bugetul constituind 2 miliarde 112 mii 151,6 lei. Dintre aceștia 655 de milioane de lei sunt destinați compensării mai multor tipuri de medicamente. Finanțarea proastă se produce pe fonul unui deficit acut de cadre medicale în asistența medicală primară și a numărului mic de tineri absolvenți ai Universității de Medicină și Farmacie, care se văd lucrând la țară. Deși unele eforturi în acest sens au fost întreprinse de autorități, iar în 2018 acestea chiar le-au permis medicilor de familie să-și deschidă cabinete individuale, multe dintre localitățile rurale din Moldova rămân în continuare fără medic de familie. Expertul Juozas Galdikas, fost ministru al Sănătății în Lituania și consilier la nivel înalt al Uniunii Europene pentru reforma sănătății în Moldova a realizat un raport în care arată cum poate fi dezvoltată asistența medicală primară în satele din Moldova, prin prisma experienței altor state europene. Acesta spune că timpul reformelor făcute la nivel național a trecut, motiv din care acum autoritățile ar trebui să privească problema țintit. Vă invităm să ascultați propunerile expertului în acest podcast.

Despre achizițiile de mică valoare efectuate de către instituțiile medicale în perioada COVID 19

Despre achizițiile publice de valoare mică efectuate de către instituțiile medicale

Măști de calitate proastă epntru medici, cumpărate din bani publici

măști necalitative pentru medici de familie

licitație pguboasă

Autoritățile din Moldova nu au reușit să aibă o comunicare eficientă cu publicul în această pandemie, iar în consecință, după o perioadă de aproximativ 3 luni de izolare, oamenii au început să nu mai respecte cele mai importante măsuri antiepidemice – distanța socială și purtarea echipamentelor de protecție, precum măștile. Responsabilii au preferat că ofere presei informații comode, care însă lasă mult spațiu de interpretare. Politicul și știrile false necombătute de către specialiștii în sănătate, au avut contribuția lor și au diminuat din importanța acțiunilor întreprinse pentru a stopa răspândirea infecției. Sunt doar câteva dintre constatările pe care le-a făcut jurnalista Irina Papuc, analizând modul în care presa din țară a reflectat despre COVID19. De ce nu au reușit autoritățile să aibă o comunicare eficientă cu mass-media până în acest moment, dar și cu publicul? Ce putem schimba și dacă acum mai pot fi îndreptate greșelile.

În situațiile de criză, când oamenii sunt îngrijorați și nu știu ce-i așteaptă, este ușor să provoci panică, dacă dai știrilor titluri care provoacă senzație sau chiar frică. Cuvintele, spun psihologii, au o însemnătate foarte mare pentru psihicul omului, iar felul în care este percepută informația depinde foarte mult intelectul nostru și de felul cum suntem pregătiți mental să o primim. Pandemia de COVID19 a arătat clar cum reacționează oamenii la informații, pe care le percep drept periculoase și chiar șocante. Am rugat-o pe psihoterapeutul Inga Russu să ne explice ce se întâmplă în mintea oamenilor, atunci când citesc foarte multe știri negative, care provoacă neliniște și panică.

The Lancet, Medscape sau The New England Journal of Medicine sunt doar câteva dintre sursele medicale internaționale de unde ne putem informa despre tot ce înseamnă pandemia COVID19. Sunt resurse de specialitate, recunoscute la nivel mondial, care publică diverse cercetări medicale și care acum au compartimente dedicate pandemiei COVID19. Sunt disponibile practic pentru oricine este interesat de sănătate, dar mai ales pentru jurnaliști. Acum, aceste platforme web au compartimente speciale dedicate pandemiei COVID19. Aici pot fi găsite informații dintre cele mai detaliate despre Sars-Cov-2, studii clinice pe medicamente, inclusiv vaccinuri, protocoale privind tratamentul infecției, recomandări de activitate pentru cadrele medicale, etc.

În pandemia de COVID19 toată lumea a făcut și mai face greșeli, inclusiv jurnaliștii. Pentru că e o situație de criză și aproape nimeni nu a fost pregătit să-i facă față, ne-am pomenit că nici noi, jurnaliștii, nu prea știm cum să abordăm subiectele despre Sars-Cov-2, astfel încât să le aducem oamenilor cele mai bune și corecte informații. Astfel, am relatat adesea la extreme – când prea panicard, când fără substanță sau foarte politizat. În consecință, cu ajutorul mass-media cineva și-a adunat capital politic, cineva a devenit și mai confuz, cineva a decis azi una și mâine altceva. Puteau fi schimbate accentele în toată această perioadă? Și despre ce ar fi bine să vorbim în următoarele luni, având în vedere că pandemia în Moldova nu încetinește? Dimpotrivă situația devine mai gravă. Pe ce fel de subiecte ar trebui să concentreze jurnaliștii și dacă e cazul să-și facă un plan anticriză, am întrebat-o pe Ludmila Andronic, specialist în comunicarea de criză.

Astăzi discut din nou cu Stela Bivol, director al Centrului pentru Politici și analize în Sănătate. Subiectul pe care ni l-am propus să-l abordăm ține de rolul mass-media în reflectarea pandemiei COVID19 și modul în care aceasta poate influența comportamentul oamenilor.

Arderea profesională sau burnout este un proces care ne afectează, mai ales, în perioadele de stres și ne afectează inclusiv pe noi, jurnaliștii. Psihologii care studiază acest sindrom spun că jurnaliștii se epuizează profesional, la fel de repede precum anesteziologii sau reanimatologii. Munca jurnaliștilor e legată de oameni, iar oamenii sunt consumatori de energie. Iată de ce, burnout-ul e un sindrom, care nu ne ocolește. Pandemia de COVID-19 acutizează destul de mult starea noastră psihologică. Pe lângă frica și riscul de a ne îmbolnăvi, jurnaliștii sunt acum în situația să muncească mai intens decât altă dată. Acest lucru creează impresia unei zile de muncă mai lungi, deși în ore s-a putea să muncim la fel ca până la pandemie. Ce e de făcut? Cum poți înțelege că intri în starea de ardere profesională? Ce semne are burnoutul și cum îl evităm sau ne tratăm de el, am decis să o întrebăm pe Veronica Calancea, doctor în psihologie, psihoterapeut și președinte al Asociației Balint în Moldova.

În episodul de astazi ne-am propus cu Sergiu Bozianu, jurist și specialist în legislația privind datele cu caracter personal, președinte al Asociatiei pentru protecția vieții private să abordam un subiect delicat și intens discutat la inceputul pandemiei - folosirea datelor cu caracter personal ale pacientilor. Dacă vă mai amintiți, în debutul acestei crize de sănătate publică, președintele Igor Dodon a făcut public numele primului pacient infectat cu COVID-19, deși potrivit legii, nu avea acest drept. De ce? pentru că numele pacientului cade sub incidența Legii privind protecția datelor cu caracter personal și cea privind obligațiile și responsabilitățile pacientului. Șeful statului le-a încălcat pe ambele. Însă, deși a fost criticat de presă și opinia publică, Igor Dodon nu a fost sancționat de către instituțiile de drept pentru „gafa” care ne-a inclus în rapoarte internaționale privind încălcarea drepturilor omului. Ca să înțelegem mai bine unde e limita dreptului privind protecția datelor cu caracter personal ale pacienților, l-am întrebat pe Sergiu Bozianu ce spune buchia legii? Cum putem aborda corect subiectele, fără să încălcăm prevederile legale. Iată ce ne-a răspuns.

De mai bine de trei luni, în toată lumea este declarată stare de urgență pentru sănătatea publică. Decizia a fost luată de Organizația Mondială a Sănătății, care le-a recomandat Guvernelor din toată lumea să ia o serie de măsuri antiepidemice pentru a opri răspândirea virusului Sars-Cov-2, numită infecția COVID-19. Moldova nu este o excepție. Pe 17 martie, autoritățile de la Chișinău au declarat stare de urgență în toată țara pe o perioadă de două luni. Au fost închise granițele, a fost sistat transportul aerian, terestru de călători, cel urban și interurban, au fost închise magazine, piețe, restaurant, etc. Oamenii au fost îndemnați să stea acasă, să păstreze distanța, să se spele cât mai des pe mâini, iar dacă încep să strănute, au febră și tuse uscată, să apeleze medicii. Nemulțumirile au curs gârlă, astfel că am considerat necesar să întrebăm experții de la OMS cum se iau astfel de decizii? De ce acte normative naționale, internaționale se ghidează autoritățile statului când decid cum gestionează o stare de urgență pentru sănătatea publică? De ce unele țări din nordul Europei, de exemplu, nu au impus restricțiile pe care le-a impus Moldova? Vă invit în continuare să vedeți ce spune Stela Gheorghiță, coordonator programe în urgențe de sănătate publică în cadrul Biroului OMS din Moldova.

Dragi jurnaliști, Redacția Sănătate INFO lansează o serie de materiale video explicative, care vizează comunicarea și comportamentul presei în perioada de criză pentru sănătatea publică. Tocmai acum, în plină pandemie de COVID-19, avem destul de multe situații când cadrele medicale cer să le fie

În această perioadă de criză pentru sănătatea publică, mai ales jurnaliștii, caută de unde să se informeze mai bine și mai corect despre pandemia COVID-19. Și dacă până nu demult mulți dintre noi nu am navigat prea des pe site-uri, precum cel al Organizației Mondiale a Sănătății sau al Centrului de control al bolilor din Statele Unite, astăzi aceste resurse informaționale ne sunt de mare ajutor. Acestea nu doar că ne oferă informație avizată de la experți, oameni de știință, medici de diverse specializări, precum epidemiologi, virusologi, specialiști în medicamente, etc, ne pot fi de mare ajutor pentru abordarea subiectelor în țara în care locuim. Stela Bivol este specialist în Sănătate Publică și cu ea am discutat despre sursele de informare la care pot apela jurnaliștii din Republica Moldova pentru a oferi publicului informații utile.

Bolile rare sunt o problemă aproape neexploarată în Moldova. Despre bolile rare puțin se vorbește și încă mai puțin se face. Ce se întâmplă cu oamenii care suferă de astfel de maladii, practic e necunoscut. Moldova are o listă maladiilor, dar nu are și o listă a oamenilor care suferă de ele. Ghemul de probleme te duce către mai multe instituții, care ar fi trebuit până acum să facă măcar ceva pentru a le asigura pacienților o viață decentă și demnă. Între timp, oamenii mor, pentru că elementar nu au acces la tratament. Alții se chinuie cu viața lor, având acces parțial. De ce maladiile rare, dar mai ales oamenii care suferă de ele sunt lăsați în umbră de către responsabilii din sănătate? Discutăm subiectul cu invitatele mele Natalia Savciuc director executiv, Asociatia Învingem Fibroza Chistică in Moldova și Oxana Turcu, pediatru, specialist în fibroză chistică.

Coronavirusul de tip nou și răspândirea lui în țări din Uniunea Europeană a acaparat practic spațiul mediatic. Presa abundă în diverse informații despre COVID-2019, unele corecte și echilibrate, altele dimpotrivă, false sau denaturate astfel că am considerat important să venim cu mai multe clarități în ceea ce privește epidemia provocată de noul tip de coronavirus în China și măsurile care se iau în mod special la nivel local pentru prevenirea infecției. Am discutat subiectul cu profesorul Oleg Lozan, director al Școlii de Management în Sănătate Publică, fost viceminsitru al Sănătății și medic-șef sanitar de stat în perioada pandemiei de gripă din anii 2008-2009.

Bătrânii din Moldova sunt printre cei mai vulnerabili oameni ai acestei țări. Majoritatea sunt singuratici, bolnavi și neajutorați. Trăiesc în condiții mizerabile și adesea mor tot așa. Insuficiența ori chiar lipsa serviciilor destinate lor, exodul copiilor, excluderea din viața socială fac din bătrâni o categorie marginalizată. Pentru acest stat ei devin inutili. Starea lor de sănătate se acutizează, începând din momentul în care sunt obligați să iasă la pensie. Lovitură psihologică primită le acutizează starea de sănătate. Din acest motiv, pe mulți dintre bătrâni îi veți găsi mai des pe holurile instituțiilor medicale, dar mai ales în spitale, unde ei merg mai mult pentru socializare, decât pentru tratament. De ce au ajuns bătrânii din Moldova în această situație? De ce statul nu le valorifică existența și de ce abordarea față de ei, e ca față de muribunzi? Am discutat subiectul cu Ana Racu, membru al Comitetului ONU împotriva torturii, altor pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante. Ana explică situația bătrânilor din Moldova și a accesului lor la servicii sociale și de sănătate prin prisma documentărilor realizate în acest context, dar și a experienței mamei sale, care a suferit o fractură de șold în toamna lui 2019.

Ce este kinetoterapia? Pentru mulți termenul e egala cu „cosmosul”. De fapt, e o știință medicală care se ocupă de recuperarea organismului uman după diverse traume, accidente vasculare, „repară” asimetriile coloanei vertebrale, scoate durerea de spate, de picioare, de mâini, de cap, etc. Kinetoterapia în sine presupune un ansamblu de tehnici și metode, bazate pe exerciții fizice și este utilizată în scop de recuperare somato-funcțională sau în scop profilactic. Altă dată, despre kinetoterapie se credea că e destinată doar pacienților cu paralizie cerebrală sau bătrânilor. Nu e chiar așa. Specialiștii afirmă că de kinetoterapie are nevoie orice om, indiferent că are o activitate fizică activă sau statică. Durerile de spate sunt cele mai frecvente, iar în funcție de activitatea pe care o practici zilnic, acestea apar în diverse zone ale organismului. De exemplu, oamenii care muncesc mai mult în picioare riscă să facă hernie lombară și au dureri de picioare. Cei care își solicită mai mult mâinile – pot face hernie cervicală și simt dureri în zona gâtului, iar cine cară greutăți – riscă să-și afecteze orice zonă a spatelui. Cum pot fi tratate astfel de stări? E nevoie de medicamente sau soluția e mai simplă? Am rugat-o pe Nicoleta Botezatu, de specialitate kinetoteraput, să ne spune când e timpul ca oamenii să apeleze la un asemenea specialist. Iată ce ne-a povestit.

Îngrijirile paliative în Republica Moldova nu sunt integrate plenar în sistemul de sănătate al Republicii Moldova și nici nu sunt centrate pe pacient. Asta, chiar dacă Ministerul Sănătății, autoritatea centrală în domeniu, și-a luat acest angajament încă în 2014, când a semnat Rezoluția Asambleei Mondiale a Sănătății. Îngrijirile paliative sunt confundate, inclusiv la nivelul responsabililor din sănătate cu serviciile pentru bolnavii cronici. Din această cauză, în multe dintre instituțiile medicale din țară veți găsi paturile amenajate pentru bolnavii incurabili alături de cele destinate pacienților cu boli cronice. De asemenea, finanțarea serviciilor de îngrijire paliativă nu se regăsește expres în Fondul Asigurării Obligatorii de Asistență Medicală, fiind „ascunsă” în finanțarea serviciilor comunitare sau de îngrijire la domiciliu, ceea ce înseamnă lucruri diferite. Abordarea responsabililor din domeniul sănătății pentru îngrijirile paliative este una confuză, exclusiv bio-medicală, nicidecum una bio-psiho-socială. Pacientul incurabil este văzut de sistem drept un „caz de boală”, nicidecum un om muribund, care și-ar dori să-și trăiască ultimele clipe ale vieții cu demnitate. Îngrijirea paliativă presupune nu doar administrarea medicamentelor pentru controlul durerii, dar și multe alte lucruri practice, a explicat în podcastul Sănătos Informațional, Ghenadie Țurcanu, coordonator de programe la Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate. Pacientul trebuie la propriu spălat, să i se schimbe scutecele, cearșafurile, alimentat corespunzător. Toate, practic, sunt lăsate pe seama familiei, care pe lângă faptul că nu este instruită cum să facă această muncă, nici nu i se acordă ajutor financiar ca să poată rămâne lângă bolnav până la sfârșitul vieții lui. Toate aceste concluzii se regăsesc în raportul dedicat îngrijirilor paliative în Republica Moldova, pentru 2007-2019. Detalii despre condiția pacientului incurabil și evoluția îngrijirilor paliative în Moldova, aflați în continuare din fișierul audio.

Domeniul medicamentelor și dispozitivelor medicale în Republica Moldova are nevoie de o reformă profundă. Întreg cadrul normativ este învechit și trebuie practic rescris. Activitatea farmaceutică se ghidează și ea după reguli vechi. Nu este clar ce fel de farmacii vrem în Moldova și unde vrem să se vândă medicamentele. Catalogul de prețuri este prea deschis, dar în același timp, prea confuz pentru consumatorii de medicamente. În Moldova sunt experți foarte buni în evaluarea dosarelor științifice la medicamente, dar Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale are foarte multe limitări financiare, care nu permit atragerea acestora din cauza salariilor mici. În Moldova intră foarte multe medicamente neautorizate, iar acest lucru lasă loc de corupție. De asemenea, în șase ani de pe piață au dispărut cam jumătate dintre medicamentele înregistrate, iar cele mai multe erau de la producători europeni. Sunt doar câteva dintre tezele desprinse din discuția pe care am avut-o cu, deja, fostul director al Agenției Medciamentului și Dispozitivelor Medicale, Zinaida Bezverhni, care a adăugat că inclusiv mecanismul de alegere a directorului instituției trebuie schimbat și depolitizat.

Bună dimineața. Eu sunt Elena Cioina și vă invit să ascultați un nou episod al podcastului „Sănătos Informațional”. Secolul 21 este supranumit și secolul alergiilor. De ce? Pentru că numărul oamenilor afectați de diverse forme și tipuri de alergie crește de la un an la altul. De vină este industrializarea, poluarea aerului, schimbarea stilului de viață, folosirea în exces a produselor de igienă pentru corp, dar și pentru casă. Moldova nu este o excepție. Și aici numărul oamenilor cu alergii este în creștere. „Sunt foarte mulți, spun alergologii, chiar dacă nu se duce o evidență a lor”. Literatura de specialitate spune că există trei tipuri de alergeni care provoacă alergiile și printre aceștia sunt cei alimentari, inhalați și de contact. Care dintre ei predomină la copiii și adulții din Moldova, cine sunt cei mai expuși riscului de a le face, cum depistăm alergiile, când alergiile ar trebui să ne alerteze și să ne trimită de urgență medic? La aceste și alte întrebări ne-a răspunsul Olesea Nicu, medic pediatru-alergolog.

Bună ziua. Eu sunt Elena Cioina și vă invit să ascultați un nou episod al podcastului „Sănătos Informațional”. Astăzi vorbim despre difterie, o boală infecțioasă destul de periculoasă, care se transmite foarte repede și pe distanțe foarte mici. Se răspândește cel mai des în încăperile închise, unde nu se aerisește sau nu se păstrează curățenia sau se află o persoană deja bolnavă. Te poți molipsi ușor, dacă ai fost în contact cu un purtător al bacteriei Corynebacterium diphtheriae și nu ești vaccinat, dacă ai pus mâna pe o suprafață contaminată, dacă cineva bolnav a tușit, strănutat lângă tine. Difteria afectează în mod special căile nazale, faringele, laringele și pielea, iar ulterior și alte organe interne. Este o urgență medicală și se tratează doar în staționar. Epidemiologii spun că singura metodă de prevenire a bolii este vaccinarea. Autoritățile din Ucraina au înregistrat în ultimele 2 luni peste 20 de cazuri de difterie. Cele mai multe în regiuni aflate la granița cu România și Moldova. Primul caz a fost important din India, țară endemică la difterie. Ucraina este afectată de infecție, spun epidemiologii, din cauza ratei mici de vaccinare a populației. Doar 40%-60% din populația acestei țări are vaccinul administrat împotriva difteriei, insuficient pentru o protecție de grup sau pentru protejarea celor cu contraindicații la vaccinare. România este și ea în alertă, chiar dacă nu au fost înregistrate cazuri. Și la ei rata de vaccinare împotriva difteriei este sub nivelul optim de protecție colectivă. Autoritățile au declarat stare de alertă și au demarat o campanie de informare și vaccinare, mai ales a populației din localitățile megieșe cu Ucraina. Alături de India, la nivel global, difteria are o incidență mare în Indonezia, Yemen, Nigeria și în Venesuela. Cazuri de difterie au fost constate și în Europa. Anul trecut au fost înregistrate 26 de cazuri în Germania, 15 cazuri în Marea Britanie, 10 în Ucraina. În Moldova situația e mai bună, spun specialiștii în imunizări. Potrivit Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, acoperirea vaccinală a copiilor este între 90-95%. Mai prost la acest capitol stau adulții. Doar 75% din cetățenii moldoveni adulți sunt vaccinați împotriva difteriei. Nevaccinați sunt în mod special emigranții, a căror evidență e complicat să o ții, afirmă specialiștii de la ANSP. Despre difterie, simptome, importanța imunizării, tratament, ne paște sau nu pericolul izbucnirii unui focar sau chiar epidemii de difterie am vorbit astăzi cu Anatol Melnic coordonatorul Programului național de imunizări, șef al secției supraveghere epidemiologică a bolilor prevenibile prin vaccinare de la Agenția Națională pentru Sănătate Publică.