Podcast despre industria muzicala

Ce este “Topu’ la bula mea”? După ce a apărut prima ediție în primăvara lui 2020, mi-am dat seama că ideea mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. De asemenea, am primit multe mesaje de mulțumire de la artiști și manageri pentru recenziile de piese pe care le-am făcut pentru ei. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Dat fiind faptul că numărul de piese propuse de unii oameni din bula mea creștea de la ediție la ediție, m-am hotărât să îi fac cumva ca propunerile lor să capete oarece valoare pentru ei. Așa că de luna asta fiecare din voi are dreptul să facă o singură propunere în top. Mă bucur foarte tare să văd cât de multă lume apreciază Topu’ la bula mea, lucru pentru care vă mulțumesc. Topu’ la bula mea este produs la Moving Records, are un logo făcut de   și voce de la Ana Moga.

Multe interviuri cu Dragoș n-ai să găsești pe net. Și nu cred că din cauză că n-au fost oameni dornici să îl ia la întrebări, ci pentru că Dragoș Chiscoci e un personaj discret în declarații. Cu toate astea, povestea lui în muzică și în industria muzicală include o mulțime de momente importante, din care sunt multe de învățat. Dragoș este acum Artist Booking & Programming Emagic și Co-Manager B.U.G. Mafia, dar a făcut parte și din echipa editorială a revistei Bravo și a fost unul dintre cei care au lansat pe piață brandul Hades Records, un brand care a reprezentat foarte mult în istoria muzicii rap underground. Despre ce am vorbit cu Dragoș Chiscoci: etapa în care a fost emcee, DJ și grapher Hades Records - cum a ajuns o casă de discuri să fie "pe bune", în ce moment și în ce context la ce te ajută facultatea de cibernetică în industria muzicală cum se scria horoscopul la Bravo România primul concert cu Gipsy Kings Tribute Band în România Wu-Tang Killa Beez în România și cum l-a ajutat trupa asta să ajungă la Emagic despre piraterie în România câteva vorbe despre ce înseamnă să lucrezi în departamentul "sponsorship" la un festival B'est Fest: un proiect înaintea timpului său / publicul român și cât de nepregătit era el pentru un asemenea festival despre cluburi și venues din România B.U.G. Mafia - cum se vede din punctul de vedere al managerului care este atitudinea corectă pe care e nevoie să o impui ca manager de artist față de artistul tău care este de fapt clientul tău în calitate de booker cultura "ieșitului" la români și lipsa dorinței de a descoperi artiști și muzică nouă viitorul post-pandemic al industriei de live despre festivalurile de showcase când ne vom întoarce la normal măsurile de siguranță sanitară în evenimente Dragoș, îți mulțumesc mult pentru ocazia de a fi unul din puținii oameni care ți-au luat interviu. Și să rămâi la fel de scump la vorbă, ca să am, mai departe, cu ce mă da mare.

Ce este “Topu’ la bula mea”? După ce a apărut prima ediție în primăvara lui 2020, mi-am dat seama că ideea mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. De asemenea, am primit multe mesaje de mulțumire de la artiști și manageri pentru recenziile de piese pe care le-am făcut pentru ei. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Pentru luna februarie am avut 48 de  piese clasificate, un nou record, cu 10 piese mai mult decât luna trecută, când stabilisem deja un alt nou record. Mă bucur foarte tare să văd cât de multă lume apreciază Topu' la bula mea. Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii ianuarie găsiți . Topu' la bula mea este produs la Moving Records, are un logo făcut de   și voce de la Ana Moga. Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea” Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei.

Piese românești lansate în ianuarie 2021, propuse pe Facebook și clasificate în funcție de succesul lor pe YouTube.

Ce difuzări numărăm? Media Forest ia în considerare playlisturile de pe următoarele radiouri: Europa FM, Kiss FM, Magic FM, Pro FM, Național FM, Radio România Actualități și Radio ZU. Odată cu publicarea fiecărui val de audiențe – pentru că la radiouri audiențele nu sunt zilinice, ci se publică o dată la 4 luni – ei măsoară play-urile pe care le-a avut fiecare piesă din playlisturile acestor radiouri. După care iau informația asta și o compară cu audiența pe care a avut-o fiecare din posturile de radio în cel mai recent val și aproximează cam câți oameni au auzit piesa respectivă în intervalul monitorizat. Cu alte cuvinte, și am să fac comparația între posturile din trustul la care lucrez ca să nu zică lumea că-s arogant, un play pe Kiss FM va ajunge la urechile mult mai multor oameni decât un play pe Magic FM. Știu că astea 7 posturi de radio nu sunt, poate, pe gustul tuturor. Și că ele nu sunt un etalon pentru multe genuri muzicale care, de altfel, se bucură de succes sau de fani înfocați la noi în țară.  Pe de altă parte, cred că, pentru a înțelege cum au stat lucrurile cu muzica mainstream în 2020, ne descurcăm destul de bine cu astea. Iată cota de piață (market share este un coeficient la care pe lângă numărul de ascultători contează și timpul mediu de ascultare) a fiecăruia din ele conform celui mai recent pe publicul comercial (18 – 49 de ani) plus ce s-a modificat față de precedentul val de audiență. Kiss FM 15,0% (-0,1%) Radio ZU 14,2% (+1,7%) Europa FM 9,4% (+0,1%) Radio România Actualități 4,8% Magic FM 5,2% (-) Pro FM 3,6% (-0,2%) Național FM 1,1% (+0,2%) Așadar topul Media Forest pe care l-am luat ca referință acoperă 53,12% marketshare (+0,72% față de astă-vară) și include cele mai ascultate posturi de radio din România. Adică este, cum ar veni, relevant. Ce am făcut eu? Am luat topul anului 2020 publicat Media Forest și am urmărit și cuantificat cam tot ce am putut cuantifica: topul caselor de discuri din România în funcție de difuzările pe care fiecare din ele le are pe radio ce procent din piesele din top sunt coproducții topul celor mai difuzați artiști români (număr de piese) topul compozitorilor (număr de difuzări) topul textierilor (număr de difuzări) piese noi, piese vechi (lansate în 2019), piese foarte vechi (lansate mai devreme de 2019) în ce limbă sunt cântate cele mai difuzate piese de pe radio Oriunde s-a putut, am comparat rezultatele pe 2020 cu cele pentru vara lui 2020. Nu că ar fi cine știe ce relevanță în treaba asta, dar măcar așa aflăm ce influență are vara asupra trendurilor unui an întreg. De la ediția din toamnă a genului ăstuia de postare am să compar mere cu mere, adică vara 2020 cu vara 2021 și așa mai departe. Dar până acolo mai e un pic.

Până la muzică, un pic de autopromo Hai bine v-am găsit în 2021, un an pe care ni-l doresc tuturor din industria muzicală să fie normal. Și s-ar părea că avem niște șanse să se întâmple asta peste câteva luni. Prin "asta" înțeleg o revenire treptată și lentă la normal. În primul rând câteva vești despre podcastul ăsta în sine. Primul episod a fost difuzat în 1 noiembrie 2017, iar azi am ajuns la episodul 65, o performanță de consecvență. Audiența medie pe episod este de 155 de ascultări, ceea ce, pentru un produs atât de nișat cum e podcastu' lu' Fințescu, este o mare realizare pentru care vă mulțumesc. Nu mă las de meseria asta, ci din contră. Am planuri mari pentru 2021 pe care vi le voi dezvălui la momentul potrivit. Primul upgrade e primit cadou de la soția mea, Georgiana și fiica mea, Mara, via Moș Crăciun. Mă aud mult mai bine și mă voi auzi mult mai bine de acum încolo pentru că am microfon profi de studio de care sunt foarte mândru. Hai cu subiectul! Ideea episodului de azi a fost simplă. Hai să vorbesc cu oameni de radio (din care cât mai mulți playlist manageri) și să îi întreb dacă ei simt că pandemia a adus vreo schimbare sau a născut vreun nou gen muzical. Motivul pentru care am ales oameni de radio mi se pare evident, dar hai totuși să-l explic, că așa-i frumos: oamenii care se ocupă de playlisturile radiourilor sunt modificați genetic să fie extrem de atenți la orice trend nou apare oriunde în lume sau în propria lor patrie, astfel încât să fie mereu la curent cu tot ce prinde la public, să nu cumva să piardă vreun moment important. Pandemia face parte din viețile tuturor oamenilor de pe Pământ de aproape un an. Ceea ce nu e mult dacă privești durata asta din punct de vedere istoric, dar e totuși suficient timp pentru a ne afecta felurile în care simțim, dorim, ne temem. Și dacă suntem atât de profund afectați, cu siguranță că și modul nostru de exprimare este afectat, chiar dacă, poate, noi nu ne dăm seama de asta. Așa că am conceput următorul text: Sclavia, sfârșitul primului război mondial și al gripei spaniole, războiul din Vietnam, lumea gri a industrializării britanice, segregarea rasială din cartierele New York-ului - toate astea sunt etape ale istoriei omenirii care au adus schimbări de mentalitate majore și au născut noi curente muzicale. Așa au apărut blues-ul și jazz-ul, charleston-ul acrobatic din "the roaring twenties", rock-ul psihedelic și heavy metalul, punk-ul, rap-ul. De aproape un an omenirea se confruntă cu un astfel de moment de imensă presiune socială: pandemia. Peste care se suprapun o mulțime de alte tulburări sociale: extrema dreaptă în ascensiune, o mișcare anti-globalizare din ce în ce mai puternică, Brexit, tensiuni rasiale, tensiuni religioase, război economic cu China, Rusia din ce în ce mai agresivă. Lumea e plină de încordare. Se reflectă în vreun fel toată această tensiune în trendurile muzicale ale sfărșitului de 2020 și începutului de 2021? Și, dacă nu, vă așteptați ca sfârșitul pandemiei să aducă vreo schimbare majoră în muzică? Vreun curent muzical nou? Textul ăsta l-am trimis spre playlist manageri, directori de programe, DJ cu mare experiență din următoarele radiouri, în ordine alfabetică: Asha Radio, Europa FM, Kiss FM, Kiss TV, Național FM, Rock FM, One FM, Pro FM, Radio Guerrilla, Radio România Actualități, Radio Seven, Radio ZU, Tanănana, Urban Sunsets, Virgin Radio. Evident că nu mi-au răspuns toți. Dar toți cei care mi-au răspuns sunt incluși cu vocile lor cu tot sau cu textele pe care mi le-au scris citite de mine în episodul de astăzi. Aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care mi-au răspuns pentru timpul acordat și pentru amabilitatea de a contribui la o încercare de a evalua trendurile muzicale ale anului 2021. Răspunsurile lor vor fi dat tot în ordine alfabetică, să nu supăr pe...

Pentru topul anului am procedat după cum urmează. Am luat cele 8 ediții de top și le-am comparat pe orizontală. Adică am luat toate piesele de pe locul 1 din toate edițiile de top și le-am comparat. Am fixat ca termen de departajare succesul. Și m-am gândit că, până la urmă, succesul pe care îl visează orice artist sau profesionist din industria muzicală este cel de lungă durată. Hitul care este ascultat de generație după generație, piesa pe care prietenii și-o recomandă unul altuia și la luni bune după ce a fost lansată, artistul pe care fani înfocați îl "vând" oamenilor care n-au auzit încă despre el. Cu un cuvânt, dacă vreți, i se poate spune durabilitate. Sau perenitate. În jargon muzical am putea spune evergreen sau, pe vechi, șlagăr. Evident că o piesă lansată anul ăsta nu poate fi numită evergreen. Dar, în timp, ea poate începe să arate că are stofă de așa ceva. Motivele pentru care am ales să clasific așa mi se par evidente, așa că n-am să le mai enumăr aici, în introducerea asta cu care deja simt că m-am lungit cam mult. Am să mai spun doar că 30% din scorul final al fiecărei piese l-a constituit procentul de views acumulat și 70% l-a reprezentat procentul cu care a scăzut numărul de views. De cele mai multe ori rezultatul este unul negativ, așa că l-am numit coeficient de scădere a interesului sau CSI. Cu cât mai aproape de zero, cu atât mai hitoasa piesa. Iar dacă printr-o minune acest coeficient este pozitiv, atunci se cheamă că piesa respectivă poate fi trecută clar la succese în 2020. Am ales să lucrez cu procente, pentru că doar așa se poate egaliza oarecum terenul de joc. O piesă dintr-un gen muzial de nișă, postată pe un canal mic de YT nu se poate compara cu un hit difuzat la radiourile comerciale și postat pe un canal de YT cu sute de mii sau milioane de abonați. Procentele compară însă piesa cu ea însăși. Mai precis, compară performanța din prima lună cu performanța din restul anului. Am avut, recunosc, o problemă cu piesele lansate în noiembrie. Multe din ele au avut scoruri foarte bune, pentru că a trecut foarte puțin timp de la lansarea lor și sunt încă prinse în hype-ul muzicii noi. Așa că am făcut două lucruri. Le-am scăzut din start cifrele cu 25% și, în cazurile unde o piesă lansată din noiembrie a câștigat competiția pentru un anumit loc, am decis să existe doi câștigători - piesa din noiembrie și piesa clasată pe locul doi. Știu că sună complicat ce am făcut eu aici, pentru că așa a fost. Complicat. Ca să înțelegeți cât de complicat vă zic așa: a fost nevoie de cam 14 ore de muncă, ore de consultanță gratuită pe statistică și excel (mulțumesc Bogdan Popescu de la AdWorks și cumnatei mele Irina Iorga de la mine din familie) și de foarte multă răbdare. Dar până la urmă a ieșit mișto. Iaca!

Sunt puține lucruri mișto pe care mintea mea să fie în stare să le asocieze cu pandemia. Dar unul este cu siguranță răgazul să fac chestii la care m-am tot gândit, dar pentru care n-am avut niciodată suficient timp. Să fac o biografie audio de artist e un gând cu care mă tot întâlnesc pe la mine prin creier încă din vara lui 2018. E, uite că a ieșit în iarna lui 2020, aproape fără să vreau, prin amabilitatea de a fi sincer și vorbăreț a lui , lucru pentru care îi voi fi foarte, foarte recunoscător de-acum și pururea și-n vecii vecilor. În cazul în care nu ați reușit încă, aveți aici link spre și din biografia audio a lui Dan Byron. Azi reușim performanța să ajungem în prezent cu viața lui Dan. Dar am povestit o grămadă, pe următoarele subiecte (și pe multe altele pe care nu le enumăr aici ca să nu dau chiar toate spoilerele din lume): eterna problema românească a tobarului reînființarea trupei Urma e mai mișto prezentul decât trecutul pentru alternative? apariția lui și vânzările corporatiste de gherilă apariția byron - trupa care a pornit cu un solit, manager și sunetist momente mișto în istoria trupei byron despre EP-ul lansat de Dan în luna noiembrie Va urma, în 2021, o altă biografie audio. Că văd că v-a plăcut asta.

Sunt puține lucruri mișto pe care mintea mea să fie în stare să le asocieze cu pandemia. Dar unul este cu siguranță răgazul să fac chestii la care m-am tot gândit, dar pentru care n-am avut niciodată suficient timp. Să fac o biografie audio de artist e un gând cu care mă tot întâlnesc pe la mine prin creier încă din vara lui 2018. E, uite că a ieșit în iarna lui 2020, aproape fără să vreau, prin amabilitatea de a fi sincer și vorbăreț a lui , lucru pentru care îi voi fi foarte, foarte recunoscător de-acum și pururea și-n vecii vecilor. Episodul 1 al biografiei lui Dan este, în caz că nu l-ați ascultat încă, aici. În episodul ăsta Dan povestește despre: etapa medievală a istoriei lui personale cum e să cânți într-un garage band, varianta de România începerea etapei Kumm a din viața lui Dan cum a ajuns Dan să doarmă în cada lui Eugen cum e să ai otită, dar să ai sinuzită de fapt viața în Cluj cum s-a întâmplat de a apărut Urma un mic prohod nevinovat cântat pentru vechea Vamă Veche (pretextat de primul concert Urma) 1 an de pauză în Urma cât de ușor e să ajungi artist internațional... sau nu? - VA URMA -

În caz că le-ați ratat avem așa: După ce a apărut prima ediție mi-am dat seama că ideea mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Pentru luna noiembrie am avut 33 de  piese clasificate. Deci stăm foarte bine. Avem top. Ba chiar una din cele mai lungi ediții de până acum. Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii octombrie găsiți . Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea” Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei.

Sunt puține lucruri mișto pe care mintea mea să fie în stare să le asocieze cu pandemia. Dar unul este cu siguranță răgazul să fac chestii la care m-am tot gândit, dar pentru care n-am avut niciodată suficient timp. Să fac o biografie audio de artist e un gând cu care mă tot întâlnesc pe la mine prin creier încă din vara lui 2018. E, uite că a ieșit în iarna lui 2020, aproape fără să vreau, prin amabilitatea de a fi sincer și vorbăreț a lui , lucru pentru care îi voi fi foarte, foarte recunoscător de-acum și pururea și-n vecii vecilor. Ceea ce auziți azi este primul din cele 3 episoade de discuție care au totalizat 4 ore și jumătate înregistrate și cam 5 vorbite timp de vreo 6-7 beri de căciulă. Diferența dintre orele înregistrate și cele vorbite propriu-zis e din cauza berilor băute, dat fiind faptul că softul s-a oprit și noi nu ne-am prins. Din câtă experiență am eu cu audiobooks, 4 ore și jumătate de vorbire înseamnă o carte, ce-i drept, nu foarte groasă, dar carte. Vă rog eu să mă credeți, simt că am sărit peste etape întregi din viața lui Dan și promit că următoarele biografii audio pe care le voi face vor fi mai bune. Dane, nu te supăra pe mine, dar ai fost primul, deci un soi de cobai. Episoadele 2 și 3 din biografia audio a lui Dan Byron le voi lansa în 7 și 14 decembrie, pentru că săptămâna viitoare e momentul pentru un nou Topu' la bula mea. Azi vorbim despre începuturile lui Dan Byron într-ale muzicii: adolescența petrecută în cartierul Pantelimon din București liceul militar de muzică Dinu Lipatti primele trupe din care a făcut parte vreodată primele concerte cum a ajuns solist vocal la Krypton și cum a cântat un concert de country Prilejul pentru această biografie audio a fost EP-ul abia lansat de Dan acum 3 zile - "". Care are și single cu clip - "". Și care produs, cu totul și cu totul, a fost gândit și făcut de Dan Byron la el acasă. Ceea ce mi se pare foarte mișto. - VA URMA - 

Cum fac să ajungă (și) piesa mea la radio? Întrebarea asta, cu voce tare sau în gând, pe orice ton - de la rugător la amenințător, în cam orice limbă vorbită pe Pământ, e probabil cea care primește cel mai des un răspuns dezamăgitor și cât se poate de neclar. Sigur, fiecare om din industria muzicală pe care îl întrebi cum ajunge o piesă la radio va avea propriul răspuns. Iar răspunsurile astea se vor încadra oriunde între extremele "noroc chior" și "teoria conspirației". Cu toate astea mirajul radioului rămâne, suprem și frustrant, în mintea oricărui artist, de orice gen. De când scriu despre muzică și industria muzicală m-am tot chinuit să găsesc o cale de a lămuri problema asta. Evident că am și eu un răspuns, pe care l-am explicat și oferit în workshop-urile despre radio pe care le-am ținut la și la . Nici acolo, deși recunoșteau logica argumentației mele, participanții nu erau 100% convinși că am dreptate sau că nu există, totuși, vreun răspuns ocult într-un ungher, pe care eu îl trec voit cu vederea. Concluzia workshop-urilor mele despre radio era asta: dacă ești artist independent și începător și îți plănuiești cariera muzicală în funcție de airplay-ul pe care îl au piesele tale este fix ca și cum ți-ai face un business plan bazându-te pe premiul cel mare pe care îl vei câștiga la loto. Adică totu-i măreț și frumos, dar există o probabilitate imensă să nu se întâmple niciodată. Ei bine, de curând mi-a venit ideea. Există în țara asta - adică o platformă care măsoară airplay-ul pe care îl primesc piesele. Ei funcționează așa: tu plătești un abonament și le spui ce piesă te interesează, iar ei monitorizează o grămadă de posturi de radio și tv și îți spun unde s-a difuzat piesa (sau piesele) care te interesează pe tine. E, oamenii ăștia, la ei pe site, au și niște topuri. Cel care mi-a dat ideea este topul sezonier. Prima dată când m-am uitat eu așa, de unul singur, recunosc că mi-am cam prins urechile. Apoi, am întrebat și s-a făcut lumină în sat. Îi mulțumesc pe calea asta lui Mihai Șincan, de la Media Forest, pentru amabilitatea de a mă fi lămurit. Fiți atenți cum funcționează treaba asta. Media Forest ia în considerare playlisturile de pe următoarele radiouri: Europa FM, Kiss FM, Magic FM, Pro FM, Național FM, Radio România Actualități și Radio ZU. Odată cu publicarea fiecărui val de audiențe - pentru că la radiouri audiențele nu sunt zilinice, ci se publică o dată la 4 luni - ei măsoară play-urile pe care le-a avut fiecare piesă din playlisturile acestor radiouri. După care iau informația asta și o compară cu audiența pe care a avut-o fiecare din posturile de radio în cel mai recent val și aproximează cam câți oameni au auzit piesa respectivă în intervalul monitorizat. Cu alte cuvinte, și am să fac comparația între posturile din trustul la care lucrez ca să nu zică lumea că-s arogant, un play pe Kiss FM va ajunge la urechile mult mai multor oameni decât un play pe Magic FM. Știu că astea 7 posturi de radio nu sunt, poate, pe gustul tuturor. Dar altele nu-s și, deși și eu mă întreb ce caută unele din ele pe lista asta, iată cota de piață (procent din numărul total de ascultători) a fiecăruia din ele conform celui mai recent pe publicul comercial (18 - 49 de ani). Kiss FM 15,1% Radio ZU 12,5% Europa FM 9,3% Radio România Actualități 5,6% Magic FM 5,2% Pro FM 3,8% Național FM 0,9%   Așadar topul Media Forest pe care l-am luat ca referință acoperă 52,4% marketshare și include cele mai ascultate posturi de radio din România. Adică este, cum ar veni, relevant. Bun. Ce am făcut eu? Am luat topul sezonier al Media Forest și am urmărit și cuantificat cam tot ce am putut cuantifica. Am să încep cu cel mai important lucru - câte din piesele din top aparțin uneia din casele de discuri mari de la noi din țară...

După ce a apărut prima ediție mi-am dat seama că ideea mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Pentru luna septembrie am avut 33 de  piese clasificate. Deci stăm foarte bine. Avem top. Ba chiar una din cele mai lungi ediții de până acum. Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii octombrie găsiți . Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea” Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei.  

Penultima zi de luni din octombrie, deci avem episod de podcast cu invitat. Azi am un om pe care nu-i nevoie să-l prezint nimănui din industrie: Cătălin Muraru. Nu-i cu siguranță cel mai popular personaj al domeniului, dar nici nu cred că-și propune asta. Scopul lui este să conducă un business de succes, adică unul profitabil. Am vorbit despre multiplicat casete audio, import de casete audio, primul contract pe care casa de discuri Roton l-a semnat vreodată cu un artist care este în continuare semnat la ei - Sofia Vicoveanca. Dar ajungem și la prezent - exportul de muzică, inflația de muzică pe care o vom avea în câteva luni (da, mai mare decât este acum), de ce România n-a știut să fructifice poziția pe care i-a adus-o muzica popcorn în lume. Finalul este despre contracte și despre ce ar fi bine să știe un artist în momentul în care vine să semneze un contract cu Roton. Per total o oră și mai bine de discuție lejeră și relaxată. Cătălin, mulțumesc!

Despre coronavirus se vorbește în continuare la nesfârșit. La propriu. Dar am văzut la Emil Ionescu de la pe Facebook un text care mi-a dat ideea pentru episodul de podcast de azi. L-am tradus ca să fie ușor de înghițit pentru toată lumea. Și am să-l citesc mai întâi pe el, apoi voi completa cu niște informații din România și voi încheia cu o mare rugăminte spre toată lumea din industria muzicală. În varianta scrisă vă las doar textul tradus, restul ascultați în podcast. Textul n-are un autor cunoscut. Circulă pe net. Emil mi-a spus că l-a descoperit la niște americani pe Facebook. Știm că toate industriile sunt afectate, dar uite și niște informații deloc fun din industria de divertisment live:   * Legendara Opera Metropolitană din New York tocmai a anunțat că se închide până în septembrie 2021. Muzicienii, corurile, tehnicienii de scenă etc., împreună cu restul industriei sunt în concediu fără plată din aprilie 2020. * Broadway este închis până la mijlocul lui 2021 * 6 venues din West End (Londra) CRED că se pot deschide acum * Cirque du Soleil a intrat în faliment și a lăsat șomeri 3.500 de oameni * Feld Entertainment, o agenție care organiza turnee cu spectacole de familie (Disney on Ice, Monster Jam, spectacole de circ etc.) a dat afară 90% din angajați. * Live Nation și alți promoteri de concerte au dat afară majoritatea angajaților * Agențiile care planifică și organizează concerte, evenimente, festivaluri etc. au dat afară cam jumătate din angajați în medie * Artiștii care performează pe vapoarele de croazieră au rămas fără joburi, iar producțiile artistice din parcurile de distracții nu au nici cea mai vagă idee când vor primi din nou joburi * Nu există concerte, festivaluri sau turnee programate până în 2021 și, dacă nu se va cânta la anul, multe astfel de evenimente vor da faliment și nu se vor mai întâmpla niciodata. Fără festivaluri de jazz, fără Coachella, fără Bonnaroo, EDC, Glastonbury, fără turnee, fără balet, fără operă... totul dispare * Se prevede dispariția a 90% din sectorul indepedent dacă se va continua în acest fel * Organizații artistice și muzicale de toate soiurile - coruri, teatre, orchestre, companii de dans, festivaluri, studiouri, fără a mai menționa toți furnizorii de echipamente și alte produse - toți încearcă să găsească alternative de a munci pentru a se susține. * Sunt mai bine de 12 milioane de oameni care lucrează în producția de divertisment; nu suntem insignifianți, iar această industrie nu se poate redeschide până când adunările publice sunt din nou permise. Numărul de mai sus nu include concedierea tehnicienilor, a artiștilor în deschidere, personalul de mentenanță pentru baruri, security și miile de vendori.   Așadar când vedeți prietenii voștri din industria de entertainment că vă imploră să purtați măști și să stați acasă, vă rugăm să înțelegeți că privim neajutorați cum întreaga noastră industrie intră în colaps sub ochii noștri pentru că oamenilor pur și simplu nu le pasă, pentru că nu vor să ia măsurile necesare pentru a reduce răspândirea virusului. Pentru noi e o chestie personală. Întreaga noastră bună-stare depinde de solidaritatea socială și nu vom accepta să fim etichetați ca "neesențiali". Muzica și artele sunt necesare pentru o societate fericită și echilibrată. Toate carierele din industria asta sunt puse pe hold pe termen nelimitat. VĂ RUGĂM purtați mască pe gură ȘI nas. Și spălați-vă pe mâini. sursa imagini:    

Ultimul meu de solo podcasting, înregistrat în drum dinspre Botoșani spre București, a fost despre viitorul sumbru pe care îl prevedeam pentru evenimente odată cu venirea sezonului rece. Între timp vremea e caldă și prietenoasă pentru perioada asta a anului, dar veștile sunt cel puțin îngrijorătoare pentru domeniul evenimentelor. Totodată, se pare că digital audio content înseamnă din ce în ce mai puțină muzică și din ce în ce mai mult orice altceva. Adică există în momentul ăsta doi stimuli care acționează brusc și puternic asupra industriei muzicale, iar efectele acestor acțiuni combinate nu cred că le poate estima cineva încă. Pandemii, paradigme de business... toți termenii ăștia bombastici par al naibii de departe de fiecare din noi. Și apare întrebarea: dacă streaming nu, evenimente nu... eu ce fac? Ce-mi rămâne mie de făcut ca să supraviețuiesc? Ei bine, îți rămâne timp. Despre managementul lui eu la un moment dat. Doar că acum s-a cam schimbat bancul cu timpul, ca să zic așa. Cu totul s-a schimbat. Care-i tactica de aplicat pentru ca banii de la fani să ajungă la artist în timpurile astea de restriște - despre asta am vorbit. Și despre direcțiile în care ar fi bine să ne canalizăm cu toții energia și resursele. Sincer, m-aș bucura să existe oameni care să nu fie de acord cu mine și care să vină și cu argumente logice și pertinente în sensul ăsta. Pentru că doar din discuții constructive în contradictoriu cred că putem începe să înțelegem câte ceva din tot haosul care ne înconjoară.

Ce e “Topu’ la bula mea” În caz că le-ați ratat avem așa: ,     și publicate până acum. După ce a apărut prima ediție mi-am dat seama că ideea mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Pentru luna septembrie am avut 21  de  piese clasificate. Deci stăm foarte bine. Avem top. Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii septembrie găsiți . Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea” Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei.

Cristi Stan este, în industria noastră de evenimente, unul din cei mai cunoscuți jucători de pe piață. Firma pe care el o are împreună cu Cristi Beiu, , este una din cele mai puternice agenții de booking, organizare evenimente, promoting și cam orice alt subdomeniu al evenimentelor la care vă puteți voi gândi. De-alungul anilor, Sublime a inovat. De la blestemul Sălii Polivalente, despre care aflați mai multe dacă ascultați podcastul, și până la comunicare de artist strategizată științific sau pariul câștigat pe standup comedy - dacă stai să le treci pe toate în revistă, se strânge o grămadă frumușică de momente în care Cristi Stan a fost primul care a făcut ceva în România. Pentru cei care n-au stat niciodată de vorbă față în față cu Cristi, el este un personaj mult mai prietenos decât pare uneori online. Discuțiile mele cu el sunt întotdeauna savuroase, cu multe hohote de râs care pe alocuri e amărui, mai ales în ultima perioadă. Interviul de azi respectă calapodul interviurilor pe care le fac de obicei. O ia de la începutul carierei lui Cristi în jurnalismul sportiv și la un post tv de desene animate, ajunge la prezentul sumbru și se uită un pic și spre un viitor care, deși nu-i nici pe departe roz, reușește să conțină totuși un pic de speranță, cel puțin pentru Sublime România. Pentru că or fi ei primii la o groază de chestii, dar uite că de data asta sunt eu primul care anunță public o premieră (care s-ar putea să fie globală) la Sublime. Cristi Stan povestește spre sfârșitul episodului despre ideea pe care mizează ca sursă adițională de venit în perioada asta și care îl transformă pe el în prima casă de discuri de standup comedy din lume. Știu că sună a scrânteală de creier, dar vă rog să mă credeți că nu-i deloc așa. Mă bucur mult de tot că a ales să povestească despre ideea asta a lui, pentru că uite că pandemia poate fi și prilej de creativitate, nu doar de depresie. Lunea viitoare urmează Topu' la bula mea - ediția pe septembrie.

Pentru episodul de podcast de azi am revenit la înregistratul la volan. Poate că asta-i va dezamăgi pe puriștii sunetului, dar, pentru mine, vorbitul liber reprezintă în continuare o plăcere imensă. Așa că o să-mi cer scuze pentru calitatea sunetului și o să mă bucur de libertate, cel puțin încă o vreme de acum încolo. Episodul de azi e înregistrat acum două zile, în timp ce mă întorceam de la Botoșani, unde avusesem un eveniment privat - un majorat. Unul din cele câteva pe care Partydul Kiss FM le-a avut în luna septembrie. Și, cum conduceam eu așa înapoi spre casă, m-am lăsat pradă uneia din deformările mele profesionale de manager de artiști - anticiparea. Pentru că da, un manager bun e cel care reușește să anticipeze și să evite probleme cât mai multe în loc să le rezolve după ce ele au apărut deja.   Și, anticipând eu așa alene, m-a cam luat depresia. Pentru că, hai să fim sinceri, viitorul industriei de evenimente nu arată deloc promițător. În cel mai bun caz afirmația anterioară este valabilă pentru viitorul pe termen scurt. În cel mai rău caz... aici putem lăsa pesimismul fiecăruia din noi să zburde voios. În episodul de azi vă povestesc despre motivele pentru care viitorul industriei de evenimente nu sună deloc bine, de ce evenimentele de vara asta n-au fost nici profitabile, nici nu prevestesc vreo revenire, trec în revistă tipurile de evenimente și de ce nu vor funcționa ele mai deloc în următoarele cel puțin 6 luni. Și pentru că am învățat să fiu c, adică să ofer soluții sau măcar să indic niște căi de urmat, vă invit, spre final, să luați o foaie și un pix și să calculați realist și la rece, dacă mai rezistați încă 6 luni din punct de vedere financiar sau nu. Iar dacă răspunsul e nu, să vă apucați să căutați alte surse de venit acum, cât încă n-ați ajuns ca Șarpe din . E, după ce am fost constructiv, am zis să luminez și mai tare episodul ăsta lugubru de podcast. Așa că am încheiat cu câteva chestii pozitive pe care le-a adus pandemia în industria muzicală. Pentru că da, există. Săptămâna viitoare am programat interviul lunii septembrie care e cu Cristi Stan - . E înregistrat deja și vă promit că e o continuare genială și extrem de sinceră a episodului de podcast de azi.

Ce e “Topu’ la bula mea” Am pornit de la trei premise:  YouTube este un indicator destul de eficient al succesului general al unui gen muzical, al unui artist sau al unei piese. Lumea de la mine din bulă ascultă muzici foarte diferite și în general mișto. Fascinația omului pentru topuri este nemărginită și făr’ de moarte. În caz că le-ați ratat avem așa: ,    și publicate până acum. După ce a apărut, ascultând topul, mi-am dat seama că ideea asta a mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc iscă oareșce interes. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Pentru luna august am avut  piese înscrise. Deci stăm foarte bine. Avem top. Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii august găsiți . Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea” Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei. Știu că modul de departajare nu-i perfect, însă e topul meu, bula mea, deci fac ce vreau! Lăsând gluma la o parte, chiar cred că numărul de views pe zi reprezintă un indiciu clar pentru succesul unei piese, mai ales în prima lună de la lansare.

Pe Ana am cunoscut-o online, pentru că a reacționat la un episod mai vechi de podcast în care vorbeam despre contracte și importanța lor. Din vorbă-n vorbă, ne-am decis că o discuție despre ce pot și ce nu pot face avocații pentru artiști și profesioniști în industria muzicală s-ar putea să ne folosească tuturor. Și ne-am ținut de cuvânt. Ana e o prezență online constantă și... foarte prezentă. O puteți întâlni pe , pe , pe , pe . Și este genul de avocat care înțelege cât de important e pentru un profesionist din breasla ei să-și cunoască bine interlocutorul înainte de a începe o colaborare. Am vorbit despre: diverse tipuri de avocați care este diferența dintre a negocia un contract și a te uita peste un contract de ce ar putea un avocat să ajute un client să se cunoască mai bine pe sine cât costă un avocat și care sunt modalități alternative de plată cât de important este să ajungi la avocat pentru a preveni conflicte, nu pentru a le soluționa care sunt câteva din domeniile în care ajutorul unui avocat s-ar putea să se dovedească de neprețuit

PRetext Nu, nu e typo a doua majusculă. E doar recunoașterea faptului că o parte din episodul de azi al podcastului meu e promovare pentru - podcastul de ficțiune de care m-am apucat în aprilie, în plină stare de urgență, panică și dezorientare. Pretextul e că vineri am lansat episodul 10 al unui proiect pe care l-am început ca să nu mă duc cu capul (explic imediat) și cu un licăr de speranță că, poate, voi ajunge să transform un vis în realitate și că, poate, cu un pic de succes și cu o echipă cu mai mult entuziasm decât sete de câștig voi transforma realitatea într-o sursă de venit. Nu știu dacă 10 episoade îmi dau dreptul să țip succes. Nu vreau s-o dau pe modestie falsă. Nu știu, pentru că digitalul e un domeniu pe care abia ce-l descopăr, iar podcastingul e o minune ale cărei posibilități de dezvoltare nimeni nu le poate încă estima 100% corect. Ce știu și pot spune cu mâna pe inimă e că Murdar mi-a depășit așteptările mele personale din toate punctele de vedere - cifre de audiență, comunitate de ascultători, capacitatea mea de a scrie consecvent, echipa formată în jurul poveștii, ecou în agenții de publicitate și la clienți. Ecoul ăsta e dat de faptul că, pentru prima oară în podcastingul românesc, există un produs care poate integra un brand în poveste, făcându-l să conteze, să ia parte la acțiune sau să o schimbe. Și mai pot spune cu mâna pe inimă că, fără Murdar, cu siguranță că mintea mea de om care lucrează în evenimente de 20 de ani ar fi fost într-un loc mult mai tenebros decât este acum. Povestea pe care v-o spun azi sper să fie inspirație pentru alți oameni din industria muzicală și cea de evenimente care și-au văzut sursele de venit evaporate peste noapte. Sper să găsiți în ce am făcut eu frânturi de idei care să vă ajute să găsiți și voi drumuri care abia așteaptă să fie străbătute, drumuri care nu-s departe de ceea ce faceți, ci doar la un pas distanță. Doar că acest pas nu trebuie făcut înainte, ci la stânga sau la dreapta. Doar cât să schimbi un pic ruta vieții. Ideea Cam cu o săptămână înainte de Paște m-am panicat. Citeam știri online (nu doar din România) și începeam să înțeleg că pandemia asta nu-i ceva ce să treacă dintr-odată, la fel cum a apărut. Și că, atunci când va trece, va lăsa în urma ei niște urme care vor avea nevoie de ani întregi pentru a dispărea. Tot cam pe-atunci am început să înțeleg că industria de live, printre primele și cele mai afectate, va fi printre ultimele care își vor reveni. Și, cum spuneam, m-am panicat. Au fost câteva zile negre rău, în care căutam cu disperare soluții. Mă simțeam ca un prizonier într-o celulă fără ferestre, cu pereți înalți și netezi și cu un petec de cer inaccesibil undeva, sus, la prea mulți metri înălțime. Apoi mi-am adus aminte de o etapă a vieții mele în care, din motive personale, am ajuns într-o situație oarecum similară. Și mi-am adus aminte de ce am făcut atunci pentru a scăpa de senzația aia îngrozitoare de a simți că nu există nicio ieșire. M-am adunat tot în mine însumi și am stabilit care sunt lucrurile care mă definesc. Există trei chestii care pe mine mă fac să fiu eu: familia și cei câțiva prieteni apropiați, cititul și scrisul. În criza personală prin care trecusem cu câțiva ani în urmă, fără să-mi dau seama, eu renunțasem la aceste trei elemente și mă pierdusem pe mine undeva, pe parcurs. A fost nevoie de câțiva ani pentru a-mi regăsi echilibrul interior și pentru a-mi croi o cale. Hotărârea mea de atunci a fost să nu mai uit niciodată care sunt lucrurile care mă definesc ca om. Am aplicat aceeași metodă, doar că acum ținta mea era să descopăr care-s lucrurile la care mă pricep în afară de industria muzicală și cea de evenimente, care erau în comă profundă atunci și nici acum n-o duc mult mai...

MMB Online Acum două săptămâni s-a întâmplat . Ne codim toți ăștia de o organizăm să-i zicem a cincea ediție, pentru că la fel ca o industrie întreagă, la fel ca o lume întreagă, ne cam vine să nu punem anul ăsta la socoteală în niciun fel. Dacă n-ați fost pe fază, asta-i vestea proastă: că s-a întâmplat și nu ați prins conferința. Vestea bună e că ea va apărea integral pe nostru de YouTube în curând. Așa că faceți bine și dați repejor cu subscribe ca să fiți pe fază. Din cele 24 de paneluri și prezentări, eu am fost prezent în 10, în calitate de moderator. Nu că vreau să mă laud, dar cred că treaba asta mi-a dat ocazia să iau pulsul industriei cu o acuratețe destul de mare. Și nu-i vorba aici doar de patria noastră, ci de industrie la modul general, dat fiind faptul că am avut speakeri invitați cam de peste tot. Așa că azi vă dau concluziile mele. Adică fix ce am înțeles eu. Ce paneluri am moderat Pe rând, în ordine cronologică au fost așa: The Music Business in Crisis. Invitați: Tom Deakin (UK) Director - Global Member Relations, MERLIN (societate care reprezintă drepturile de autor ale independenților la nivel global), Kees van Weijen (NL) President - Impala (asociația europeană a caselor de discuri independente), Didier Gosset (BE) Membership & Communication Manager - Impala Music, Corinne Sadki (FR) Head of study, communication and digital development at Le Bureau Export / President EMEE (EMEE - asociație europeană a birourilor de export) Survival of the live(est). Invitați: Nicoleta Sandu (RO) Head of Booking - Global Records, Edy Chereji (RO) Head of Communication & Brand - UNTOLD Universe, Guido Janssens (RO) Managing Partner - Emagic, Președinte AROC (asociația organizatorior de evenimente din România), Ștefan Zaharescu (RO) Booking Manager - /FORM SPACE How did the producers take it. Invitați: James Morgan (UK) Founder - Pieces of 8 Music, Alex Pelin (RO) Songwriter, Producer, George Calin (RO) Artist / Music Producer / DJ - Manuel Riva The insanity of remaining sane. Invitați: Mihaela Ivan Holtz (USA/RO) Psychotherapist,  Ekaterina Bazhanova (RU) Artist Manager / Founder - Music Development Russia Cum va schimba pandemia publicul de evenimente muzicale. Invitați: Cristian Stan (RO) Promoter - Sublime Romania, Codruț Dumitrescu (RO) Music Manager - Overground Music, Antonio Nartea (RO) Event Manager - Expirat, Emil Ionescu (RO) Managing Director - BestMusic Live Concerts & iabilet.ro Închiși în casă, dar deschiși la public. Invitați: Cornel Ilie (RO) Artist Vunk, Doru Trăscău (RO) Artist The Monojacks,  Dan Byron (RO) Artist byron Cum ajuți autoritățile să ajute industria. Invitați: Ștefan Teişanu (RO) Antreprenor | Director - Centrul Cultural Clujean, Anca Lupeș (RO) Founder - Mastering The Music Business, Iulia Popovici (RO) Co-founder - Trans-sectorial Association of Independents in Culture (ATIC) Somewhere, somehow, there's business to be done. Invitați: Rachel Karry (USA) Co-Founder & President - World Artists United | Founder & Executive - Music Entrepreneur Conference, Keren McKean (UK) Business Development Manager | Former Manager - Snow Patrol, Neeta Ragoowansi (US) President - MMF-US, Entertainment Attorney, Co-Founder/SVP - NPREX, Global Co-Chair - Women in Music Artist management in time of crisis. Invitați: Hannes Tschürtz (AT) Founder - Ink Music, Grace Puluczek (ES) Founder & CEO - 3 Notes Management,  Ekaterina Bazhanova (RU) Artist Manager / Founder - Music Development Russia, Jake Beaumont-Nesbitt (UK) Policy Advisor - The International Music Managers Forum Is Spotify still a music streaming app? Invitați: Dragoş Stanca (RO) Founder - UPGRADE 100 & Think Digital, Henriette Heimdal (UK)...

  Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii iulie găsiți .   TOPU’ LA BULA MEA – IULIE 2020 31. Amethyst Gun - "Impossible Love" / 270 de views / lansată pe 12 iulie / 12,86 views pe zi Mă bucur să văd din nou Amethyst Gun în Topu' la bula mea și îi mulțumesc lui Ion Marinescu pentru propunere. Amehtyst Gun au mai fost prezenți în ediția de luna trecută cu piesa "Ice Cream" care suna a anii '30. De data asta e o piesă care sună a prezent, dar care, zic eu, putea să aibă un sound mai bun. Oricum, e un proiect la început de drum, deci loc și timp de îmbunătățiri există. Foarte mișto ideea de clip, care e ca un fel de bandă desenată animată foarte puțin. Pe mine m-a ținut până la sfârșit. Și mi se pare foarte frumos din partea celor de la Amethyst Gun că au menționat numele graficianului, Andri Evaris, precum și site-ul pe care îl găsiți - Upwork.com. 30. Deja Who - "Imperfections" / 451 views / lansată pe 13 iulie / 22,55 views pe zi Alex Teodorescu propune "Imperfections". Nici nu știu dacă am mai auzit sau nu de artist, pentru că sunt destul de mulți care folosesc "Who" cu ceva în față. Vezi Guess, Alb etc. Abia după ce am dat play m-am lămurit. N-auzisem. Deja Who e un proiect pop-dance la care lucrează 3 oameni: Vladimir Coman Popescu, Sammy Paul Merayah și Ana Popescu. Sound-ul e bun, vocea la fel. Eu cred că merită mult mai mult decât cei 86 de subscriberi pe care îi are canalul lor. A, și dacă nu v-ați prins din piesă o să v-ajute clipul: e muzică bună de condus. 29. Rana - "Cer Chinezesc" / 834 views / lansată pe 6 iulie / 30,89 views pe zi Piesă propusă de Alex Teodorescu a unei trupe care mi-era total necunoscută. Așadar mulțumesc, Alex. Am mai învățat un pic de muzică datorită ție. Rana e o trupă de alternative formată din Bogdan Tănăsescu la voce, chitară și bass plus Sebastian Iordache la tobe. Nu-i dau seama cum reușește Bogdan să cânte în concerte sau poate e vorba despre doi membri ai trupei care au nume identice. Chestie care ar fi chiar tare. La fel de tare mi se pare și faptul că mulțumesc unei crame - deci probabil că la înregistrări s-a lăsat cu niște degustări prelungite. "Cer chinezesc" e o piesă despre neputință, despre prezent. E apăsătoare și grea, dar foarte bine realizată. Deci da, am dat like și subscribe. 28. Ceitrei - "Falling for You" / 340 de views / lansată pe 22 iulie / 30,90 views pe zi George Motoc a propus piesa asta și am văzut că tot el este cel care semnează comunicatul de presă postat la detalii pe YouTube. Mi se pare un pic ciudată treaba asta cu comunicatul de presă pus acolo, deși îi înțeleg cumva rostul. Cu toate astea, faptul că am o descriere a piesei în care mi se dă și referința, Van Halen, cred că mi-a răpit destul de mult din plăcerea de a descoperi singurel despre ce-i vorba. Cei trei e o trupă formată, ce credeți, din 3 membri. Ciprian Mateian - voce / chitară, Tiberiu Back - bass, Sergiu Nădăban - tobe. "Falling for You" n-are clip, dar, dacă ar avea, cu siguranță că ar fi cu motoare, geci de piele și tatuaje. Van Halen e o etichetă pusă corect. Sound de rock clasic, potrivit pentru baruri de rockeri. Trupa sună închegat și bine. Sunt foarte la început de drum, au doar 14 de subscriberi pe canalul lor de YouTube. Ba nu. Acum au 15, că le-am dat și eu subscribe. 27. Najah - "Killer" / 1.197 views / lansată pe 3 iulie / 39,9 views pe zi Najah apare în Topu' la bula mea pentru a doua lună la rând, datorită aceluiași Claudiu Nergheș, căruia îi mulțumesc pentru consecvență. În ediția de iunie, Najah apărea într-o colaborare, dar de data asta n-am mai ratat subscribe-ul. Un stil foarte special, la fel de greu de încadrat ca luna trecută. E niște r&b pe acolo, multă muzică electronică, niște pop... Linia și versurile mi-au plăcut foarte mult. Din câte văd, s-a format o gașcă destul...

Carina Sava este colegă cu mine la . Și mai este manager și . Și mai este . Și mai este și tobă de carte. Și mai este un om pe care e bine să-l ai de partea ta la o negociere - pentru că nu se lasă. Acum vreo 12 ani, studentă fiind în Timișoara, nu știa spre ce fel de carieră să se îndrepte, dar un lucru era clar: nu-și dorea să aibă nimic de-a face cu industria de entertainment. Dar, pentru că așa-i viața, acum este definitiv și iremediabil îndrăgostită de meseria ei. 5 minute s-o vezi la lucru și te prinzi imediat de chestia asta. Ca și atâtea alte din podcastu' lu' Fințescu, și pe Carina am dus-o la începuturile carierei ei și am luat-o cătinel spre prezent. Și ne-am oprit oridecâteori a fost câte ceva de învățat. Am vorbit despre (și nu în ordinea de mai jos): felul în care a început să lucreze împreună cu Tudor Chirilă primele experiențe în calitate de organizator de evenimente cum ajungi manager de artist fără să te prinzi că asta se întâmplă cu viața ta câteva lecții pe care le înveți făcând management de criză despre cât de ușoară e meseria de impresar atunci când managerul își face bine treaba bine cât de important e să citești despre meseria pe care o faci Master's Degree la Berklee - scump da' bun? cum e să lucrezi cu artiști la început de drum vs. a lucra cu artiști consacrați cum e să lucrezi simultan cu doi artiști consacrați cum e să fii managerul unui artist polivalent cum este Tudor Chirilă dacă se întâmplă să ai un artist care își exprimă răspicat opiniile politice și / sau sociale, ce te faci? despre ce-i de făcut pe timp de pandemie despre MMB Online de anul ăsta Și asta, evident, nu-i tot. Ne-am cam întins la vorbă un pic, dar eu zic că-s multe de învățat din discuția noastră. Spor la ascultat!

Era să am alt subiect azi, dar, prin amabilitatea lui , care mi-a trimis un articol al lui , m-am sucit. Pentru că mi se pare extrem de important să stăm un pic de vorbă despre un fenomen care a apărut recent în mainstream-ul românesc: colaborările între artiști de mainstream și maneliști. Am să încep prin a spune că, personal, nu-mi plac manelele. Nu ascult așa ceva pentru că manelele nu mă ating în niciun fel. Asta nu înseamnă însă că nu le recunosc drept ceea ce sunt de fapt: un element important al culturii prezentului și un curent muzical care a atins o popularitate imensă fără să fie aproape niciodată difuzate de radiourile și televiziunile comerciale din România. Despre manele am mai scris articole la mine pe blog de-alungul anilor. În "", un articol pe care l-am scris acum 5 ani, spuneam că zidul care separă muzica mainstream de manele nu va mai rezista mult. Și mai spuneam că, odată ce vor apărea primele crăpături în acest zid, el se va dărâma total extrem de repede. Am vorbit despre manele și în analiza canalelor de muzică de pe YouTube pe care am făcut-o în 2017, unde am notat că, printre cele mai puternice canale din România sunt și unele de manele (, de exemplu). În fine, în "" am pornit de la scandalul provocat de recitalul lui Dan Bursuc pe scena TIFF 2017. Recitalul a avut loc după premiera documentarului "" și a iscat un haos de indignare ipocrită la vremea lui. Am argumentat în acel articol (căruia i-a dat Delia share pe Facebook ceea ce a dus la căderea timp de mai multe ore a blogului meu din cauza traficului) următoarele afirmații pe care le cred mai departe adevărate: Manelele nu există și nu au existat pe radio Artiști importanți din mainstream imită manelele Maneliștii se pricep la muzică Maneliștii au cântări Maneliștii știu cu netu' Un fel de concluzie comună a tuturor scrierilor mele pe tema manelelor ar fi că ele fac parte din cultura noastră, că sunt relevante pentru România prin numărul mare de oameni care le consumă cu drag și că (aici îl citez pe la în 2017) românii sunt singura nație atât de ipocrită încât să nege (la nivel de radiouri cel puțin) un gen muzical iubit de foarte mulți oameni. Care-i știrea? Păi, după cum zice și Hoinaru, 2020 a adus niște colaborări nemaiîntâlnite până acum. Avem așa, în ordine cronologică: În 15 martie 2020 se lansează Lino Golden cu Jador - "Dau Moda" Piesa e de fapt un remake al unei scoase inițial de Golden Gang, care n-a avut foarte mult succes. În varianta cu Jador, "Dau moda" a reușit să facă aproape 60 de milioane de views. Vorbim aici despre o manea sadea, în care Jador deschide piesa. Strofa lui Lino Golden apare spre mijloc, iar în clip, pe lângă Lino, apare și Alex Velea. Pentru cei care nu știu, este posesorul unui canal de YouTube de 617 mii subscriberi și are peste 800 de mii de followers . Asta în condițiile în care , gașcă din care fac parte atât Lino Golden, cât și Alex Velea, are un canal de YouTube de 640 de mii de abonați, iar și au 900, respectiv 700 de followers fiecare pe Instagram. Vorbim, așadar, despre o colaborare între artiști aflați cam la același nivel de popularitate. Pe 30 iunie s-a lansat piesa "Rapido" - Ruby, Florin Salam și Costi Era pe 10 în trending atunci când am făcut eu episodul de podcast și reușise să adune un pic peste 8 milioane de views. "Rapido" a fost lansată pe canalul de YouTube al lui care are aproape 100 de mii subscriberi, asta în condițiile în care are un canal de YouTube care se apropie de 600 de mii de subscriberi. Pe Insta e șefa, are 1,4 milioane de subscriberi, cam de 10 ori mai mulți decât . "Rapido" e încă o piesă scrisă de Costi Ioniță și regizorul clipului este Alex Ceaușu, care se și semnează la început. Piesa în sine nu e manea și pe mine m-a surprins cât de mică este contribuția lui Florin Salam, care n-are nici...

De multe ori mi s-a întâmplat să fiu rugat să mă uit peste diverse contracte pe cale de a fi semnate sau care erau deja semnate. Mi s-a cerut să le "traduc" din legaleză în românește, astfel încât omul să înțeleagă ce fel de acte avea sub nas. Și asta nu pentru că aș fi avocat, chiar nu sunt. Ci pentru că, datorită experienței pe care am adunat-o în toți anii ăștia am șanse mai mari să înțeleg despre ce e vorba. Din toate aceste discuții pe care le-am avut, mi-am dat seama că e mare nevoie ca oamenii din industria muzicală, mai ales cei care abia fac primii pași, să înțeleagă ce rol joacă un contract în viața lor profesională. Vă rog, în primul rând, să nu vă speriați! N-am să intru în detalii. Nu despre asta e vorba azi. Ci despre ideea generală, despre principiul pe care se bazează un contract, despre momentele când se recurge la clauzele din el și despre cele în care semnatarii lui uită că, într-un dosar sau într-un sertar, există o bucată de hârtie semnată de toți cei implicați. Hai s-o luăm încetișor, cu abecedarul. Ce nu este un contract? În primul rând un contract nu este o victorie. Dacă un artist a semnat un contract cu o casă de discuri sau un manager a semnat cu un artist, asta nu înseamnă că treaba-i gata și scopul a fost atins. Contractul este sau ar trebui să fie fix începutul muncii lungi și grele care să aducă, poate, în cele din urmă, victoria. Un contract nu este nici o înfrângere. Dacă la finalul negocierii simți că ești gata să semnezi un acord care e rău pentru tine, nu uita că nu te obligă nimeni să semnezi. Partenerul tău de negociere de azi este partenerul tău de business începând de mâine. Și dacă tu, în timpul negocierii, descoperi că omul din fața ta umblă cu fofârlica sau că nu înțelege ce e important pentru tine, astea-s indicii clare că e foarte posibil ca parteneriatul vostru să nu funcționeze niciodată. Ce este un contract? Un contract este un angajament a două sau mai multe părți, în funcție de câți oameni îl semnează. Acest angajament reglementează cam orice fel de activitate își poate cineva imagina. Fiecare din părțile care semnează un contract capătă, prin semnarea acestui act, niște drepturi și își asumă niște obligații. Apoi, după ce e clar pentru toată lumea ce are voie și ce n-are, ce promite să facă sau să nu, de obicei se stabilește ce pedeapsă încasează partea care nu respectă contractul. În funcție de contract, mai sunt prevederi care se ocupă de confidențialitate, forță majoră și alte chestii din astea plicticoase, dar obligatorii. Am să zic doar atât: carantina impusă de pandemie a fost forță majoră. După care o să vedeți la unele contracte un paragraf care spune că semnatarii admit că au avut șansa de a studia contractul înainte de a-l semna, că au avut chiar șansa de obține consiliere juridică și că au semnat în deplină cunoștință de cauză. Un fleac căruia nimeni nu acordă prea multă atenție, nu? Păi nu. Vorbim despre asta imediat. După care semnăturile și zici că ai scăpat. Dar nu-i așa. Pentru că, după contract, ar putea apărea niște chestii care se numesc anexe sau acte adiționale. Atenție, vă rog eu frumos! Știu că-i greu să te mai concentrezi la încă 3-4 paragrafe după ce deja îți vine să caști de să-ți trosnească fălcile după 'jde pagini de scriitură plicticoasă. Însă fix în apendicele, anexele și actele adiționale ale contractelor se ascund de cele mai multe ori cele mai importante chestii. Alea care, necitite cu atenție la vremea lor, s-ar putea să te facă să vrei să te dai cu capul de pereți. 1. Citește și înțelege ce semnezi. Întotdeauna. Noi, cei din industria muzicală, suntem oameni de acțiune. Noi facem evenimente, facem muzică, organizăm concerte. Noi nu prea citim. Ce ne trebuie nouă să citim? N-am să încep acum să țin...

Ce e “Topu’ la bula mea” Am pornit de la trei premise: YouTube este un indicator destul de eficient al succesului general al unui gen muzical, al unui artist sau al unei piese. Lumea de la mine din bulă ascultă muzici foarte diferite și în general mișto. Fascinația omului pentru topuri este nemărginită și făr’ de moarte. În caz că le-ați ratat avem așa: și publicate până acum. După ce a apărut, ascultând topul, mi-am dat seama că ideea asta a mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc iscă oareșce interes. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în prima zi de luni a lunii următoare. Pentru luna iunie am avut 23 piese înscrise. Deci stăm bine. Avem top. Înainte să încep aș vrea să le mulțumesc unor oameni care au venit cu idei mișto. Cristi Ochiu () m-a rugat să fac un playlist de YouTube cu toate piesele pe care le bag în top, astfel încât să le poată asculta și întregi fără să fie nevoit să o caute pe fiecare din ele. Ceea ce am și făcut. Playlistul e Lui Cristi Stan () îi mulțumesc încă o dată pentru că aduce propuneri care ar trebui să ne lămurească pe toți care este muzica de are cea mai mare priză la publicul românesc. Mai am un mulțumesc, e drept că mai printre dinți rostit el așa, pentru care a intrat într-o vrie a propunerilor și care este deci nașul a nici mai mult nici mai puțin de X piese din Topu' la bula mea, ediția de iunie. Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea” Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei. Știu că modul de departajare nu-i perfect, însă e topul meu, bula mea, deci fac ce vreau! Lăsând gluma la o parte, chiar cred că numărul de views pe zi reprezintă un indiciu clar pentru succesul unei piese, mai ales în prima lună de la lansare. TOPU’ LA BULA MEA – IUNIE 2020 23. Amethyst Gun - Ice Cream / 149 views / uploadată pe 25 iunie / 37,25 views pe zi Pornim topul cu un proiect nou, pe care l-a propus Ion Marinescu. Și pentru care îi mulțumesc. Eu am dat subscribe și like din toată inima. Amethyst Gun e un duo indie care sună un pic a anii '30, iar "Ice Cream" e o piesă numai bună de vară. Se cam simte un pic de accent românesc în felul în care cântă solista în engleză, dar asta se poate remedia. Îmi permit și un sfat, că doar sunt la început de drum: poate ar fi bine să comunice un pic mai multe amănunte despre proiectul lor atât pe canalul de YouTube cât și pe site. Misterul are farmecul lui, dar uite că eu n-am avut pe ce să fac research ca să spun chestii despre Amethyst Gun. 22. George Pandrea - It's Like... U Know (feat. Sarah) / 662 views / uploadată pe  13 iunie / 41,38 views pe zi George, în primul rând îți mulțumesc pentru încrederea pe care o ai în Topu' la bula mea. E a doua oară când îți înscrii o piesă aici. "It's like... U Know" e, de altfel, una din puținele piese electronice din top luna asta. Mie mi-a adus aminte de Tricky. Doar că aici vocea e feminină. Îmi place mult timbrul lui Sarah și atmosfera pe care o creează vocea ei. George, felicitări! Îmi place piesa. 21. Jazu - I love you, LOVE! / 561 de views / uploadată pe 18 iunie / 51 views pe zi Pe Florin Sîia îl cunosc de foarte mulți ani, de pe vremea Mandinga...

După ce luna trecută am stat de vorbă cu de la Overground Music, luna asta am invitat-o pe Anca Lupeș, care și ea este colegă cu mine la MMB. Bine, de fapt ea este cea care a creat conferința - ca să fim exacți. Pe Anca o cunosc de foarte, FOARTE mulți ani. Și, de-alungul timpului, aproape fără să vreau, viața m-a adus mereu în situația de a colabora la tot felul de proiecte. Acum vreo 15 ani eram MC-ul formației Sistem în turneele pe care agenția lor de booking și management, Star Management (firmă unde Anca era parteneră), le organiza împreună cu diverse branduri pentru această trupă. Apoi am făcut parte din prima promoție care a terminat cursul de I.M.E. (Industria muzicală explicată), pe care Anca l-a organizat acum vreo 6, dacă nu chiar 7 ani. Atunci când Anca a organizat (de una singură) prima ediție de eu am fost cel care a cumpărat primul bilet. De la a doua ediție a conferinței am fost moderator oficial al panelurilor, devenind apoi și eu unul dintre organizatori. CV-ul Ancăi este unul impresionant și care nu cred că poate fi egalat de vreun profesionist din România. N-am să-l pun aici, pentru că ar fi spoiler pentru episodul de podcast pe care vi l-am pregătit pentru azi. Am să spun însă că eu am învățat imens de multe lucruri de la ea, între care și că e vital să citesc cât mai multe biografii și autobiografii de artiști și de profesioniști ai industriei. Am stat de vorbă cu Anca Lupeș despre cariera ei, începută odată cu nașterea industriei muzicale românești capitaliste. Și am reușit, într-o oră și un pic, să ajungem până în prezent, la criza urâtă și persistentă în care se află industria muzicală din cauza pandemiei. Discuția asta a noastră ne-a purtat prin subiecte cum ar fi: jurnalism muzical, Tele7 ABC, Nova Music, televiziuni muzicale și radiouri, digitalizare, Eurovision, Berklee, cu ce altă criză din istoria recentă se poate asemăna ce trăim noi acum și, surpriză, ediția MMB din 2020. Și, dacă nu o să prindeți niciuna dintre cele 4 sau 5 recomandări pe care le face Anca, să știți că despre e vorba.  

Acum vreo două săptămâni Spotify a făcut o pe care cam toată lumea din digital pe care o cunosc a comentat-o și interpretat-o în fel și chip. N-am văzut însă pe nimeni din industria muzicală de la noi care să pară în vreun fel afectat de cele întâmplate. Ceea ce mi s-a părut cel puțin ciudat. Apoi m-am gândit că industria de la noi și din alte părți are probleme mult mai importante, de genul supraviețuire. Dar operațiunea "" inițiată de Spotify are niște ramificații, implicații și consecințe care s-ar putea să afecteze muzica la nivel global pe termen lung mai abitir decât a făcut-o pandemia. Azi o să vă povestesc despre ce s-a întâmplat și am să încerc să vă pun știrea într-un context care să o facă mai ușor de înțeles și de interpretat. Evident că o să am și un soi de concluzie la analiza asta a mea de azi, dar vă invit cu drag și încredere să le trageți și voi pe-ale voastre. Care-i știrea? Știrea zice așa: Joe Rogan, unul din cei mai de succes podcasteri din lume, a semnat un deal de exclusivitate cu Spotify, care înseamnă că podcastul lui va fi distribuit exclusiv de această platformă din septembrie 2020. Pentru asta, Spotify a scos din buzunar cel puțin 100 de milioane de dolari. Cine plm e Joe Rogan? Corect. Nu-i neapărat nevoie să știi cine e Joe Rogan. Așa că vin să vă ajut cu niște cifre care poate vor face lucrurile un pic mai clare. Joe Rogan are un podcast care și o componentă video. El, de meserie, e comediant. Și a reușit să strângă după cum urmează: 8,63 milioane de subscriberi pe canalul lui de unde a uploadat 2396 de videouri din care extrem de puține au sub 1 milion de views, iar câteva trec de 15 milioane. Media, aș zice eu, e pe undeva la 1 milion și jumătate de views pe fiecare video. Are peste 2,5 milioane de like-uri pe pagina lui de . Are 9,7 milioane de followers pe . Ce-i aia un podcast? Deși sper din toată inima să știe toată lumea ce-i aia un podcast, hai să o explic și pe-asta. Podcastul este conținut care, teoretic, e exclusiv audio. Oameni care se pricep la ceva sau au o pasiune vorbesc despre asta de unii singuri sau cu alți oameni - cam asta ar fi o definiție din avion. Podcastul este, așadar, varianta audio a conținutului care în variantă scrisă se numește blog, iar în variantă video se numește vlog. Evident că tendința prezentului de a șterge liniile de demarcație clare între genuri e prezentă și aici. Există podcasturi care au și video, există altele care sunt, de fapt, emisiuni de radio din care s-a scos publicitatea și muzica (în cea mai mare parte a ei) și sunt puse online pentru a fi ascultate oricând publicul are timp și chef să o facă. Podcasturile au o mulțime de genuri cărora pot aparține. După genul informațiilor comunicate, ele pot fi de ficțiune (un soi de teatru radiofonic) - așa cum este , care îl are pe în rolul principal. La noi nu există încă un astfel de podcast, dar am informații cât se poate de certe că treaba asta se va schimba într-un viitor extrem de apropiat. Ele pot fi un soi de interviu, așa cum sunt cele mai multe podcasturi românești (, ), o discuție între aceeași doi sau mai mulți oameni (), sau solo podcasting, așa cum sunt cele mai multe din episoadele podcastului pe care taman ce-l ascultați în clipa asta. Avantajele podcastului față de alte tipuri de diseminare a informației sunt câteva, dar extrem de importante. Iată: Poate fi consumat în timp ce faci altceva. Nu poți citi bloguri sau urmări vloguri în timp ce mergi pe jos sau conduci, dar podcastul e numai bun pentru asta. Creează și consolidează o relație stabilă și destul de intimă între generatorul de conținut și publicul său. Magia radioului se regăsește în podcast, când un om cu idei coerent exprimate și cu o voce expresivă poate comunica emoție și pasiune celor care vor să îl asculte. Dacă omul e bun la ce...

În caz că ați ratat prima ediție (aia de aprilie) din "Topu' la bula mea", o găsiți . Ce e "Topu' la bula mea" Am pornit de la trei premise: YouTube este un indicator destul de eficient al succesului general al unui gen muzical, al unui artist sau al unei piese. Lumea de la mine din bulă ascultă muzici foarte diferite și în general mișto. Fascinația omului pentru topuri este nemărginită și făr’ de moarte. Așa a apărut prima ediția de luna trecută. După ce a apărut, ascultând topul, mi-am dat seama că ideea asta a mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu "șlagăre". M-am hotărât să mă țin de topu' ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar "Topu' la bula mea" se publică întotdeauna în prima zi de luni a lunii următoare. Pentru luna mai am avut X piese înscrise. Deci stăm bine. Avem top. Cum departajez piesele din "Topu' la bula mea" Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei. Știu că modul de departajare nu-i perfect, însă e topul meu, bula mea, deci fac ce vreau! Lăsând gluma la o parte, chiar cred că numărul de views pe zi reprezintă un indiciu clar pentru succesul unei piese, mai ales în prima lună de la lansare. TOPU' LA BULA MEA - MAI 2020 23 Marius Matache - "De dragul tău" / 34 views / uploadată pe 22 mai / 3,77 views pe zi În mod normal nu aș fi inclus "De dragul tău" în top, pentru că piesa este unlisted pe YouTube. Asta explică și numărul extrem de mic de views. Dar cum propunera a venit chiar de la artist, i-am respectat dorința, chiar dacă e clar că nu avea cum să fie pe alt loc decât ultimul. Pe Marius Matache, Make, îl știu de niște ani. E unul dintre artiștii independenți care se promovează din orice poziție, în orice moment - și eu zic că pentru asta merită admirat. Mai ales că el cântă folk, adică are o nișă foarte mică. Chestie pe care n-o înțeleg foarte bine, mai ales că oameni care cântă acompaniați doar de o chitară au fost și vor mai fi mereu mulți care ajung în mainstream. E genul de piesă folk compusă de artist, dar pe versurile unui poet sadea. E vorba de Arcadie Suceveanu, poet român din Ucraina. "De dragul tău" n-are cum să fie altceva decât o piesă de dragoste, cu o atmosferă foarte frumoasă și cu mai multă forță decât m-aș fi așteptat. Sunt curios când va avea Make de gând să o lanseze, dat fiind faptul că are un clip făcut din stock images de iarnă, care au legătură cu versurile, dar nu prea au legătură cu sezonul în care suntem noi acum. 22 SAVE - "Tanar" Live at Museum Of Senses / 61 views / lansată pe 25 mai / 10,17 views pe zi Despre SAVE am scris un pe blog acum doi ani. El face parte din categoria artiștilor independenți care încearcă să obțină succes singuri pe un drum foarte dificil - al mainstreamului. Mă bucur să văd că nu s-a lăsat. Piesa mi se pare un pic ieșită din trend, dar nu știu când a fost scrisă. Ea face parte dintr-un live session filmat în Museum of Senses. Producția ar putea fi mai bună. Mi se pare că are un pic prea mult efect pe voce, iar negativul e cam încet. Nu știu vouă, dar mie mi-au alunecat ochii în colțul din stânga unde, în ultima oglindă, se vede tipa care l-a filmat și un pic din camera pusă pe trepied. Totul are un aer de ceva făcut cam în grabă și, dacă ar fi să fac o recomandare aia ar suna cam așa: nu...

Cu Codruț Dumitrescu am vorbit prima dată cu vreo câteva luni înainte de un MMB, să tot fie vreo 3 ani de atunci. Recunosc că la prima întâlnire am fost destul de prudent. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să fiu privit cu reticență în medii muzicale underground sau alternative din cauză că lucrez la Kiss FM un post de radio cu target super-comercial, iar Codruț deține agenția care reprezintă unii din cei mai importanți artiști de alternative din România. Am descoperit repede că n-aveam de ce să fiu prudent. Codruț n-are nicio treabă cu etichetele astea. Pe el îl interesează să vadă ce ai în tărtăcuță. Dacă mecanismul de sub scalp funcționează corespunzător, atunci poarta e deschisă și ai ocazia să cunoști și să te împrietenești cu un om foarte fain, unul din cei mai orientați către business manageri din câți am întâlnit în industria muzicală. Atenție! Am zis business, nu bani. Dacă nu, atunci ai să cunoști un Codruț taciturn. După cum am zis, el este omul din spatele Overground Music - agenție care se ocupă de 13 artiști alternative între care byron, Robin and the Backstabbers, The Monojacks, Lucia. A ajuns aici după ce acum 10 ani era corporatist - lucra la DHL, în vânzări. Podcastul ăsta e povestea lui, pe scurt. Întrebări la care a răspuns Codruț: Ce te faci atunci când un artist te alege să-i fii manager și tu habar n-ai cu ce să mănânci? Cum te hotărăști să lași un job sigur și să te apuci de management artistic? Se poate trăi din alternative? Cum poate un om fără relații să-și facă loc pe piață? Cât durează până munca și banii investiți într-un proiect încep să dea roade? Cum se vinde un artist care nu-i pe radio? Cum se vinde un artist de care n-a mai auzit nimeni? Cum se poziționează un artist pe piață? Când te ocupi de un artist care cântă într-o zonă de piață foarte săracă, oare cum poți scoate bani din piatră seacă? Întrebările nu le-am pus în forma pe care le-am dat-o mai sus. Ele sunt puncte pe care discuția noastră le-a atins. Dar ce-i foarte tare la episodul ăsta de podcast e povestea însăși. Totul a început de la o discuție când un artist care n-avea trupă i-a spus unui corporatist, pe o bordură din Vama Veche: tu ești managerul meu. Iar povestea continuă și azi. Și continuă frumos, ascendent, profitabil.

Gata, am ieșit din starea de urgență. Adică am făcut primul pas spre normalitate după două luni. Nu știe însă nimeni cum va arăta exact normalitatea asta sau când vom ajunge la ea. Unii spun că lumea nu va mai fi niciodată la fel după pandemie. Alții spun că ne vom reveni total din toate punctele de vedere. După cum am zis și săptămâna trecută, eu cred că nimeni nu are îndeajuns de multe informații pentru a putea prevedea ce și când se va întâmpla. Nu cu un domeniu, nu cu o țară, darămite la nivelul întregii omeniri. Azi aș vrea să vorbesc puțin despre evenimentele online. Dacă până la pandemie evenimentele online erau chestii super-rare, care aveau un farmec oarecum exotic, acum ele au rămas cam singura posibilitate prin care artiștii cred că pot ajunge la publicul lor. Și există oameni care spun că, la fel cum corporațiile se cam prind că pot funcționa și cu oamenii lucrând de acasă, la fel și industria muzicală a descoperit că evenimentele online funcționează și pot fi profitabile. Există evenimente din ce în ce mai mari, platforme care oferă tot felul de dichisuri pe care să le poți lipi la evenimentul tău - echipă de filmare, posibilitatea de a vinde bilete etc. Ei bine, eu nu-s de acord. Uite de ce: Evenimentele online din pandemie au avut un scop clar. Au avut. Acest scop era să asigure comunicarea între artist și publicul său într-o perioadă în care evenimentele publice de orice fel erau interzise și toți oamenii erau obligați prin lege să stea acasă. Și așa, cu fiecare la casa lui, s-a găsit soluția asta. Pentru cei mai mulți oameni evenimentele online erau o treabă nouă, care merita cercetată și descoperită. În plus, ideea că statul acasă este valabil pentru toată lumea, că eu stau la mine pe canapea și îl văd pe X cum îmi cântă de la el de acasă venea la pachet cu un sentiment de apartenență. Făceam cu toții parte din această gașcă imensă de arestați la domiciliu. De-asta au apărut inițiative mișto și s-au înregistrat succese răsunătoare: Overnight-ul făcut de în noaptea de 1 mai, care a avut un public de zeci de mii de oameni. de la Vodafone care, deși nu oferă niciun fel de cifre de audiență, probabil că adună sau a adunat și ea mulți oameni pentru că oferă conținut variat curat sau creat de personalități puternice ale fiecărui domeniu - însumează, adică, ingredientele cele mai importante ale succesului. a lansat platforma V Stage, care oferă evenimente online la cheie și pe care, în momentul în care am făcut eu research pentru episodul de azi promova 3 evenimente: un workshop de dans, un concert al lui Mărgineanu și un show de standup comedy. au lansat și ei o online, dar aici e vorba despre un fel de Netflix, unde plătești pentru a avea acces la concertele preînregistrate ale unor artiști. În afară de artiștii care sunt deja în rosterul Overground (byron, Robin and the Backstabbers, The Monojacks, Toulouse Lautrec), pe Showroom acum te mai întâlnești cu Nicu Alifantis, Alexandru Andrieș și Mandalay. Ei bine, cam toate aceste idei și inițiative au acum o luptă de dus și de câștigat. Oamenii nu mai sunt obligați să stea în casă. Și, așa cum o demonstrează toate postările scandalizate de pe Facebook, oamenii chiar nu mai stau acasă. Mișună. Se plimbă. Activitatea se reia. Singurii care-s în continuare prizonieri sunt artiștii, pentru că evenimentele publice de orice fel sunt în continuare interzise. Dar asta nu înseamnă că oamenilor le pasă. Cea mai bună dovadă a fost party-ul spontan care s-a încins sâmbătă noaptea în Herăstrău. De ce online-ul nu va înlocui niciodată offline-ul la evenimente Există un motiv clar pentru care evenimentele online nu vor fi niciodată o soluție. Iar acest motiv are și un nume științific, pe care i l-a dat un sociolog francez, Emiele Durkheim pe numele lui, acu' vreo sută de ani....

Status pandemie Covid-19 Au trecut 9 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 64 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională din care ieșim la sfârșitul acestei săptămâni. Cu toate astea, în continuare nu există vreo comunicare oficială cu privire la data la care se vor relua evenimentele de orice fel. Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese sâmbătă, 9 mai, la 15.131, cu 320 confirmate în precedentele 24 de ore. Asta înseamnă cu 2399 de cazuri mai multe decât acum o săptămână. Adică o creștere de 18,84%. Creșterea de sătămâna trecută e cu 0,87% mai mică decât cea de acum două săptămâni. Numărul de decese cauzate de Covid-19 la noi in țară ajunsese la 929, cu 228 mai multe decât acum două săptămâni. Numărul săptămânal de decese a crescut foarte mult (mai mult decât dublu) în România față de acum 7 zile. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de +3,4%, cu o diferenta în minus de de 2,83% față de acum două săptămâni. Cifrele astea globale și naționale par să indice faptul că pandemia nu dă semne că ar dispărea prea curând nici din România, nici din restul lumii. Cu toate astea, mai multe țări au început sau vor începe o relaxare treptată a restricțiilor care fuseseră impuse pentru prevenirea răspândirii coronavirusului. Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus. Despre ce vorbim? Fiecare din noi are, probabil, propriul scenariu în legătură cu ce va fi într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat pe propria tarla profesională. Ce încerc eu azi este să vă ofer niște informații clare care să ne ajute pe toți să înțelegem că, în ceea ce privește evenimentele (muzicale) nu există nicio posibilitate de a anticipa nimic și că orice fel de previziune s-a făcut până acum s-a bazat, efectiv, pe nimic. M-am hotărât să am acest articol de blog (cu tot cu podcastul din dotare-i) pentru că am auzit, citit, văzut o mulțime de oameni care bălării în perioada asta, când e mare nevoie ca mesajele să fie clare și bazate pe fapte și argumente logice. Cum se face o previziune? Atunci când nu ești Mama Omida sau preacinstita vărjitoare Oglinda, ai nevoie de niște baze pe care să-ți construiești previziunea. Aceste informații se împart în 3 mari categorii: situația generală în momentul în care se face previziunea, nivelul de cunoaștere (puteți citi liniștiți educație) a celui care face previziunea și alte momente asemănătoare pe care să le poți studia pentru a extrage din ele posibile reguli. Acu' hai să le luăm pe rând! Situația generală Aici e vorba despre regulile impuse de autorități în primul rând, care sunt clare atunci când nu se contrazic sau nu sunt declarate neconstituționale. Lăsând gluma la o parte, citez din : "Ministerul de Interne a postat în transparență decizională propunerea privind setul de măsuri de prevenire și control a virusului SARS-CoV-2, măsuri aplicabile după ridicarea stării de urgență, începând cu data de 15 mai 2020." Dând lemnul la o parte de pe limbă, asta înseamnă ce-o să fie după ce n-o să mai fie stare de urgență. Se zic mai multe chestii acolo, da' pe noi ne intresează asta (și aici citez din nou Biziday): "Rămâne în vigoare interdicția de organizare și desfășurare a următoarelor activități: mitinguri, demonstrații, procesiuni, concerte, sau orice alte întruniri în spații deschise, activități culturale, științifice, artistice, religioase,...

Status pandemie Covid-19 Au trecut 8 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 57 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională prelungită până la jumătatea lunii mai și la o serie de măsuri drastice, între care interzicerea liberei circulații a populației și carantinarea totală a unor zone și orașe din țara noastră. Săptămâna trecută au apărut primele din partea organizatorilor de evenimente (AROC) publicate de Ministerul Culturii ca și un de revenire la normalitate în horeca. Deocamdată însă nu există nicio informație oficială cu privire la felul în care vor evolua restricțiile privind adunările publice (deci și evenimentele) după 15 mai. Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese sâmbătă, 2 mai, la 12732, cu 165 confirmate în precedentele 24 de ore. Asta înseamnă cu 2097 de cazuri mai multe decât acum o săptămână. Adică o creștere de 19,71%. Creșterea e semnificativ mai mică decât cea înregistrată acum trei săptămâni, dar ea există în continuare. Numărul de decese la noi in țară ajunsese la 701, cu 93 mai multe decât acum două săptămâni. Și numărul săptămânal de decese a scăzut în România față de acum 7 zile. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de +3,4%, cu o diferenta în minus de 5,85% față de acum două săptămâni. Cifrele astea globale și naționale par să indice faptul că pandemia pierde din puteri la nivel global și că la noi în țară încă s-a atins punctul maxim al numărului cazurilor semnalate. Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus. Ce e Topu' la bula mea? Acum vreo trei săptămâni am făcut al pieselor despre Covid-19. Am descoperit atunci mai multe chestii interesante: YouTube este un indicator destul de eficient al succesului general al unui gen muzical, al unui artist sau al unei piese. Lumea de la mine din bulă ascultă muzici foarte diferite și în general mișto. Fascinația omului pentru topuri este nemărginită și făr' de moarte. De-asta m-am hotărât ca, lunar, să fac un top al succesului pe YouTube înregistrat de piesele lansate în ultimele 30 de zile. Voi face mereu la fel: întreb la mine pe Facebook ce muzică s-a lansat luna asta, apoi ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei. Știu că modul de departajare nu-i perfect, însă e topul meu, bula mea, deci fac ce vreau! Lăsând gluma la o parte, chiar cred că numărul de views pe zi reprezintă un indiciu clar pentru succesul unei piese, mai ales în prima lună de la lansare. La ce e bun Topu' la bula mea? Păi eu zic că e destul de evident: aflăm cu toții despre muzică nouă, descoperim artiști și ne prindem cum stau genurile muzicale unul față de celălalt în preferințele poporului. Să nu uităm că YouTube este modalitatea principală în care românii consumă muzică online. Ce zic eu între piese sunt părerile mele personale. Am să încerc să zic de bine când e de zis de bine și să tac atunci când ar fi de zis de rău. Eu zic, deși știu că zic degeaba. M-aș bucura mult să primesc niște feedback despre "Topu' la bula mea". Ce e bine, ce poate fi mai bine și ce ar trebui să nu mai fie - astea-s informații care m-ar ajuta mult să pot să fac din topu' ăsta o treabă mișto și de durată.

Status pandemie Covid-19 Au trecut 7 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 50 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională prelungită până la jumătatea lunii mai și la o serie de măsuri drastice, între care interzicerea liberei circulații a populației și carantinarea totală a unor zone și orașe din țara noastră. Săptămâna trecută s-au emis primele declarații oficiale care prevăd ridicarea stării de urgență începând cu data de 15 mai. Se pare însă că restricțiile privind adunările publice vor rămâne în vigoare pentru o perioadă ce urmează să fie stabilită în funcție de evoluția pandemiei. Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese duminică, 12 aprilie, la 10635, cu 218 confirmate în precedentele 24 de ore. Asta înseamnă cu 4335 de cazuri mai multe decât acum două săptămâni. Adică o creștere de 59,23%. Creșterea e cu aproximativ 4 procente mai mică decât cea înregistrată acum trei săptămâni, dar ea există în continuare. Numărul de decese la noi in țară ajunsese la 608, cu 302 mai multe decât acum două săptămâni. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de +2,45%, cu o diferenta în plus de 1,65% față de acum două săptămâni. Cifrele astea globale și naționale ne pot indica faptul că scăderea de acum două săptămâni nu reprezintă deloc un semn clar că pandemia pierde din puteri la nivel global sau că la noi în țară încă nu s-a atins punctul maxim al infectării populației. Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus. Cuza Acum două săptămâni am postat și, la postarea de pe Facebook unde am cerut oamenilor să mă ajute cu piese despre Covid-19, s-a iscat o discuție despre : sunt ei artiști sau nu? Cuza s-a băgat și el în vorbă. Din felul deștept în care a comentat mi-a răsărit ideea de a-l avea pe el invitat în podcast, că și așa trecuse o grămadă de vreme de când o tot ardeam solo. I-am scris, omul a acceptat și a rezultat o discuție despre care eu am zis că o să aibă maxim o oră, a durat aproape două și s-a terminat doar pentru că trebuia Cuza să intre într-o alta conferință, că altfel noi am mai fi avut de povestit. Despre ce am vorbit cu Cuza O istorie amănunțită a primelor vloguri Noaptea târziu. Viața de student în Timișoara. Întâlnirea cu . Cum s-au aliniat planetele la început de tot. Faima, banii și femeile. Glumesc. Despre femei n-am vorbit. Monetizarea unui canal de YouTube plin cu parodii. (Sau cum casele de discuri din România știu să zică mersi, dar nu prea plătesc.) Ce înseamnă pentru un artist să-l parodieze Noaptea târziu. De ce merg parodiile de piese străine decât alea de piese românești. Cum a evoluat YouTube în ultimii 5 ani. Colaborarea cu Cat Music. Ce-i important să știi atunci când te ocupi de propriul tău canal de YouTube. Ce înseamnă maneaua pentru români. Toleranță față de genuri muzicale care nu-ți plac. (Bine, aici am vorbit mai mult eu. Recunosc.) Cuza, îți mulțumesc pentru că ai avut răbdare să stăm de vorbă. Din entuziasmul pe care îl aveai în răspunsuri mi-am dat seama că ai norocul să fi un om care face fix lucrul pentru care s-a născut. Recunosc acum că înainte de episodul ăsta de podcast nu eram eu mare fan sau consumator de Noaptea târziu. Dar acum sunt. M-am abonat și am pus și colopțel. Și v-aș sfătui să faceți și voi la fel, pentru că sunt multe de învățat despre online de la oamenii ăștia.

Status pandemie Covid-19 Au trecut 5 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 35 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională prelungită până la jumătatea lunii mai și la o serie de măsuri drastice, între care interzicerea liberei circulații a populației și carantinarea totală a unor zone și orașe din țara noastră. Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese duminică, 12 aprilie, la 6300, cu 310 confirmate în precedentele 24 de ore. Asta înseamnă cu 2436 de cazuri mai multe decât săptămâna trecută. Adică o creștere de 63,04%. Creșterea e mai mică decât cea înregistrată acum două săptămâni, dar ea există în continuare. Numărul de decese la noi in țară ajunsese la 306, cu 158 mai multe decât săptămâna trecută. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de -0,8%, cu o diferenta in minus de 6.63% față de săptămâna trecută. Cifrele astea globale și naționale ne pot indica faptul că pandemia pierde pentru a doua săptămână la rând din putere la nivel global, dar în România încă nu s-a atins punctul maxim, după cum, de altfel, ne tot spun și autoritățile. Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus. Ce fel de top avem noi aicea? Se pare că, de când stau în casă, am cam dat în mania și . Nu știu dacă e de bine sau de rău, știu doar că nici azi nu e altfel. M-am hotărât să fac un top al pieselor care au pandemia drept subiect pentru că văd două posibile câștiguri din studiul ăsta al meu. În primul rând pentru a-i ajuta pe cei pe care îi bate gândul să lanseze ceva să-și dea seama cam ce și cum s-a făcut până acum. În al doilea rând pentru a vedea și felul în care diverse categorii de fani apreciază (sau nu) implicarea artiștilor lor preferați în subiecte actuale. Cum am făcut acest top? Păi, simplu. Am pus o întrebare pe Facebook-ul meu propriu și personal sau, ca să folosesc o expresie de mor io de dragul ei, am întrebat la mine-n bulă: cine ce-a auzit de piese lansate despre pandemie. Am făcut un top în care am inclus absolut toate informațiile primite de mine pe Facebook și bazându-mă pe cifrele de pe YouTube. Am ales să fac așa pentru că YouTube este principalul fel în care românul consumă muzică online și este, totodată, și singurul care oferă date publice despre audiență în timp (aproape) real. Topul este făcut în funcție de numărul mediu de views pe zi - care este numărul total de views la momentul studiului (adică ieri) împărțit la numărul de zile trecute de la momentul lansării. La fiecare piesă (cu o singură excepție notabilă) am făcut cam același lucru - câteva informații despre efectul pe care l-a avut asupra publicului, câteva vorbe despre piesă. Astea din urmă sunt la nivel de impresie personală, nu trebuie luate ca literă de lege. Din cauză că am luat YouTube ca etalon, există niște artiști pe care nu i-am putut include în top, pentru că piesele lor au fost postate pe alte platforme. Îmi pare, deci, rău pentru Riyan și Paula Selling. De ce de data asta cred că bula mea e importantă. Păi e simplu. Pentru că, prin natura activității mele, am în lista de prieteni de pe Facebook o mulțime de oameni din industria muzicală. Astfel încât cred și sper că ei s-au activat și au comentat frumușel cu un număr cât mai mare din totalul de piese despre pandemie. Top piese despre pandemie 9. Vizi - "Împreună / Egyutt" Dată de lansare: 4 aprilie; număr total de views: 662; medie de...

Status pandemie Covid-19 Au trecut 4 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 28 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională și o serie de măsuri drastice, între care interzicerea liberei circulații a populației și carantinarea totală a unor zone și orașe din țara noastră. Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese duminică, 29 martie, la 3864, cu 251 confirmate în precedentele 24 de ore. Asta înseamnă cu 2100 de cazuri mai multe decât săptămâna trecută. Adică o creștere de 119,04%. Numărul de decese la noi in țară ajunsese la 148, cu 110 mai multe decât săptămâna trecută. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de 5,83%, cu o diferenta in minus de 6.78%. Adică au fost semnalate cu 54,2% mai puține cazuri. Cifrele astea globale și naționale ne pot indica faptul că pandemia pierde din putere la nivel global, dar în România încă nu s-a atins punctul maxim. Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus. Analiză de comunicare. Am analizat acum două săptămâni și am descoperit, sincer să fiu, niște chestii foarte mișto pe de-o parte și foarte... cum să zic io... interesante pe de alte părți. Dar mi-am dat seama că pentru noi, cei din industrie, comunicarea asta nu e foarte relevantă decât dacă am vrea să avem exemple de "așa da" și "așa nu". După feedback-ul foarte mișto pe care l-am primit la podcastul de săptămâna trecută, după încă un episod foarte mișto de , episod din care am aflat despre felul dezatruos în care a comunicat U.C.M.R. - A.D.A. în criza asta și după marca Global Records, care a publicat micro-ghid fiscal pentru cei din industria muzicală în aceste momente, m-am hotărât să arunc o privire mai atentă asupra felului în care au comunicat marii jucători din industria muzicală românească în această criză. Am luat O.G.C.-urile și cele mai mari case de discuri din țară la puricat. Adică site-urile, paginile de Facebook, Instagram-urile și canalele de YouTube ale: Cat Music, Roton, Universal Romania, MediaPro Music, UCMR - ADA, CREDIDAM și UPFR. N-am intrat foarte tare în cifre, am spus doar câți followers au fiecare pe fiecare canal de comunicare, am dat numărul total de postări din 8 martie până în 5 aprilie, câte postări despre Covid-19 sunt, ce fel de postări și, acolo unde e cazul, am să și comentez. Vă avertizez că am lăsat zemoasele O.G.C.-uri la final. Au fost câteva minute pe care le-am petrecut hotărându-mă dacă să dau rezultate și în scris. Și m-am hotărât. Nu le dau. Va trebui să ascultați podcastul dacă le doriți. Dau așa, doar câteva chestii din casă despre fiecare. Cat Music e pe locul 1 la absența pandemiei din comunicare. Roton e un pic în pană de idei originale. Universal Music România e destul de tare, doar că nu pare să fie deloc din România. MediaPro Music mi-a cam plăcut. Global Records primesc premiul pentru comunicator în vreme de criză din partea mea. La ogeceuri e jale în primul rând pentru că ele ar fi trebuit să fie organizațiile care să aibă grijă de membrii lor și să comunice corect și coerent informații care să le fie de ajutor. Asta ca să nu încep să dau exemple de pe afară, unde ogeceurile se implică activ, cu bani, pentru sprijinirea membrilor, că o dau în hatereală. Pentru UPFR pandemie înseamnă doar program modificat, dar și introducerea termenului "telemuncă", vajnic reprezentant al limbii de lemn nedat la rindea. CREDIDAM oferă niște jumătăți de...

Status pandemie Covid-19 Au trecut 3 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 21 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională și o serie de măsuri drastice, între care și interzicerea liberei circulații a populației. Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese duminică, 29 martie, la 1760, cu 308 confirmate în precedentele 24 de ore. Numărul de decese la noi in țară ajunsese la 38. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de 12,61% - ceea ce inseamna că suntem încă departe de momentul în care putem spune că se întrevede sfârșitul crizei. Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus. Subiectul episodului de podcast de azi: Azi vă povestesc despre o inițiativă pe care eu unul o consider destul de ciudată. M-am gândit mult dacă să vorbesc despre asta sau nu, dat fiind faptul că e foarte ușor să fiu acuzat de lipsă de obiectivitate. Însă m-am hotarât să o fac, în cele din urmă, pentru că eu cred că argumentele mele vor ajuta multă lume să ințeleagă de fapt, cum funcționează o parte a industriei muzicale. Care da, încă funcționează. Apropo de , în urmă cu 8 zile, pe 20 martie 2020, pe pagina de Fb apărea un mesaj din partea lui Dan Popi, General Manager. „Este un moment critic în istoria omenirii. Izolarea oamenilor, absolut necesară, a încetinit economia și a limitat drastic resursele. Noi, cei care generăm muzică, autori, artiști, producători, facem apel la colegii noștri din mass media să difuzeze cu precădere conținut românesc. Pentru cei mai mulți artiști situația este dramatică din cauza anulării tuturor evenimentelor, de aceea este important ca în aceste zile dificile să păstrăm banii în țară." – Dan Popi, General Manager Cat Music. Câteva zile mai târziu HaHaHa Production, Quantum Music și Global Records duceau lucrurile cu un pas mai departe, printr-un mesaj transmis direct Ministrului Culturii. Vinerea trecută am avut o discuție foarte mișto cu Iulia Popovici, specialistă in tot ce inseamna sector cultural independent. În discuția asta s-a atins și ideea radiourilor și televiziunilor care să difuzeze mai multă muzică românească. Din discuție mi-a venit ideea acestui episod de podcast. Apoi, după ce l-am creionat, am stat de vorba cu Răzvan Ailenei, om pe care îl cunoaște cam toată industria muzicală din România și care m-a ajutat să conturez mai bine ideile pe care voiam să le enunț. Așadar, ascultând episodul de pocast de azi aflați răspunsuri la următoarele întrebări: Cam câți bani plătesc radiourile și televiziunile din România pe operele pe care le difuzează? Cât de des plătesc radiourile și televizinile din România bani pe care le difuzează? În ce conturi plătesc radiourile și televiziunile din România banii? Care sunt principalele O.G.C.-uri de la noi din țară, pe cine reprezintă ele și care e principala lor activitate? Cât durează de fapt până banii plătiți de radiourile și televiziunile din România ajung în buzunarele artiștilor și compozitorilor? Când ar ajunge banii la artiști și compozitori dacă radiourile si televiziunile din România ar începe să difuzeze mult mai mult conținut românesc de mâine? Aceeași piesă difuzată pe un radio de nișă sau pe unul din cele mai populare posturi TV din România aduce la fel de mulți bani în buzunarele deținătorilor de drepturi? Dacă nu, cam care e diferența? Cum a afectat criza Covid-19 audiențele TV? Dar pe cele radio? Ce efect ar avea...

Episodul de azi, cu numărul 30 la total și de când cu Coronavirus în viețile noastre, se vrea a fi o analiză de comunicare online. Recunosc că research-ul mi-a luat cam o zi, carevasăzică sper să vă folosească rezultatul și să nu fi muncit degeaba. Să vă explic cum am procedat. În primul rând am pornit de la ideea că oamenii care comunică influent în online sunt cei care și-au dat seama de importanța digitalului în viețile noastre destul de devreme și, în decursul timpului, au reușit să se mențină relevanți și să atragă o halcă importantă de public care să le fie și să le rămână aproape. Din punctul meu de vedere cel mai bun indice al acestui gen de comunicator este pagina de Facebook. Că de acolo s-a pornit revoluția social media în viețile noastre. Iar o pagină de Facebook puternică arată că ai fost acolo de la început și că te-ai ocupat de ea și când era ușor, dar și când s-a pus robinet la reach. Cu cât știu eu despre digital, am intrat pe , ca să iau de acolo cele mai șmechere pagini de Facebook din România. Doar că site-ul este momentan neactualizat. Nu se știe de când și cât durează, așa că am zis "pas." Apoi am întrebat niște oameni mai pricepuți ca mine la treburile astea. Atât cât și m-au trimis în același loc: . Și, dacă m-au trimis ei, eu m-am dus. De-acolo am luat top 20 oameni. De orice profesie, de orice vârstă... orice om. Nici n-a fost greu, pentru că primele branduri apar abia pe locurile 9 și 10. Carevasăzică primul lucru pe care l-am învățat despre paginile de Facebook (care e cam la mintea cocoșului, de fapt) e că brandurilor le e mult mai greu să adune fani decât oamenilor. Top 20 arată așa: Inna Andra Akcent Giuliano Stroe Antonia Smiley Alexandra Stan Valentin Bosioc Andreea Bălan Connect-R Tony Poptămaș Elena Gheorghe Doctor Andrei Laslău Delia Lora Edward Maya Cătălin Măruță Klaus Iohannis Andreea Bănică Anda Adam Booon! După aia ce-am făcut? Am acordat 20 de puncte pentru locul 1 și, luând-o binișor la vale pe top, 19 pentru 2, 18 pentru 3 și bla-bla 1 punct pentru locul 20. Doar că online-ul nu înseamnă numai Facebook. Așa că la top 20 Facebook am studiat cum stă treaba pe încă două platforme: Instagram și YouTube. Am intrat la fiecare din cei 20, am numărat, am făcut top separat pe fiecare din cestelalte două platforme și am punctat la fel, în funcție de numărul de subsciberi pe YouTube și cel de followers pe Instagram. Apoi am adunat numărul de puncte obținute de fiecare pe cele 3 platforme și am rămas, în funcție de rezultate, cu următorul top 10: Inna Andra Antonia Smiley Alexandra Stan Akcent Andreea Bălan Delia Giuliano Stroe Connect-R Ce am învățat eu din research-ul ăsta de până acum? Păi destul de multe. Că maneliștii sau soliștii de etno/populară, de exemplu, n-au atâția fani în online pe cât te-ai aștepta. Și ăsta mi se pare un subiect destul de interesant de dezbătut de vreun expert în digital. Că, de fapt, nimeni nu se poate compara cu amprenta digitală pe care o au artiștii din mainstream-ul muzical. Nu tu sportivi internaționali (Simona Halep nu a intrat nici în top 20), nu tu politicieni (Iohannis n-are canal de YouTube propriu, iar pe Insta e praf), nu tu actori, băieți de standup, vloggeri, ghicitoare, oameni de televiziune, înțelepți ai neamului. Există un singur nume în top 10 care nu-i din industria muzicală, iar ăla e al unui atlet adolescent (Giuliano Stroe) a cărui poveste nu o cunosc exact, însă cred că a suscitat foarte mult interes la un moment dat. Bun. Aflasem, la câteva ore bune după ce mă apucasem să pregătesc episodul podcastului de azi, care sunt oamenii a căror comunicare online ar putea avea cel mai mare ecou la noi în țară. Așa că m-am apucat să studiez ce și cum a comunicat fiecare în ultima perioadă. Mai jos modul în care m-am organizat. Am socotit ziua de 8...

E primul (și sper unul din puținele) episoade înregistrate în timpul pandemiei de Coronavirus care a pus cea mai mare parte a industriei muzicale pe hold. În momentul în care scriu rândurile astea numărul de cazuri raportate la nivel mondial conform site-ului worldometer.com tocmai a depășit 170.000. În afară de bani, un alt element foarte important pe care și-l poate pierde industria muzicală este mintea. Niciodată nu am mai avut de-a face cu o asemenea criză în acest domeniu care, de aproximativ două săptămâni este văduvit de aproximativ 75% din veniturile sale (sectorul live). Astea sunt momente în care multe minți o iau razna pe câmpii din motivele evidente ale foamei iminente, dar și cele mai puțin bătătoare la ochi ale căderii în depresie cauzată de încetarea bruscă a unui ritm de viață frenetic. În episodul de azi am încercat să găsesc câteva soluții care să ne mențină pe linia de plutire câtă vreme stăm închiși prin case, câtă vreme meeting-urile și networking-ul s-au mutat de prin birouri și restaurante pe Skype și Facetime, câtă vreme cântările s-au mutat... la o dată ce va fi anunțată ulterior. Nu spun că decalogul meu e literă de lege sau că fiecare din punctele sale se poate aplica orbește oricui. Singurul meu gând a fost să vă dau o armă cu care să luptați contra depresiei, a paranoiei care ne pândește la fiecare colț de știre. Dacă din el vouă v-a venit o idee, alta decât ale mele, de a vă organiza timpul petrecut acasă într-un mod care să vă ferească de dilaila (cel puțin) și să vă pregătească pentru ce va urma după pandemie (la modul ideal), eu mă declar mai mult decât mulțumit.

Termenul ăsta de "gatekeeper" vine din știința comunicării și, pentru un neofit, pare să aibă un sens destul de alunecos. Dar de fapt nu-i așa. Gatekeper-ii sunt entități care, prin poziția și experiența pe care le au într-o piață, pot certifica din punct de vedere calitativ un mesaj. Iar pe noi, ăștia din industria muzicală, mesajul care ne doar cel mai tare este piesa, albumul, muzica. Ei bine, nu tre' să fi citit cine știe cât în domeniul ăsta ca să înțelegeți că, în prezent, muzica se lansează mult prea multă muzică. De-asta rolul lor, al gatekeeperilor care, prin prezența lor lângă mesajul tău, îți certifică anumite calități a devenit mult mai important decât a fost vreodată. Un gatekeeper poate fi oricine și orice: un impresar recunoscut în piață, un manager pe care îl cunoaște toată industria, un radio local sau unul național, o casă de discuri, o țară. Iar concluzia episodului de azi este una singură: dacă tu vrei să cucerești lumea cu muzica ta, strategia ta trebuie concepută ca un lung lanț de cuceriri de gatekeeperi. Fără ei, apar ratarea și frustrarea. Iar ăștia sunt cei mai mari dușmani pe care ți-i poți face în industria asta. Recomand, pentru o mai bună înțelegere a episodului de azi, și ascultarea acestui . sursa imagini: m

Iaca am ajuns și la momentul în care am dat-o cu mucii-n fasole. Nu iremediabil, ci asa, la nivel de intenție. Să mă explic. Am pornit la înregistrat episodul de azi cu gândul de a face o pledoarie semi-amuzantă împotriva ideii de a cere ce piesă vrea un om din public de la DJ, de la trupa de coveruri sau de la artistul care-și cântă propriile piese. Asta aveam în cap când m-am apucat de înregistrat. Dar uite că există încă adevăr în vechea vorbă despre bicicletele de la Tohani care, dacă se stricau și le dezmembrai, riscau să se transforme în mitraliere la reasamblare, dat fiind faptul că, de fapt, fabrica de la Tohani nu fabrica biciclete, ci armament. Adică eu am pornit cu ideea de am enunțat-o mai sus, dar m-am ales tot cu un podcast adresat industriei muzicale și care ajunge la o altă concluzie decât cea pe care ar fi avut-o episodul așa cum îl "văzusem" eu inițial. În fond, e normal. Pentru că, dintr-un demers educativ adresat "profanilor" s-a cernut un episod care tratează o stare de fapt a publicului de peste tot din lume, o stare de fapt care nu dă vreun semn că s-ar schimba curând. Asemenea introducere alambicată nu cred să mai fi scris vreodată. Nu știu ce m-a apucat, zău. Ideea de bază e simplă: am vrut s-o cârmesc hăis, am ajuns cea, iar în episodul ăsta povestesc despre cum ar trebui tratat momentul "Bagă și tu piesa asta!" din punctul de vedere al omului care pune / face muzică. Gata! Hai că n-a fost greu.

Am ascultat ce am zis, așa cum fac mereu înainte să public. Și îmi asum două chestii: Am repetat unele chestii de mai multe ori pentru că eu cred că sunt importante. Când ascult podcasturi fac și alte lucruri, astfel încât există bucățele care-mi trec pe la urechi fără să ajungă și în creier. Am presupus că pățiți și voi la fel. Dacă doar eu sunt atât de cu mintea împrăștiată, îmi cer scuze. Am făcut o greșeală. Declarația Irinei, aia care a provocat întreg haloimăsul, n-a fost dată telefonic, așa cum spun eu în podcast, ci a fost dată într-un cadru oficial, la conferință de presă, cu toate notabilitățile implicate prezente. Chestie care nu mi se pare că ar contrazice în vreun fel concluziile la care ajung în episodul de azi, ci dimpotrivă. Dar pentru greșeală, mea culpa. E un studiu de caz din care cel mai mult au de învățat cei care formează echipele din jurul artiștilor. și miștoul sunt chestii de luat în seamă oridecâteori se plănuiește comunicarea unui poriect. Ce spun în podcast am să scriu și aici: eu nu cred că este vina personală a Irinei. Evident că eu nu am de unde să știu exact cum s-au întâmplat lucrurile, cum au decurs negocierile, care a fost strategia de comunicare și cât de departe de plan a fost declarația ei inițială. Dar refuz să cred că a existat cineva care "așa a gândit-o". Mă bazez pe două lucruri în tot acest studiu de caz: pe experiența mea și pe declarația propriu-zisă. Nu vreau să calc pe nicio bătătură, vreau doar să subliniez chestiile care sunt de învățat dintr-un astfel de moment neplăcut. Nu-s fan Irina Rimes, însă îi recunosc meritele de artist mainstream de succes cu o carieră construită cu grijă. Nu știu ce pondere ocupă în cariera ei propria ei inițiativă și ce pondere ocupă implicarea echipei din spatele proiectului, însă e clar că într-o astfel de situație frâiele trebuie preluate de un om de comunicare. Un om care să înțeleagă care e mesajul de comunicat, cui se adresează și care sunt ideile de comunicat. După care, în măsura în care artistul e confortabil cu ideea de comunicare și e un bun comnicator, evident că aportul personal va contribui din plin la autenticitatea mesajului. Dacă vreuna sau amândouă din cele două condiții de mai sus nu sunt îndeplnite, atunci cu atât mai important devine rolul omului de comunicare. sursa foto:

Concurența. ăsta l-am mai adus eu în discuție eu, cel puțin tangențial. Da' de data asta mă iau cu el de piept. Pentru că, din păcate, în industria asta a noastră muzicală de prea multe ori am văzut că între noțiunea de concurent și cea de dușman se pune semnul egal. Și din cauza asta aproape nimeni nu crede în ideea că, dacă ne e tuturor mai bine, automat și mie îmi va merge mai bine. N-am să încep să elaborez pe tema asta a concurenței, pentru că sunt niște care știu business mult mai bine decât mine și care au scris cărți despre asta. Eu am luat niște exemple de care m-am lovit eu până acum și am încercat să arăt cât de important e să înțelegi că moartea concurenței nu e un lucru pe care să ți-l dorești cu adevărat. Am vorbit despre patronul de club și despre fanii anumitor genuri muzicale ermetice, adică genul de grup care nu acceptă decât foarte greu nou-veniți în gașcă. Nici fani, nici artiști. Ideea asta mi-a dat-o Oldskull când a povestit despre fanii reggae.

Nu-mi aduc aminte să fi existat vreo trupă ai cărei membri să hotărască să se despartă și despre care oamenii să spună: "Da, mă așteptam să se despartă." E mereu o surpriză pentru care, aparent, nu există niciun motiv pertinent. Mai ales pentru oamenii care n-au făcut niciodată parte din industria muzicală. Da, pentru outsideri orice despărțire din asta pare total dubioasă. Până la urmă, ce-aveau, frate, de făcut? Să cânte împreună pe scenă. Mare brânză. Ăștia habar n-au ce greu se câștigă banii în viața adevărată, da' fac nazuri și se despart. Nu? Păi nu. De fapt nu-i deloc așa. Și tocmai ăsta e motivul pentru care m-am hotărât să dezvolt o postare pe Facebook pe care a publicat-o în urmă ce ceva timp, pare-mi-se că în legătură cu despărțirea Iris. El a zis niște lucruri foarte adevărate acolo, iar eu, în cei 11 ani de Partyd, am învățat pe propria-mi piele destule lucruri despre ce înseamnă să faci parte dintr-un proiect care include mai mulți membri. Nu-i doar pentru outsideri episodul de azi. Ci și pentru cei care fac parte din trupe și care, poate, se gândesc prea puțin la adevăratele motive ale celor mai frecvente încordări din cadrul propriei echipe. Tot ce-mi doresc e să vă dau un pic de gândit.

Niiiici nu mai știu de când mă știu cu Oldskull. Sunt câțiva ani. L-am cunoscut, cel mai probabil, pe la vreun eveniment unde a venit ca DJ pentru unul din artiștii Okapi. Ce știu exact e că m-a impresionat din primul moment cu felul lui simplu și direct de a fi. E un gen foarte rar de om: băiat bun și drept. Adică un om care e pe pace, da' care are niște prinicipii pe care le apără, chiar dacă fără paloș. Cum n-am avut niciodată treabă cu hip hopul românesc altfel decât tangențial, n-aveam de unde să știu toată istoria lui de DJ. Consumator de rap, însă, am fost mereu, chiar și în cele mai furioase perioade ale mele de rocker fan Slayer ce eram eu. Pentru mine, chiar și atunci, Ice-T era zeu (mai ales pentru ce făcuse împreună cu Body Count), Ice Cube era semi-zeu, iar Paraziții și R.A.C.L.A. mi-au plăcut de când i-am auzit, adică de pe la sfârșitul anilor '90. Spun toate chestiile astea ca să vă lămuresc că nu mi-a fost greu să găsesc de vorbit cu Oldskull oridecâteori ne mai vedeam prin vreun colț de țară. Noroc cu Facebook-ul și cu Instagramul că așa am înțeles cât de tare e Oldskull pe felia asta a DJ-ilor care fac party-uri de rap. Și în câte proiecte e băgat. Iar în vara lui 2019, la Megadiscoteca Tineretului, el împreună cu DJ Lexi, deși scoși oarecum din zona lor de confort, mi-au rupt capul la niște party-uri Bad and Boujee în care au știut să amestece toate felurile de rap vechi și nou. Apoi, acum vreo două săptămâni, Oldskull mi-a scris că a făcut binging pe podcastul meu și că îl bate gândul să se apuce și el de treabă în sensul ăsta. Ba mi-a dat și o idee super-mișto pentru un episod de-al meu. Eu l-am încurajat și l-am poftit instant să îmi fie invitat mie, până să se apuce el de podcasting. Îmi vine să mă iau în brațe și să mă pup de bucurie, pentru că asta este una din cele mai mișto idei pe care le-am avut de când a fost zămislit podcastul lu' Fințescu. Preț de două ore, două beri și o conversație savuroasă, Oldskull a făcut o istorie a rapului românesc de pe vremea când gașca din Bacău era încă în Bacău, când încă funcționau centrele de închiriat casete video, iar lumea ieșea în discotecă fix pentru distracție, nu ca să se posteze pe Insta cu haștag ilovemylife. Și a adus istoria asta în prezent, odată cu un soi de poveste a vieții lui, spusă cu umor și cu o sinceritate foarte rar întâlnită în domeniul ăsta. E un episod din care poți să înveți despre rap, despre DJ-ing, despre business-ul de a conduce un club, despre muzică și despre cum să fii om. 

Uite că a fost nevoie de 22 de episoade de podcast ca să primesc, în sfărșit, o sugestie de subiect de la un ascultător. Și mă bucur foarte tare din două motive: subiectul și ascultătorul. DJ Oldskull, după ce a făcut binging cu podcastul meu un weekend întreg, mi-a scris și m-a bucurat. I-am mulțumit omului și, evident, l-am întrebat dacă are în cap vreun subiect despre care și-ar dori să mă audă vorbind. Și Oldskull a zis un cuvânt: nostalgia. Normal că e vorba despre nostalgie în legătura cu muzica, că doar despre asta vorbesc eu aici de câțiva ani. Nostalgia care ne face să ne emoționăm atunci când auzim piese de pe "vremea noastră", piese pe care s-ar putea ca, în momentul în care le ascultam în tinerețe, să le fi luat la mișto. Ei bine, 20 de ani mai târziu, toate păcatele sunt uitate. Rămân doar ochiul umezit de Bambi, zâmbetul pierdut în reverie sau isteria pe care o vedeai la scena Nostalgia de la Neversea și Untold de anul ăsta și la câte și mai câte evenimente cu muzică retro au avut loc în ultima vreme în România. Nu mai contează că eu eram fan Slayer, tot mă bucur să aud Genius. E un fenomen care nu e însă limitat la patria noastră, ci e general valabil pe Pământ. De ce se întâmplă treaba asta? Iaca întrebarea la care încerc să răspund azi, la sugestia lui DJ Oldskull. Episodul de azi poate fi ascultat la pachet cu două episoade mai vechi, unul din sezonul trecut, în care explicam de ce 5gang este un produs foarte potrivit vremurilor pe care le trăim, și unul de sezonul ăsta, în care povesteam despre cultura muzicală, mai precis despre absența ei totală din educația pe care o primește majoritatea (Ha!) copiilor din zilele noastre acasă sau la școală. Data viitoare cred că nu mai vorbesc singur.

  După cum zice fiecare început al podcastului meu, de cele mai multe ori e înregistrat în trafic. Și taman el, traficul, mi-a dat ideea de a povesti un pic despre răutatea care ne trage pe toți în jos oferind în schimb satisfacția falsă și de foarte scurtă durată de a lovi, cu vorba sau cu fapta. Poate exemplele pe care le dau nu-s cele mai fericite, însă ele pot fi înlocuite cu orice fel de situație vreți voi. Nu de situații în care ni se dă ocazia să fim buni și noi alegem să fim răi ducem lipsă în viață. Ci de momente în care alegem să facem ce-i corect, în care alegem să ajutăm fără să existe vreun profit palpabil pe undeva, pe la vreun orizont al gestului nostru de a ajuta. E un episod scurt, pentru că lucrurile pe care le spun nu-s noi. Sunt lucruri pe care le știm cu toții, dar pe care alegem să le ignorăm, să spunem că nu-i treaba noastră, că nu ne privesc. Ba ne privesc. Am fost, din nou, pătimaș. Pentru că așa-s eu. Pătimaș, pentru că sunt pasionat de muzică și de tot ce o înconjoară. sursă imagine: Al Bydaaiah

Zic la începutul episodului de azi despre un articol pe care l-am scris mai de mult și care e relevant pentru episodul de azi al podcastului. E aici. Vă ofer azi un pic din ce am învățat de când lucrez eu în cluburi, adică de prin 2001. Și-s multe, multe rău lucrurile pe care le-am învățat în modul cel mai eficient cu putință: nu spuse de alții mai bătrâni și mai înțelepți, nu citite prin cărți, ci greșind. Lovind zdravăn cu fruntea în zidul neștiinței, așa le-am învățat pe cele mai multe din ele. E doar un început de conversație. Unul care privește problema asta nu din punctul nostru de vedere, nu din punctul de vedere al celor care mergem în cluburi, ci al omului care deține cârciuma. De prea puține ori le povestește cineva patronilor de club cum stă treaba, de fapt, cu toate chichițele industriei muzicale sau măcar a parții de industrie cu care se intersectează ei. Ascultând azi "Micul ghid" pe care taman ce-l public mi-am dat seama că-i chiar mic. Prea mic. Așa că voi continua să povestesc pe tema asta în episoade viitoare, pentru că eu cred că e mare nevoie să îi ajutăm pe patronii cluburilor în care se organizează evenimente să învețe repede și bine de unde, cum și de ce să invite artiștii care se potrivesc cu birtul lor ca stil muzical, preț, stil de show etc. Aștept cu mare interes sugestiile voastre. Despre ce să povestesc în următorul episod despre club?

Pe Jonnessey îl cunosc din 2009, atunci când a fost unul din primii oameni care a văzut potențialul Partydului Kiss FM On Tour. De el mă leagă amintiri de prin cam toate colțurile țării, din toate perioadele anului, de toate soiurile posibile: de la pus lanțuri la roțile mașinii la 3 dimineața în vârf de munte pe un viscol teribil la concursuri de băut bere pe plaja din Costinești. Și ne leagă multe, foarte multe party-uri la care am lucrat împreună. Jonnessey e un prieten pe care te poți baza, e un ardelean care nu lasă niciodată presiunea momentului să-l grăbească, dar mai cu seamă este un profesionist desăvârșit. Știe care-i treaba pe care o are de făcut și o duce la bun sfârșit cu metodă și atenție. Ăsta e al doilea episod de podcast în care un DJ își povestește viața, după cel cu OLiX, care se pare că v-a cam plăcut și, sper eu, v-a și folosit. Pentru mine, povestea vieții lui de DJ nu e una nouă. Am auzit-o, pe episoade, într-o mulțime de conversații pe care le-am avut de-alungul anilor împreună cu Jonnessey. Dar acum a fost pentru prima oară când am auzit-o spusă pe toată deodată, ordonată cronologic. Și mi-am dat seama că, de fapt, povestea lui este și o istorie a discotecilor și cluburilor din România post '89. Dacă veți avea răbdare să ascultați până la sfârșit veți avea parte de un cadou: niște sfaturi gratuite de la un DJ care pune muzică din 1997. Iar sfaturile astea, după ce veți ști povestea lui, vor fi cu atât mai valoroase, pentru că se bazează pe cea mai bună școală pe care o poate avea cineva într-o meserie vreodată: experiența. Mulțumesc, DJ Jonnessey, pentru că ți-ai povestit viața de DJ la podcastu' lu' Fințescu.