Podcasts about femeile

Urmăriți un material ce conține un colaj extensiv de clipuri din care reiese criza tot mai mare a omului modern care a pierdut naturalețea întâlnirii, datorită factorilor ideologici dar și a tehnologiei și comodității.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

Tatiana Țîbuleac este una dintre cele mai îndrăgite scriitoare de limbă română, în spațiul de limbă română – în România și Republica Moldova – dar și în alte țări. Primele ei două romane, „Vara în care mama a avut ochii verzi” și „Grădina de sticlă”, apărute la editura Cartier, sînt traduse, cu mult succes, în peste 20 de limbi. În 2025 Tatiana Țîbuleac a publicat încă un roman, „Când ești fericit, lovește primul”, tot la Cartier, care a primit Premiul Radio România Cultural pentru proză și Premiul „Observator Lyceum”. Joi, 28 mai, a început turneul american al scriitoarei Tatiana Țîbuleac, care lansează, alături de traducătoarea Monica Cure, ediția în engleză a romanului „Vara în care mama a avut ochii verzi”, apărută la Deep Vellum, în mai multe orașe: Dallas, San Francisco, Chicago, Washington, D.C. și New York.Am vorbit cu Tatiana Țîbuleac despre cele trei romane ale sale și despre succesul pe care îl are mai ales în spațiul hispanic (unde „Vara în care mama a avut ochii verzi” a ajuns la peste 20 de ediții), precum și despre relația ei cu cele două limbi în care a crescut, româna și rusa, și despre alegerea ei de a scrie în română.Romanul „Vara în care mama a avut ochii verzi”, este scris la persoana întîi, din perspectiva unui narator masculin, Aleksy, mai întîi adolescent, apoi adult, și este portretul unei mame și al relației dure, complicate, tensionate dintre cei doi, în care își face loc, spre final și multă tandrețe și dragoste. Este și o poveste despre moarte și cum ne raportăm la moartea celor apropiați și cum schimbă perspectiva morții relațiile. De te-au preocupat aceste teme?Tatiana Țîbuleac: „Cînd am început să scriu «Vara... », Alexandru, fiul meu, era foarte mic și eu eram o mamă trecută de prima tinerețe - în ochii părinților mei, în primul rînd, și probabil și în Moldova eram considerată o mamă mai bătrîioară, așa. Nu putem lăsa prejudecățile să nu ne afecteze, cred că mă consideram și eu o mamă întîrziată. Și-mi amintesc acea bucurie amestecată întotdeauna cu frică și cu un sentiment de insuficiență în primele luni. Mă gîndeam că nu fac lucrurile cum trebuie, mă gîndeam că acest copil ar trebui să vadă cît de mult îl iubesc și nu credeam că vede, nu credeam că fac lucrurile bine. Această frică a mea de a nu fi un părinte foarte bun probabil venea și din copilăria mea în care eu l-am adorat pe tatăl meu, care nu a fost un tată foarte prezent - din cauza scrisului, din cauza meseriei, era mereu plecat. Și acolo a fost probabil declicul, pentru că am început să scriu într-un fel scuzîndu-mă, parcă, sau scriindu-i un mesaj lui Alexandru pentru viitor, ca să știe că l-am iubit cum am putut, cît am putut și dacă asta n-a fost suficient, să înțeleagă de ce nu a fost suficient. Cred că imaginea pe care am avut-o în cap este un fel de message in a bottle, este un mesaj într-o sticlă aruncată în ocean, pentru cînd va crește mare și eu voi avea dovada că m-am gîndit la asta de cînd era mic. (...) A fost o carte pe care am scris-o repede și fără să mă gîndesc. Pur și simplu am avut nevoie să vărs niște emoții. Nu m-a interesat atît de mult povestea în această carte. M-a interesat să vorbesc despre toate fricile care s-au acumulat pînă atunci, despre moarte, despre iertare, despre ură și dragoste. Lucruri pe care le-am simțit și eu și pe care cred că le simte fiecare om. Am fost foarte curajoasă și în ochii mei să spun lucruri foarte dure, să le aștern pe hîrtie, lucruri pe care, mi-am dat seama că niciodată nu le-aș fi rostit. Dar am putut să le scriu, pentru că scrisul întotdeauna a fost mai ușor pentru mine decît vorbitul.”În al doilea roman al tău „Grădina de sticlă”, Lastocika, o fetiță abandonată, este luată la șapte ani de la casa de copii de Tamara Pavlovna, care îi oferă educație dar o pune și la muncă. E o relație de iubire-ură între cele două. „Grădina de sticlă” e și o poveste despre tensiunea dintre limba română și limba rusă, despre a fi între limbi, despre identitate. Începi să te apropii aici de lumea din care vii, de Chișinăul în care ai copilărit, de anii '80, '90. Tatiana Țîbuleac: „Am fost întrebată de foarte multe ori de ce am fugit atît de tare în «Vara...» de locul în care am crescut, de rădăcini, de influențele Moldovei, României, Rusiei. Pentru că sînt de fapt o scriitoare care s-a îmbibat cu toate aceste laturi. Și atunci, răzvrătindu-mă cumva, m-am întors în Moldova, m-am întors la Chișinău, în curtea în care am crescut și am scris această poveste, pe care, atunci cînd am început să o scriu nu am crezut-o neapărat o metaforă pentru Basarabia - asta ar fi însemnat să-mi doresc să obțin foarte mult cu acel roman și nu eram eu atît de ambițioasă pe vremea aceea. Am vrut să scriu o poveste a unei fetițe care a crescut, la fel ca mine, acolo, în acele timpuri și despre ce a însemnat pentru ea să trăiască în două culturi, în două limbi, cu permanenta întrebare cine sînt, unde merg, cît din mine este alegere, cît din mine este forțat, cum poți să iubești și să urăști în același timp o limbă, cît de diferită poate fi viața în funcție de limba în care alegi să trăiești, să gîndești, să iubești. Și într-adevăr am înțeles că aceste întrebări caută răspuns și pentru mine, ca om, în acel punct, pentru că aveam doi copii deja (...), care nu înțelegeau foarte clar din poveștile noastre de ce Moldova vorbește limba română dar nu este România. (...) Am pornit de la povestea Lastocikăi dar am înțeles pe parcurs că este imposibil să scriu doar o poveste simplă a unei orfane care este înfiată și mi-am dat seama că povestea ei și povestea țării, într-adevăr.”Al treilea roman al tău, „Când ești fericit, lovește primul”, o are în centru pe Mila, o femeie de 50 de ani, care a emigrat în anii '90 din Republica Moldova în Franța și este alcoolică. Mila a crescut într-un Chișinău marcat în anii '90 de sărăcie și criminalitate. Mila devine profesoară de franceză la Universitate dar ajunge să aibă de-a face cu lumea interlopă și traficanții de droguri și valută. În Franța, face munci necalificate și nu-și găsește locul. Dar își spune povestea.Tatiana Țîbuleac: „Cartea asta a început, de fapt, cu o altă perspectivă. Am vrut să scriu despre anii '90, dar despre generația tatălui meu. Pentru că, acolo unde se oprește «Grădina de sticlă», de acolo începe o altă perioadă în viața Moldovei. Și, după o discuție cu tatăl meu despre fericire, mi-am dat seama că noi nu am vorbit despre acei ani prea mult. Și au fost ani duri, ani grei, ani chinuitori, mai ales pentru intelectualii din Moldova care, după ce au luptat pentru renaștere, pentru independență, după ce și-au sacrificat mulți dintre ei viețile, făcînd tot felul de lucruri în așteptarea acelui moment cînd totul li se va da, ei au fost primii care au căzut atunci și care într-un fel au fost reduși la niște săraci, la niște oameni considerați aproape nebuni că luptă pentru niște idealuri care nu mai trebuiesc nimănui. Îmi amintesc că în acei ani profesorii, doctorii, inginerii, jurnaliștii, scriitorii, intelectualii pur și simplu nu mai contau. Contau alți oameni. Era foarte multă sărăcie. Oamenii munceau șase, opt, nouă luni fără să-și primească salariul. Și imaginează-ți, dacă erau doi bugetari într-o familie, ce însemna asta pentru o familie cu doi copii? Însemna că nu aveau nici ce mînca, nici cu ce să-și plătească întreținerea. Au fost ani în care grevele erau la ordinea zilei. Piața centrală din Chișinău n-a fost liberă nici o zi, timp de mulți ani. În fiecare zi, oamenii ieșeau, și scandau, și plîngeau, și protestau. Atunci a început migrația. Primii care au decis să plece au fost intelectualii și, desigur, femeile. Femeile întotdeauna consideră că sînt și chiar sînt mai descurcărețe. Au plecat profesoarele care vorbeau și cîte o limbă străină și se gîndeau: dacă voi merge în Italia, cu puțină italiană sau puțină franceză, o să mă descurc. Asta este una dintre marile tragedii ale Moldovei pe care noi nu am studiat-o: ce s-a întîmplat cu acei copii care au fost lăsați la șapte ani și și-au revăzut mamele la șaptesprezece ani, unii dintre ei. Au fost ani în care femeile nu se puteau întoarce acasă și pentru că aveau datorii - au plătit bani mulți ca să poată pleca ilegal -, dar și pentru că nu aveau acte. Și această migrație a oamenilor fără acte, a oamenilor nepregătiți, pe care nu i-a așteptat nimeni și pe care toți europenii știau că îi pot exploata, pentru că nu aveau nici un drept, a fost una dintre temele care m-au preocupat.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural

Protestele desfăşurate de-a lungul timpului în Republica Islamică Iran au avut de multe ori în centru mişcări ale femeilor, care, încă de la începutul regimului, au ieşit pe străzi împotriva interdicţiilor impuse de autorităţi. Mişcarea „Femeie, Viaţă, Libertate”, născută la protestele declanşate de moartea, în custodia poliţiei moravurilor, a tinerei Mahsa Amini, în 2022, este doar una dintre cele mai recente asemenea mişcări. Două dintre activistele iraniene pentru drepturile omului au primit Premiu Nobel pentru Pace: Shirin Ebadi, în 2003, şi Narges Mohammadi, în 2023. Despre lupta, curajul şi rezistenţa femeilor iraniene, despre mişcările feministe din Republica Islamică Iran am vorbit cu Fatma Yilmaz, istoric. Astăzi, în Iranul aflat în război, cu conducerea decimată, asistăm mai degrabă la un recul al regimului și al represiunii sau la un moment de transformare? Fatma Yilmaz: „E foarte greu să spui exact ce se întîmplă cînd evenimentele sînt în desfășurare. Cu siguranță există un recul al regimului și nu începînd cu războiul acesta care este în desfășurare, ci începînd cu mult timp în urmă, poate chiar, aș îndrăzni să spun, undeva între 5 și 10 ani, dincolo de aparența asta de nezdruncinat a regimului teocrat de la Teheran. Și cred că principala falie unde au început aceste zdruncinări e legată de modul în care femeile și-au revendicat drepturile și-au adus la masa discuțiilor paleta mai largă legată de drepturile omului în Iran. Ele au fost primele care au adus asta în discuție.”Dincolo de proteste, care au fost înăbușite sîngeros, ce forme de rezistență există astăzi în Iran?Fatma Yilmaz: „Fără intenția de a hiperboliza sau de a aduce discuția într-o zonă patetică, e una dintre cele mai puternice rezistențe în fața unui regim sîngeros, dictatorial, teocratic. Și cred că e cea mai puternică rezistență a femeilor, nu numai prin numărul anilor, pentru că femeile au fost împotriva regimului de la Teheran încă de acum 47 de ani, cînd a avut loc Revoluția Islamică. Shirin Ebadi este una dintre femeile care au început această formă de rezistență care nu s-a terminat niciodată. Dincolo de proteste, de a scrie rapoarte, de a împrăștia vestea despre ce se întîmplă acolo, există o rezistență prin scris. În mod special poezia a devenit o formă de rezistență de-a lungul anilor, și nu întîmplător, pentru că poezia e mai pe placul iranienilor decît proza. E limbajul pe care îl poate înțelege un fin intelectual de la Teheran, Isfahan sau Qom, dar și un simplu țăran din cel mai îndepărtat sat al Iranului, pentru că știe versuri întregi. Alte forme de rezistență sînt legate de invadarea spațiului public în zona educației. Femeile au folosit armele regimului de la Teheran, îndreptîndu-le într-un mod subtil către ayatollahi, accesînd chiar și acele forme de educație pur religioasă, unde ele au transformat mai mult sau mai puțin pe ascuns școlile respective în locuri în care au citit literatură, orice fel de literatură, nu doar cea care li se dădea voie să o citească.”Ce reprezintă pentru Iranul de azi lupta femeilor iraniene pentru drepturi şi libertăţi?Fatma Yilmaz: „Cred că a devenit un fel de identitate de țară. Dacă mîine regimul de la Teheran nu va mai exista, oricîte bombe și oricîte forțe terestre ar intra în Iran de aici înainte, totuși, cele care au determinat căderea regimului de la Teheran sînt femeile. Şi ar fi un act de impietate să se minimalizeze lupta lor de zeci de ani.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Nu și-a cerut nimeni scuze la nivel înalt: nici premierul, nici ministrul de interne, remarcă Oana Sandu, jurnalistă care a documentat fenomenul violenței domestice. Avem 51 de cazuri de femicid anul acesta și o neputință  a forțelor de ordine de a interveni și a prinde criminalii. Femicididul este un fenomen pe care nu și-l asumă nimeni, spune jurnalista. Ce ar trebui să facă statul pentru orfanii speciali, co-victime în acest cazuri? Ce fac alte state pentru ei? Oana Sandu: "Pare că în punctul în care ne aflăm avem acest sistem de profesioniști care nu cred în acest risc, din păcate, și nu cred că violența domestică este ceva ce îi privește și pe ei. Cred că în continuare sunt părți ale societății noastre -și mai periculos este că sunt și profesioniști cu putere de decizie - care cred că violența domestică este o problemă privată și nu una publică.  E vorba de recunoaștere, de reparații și de o formă de dreptate. Până la urmă, dreptatea din partea societății, care contează mult mai mult pentru cei care au rămas și care poate să îi ajute pe toată durata vieții lor, înseamnă mai mult uneori decât anii pe care îi primește un criminal, decât o sentință grea.  Sigur că ne dorim și asta, dar nu asta ne ajută să ne trăim viețile pe mai departe, fiindcă acele persoane pe care le-am pierdut nu se vor mai întoarce niciodată înapoi.  Supraviețuitorii au nevoie de o recunoaștere din partea statului. Nimeni nu și-a cerut scuze pentru femeile care și-au pierdut viața în acest an în România. La un nivel mai mare mă refer. Deci e nevoie de o astfel de recunoaștere majoră.  Noi, ca cetățeni, putem să cerem până la urmă ca statul să facă anumite lucruri.  Dar, de exemplu, copiii despre care eu am scris nu beneficiază de niciun fel de serviciu adaptat, au primit doar acea monitorizare care se face în orice alt caz unde există o problemă socială, un telefon pe care uneori asistentul social îl dă o dată la trei luni și o întreabă pe bunica de peste 60 de ani care îngrijește doi copii de școală primară: cum o mai duce? Cam asta este tot. Nu există o consiliere terapeutică, consiliere psihologică.  Nu există o navigare socială. Mai amintesc aici de o tânără care, la vremea la care i-a fost ucisă mama de partenerul mamei avea 18 ani. Sora ei avea 13 ani. A intervenit de câteva ori în incidente violente de dinainte de crimă. A sunat la 112. Niște polițiști i-au spus ultima oară că ei nu se mai duc pentru că asta e, o să ne ducem când va fi moartă mama ta... Și această fată și sora ei au trăit trei luni, până acest criminal a fost arestat, în același oraș cu acest individ, pentru că fusese sub control judiciar, deci nu fusese reținut. Cam ăsta este nivelul de înțelegere a ce ar trebui noi să oferim supraviețuitorilor unor crime. Rep: Și dacă ar fi să tragem niște concluzii. Spuneați că nimeni nu și-a cerut scuze la nivel înalt, pornind de la ultimul caz. Într-adevăr, ce am văzut diferit a fost că s-a intrat așa, un pic în vrie și de la București s-au trimis anchetatori să se vadă ce s-a întâmplat acolo, că erau două ordine de restricție. E un prim pas?  Oana Sandu: Eu cred că e un pas foarte, foarte, foarte mic și cred că e doar un act de imagine. Nu văd o concretețe, nu văd o importanță. Un prim pas ar fi ca premierul și ministrul de Interne să facă o conferință de presă și să explice ce s-a întâmplat în aceste cazuri mai mediatizate, unde au existat și ordine de protecție, unde au existat și un mandat de căutare a acelui om care a ucis. Să ne spună unde este acel bărbat și să ne spună care este planul. Pentru că eu înțeleg din câteva comunicate răzlețe că există un plan în poliție, că ei totuși fac ceva. Dar care este acel plan? Adică dacă tu dai niște comunicate sau vorbești cu doi-trei jurnaliști, asta nu înseamnă o informare la nivel național.  Până la urmă, în vară, când am avut acea crimă din Cosmopolis, care la fel a fost în plină stradă, am crezut că lucrurile se vor schimba, dar eu nu văd o acțiune puternică din partea statului. Noi contabilizăm, noi arătăm mai mult poate decât în alți ani, iar asta înseamnă că și alți agresori care acum sunt agresori sunt încă criminali prin mai multă putere, pentru că observă că, iată, cineva nu e prins după atâtea luni. Sau dacă a a făcut-o altcineva, de ce n-aș face-o și eu pân la urmă? Și atât timp cât nu ai pe cineva puternic, un premier, un ministru de interne care să arate cu adevărat toleranță zero față de acest fenomen, nu din cuvinte, că s-au mai folosit cuvintele astea: avem toleranță zero față de violența împotriva femeilor. Nu e real, nu avem toleranță zero. Și iată, ne-a arătat incidentul la finele săptămânii trecute. Ce am mai putea face este ca atunci când se organizează proteste să mergem. E nevoie ca și noi să fim mai mult în stradă. Fiecare dintre noi și să ne gândim că chiar și cu unul în plus, am putea să ajutăm. Din păcate, având în vedere că nu există schimbări din partea statului, cumva asta ne face și pe noi mai neputincioși și cu mai puțină implicare civică.... Nu știu unde ne îndreptăm, dar lucrurile nu arată deloc bine. 

În acest episod din Thinking Made Visible, stau de vorbă cu Anca Ienin, farmacist naturopat, despre suplimente naturale, energie, echilibru hormonal și felul în care putem înțelege mai bine corpul nostru, dincolo de promisiunile rapide și de sfaturile găsite online.Într-o perioadă în care suplimentele par soluția pentru orice - de la oboseală și lipsă de energie până la stres și imunitate, Anca explică limpede de ce nu există o formulă universală.Fiecare organism are ritmul și nevoile lui, iar alegerea corectă pornește întotdeauna de la cunoaștere și analiză, nu de la imitație.Discuția atinge teme esențiale precum legătura dintre stres, cortizol și epuizarea suprarenalelor, relația dintre alimentație și echilibrul hormonal, dar și rolul real al suplimentelor în susținerea corpului.Anca vorbește despre importanța Magneziului și a cofactorilor săi, despre modul în care Vitamina D, C sau alte suplimente pot fi utile doar atunci când sunt administrate corect și adaptate la contextul fiecărui individ.Explică de ce automedicația, chiar și în forma ei naturală, poate destabiliza organismul și de ce este mai sănătos să privim suplimentele ca pe un sprijin, nu ca pe o soluție în sine.E un dialog fără termeni complicați, dar cu informații solide, care aduce laolaltă logica medicinei și înțelegerea profundă a corpului uman.Anca vorbește cu răbdare despre modul în care obiceiurile zilnice, somnul, alimentația și stresul influențează energia, starea mentală și hormonii și despre cum o abordare echilibrată poate transforma complet felul în care ne raportăm la sănătate.Dacă vrei să înțelegi mai bine ce se întâmplă în corpul tău atunci când ești epuizat, de ce suplimentele nu sunt întotdeauna răspunsul și cum poți să previi dezechilibrele fără extreme, episodul acesta e pentru tine:Intro (00:00)Cine este Anca Ienin (2:02)Susținător al suplimentelor naturale și al hranei vii = împotriva medicinei alopate? (5:10)Situație în care a folosit combinația dintre cele două: suplimente și medicina alopată (6:26)Care este diferența dintre a lua suplimente naturale și a lua vitamine? (12:07)Cum rescriem aceste convingeri? (16:11)Antreprenorii, creatorii, freelancerii, părinții cu copii, care lucrează 8–10 ore pe zi (18:26)Sănătatea bărbaţilor – exemplu concret (20:32)Paradoxul „Sunt de succes, dar sănătatea este pe buturgă.” (25:08)Principalele simptome ale femeilor care ajung în FEMIS (27:32)Combinarea terapiei cu partea de suplimente naturale (32:51)Adolescenţii şi suplimentele naturale (36:07)Te duci la cauză sau lucrezi doar la simptom? (38:22)Top 3 suplimente prost înțelese de majoritatea lumii (40:47)Femeile care sunt la perimenopauză sau menopauză (51:01)Consultarea medicilor înainte de a lua suplimente (54:04)Importanța prevenției în cabinetul medicului de familie (59:04)Top 3 suplimente pe care le foloseşti frecvent (59:51)Conexiunea nevăzută între suplimente şi binele pe care-l fac în corp (1:03:17)Mesaj pentru persoanele care au căutat deja soluţii şi nu au reuşit să le găsească pe cele potrivite lor (1:06:10)Outro (1:11:10)Dacă vrei să vezi și Webinarul despre care vorbim în finalul episodului, îl găseşti aici. Urmăreşte-l până la capăt, poate să-ţi aducă claritatea de care aveai nevoie.

Cele mai importante știri ale zilei, alese de Recorder și grupate într-un newsletter audio. În fiecare seară, de luni până vineri.

Tatiana Țîbuleac este una dintre cele mai apreciate scriitoare de limbă română, în spațiul de limbă română – în România și Republica Moldova – dar și în alte țări. Primele ei două romane, „Vara în care mama a avut ochii verzi” și „Grădina de sticlă”, sînt traduse, cu mult succes, în peste 20 de limbi.Tatiana Țîbuleac a publicat recent romanul „Când ești fericit, lovește primul” (Editura Cartier). O carte ca un ghem de teme spinoase și actuale. Personajul principal al cărții, Mila, are 50 de ani, a emigrat în anii '90 din Republica Moldova în Franța și este alcoolică. Tatăl ei de asemenea a fost alcoolic. Mila a crescut fără mamă – și, adesea, fără tatăl iubit, plecat mai tot timpul pe teren, prin satele Moldovei, despre care scria reportaje –, într-un Chișinău marcat în anii '90 de sărăcie și criminalitate. Profesorii, doctorii, angajații la stat nu-și primeau salariile cu lunile. Ea însăși devine profesoară de franceză la Universitate dar ajunge să aibă de-a face cu lumea interlopă și traficanții de droguri și valută. În Franța, face munci necalificate și nu-și găsește locul. Dar își spune povestea. Cu cinism, cu maximă onestitate. Povestea ei poate fi considerată o sinteză a poveștilor de viață ale multora dintre femeile care au emigrat în anii '90 din Republica Moldova în Vest.Tatiana Țîbuleac: „Mila este o femeie tipică din Estul Europei, o femeie care a plecat în primul val de migrație din Republica Moldova, care a fost cel mai dur, cel mai violent, cel mai necruțător. Aș vrea să se înțeleagă că Mila a migrat altfel se pleacă acum peste hotare. Iar ceea ce a devenit ea sau vocea asta tăioasă și cinică este de fapt tot ce i s-a întîmplat în viață. (...) Anii '90, de care vorbim în carte, sînt anii care au lovit foarte, foarte dur Moldova, sînt anii în care oamenii au fost disponibilizați, și-au pierdut serviciile, au devenit săraci, în care nu aveam curent și era frig în casă și eram disperați.”Mila are un discurs necruțător, își povestește viața fără să cosmetizeze experiențele dure prin care a trecut, dar are și momente de duioșie, de tandrețe, mai ales cînd vorbește despre tatăl său și despre prietenii ei. Cum ai ajuns la vocea personajului narator, Mila?Tatiana Țîbuleac: „Am trăit acei ani, nici măcar n-a trebuit să fac cercetare, pentru că atunci eram jurnalist și scriam despre asta în fiecare zi. (...) M-am întîlnit cu foarte multe persoane care pur și simplu s-au frînt în acei ani. Se întîlneau la fiecare pas tragedia, drama, frica de-a trăi într-un Chișinău criminal, în acele vremuri. Toate jurnalele de știri începeau cu împușcături, cu morți, cu droguri, cu interlopi prinși, eliberați, scăpați. Un fenomen care m-a marcat a fost traficul de persoane. Au fost niște ani absolut îngrozitori din acest punct de vedere. Femeile tinere, sperînd că vor pleca peste hotare să muncească, să-și găsească un loc de trai, ajungeau, multe dintre ele, victime ale traficului de persoane. Am făcut multe reportaje pe tema asta. Toate acele povești s-au adunat într-un fel. Probabil că este răspunsul pe care-l dau de fiecare dată cînd sînt întrebată despre cărțile mele: nu este povestea mea dar este și vocea mea acolo. (...) Cred că este cea mai sinceră carte a mea. Pentru că migrația nu este ușoară niciodată, nici atunci cînd pleci la mai bine și deja totul este aranjat în țara în care vii.” Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural

Ștefan Colceriu este cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan şi Al. Rosetti”, co-fondator al Masteratului de Studii Religioase – Texte şi Tradiţii din cadrul Universităţii din Bucureşti. Fiind doctor în filologie clasică, pornim discuția de astăzi de la cursul pe care îl va susține la Fundația Calea Victoriei, curs numit "Femeile lui Odiseu", unde Odiseea este de fapt, "nava-mamă a tuturor construcţiilor literare ulterioare din spaţiul european.". "Întoarcerea lui Odiseu de la Troia nu este parcursul liniar despre care citim în rezumatele mitografilor, în cărţile pentru copii şi în compendiile de istoria culturii, a căror intenţie este, desigur, uşurarea accesului la teribila epopoee a lui Homer. Teribilă şi în sens etimologic, adică îngrozitoare, pentru că plonjarea fără avertisment şi fără o hartă epică minimală în marea care este Odiseea riscă să-l deconcerteze şi pe cel mai temerar înotător. Odiseea este, de fapt, nava-mamă a tuturor construcţiilor literare ulterioare din spaţiul european. Uimitoare este nu atât dimensiunea ei, ci structura de labirint coerent, vehicularea savantă a convenţiilor literare, modalitatea atât de matură de codificare simbolică a timpului şi a spaţiului unei acţiuni altfel relativ banale, ceea ce în critica de specialitate se numeşte cronotop, actul de identitate al oricărei opere literare. Odiseea este o reţea vastă de semne dispuse pe multiple niveluri care însoţesc cititorul în propria odisee. O serie a acestor semne o constituie prezenţele feminine din epopee de care ne vom ocupa în cursul pe care îl propunem. Vom explora în discursurile atât de diverse ale femeilor pe care le întâlneşte eroul pe cale nu atât simplul dialog dintre perechi de instanţe obiective, cât felul în care se adresează psihismului adânc al eroului aceste voci esenţiale ale destinului.", ne transmite in prezentarea acestui curs, Ștefan Colceriu În octombrie Fundația Calea Victoriei împlinește 18 ani de existență, iar cu această ocazie, Fundația oferă 18 vouchere-cadou în valoare de câte 300 lei, care pot fi câștigate prin concurs. Tot ce trebuie să faceți este să vă înscrieți la newsletterul Fundației Calea Victoriei.

Historincul. Ep. 10. Sexul și sexualitatea au fost un subiect sensibil, deseori tabu, indiferent de vremuri. Cu atât mai mult în comunism, când tendința statului de a controla viețile oamenilor în amănunt era mai mult decât evidentă. În acest episod aflăm cum folosea securitatea prostituția pentru a-și extinde controlul, cum erau șantajate minoritățile sexuale de către aparatul opresiv al statului sau cum era descris actul procreării în manualele de educație sexuală ale vremii.  Începe Historincul, cu Iuliana Panache și Cosmin Popa. 03:55 Sex în folosul comunității 10:05 Import de contrarevoluție sexuală 13:58 Sex în cadru organizat 18:00 Etică și echitate socialistă 22:23 Sex & the city 25:00 Record de infracțiuni în anii ‘70 27:30 Prostituția și securitatea 31:57 Dictatura și educația sexuală  34:42 Fusta mini pericol maxi 43:17  Femeile și drepturile lor 52:20 În loc de concluzie

Apusul secolului Iliescu: de la adulația maselor la o înmormântare amplificată de televiziuni, dar fără tracțiune publică (Libertatea) - Măsurile de austeritate ne-au distras atenția de la taxele locale. Cât va crește impozitul pe locuință (Adevărul) - SURSE Rusia, suspectată că a contaminat intenționat o cantitate mare de petrol azer destinată României și altor țări europene (G4Media) - Tineri români și basarabeni coordonați din Rusia hărțuiesc și produc conținut în care-i spală pe Stalin și Kim Jong-un. Atmosferă de sectă: „Nu ești om până nu ești în colectiv” (PressOne) Apusul secolului Iliescu: de la adulația maselor la o înmormântare amplificată de televiziuni, dar fără tracțiune publică (Libertatea) Înmormântarea lui Ion Iliescu (decedat la 95 de ani și patru luni), sursă de dispută politică și de controverse în societate, a trecut mai degrabă ca neobservată pentru masele care cândva îl adulau. La Cimitirul Ghencea III, unde a fost depus sicriul acestuia, au venit până în 150 de oameni. A fost liniște, căldură și mult praf ridicat pe o stradă cu gropi care arăta mai degrabă a drum comunal uitat de lume.   Ce ar trebui să știe generația care nu l-a cunoscut pe Ion Iliescu / Alina Mungiu-Pippidi, despre „păcatul care nu îi poate fi iertat” fostului președinte (HotNews) Funeraliile naționale pentru Ion Iliescu nu pot șterge ruptura lăsată în societate, spune profesoara de științe politice Alina Mungiu-Pippidi. Într-un interviu pentru publicul HotNews, ea vorbește despre „tăcerea vinovată” a fostului președinte și despre cum violența anilor '90 a lăsat României o rană nevindecată: „Învrăjbirea societății rămâne păcatul care nu îi poate fi iertat.” Întrebată despre reacţiile politice care au însoţit decesul fostului preşedinte Ion Iliescu, profesoara de științe politice Alina Mungiu-Pippidi apreciază că poziționările actorilor sunt pragmatice. PSD are nevoie ca Iliescu să fie respectat, pentru că, fără el, ei nu existau. Partenerii de coaliție și primul ministru au nevoie de majoritate parlamentară, și nu de scandal, deci aduc și ei omagii. Iar USR face nițel scandal, că totuși există un mare electorat anti-PSD, care i-a ales pe ei. Nicușor Dan s-a poziționat bine.  Ion Iliescu a adus mai multe contribuții fundamentale, dar cele mai multe rele. Cea bună e că a făcut cu Stănculescu (generalul Victor Atansie Stănculescu – n.r.) o înțelegere ca armata să îl dea jos pe Ceaușescu. Am fost singura revoluție din Est care a plătit cu o mie de morți schimbarea care venea de la Gorbaciov oricum.  Îngroparea adevărului de la început a dus la acuze de revoluție furată și a minat tranziția democratică românească, începută de fapt în 1996.  Măsurile de austeritate ne-au distras atenția de la taxele locale. Cât va crește impozitul pe locuință (Adevărul) Tăvălugul măsurilor de austeritate abia intrat în vigoare ne-au distras atenția de la noile creșteri de taxe anunțate în urmă cu mai mult timp de Guvern, printre care și impozitul pe locuință. De la 1 ianuarie, impozitul pe proprietate va fi mai mare, pentru că va fi calculat în funcție de valoarea de piață a locuinței și nu de cea veche, înregistrată la primărie și neactualizată de ani de zile. La Guvern se lucrează în aceste zile la dezvoltarea aplicației E-Proprietatea, care va centraliza datele despre prețurile reale de tranzacționare ale proprietăților imobiliare. Informațiile vor ajunge într-un sistem controlat de Ministerul Finanțelor. Se va lucra cu hărți digitale, coordonate GPS, date cadastrale, imagini din satelit și detalii despre autorizațiile de construcție. Fiecare proprietate va avea un ID unic, asociat CNP-ului sau CIF-ului proprietarului. Experții spun că se poate ajunge la dublarea sau chiar triplarea lor. SURSE Rusia, suspectată că a contaminat intenționat o cantitate mare de petrol azer destinată României și altor țări europene (G4Media) Statul român ia în calcul scenariul ca Rusia să fi contaminat intenționat, printr-o operațiune de tip război hibrid, o cantitate mare de petrol azer livrat în România pentru rafinăria Petrobazi a OMV Petrom, au declarat pentru G4Media surse oficiale. Petrolul a fost livrat printr-o conductă pe traseul Azerbaidjan – Georgia – Turcia, de unde a plecat spre România cu un petrolier. Concentrația de clorină din petrolul contaminat era suficient de mare pentru a avaria serios rafinăria prin corodare, ceea ce ar fi provocat o criză de combustibil în România, potrivit informațiilor G4Media. O cantitate din petrolul contaminat a ajuns deja în Italia. Compania ENI a anunțat că a detectat țiței contaminat într-una din rafinăriile sale, potrivit Reuters. Și compania cehă Orlen Unipetrol ar fi urmat să utilizeze în rafinării petrolul contaminat, dar a oprit orice operațiune. Tineri români și basarabeni coordonați din Rusia hărțuiesc și produc conținut în care-i spală pe Stalin și Kim Jong-un. Atmosferă de sectă: „Nu ești om până nu ești în colectiv” (PressOne) Trei studenți din Iași coordonează, sub sigla „Comunism Științific”, mai multe canale social media prin care atacă stânga „mic-burgheză” din România (feministă, pro-LGBT, pro-Palestina) și prin care spală dictatori comuniști precum Stalin și Kim Jong-Un.  „Comunism Științific” face parte dintr-o rețea marxist-leninistă internațională cu origini rusești, „Paradigma Muncitorească”. Fondatorul acesteia, Șahban Mammaev, și ucenicul său din Republica Moldova, Pavel Buranov/Filipenco, au legături cu Partidul Comunist al Federației Ruse - formațiune care susține în termeni expliciți invazia rusă din Ucraina.  Filiala locală a „Paradigmei Muncitorești” recrutează în mod activ tineri studenți din România în vederea formării unui partid comunist care să pună mâna pe putere. Liderii ei actuali cultivă o atmosferă de sectă în grupurile interne de chat. Celor care preferă genuri muzicale occidentale li se cere să asculte muzică folclorică, clasică sau revoluționară. Cei care dorm sau se relaxează prea multe ore pe zi sunt puși la zid și numiți „leneși”. Femeile care pun prea multe întrebări sau le contestă modul de interpretare a marxismului sunt numite „târfulițe universitare” sau „prostituate politice”.

„Retroversiuni”, antologia de proză scrisă de femei, a ajuns la ediția a treia și are ca temă munca. Victor Cobuz și Cristina Ispas, coordonatorii ei, s-au gîndit la diverse înțelesuri ale acestui concept generos, după cum explică în prefață. Au scris despre muncă autoare din România, Republica Moldova, Bulgaria, Serbia, Slovenia și o autoare de limba maghiară din România.Am vorbit cu Cristina Ispas și cu Andreea Răsuceanu, prezentă în antologie, despre această a treia ediție „Retroversiuni”, apărută, ca și celelalte două, la Paralela 45. Cristina Ispas: „Tema a fost abordată foarte personal, de foarte multe autoare. Se pare că este una dintre cele mai sensibile teme pentru femei și scriitoare. (...) Am propus munca în toate valențele ei, de la munca emoțională, munca de tip afectiv, pe care o întîlnim inclusiv în cadrul unor joburi, mai ales în cadrul acelor servicii tradițional distribuite către femei, mă refer la asistente medicale, profesoare... dar și munca productivă, pur și simplu munca obișnuită și ne-am gîndit la inegalitatea salarială dintre femei și bărbați, ne-am gîndit la faptul că de multe ori munca ajunge să fie tratată ca un fel de terapie sau ajunge să fie un refugiu în anumite perioade foarte dure pentru noi, pe plan personal. Deși are și cealaltă latură, pentru că de multe ori ajunge să fie distructivă sau autodistructivă, ajungem în epuizare, în burn-out. Este vorba de statut, este o presiune socială care se exercită asupra noastră încă de cînd sîntem copii - să ne alegem o anumită meserie, care e privită în societate ca avînd un statut mai bun. Este un concept care se infiltrează în absolut toate sectoarele vieții noastre, inclusiv în viața privată, în viața domestică, unde avem un alt tip de muncă, de multe ori neplătită.”Andreea Răsuceanu a scris un text despre Bucureștiul vechi, de secol 19, bîntuit de spectrul ciumei. Personajul central este o femeie care face o muncă ingrată: adună cadavrele animalelor, ale cîinilor uciși de stăpîni în prima zi a Postului Mare, după un obicei numit jujeul.Andreea Răsuceanu: „Am avut în minte imaginea femeii de secol 19, despre care noi avem credința că nu prea muncea sau nu muncea într-un mod instituțional. Avem aici o trăitoare la marginea Bucureștiului, o femeie care are o slujbă destul de complicată și ingrată, ar putea părea inventată, dar nu e deloc așa. Ea e cea care adună cadavrele animalelor și, aș putea spune că le aduna și pe cele umane, în timpul epidemiilor, ne aflăm în timpul Ciumei lui Caragea. (...) E o meserie care nu pare destinată femeilor și pe de altă parte e ceva sinistru. Ideea mi-a venit cînd am citit despre Marea Ciumă din Londra secolului al 17-lea, cînd femeile îi ajutau pe copii, le ajutau pe celelalte femei bolnave, pe fete să se îngrijească. Nu erau bărbați, erau femei cele care făceau asta și care deveneau ulterior chiar ciocli, deci erau realmente cărătoare de cadavre infestate. E vorba de persoane care, evident, intrau cumva în contact cu boala și se imunizau. Ei bine, mi-am imaginat acest personaj - erau multe astfel de femei pe care istoria de manual, oficială, nu le consemnează, dar ele făceau aceste munci.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!O emisiune de Adela Greceanu  Un produs Radio România Cultural  

Cristina Chiriac este antreprenor, fondatoarea CONAF România (Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin) si Flori de Ie. De profesie este economist, specializată în finanțe, bănci, burse de valori și asigurări și doctor în economie, evaluator, expert contabil, practician în insolvență, mediator, arbitru internațional în mediere, cu mastere in economie. În 1998, a absolvit Facultatea de Finanțe, Bănci, Burse de Valori și Asigurări din cadrul Academiei de Studii Economice, București, în anul 2013, Facultatea de Științe Juridice și Administrative a Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, a absolvit cursurile de specializare ale Colegiului Național de Apărare, studii postuniversitare de masterat în Managementul financiar al mediului, respectiv Dreptul afacerilor, iar în anul 2015 obține titlul de doctor în economie al Academiei Române. În 2015 lansează proiectul "Flori de Ie"[8], un brand autentic românesc, o inițiativă de promovare și susținere a iilor tradiționale românești, un efort important de conservare a valorilor și tradițiilor culturale ale României, prezentând colecțiile sale, în toată lumea.

Ionuț Remus Dumitrache (Jador) revine la o poveste alături de mine. Povestim despre schimbările din viața sa după întoarcerea de la Survivor, ce s-a întâmplat cu adevărat în spatele camerelor de filmat, cum a cunoscut-o pe soția s-a Oana, cum vede acesta industria muzicală de la noi, ce planuri de viitor are și multe, multe altele.

Femeile bizantine în viziunea arabilor

Ce vor femeile când ajung la chirurgul estetician? Dr. Raul Chioibaș: „Frumusețea e matematică” #185

Doamna președintă sau doamna președinte? Doamna doctor, doamna doctoră sau doamna doctoriță? Despre feminizarea substantivelor care denumesc funcții și profesii vorbim cu lingvista Rodica Zafiu și scriitoarea și activista feministă Laura Grünberg. Recent, un afiş destinat promovării unui eveniment cultural a stîrnit nu doar curiozitate ci şi, pe alocuri, indignare. Art Safari ne invită la expoziţia „Femeile pictore și sculptore”. Forma acestor substantive este preluată din denumirea asociației „Femeile pictore și sculptore”, înființată în 1916. De ce avem dificultăţi sau ezitări pentru a feminiza unele substantive care denumesc profesii sau funcţii?Rodica Zafiu: „Pur şi simplu pentru că la unele nu exista o formă feminină. Ea a apărut în timp, pentru că profesia însăşi nu era îndeplinită de femei şi la un moment dat a fost şi atunci s-a simţit nevoia acestei forme. Situaţiile sînt foarte diferite. Cuvinte intrate de mult în limbă, împrumuturi culte, au avut foarte repede feminine şi nimeni nu se mai miră – noi spunem de multă vreme „autor” şi „autoare”, „scriitor” şi „scriitoare”, „prozator şi prozatoare”, deci avem modele foarte bine fixate. La unele cuvinte mai noi sau mai puţin folosite formele feminine nu existau de la început. În plus, există în limba română mai multe posibilităţi, mai multe sufixe care formează femininul, de la „-ă”, cel mai neutru, la „-iţă”, care e perceput de unii ca uşor peiorativ sau colocvial, pentru că se face şi o apropiere de sufixul diminutival „-iţă”, la „-esă” sau „-oaică”, care în mod clar au conotaţii populare. Deci, existînd această variaţie, existînd, în acelaşi timp, nevoia de a forma substantive feminine, e o oscilaţie. Pînă la urmă formele se fixează, ne obişnuim cu ele, chiar dacă există o perioadă mai veche sau mai nouă de dibuiri.”Laura Grünberg: „Eu privesc limba ca pe o instituţie socială. Faptul că nu au fost feminizate anumite substantive care denumesc profesii ţine de o dinamică şi de o situaţie istorică, politică, economică pe care trebuie s-o avem în vedere şi asta duce la stereotipuri, prejudecăţi, care ne fac să considerăm că nu sună bine, dincolo de ce poate să ne spună un specialist. (...) Noi spuneam că nu ne dau voie dicţionarele, dar se pare că dicţionarul, cuvintele pe care le folosim sînt expresia gradului nostru, ca societate, de conservatorism.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei MartinUn produs Radio România Cultural 

E adevărat, sunt civilizaţiile antice cele mai promovate pe pământ, și totuși multe povești spectaculoase rămân necunoscute publicului larg. Fundaţia Calea Victoriei şi-a propus să facă lumină şi să pornească o discuție printr-un curs numit "Trei lumi păgâne: cum au modelat lumea Grecii, Romani şi Etruscii", curs susținut de lector Arina Gheorghiță.  Cursul explică mai întâi cum s-a format poporul grec."Povestea lor e complicată, nu ca a noastră care are doar două tabere: daci şi romani. La greci palpitaţiile sunt maxime cu mult înainte să apară aheii în scenă. Iar când sălbaticii ăştia intră şi tropăie Elada între copitele cailor, suspansul e la apogeu. E incredibil ce au putut face tribalii ăştia abia despărţiţi de chiloţii de blană care nu sculptau, nu navigau şi nici măcar nu aveau un cuvânt pentru MAREA pe care o vedeau pentru prima dată. " anunță Arina Gheorghiță în prezentarea cursului. În partea a doua atenţia pe mută pe "acvila romană atotsupunătoare".   "O să vorbim şi de orgii şi de psihopatia imperială, dar mai mult vom vorbi de viaţa de zi cu zi a oamenilor de rând, de omleta lor cu miere, despre tabloide care existau încă de pe atunci doar că în alt format…şi despre pictura lor minunată pe care o dădeau drept romană dar era făcută de greci dacă e să fim sinceri…." Iar în ultima întâlnire dedicată acestui curs, ne este explicat misterului etrusc. "Dacă nu existau etruscii n-am fi aflat niciodată ce mari mincinoşi erau romanii. Etruscii aveau sute de oraşe pe vremea în care triburile latine făceau foc cu bălegar şi locuiau în chirpici. Nu le putem citi limba deşi le cunoaştem alfabetul.  Erau oacheşi, trupeşi şi foarte dezinhibaţi sexual. Religia lor e ultrapalpitantă şi stranie, bijuteriile lor vor face Egiptul să pălească şi cursantele să leşine de jinduială. Femeile lor erau libere şi emancipate ca cele din anii 60, iar barbaţii lor ba fondau o mare putere maritimă, ba erau slabi şi luau bătaie de la toată lumea. În sfârşit, sunt mai misterioşi ca triunghiul Bermudelor.", scrie Arina Gheorghiță pe pagina Fundației Calea Victoriei.Cursul "Trei lumi păgâne: cum au modelat lumea grecii, romanii şi etruscii" este programat sa înceapă în 4 decembrie. 

Angajații francezi din sectorul privat au avut în perioada 2019-2023 o stagnare a puterii de cumpărare. Anul acesta, scăderea inflației va aduce, procentual, salarii mai mari decât creșterea prețurilor. În România, în schimb, creșterile de salarii „bat” creșterea inflației. În Franța, în luna septembrie a.c., rata inflației a coborât la 1,1%. Ca efect al scăderii inflației, arată Institutul de statistică francez, salariile reale vor recupera jumătate din pierderile suferite în raport de creșterea prețurilor. Până la sfârșitul acestui an, salariul real în Franța va fi de 1,4%, după ce în perioada 2020-2023 salariul mediu real a avut o scădere cu 3%.Datele statistice publicate ieri de Institutul de specialitate francez arată că anul trecut creșterea salariilor a fost mai mică decât creșterea inflației. Astfel, un angajat din sectorul privat a câștigat un salariu mediu net de 2.735 euro. Creșterea salariului a fost cu 4%, dar insuficientă pentru a acoperi rata inflației, care a fost în anul 2023 de 4,9%. Așadar, anul trecut, în Franța, salariul mediu real a scăzut cu 0,9%.În anul 2022, situația a fost la fel ca anul trecut. Astfel, rata inflației a fost de 5,2%, iar salariul mediu real net a scăzut cu 1%. În total, în Franța, arată Institutul de Statistică, în raport de puterea de cumpărare, salariul mediu net din anul 2023 este egal cu cel din anul 2019. Adică, angajații francezi din sectorul privat nu au avut o creștere a puterii de cumpărare în perioada 2019-2023.Există și o distribuție a salariilor din sectorul privat. Astfel, 50% din angajați au salarii mai mici de 2.183 de euro net, iar cealaltă jumătate câștigă mai mult de 2.183 euro, din care 34% între 2.183 și 4.300 de euro, 10% au salarii între 4.300 și 5.500 de euro, 5% câștigă între 5.500 și 10.200 de euro, iar 1% încasează un salariu peste 10.200 de euro.Studiul statistic menționează că inegalitățile salariale s-au redus, pentru că salariul minim, 1.381 euro, a avut o indexare automată în raport de rata inflației. Ceea ce nu se poate spune în cazul salariilor mari.Se poate observa că unul din doi angajați francezi din mediul privat are un salariu mai mic de 2.183 de euro, ceea ce arată că există o concentrare mare a salariilor în partea de jos a scalei. Unii economiști francezi vorbesc despre „o capcană a salariilor mici” și ajung la concluzia că ar fi oportună o reducere a taxelor și impozitelor pe forța de muncă pentru a avea o majorare a veniturilor.Datele statistice sunt sugestive. Ele arată că un angajat din 10 câștigă mai puțin de 1.512 euro și tot unul din zece este plătit cu mai mult de 4.300 de euro net pe lună. De asemenea, 1% din angajați au un salariu mai mare de 10.222 de euro, de aproape 7,4 ori mai mare decât salariul minim.În funcție de nivelul încadrării, situația salariilor este următoarea: muncitorii și personalul administrativ din sectorul privat au un salariu mediu net de 2.000 de euro, profesiile de nivel mediu sunt plătite cu 2.700 euro, iar managerii companiilor câștigă 4.600 de euro net.Statistica franceză arată și diferențele de salarizare dintre femei și bărbați care există în continuare, dar care au tendința de a se restrânge. Femeile câștigă, în medie, un salariu de 2.500 euro, ceea ce înseamnă mai puțin cu 13% decât bărbații. Acest decalaj s-a redus cu 0,5 puncte procentuale față de anul 2022 și cu 7,4 puncte procentuale în comparație cu anul 2008.În România, tema raportului dintre creșterea salariului și inflație este mult mai favorabilă angajaților, în sensul că în luna august a.c, indicele câștigului salarial real a fost de 108,3, ceea ce înseamnă că salariile au fost în medie cu 8% peste inflație.Anul trecut, salariile au crescut tot cu 8% mai mult decât rata inflației. Aceste evoluții ne arată că salariile au crescut mai mult decât inflația, dar nu există date care să arate împărțirea între salariile din mediul privat și cele sectorul public. Așadar, pentru angajații români salariile au fost, în medie, mai mari decât inflația, în timp ce salariații francezi din sectorul privat au avut timp de cinci ani o stagnare a puterii de cumpărare.

În prezent, tot mai multe femei se confruntă cu dificultăți în a rămâne însărcinate, iar cauzele sunt diverse și complexe. Fertilitatea poate fi influențată de factori precum stresul, stilul de viață și alimentația, iar trecerea timpului joacă un rol esențial. Dar care este vârsta optimă pentru a deveni mamă și ce soluții există pentru aceste provocări? Răspunsurile la aceste întrebări, alături de clarificarea superstițiilor și miturilor legate de naștere, le aflăm de la Dr. Mihaela Ana Chioveanu, specialist în obstetrică-ginecologie, un medic cum rar întâlnești. Bun, empatic, dedicat, care a ales această profesie pentru a înțelege profunzimea emoțională din viața femeilor.

- În Croația, poliția anchetează moartea directorului celui mai mare spital din Zagreb.- Un studiu al Națiunilor Unite arată discrepanțele din mediul rural și cel urban muntenegrean în ceea ce privește oportunitățile pentru femei: în mediul rural doar 16% dintre acestea au pe numele lor o gospodărie și de regulă nu ele, ci bărbații primesc moșteniri.Revista presei Europa Plus:  Polițiștii croați anchetează moartea directorului celui mai mare spital din Zagreb care a căzut de pe scara de incendiu a spitalului, scrie www.jutarnji.hr. Potrivit unor informații neoficiale, Ante Ćorušić a căzut de la o înălțime de opt metri, s-a lovit la cap și a murit pe loc. Colegii au încercat să-l resusciteze, dar fără rezultat.„Director de mult timp al celui mai mare spital croat, profesor universitar, specialist în ginecologie și obstetrică, președinte al Societății Croate de Ginecologie și Obstetrică, Ante Ćorušić a lăsat o amprentă semnificativă asupra sistemului medical croat. Plecarea lui bruscă este o pierdere pentru comunitatea medicală”, a transmis Societatea Croată de Ginecologie într-un comunicat.Majoritatea femeilor muntenegrene din mediul rural nu moștenesc nimic„Suținerea femeilor din zonele rurale este cheia dezvoltării durabile în Muntenegru.” Iată titlul unui articol din www.dan.co.me care citează un studiu al Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. „Femeile din Muntenegrul rural se confruntă cu numeroase provocări care evidențiază necesitatea unor schimbări sistemice care să le permită acces egal la resurse, luarea deciziilor și oportunități economice.”Potrivit studiului, doar 16% dintre femeile din mediul rural dețin o gospodărie și doar 32% dețin pământ. „Majoritatea femeilor din mediul rural nu vor moșteni nimic din familiile lor. Statisticile arată că femeile din nordul Muntenegrului au de șapte ori mai puține șanse de a obține un loc de muncă decât femeile din sud și mai mult de jumătate dintre femeile șomere nici măcar nu doresc să-și găsească un loc de muncă. Femeile desfășoară în principal muncă casnică neremunerată.”Ora de vârf din Belgrad durează toată ziua... titrează site-ul televiziunii N1 Info. „Prioritatea primarului este să vopsească autobuzele,” acuză opoziția din partea partidului ZLF – Stânga Verde. Televiziunea a intervievat un inginer de trafic potrivit căruia, „pentru a reduce ambuteiajele în oraș, este necesar să se transforme cât mai multe străzi în străzi cu sens unic, (...) să se respecte licitațiile și să se instaleze asfalt de înaltă calitate.” Inginerul de trafic mai spune că problemele cu firmele care execută lucrările ar putea fi reduse prin simpla respectare a condițiilor anunțate în licitație: firmele ar trebui să plătească penalități dacă nu termină lucrările în termenul alocat.„Poate cineva din Serbia să facă asfalt de calitate?” se întreabă expertul. „Se pare că aici, în Serbia, nimeni nu știe cum să facă asfalt bun care poate dura cinci, zece sau cincisprezece ani. Dar acum douăzeci de ani, lumea a inventat asfaltul mai dur decât betonul, rezistent la schimbări de temperatură și diverși agenți chimici”, reamintește inginerul. De partea sa, o consilieră municipală din partea opoziției spune că pentru primar, „prioritatea nu este transportul urban eficient, ci privatizarea lui liniștit㔄Politica actuală, susține ea, nu ajută la rezolvarea problemelor de trafic din Belgrad, pentru că este în primul rând estetică, motiv pentru care nu avem transport public eficient.”„Prioritatea e reprezentată de autobuze noi, revopsirea autobuzelor de la roșu la albastru, am văzut în Belgrad sensuri giratorii care nu sunt interesante decât estetic. Pe ele stă un polițist rutier care dirijează traficul și cred că nicăieri în lume pe un sens giratoriu nu este nevoie de un polițist care să facă acest lucru,” a spus consiliera. Ea acuză guvernul că vrea să privatizeze discret compania publica de transport, iar acest lucru va permite celor apropiați Partidului Progresist Sârb, al președintelui Vucic, să câștige bani. Au participat la Revista Presei Europa Plus:Jelena Vukadinović - Muntenegru;Nevena Bajić - Serbia Europa Plus este un proiect RFI România realizat în parteneriat cu Agenția Universitară a Francofoniei 

Lipsa unui loc de muncă stabil îi face pe refugiaţii ucraineni care trăiesc în România vulnerabili la exploatare şi la traficul de persoane. Femeile singure cu copii sînt persoanele cele mai expuse și susceptibile de a intra în vizorul traficanţilor, se arată într-un studiu privind fluxurile de refugiați ucraineni și vulnerabilitățile cu privire la traficul de persoane, publicat de Fundaţia International Justice Mission (IJM). Am vorbit cu Cristina Panov şi Alex Metelchin, de la IJM, despre situaţia refugiaţilor ucraineni din România.Cristina Panov: „Foarte mulţi (dintre cei care au răspuns la chestionar) au semnalizat exploatarea prin muncă, avînd peste 8 sau 10 ore de muncă şi condiţii neclare în contract. Ceea ce se explică în mare parte şi prin faptul că nu au un contract pe care să-l înţeleagă şi nu au servicii de traducere. Un alt aspect semnalizat de mai multe ori a fost hărţuirea sexuală şi abuzul sexual.”Alex Metelchin: „Şi eu sînt considerat refugiat, pentru că înainte de război am trăit în Ucraina şi din martie 2022 am venit cu familia în România şi sprijinul care a fost oferit şi care încă există de la autorităţile locale şi de la ONG-uri este extrem de important. (...) Părerea ucrainenilor despre România înainte de război a fost aşa, un pic dubioasă, dar după doi ani şi jumătate, că majoritatea refugiaţilor stau în România de la începutul războiului, şi-au schimbat părerea şi acum îşi văd viitorul în România şi vor să-şi construiască viaţa aici.”Cum credeţi că e înţeles în România fenomenul migraţiei ucrainenilor aici?Cristina Panov: „Există deja un soi de oboseală pe acest subiect, din păcate, dar e normal, pentru că sîntem deja la mai bine de doi ani şi jumătate de la începutul războiului, nu mai e un hot topic. Însă sînt încă foarte mulţi oameni care consideră că pot ajuta şi că vor să ajute ucrainenii şi chiar se implică.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural 

Ascultați-l pe p. Serafim Holland cum ne răspunde la mai multe întrebări legate de vămile văzduhului și de femeile diaconițe din Biserică.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

00:00:00 Introducere: Vera Ion, scenaristă și observatoare a naturii umane 00:03:35 Evoluția identității românești post-comunism 00:08:40 Bucureștiul ca destinație turistică: Cum s-a transformat capitala 00:14:15 Femeile din România: Perspective și provocări în societatea actuală 00:20:30 Educația în România vs. Marea Britanie: Comparație și impact 00:26:45 Presiunea socială asupra femeilor: Între așteptări și realitate 00:32:10 Rolul bărbaților în societatea modernă: Provocări și schimbări 00:38:55 Insula Iubirii și Casa Iubirii: Impactul reality show-urilor asupra percepțiilor de gen 00:45:20 Fenomenul "incel" și efectele sale asupra relațiilor de gen 00:52:40 Comunicarea între sexe: Bariere și soluții pentru un dialog mai bun 01:00:15 Rolul social media în formarea percepțiilor despre relații și gen 01:07:30 Feminismul în România: Între stigmă și necesitate 01:14:50 Reprezentarea femeilor în politica românească: Progrese și obstacole 01:22:05 Importanța educației în combaterea stereotipurilor de gen 01:29:40 Sfaturi pentru îmbunătățirea relațiilor între bărbați și femei 01:37:15 Impactul mișcării #MeToo în România 01:44:30 Viitorul relațiilor de gen: Perspective optimiste și provocări 01:52:00 Rolul bărbaților în susținerea egalității de gen 01:59:25 Concluzii și mesaj final pentru ascultători IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.

00:00 | Teaser 02:15 | Sexul in cuplu 03:26 | Sexul ocupa unul din primele 3 locuri 07:00 | Comunicarea este foarte importanta 09:31 | Sa vorbim despre sex 12:53 | Femeile se simt coplesite 15:05 | Cat timp sa petreci impreuna 16:17 | Ajungem sa ne sufocam 18:59 | Dorinta sexuala fluctueaza 22:31 | Testosteronul este responsabil cu dorinta 23:31 | Trauma netratata 26:24 | Uneori chiar e grea terapia 28:09 | Timpul de calitate 30:52 | Mituri despre sex si relatii 36:05 | Sfaturi pentru cuplu 38:25 | Vacanta pentru cuplu 42:14 | Sexualitatea face parte din noi 43:11 | Libidoul femeilor dupa nastere 45:17 | Cuplurile fericite 46:00 | Dezbracati in fata copilului 48:00 | Intimitate de cand sunt mici 48:56 | Varsta inceperii vietii sexuale 54:10 | Trebuie sa intretinem viata sexuala 56:22 | Relatiile deschise 01:02:41 | Rolul clitorisului 01:06:05 | Preludiu 01:07:52 | Unde o gasim pe Oana Nicolau

00:00 | Teaser 03:51 | Ce inseamna sommelier de apa? 04:41 | Romania e sufocata de mituri 08:39 | 2 litri de apa pe zi? 09:57 | Organismul nu are capacitatea de a stoca apa 11:11 | 20% aport de apa din alimente 12:56 | Femeile 8 pahare, barbatul 10 pahare 13:33 | Apa energia primara a celulelor 15:01 | Sodiul electrolitul principal al organismului 18:40 | Romania tara cu cele mai valoroase ape din Europa 22:31 | Filtrele au rolul lor la apa de retea 24:59 | Avem nevoie de filtru 27:46 | Pe tubul digestiv avem 4 tipuri de PH 30:37 | Nici bicarbonatul nu se pune in nestire 31:24 | Toata apa este minerala 33:57 | Rezidul sec 35:52 | Beneficiile dioxidului de carbon 37:17 | Nutritionistii nu studiaza apa 38:59 | Cantitatea de apa influenteaza digestia 41:41 | Apa in sticla de plastic? 48:48 | Apa se bea la temperatura camerei 50:33 | Postul negru aduce beneficii extraordinare 55:44 | Ape recomandate 59:24 | Nu oblig pe nimeni sa schimbe nimic 01:00:23 | Unde o gasim pe Claudia Benea

Marcu 16.1-8 1. După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.2. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.3. Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la […]

În cadrul ediției de pe 4 iunie 2024 a emisiunii Știința360 de pe Radio România Cultural, Dr. Marius Geantă, Președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, a comentat cele mai recente noutăți din domeniul medical publicate pe Raportuldegardă.ro.  Vaccinarea împotriva virusului papiloma uman (HPV) este o măsură eficientă pentru prevenirea infecțiilor HPV și a cancerelor asociate, iar o nouă analiză prezentată la Întâlnirea Anuală a Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO) din 2024 reprezintă un nou argument asupra vaccinării extinse a populației masculine. Bărbații care au primit vaccinul HPV au avut un risc cu 54% mai mic de toate cancerele asociate HPV și un risc cu 56% mai mic de cancer de cap și gât, comparativ cu cei nevaccinați. Datele confirmă reducerea semnificativă a riscului de cancer, în special a cancerului de col uterin și a cancerului de cap și gât, pentru bărbații și femeile care primesc vaccinul HPV. Femeile vaccinate împotriva HPV au prezentat o reducere de 27% a riscului de toate cancerele asociate HPV și o reducere de 54% a riscului de cancer de col uterin. În plus, femeile vaccinate au avut o probabilitate semnificativ mai mică de a dezvolta leziuni intraepiteliale scuamoase de grad înalt, carcinom in situ de col uterin și rezultate anormale ale testului Papanicolau. Mai multe detalii despre subiectele discutate: ▶ O nouă definiție a obezității la persoanele de peste 40 de ani: valoarea prag a IMC ar trebui scăzută la 27 kg/m² ▶ Vaccinarea HPV la băieți reduce riscul de cancer de cap și gât cu peste 50% ▶ Un vaccin universal împotriva gripei, eficient contra tuturor variantelor, ar putea fi dezvoltat prin tehnologia ARNm ▶ Supraviețuitoarele cancerului de sân BRCA 1/2 pot utiliza tehnici de reproducere asistată în siguranță

David Popovici – campion olimpic. Condițiile nedemne în care înotătorul se pregătește în România (Europa Liberă) - „Rezultat foarte bun” » Prima reacție a gimnastelor din echipa României, după finala de la Jocurile Olimpice » Discurs matur: „Nu-i atât de ușor să reconstruiești un sport, trebuie răbdare” (Gazeta Sporturilor) Femeile ar trebui să învețe la școală că a reclama un caz de abuz nu este un gest de curaj din partea lor, ci un act de normalitate (Libertatea)„Profesorul Alfred Bulai a fost suspendat din toate funcțiile de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative. Decizia a fost luată în Senatul Universității la o zi de la investigația jurnaliștilor de la Snoop.ro, care au publicat mărturii ale unor studente ce îl acuză de abuzuri sexuale”.Acesta este unghiul prin care sunt transmise publicului ultimele știri la zi în legătură cu recentul scandal de abuz sexual în care este implicat profesorul Bulai. Cum reacționează instituțiile publice la acuzațiile de abuz sexual comis de un angajat al acelei instituții asupra unor femei.Sidonia Bogdan, jurnalist freelancer și contributor Libertatea, nu tratează însă acest subiect, ci unul mai subtil și la fel de important. Școală românească te învață supunerea, nu faptul că orice instituție de învățământ înseamnă un set de drepturi și obligații în raportul profesor-student, iar în afara acestor reguli, niciun alt tip de comportament nu se justifică. Sigur că orice instituție publică, nu numai cele de învățământ, trebuie să aibă un cod etic care să sancționeze dur comportamentele abuzive. Dar mai important decât acest cod etic, femeile din România trebuie să conștienteze faptul că, indiferent de vârstă, statut social, rol sau profesie, consimțământul lor este linia roșie pe care nimeni nu o poate trece, iar dacă se întâmplă acest lucru, ele au tot dreptul să riposteze.Pe lângă reacția de a lăuda puținele victime care au avut curajul să vorbească public despre trauma lor, expunându-și astfel sensibilitățile unor străini, mai bine, prin educație, le oferim armele cu care vor învăța să se apere singure în fața acestor abuzatori manipulatori. Dreptul la autoapărare nu e neapărat o formă de curaj, ci unul care ține, de multe ori, de propria noastră supraviețuire.  POLITIZARE ÎN ENERGIE. Angajați ai Electrica Furnizare susțin că unul dintre șefi este susținut în poziție de incompatibilitate, ceea ce poate aduce o amendă de până la 1 miliard de lei (HotNews.ro)Este vorba despre Dumitru Chiriță, directorul Electrica SA și membru în CA la Electrica Furnizare. El este fost deputat PSD și fost șef al ANRE. Consiliul de Administrație al Electrica Furnizare a încercat să-l revoce pe Dumitru Chiriță din funcția de director general adjunct al companiei, au declarat mai multe surse din companie pentru HotNews.ro. A fost convocată o ședință a Consiliului de Administrație în vederea discutării revocării lui Chiriță, însă nu s-a întrunit cvorum pentru o decizie. O nouă ședință ar putea avea loc la începutul lunii august.Potrivit legislației naționale, starea de incompatibilitate a lui Chiriță pune în pericol Electrica Furnizare să plătească o amendă uriașă, dacă autoritatea de reglementare ANRE și-ar exercita dreptul de sesizare. Amenda este între 5% şi 10% din cifra de afaceri anuală. Electrica Furnizare a avut anul trecut o cifră de afaceri de circa 10,8 miliarde lei. „Rezultat foarte bun” » Prima reacție a gimnastelor din echipa României, după finala de la Jocurile Olimpice » Discurs matur: „Nu-i atât de ușor să reconstruiești un sport, trebuie răbdare” (Gazeta Sporturilor)Echipa feminină de gimnastică a României s-a clasat pe poziția a șaptea în finala pe echipe de la Jocurile Olimpice, un salt de un loc față de poziția ocupată la finalul calificărilor.Gazeta Sporturilor publică o corespondență de la Paris, la câteva zeci de minute după încheierea finalei când gimnastele din delegația României și-au făcut apariția în zona mixtă de la Bercy Arena din Paris, unde, „la cald”, și-au spus impresiile despre performanța lor în concursul încheiat pe șapte.Sabrina Maneca-Voinea, de 17 ani considerată a fi giuvaierul gimnasticii românești, se arată mulțumită de rezultatul din finală: „Un rezultat foarte bun”.„Ne bucurăm că am ajuns până aici”, a spus și Ana Maria Bărbosu, 18 ani, ea fiind de părere că e nevoie de răbdare și o construcție sănătoasă pentru ca gimnastica din România să ajungă din nou pe cele mai înalte culmi.Aventura gimnastelor noastre nu se oprește aici. În zilele următoare, Ana Maria Bărbosu și Amalia Ghigoarță vor fi în finala de la individual compus, în timp ce Sabrina Maneca-Voinea va evolua în finalele pe aparate la bârnă și sol. În ultima va fi prezentă și Ana Maria Bărbosu.  David Popovici – campion olimpic. Condițiile nedemne în care înotătorul se pregătește în România (Europa Liberă)David Popovici a câștigat luni seară medalia de aur în proba de 200 de metri liber la Jocurile Olimpice. O premieră pentru natația masculină. Astăzi David înoată la Paris pentru medalie și în proba de 100m liber.Doi foști campioni dezvăluie, laEuropa Liberă, că David se antrenează în București în condiții nedemne pentru un campion olimpic.  „Condițiile nu sunt așa cum există în alte țări” admite Camelia Potec, șefa Federației de Natație.Cezar Bădiță, vicecampion european în 2000, spune că, față de acum 10-15 ani condițiile de la complexul sportiv Lia Manoliu, bază sportivă ce aparține de Agenția Națională pentru Sport, s-au degradat.Dorința lui David Popovici este renovarea bazinelor de la Lia Manoliu, în care sporticul legitimat la CS Dianmo se antrenează cel mai mult.

Cele mai importante știri ale zilei, alese de Recorder și grupate într-un newsletter audio.

Surah An-Nisa' (Capitolul 4) din Coran discută diverse aspecte legate de drepturile femeilor, justiția socială, legile familiei și îndrumări pentru menținerea unor relații armonioase în cadrul societății. Capitolul poartă numele femeilor (An-Nisa') pentru a sublinia importanța susținerii drepturilor și demnității femeilor în islam. Una dintre temele cheie ale suratei An-Nisa' este importanța justiției și a egalității în relațiile cu femeile. Capitolul pune accentul pe tratamentul egal al femeilor în chestiuni precum moștenirea, căsătoria și divorțul. De asemenea, subliniază necesitatea de a proteja femeile de exploatare și abuz, evidențiind responsabilitatea societății de a le asigura bunăstarea. Surah An-Nisa' oferă, de asemenea, îndrumări cu privire la legile familiei, inclusiv reguli privind distribuirea moștenirii, contractele de căsătorie și tratamentul orfanilor. Capitolul subliniază importanța menținerii unor legături familiale puternice și a îndeplinirii responsabilităților față de rudele proprii. În plus, Surah An-Nisa' abordează aspecte legate de justiția socială și bunăstarea comunității. Ea îi încurajează pe credincioși să se ridice în picioare pentru dreptate, să vorbească împotriva greșelilor și să îi sprijine pe cei aflați în nevoie. Capitolul subliniază, de asemenea, importanța unității și a cooperării în cadrul comunității musulmane. În general, Surah An-Nisa' servește drept un ghid cuprinzător pentru musulmani cu privire la modul în care trebuie să susțină dreptatea, egalitatea și compasiunea în interacțiunile cu ceilalți, în special față de femei. Ea oferă informații valoroase cu privire la drepturile și responsabilitățile indivizilor în cadrul societății și subliniază importanța construirii unei comunități juste și incluzive, bazată pe principiile islamice.

DIFERENȚA DINTRE FEMEI ȘI BĂRBAȚI ÎN RELAȚIA CU BANII - ALEXANDRU CHIRILĂ - iTHINK cu IUSTI FUDULU ”N-AU AVUT GRIJĂ DE BANI ÎN TINEREȚE, FAC COMPROMISURI LA BĂTRÂNEȚE” Te-ai gândit ce faci dacă rămâi fără muncă timp de 3 luni de zile? Cât reziști fără un venit? Ți-ai făcut calculele? Cum poți să economisești și ce să faci cu banii pentru a se multiplica singuri? Care sunt cele mai periculoase investiții? Cine se descurcă mai bine cu banii? Femeile sau bărbații? Care este relația lor în privința banilor și în funcție de ce se simt mai săraci sau mai bogați ? Când e prea târziu să ne gândim la pensie? Când este prea devreme să vorbim de pensie ? Ce se întâmplă cu sistemul de pensii, mai rezistă sau se prăbușește ? Ce ar trebui să faci cu banii în tinerețe ca să nu ajungi să suferi la bătrânețe? Unde și când trebuie să faci compromis? Avem nevoie de educație financiară pentru a ne gestiona mai bine veniturile. Primești sfaturi financiare de la ALEXANDRU CHIRILĂ - investitor și consilier financiar, CEO Profit Point, la iTHINK cu IUSTI FUDULU, Duminică de la 17:00, pe Antena3 CNN și pe youtube.

00:00 | Teaser 00:48 | Intro 01:40 | Antreprenor la 21 de ani 02:05 | Cum a inceput afacerea? 05:56 | Cat de important este sa inveti singur? 08:11 | Pasii spre succes 09:11 | Diferentele intre generatii.Un mit? 10:34 | Pandemia i-a adus succes 11:50 | Pana la 60 de personae publice recomanda produsele Anmar 13:49 | Femeile, clientii principali 16:03 | Succesul, pasiunea si educatia sunt 3 piloni important 21:04 | Educatia trebuie sustinuta prin cractica 26:02 | Da-ti curajul sa incerci! --- Send in a voice message: https://podcasters.spotify.com/pod/show/damiandraghici/message

În cadrul ediției de pe 19 martie 2024 a emisiunii Știința360 de pe Radio România Cultural, Dr. Marius Geantă, Președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, a comentat cele mai recente noutăți din domeniul medical publicate pe Raportuldegardă.ro. Puteți asculta emisiunea live, în fiecare marți, ora 14:00. LDL-colesterolul crescut este un factor de risc bine cunoscut pentru boala cardiovasculară aterosclerotică. Cu toate acestea, noile direcții de cercetare în domeniul prevenției bolilor cardiovasculare arată că există mai mulți biomarkeri care ar trebui evaluați pentru identificarea precisă a persoanelor la risc. Un studiu recent, realizat pe date din UK Biobank, publicat în Journal of the American College of Cardiology (JACC), arată că o particulă de lipoproteină (a) este de până la 6 ori mai aterogenă ca LDL-colesterolul. Rezultatele au implicații clinice importante, având în vedere că societățile profesionale europene (ESC, EAS) recomandă testarea lp(a) o dată în viață pentru toți adulții. De asemenea, există mai multe terapii care țintesc lp(a) în dezvoltare, care au demonstrat deja rezultate semnificative în studiile clinice. Deși particulele de LDL-colesterol sunt mai abundente în organism și contribuie în cea mai mare măsură la riscul de boală aterosclerotică, există și alte tipuri de lipoproteine și markeri ai profilului lipidic, mai puțin studiați, dar care contribuie la riscul rezidual de boală cardiovasculară. Lipoproteina (a) este o astfel de particulă, similară structural cu LDL-colesterolul, formată prin adăugarea de apolipoproteină (a) la apolipoproteina B de pe particulele LDL. În noul studiu s-a realizat o analiză genetică comparându-se variabilitatea apolipoproteinei B (apoB) de la nivelul lp(a) și LDL-c. Mai multe detalii despre subiectele discutate: ▶ Parlamentul European adoptă prima lege din lume privind utilizarea inteligenței artificiale ▶ Lipoproteina (a), asociată cu un risc de 6 ori mai mare de ateroscleroză decât LDL-colesterolul ▶ Femeile cu infecție HPV cu tulpini la risc înalt și sindrom metabolic au un risc de deces aproape triplu ▶ Expunerea la microplasticul din mediu crește riscul de boli cardiovasculare

00:00 | Intro 01:28 | Este femeia mama? 03:19 | Divinitatea absoluta este de sex feminin. 04:20 | Femeia face regulile. 06:09 | Femeia desteapta se supune barbatului. 07:00 | Ne nastem doar pentru a iubi. 09:08 | Uiti sa fii femeie? 10:20 | Eva și secretul facerii lumii. 11:39 | Femeia este inima si viata. 12:57 | Nu facem nimic pana primim ceva in schimb. 14:59 | Nu datoram nimic, nimanui. 16:34 | Asteptarea permanenta va inchide definitiv femeia. 17:55 | Fiecare traieste in propriul univers. 19:59 | Femeia trebuie sa fie frumoasa. 22:10 | Puterea energiei feminine. 24:27 | Cine nu-si doreste sa fie femeie? 27:06 | Este simplu sa fi femeie. 32:11 | Credinta este totul. 33:50 | Barbatul este oglinda femeii. 34:59 | Femeia trebuie sa fie ingrijita. 36:57 | Concurenta cu celelalte femei. 41:04 | Reperul oricarei femei este ea insasi. 42:40 | Toate secretele sunt in tine. 44:21: | Nu trebuie sa fii disponibila mereu. 46:30 | Esti minunata! 48:33 | Sa fii femeie este fantastic! 52:07 | Dramele te fac puternica. 56:52 | Trebuie sa fii femeie oricand. 58:28 | A fi femeie este o stare. 01:01:29 | Femeia il face pe barbat. 01:02:45 | Un barbat nu trebuie domesticit. 01:04:22 | Barbatul greseste tot timpul. 01:05:35 | Femeia este foarte periculoasa. 01:07:38 | Femeia s-a stricat. 01:08:53 | Nu mai exista iubire. 01:11:44 | Femeia. Nucleul familiei. 01:13:37 | Esti frumoasa! 01:17:48 | Nu puteai alege sa nu fii femeie. 01:21:20 | Reinvata sa traiesti! 01:25:04 | Femeile sunt divinitati. --- Send in a voice message: https://podcasters.spotify.com/pod/show/damiandraghici/message

În cadrul ediției de pe 20 februarie 2024 a emisiunii Știința360 de pe Radio România Cultural, Dr. Marius Geantă, Președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, a comentat cele mai recente noutăți din domeniul medical publicate pe Raportuldegardă.ro. Puteți asculta emisiunea live, în fiecare marți, ora 14:00. Vaccinarea împotriva HPV reduce drastic numărul de cazuri de cancer de col uterin invaziv, conform unei noi analize derulate de Public Health Scotland, care a fost publicată în Journal of the National Cancer Institute. Principalele concluzii: Indiferent de numărul de doze administrate, nu a fost înregistrat niciun caz de cancer de col uterin invaziv la persoanele vaccinate la vârsta de 12-13 ani ▶ Vaccinarea la vârsta de 14-22 ani cu 3 doze de vaccin bivalent a redus semnificativ incidenţa cancerului cervical invaziv, în raport cu femeile nevaccinate (3.2/100 000 versus 8.4 la 100 000) ▶ Incidenţa neajustată a cancerului de col uterin invaziv a fost semnificativ mai ridicată la femeile care provin din medii defavorizate ▶ Cel mai mult au beneficiat de pe urma vaccinării împotriva HPV femeile din zonele defavorizate Analiza a inclus datele femeilor din Scoţia născute între 1988 şi 1996, extrase din sistemul pentru programul de screening pentru cancer cervical, registrele de cancer, de imunizare şi despre mediul de provenienţă. Incidenţa cancerului cervical invaziv per 100 000 persoane-ani şi eficacitatea vaccinării au fost corelate cu statusul vaccinării, vârsta vaccinării şi mediul de provenienţă. Mai multe detalii despre subiectele discutate: ▶ Zero cazuri de cancer de col uterin la femeile vaccinate împotriva HPV în 2008, în Scoția ▶ Cancerul pulmonar ar putea fi depistat în stadii incipiente cu ajutorul unui test de urină ▶ Cancerul ar putea fi tratat prin țintirea unor mecanisme implicate în sinteza colesterolului ▶ Grosimea retinei ar putea indica timpuriu riscul de boli cardiometabolice și neurologice

1 Timotei 3.8-13 8. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav,9. ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat.10. Trebuie cercetaţi întâi, şi, numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi.11. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase […]

Ascultați o serie de întrebări și răspunsuri cu un preot ortodox din SUA în care acesta ne răspunde la câteva dintre întrebările care îi preocupă pe tinerii americani ortodocși: Marijuana, femeile în preoție, noii convertiți...Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

În cadrul ediției de pe 9 ianuarie 2024 a emisiunii Știința360 de pe Radio România Cultural, Dr. Marius Geantă, Președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, a comentat cele mai recente noutăți din domeniul medical publicate pe Raportuldegardă.ro. Puteți asculta emisiunea live, în fiecare marți, ora 14:00. Jumătate dintre persoanele cu hipertensiunea arterială (HTA) nu știu că au această afecțiune și doar 1 din 5 adulți diagnosticați obține un control optim al tensiunii arteriale. Pe lângă aderența slabă la tratamente, eficacitatea scăzută a unor terapii ar putea fi, de asemenea, legată de variabilitatea genetică. Majoritatea bolilor cardiovasculare sunt determinate de o combinație complexă de factori modificabili, care țin de stilul de viață – fumat, consum de alcool și alimentație, alături factori de mediu și factori nemodificabili, precum predispoziția genetică. Într-un studiu publicat recent în jurnalul Circulation s-a arătat că scorurile de risc genetic pot identifica persoanele la care tensiunea arterială este influențată diferit de nivelurile de sodiu și potasiu, demonstrând de ce anumite tratamente folosite de rutină pentru HTA nu funcționează la fel pentru toată lumea. De asemenea, datele ar putea ghida strategiile care țin de stilul de viață precum alegerea tipul de alimentație. Cazurile sunt selectate din UK Biobank , o bază de date din Marea Britanie, care integrează informații genomice și medicale de la jumătate de milion de persoane. Mai multe detalii despre subiectele discutate: ▶ Comisia Europeană a lansat Inițiativa privind Virtual Human Twins: ce presupune și care sunt pașii următori ▶ Sănătatea cardiovasculară: exerciții fizice, stat în picioare sau somn – toate sunt mai bune decât statul în șezut ▶ De ce nu răspund toți pacienții la fel la tratamentul antihipertensiv? Calcularea riscului genetic poate ghida alegerea terapiei potrivite și a regimului alimentar ▶ Femeile care locuiesc în zone cu acces la alimente ultraprocesate au risc dublu de mortalitate din cauza cancerului mamar

Bărbații și femeile rezolvă problemele în moduri diferite, ceea ce poate duce la conflicte în relațiile lor. În acest episod, dar si în articolul aferent in site abordăm câteva dintre diferențele cheie în modul în care bărbații și femeile rezolvă problemele. asumat.ro --- Send in a voice message: https://podcasters.spotify.com/pod/show/asumat/message

Femeile în război și pace Regina Maria a României (II) I Muzeul Municipiului București

Femeile în război și pace Regina Maria a României (I) I Muzeul Municipiului București

În cadrul ediției de pe 26 septembrie 2023 a emisiunii #știința360 de pe Radio România Cultural, Dr. Marius Geantă, Președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, a comentat ultimele noutăți ale domeniului medical. Persoanele care trăiesc în zone cu un nivel crescut de poluare, mai ales cu particule PM2.5, au un risc cu 8% mai mare de a dezvolta cancer de sân, conform unui studiu amplu realizat pe o perioadă de peste 20 de ani, în Statele Unite, de National Institute of Environmental Health Sciences, parte din NIH (National Institutes of Health). PM2.5 se asociază cu o incidență mai mare a cancerului de sân pozitiv pentru receptorul de estrogen (ER+). Rezultatele sunt publicate în Journal of the National Cancer Institute. Studiul s-a bazat pe date de la aproape 500.000 de persoane din șase state (California, Florida, Pennsylvania, New Jersey, Carolina de Nord și Louisiana) și din două zone metropolitane (Atlanta și Detroit). Femeile din această cohortă aveau în medie 62 de ani. Expunerea la particule fine (particule în suspensie cu un diametru mai mic de 2.5 µm; PM2.5) provine din numeroase surse, cum ar fi gazele de eșapament ale vehiculelor, procesele de combustie (ex. ulei, cărbune), fumul din arderea lemnului și vegetației și emisiile industriale. PM2.5 este clasificat ca un carcinogen uman de către Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC), existând dovezi important pentru implicarea acestuia în cancerul pulmonar și de vezică urinară, însă până acum rolul său nu era atât de clar în cazul cancerului de sân. Mai multe detalii despre subiectele discutate: ▶ Sănătatea de precizie pentru toți cetățenii europeni: recomandări pentru implementarea inovației în combaterea bolilor cardiovasculare, diabetului de tip 1, COVID-19 și cancerului ▶ Poluarea cu PM2.5, asociată cu creșterea riscului de cancer de sân ER+ ▶ Noi biomarkeri pentru riscul de diabet zaharat de tip 2 și boli infecțioase, descoperiți prin analiza lipidomului uman ▶ Utilizarea AI în screeningul cancerului de sân crește numărul de cazuri depistate ▶ Cazurile de cancer diagnosticate la persoanele sub 50 ani sunt în continuă creștere

Un episod în care am vorbit cu Andrada Cilibiu, activistă feministă și membră a Centrului Filia, despre situația accesului la avort în România anului 2023. Pentru tot mai multe femei din România, dreptul de a accesa întreruperile de sarcină la cerere există doar pe hârtie. Tot mai puține spitale de stat sau private mai întreprind această procedură. Toate aceste schimbări venind pe fondul restricționării avortului în tot mai multe state europene și în Statele Unite. Cum s-a ajuns aici, care e pericolul ca femeile din România să piardă acest drept fundamental obținut în decembrie 1989 și ce prevede o recentă inițiativă legislativă înregistrată în Parlamentul României aflați ascultând episodul nostru. Aflați aici cum puteți susține Centrul Filia. Ai sub 18 ani, îți recomandăm https://www.sexulvsbarza.ro Toate locurile unde o găsiți pe Kitty Tema muzicală: Dorroo

Uite că aproape se face deceniul de când în societate se vorbește despre inceli. Mai exact involuntary celibate, cuvântul vine din engleză, iar preponderent în State și-a găsit o mulțime de adepți. Unii dintre ei au fost și autori de mass shootings sau alte feluri de a ucide random. Comunitatea, deși amorfă, este una globală cu câteva trăsături general valabile și cel mai des e vorba de bărbați care urăsc femei și își alimentează ura prin insuccesul sentimental sau chiar sexual. Totodată, retorica celor care aderă la această comunitate e cel mai des marcată de misoginism, resemnare, mizantropie, narcisism, rasism sau o puternică aversiune față de cei care au relații de tipul celor pe care ei și le doresc. Mai mult, promovează ideea că accesul la sex este un drept care trebuie să fie asigurat și impus. Pentru extrema dreaptă, această subcultură s-a dovedit până acum un mediu extraordinar de propice. Ca să înțelegem mai bine fenomenul, am vorbit cu Matei Bălan, cercetător în extremism de dreapta și rolul culturii în procesul de radicalizare și în activism. În prezent, el este asistent de cercetare în dezinformare și fact-checking la Kristiania University College, în Oslo. Legat de subiectul nostru, el a scris o teză de master la Universitatea din Oslo intitulată The New Right 2.0: Participatory culture and the politics of the extreme right. În ea a arătat care sunt funcțiile artefactelor culturale circulate în sfera online a extremei drepte. În timpul procesului de cercetare pentru master a analizat și comunitatea bărbaților care se identifică drept celibatari involuntari și a căutat să înțeleagă mai bine cum se raportează la lumea din jurul lor. Sperăm că informațiile din acest episod îți sunt utile. Dă vestea mai departe, poate așa reușim să trăim într-o societate în care înțelegem mai bine fenomenele pe care le trăim și cum le putem preveni atunci când tind să devină distructive.

Rut 4:13,1413. Boaz a luat pe Rut, care i-a fost nevastă, şi el a intrat la ea. Domnul a făcut-o să zămislească, şi ea a născut un fiu.14. Femeile au zis Naomei: „Binecuvântat să fie Domnul, care nu te-a lăsat lipsită azi de un bărbat cu drept de răscumpărare şi al cărui nume va fi […]

"Mă trezisem devreme și întârziam să mă pregătesc să exist." — Fernando Pessoa (Cartea neliniștirii, p. 54) ▶LINKURI RELEVANTE: Videoul original: https://youtu.be/XdPFve3POrM Partea 1 - https://youtu.be/u-5eKhzLWJU ▶PODCAST INFO: Website: https://podcastmeditatii.com Newsletter: https://podcastmeditatii.com/aboneaza YouTube: https://youtube.com/c/meditatii Twitch: https://www.twitch.tv/meditatii Apple Podcasts: https://podcasts.apple.com/us/podcast/meditatii/id1434369028 Spotify: https://open.spotify.com/show/1tBwmTZQHKaoXkDQjOWihm RSS: https://feeds.soundcloud.com/users/soundcloud:users:373963613/sounds.rss ▶SUSȚINE-MĂ: – Patreon: https://www.patreon.com/meditatii – PayPal: https://paypal.me/meditatii ▶DISCORD: – Comunitatea: https://discord.gg/meditatii – Arhiva dialogurilor: https://www.patreon.com/meditatii/posts?filters%5Btag%5D=Discord ▶SOCIAL MEDIA: – Instagram: https://www.instagram.com/meditatii.podcast – Facebook: https://www.facebook.com/meditatii.podcast – Goodreads: https://goodreads.com/avasilachi – Telegram (jurnal): https://t.me/andreivasilachi – Telegram (chat): https://t.me/podcastmeditatii ▶EMAIL: andrei@podcastmeditatii.com ▶CRONOLOGIE: 0:00 – Biografia lipsită de fapte 0:32 – Arta de a tăcea și ideologia autenticității 2:02 – Ce-ar putea fi interesant de povestit? 3:21 – Nimic n-are importanță sau totul are importanță? 4:50 – Femeile care croșetează fiindcă viața există 5:56 – A trăi înseamnă a croșeta cu intențiile altora 7:13 – Complet anihilat, supraviețuiesc pe fundalul frazelor mele 8:02 – Cu minuție și indiferență 8:23 – Nesinceritatea melancolicilor 9:56 – Lucruri meschine și spațiile milionare ale Universului 13:42 – Opera proastă care rămâne făcută 15:21 – Complicații inutile și lipsite de adevăr (?) 18:59 – Sunt înfometat de extinderea timpului 19:34 – Forcepsul 20:10 – Cascais și uitarea 22:08 – Acel unic efort de a-mi privi viața 22:25 – Ambianța creată de conviețuirea cu acești oameni 25:25 – Visuri pe care și le face toată lumea 28:24 – Fluturele care te ridiculizează; proful meu de filosofie și nevoia de a-ți afirma teza 34:32 – Contabil șef 34:48 – Inconstanța unei arzătoare dorințe 36:55 – Tinerii erau numai cei ce nu se vor naște nicicând 39:11 – Viața oprimată de circumstanțe 39:41 – Mâna care mă eliberează și mă sufocă 40:58 – Bogdan Liviu; agnosticismul meu obositor 47:24 – Jordan Peterson și idealul care te judecă 48:07 – A mă iubi înseamnă a avea milă de mine 48:50 – Dumnezeu e faptul că noi existăm… 49:47 – Absurdul e divinul 52:23 – Am devenit un “boomer”? 53:46 – Concertele rock din anii ‘70-‘80 54:45 – Chelnerul care i-a luminat sufletul lui Pessoa; ce îmi place în Cioran 57:35 – Unii guvernează lumea, alții sunt lumea 59:22 – Litografia și fata care l-a tulburat pe Pessoa 1:03:11 – Să-i conferi fiecărei stări sufletești un suflet 1:03:56 – Compasiunea falsă pentru oamenii fericiți; nu toți sunt triști ca tine 1:05:23 – Delimitează starea ta psihologică de abstractizările despre viață 1:06:58 – Nu-ți impune cinismul asupra altora 1:09:00 – Literatura: arta căsătorită cu gândirea și realizarea imaculată a realității 1:13:59 – Brusc mă cuprinde o sfârșeală; pisica mângâiată 1:15:27 – Ceva indiferent care să ne facă aproape să simțim 1:16:18 – Mă trezisem devreme și întârziam să mă pregătesc să exist 1:19:55 – Cum să întorci o imagine 1:20:53 – Scriitorul e un magician 1:24:15 – Părinții lui Pessoa; linia dintre adevăr și fals 1:27:12 – Am înțeles cine-i Bernardo Soares 1:29:40 – Bruh moment 1:30:06 – Mă simt trădat 1:30:24 – Prototipul orfanului 1:35:05 – Magia și heteronímia

Idei principale Ideea unei slujbe în biserică de Ziua Dezrobirii nu e nouă. Pe 20 februarie 1856, principele Barbu Știrbei scria în decretul de dezrobire – în care folosea sintagma „liberarea sclavilor” – că această zi solemnă ar trebui marcată „în fiecare an în eternitate”. Până acum însă, Biserica Ortodoxă Română a încercat să se disocieze de trecutul sclaviei, spunând că nu exista ca instituție în timpul celor 500 de ani. Vasile Bănescu, din partea biroului de presă al Patriarhiei Române, ne-a scris că „este o eroare încercarea de a judeca evenimente, fapte și personalități din trecut, folosind criteriile sociologice și democratice impuse de logica mentalității de astăzi.” Dar cum am putea să înțelegem influența acestui trecut doar în acord cu contextul istoric al vremii, dacă nu ne uităm la el și ca oamenii care suntem astăzi? Statul român e părtaș la uitarea istoriei sclaviei și e dator, spune cercetătoarea Magda Matache, cu măsuri de „justiție reparatorie”. Dacă sclavia va face parte din narațiunea națională oficială, asta va însemna că și decalajele economice și sociale vor fi luate în calcul la elaborarea de politici publice și servicii sociale. Uniunea Europeană a adoptat în 2020 un plan de acțiune anti-rasist, care îndeamnă la „recunoașterea rădăcinilor istorice ale rasismului” și spune că asigurarea comemorării sclaviei și Holocaustului reprezintă o parte importantă a încurajării incluziunii.  Consiliul Europei a adoptat în 2020 o recomandare prin care solicita includerea istoriei romilor și/sau a nomazilor în programele școlare și în materialele didactice. „Deci toate chestiile trebuie să fie instituționale, altfel nu cred c-avem vreo șansă”, spune Luiza Medeleanu, expertă în educație multiculturală. „E important ca statul să preia toate lucrurile astea și să le transforme în măsuri foarte clare, politici culturale și educaționale concrete, în care oamenii să se regăsească. Și doar așa eu cred că poți să creezi o punte între oameni.” Trecerea de la integrare la incluziune, la a cere drepturile care se cuvin tuturor și la a împuternici comunitățile s-o facă și singure e ce fac astăzi ONG-urile. „De multe ori problemele femeilor rome înseamnă acces la infrastructură, înseamnă locuință decentă, înseamnă curent electric, apă, drumuri practicabile ș.a.m.d.”, spune Carmen Gheorghe, președinta E-Romnja, care evidențiază că acestea sunt probleme feministe. „Exemplul pe care-l dau întotdeauna este acela al unui drum impracticabil. Unde, dacă plouă, nu mai poți intra, îți trebuiesc cizme, pentru că noroaiele te cuprind din toate părțile, și atunci cine are responsabilitatea de a curăța, de a duce copiii la școală sau la medic? Femeile. Ne place sau nu, femeile fac asta.” Felul în care reprezentăm romii în media și produse culturale trebuie îmbunătățit, căci telenovelele despre romi de la Acasă TV, spre exemplu, nu fac decât să caricaturizeze cultura romă. În lipsa altor modele, copiii aspiră la o identitate construită adesea din stereotipurile majoritarilor.  Ce poți face tu, ca ne-rom, pentru a contribui la repararea trecutului? Poți să sancționezi producțiile rasiste și stereotipe, să susții demersurile unor organizații nonprofit, să cumperi produsele culturale ale artiștilor, meșteșugarilor și designerilor romi. Să-ți înveți copiii altfel decât mulți am fost învățați. Să le citești povești cu eroi romi, să fii un exemplu prin felul în care reacționezi în fața prejudecăților. Toate soluțiile din acest episod sunt măsuri pe care le putem lua fără să pierdem nimic. Măsurile afirmative pentru un grup marginalizat istoric nu ne neagă drepturile. Nu pierzi, ca ne-rom, dacă statul finanțează un muzeu al romilor sau cercetare pentru recuperarea memoriei sclaviei. Câștigăm cu toții, și ne apropiem. Resurse consultate Tratat de pace pentru emanciparea noastră, de Ciprian Necula Nu mai suntem sclavi de 166 ani, dar eu văd și astăzi ura, de Elisa Dinu Istoria ascunsă a strămoșilor romi și Time for reparations de Magda Matache Inelul cu cap de cal, de Ioanida Costache Romstoria: Care este diferența dintre robie și rumânie Emisiunea „Eu sunt actrița principală”, moderată de Zita Moldovan și Mihaela Drăgan, episodul 4 De ce blackface e rasist, cu Oana Dorobanțu Reportaj Trinitas de Ziua Dezrobirii la mănăstirea Pasărea Interviu cu Carmen Gheorghe, Ashoka Fellow În acest episod auzi cuvinte despre viitor de la Ionela Pădure, Gilbert Costache, Ionuț Măcinoi și un grup de cursanți din Iași, Niko G, Mihaela Drăgan, Ioanida Costache, Linda și Silviu Zsiga de la Radio Pata din Cluj. Mulțumiri! Mulțumiri și Centrului Național de Cultură a Romilor pentru evenimentul de lansare al filmului „10 ani de luptă împotriva sclaviei. Adevărurile Ioanei”, în cadrul căruia am înregistrat discursul Cătălinei Olteanu, din care ai auzit un fragment în acest episod.Obiceiul pământului este un podcast despre sclavia romilor și amprenta acelor 500 de ani asupra prezentului și este produs de DoR. Cele șase episoade vor apărea săptămânal, începând cu 17 ianuarie 2022. Ascultă seria pe obiceiulpamantului.ro, Spotify, Apple Podcasts, YouTube sau în aplicația ta preferată de podcasturi.Reporter: Ana Maria CiobanuEditor: Cristian LupșaManager de proiect: Nicoleta RădăcinăIdentitate vizuală: Maria SurducanMuzica: Sebastian Androne NakanishiÎnregistrări și montaj: Ana Maria CiobanuEgalizare sunet: Octavian ComanDevelopment și producție digitală: Mihai Ciobanu și Cătălina AlbeanuTranscrieri: Andreea Vasile, Daniela Popa, Romina Surugiu, Daniela Iordăchescu