Podcasts about avraam

Galateni 3.19-22 9. Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.10. Căci toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.”11. Şi că nimeni nu este […]

Avraam a ascultat chemarea lui Dumnezeu fără să pună întrebări, lăsând totul în urmă pentru a urma planul divin. Uneori, Dumnezeu ne mută din locurile noastre confortabile pentru a ne ajuta să creștem spiritual. Asemenea lui Avraam, suntem chemați să trăim ca străini și călători, căutând cetatea cerească zidită de Dumnezeu.Citește acest devoțional și multe alte meditații biblice pe https://devotionale.ro#devotionale #devotionaleaudio

Galateni 3.15-18 15. Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor) un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva.16. Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba […]

DE CE NE ÎMPOTRIVIM SCHIMBĂRII? (2) „Prin credinţă, Avraam… a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce...” (Evrei 11:8)

Vineri, Februarie 14 - Cuviosii Auxentiu, Maron si Avraam

In this podcast episode, Dr. Jonathan H. Westover talks with Niki Avraam about cultivating a leadership and ownership mindset. Niki Avraam empowers organisations and individuals to exceed their potential by promoting a culture of ownership and adaptability. Her mission is to energize the workforce and ensure we are ready for the future of work, which is NOW. With years of expertise as an employment and discrimination lawyer and as founder of Howat Avraam Solicitors, she demonstrates how embracing growth beyond comfort zones - what she calls "Preferred Discomfort" - leads to unprecedented success.  Check out all of the podcasts in the HCI Podcast Network!

Deuteronom 6.10-25 10. Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, că ţi-o va da. Vei stăpâni cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai zidit,11. case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, […]

Exodul 6.1-9 1. Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui faraon: o mână puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui.”2. Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu sunt Domnul.3. Eu M-am arătat lui Avraam, […]

In the episode 214 of IDEAS+LEADERS podcast I am speaking with Niki Avraam about disengagement in the workplace and how we can instill a culture of ownership in our teams. Niki is a speaker and adviser on workforce evolution. Influenced by her upbringing in a family of small business entrepreneurs, she stands at the forefront of a transformative movement, empowering organisations and individuals to exceed their potential and excel in the future of work. Her approach not only defies conventional norms but also drives unprecedented success by instilling a culture of ownership and adaptability across various industries.  You can contact Niki here Home - NIKI AVRAAM Thank you for joining me on this episode of IDEAS+LEADERS. If you enjoyed this episode, please share, subscribe and review so that more people can enjoy the podcast on Apple https://apple.co/3fKv9IH or Spotify https://sptfy.com/Nrtq __________ I'd love to connect with you! You can find me, Elena Paweta, the host of IDEAS+LEADERS podcast on: Instagram: ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://www.instagram.com/elena.paweta/⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ LinkedIn: ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://www.linkedin.com/in/elena-paweta/⁠

Surah Ibrahim (Avraam) (capitolul 14) este una dintre surah-urile (capitolele) din Coran. Surah Ibrahim este alcătuită din 52 de versete și poartă numele Profetului Avraam (Pacea fie asupra sa!), care este menționat în această surah. Capitolul 14 din Coran poartă mesaje importante pentru omenire. Acesta îi invită pe oameni să reflecteze și să se gândească la măreția lui Dumnezeu și la puterea Sa în crearea universului. Acest capitol subliniază, de asemenea, importanța credinței, a evlaviei și a supunerii față de Dumnezeu. În Surah Ibrahim, Dumnezeu oferă, de asemenea, parabole semnificative pentru a descrie viața din lume și cea de dincolo. El ne reamintește de importanța de a fi recunoscători pentru favorurile lui Dumnezeu și de a evita shirk-ul și rătăcirea. Surah Ibrahim spune, de asemenea, poveștile profeților anteriori, precum Noe, Hud, Saleh, Lut și Moise (pacea fie asupra tuturor). Aceste povestiri oferă omenirii lecții pentru a nu repeta greșelile care au fost făcute de oamenii anteriori. În general, Surah Ibrahim (capitolul 14 din Coran) este un capitol plin de înțelepciune și lecții pentru fiecare individ. Ea ne invită să ne îmbunătățim relația cu Dumnezeu și să ne îmbunătățim calitatea credinței și a practicii noastre ca slujitori ai Săi. Prin înțelegerea și punerea în practică a conținutului din Surah Ibrahim, putem obține fericire și binecuvântări în această lume și în lumea de dincolo.

Exodul 3.16 – 4.9 16. Du-te, strânge pe bătrânii lui Israel şi spune-le: „Mi S-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: „V-am văzut şi am văzut ce vi se face în Egipt,17. şi am zis: „Vă voi scoate din suferinţa Egiptului şi vă voi duce […]

Capitolul 11 din Coran, cunoscut sub numele de Surah Hud, este cel de-al 11-lea capitol al Coranului și constă din 123 de versete (ayat). Este numit după Profetul Hud (Pacea fie asupra sa!), care a fost trimis de Dumnezeu la oamenii din 'Aad pentru a-i avertiza de greșelile lor și a-i chema să se închine unui singur Dumnezeu. Capitolul abordează temele profeției, monoteismului, milei divine și responsabilității. Surah Hud începe cu o discuție despre Coran ca o carte clară care oferă îndrumare omenirii. Apoi relatează povești ale profeților din trecut și ale comunităților lor, subliniind consecințele respingerii îndrumării divine. Povestea lui Noe (Pacea fie asupra sa!) și a poporului său servește drept avertisment cu privire la pedeapsa care se abate asupra celor care nu se supun poruncilor lui Dumnezeu. Capitolul evidențiază, de asemenea, poveștile lui Hud, Salih, Avraam, Lot, Shu'aib și Moise (pacea fie asupra lor!), care au fost trimiși ca mesageri pentru a-și îndruma poporul către dreptate. Fiecare profet s-a confruntat cu respingerea și opoziția comunităților lor, dar a rămas ferm în credința și angajamentul lor față de Dumnezeu. Surah Hud subliniază importanța credinței în Unicitatea lui Dumnezeu și avertizează împotriva asocierii partenerilor cu El. Ea subliniază nevoia de pocăință, umilință și supunere față de poruncile lui Dumnezeu pentru a obține mântuirea. Capitolul se încheie cu un memento al Zilei Judecății, când toți indivizii vor fi trași la răspundere pentru acțiunile lor. Cei care au făcut binele vor fi răsplătiți cu Paradisul, în timp ce cei care au făcut răul vor fi pedepsiți în Iad. În general, Surah Hud servește drept o reamintire puternică a importanței credinței, a dreptății și a supunerii față de voința lui Dumnezeu. Ea îi încurajează pe credincioși să țină cont de avertismentele profeților din trecut și să se străduiască să ducă o viață de pietate și devotament față de Dumnezeu.

Mântuirea în Vechiul Testament și cazuri de apostazie în BiblieDar cum rămâne cu cazurile care sunt consemnate în Scriptură ca și apostazie reală în credință? Printre astfel de exemple se numără Lot, împaratul Saul, Solomon, Iuda Iscarioteanul — ucenicul lui Isus — Anania, Imeneu și Filet, Dima,  etc. În primul rând, să ne ocupăm de persoanele din Vechiul Testament care au trăit înainte de moartea și învierea lui Isus. Despre unii dintre cei mai proeminenți oameni  ai Vechiului Testament, cum ar fi Adam, Abel, Enoh, Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Moise, Iosua, David, Daniel, Isaia, Ieremia și toți ceilalți profeți, știm cu siguranță că după moartea lui Isus pe cruce, ei au fost mântuiți. Însă, pe ce bază? Mai mult decât atât, cum rămâne cu toți ceilalți oameni mai puțin cunoscuți, ale căror nume nu au fost menționate în Biblie, dar care totuși au făcut parte din poporul lui Dumnezeu? Au fost mântuiți după cruce? Dacă da, cum? Pe ce bază? Dacă nu, de ce? Cum a atins răscumpărarea viețile lui Rut și Rahav? Acestea sunt întrebări esențiale.Mântuirea personală prin har, prin credință în lucrarea ispășitoare a lui Cristos pe cruce, s-ar putea să nu fi fost atât de clară pe vremea lui Noe, așa cum este pentru noi astăzi. Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii a venit la naţiunea Israel la aproximativ patru sute de ani după ce canonul Vechiului Testament a fost închis. Cum, atunci, ar putea exista un obiect clar al credinței?O concepție greșită des întâlnită despre calea de mântuire în Vechiul Testament este că evreii au fost mântuiți prin respectarea Legii. Dar știm din Scriptură că aceasta nu este adevărat. Galateni 3:11 spune:Galateni 3:11 (NTR)11 Este clar că nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „cel drept prin credință va trăi“.Unii ar putea spune că acest verset este valabil doar pentru Noul Testament, dar Pavel citează din Habacuc 2:4, unde spune:Habacuc 2:4 (NTR)4 Iată, s-a mândrit! Nu-i este drept sufletul în el. Însă cel drept prin credința lui va trăi.Mântuirea prin credință, fără Lege, era un principiu al Vechiului Testament. Pavel a învățat că scopul Legii era de a sluji ca un „tutore pentru a ne aduce la Cristos, ca să fim îndreptățiți prin credință” (Galateni 3:24). De asemenea, în Romani 3:20, Pavel a subliniat că respectarea Legii nu i-a salvat pe evreii din Vechiul sau Noul Testament, deoarece nimeni nu poate fi  declarat drept înaintea Lui prin respectarea Legii. Legea nu a fost niciodată menită să salveze pe cineva; scopul Legii a fost să ne facă conștienți de păcat. Dacă mântuirea oamenilor în Vechiul Testament nu a fost prin respectarea Legii, atunci prin ce a fost? Răspunsul la această întrebare se găsește în Scriptură, așa încât să nu existe nicio îndoială cu privire la acest subiect. În Romani 4, apostolul Pavel precizează că mântuirea în Vechiul Testament a fost aceeași ca și în Noul Testament, adică doar prin har, doar prin credință, numai în Cristos. Pentru a dovedi acest lucru, Pavel ne îndreaptă atenția către Avraam, strămoșul poporului evreu, care a fost mântuit prin credință și nu prin fapte: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire” (Romani 4:3). Avraam nu ar fi putut fi mântuit respectând Legea, deoarece a trăit cu peste patru sute de ani înainte ca ea să fie dată! De asemenea, circumcizia nu a fost prezentată lui Avraam și descendenților săi până în Geneza 17, adică mai mult de zece ani mai târziu. Romani 4:13-16 spune aceasta:Romani 4:13-16 (NTR)13 Căci nu prin Lege i-a fost făcută lui Avraam sau urmașilor lui promisiunea că va fi moștenitor al lumii, ci prin dreptatea care vine prin credință.14 Căci, dacă moștenitori sunt cei ce sunt sub Lege, atunci credința este fără folos, iar promisiunea este desființată.15 Fiindcă Legea aduce mânie, dar, unde nu este Lege, nu este nici încălcare a Legii.16 De aceea promisiunea este prin credință: ca să fie potrivit harului, așa încât aceasta să fie sigură pentru toți urmașii, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci și pentru cei ce au credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor.Aici vedem că promisiunea de a deveni moștenitori ai lumii sau promisiunea mântuirii nu a fost făcută numai lui Avraam, ci și descendenților săi care au venit prin Isaac. Iar aceasta nu a venit prin Lege, ci prin credința lui Avraam. Toți urmașii lui, de la Isaac la Cristos, au primit mântuirea după cruce la nivel federal datorită credinței lui Avraam și a legământului cu Dumnezeu, chiar dacă unii dintre ei nu au umblat pe deplin cu El. Avraam a fost capul federal al mântuirii lor prin credință. Pentru a dovedi că Dumnezeu Își împlinește promisiunile făcute unui lider federal în viața descendenților săi, chiar dacă ei nu sunt plăcuți întotdeauna lui Dumnezeu, voi oferi câteva exemple. În primul rând, Noe a fost salvat de la distrugerea potopului împreună cu toată familia sa (soție, fii și nurori), deși Biblia nu spune nimic despre relația sau devotamentul lor față de Dumnezeu. Au fost salvați datorită lui Noe. În al doilea rând, în 2 Împărați 10:30-31, Dumnezeu face o promisiune puternică împăratului Iehu, că fiii săi vor sta pe tronul lui Israel până la a patra generație, fără a adăuga nici o condiție sau calificativ la aceasta:2 Împărați 10:30-31 (VDC)30 Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea și ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi până la al patrulea neam vor ședea pe scaunul de domnie al lui Israel.”31 Totuși Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului Dumnezeului lui Israel și nu s-a abătut de la păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel.După ce Dumnezeu a făcut acea făgăduință, chiar și împăratul Iehu, căruia i s-a făcut promisiunea, nu a umblat din toată inima lui după legea Domnului Dumnezeului lui Israel. Și-a revocat Dumnezeu promisiunea față de el sau de fiii săi din cauza păcatelor sale? Desigur că nu! Ioahaz, fiul lui Iehu, a domnit șaptesprezece ani peste Israel în Samaria, deși a făcut ce este rău înaintea Domnului (2 Împărați 13:1-2). Apoi, Ioas, fiul lui Ioahaz și descendentul lui Iehu din a doua generație, a domnit șaisprezece ani peste Israel în Samaria, deși și el a făcut ce este rău în ochii lui Dumnezeu (2 Împărați 13:10-11). Mergând mai departe, în 2 Împărați 14:23-24, vedem a treia generație a lui Iehu, Ieroboam, fiul lui Ioas, care începe să domnească în Samaria și o face timp de patruzeci și unu de ani, deși și el a făcut rău în ochii lui Dumnezeu și a a făcut pe Israel să păcătuiască. În sfârșit, în 2 Împărați 15:8-9, Biblia spune că Zaharia, fiul lui Ieroboam (a patra generație a lui Iehu) a domnit peste Israel în Samaria timp de șase luni. 2 Împărați 15:12 spune următoarele:2 Împărați 15:12 (VDC)12 Astfel s-a împlinit ce spusese lui Iehu Domnul, când zisese: „Fiii tăi până în al patrulea neam vor ședea pe scaunul de domnie al lui Israel.”Nu pot decât să mă minunez de bunătatea și credincioșia extravagantă a lui Dumnezeu față de oameni! Așadar, descendenții lui Avraam au fost mântuiți prin credința sa, după învierea lui Isus. Ai putea spune că Dumnezeu nu este corect să aleagă doa...

Surah Al-An'am, cunoscută și sub numele de Capitolul animalelor, este cel de-al șaselea capitol al Coranului. Este alcătuit din 165 de versete și a fost revelat în Mecca. Capitolul abordează diverse teme, inclusiv unicitatea lui Dumnezeu, importanța de a urma îndrumarea Sa și consecințele necredinței. Capitolul începe prin a sublinia unicitatea lui Dumnezeu și rolul Său de Creator și Susținător al universului. Acesta evidențiază semnele din natură care indică existența și puterea Sa, îndemnându-i pe oameni să reflecteze asupra acestor semne și să se supună voinței Sale. Surah Al-An'am abordează, de asemenea, conceptul de shirk, sau asocierea de parteneri cu Dumnezeu, care este considerat un păcat grav în islam. Aceasta avertizează împotriva urmării credințelor și practicilor greșite ale politeiștilor și idolatrilor, îndemnându-i pe credincioși să rămână fermi în credința lor și să se închine doar lui Dumnezeu. Capitolul prezintă povești ale profeților din trecut, precum Noe, Avraam, Moise și alții, care s-au confruntat cu opoziția poporului lor, dar au rămas fermi în misiunea lor de a-i chema pe alții la monoteism. Aceste povestiri servesc drept lecții pentru credincioși cu privire la importanța răbdării, perseverenței și încrederii în planul lui Dumnezeu. Surah Al-An'am discută, de asemenea, conceptul de decret divin (qadar), subliniind faptul că totul se întâmplă conform voinței și înțelepciunii lui Dumnezeu. Aceasta îi asigură pe credincioși că ar trebui să aibă încredere în planul lui Dumnezeu și să fie mulțumiți cu ceea ce El decretează pentru ei. În general, Surah Al-An'am reamintește principiile fundamentale ale islamului, precum monoteismul, profeția, decretul divin și responsabilitatea în Viața de Apoi. Ea îi încurajează pe credincioși să reflecteze asupra credințelor și acțiunilor lor, să caute îndrumare în Coran și să se străduiască să trăiască o viață dreaptă, în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu.

RUGĂCIUNILE TALE POT SCHIMBA SITUAȚIA! „Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine Însuţi...” (Exodul 32:13)

OBIECȚII ÎMPOTRIVA MÂNTUIRII ETERNE (PARTEA X) Permisiunea de a păcătuiO altă obiecție la doctrina păstrării sfinților în credință (sau a permanenței veșnice a mântuirii) este că aceasta tinde să-i conducă pe credincioși la indolență și permisiune de a păcătui. Totuși, aceasta este o perversiune a doctrinei, posibilă doar pentru oamenii neregenerați, deoarece siguranța succesului este cel mai puternic stimulent de a umbla în sfințenie pentru creștinii născuți din nou. Faptul că Dumnezeu îi asigură pe creștinii adevărați că nu-și vor pierde mântuirea până la sfârșit, nu anulează nevoia de fapte bune și sfințire din partea credincioșilor. Apostolul Pavel îi îndeamnă pe credincioși în Filipeni 2:12 „să manifeste în exterior mântuirea lor cu frică și cutremur”. Aceasta nu înseamnă că faptele bune sunt mijlocul prin care să-și păstreze mântuirea până la capăt, ci acestea sunt efectul și dovada adevăratei convertiri. Din nou, aduc în atenția ta această ilustrație, cu regele Solomon pentru că este una foarte bună. Ce a urmărit el când a decis să omoare copilul viu și să-l împartă între cele două femei care au venit la judecată? A căutat o faptă din partea femeilor care să merite sau să câștige copilul? A vrut să creeze o nouă relație între femei și copil, care nu exista înainte? Desigur că nu! În schimb, el căuta o faptă care să dovedească ceea ce era deja adevărat, o acțiune care să arate cine era mama acelui copil. Adevărații credincioși vor fi mereu în străduință activă de a trăi în sfințenie până la sfârșit, iar siguranța succesului în această călătorie este cel mai bun stimul posibil.Pavel spune în Romani 6:2: „Cum putem noi cei care am murit față de păcat să continuăm să trăim în el?” De ce te-ai gândi să faci răul din moment ce te-ai pocăit și ai venit de partea lui Dumnezeu? De ce ai vrea să păcătuiești când nu mai ai o natură păcătoasă și poți trăi o viață abundentă de bucurie absolută, pace, sănătate și prosperitate? Poate Dumnezeu să facă tot ce vrea? Da, desigur! Însă Îi dă aceasta permisiunea să păcătuiască? Niciodată, pentru că libertatea și voința Lui liberă au limite; ele sunt generate și determinate de natura Lui.Dumnezeu vrea ca cei în Cristos să umble în sfințenie pentru că ei vor și doresc aceasta, nu din frică și constrângeri.Noi trebuie să avem încredere în transformarea puternică și palpabilă pe care o face Dumnezeu în credincioși prin Duhul Sfânt și să nu încercăm să controlăm oamenii prin frică. Confuzia privind voința liberă a omuluiAceastă obiecție sună astfel: „Dacă credincioșii adevărați nu își pot pierde mântuirea și nu au opțiunea reală de a-L respinge pe Cristos dacă vor să o facă, după ce au fost mântuiți, atunci nu mai au cu adevărat voință liberă”. O astfel de obiecție se bazează pe presupunerea falsă că liberul arbitru uman nu este influențat de nimic, nu este legat și nu depinde în nici un fel de natura intrinsecă a persoanei, care poate fi ori păcătoasă de la primul Adam, ori neprihănită de la ultimul Adam, Isus Cristos.Dumnezeu Însuși are voință liberă deplină. Cu toate acestea, El nu va alege niciodată să îmbrățișeze răul sau căile lui Satan. Nici măcar nu va dori să facă așa ceva, liberul Său arbitru este complet legat de natura Sa neprihănită. Așa sunt și credincioșii adevărați după mântuire. Dumnezeu face o schimbare atât de puternică în natura lor, prin Duhul Sfânt, încât ei nu vor dori niciodată să aleagă cu voința lor liberă să-L respingă pe Dumnezeu și să-și piardă mântuirea. Singurul motiv pentru care voința liberă a credincioșilor nu pare încă în întregime legată de noua natură sfântă a duhului lor aici pe pământ, este pentru că mintea lor nu este încă complet reînnoită.Voința liberă a primului Adam nu era în totalitate dependentă de natura sa, înainte de cădere. De ce? Pentru că, deși avea o natură sfântă în interior, era capabil totuși să comită un păcat care i-ar putea schimba natura în întuneric: mâncarea din pomul cunoștinței binelui și răului. Chiar și liberul arbitru al oamenilor pierduți înainte de mântuire nu depinde în totalitate de natura lor păcătoasă. De ce? Pentru că sub influența Duhului Sfânt și la auzirea mesajului Evangheliei, ei pot lua o decizie care să-i recreeze complet spiritual. Însă, după mântuire, credincioșii născuți din nou devin un singur duh cu Trinitatea (1 Corinteni 6:17). Voința lor este tot liberă dar acum depinde de natura sfântă din interiorul lor în ceea ce privește mântuirea veșnică.I-am auzit pe unii credincioși spunând că motivul pentru care avem Duhul Sfânt în noi acum, este ca să ne ajute să ne sfințim, astfel încât să ne putem menține mântuirea până la capăt și că ar trebui să folosim ajutorul Lui prin alegerea noastră liberă, în același mod în care ne-am folosit liberul arbitru pentru a accepta mântuirea și a ne naște din nou. Deși este adevărat că avem nevoie de ajutorul Duhului Sfânt pentru sfințire și că voința noastră este implicată în acest proces, nu este adevărat că menținerea mântuirii noastre se bazează în întregime pe alegerea noastră de a folosi ajutorul Duhului Sfânt. Să citim Romani 4:1-8,Romani 4:1–8 (NTR)1 Atunci, ce vom spune că a găsit Avraam, strămoșul nostru în ce privește trupul?2 Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu.3 Căci ce spune Scriptura? „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i-a fost considerată dreptate“.4 Dar plata celui ce lucrează nu este considerată un har, ci o datorie,5 însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptățește pe cel lipsit de evlavie, credința îi este considerată dreptate.6 Tot așa vorbește și David despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl consideră drept fără fapte:7 „Fericiți sunt cei ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite!8 Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în considerare păcatul!“Avraam a trăit într-o perioadă în care Legea lui Moise nu fusese încă dată și Duhul Sfânt nu locuia în el pentru a-l ajuta să facă fapte de sfințenie. El nu a avut nicio altă cale de a-și menține mântuirea sau neprihănirea, decât prin credință, conform pasajului de mai sus. Mai mult, în versetul 6, regele David a descris binecuvântarea omului căruia Dumnezeu îi atribuie neprihănire în afara faptelor lui (separat și independent de faptele noastre bune) și se referea la viitoarele creații noi în Cristos. Avraam și regele David au fost într-o poziție mai bună decât noi, credincioșii în Cristos? Întreb aceasta pentru că viețile lor par să fi fost mult mai simple decât ale noastre, deoarece nu trebuiau să-și mențină neprihănirea prin fapte. Au avut doar credință și aceasta a fost de ajuns, iar Avraam este tatăl seminței lui Cristos, căreia îi aparțin toți credincioșii. Deci, chiar dacă ne folosim liberul arbitru în a cere ajutorul și puterea Duhului Sfânt pentru a face fapte de sfințenie, pe care trebuie să căutăm să le facem, acestea nu au nicio valoare în menținerea neprihănirii noastre. Ele sunt doar un mijloc de a beneficia în exterior, din ce în ce mai mult, de moștenirea lui Dumnezeu care locuiește în noi și de a manifesta darul neprihănirii din noi, într-o măsură tot mai mare. Aceste fapte vor primi și răsplată în viața viitoare. Renunțarea la mântuire prin voința liberăÎn trupul lui Cristos, există o învățătură bazată pe Evrei 6:4–6 (text care a fost deja tratat), conform căreia poate fi o mică posibilitate ca oamenii ...

Surat al-Baqarah, cunoscută și sub numele de "Vița", este al doilea capitol din Coran. Acest capitol este format din 286 de versete și este cel mai lung capitol din Coran. Acesta acoperă o gamă largă de subiecte și oferă îndrumări pentru musulmani cu privire la diverse aspecte ale vieții. Capitolul începe cu o introducere care subliniază importanța credinței în Dumnezeu și a îndrumării oferite de Coran. Apoi, el aprofundează poveștile din istoria islamică, inclusiv cele ale lui Adam și Eva, Moise și Avraam. Aceste povești servesc drept lecții pentru credincioși cu privire la credință, la ascultarea de poruncile lui Dumnezeu și la consecințele neascultării. O altă temă semnificativă din Surat al-Baqarah este importanța respectării ritualurilor și legilor religioase. Aceasta prezintă diverse obligații, cum ar fi rugăciunea, postul din timpul Ramadanului, oferirea de caritate și efectuarea Hajj (pelerinaj). Capitolul abordează, de asemenea, aspecte legate de consumul de alimente, legile privind căsătoria, tranzacțiile financiare și responsabilitățile sociale. Surat al-Baqarah subliniază, de asemenea, conceptul de unitate în cadrul comunităților musulmane și descurajează divizarea sau sectarismul. Acesta îi încurajează pe credincioși să lucreze împreună pentru obiective comune, menținând în același timp dreptatea și compasiunea unii față de alții. În plus, acest capitol avertizează împotriva aroganței și a încăpățânării față de acceptarea îndrumării divine. El evidențiază exemple de națiuni din trecut care au ignorat mesajele profeților, ceea ce a dus la căderea lor. În concluzie, Surat al-Baqarah servește drept ghid cuprinzător pentru musulmani, abordând diverse aspecte ale credinței și chestiuni practice ale vieții. Învățăturile sale cuprind valori morale, obligații religioase, relatări istorice din generațiile anterioare, precum și evidențierea unității în cadrul comunităților musulmane, avertizând în același timp împotriva aroganței sau a ignorării îndrumării divine.

OBIECȚII ÎMPOTRIVA MÂNTUIRII ETERNE (PARTEA VIII)Romani 11:16-24 (Severitatea lui Dumnezeu)Romani 11:16–24 (NTR)16 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte.17 Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului,18 nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine.19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!21 Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine.22 Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu.23 Și chiar ei, dacă nu stăruiesc în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși.24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor?Ori de câte ori le spun oamenilor despre bunătatea și dragostea lui Dumnezeu, aproape întotdeauna există cineva care cere echilibru și spune că ar trebui să predic și despre severitatea Lui. Apoi citează versetul 22 din Romani 11: „Știi, Dumnezeu este bun, dar El este și sever, așa că ai grijă! El ți-a dat o șansă să te pocăiești, dar acum trebuie să dovedești că ai meritat-o și să-ți faci ordine în viață, altfel s-a terminat cu tine!” Și ne mirăm de ce necredincioșii nu se entuziasmează de această așa-zisă Evanghelie! Acest text, și în special versetul 22, ridică următoarele întrebări: Cui se adresează apostolul Pavel? Ce înseamnă să fii „tăiat”? Care este semnificația condiției „dacă vei continua în bunătatea Lui”? Mulți credincioși susțin că Pavel vorbește aici creștinilor ca persoane individuale care pot fi tăiate de la mântuirea lor dacă nu continuă să trăiască în credință. Să vedem împreună de ce nu este adevărat acest lucru!În primul rând, dacă ne uităm la context, pasajul în sine poate, la prima vedere, să pară contradictoriu. Căci cum ar putea apostolul Pavel să scrie despre ramurile tăiate în versetul 22 și apoi, în aceeași suflare, să se întoarcă și să spună că darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile în versetul 29? Care afirmație este reală? Ne spune Pavel că un creștin își poate pierde mântuirea sau vorbește despre altceva? În al doilea rând, cine sunt „ei” care au fost tăiați și cine sunteți „voi” care ați fost altoiți? Pavel nu vorbește nici despre persoane individuale și nici despre biserică ca întreg. El vorbește despre două grupuri de oameni — evrei și neamuri:Romani 11:13 (NTR)13 V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea.Națiunea Israel, ca și comunitate, a fost „tăiată”, iar neamurile, ca și grup, au fost altoiți. Evreilor li s-a arătat favoare de la Domnul, dar nu au acceptat-o (deși anumiți evrei individuali au primit-o, cum ar fi Pavel însuși și apostolii lui Isus). Dumnezeu a întins mâna către evrei cu dragoste, dar ei I-au întors spatele, iar acum favoarea Lui este extinsă asupra neamurilor. Dumnezeu dorește să binecuvânteze pe toată lumea, dar nu toată lumea primește binecuvântarea Lui. Motivul pentru care „au fost tăiați” sau pentru care  „severitatea lui Dumnezeu” s-a manifestat înspre ei, nu a fost nivelul lor scăzut de sfințenie și de fapte bune, ci necredința în Isus. Evreii au încercat să câștige favoarea Lui ca și grup și au fost tăiați. Aceasta sună a judecată divină, ca și cum Dumnezeu i-ar fi respins. Dar uite ce spune Pavel:Romani 11:1, 2, 11, 20 (NTR)1 Atunci întreb: Și-a respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Căci și eu sunt israelit, din urmașii lui Avraam, din seminția lui Beniamin.2 Dumnezeu nu Și-a respins poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, cum se roagă el lui Dumnezeu împotriva lui Israel?…11 Prin urmare, întreb: s-au împiedicat ei în așa fel, încât să cadă pentru totdeauna? În niciun caz, ci, datorită alunecării lor, mântuirea a ajuns la neevrei, pentru a-i face pe israeliți geloși.…20 Așa este. Ele au fost rupte prin necredință, iar tu stai în picioare prin credință! Prin urmare, nu te îngâmfa, ci teme-te!Condamnarea necredinței este autoprovocată, refuzănd binecuvântările Lui nu vei fi binecuvântat, ci blestemat. Acesta este motivul pentru care Pavel le avertizează pe neamuri să „continue în bunătatea lui Dumnezeu”. Mai mult decât atât, merită menționat că poporul Israel a fost „tăiat” ca națiune ÎNAINTE să creadă vreodată în Cristos, nu după ce au crezut în Cristos. Ca națiune, și nu ca indivizi, ei au respins harul prin credință fără fapte, deoarece poporul Israel era foarte concentrat asupra Legii și a îndreptățirii prin fapte. Iată modul greșit de a interpreta textul despre severitate: „Trebuie să muncesc din greu pentru Dumnezeu și să țin 100% din poruncile Lui pentru a nu fi tăiat”. Așa credeau evreii și aceasta a dus la căderea lor. Mizând pe comportamentul sau purtarea lor, ei au respins harul lui Dumnezeu.În al treilea rând, „tăierea” (sau separarea) poporului Israel este temporară, nu veșnică. Se referă la orbirea temporară față de Evanghelie, ca națiune. Ce înseamnă asta mai concret? Înseamnă că Dumnezeu și-a redus intenționt activitatea de a revela Evanghelia unei națiuni în masă din cauza necredinței lor. Cu alte cuvinte, El nu a făcut ceva deliberat împotriva lor pentru a-i pedepsi, dar și-a retras temporar iluminarea față de Evanghelie, deoarece majoritatea evreilor au respins oferta de har a lui Dumnezeu prin credință. Asta nu înseamnă că evreii individuali nu pot fi salvați. În mod similar, faptul că neamurile au favoare nu înseamnă că ele toate Îl primesc pe Cristos. Uneori, Dumnezeu își reduce activitatea de iluminare în națiunile în care majoritatea persoanelor Îl resping și Își redirecționează eforturile către națiuni mai cooperante. De aceea, Pavel le laudă pe neamuri și le încurajează să continue în bunătatea lui Dumnezeu. Romani 11 este un avertisment pentru cei care, la fel ca evreii, refuză cu încăpățânare harul și bunătatea lui Dumnezeu. Ei se deconectează pe ei înșiși de sursa binecuvântării și a mântuirii. 1 Corinteni 15:1–2 (A te ține ferm)1 Corinteni 15:1–2 (NTR)1 Fraților, vă fac cunoscută Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care ați și primit-o, în care stați fermi2 și prin care sunteți și mântuiți dacă vă țineți strâns de cuvântul pe care vi l-am vestit. Altfel, ați crezut degeaba.Pentru mulți oameni, acest pasaj pare să arate că Dumnezeu dă mântuirea, ca pe urmă să o ia înapoi. O simplă citire implică faptul că Evanghelia ne-a salvat, dar nu continuă să ne salveze decât dacă noi ne ținem ferm de ea. Unii folosesc acest pasaj pentru a spune că credincioșii își pot pierde mântuirea. Alții spun că el arată că cei care sunt conside...

Episode 56. There is the typical way to advance in a law career, and then there's the approach Niki Avraam took.Niki is a legal entrepreneur, speaker, and the co-founder of Howat Avraam Solicitors. When she saw room for societal growth and change, she decided to pivot from focusing on commercial law towards employment and discrimination. Her approach to her legal career is different than most. Instead of the traditional, she has focused on the future.Niki is working on answering some important questions: How do we shape the workforce of the future, how do we ensure people feel significant within their organization, and how can leaders support that? She'll share why she's so passionate about the work she does, plus where her desire to encourage agency in the workforce comes from.Key Takeaways and DiscussionNiki's career background and the many hats she wears now.How Niki came to build employment and discrimination departments.The power of autonomy and how having a personal stake changed her career trajectory.The difference that serving clients with empathy can make.Why becoming an entrepreneur in the legal space felt natural for Niki.The importance of operating outside of traditional perceptions in your work.Niki's desire to make an impact and how that's informed her professional growth.The evolution of the workplace and why it's important to remember to be of service.What the research shows about what actually brings us joy.What we can do to prepare for the integration of artificial intelligence in the workplace.Niki's struggle with the work-life balance and how she manages to make it work.Why it's important to bring your individuality to your industry.The interesting way you can go about building your leadership mindset.

Niki Avraam, a legal entrepreneur, shares her journey from building law departments to founding her own firm and focusing on the future of work. She emphasizes the importance of autonomy and agency in shaping one's career and job role. Niki discusses the concept of the authenticity trap, where being too attached to one's true self can hinder growth and adaptability. She encourages individuals to embrace discomfort, explore new paths, and learn from everyday experiences. Niki also highlights the value of transparency, clarity, and safe-to-fail environments in fostering adaptable and relatable leadership. **Insights:** - Autonomy and agency are crucial for individuals to shape their careers and roles effectively. - The authenticity trap can hinder personal and professional growth by resisting change and evolution. - Embracing discomfort and exploring new paths is essential for fostering adaptability and resilience. - Transparency, clarity, and safe-to-fail environments are vital components of relatable and adaptable leadership. -------------------------------------------------- @NikiAvraam stands at the forefront of a transformative movement in leadership and workplace evolution. A legal entrepreneur with a rich background in employment and discrimination law, Niki's journey has been distinguished by litigating high-profile cases and founding the London law firm, Howat Avraam Solicitors. Her approach defies convention, challenging the established norms across various industries. Niki firmly believes that by instilling a sense of ownership in our roles, we become architects of our own careers, steering our organizations towards unprecedented success. A compelling keynote speaker on leadership mindset and future workforce issues, Niki offers a roadmap for reinvigorating professional engagement. Her concept of “Preferred Discomfort” encourages embracing growth beyond comfort zones, while her insights on the “Authenticity Trap” highlight the importance of versatility in discovering one's true potential as a leader and innovator. In her “Leadership Lessons” series, Niki distills everyday experiences into leadership wisdom. From the communal spirit of a Greek Cypriot kitchen to the balance of tradition and progress in a Neapolitan pizzeria, she demonstrates that leadership is both relatable and adaptable, urging her audience to apply life lessons to their own leadership journeys. Her philosophy transcends traditional sector barriers, championing entrepreneurial thinking in the corporate realm. By fostering a culture of ownership, she leads the charge towards a future where individuals and organizations thrive with purpose and innovation. Niki offers a bespoke program of workshops and masterclasses tailored for individuals and businesses. They pivot around four key pillars: cultivating a leadership and ownership mindset; prioritizing agility over rigidity; embracing preferred discomforts; and aligning personal goals with organizational vision.

In this enriching episode of the Transformation Leaders podcast, Tony is joined by Niki Avraam, a dynamic lawyer, entrepreneur, and change agent. Niki opens about her unconventional approach to law. She narrates the distinctive, transformative journey in the legal field that defied traditional norms and paved her path to success. Nikki's narrative highlights how rounding off the edges of traditional law practices can unlock doors to innovative practices, contribute to societal change, and drive you towards a fulfilling career. As an intrinsically motivated ‘legal entrepreneur', Nikki turned the tables within the legal profession. Nikki discusses her co-founding a commercial law firm in London and reveals the secret sauce - a work environment that cherishes diversity and encourages autonomy. This episode delves deep into Nikki's aspirations for the future workforce, a unique blend of leadership combined with personal life experiences that form a canvas of her professional accomplishments, and her perspective on transformation. Underlying our deep-dive into Nikki's passion for challenging the status quo is a compelling discussion on the essence of storytelling, transformation, and the ‘why'. Emphasizing the importance of operating outside comfort zones, we delve into fostering an adaptable, innovative approach to problems. Experience a discussion challenging traditional structures, especially in sectors like law, and uncover strategies to navigate resistance while aligning with the organization's vision. Listen in as we zero in on organizational growth principles, focusing on setting clear company values, understanding key stakeholder needs, tailoring messages to their viewpoints, and fostering an innovative, fail-friendly environment. We conclude with insights into how a growth mindset can become a catalyst for organizational transformation. Join us in this riveting chat as we explore the landscape of change, transformation, and leadership with purpose.   Submit your questions If you would like to clarify anything with either Tony or Niki make a comment below or drop Tony an email. We will respond.   About Tony Lockwood After a 25 year career delivering change and transformation, Tony launched The Transformation Leaders Hub (#TLH) in 2020. #TLH's core focus is to help members to standout from the crowd, build their network with their peers and open up new career opportunities. www.thetransformationleadershub.com Tony can be contacted by email at tony@allaboutsuccess.co   About Niki Avraam A legal entrepreneur, pioneering a new era of leadership and workplace transformation through speaking and business advice. Passionate in her belief that when individuals are empowered with autonomy and agency in their roles, they naturally feel a sense of ownership and are more likely to be invested in the organisation's goals. By nurturing this sense of ownership, we can unlock a pathway to individual and organisational success.  Contact Mario: https://www.linkedin.com/in/nikiavraam/   About #TLH The Transformation Leaders Hub - a truly global peer to peer network for change and transformation professionals. Check it out here. w: http://www.thetransformationleadershub.com

Miercuri, Februarie 14 - Cuviosii Auxentiu, Maron si Avraam

In Genesis chapter 20 we read about Abraham lying to Avimelech regarding Sarah. Then in chapter 21 Avimelech comes back to Abraham, this time with the commander of his army to call Abraham out for his sin and to get an assurance from Abraham that he will not do it again. After Abraham is humbled and promises not to do it again, Abraham uses this opportunity to call out a wrong that he feels Avimelech has done to him. Then the two of them go about making peace together through a covenant ceremony. Preparing for Yom Kippur: During the Ten Days of Awe between Rosh Hashanah and Yom Kippur we are reminded to make our records clean and right with God. This Biblical account is a good reminder for us to speak with those who have wronged us and do all that we can on our part, by God's grace, to make things right. Not only is this Biblical account of Abraham and Avimelech historical, it has spiritual significance regarding God's eternal plan for humanity and for our own personal lives. Are their people in your life that you need to address for wrongs they have done to you? Listen to this sermon to find out the right and wrong way to do it. Have people called you out for wrongs you have done? Listen to this sermon to find out the right and wrong way to do it? Join Rabbi Jeff Zaremsky in learning how to have better relationships with those around you and how to make peace. Come along for the Adventure, you will stay for the Shalom – ShalomAdventure.com You can also view any and all of Shalom Adventure videos in one convenient, easy to navigate, site. https://shalomadventure.lightcast.com/

Your host, Sri Chellappa, talks with the Speaker and Adviser to Business, and Future of Workforce and Leadership, Niki Avraam. Nikki is not just a legal entrepreneur; she is a trailblazer in leadership and workplace evolution. Her background in employment and discrimination law has seen her litigate high-profile cases and establish her law firm, Harvard Avraam Solicitors. Nikki's philosophy is rooted in challenging established norms across industries and instilling a sense of ownership in roles. She believes that by doing so, individuals can become architects of their careers and steer their organizations toward unprecedented success.Nikki delved into the concept of an ownership culture and its significance in organizations. Nikki explained that this culture is not confined to her organization but is a product of her journey and experiences working with different businesses. She advocates for individuals to have control, agency, and autonomy over their work, as well as the ability to shape their job roles in collaboration with the organization. This integration is crucial for individuals to feel significant and engaged, while also benefiting the organization.Nikki also discussed the importance of talent mobility and internal gigs in organizations. She stressed the need for employees to have the opportunity to explore different roles and functions within the company, as it diversifies their experience and makes work more enjoyable and challenging. She argues against the traditional mindset of staying in one role and instead advocates for a skill-based approach where employees can learn and grow in various ways.To learn more about Niki's work, click HERE and HERE. Think you'd be a great guest on the show? Apply HERE.Want to learn more about Sri's work at Engagedly? Check out his website at https://engagedly.com/.

vk.com/djsergejpromo vk.com/audios-198989481

vk.com/djsergejpromo vk.com/audios-198989481

vk.com/djsergejpromo vk.com/audios-198989481

1 Timotei 4:1–5 (Depărtarea de credință)1 Timotei 4:1-5 (VDCL)1 Duhul însă spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credință, luând aminte la duhuri amăgitoare și învățături de draci,2 care vorbesc minciuni în fățărnicie, înfierați în cugetul lor, ca și cu fierul roșu,3 oprind căsătorirea și poruncind a se feri de mâncări, pe care Dumnezeu le‐a făcut să fie luate cu mulțumiri de cei credincioși și care au cunoscut pe deplin adevărul.4 Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de lepădat dacă se ia cu mulțumiri;5 căci este sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciune.Primele două versete din textul de mai sus afirmă că în vremurile din urmă unii oameni se vor lepăda de credință acordând atenție spiritelor înșelătoare și doctrinelor demonilor, fără să-și dea seama de acest lucru bineînțeles, și din ipocrizie vor vorbi minciuni, conștiința acestora fiind însemnată cu fierul roșu. Mulți creștini cred că lepădarea de credință din aceste verste se referă la pierderea mântuirii veșnice, pentru că ei interpretează duhurile înșelătoare și învățăturile demonilor ca păcate imorale care, în cele din urmă, îi vor face pe unii creștini autentici să-și piardă mântuirea. Însă, te invit să luăm lucrurile pe rând și să vedem mai întâi în ce constau aceste învățături greșite și apoi cine sunt acei „unii” care se vor lepăda de credință, la ce fel de credință se referă și ce înseamnă această îndepărtare.Înainte de toate, aș dori să menționez că verbul „a lepăda” din versetul 1 ales de traducerea Cornilescu pentru a transla cuvântul grecesc apostesontai (îndemnând îndepărtare sau distanțare) este unul mult prea sever care transmite ideea de renunțare definitivă și ireversibilă la credință, în deplină conștiență de cauză a persoanei. Exclude posibilitatea persoanei de a fi înșelată (vezi expresia duhuri amăgitoare din versetul 1) sau îndepărtarea să fie una temporară cu posibilitatea de revenire.  O traducere mai fidelă a acestui verset ar fi următoarea:1 Timotei 4:1-5 (BTF2015)1 Iar Duhul spune în mod clar că, în timpurile din urmă, unii se vor depărta de credință, dând atenție duhurilor amăgitoare și doctrinelor dracilor.Versetele 3 și 4 descriu unele dintre lucrurile și doctrinele pe care acești oameni le promovează și anume: interzicerea căsătoriei și abținerea de la anumite mâncăruri. Lucrurile relatate aici nu sunt păcate imorale și plăceri trupești în care oamenilor le place de obicei să  trăiască, ci mai degrabă „alte căi aparent bune” și ascetice de a dobândi neprihănirea. Ele sunt învățături și doctrine, dar nu păcate.Aceste învățături sunt îmbrăcate într-o înfățișare de sfințenie ceea ce le face foarte subtile și înșelătoare. Judecând după natura lor, se pare că cei care le propagau, încercau să fie sfinți prin fapte în loc de credință. Ei credeau că sfințenia vine din respectarea strictă a unui set de reguli. Aceste doctrine par să se asemene cu Legea lui Moise și să fie de natură iudaică. Cine pot fi oare acești oameni? Din moment ce pasajul vorbește de o îndepărtare de credință înseamnă că acei oameni au avut contact la un moment dat cu învățătura curată a mântuirii numai prin credința în Cristos. Ei fie au fost atât de convinși încât au fost și născuți din nou, sau s-au alăturat doar bisericii pentru o vreme, însă nu au putut să renunțe pe deplin la Legea lui Moise și nu fuseseră născuți din nou niciodată. Pavel îi numește ipocriți și mincinoși din cauză că una predicau altora, însă ei făceau exact invers în viața lor privată, iar conștiința lor a ajuns să fie insensibilă datorită trăirii lor constante în acel stil de viață. Ei nu mai vedeau seriozitatea contradicției din viața lor din dorința de a apărea în fața oamenilor ca fiind religioși și sfinți. După cum zona în care un animal însemnat cu fierul roșu devine amorțită și insensibilă la durere, așa și conștiința acestor oameni se desensibilizase. Din această cauză, apostolul Pavel descrie conștiința lor ca fiind însemnată cu fierul roșu.E foarte posibil ca acei „unii” influențați de învățăturile iudeilor să fie chiar lideri (păstori și învățători) ai bisericii lui Cristos din Efes, din moment ce ereziile avea legătură cu doctrine care de obicei sunt predicate din față. Mai mult decât atât, în 1 Timotei 1:7, ei sunt descriși ca dorind să fie învățători ai Legii. Dacă aceștia erau născuți din nou, ei îl iubeau probabil pe Dumnezeu, erau mântuiți veșnic prin har, dar din când în când erau „mușcați” de auto-neprihănirea propagată de adepții Legii lui Moise și se concentrau în principal pe faptele lor bune pentru a-I plăcea lui Dumnezeu aici pe pământ, iar aceasta era din cauza lipsei de înțelegere și revelație. Ei nu erau încă pe deplin stabiliți în Cristos și în credința în adevăr în toate domeniile. Aceasta nu înseamnă că își pierduseră mântuirea veșnică, ci că în viața lor de zi cu zi, ei se bazau mai mult pe neprihănirea lor de sine pentru a atrage favoarea lui Dumnezeu, în loc să aplice aceeași credință simplă pe care au avut-o la momentul mântuirii. Așadar, depărtarea lor de credință nu era o cădere ireversibilă din credință, ci o îndepărtare temporară sau limitată doar la unele aspecte ale vieții lor de credință. La fel se întâmplă și în ziua de azi cu mulți creștini autentici din trupul lui Cristos care mai alunecă din când în când în neprihănire de sine sau nu au o credință deplină în adevăr în toate domeniile vieții lor. Pavel nu a avut în vedere aici pierderea mântuirii veșnice. O mulțime de creștini născuți din nou, care sunt încă legaliști și auto-neprihăniți, vor merge în continuare în rai.Din acest pasaj putem extrage și niște principii generale de credință. De exemplu, minciuna diavolului va avea întotdeauna ca rezultat o mântuire bazată pe fapte. Aceasta este atrăgătoare deoarece o religie orientată spre fapte bune pare impresionantă, sfântă și dreaptă pentru alții. Putem examina religie cu religie și vom observa că toate se bazează pe ceea ce faci sau nu faci. Se crede că, astfel, Dumnezeu este îmbunat în cerințele Lui, sau, cu alte cuvinte, lucrările omenești bune Îl temperează, Îl înduplecă pe Dumnezeu. Însă, toate aceste învățături sunt satanice și alimentate de demonic. Adevăratul creștinism nu se bazează deloc pe fapte și lucrări umane, ci numai pe harul lui Dumnezeu.Religiile false ne învață că trebuie să lucrăm pentru salvare, dar creștinismul adevărat ne învață că Dumnezeu a făcut totul în Cristos.Aceasta este o modalitate de a identifica falsurile în învățături. Minciunile lui Satan se referă întotdeauna la același lucru: spiritualitatea realizată prin efort uman și nu bazată doar pe Cristos. Apocalipsa 3:1–5 (Cartea vieții)Apocalipsa 3:1–5 (NTR)1 Îngerului bisericii din Sardes scrie-i: «Acestea sunt cuvintele pe care le spune Cel Ce are cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: știu faptele tale. Ai reputația că trăiești, dar ești mort.2 Trezește-te și consolidează lucrurile rămase, care sunt pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu.3 Adu-ți aminte, deci, ce ai primit și auzit! Păzește-le și pocăiește-te! Dacă însă nu te trezești, voi veni ca un hoț și nicidecum nu vei ști la ce oră voi veni la tine.4 Ai totuși în Sardes câteva nume care nu și-au pătat hainele. Ei vor umbla cu Mine, îmbrăcați în alb, pentru că sunt demni de lucrul acesta.5 Cel ce învinge va fi îmbrăcat în haine albe și nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții, iar Eu îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.Aceste versete par să se concentreze asupra faptelor bune, pe ideea de a fi vigilenți, de a nu ne păta hainele și de a fi victorioși. Versetul 5 spune în mod special că numai cei ce vor birui vor fi îmbrăcați în haine albe, numele lor nu va fi șters din cartea vieții sau din cartea celor mântuiți, iar Isus le va mărturisi numele înaintea Tatălui Său și înaintea îngerilor Săi. Una dintre interpretările cele mai des întâlnite ale acestui verset în lumea creștină este că unii oameni născuți din nou nu vor fi suficient de veghetori, nu vor învinge și, în cele din urmă, numele lor vor fi șterse din cartea vieții, chiar dacă au fost odată mântuiți în mod autentic. La prima vedere, aceasta pare o concluzie plauzibilă. Însă, haideți să aruncăm o privire mai atentă la fiecare verset.Aceste cuvinte erau adresate pastorului bisericii din Sardes, care reprezenta, de fapt, întreaga biserică din acel oraș. Ea era formată din două feluri de oameni: (1) mântuiți cu adevărat, (2) și cei care se numeau creștini și făceau tot felul de lucrări bune, morale, dar nu aveau o relație cu Isus Cristos și nu fuseseră niciodată născuți din nou spiritual.În versetul 1, Isus spune acestei biserici din Sardes că are niște fapte și o reputație că este în viață, dar este moartă. Ce este o biserică moartă? Este o comunitate creștină în care majoritatea oamenilor (dar nu toți) se afișează că fiind creștini buni, dar în realitate au o credință moartă. Biserica din Sardes era formată în principal din astfel de oameni. Ei făceau o mulțime de fapte și activități bune pentru comunitatea lor și probabil de aceea biserica din Sardes avea o reputație atât de bună, dar toate acele lucruri pe care le făceau erau fapte moarte pentru că nu veneau din credința în Cristos și erau doar niște fapte bune.  Versetul 2 menționează că lucrările lor nu erau perfecte (sau desăvârșite) înaintea lui Dumnezeu, întărind ideea că acești oameni nu fuseseră născuți din nou. Galateni 5:6 spune că singurul lucru care contează în Cristos este credința care lucrează prin dragoste. Pentru ca orice faptă să fie vie, ea trebuie să fie realizată dintr-o relație bazată pe credință în Cristos prin dragoste. Mai mult, Coloseni 2:9 spune că oricine este în Cristos este deja complet în El. Doar cineva în Cristos este complet și desăvârșit și, prin urmare, poate înfăptui lucrări perfecte înaintea lui Dumnezeu.S-ar putea să fi existat o perioadă în care biserica din Sardes să fi fost pe deplin vie, ceea ce înseamnă că majoritatea oamenilor din ea erau născuți din nou și eficienți în Împărăție. Însă, cu timpul, datorită unei învățături care a fost poate prea inclusivă și prea influențată negativ de cultura societății, biserica a murit. Aceasta nu înseamnă că oamenii care erau născuți din nou și-au pierdut mântuirea, ci înseamnă că biserica pe ansamblu a murit în sensul că unii credincioși autentici au plecat de acolo, s-au adăugat oameni noi și, în timp, cei morți spiritual i-au depășit numeric pe cei vii spiritual. Versetul 4 subliniază că erau, chiar și în acea biserică moartă din Sardes, câțiva oameni care încă nu-și compromiseseră credința și relația cu Cristos făcând lucrări din neprihănire de sine. Aceasta arată că erau vrednici. Nimeni nu poate fi vreodată îndreptățit prin fapte, chiar și dacă acele fapte sunt făcute prin credință. Singurul lucru care îi face pe oameni să fie demni înaintea lui Dumnezeu este neprihănirea lui Cristos și credința în acea neprihănire. Deci, acești oameni și-au păstrat convingerea puternică și credința lor simplă în neprihănirea lui Cristos. Ei nu au diluat și nici nu au murdărit această convingere amestecând-o cu eforturi umane.În versetul 2, Isus încurajează biserica să fie vigilentă și să întărească lucrurile rămase care sunt gata să moară. Ce înseamnă să fii atent sau veghetor? Să presupunem că a fi vigilent se referă la faptele bune pe care oamenii născuți din nou le fac pentru a-și menține mântuirea. Aceasta înseamnă că oamenii din acea biserică trebuiau să vegheze asupra lor înșiși și asupra acțiunilor lor, pentru a se asigura că sunt cât mai sfinți posibil încât să biruiască și să rămână mântuiți. Această presupunere creează câteva probleme semnificative. În primul rând, adăugăm lucrările lor imperfecte la credința în Cristos ca o condiție a menținerii mântuirii. Standardul lui Dumnezeu este sfințenie perfectă, pe care niciun om nu o poate atinge nici măcar după mântuire. Numai Isus a reușit aceasta. În al doilea rând, ei nu puteau ști niciodată dacă mai erau încă mântuiți sau nu. Ei s-ar fi întrebat mereu: „Suntem suficient de veghetori sau trebuie să fim mai atenți? Suntem peste pragul mediu „necunoscut” al vegherii pe care îl are Dumnezeu, dacă există așa ceva?” Nu puteau ști. Așa că „a fi veghetoare ca biserică” nu se poate referi la oamenii născuți din nou și la faptele bune ca o condiție a mântuirii.Versetele 2 și 3 dezvoltă ceea ce înseamnă a fi vigilentă ca biserică. În primul rând, întărește lucrurile care rămân, care sunt pe cale să moară. Ce sunt aceste lucruri? Ele sunt legate de învățătura curată despre credința în Cristos, dreptatea și pocăința, astfel încât oamenii să poată fi mai întâi născuți din nou și să devină vii spiritual. În al doilea rând, amintiți-vă cum ați primit și auzit mesajul mântuirii, apoi țineți strâns de acesta și pocăiți-vă ca biserică, nu ca individ. Scriitorul nu se referă la ceea ce ați primit și auzit, ci la modul în care ați primit și auzit mesajul mântuirii – adică numai prin credință și prin mărturisirea cu gura. Știu că în Noua Traducere Românească (NTR) din care am citit pasajul, versetul 3 spune: „Adu-ți aminte, deci, ce ai primit și auzit!” Însă, în traducerea Cornilescu și Biblia Traducere Fidelă 2015 (BTF2015), versetul 3 spune: „Adu-ți aminte, deci, cum ai primit și auzit.” De asemenea, și traducerea New King James Version (NKJV) din engleză la fel a translat versetul 3: cum ai primit și auzit și nu ce ai primit și auzit. În al treilea rând, o altă dovadă că audiența era formată în principal din oameni nemântuiți poate fi găsită în ultima parte a versetului 3, care spune următoarele: „Dacă însă nu te trezești, voi veni ca un hoț și nicidecum nu vei ști la ce oră voi veni la tine”. Însă, 1 Tesaloniceni 5:4-5 spune că ziua Domnului nu va prinde ca un hoț pe cei care sunt în Cristos, pentru că ei nu sunt în întuneric, ci sunt fii ai luminii:1 Tesaloniceni 5:4–5 (NTR)4 Însă voi, fraților, nu sunteți în întuneric, așa încât ziua aceea să vă apuce ca un hoț.5 Căci voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului.Acest pasaj clarifică faptul că pentru oameni, a veghea sau a fi atenți, însemna ca ei să vină în Cristos și să se asigure că sunt în Cristos. În acest fel, a doua venire a lui Isus nu i-ar lua prin surprindere ca un hoț în noapte.Versetul 5 din pasajul nostru inițial (Apocalipsa 3:1–5) spune că cel ce va birui nu va avea numele său șters din cartea vieții. Să biruiască ce anume? Tentațiile de a-L părăsi pe Dumnezeu și de a renunța la mântuire din cauza numeroaselor probleme și încercări din lume care le-ar putea apărea în cale? Nu, desigur că nu, ci mai degrabă să învingă păcatul, pe diavolul, moartea și lumea. Cine sunt biruitorii în Biblie? Cine a biruit deja toate aceste lucruri? Acei oameni care în primul rând au venit în Cristos și au devenit credincioși născuți din nou. Fără aceasta, nu se poate învinge nimic, nimeni nu poate nici măcar să încerce să învingă ceva. 1 Ioan 5:4–5 spune următoarele:1 Ioan 5:4–5 (VDCL)4 Pentru că orice este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră.5 Cine este cel ce biruiește lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?Conform acestui pasaj, este cert că cei născuți din Dumnezeu biruiesc lumea, nu există nicio îndoială în această privință. Credința în Cristos este cea care asigură această biruință, iar acești oameni sunt cei ale căror nume nu vor fi șterse din cartea vieții. Să mai vedem câteva pasaje despre a fi victorioși.1 Ioan 2:13 (BTF2015)13 Vă scriu, taților, pentru că ați cunoscut pe Cel care este de la început. Vă scriu, tinerilor, pentru că l-ați învins pe cel rău. Vă scriu, copilașilor, pentru că L-ați cunoscut pe Tatăl.În acest verset, verbul „a învinge” este la timpul trecut, adică acei tineri l-au biruit deja pe cel rău, doar fiind în Cristos. Mai mult, acest lucru este dovedit de Romani 8:37:Romani 8:37 (NTR)37 Însă, în toate aceste lucruri, suntem mai mult decât învingători prin Cel Care ne-a iubit.Creștinii sunt mai mult decât biruitori prin Cel care i-a iubit. Ei nu înving, ci ei au învins deja în Cristos pentru că El a înfrânt lumea. Deci, a învinge înseamnă a veni în Cristos și nu a încerca să-și păstreze mântuirea până la capăt prin fapte bune. În lumina a tot ceea ce s-a spus până acum, Apocalipsa 3:5 poate fi înțeles în felul următor: „Cei care sunt născuți din nou din Dumnezeu și cred în El sunt cei care biruiesc și care nu vor fi niciodată șterși din cartea vieții”. Este o promisiune și o binecuvântare, nu o amenințare.Acum, din moment ce suntem la subiectul cărții vieții, să încercăm să aruncăm puțin mai multă lumină asupra ei și asupra cui și când este înregistrat acolo. Majoritatea creștinilor cred că Dumnezeu are un așa-numit registru numit cartea vieții în care El adaugă oameni pe măsură ce sunt mântuiți de-a lungul istoriei omenirii sau îi șterge atunci când își pierd mântuirea. Numai cei care rămân înscriși acolo vor moșteni noul cer și noul pământ. Să vedem ce are de spus Biblia despre aceasta și dacă aceste presupuneri sunt valabile.În primul rând, conform cu Apocalipsa 20:15, 21:27 și Filipeni 4:3, este adevărat că Dumnezeu are o Carte a Vieții, iar credincioșii născuți din nou sunt cu siguranță scriși în acea carte, numită și cartea vieții Mielului. De asemenea, este adevărat că numai oamenii mântuiți vor rămâne înregistrați acolo până în ziua judecății. Să citim aceste pasaje:Apocalipsa 20:15 (NTR)15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat în lacul de foc.Apocalipsa 21:27 (NTR)27 Nimic necurat nu va intra în ea și nimeni care trăiește în spurcăciune și minciună, ci doar cei care sunt scriși în cartea vieții Mielului.Filipeni 4:3 (NTR)3 Iar pe tine, adevărat partener de jug, te rog, ajută-le pe aceste femei! Ele au lucrat din greu pentru Evanghelie împreună cu mine, cu Clement și cu ceilalți confrați ai mei, ale căror nume sunt în cartea vieții.În al doilea rând, conform Apocalipsei 13:8 și 17:8, se pare că există o anumită categorie de oameni care nu au fost incluși deloc în cartea vieții de dinainte de întemeierea lumii:Apocalipsa 13:8 (NTR)8 Toți cei ce locuiesc pe pământ i se vor închina, fiecare om al cărui nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului Care a fost înjunghiat.Apocalipsa 17:8 (NTR)8 Fiara pe care ai văzut-o era și nu mai este, dar ea urmează să se ridice din Adânc și va merge spre distrugere. Locuitorii pământului, cei ale căror nume n-au fost scrise în cartea vieții de la întemeierea lumii, vor rămâne uimiți văzând fiara, pentru că ea era, nu mai este, dar va fi prezentă.În al treilea rând, Biblia nu menționează nicăieri că oamenii, de-a lungul istoriei, au fost adăugați, sau sunt adăugați, în cartea vieții în momentul mântuirii lor. Pe baza acestor scripturi ale Apocalipsei, putem, cu destul de multă certitudine, trage concluzia că restul oamenilor, în afara celor care s-au închinat fiarei, au fost înscriși în cartea vieții de dinainte de întemeierea lumii, indiferent dacă urmau să fie mântuiți sau nu (voi explica aceasta mai târziu).În al patrulea rând, în Luca 10:20, Isus le spune celor șaptezeci de ucenici, care se bucurau că demonii le sunt supuși, mai degrabă să se bucure că numele lor sunt scrise în ceruri.Luca 10:20 (NTR)20 Totuși, nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în Ceruri!Putem presupune din nou cu destulă siguranță că Isus vorbea aici despre cartea vieții. Altfel, nu ar exista niciun motiv de bucurie dacă ar fi doar consemnați în cartea generală a celor vii sau în cărțile pentru judecată. În acel moment al istoriei, niciunul dintre ucenici nu era încă mântuit pentru că Cristos nu murise încă pe cruce. Cu toate acestea, se pare că ei erau deja înregistrați în cartea vieții. Pentru a complica și mai mult lucrurile, Iuda Iscarioteanul era printre acei ucenici și se știe clar că el a sfârșit rău și nu a fost mântuit, deși fusese consemnat în acea carte. El a fost fiul pierzării:Ioan 17:12 (NTR)12 Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat. I-am păzit și niciunul dintre ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.Apoi avem oameni în Vechiul Testament, precum Avraam, regele David, Daniel și așa mai departe, care au murit fizic înainte ca Cristos să moară pe cruce și, totuși, Biblia dezvăluie că sunt mântuiți cu siguranță și astfel trebuie să fi fost scriși în cartea vieții. Dacă facem un rezumat: (1) unii oameni au fost înregistrați în cartea vieții înainte de a fi mântuiți (de exemplu, ucenicii lui Isus); (2) alți oameni au fost înscriși în cartea vieții însă nu au fost mântuiți în cele din urmă, deși au avut ocazia să facă acest lucru, și știm despre ei că sunt pierduți pentru totdeauna (de exemplu, Iuda Iscarioteanul); (3) iar alți oameni nu au avut ocazia să fie mântuiți în timpul vieții lor, dar ei sunt mântuiți pentru totdeauna și sunt înscriși în cartea vieții (părinții și profeții din Vechiul Testament).Acum, dacă încercăm să punem împreună toate aceste date, o posibilă interpretare care le-ar lega pe toate în mod logic și consecvent, fără a contrazice niciuna dintre ele, și care ar da sens tuturor acestor versete în contextul siguranței mântuirii, este următoarea:1. Dumnezeu fie a știut dinainte în mod clar, fie a hotărât în ​​mod specific (pentru scopurile Sale) că unii oameni nu vor fi mântuiți niciodată. Așa că El nu i-a inclus în cartea vieții dinainte de întemeierea lumii. Aceștia sunt închinătorii fiarei de la sfârșitul timpurilor.2.Restul oamenilor din toată istoria omenirii care urmau să fie mântuiți SAU NU, El i-a inclus oricum pe toți în cartea vieții dinainte de întemeierea lumii. Această ipoteză este susținută de 1 Timotei 2:3–4, unde Dumnezeu spune că El dorește ca toți oamenii să fie mântuiți, deși nu toți vor fi mântuiți. El dă o șansă și acordă beneficiul îndoielii tuturor oamenilor:1 Timotei 2:3–4 (NTR) 3 Acest lucru este bun și bine primit de către Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4 Care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoașterea adevărului.3. Apoi, începând de acolo, Dumnezeu a șters din cartea vieții pe oamenii care au murit fizic și au părăsit această lume fără să aibă vreodată o credință mântuitoare sau să manifeste vreun fel de încredere în Dumnezeu, corespunzătoare nivelului de revelație pe care l-au avut în timpul vieții lor. Ceea ce vreau să spun prin această ultimă frază este că oamenii din Vechiul Testament care au trăit înainte de răstignirea lui Cristos au avut o revelație limitată a lui Dumnezeu și a mântuirii și nu au avut posibilitatea răscumpărării. Totuși, conform revelației pe care au avut-o, ei au făcut câțiva pași de credință înspre Dumnezeu în timpul vieții lor, au intrat într-un legământ cu El și acea credință le-a fost socotită drept neprihănire. Astfel, Avraam, Isaac, Iacov, Enoh, Noe, Moise, Iosua, David, Daniel, Rahav și alții ca ei, au rămas înscriși în cartea vieții pentru că, după cruce, li s-a dat mântuirea deși erau deja morți fizic. Acum, oamenii șterși nu au fost niciodată mântuiți de la început – adică ei nu au fost mântuiți și apoi și-au pierdut mântuirea activată, ci și-au pierdut mântuirea potențială. Nu au profitat de aceasta în timpul vieții lor.Această interpretare arată dragostea și mila lui Dumnezeu din belșug față de toți oamenii, asigură că cei care L-au primit pe Cristos nu vor fi niciodată șterși din cartea vieții și explică de ce ucenicii, inclusiv Iuda Iscarioteanul, erau deja în cartea vieții înainte de a fi mântuiți oficial. Eu cred că Iuda Iscarioteanul a fost scos din cartea vieții după moartea sa fizică.

Le point Paracha, Vayera, La bande de Gaza chez Avraam

OBIECȚII ÎMPOTRIVA MÂNTUIRII ETERNE (PARTEA II)Evrei 3:12–14 (Îndepărtarea de Dumnezeu)Evrei 3:12–14 (NTR)12 Fiți atenți, fraților, ca nu cumva vreunul dintre voi să aibă o inimă rea, necredincioasă, care să-l depărteze de Dumnezeul cel Viu,13 ci îndemnați-vă unul pe altul în fiecare zi, cât timp se zice „astăzi“, astfel încât niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.14 Căci am devenit părtași ai lui Cristos dacă într-adevăr ținem cu fermitate până la sfârșit convingerea noastră de la început.Unii creștini interpretează „îndepărtarea de Dumnezeul cel viu” în acest pasaj ca fiind pierderea mântuirii. Totuși, aici avem aceeași explicație ca înainte. A te depărta de Dumnezeu înseamnă a începe să-ți mărturisești credința în Cristos ca mai apoi să continui să te bazezi tot pe vechiul sistem al Legii pe care Dumnezeu l-a abolit și să nu crezi pe deplin în Cristos (adică să ai o inimă rea a necredinței). „Înşelăciunea păcatului” la care se face referire aici este înşelăciunea păcatului necredinţei în Cristos. Acesta este contextul. Versetul următor vorbește despre menținerea cu fermitate a convingerii noastre în Cristos și despre a nu aluneca înapoi în necredință. Observați, de asemenea, că în versetul 14, a ține cu fermitate convingerea noastră de la început până la sfârșit nu este o condiție pentru a rămâne în relație cu Cristos, ci un rezultat al faptului că am devenit deja părtași ai lui Cristos. Versetul nu spune că rămânem astfel doar atâta timp cât stăm fermi, ci că îi cunoaștem pe cei care au devenit cu adevărat părtași ai lui Cristos (timpul trecut) dacă ei țin ferm convingerea lor de mântuire până la sfârșit. Aceeași idee este exprimată în Evrei 3:5–6:Evrei 3:5–6 (NTR)5 Moise, într-adevăr, a fost credincios ca slujitor în toată Casa lui Dumnezeu, fiind o mărturie despre lucrurile care urmau să fie spuse,6 dar Cristos a fost credincios ca Fiu peste Casa lui Dumnezeu. Iar Casa Lui suntem noi, dacă într-adevăr ținem cu fermitate până la sfârșit încrederea și speranța cu care ne lăudăm.Unii predicatori deduc din acest pasaj că credincioșii rămân casa lui Dumnezeu atâta timp cât păstrează ferm și până la capăt încrederea și bucuria în speranță. Însă, versetul nu spune asta, ci spune că credincioșii sunt deja casa lui Dumnezeu, iar dovada constă în faptul că, aceștia vor păstra încrederea până la capăt ca și rezultat al credinței lor. Cu alte cuvinte, tu știi că locuința ta a fost conectată la rețeaua electrică dacă luminile se aprind în casă. Tu nu încerci să ții luminile aprinse pentru a te asigura că astfel casa ta rămâne conectată la rețeaua electrică. Evrei 12:14 (Căutarea sfințirii)Evrei 12:11–17 (NTR)11 Orice disciplinare nu pare în prezent un motiv de bucurie, ci mai degrabă un motiv de întristare, dar mai târziu produce rodul pașnic al dreptății, pentru cei ce au fost încercați prin ea.12 De aceea, întăriți-vă brațele obosite și genunchii slăbiți!13 „Faceți cărări drepte pentru picioarele voastre“, pentru ca șchiopul să nu-și scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat.14 Urmăriți cu toții pacea și sfințirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul.15 Aveți grijă ca nu cumva vreunul să ducă lipsă de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva să crească vreo rădăcină de amărăciune, care să provoace durere, iar prin ea mulți să fie pângăriți,16 ca nu cumva vreunul să fie imoral sau lumesc ca Esau, care, pentru o mâncare, și-a vândut drepturile de întâi născut.17 Voi știți că, mai târziu, când a dorit să moștenească binecuvântarea, a fost respins, căci n-a mai găsit loc pentru pocăință, chiar dacă a căutat binecuvântarea cu lacrimi.Mulți creștini scot Evrei 12:14 din context și ajung la concluzia că credincioșii născuți din nou trebuie să urmărească sfințirea practică (adică facerea de fapte bune și omiterea celor rele) în timp ce trăiesc pe pământ, pentru a-și menține salvarea. Altfel, ei nu vor ajunge să-L vadă pe Domnul, ceea ce înseamnă că își pot pierde mântuirea în orice moment. Recunosc că acesta este un verset dificil de interpretat în mod corect de unul singur sau izolat de context și voi explica de ce este așa.Sfințirea la care face referire Evrei 12:14 poate fi doar una din două tipuri. Primul tip e sfințirea comportamentală și practică, la nivel de trup și suflet. Aceasta este progresivă și constă într-un proces de transformare ce începe după nașterea din nou și poate ține toată viața. Al doilea tip este sfințirea sau neprihănirea dată de Isus la momentul nașterii din nou, la nivel de duh. Aceasta nu mai este progresivă, ci este oferită o singură dată pentru totdeauna. Ea este menționată în 1 Corinteni 6:11 unde Pavel spune la timpul trecut corintenilor că ei au fost sfințiți. Ca regulă generală, în mediul creștin, există multă confuzie cu privire la lucrarea terminată deja în noi și la ceea ce este încă în proces de finalizare, tocmai din cauză ca autorii cărților Bibliei alternează discursul de la nivelul trupului și sufletului cu cel al duhului fără să anunțe audiența. Și atunci cade în responsabilitatea noastră și a Duhului Sfânt să facem această distincție, care nu este tot timpul simplă. Dar dacă avem o inimă sinceră și doritoare de a ajunge la rădăcina adevărului pur, cu ajutorul Duhului Sfânt, vom reuși.Să presupunem că Evrei 12:14 se referă la sfințirea progresivă a comportamentului. Căutarea unei astfel de sfințiri este un lucru bun și de dorit și e un proces în care noi trebuie să fim implicați în permanență ca și creștini, pentru că Dumnezeu este sfânt și știm că El dorește foarte mult ca și noi să fim sfinți în purtarea noastră, așa cum menționează apostolul Petru în 1 Petru 1:15–16. Faptul că textul ne îndeamnă să urmărim această sfințire poate fi un indiciu că nu e vorba aici de îndreptățirea primită o singură dată la momentul mântuirii. Și dacă versetul s-ar fi oprit aici, probabil aceasta ar fi fost cea mai bună interpretare care ne-ar fi insuflat o dorință și mai mare de a ne sfinți. Însă, în momentul în care versetul se termină cu faptul că nimeni nu va vedea pe Domnul fără această sfințire, nu mai poate fi vorba de sfințirea practică. De ce? Pentru că Dumnezeu este perfect și El cere numai perfecțiune, conform Matei 5:48. El nu acceptă jumătăți de măsură sau căutări progresive. Suntem noi oare vreodată desăvârșiți, după mântuire, în toată conduita noastră? Desigur că nu. Aceasta înseamnă că sfințirea progresivă care este mereu imperfectă nu poate fi un factor care va determina dacă Îi vedem, sau nu, fața lui Dumnezeu. În această situație, chiar nimeni nu Îi va vedea fața. Pot să garantez. La Dumnezeu nu este ca și cum ar fi un prag de sfințenie pe care numai El îl cunoaște în mintea Sa și îl ține secret și care poate fi de 60% sau 90%, iar dacă strădania ta depășește acel prag, vei reuși să-I vezi fața, altfel, nu. Din păcate, din ce am văzut până acum, practic foarte mulți creștini cred că este așa fără poate chiar să fie conștienți de acest lucru. În general, concluzia cu care este lăsată audiența în urma unei predici din Evrei 12:14 este că ei trebuie să facă tot posibilul să trăiască cât mai sfânt pentru a-și crește șansele de a fi deasupra pragului secret al lui Dumnezeu de sfințire și de a ajunge până la capăt într-o stare satisfăcătoare. Însă, pe langă faptul că Dumnezeu nu ar accepta o astfel de sfințire deficitară ca și condiție de a-I vedea fața, dacă menținerea salvării depinde de faptele noastre bune, atunci ea nu mai este doar prin har și prin credință, ceea ce contrazice alte scripturi puternice despre mântuire. Mai mult, amenințarea de a nu-L vedea pe Domnul dacă nu ne descurcăm suficient de bine, ar aduce frica în prim-plan ca motivator principal la sfințenie și nu iubirea necondiționată a lui Dumnezeu.De aceea trebuie să aruncăm o privire mai atentă atât asupra contextului imediat al acestui pasaj, cât și asupra contextului mai larg al întregii cărți Evrei. După cum am menționat mai înainte, cartea Evrei este scrisă în principal pentru creștinii evrei – atât autentici, cât și doar cu numele – care sufereau și treceau prin dificultăți din cauza identificării lor cu Isus Cristos și a noii căi de îndreptățire numai prin credință. Acești creștini se angajaseră să-L urmeze pe Cristos, dar ce însemna aceasta pentru ei nu era un drum glorios sau o plimbare prin Disneyland. Identificarea lor cu Isus le aducea mai multă durere și persecuție decât experimentaseră ei anterior. Până la capitolul 10, autorul cărții Evrei le explică acestor oameni în detaliu ce a făcut Isus pe cruce, implicațiile acelui act și superioritatea Sa față de Legea lui Moise. Apoi, în capitolul 11, autorul enumeră o listă de oameni din Vechiul Testament care au trebuit să lupte pentru credința lor în Dumnezeu și să îndure persecuția. În capitolul 12, autorul schimbă macazul de pe stilul de învățătură și începe să-i încurajeze pe acești credincioși să rămână puternici în timpul persecuției și să lupte pentru credință, așa cum au făcut-o predecesorii lor, deoarece această suferință funcționează ca și antrenamentul lor în dreptate sau neprihănire. Disciplina descrisă în capitolul 12 nu este una în sensul pedepsei lui Dumnezeu față de copiii Săi, ci o disciplină în termeni de antrenament, precum antrenamentul militar. Pregătirea și instruirea militară sunt dificile și dureroase, dar necesare pentru succesul în luptă. Când cineva se antrenează la sală, exercițiile nu sunt totdeauna confortabile sau ușoare, dar ele construiesc mușchii și ajută persoana să fie în formă. În mod similar, persecuția și suferința din cauza credinței produc rodul neprihănirii (Evrei 12:11).Mulți dintre acești creștini erau sătui și obosiți, epuizați din punct de vedere spiritual, iar scriitorul încearcă să-i încurajeze în versetul 12 spunându-le: „De aceea, întăriți-vă brațele obosite și genunchii slăbiți”. Această frază este citată din Isaia 35:3. În Isaia 34, Dumnezeu anunță judecata dreaptă și răzbunarea împotriva tuturor dușmanilor lui Israel, reprezentați de Edom. Apoi, în capitolul 35, Dumnezeu descrie cum va arăta izbăvirea lor și le revelează că nu i-a uitat. Slava Domnului urma să fie aratată din nou, dar poporul lui Israel era încă în pustie și într-un pământ uscat în acel moment, așa cum ilustrează Isaia 35:1. Isaia spune acelei comunități: „În timp ce treceți prin această perioadă grea, gândiți-vă la toate lucrurile bune pe care Dumnezeu le va face pentru voi și, între timp, ajutați-vă unii pe alții, întăriți mâinile fraților voștri care sunt slabe și genunchii care sunt slabi”. Acum, revenind la textul nostru din Evrei, în același mod, în mijlocul a tot felul de tensiuni dintre cei de partea Legii și cei în Cristos, scriitorul spune acelei comunități de credincioși să se sprijine reciproc și să continue în credință. Apoi, în versetul 14, îi încurajează să încerce să urmărească pacea cât mai mult cu toți cei care luptă împotriva lor, dar fără compromis în ceea ce privește adevărul și sfințirea pe care au primit-o de la Isus prin credință. Cu alte cuvinte, „când familia și rudele vin împotriva voastră din cauza mesajului Evangheliei harului, nu vă mâniați. Încercați să căutați pacea, însă ținând cu hotărâre în același timp în mintea voastră sfințenia fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.”Sfințirea despre care vorbește versetul 14 este căutarea sfințeniei și a neprihănirii lui Isus primite o singură dată la momentul mântuirii. Scriitorul le spune acestor credincioși să nu renunțe la neprihănirea pe care au primit-o prin credință și astfel să se întoarcă la cea primită prin Lege, doar pentru a le fi ușurată viața. Și avem câteva indicii substanțiale în context care ne arată că despre asta vorbește scriitorul. În primul rând, Evrei 12:10 spune că cei care trec prin această pregătire au parte de sfințenia lui Isus. Aceasta le este dată. În al doilea rând, cuvântul „sfințire” sau „sfințenie” din versetul 14 este scris cu articol hotărât: urmărește sfințirea, nu doar o sfințire, ci acel tip de sfințire fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul. Asta înseamnă că exista și un alt tip de sfințire – cea prin faptele Legii – care îi împiedica să fie mântuiți și să-L vadă pe Domnul la sfârșit. În al treilea rând, versetele 15 până la 17 oferă mai multe detalii despre ce a vrut să spună scriitorul când i-a îndemnat să urmărească acea sfințire. El a intenționat să se asigure că nimeni nu ajunge lipsit de harul lui Dumnezeu și se duce înapoi la Lege. Aceasta însemna ca ei să nu permită nici unei rădăcini de amărăciune și frustrare să apară între ei din cauza noii căi de salvare și astfel să se întineze unul pe celălalt.Mai mult, însemna ca ei să se asigure că nimeni nu era fără Dumnezeu ca Esau, care avea dreptul de întâi născut cu multe binecuvântări la pachet, dar la care a renunțat foarte ușor doar pentru confortul unei singure mese. Apoi, când a vrut să primească înapoi binecuvântările, nu a mai putut. În același mod, versetul 17 încurajează poporul evreu care părea să se fi decis pentru Cristos să nu dea la o parte atât de repede noua cale de mântuire prin credință de dragul păcii pământești temporare cu frații lor evrei care încă urmau Legea lui Moise și îi prigoneau. Dacă nu-L aleg pe Cristos și nașterea din nou prin credință, ei vor rămâne nemântuiți și nu Îl vor vedea pe Domnul. 1 Corinteni 6:9–11 (Cei nedrepți și Împărăția)1 Corinteni 6:9–11 (NTR)9 Sau nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați! Nici cei imorali, nici idolatrii, nici adulterii, nici catamiții, nici homosexualii,10 nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici bârfitorii, nici escrocii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.11 Și așa erați unii dintre voi. Dar ați fost curățiți, ați fost sfințiți, ați fost îndreptățiți în Numele Domnului Isus Cristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.Obiecția din acest pasaj la siguranța mântuirii credinciosului este următoarea: „Dacă ești un credincios născut din nou, dar continui să fii un imoral, un adulter, un hoț sau un bețiv, nu vei moșteni Împărăția lui Dumnezeu și îți vei pierde mântuirea.” În primul rând, să stabilim că moștenirea Împărăției este echivalentă cu a fi în Împărăție sau a fi mântuit în Cristos. Unii oameni susțin că „moștenirea” este diferită de „intrare”. Deși sunt de acord că există nivele diferite de posesie a Împărăției lui Dumnezeu aici pe pământ și că faptele păcătoase scad capacitatea noastră de a crede și de a manifesta mai mult din tot ce ne-a dăruit El, susțin că moștenirea Împărăției lui Dumnezeu este același lucru cu mântuirea veșnică. Galateni 3:29 și 4:7 arată că, odată ce ești fiu sau fiică a lui Dumnezeu, ești și moștenitor:Galateni 3:29 (NTR)29 Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți descendenții lui Avraam și moștenitori după promisiunea făcută.Galateni 4:7 (NTR)7 Astfel, tu nu mai ești sclav, ci fiu, iar dacă ești fiu, ești și moștenitor, prin Dumnezeu.Mai mult, conform Efeseni 1:11–14, oamenii care cred în Isus primesc sigiliul Duhului Sfânt în momentul mântuirii. Acest sigiliu este o garanție a moștenirii lor:Efeseni 1:11–14 (BTF2015 / NTR)11 În El am și obținut o moștenire, fiind predestinați conform cu scopul Celui care lucrează toate după sfatul voii Sale,12 Pentru lauda gloriei Sale, noi, care întâi ne-am încrezut în Cristos.13 În care și voi v-ați încrezut, după ce ați auzit Cuvântul adevărului, evanghelia salvării voastre; și în care, după ce ați crezut, ați fost sigilați cu acel Duh Sfânt al promisiunii,14 Care este garanția moștenirii noastre, până la răscumpărarea posesiunii cumpărate, spre lauda gloriei Sale.În cele din urmă, voi dovedi că moștenirea Împărăției este echivalentă cu intrarea în ea, folosind și relatarea despre tânărul bogat care a venit la Cristos, consemnată în primele trei Evanghelii: Matei 19:16–29, Marcu 10:17–31 și Luca 18:18–30. Toate cele trei relatări se referă la același incident și subiectul este foarte clar: VIAȚA ETERNĂ. Aceasta este întrebarea de început, cu care se încheie fiecare pasaj. Matei 19:16 ne spune că tânărul bogat a întrebat: „Cum pot să AM viață veșnică”, dar Marcu 10:17 și Luca 18:18 ne spun amândouă că a întrebat: „Cum pot MOȘTENI viața veșnică”. Ca răspuns la întrebarea bărbatului, Isus Cristos a vorbit despre INTRAREA în viață în Matei 19:17. El a echivalat ”a avea” și ”a moșteni” viața veșnică cu intrarea în ea.Revenind la 1 Corinteni 6:9–11, deși Pavel se adresează credincioșilor din biserica din Corint și, deși ar părea că sugerează că unii credincioși adevărați nu vor moșteni Împărăția, el face o distincție clară între cei nedrepți și cei sfinți. Versetul 1 al acelui capitol spune: „Îndrăznește cineva dintre voi, având o problemă împotriva altuia, să meargă în judecată înaintea celor nedrepți, și nu înaintea sfinților”? Apoi, în versetele 2 și 3, el continuă spunând că sfinții vor judeca lumea și îngerii. Mai mult, în versetul 10, el afirmă că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu și, în versetul 11, el conchide: „Și așa ați fost unii dintre voi. Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți și ați fost făcuți neprihăniți în Numele Domnului Isus și prin Duhul Dumnezeului nostru”. În mod clar, el nu spune că cei ce sunt creștini nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu dacă încă fac lucruri păcătoase. Însă, el compară comportamentul celor care nu sunt născuți din nou (și nu au nicio parte în Împărăție) cu cel al sfinților. Trebuie să existe o distincție în purtare, iar sfinții ar trebui să fie diferiți de cei nedrepți în modul lor de viață. El face doar o comparație cu scop educativ și motivațional. Mai mult, observați că nu spune că acei oameni vor fi dezmoșteniți. Pur și simplu nu vor moșteni niciodată Împărăția. În cele din urmă, aproape peste tot în Noul Testament, Dumnezeu îi numește sfinți pe cei ce sunt în Cristos și se raportează la ei în funcție de identitatea lor spirituală și nu în funcție de faptele lor care ar putea fi încă păcătoase. El nu îi califică niciodată pe creștini ca și desfrânați, bețivi, adulteri sau hoți, ci cu termenii de neprihăniți, sfinți, fii, moștenitori, etc. În concluzie, 1 Corinteni 6:9–11 nu poate fi folosit ca un argument valid că oamenii născuți din nou pot fi dezmoșteniți în orice moment datorită persistenței lor în trăire nesfântă.

OBIECȚII ÎMPOTRIVA MÂNTUIRII ETERNE (PARTEA I)Principii de interpretareOri de câte ori ne apropiem de un pasaj biblic care aparent contrazice siguranța veșnică a mântuirii credincioșilor, putem folosi câteva principii sau unelte care să ne ajute să înțelegem sensul corect și intenționat al textului respectiv. În primul rând, trebuie să ne uităm la contextul istoric și cultural al cărții căreia îi aparține pasajul și să căutăm răspunsuri la întrebări precum următoarele: Cine este autorul cărții? În ce perioadă a fost scrisă cartea? Care este tema cărții? Cui i s-a adresat? Ce probleme ale zilei a încercat să abordeze autorul? Care a fost tonul autorului și atmosfera creată de el? Când facem această cercetare, am putea găsi indicii importante despre interpretarea textului nostru inițial. În al doilea rând, trebuie să citim pasajul în contextul său imediat, adică câteva versete înaintea lui și câteva versete după el, pentru a vedea despre ce vorbea cu adevărat autorul. În al treilea rând, este recomandat să citim același pasaj în mai multe traduceri ale Bibliei și în diferite limbi dacă e posibil, cum ar fi engleză și greacă. Unele limbi sunt mult mai bogate în cuvinte și semnificații decât altele. Limba greacă este una dintre cele mai bogate și cuprinzătoare limbi de pe pământ. De aceea, probabil, Dumnezeu a rânduit lucrurile astfel încât Noul Testament să fie scris într-o perioadă în care limba greacă era predominantă. De exemplu, limba greacă are șase cuvinte diferite pentru ”dragoste”, trei cuvinte diferite pentru ”cunoaștere” și trei cuvinte diferite pentru ”înțelepciune”. Mai mult, cuvântul ”mântuire” provine din cuvântul grecesc soteria, tradus ca și restabilire la o stare de siguranță, întregire, sănătate și bunăstare, precum și salvare, eliberare și ferire de pericol sau distrugere. Cu toate acestea, ca și creștini, când citim cuvântul „mântuire” din Biblie în limba noastră maternă, credem că se referă doar la mântuirea din iad și din iazul de foc. Dacă citim aceste pasaje dificile într-o singură traducere a Bibliei și doar în limba noastră maternă, putem pierde mult din semnificația inițial intenționată a textului.A patra cheie pentru o interpretare autentică a textelor complexe despre imuabilitatea mântuirii este să înțelegem că salvarea este un pachet holistic și complet, care include atât salvarea de iad, cât și sănătatea fizică, prosperitatea materială și eliberarea de obiceiuri și dependențe păcătoase aici pe pământ. Mergând pe aceeași linie, al cincilea principiu este că mântuirea include atât spiritul, cât și sufletul și trupul nostru. Salvarea spiritului este instantanee și eternă (perpetuă), în timp ce mântuirea sufletului și a trupului sunt progresive și au loc aici pe pământ. Uneori, chiar și creștini fiind, am putea să ne pierdem viața aici pe pământ mai devreme decât a plănuit Dumnezeu și să nu ne însușim toate beneficiile Evangheliei, în principal din cauza lipsei de cunoaștere și înțelegere. S-ar putea chiar să avem perioade de regres sau apostazie. Totuși, aceasta nu înseamnă că ne pierdem și mântuirea veșnică.Al șaselea principiu de interpretare este că mântuirea include două părți: o parte minoră și o parte semnificativă. Partea secundară are de-a face cu ispășirea păcatelor noastre trecute, care ne oferă intrarea veșnică în Împărăție și scăparea de iad, în timp ce partea semnificativă are de-a face cu Noul Legământ de binecuvântări, sfințenie, pace, bucurie, sănătate și prosperitate aici pe pământ. Salvarea adusă de Isus Cristos nu a fost în principal una din iad, ci o salvare de păcat și de toate efectele care au intrat în lume odată cu el. Mântuirea din iad este un produs secundar al mântuirii din păcat. De exemplu, să ne îndreptăm atenția la călătoria poporului Israel din Egipt spre țara promisă. Ieșirea lor din Egipt și trecerea Mării Roșii sunt un simbol al scăpării noastre din păcat și iad, al nașterii din nou și al botezului în apă. Însă, știm cu toții că acesta nu a fost scopul principal al lui Dumnezeu – doar să-i scoată din sclavie, să-i ajute să treacă Marea Roșie și apoi să-i lase să trăiască singuri în deșert. Deuteronom 6:22–23 spune că Dumnezeu i-a scos DIN Egipt pentru a-i duce ÎN țara făgăduită a Canaanului. Scoaterea lor din Egipt a fost doar un pas secundar și necesar pentru ca Dumnezeu să-i ducă în țara promisă. Mulți creștini cred că țara promisă pentru noi, credincioșii, este cerul, după moartea fizică, dar nu este așa. De ce? Pentru că acolo nu vor mai fi uriași cu care să lupte lupta credinței, precum uriașii cu care israeliții au luptat în Canaan. Giganții bolii, sărăciei, blestemului, influențelor demonice, a obiceiurilor păcătoase și dependențelor sunt aici pe pământ, nu în cer. Canaan este manifestarea supranaturală a libertății Noului Legământ aici pe pământ. Din păcate, mulți credincioși se gândesc doar să intre în rai și să scape de iad, iar acestea le sunt oricum deja acordate. Ei mor în „pustie” fără să ajungă vreodată să trăiască în Canaanul Evangheliei aici pe pământ. Noi suntem chemați să-i vindecăm pe bolnavi, să scoatem duhurile rele și să înviem morții (Matei 10:8). Câte dintre aceste beneficii ale Evangheliei se întâmplă în mod regulat în bisericile creștine? Sunt aproape inexistente. Însă ne facem griji de iad! De ce atât de mulți credincioși încă se complac în plăcerile păcătoase ale lumii? Pentru că, la fel ca și poporul Israel din deșert, dacă nu au gustat încă Canaanul, se vor gândi mereu la „carnea și usturoiul” Egiptului unde se aflau în robie. Mulți creștini L-au primit pe Isus doar pentru a le șterge păcatele. Au traversat spiritual Marea Roșie și apoi s-au oprit acolo, așteptând să moară fizic și să meargă în rai. Și de aceea ei tind să-și dorească atât de mult „Egiptul”. Mai mult decât atât, poporul Israel care a murit în deșert și nu a ajuns niciodată în Canaan din cauza necredinței lor, a fost pedepsit de Dumnezeu în diferite moduri – în principal prin moarte fizică – dar El nu i-a trimis niciodată înapoi în Egipt.Al șaptelea și ultimul principiu care ne va ajuta să interpretăm pasajele dificile este că „a lupta pentru credință” sau „a continua în credință” sau „a veghea în credință” sau „a face fapte bune”, toate acestea sunt efecte ale mântuirii autentice și nu condiții de menținere  a ei. Altfel, mântuirea nu ar mai fi numai prin credință și am avea fapte cu care să ne lăudăm înaintea lui Dumnezeu. Evrei 6:4-6 (Imposibilitatea reînnoirii)Evrei 6:1–9 (NTR / BTF2015)1 De aceea, lăsând învățătura începătoare despre Cristos, să ne îndreptăm spre maturitate, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu,2 a învățăturii despre ritualurile de spălare, a punerii mâinilor, a învierii celor morți și a judecății veșnice.3 Și vom face aceasta dacă va îngădui Dumnezeu.4 Căci este imposibil pentru cei ce au fost odată luminați, au gustat darul ceresc, au fost făcuți părtași ai Duhului Sfânt5 și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului care vine,6 dar care apoi au căzut, să fie înnoiți iarăși spre pocăință, întrucât ei Îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit.7 Când pământul absoarbe ploaia care cade adesea pe el și dă o recoltă folositoare celor pentru care este cultivat, el primește binecuvântarea de la Dumnezeu.8 Dacă însă dă spini și mărăcini, atunci este nefolositor și este aproape să fie blestemat. Sfârșitul lui este în foc.9 Chiar dacă vorbim astfel, preaiubiților, totuși, în ce vă privește, suntem convinși că sunteți în stare de lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea.Mulți oameni au învățat pe alții (și unii învață și astăzi) că acest pasaj arată clar că creștinii își pot pierde mântuirea. Și la prima vedere, la o simplă lectură, se pare că această interpretare este corectă. Dar, așa cum este cazul multor scripturi, ar trebui să fim conștienți de „erezia primei priviri”. Mai întâi, să ne uităm asupra contextului istoric și a publicului țintă al cărții Evrei. Din punct de vedere istoric, biserica primară era în general alcătuită din creștini evrei. Unii dintre acești oameni erau cu adevărat născuți din nou și pe deplin convinși de Cristos și de noua cale de salvare. Însă, alții doar s-au entuziasmat de Isus Cristos și, la gândul că El este Mesia așteptat, s-au alăturat cu bucurie bisericii. Dar ei veneau din secole în care familiile lor fuseseră cufundate în tradițiile iudaice de a merge la Templu pentru a-și acoperi păcatele din nou și din nou în ziua sfântă a ispășirii și de a oferi alte jertfe de animale în mod regulat. Acest sistem de sacrificii încetase în cea mai mare parte după distrugerea Templului în anul 70 d.Hr. După ce Templul a fost incendiat, soldații romani l-au dărâmat, piatră cu piatră, pentru a obține aurul topit care curgea printre crăpături. Probabil, chiar și după această perioadă, mai existau grupuri mici de evrei care încă mai aduceau jertfe de animale. Totuși, fără Templu și fără metoda prescrisă pentru jertfe, zilele sacrificiilor de animale se terminaseră.Înainte de distrugerea Templului, în momentul în care a fost scrisă cartea Evrei, aceștia aveau o mentalitate de reguli, legi și sacrificii repetate, construite în ei de-a lungul sutelor de ani. Mântuirea prin har prin credința în Cristos reprezenta o tranziție și o îndepărtare radicală de la Legea lui Moise și, din această cauză, mulți credincioși evrei aveau îndoieli cu privire la Cristos și oscilau în convingerea lor cu privire la El. Îl admirau pe Isus Cristos și le plăcea noua cale, dar nu erau pe deplin convinși în inimile lor să renunțe la Legea lui Moise și s-o lase cu totul în urmă. Pentru ei, a fost puțin cam ca trecerea de la ortodoxie, catolicism sau islam (toate bazate în principal pe fapte bune, închinare la idoli și tradiții) la simpla credință în Isus Cristos. Le era greu să lase în urmă mentalitatea faptelor. Pe lângă schimbarea mentală problematică din cauza sutelor de ani de moștenire întemeiate pe Lege, evreii care doreau să se dedice pe deplin lui Cristos se confruntau cu persecuția și ridiculizarea atât din partea comunității lor evreiești, cât și din partea propriilor rude și membri ai familiei. Aceștia erau ca al doilea tip de pământ din Marcu 4:16–17, pământul pietros în ce privește Cuvântul lui Cristos despre mântuire. Ce spun acele versete?Marcu 4:16–17 (BTF2015)16 Și la fel, aceștia sunt cei semănați pe locul pietros; care, după ce au auzit Cuvântul, îl primesc îndată cu veselie;17 Și nu au rădăcină în ei înșiși și țin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuție din cauza Cuvântului, îndată se poticnesc.După cum arată acest pasaj, în același fel mulți evrei au primit Cuvântul cu bucurie. Au perceput ceva, s-au entuziasmat, dar nu aveau rădăcină în ei înșiși. Nu erau născuți cu adevărat din nou. Când lucrurile începeau să devină grele din cauza Cuvântului, când treburile nu mai mergeau atât de ușor pe cât trebuiau să meargă și când apăreau probleme cu oamenii și persecuții, acești evrei aveau tendința de a se întoarce înapoi la Lege și la sistemul de jertfe de animale. Însă, ei nu cădeau dintr-o stare de salvare într-o stare pierdută pentru că ei nu fuseseră de la început pe deplin convinși de Cristos. Probabil că la acea vreme nici măcar nu exista vreo discuție despre pierderea mântuirii, cum avem noi astăzi, sau despre a fi pierdut, din moment ce toți evreii erau poporul lui Dumnezeu, chiar și când erau sub conducerea lui Moise. Ei vroiau să-L slujească pe Dumnezeu. Când poporul lui Israel se afla în pustie în călătoria lor către țara făgăduită, după ce au trecut Marea Roșie, Dumnezeu nu i-a amenințat niciodată că îi va trimite înapoi în Egipt, chiar și atunci când au păcătuit. Da, au fost pedepsiți pentru păcatele lor și mulți dintre ei au murit în deșert și nu au ajuns niciodată în țara promisă, dar El nu a trimis pe nimeni înapoi în Egipt, ceea ce ar însemna pentru noi, creștinii, să ne pierdem mântuirea.Aceasta este audiența țintă a cărții Evrei. Textul din Evrei se adresează în primul rând acestor oameni pe care tocmai i-am descris, așa cum se arată din primele două versete ale cărții:Evrei 1:1–2 (BTF2015)1 Dumnezeu, care în multe dăți și în diferite feluri, le-a vorbit odinioară părinților prin profeți,2 În aceste zile de pe urmă ne-a vorbit prin Fiul său, pe care l-a pus moștenitor a toate, prin care a și făcut lumile.Părinții menționați aici sunt Avraam, Isaac, Iacov și restul părinților poporului evreu. Cartea Evrei încearcă să-i întărească pe acești oameni în credința lor și să le explice inima Evangheliei într-un mod mai profund, contrastând-o și comparând-o cu Legea lui Moise. Ea compară lucrurile noi în Cristos cu cele vechi. Arată cum Isus Cristos este superior față de tot ceea ce cunoșteau ei până în acel moment – superior părinților și profeților din vechime (Capitolul 1), superior îngerilor (Capitolul 2), superior lui Moise (Capitolul 3), superior lui Iosua (Capitolul 4) și superior preoției levitice (Capitolul 5), în care preoții aduceau jertfe zi de zi în Templu. Acestor credincioși evrei le venea greu să creadă că jertfa lui Cristos era suficientă și că nu mai erau nevoiți să continue cu jertfele de animale. Expresia „din nou” este cheia în toată cartea Evrei.Oamenii despre care Pavel spune: „cei ce au fost odată luminați” din Evrei 6:4 erau doar niște degustători de salvare și nu băutori; aceștia au fost expuși beneficiilor sale, dar nu au fost salvați pe deplin. Ei doar „au gustat” sau „au luat mostre” din Cristos. Ei nu s-au convertit niciodată cu adevărat la credința în El. „Luminat” nu înseamnă neapărat „regenerat” sau „salvat”, deoarece a fi luminat cu privire la ceva nu garantează neapărat un angajament de a acționa pe baza a ceea ce ai fost luminat. O analogie bună ar fi diferența dintre a te căsători cu cineva și a ieși la câteva întâlniri cu acea persoană. Un om poate învăța lucruri despre Cristos și, prin aceasta, să-L admire și poate să-i facă plăcere să fie parte dintr-o părtășie, dar să nu aibă un angajament real și de durată față de El. S-ar putea să fi fost invitat de cineva la biserică, a auzit despre Isus și Evanghelie și a fost luminat, dar nu s-a hotărât niciodată pentru Cristos. Acesta nu este același lucru cu pocăința și credința prin care o persoană este unită cu Cristos și mântuită. În Matei 27:34, putem vedea că, atunci când Isus era pe cruce și i s-a făcut sete, I s-a dat vin acru amestecat cu fiere pe care doar l-a gustat, dar nu l-a băut.Matei 27:34 (NTR)34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.Deci, poți să guști ceva și apoi să refuzi să bei.Apoi avem expresia „părtași ai Duhului Sfânt”, care nu înseamnă neapărat că Duhul Sfânt a venit să trăiască în acești oameni pentru totdeauna, așa cum ar face-o în cazul credincioșilor. Câteva exemple de oameni părtași ai Duhul Sfânt care au sfârșit rău ar fi regele Saul și Samson din Vechiul Testament. Duhul Sfânt a venit peste ei pentru o vreme și au făcut lucruri mari pentru Dumnezeu, dar apoi au căzut. Un alt exemplu excelent de părtaș al Duhului Sfânt în Noul Testament este Iuda Iscarioteanul, ucenicul lui Isus, care a scos demoni și a vindecat pe cei bolnavi, dar apoi a căzut și s-a pierdut. Nici măcar nu fusese mântuit încă, pentru că Isus nu murise pe cruce în acel moment, iar Iuda a murit fără să-și manifeste vreo credință în Dumnezeu, așa cum a făcut Petru după ce a căzut. Iuda a fost doar un părtaș – un degustător – nu un băutor.Ai putea întreba: „Cum este posibil acest lucru? Cum pot oamenii să fie în biserică de ceva timp, să facă tot felul de activități, să vadă puterea lui Dumnezeu și să nu se nască din nou? Cunosc personal pe cineva devotat Domnului, care mai târziu s-a îndepărtat de Cristos. Vrei să-mi spui că acea persoană nu a fost născută din nou?” Ei bine, nu știu. S-ar putea să fi fost cu adevărat născuți din nou, caz în care se vor întoarce înapoi la Cristos, sau nu au fost născuți din nou deloc. Doar Dumnezeu și acea persoană poate ști ce se întâmplă în inima ei. Nimeni din exterior nu poate să știe ce crede cu adevărat o altă persoană. Biblia spune în 1 Ioan 2:19 următorul lucru:1 Ioan 2:19 (BTF2015)19 Au ieșit dintre noi, dar nu erau de-ai noștri, căci dacă ar fi fost de-ai noștri ar fi rămas cu noi, dar au ieșit ca să se arate că nu toți erau de-ai noștri.Conform acestui pasaj, unii oameni se pot ”atașa„ la trupul lui Cristos într-un mod aparent autentic, fără să fie neapărat din trup. Această categorie de „gustători” anulau puterea jertfei lui Cristos pentru ei înșiși, prin continuarea aducerii jertfelor de animale în mod repetat, deși cunoșteau adevărul. Comportamentul lor arăta că lucrarea de la cruce a fost ineficientă. Ei încă așteptau ca o jertfă permanentă să vină, așa că Isus Cristos trebuia să moară din nou. În felul acesta, ei Îl sacrificau din nou pe Fiul lui Dumnezeu și Îl supuneau la rușine publică. Dar Pavel vine și spune că, dacă acești oameni, care au gustat din harul lui Dumnezeu și din binefacerile Evangheliei, se întorc la Lege ca fundament pentru iertarea păcatelor lor, atunci este imposibil pentru ei să se pocăiască și să fie reînnoiți, atâta timp cât continuă să facă asta. Dacă ei tratează jertfa lui Cristos în acest fel, atunci rămân nemântuiți pentru că nu există nicio altă jertfă pentru păcate hotărâtă de Dumnezeu ca și plată satisfăcătoare pentru păcatele lor. Dumnezeu declarase vechiul sistem de jertfe de animale ca fiind învechit, deci nu mai era valabil și satisfăcător, iar sacrificiul etern al lui Isus îl înlocuise complet. Isus Cristos este sacrificiul etern suprem care înlătură orice tip de păcat. Pavel vorbește despre ploaie și rodire în Evrei 6:7 și 8. Peste acești oameni s-a plouat în mod repetat cu Cuvântul bun al lui Dumnezeu, cu iluminare și au beneficiat de puterea Duhului Sfânt. Cu toate acestea, dacă continuă să meargă în necredință, ei vor rodi spini și mărăcini (fapte moarte) și vor ajunge să fie arși de judecata veșnică. Observați în versetele 4–6 că Pavel folosește pronumele la persoana a treia — „aceia, lor, ei” — pentru a vorbi despre acea categorie de oameni care sunt încă pe margine, poate chiar fără să știe, și nu despre cei care sunt deja în Cristos, preaiubiții cărora li se adresează în versetul 9. El este convins de lucruri mai bune care însoțesc mântuirea în cazul lor.În ultimul rând, chiar dacă acest pasaj s-ar fi referit la copiii lui Dumnezeu, care sunt cu adevărat în Cristos, dar care cad din credință și mântuire (așa cum le înțelegem noi), nimeni nu poate susține sau dovedi empiric că este imposibil ca ei să se întoarcă la pocăință. Atâta timp cât oamenii trăiesc pe acest pământ au o șansă de mântuire și de a se întoarce la Tatăl, ceea ce ar contrazice acest text. Este destul de interesant că unii predicatori folosesc acest pasaj pentru a susține posibilitatea creștinilor de a-și pierde mântuirea prin păcat și, după aceea, fac chemări la altar. De ce ai chema oamenii la rugăciune și pocăință? Conform acestor versete, dacă și-au pierdut mântuirea, ei nu pot fi niciodată reînnoiți înapoi la pocăință. Așadar, nu are niciun sens să-i chemi pe oameni să se pocăiască atunci când s-ar putea ca ei să-și fi pierdut deja mântuirea. Evrei 10:26 (Păcatul voit)Evrei 10:11–29 (NTR)11 Fiecare preot stă în fiecare zi și își face slujba, aducând din nou și din nou aceleași jertfe, care nu pot niciodată să îndepărteze păcatele.12 Însă Cristos a adus o singură jertfă pentru păcate, o dată pentru totdeauna, și S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu.13 Și de atunci așteaptă, până când dușmanii Lui vor fi făcuți scăunaș pentru picioarele Lui.14 Căci, printr-o singură jertfă, El i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.15 Duhul Sfânt, de asemenea, ne confirmă lucrul acesta. Căci, după ce spune:16 „Acesta este legământul pe care-l voi încheia cu ei, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în mintea lor“,17 Duhul Sfânt adaugă: „Și nu-Mi voi mai aminti nicidecum de păcatele și fărădelegile lor“.18 Iar acolo unde există iertare pentru acestea, nu mai este nevoie de nicio jertfă pentru păcat.19 Așadar, fraților, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Isus,20 pe calea cea nouă și vie pe care El a deschis-o pentru noi prin draperia dinăuntru, adică trupul Său,21 și fiindcă avem un Mare Preot peste Casa lui Dumnezeu,22 să ne apropiem cu o inimă sinceră, în siguranța deplină a credinței, având inimile curățite de conștiința rea și trupurile spălate cu apă curată.23 Să ne ținem fără ezitare de speranța pe care o mărturisim, căci credincios este Cel Ce a promis!24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune.25 Să nu părăsim strângerea noastră laolaltă, așa cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alții, cu atât mai mult cu cât vedeți că Ziua se apropie.26 Căci, dacă noi continuăm să păcătuim în mod voit, după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcat,27 ci doar o așteptare înfricoșată a judecății și furia unui foc care-i va distruge pe cei împotrivitori.28 Oricine încalcă Legea lui Moise este omorât, fără milă, pe baza mărturiei a doi sau a trei martori.29 Cu cât credeți că merită o pedeapsă mai aspră acela care-L calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, care consideră întinat sângele legământului prin care a fost sfințit și care-L insultă pe Duhul harului?Cea mai obișnuită interpretare a acestui text, care apare de obicei ca o obiecție la siguranța mântuirii, este că, dacă creștinii autentici continuă să păcătuiască intenționat și dacă se complac în păcat în mod repetat, își pot pierde mântuirea. Ei se pot aștepta doar la judecata și pedeapsa finală. Totuși, acest pasaj tratează aceeași problemă discutată în Evrei 6:1–9. Contextul aici este contrastul dintre jertfele repetate din Vechiul Testament, care nu au înlăturat niciodată păcatele (vezi versetul 11) și SINGURA jertfă a lui Cristos, pentru toate păcatele, din toate timpurile (vezi versetele 12 și 14). Versetul 18 indică faptul că din moment ce iertarea a venit numai prin jertfa lui Cristos, nu mai există nicio altă jertfă valabilă și acceptabilă pentru păcat. Această ultimă frază este repetată în versetul 26, „nu mai rămâne jertfă pentru păcate”, ceea ce dovedește că Pavel este încă în același context când vorbește despre păcatul intenționat.În versetele 19–25, Pavel le spune evreilor ce să facă, având în vedere noua cale de ispășire. Apoi, în versetul 26, care începe cu cuvântul „CĂCI”, „cunoașterea adevărului” la care se referă este tocmai ceea ce le spusese deja: există o singură jertfă pentru păcat. Acesta este adevărul. „Păcătuirea cu voia” nu se referă la fapte păcătoase intenționate care i-ar face pe credincioși să-și piardă mântuirea și să aștepte judecata terifiantă a lui Dumnezeu, ci la păcatul voit al necredinței în jertfa lui Isus dată odată pentru totdeauna. Acesta este singurul păcat de care Duhul Sfânt încearcă acum să convingă lumea, conform cu Ioan 16: păcatul de a nu crede în Isus și de a respinge plata aprobată de Dumnezeu pentru păcate. Cu alte cuvinte, Pavel spune cam așa: „Frații mei evrei, vă tot spun că nu mai există jertfe repetate de animale pentru păcate, ci doar o singură jertfă a lui Isus. Ăsta e adevărul! Dar dacă continuați să păcătuiți de bună voie, necrezând acest adevăr și vă întoarceți la Lege, nu mai rămâne altă jertfă pentru păcatele voastre și veți rămâne nemântuiți, sub mânia lui Dumnezeu.” Apoi continuă în versetele 28 și 29, spunând că ori de câte ori cineva nu a ascultat de Legea lui Moise și a pus-o deoparte, acea persoană a murit fără milă. Cu mult mai severă va fi pedeapsa celor care dau la o parte Legea lui Cristos, îl călcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și consideră ca necurat și obișnuit (gr. Koinon = comun) sângele legământului prin care au fost sfințiți, insultând astfel spiritul harului! Acesta este păcatul voit despre care vorbește Pavel aici.

DOVEZI ALE SALVĂRII ETERNE (PARTEA II)Lumea perfectă versus lumea căzutăSă vedem o altă dovadă a eternalității mântuirii. Lucifer însuși și primul Adam au căzut în păcat aflându-se într-o lume perfectă și dintr-o poziție de sfințenie perfectă. Cu atât mai mult, într-o lume plină de rău, de ispite și de toate poftele și obiceiurile nesănătoase lucrând împotriva ta ca și credincios, probabilitatea de a cădea din mântuire este de un milion la unu, dacă Dumnezeu nu te-ar ține și nu ți-ar păstra mântuirea intactă prin puterea Duhului Sfânt. Apostolul Pavel spune în 1 Corinteni 1:7–9 că nu noi înșine, ci Domnul nostru Isus Cristos este Cel care ne va susține fără vină până la capăt pentru că Dumnezeu este credincios:1 Corinteni 1:7–9 (NTR / BVA)7 Astfel, nu sunteți lipsiți de niciun dar în timp ce așteptați descoperirea Domnului nostru Isus Cristos,8 El vă va susține cu forța Sa până la sfârșit, astfel încât să fiți fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos.9 Credincios este Dumnezeu, prin Care ați fost chemați la părtășia cu Fiul Său, Isus Cristos, Domnul nostru.Apoi Iuda spune că cei chemați sunt sfințiți de Dumnezeu Tatăl și păstrați de El în Isus Cristos:Iuda 1:1 (NTR / BTF2015)1 Iuda, slujitor al lui Isus Cristos și frate al lui Iacov, către cei chemați, care sunt sfințiți de Dumnezeu Tatăl și păstrați în Isus Cristos:…1 Tesaloniceni 5:23–24 transmite aceeași idee că Dumnezeul păcii Însuși ne va sfinți și ne va păstra fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos, pentru că Cel care ne-a chemat este credincios și El este Cel care va face acest lucru:1 Tesaloniceni 5:23–24 (NTR / BTF2015)23 Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească complet, iar duhul, sufletul și trupul vostru să vă fie păzite întregi, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos.24 Cel Ce vă cheamă este credincios și va face lucrul acesta.În cele din urmă, Iuda spune că Dumnezeu este capabil să ne ferească de cădere și să ne prezinte fără cusur înaintea slavei Sale:Iuda 1:24 (NTR)24 Iar a Celui Ce poate să vă păzească de cădere și să vă facă să stați fără cusur și cu bucurie înaintea gloriei Lui,… Legământul veșnicSă citim un pasaj convingător din Ieremia 32:37–40 despre Noul Legământ și efectele lui asupra credinciosului:Ieremia 32:37–40 (NTR / BTF2015)37 «Iată, îi voi aduna din toate țările unde i-am alungat în mânia, furia și înverșunarea Mea cea mare, îi voi aduce înapoi în locul acesta și-i voi face să locuiască în siguranță.38  Ei vor fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul lor.39  Le voi da o singură inimă și o singură cale, ca să se teamă de Mine pentru totdeauna, pentru binele lor și al copiilor lor după ei.40  Voi încheia cu ei un legământ veșnic, potrivit căruia nu Mă voi opri din a le face bine. Voi pune în inima lor teama de Mine, ca să nu se mai îndepărteze de Mine.În acest pasaj, Dumnezeu vorbește prin profetul Ieremia în mod specific poporului Israel, dar și despre Noul Legământ în Cristos extins mai târziu și asupra neamurilor. În versetul 37, Dumnezeu spune poporului Israel ceva particular, doar pentru ei ca națiune, și anume că într-o zi El îi va aduna din toate țările și îi va aduce înapoi la Ierusalim. Dar apoi, de la versetul 38 până la versetul 40, Dumnezeu începe să le spună lucruri despre Noul Legământ care se aplică tuturor credincioșilor în Cristos de astăzi. De unde știm asta? În primul rând, Dumnezeu le promite că vor fi poporul Său. Aceasta este o temă care se repetă atât în Vechiul cât și în Noul Testament. Dumnezeu a căutat întotdeauna o rasă aleasă și o Împărăție de preoți care să fie templul Său și în care să locuiască. Vedem în Exodul 19:5–6 o promisiune către poporul lui Israel că, dacă se supun Legii, ei vor fi acei oameni:Exod 19:5–6 (BTF2015)5 Și acum, dacă veți asculta într-adevăr de vocea Mea și veți ține legământul Meu, atunci voi Îmi veți fi un tezaur special, peste toate popoarele, pentru că tot pământul este al Meu.6 Și Îmi veți fi o Împărăție de preoți și o națiune sfântă. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.Apoi, în Noul Testament, în 1 Petru 2:9, după răstignirea lui Isus, Dumnezeu le spune tuturor oamenilor care sunt în Cristos (atât evrei, cât și neamuri), la timpul prezent că ei sunt acea generație aleasă, propriul Său popor special, pentru că Cristos a împlinit toată Legea și toate condițiile:1 Petru 2:9 (BVA)9 Dar voi sunteți un popor ales, formând un regat de preoți și o națiune sfântă. Ați devenit societatea oamenilor sfinți care aparțin lui Dumnezeu. Astfel, voi puteți proclama lucrările speciale pe care le face Acela care v-a chemat din întuneric la excelenta Sa lumină!A doua dovadă că textul din Ieremia se aplică noii creații este promisiunea lui Dumnezeu că El va da acestui popor o singură inimă, nouă, și o singură cale, ca să se teamă de El pentru totdeauna. Cine este calea, singura cale către Dumnezeu? Isus Cristos. El spune aceasta în Ioan 14:6:Ioan 14:6 (NTR)6 Isus i-a răspuns: ‒ Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.Acum, după ce am stabilit că Ieremia 32:38–40 se aplică credincioșilor în Cristos, să observăm ce spune Dumnezeu despre acel Nou Legământ, respectiv despre salvare. În primul rând, în versetul 39, Dumnezeu spune că le va da o singură inimă și o singură cale, pentru ca ei să se teamă de El, PENTRU TOTDEAUNA. Cu alte cuvinte, această nouă inimă garantează că ei, prin propria lor alegere liberă, se vor teme de Dumnezeu PENTRU TOTDEAUNA, nu doar temporar. În al doilea rând, în versetul 40, Dumnezeu spune că El va face cu acești credincioși un LEGĂMÂNT VEȘNIC. Un legământ între două părți se încheie numai atunci când una dintre părți moare. Știm că Dumnezeu nu moare niciodată, dar știm, de asemenea, că nici credincioșii nu pot muri niciodată, deoarece au viața veșnică în noile lor spirite la momentul mântuirii. Mai mult decât atât, un legământ ETERN înseamnă că legământul nu se va termina NICIODATĂ, sugerând că credincioșii, chiar și prin libera lor alegere, nu vor dori niciodată să iasă din acel legământ. În al treilea rând, în a doua parte a versetului 40, Dumnezeu reiterează faptul că El va pune teama și respectul de El în inimile lor, astfel încât ei, chiar și prin libera lor alegere, să nu se îndepărteze de El. Faptele individuale versus natura moștenităÎnainte de venirea lui Cristos, de ce erau oamenii condamnați la iad în viitor după moartea fizică? Din cauza faptelor lor păcătoase individuale sau din cauza păcatului lui Adam care le-a fost transmis? Din cauza păcatului lui Adam, deoarece dacă Isus nu ar fi venit și nu ar fi murit pe cruce, oamenii buni ai Vechiului Testament precum Avraam, Noe, Ilie și toți ceilalți care au manifestat vreodată credința în Dumnezeu și au făcut fapte bune, ar fi rămas încă condamnați la iad în ciuda faptelor lor bune. În același mod, credincioșii în Cristos sunt mântuiți și rămân așa pe baza neprihănirii ultimului Adam, adică neprihănirea lui Isus, și nu pe seama faptelor lor bune făcute după mântuire. Poziția noii creațiiMai mult decât atât, Dumnezeu nu ar fi avut nicio garanție că Fiul Său nu a murit în zadar sau că cineva va ajunge până la capăt dacă El nu ar fi menținut acea mântuire. Să încercăm să răspundem la aceste întrebări mai adânci: în ce poziție te afli tu astăzi ca și creștin, în fața lui Dumnezeu? Există trei posibilități. Fie ești în poziția lui Adam de dinainte de cădere, în care poți pierde salvarea oricând, fie ești în poziția lui Isus de dinaintea crucii, adică trebuie să câștigi și să-ți păstrezi mântuirea, sau ești în poziția lui Isus de după înviere, în care nu poți nici să cazi înapoi în moarte și nici nu trebuie să câștigi și să-ți păstrezi mântuirea. Desigur, a treia poziție este cea adevărată și aceasta este inima Evangheliei, vestea cea mare, misterul pe care Dumnezeu l-a ținut ascuns de veacuri. Imposibila schimbare a naturiiEste posibil ca o ființă umană să-și schimbe natura după bunul plac? Chiar și în mod natural vorbind, ființele umane nu își pot schimba niciodată ADN-ul și nici nu pot deveni fiii și fiicele altcuiva. Este imposibil! De ce ar fi posibil acest lucru în sens spiritual, mai ales că acest domeniu îl guvernează întotdeauna pe cel natural și știind că lucrurile din domeniul natural sunt o analogie a lucrurilor spirituale? Cum poate fi posibil să fii o creație veche azi, o creație nouă mâine și apoi să te întorci, după un timp, la o creație veche? Desigur, așa ceva nu este posibil. Imposibila despărțire de dragosteSă vedem o altă dovadă biblică în favoarea siguranței și permanenței mântuirii în Romani 8:38–39.Romani 8:38–39 (NTR)38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici conducătorii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile,39 nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă ființă nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!Acest pasaj afirmă într-o manieră foarte detaliată că nimic și nimeni, niciun alt lucru creat, nu-i poate separa pe credincioși de dragostea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, majoritatea creștinilor adaugă din nou în mintea lor că „nimeni nu îi poate despărți, DECÂT EI ÎNȘIȘI”. Nu este adevărat. Cuvântul spune: „nici o altă FIINȚĂ”. Credincioșii sunt ființe umane create de Dumnezeu? Atunci nici ei nu se pot separa de iubirea Lui. Nici măcar nu vor dori să facă aceasta în adâncul inimii lor. În plus, această problemă este una vitală. Dacă credincioșii s-ar putea separa de iubirea lui Dumnezeu, atunci Cuvântul ar fi menționat-o în mod explicit. Poate un fiu sau o fiică naturală să-și schimbe ADN-ul pentru a deveni fiul sau fiica altcuiva? Nu. Atunci nici un fiu sau fiică spirituală nu își pot schimba ADN-ul divin spiritual. Poate un tată sau o mamă naturală și normală să renunțe vreodată la fiul sau fiica lor? Nu. Întrucât ei nu pot face aceasta ca ființe create după chipul lui Dumnezeu, cu atât mai mult, Dumnezeu Tatăl nu poate face asta. Părinții pământești sunt mai buni și mai iubitori decât Dumnezeu Însuși, care i-a creat după chipul Său? Desigur că nu. Dumnezeu este mult mai bun decât creația Sa. Măreția TatăluiMai departe, Ioan 10:27–29 declară că oile lui Isus nu vor pieri niciodată.Ioan 10:27–29 (BTF2015)27 Oile Mele aud vocea Mea și Eu le cunosc și ele Mă urmează;28 Și Eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.29 Tatăl Meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.Dumnezeu, Tatăl este mai mare decât toți, chiar și decât credincioșii înșiși. Totuși, ei ar putea adăuga din nou în mintea lor: „Nimeni nu poate să-i smulgă din mâna Tatălui, decât ei înșiși. ” Factorul fricăPosibilitatea ca mântuirea să expire fie implicit, din cauza faptului că nu avem grijă cum ne trăim viața, fie prin libera noastră alegere, introduce în practica creștină o doză semnificativă de nesiguranță constantă, frică și anxietate. Însă, umblarea creștină ar trebui să fie în odihnă (Matei 11:28). Frica nu este un fruct al Duhului Sfânt. Credincioșii în Cristos nu ar trebui să trăiască în nici un fel de frică. Dacă tu, ca și credincios, detectezi în viața ta vreo teamă de acest gen că ți-ai putea cumva pierde salvarea, tu trebuie să știi că frica nu este de la Dumnezeu. Deoarece suntem încă expuși ispitelor și încă facem fapte păcătoase, întrebările repetitive, dacă mântuirea noastră a fost autentică sau dacă am trecut deja de punctul de unde nu mai este întoarcere, sunt inevitabile. Posibilitatea ca, într-un fel sau altul, salvarea să se piardă, elimină siguranța și, în cel mai bun caz, dă loc doar speranței. Însă, faptul în sine că tu vrei să te asiguri că nu vei renunța niciodată la Cristos, arată că salvarea ta a fost autentică și veșnică.Fără certitudinea și fixitatea salvării eterne, nu există pace reală. Fără pace, nu există bucurie. Fără bucurie, nu există capacitatea de a-i iubi pe ceilalți oameni necondiționat. În consecință, nici Dumnezeu nu ne iubește necondiționat dacă noi trebuie să ne menținem mântuirea, fie direct sau indirect, prin faptele noastre bune, în mod continuu. Însă, 1 Ioan 4:18 spune că nu există frică în dragoste și că iubirea perfectă o alungă, deoarece frica implică chin. Cel ce se teme nu a fost făcut desăvârșit în dragoste, adică nu a ajuns să fie pe deplin convins de cât de mult îl iubește Dumnezeu și că acea dragoste este fără condiții. Mai mult decât atât, acceptarea fricii că ți-ai putea pierde mântuirea prin alegerea ta revelează o încredere nebiblică în efortul și în faptele tale bune de a te menține în credință. Dumnezeu este Cel care te-a uns și te întărește în Cristos (2 Corinteni 1:21), și El este, de asemenea, Cel care lucrează în tine atât pentru a voi, cât și pentru a face fapte corespunzătoare mântuirii, pentru buna Sa plăcere (Filipeni 2:13).Nu în ultimul rând, să ne întrebăm următoarele: oare oamenii (atât credincioșii, cât și necredincioșii) se întorc împotriva lui Dumnezeu din pură ură față de El, așa cum a făcut diavolul, sau poate din cauza unor traume din trecutul vieții lor, din cauza anumitor frustrări sau așteptări greșite neîmplinite? De cele mai multe ori, dacă nu întotdeauna, oamenii care par a fi împotriva lui Dumnezeu și vorbesc urât despre El, o fac din frustrare sau din lipsă de înțelegere. Dumnezeu cunoaște inima omului și nu ia în considerare acele afirmații verbale, atunci când nu sunt intenționate. Slavă Domnului că nu le ia în seamă! Cum poate un credincios născut din nou să ajungă vreodată într-o stare de ură autentică împotriva lui Dumnezeu? Este ca și cum ai spune că Dumnezeu sau Isus Cristos ar putea într-o zi să renunțe la starea lor de sfințenie și să devină păcat. Este imposibil! Cele mai multe astfel de apostazii aparente ale creștinilor provin din așteptări neîmplinite și nu din faptul că aceștia doresc cu adevărat să renunțe la mântuire. Motivația trăirii sfinteSingurul motiv pentru care credincioșii (în special predicatorii) promovează ideea că creștinii își pot pierde mântuirea, este acela de a-i motiva pe copiii lui Dumnezeu la o viață sfântă, mai precis la un comportament moral. Cu alte cuvinte, „trăiește sfânt sau mergi în iad”! Totuși, mai întâi, creștinii sunt îndreptățiți și făcuți neprihăniți în momentul salvării, fără a face nimic bun sau rău. În al doilea rând, dacă adevărații credincioși și-ar putea pierde credința, stimulentul lor pentru sfințire sau pentru a trăi o viață sfântă devine corupt. Frica de iad devine motorul principal mai degrabă decât dorința autentică a credinciosului de a se sfinți, dorință care izvorăște dintr-o inimă regenerată ca răspuns copleșitor la iubirea inițială a lui Dumnezeu. Frica de iad nu este motivația dumnezeiască potrivită și cu siguranță nu ține pe termen lung. „Vestea bună” a pierderii mântuiriiO mântuire fluctuantă adaugă o măsură considerabilă de reticență credincioșilor în ceea ce privește evanghelizarea și o lipsă de atracție a Evangheliei pentru cei ce nu-L cunosc pe Cristos. Lumea și viața în general sunt deja pline de incertitudini. O mântuire îndoielnică, cu posibilitatea de a pierde credința, nu este o veste bună și atrăgătoare, în niciun fel. Ipoteza pierderii mântuiriiAcum, să presupunem pentru o clipă, că este posibil, ca și credincios în Cristos, să-ți pierzi mântuirea prin păcat. De câte păcate e nevoie pentru a te face să îți pierzi salvarea? Biblia nu menționează un număr maxim de păcate care te vor face să-ți pierzi implicit mântuirea. Apoi, odată ce o pierzi, o mai poți recupera? Dacă da, aceasta ar presupune să fii botezat în apă și cu Duhul Sfânt din nou, lucru care nu se găsește nicăieri în Biblie. Dacă nu poți obține mântuirea înapoi, de unde știi când ai trecut de punctul de neîntoarcere? Există un punct atât de specific și decisiv? Dacă într-adevăr îți poți pierde mântuirea, cum de acest proces nu este descris în detaliu nicăieri în Biblie? Cum poți ști când ai pierdut-o? Deoarece aceasta nu este o problemă banală, ci o chestiune de viață și de moarte, majoritatea creștinilor ar dori să știe despre aceasta, iar Biblia ar fi trebuit să o acopere. Dar Biblia nu face asta! Evangheliile și epistolele menționează clar cum pot fi mântuiți oamenii și când este momentul exact când pot ști cu siguranță că sunt mântuiți (Romani 10:9-10). Însă, nu menționează nicăieri clar când credincioșii pot să știe că au căzut din credință și și-au pierdut salvarea eternă.Romani 10:9–10 (NKJV)9 Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit.10 Căci omul crede cu inima, ca să primească dreptatea, și mărturisește cu gura, ca să primească mântuirea.

Ce ai face dacă te-ai afla în situația lui Avraam?Ți-ai putea demonstra credința nestrămutată în făgăduința Tatălui Ceresc?Iată despre ce încerc să vorbesc astăzi.La rubrica File de carte prezint un titlu oarecum nefamiliar celor ce nu au trăit opresiunea comunistă asupra libertății religioase.E vorba de Credința Adevărată de Iosif Țon.Audiție și lectură plăcută dar mai ales folositoare.

Indiferent de vremuri, Dumnezeu își păstrează întotdeauna rămășița Lui, chemând la o închinare prin credință și oferind un nume nou.

ÎNCEPE ZIUA CU DUMNEZEU! „Avraam… s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.” (Geneza 19:27)

In this episode, I am joined by Andrew Avraam (@andrewavraam_photography). Andrew is an avid photographer whose work explores the abandoned places of Cyprus. On his adventures, Andrew has captured moments in time from abandoned mansions, military bases, Varosha and the UN Buffer Zone. His phorography allows for a window into the past to reveal Cyprus' history and heritage through places long forgotten. Get involved in the conversation on Instagram/Twitter @roottovinepod, and don't forget to subscribe so you never miss an episode!

ASCULTAREA ESTE O ARTĂ DUMNEZEIASCĂ „Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare...” (Evrei 11:17)

Binecuvântările moștenitorilor lui Avraam. Mesaj predicat de pastorul Bisericii Buna Vestirea, Artur Boicu. Va invitam sa vizitati site-ul bisericii:

IntroducereEvrei 3:7-4:16 (NTR & BTF2015)7 De aceea, așa cum spune Duhul Sfânt:„Astăzi, dacă auziți vocea Lui,8 nu vă împietriți inimile,ca în răzvrătire,ca în ziua testării în pustie,9 unde părinții voștri M-au testat,M-au pus la încercare și Mi‑au văzut lucrările10 timp de patruzeci de ani!De aceea M‑am mâniat pe generația aceiași am zis: «Ei întotdeauna se rătăcesc în inima lor.N‑au cunoscut căile Mele.»11 Așa că am jurat în mânia Mea:«Nu vor intra în odihna Mea!»“12 Fiți atenți, fraților, ca nu cumva vreunul dintre voi să aibă o inimă rea a necredinței, care să‑l îndepărteze de Dumnezeul cel Viu,13 ci îndemnați‑vă unul pe altul în fiecare zi, cât timp se zice „astăzi“, astfel încât niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.14 Căci am devenit părtași ai lui Cristos dacă într-adevăr ținem cu fermitate până la sfârșit convingerea noastră de la început,15 în timp ce se zice:„Astăzi, dacă auziți vocea Lui,nu vă împietriți inimileca în ziua răzvrătirii.“16 Căci cine au fost cei ce au auzit și s‑au răzvrătit? Nu toți cei ce au ieșit din Egipt prin Moise?17 Și pe cine S‑a mâniat El timp de patruzeci de ani? Nu pe cei care au păcătuit și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?18 Cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor care nu au ascultat? (Scopul lui Dzeu nu era ieșirea din Egipt, ci intrarea în moștenire, în odihnă)19 Vedem așadar că ei n‑au putut să intre din cauza necredinței.4:1 De aceea, din moment ce rămâne o promisiune de a intra în odihna Lui, să ne temem ca nu cumva vreunul dintre voi să pară că nu a beneficiat de ea.2 Căci și nouă ne‑a fost vestită Evanghelia, ca și lor, dar lor, cuvântul pe care l‑au auzit nu le‑a fost de niciun folos, nefiind amestecat cu credință în cei ce l-au auzit.3 Însă noi, cei care am crezut, intrăm în acea odihnă, așa cum a spus:„De aceea am jurat în mânia Mea:«Nu vor intra în odihna Mea!»“Deși lucrările Sale au fost terminate încă de la întemeierea lumii –4 pentru că a spus undeva, despre ziua a șaptea, astfel: „Dumnezeu S‑a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui“5 și, din nou, în același loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“6 Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, și întrucât cei dintâi, cărora li s‑a vestit Evanghelia, n‑au intrat din cauza neascultării,7 El hotărăște din nou o anumită zi, – „astăzi“ –, zicând, prin David, după mult timp, așa cum s‑a spus mai înainte:„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,nu vă împietriți inimile!“8 Căci dacă Iosua le‑ar fi dat odihnă, atunci Dumnezeu n‑ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi.9 Prin urmare, rămâne o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu.10 Fiindcă oricine a intrat în odihna Lui s‑a odihnit și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale.11 Așadar, să ne străduim (să facem orice efort, să ne muncim) deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă prin același fel de neascultare!12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și activ (puternic), mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva și este cel ce discerne gândurile și intențiile inimii.13 Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.14 Așadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem tare de mărturisirea noastră.15 Căci n‑avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat.16 Așadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.Dumnezeu promite lui Avraam cu 700 de ani înainte că poporul din sămânța lui va trece prin robie în Egipt, dar apoi va fi scos și dus în țara promisă. Și apoi Dumnezeu trimite pe Moise în robie la popor să le aducă această veste bună, să le predice evanghelia despre o țară promisă în care curge lapte și miere și în care vor merge și vor intra. Vor trăi în case pe care nu le-au zidit ei și vor mânca din vii pe care nu le-au plantat ei. Vești extraordinare! Parcă suna prea bine ca să fie adevărat.Ce s-a întamplat? Au ieșit din robia Egiptului și în câte zile au ajuns la Cades-Barnea? În 11 zile (Deuteronom 1:2). După 400 de ani de robie, Dumnezeu i-a vrut în țara promisă în 11 zile. Așa că aceste iscoade merg și inspectează țara și apoi se întorc și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu zicând că ei nu vor intra în țară. Și aici în Evrei 3, Dumnezeu spune că ”părinții voștri m-au testat timp de 40 de ani. Nu Eu i-am testat pe ei, ci ei pe Mine. Timp de 40 de ani am încercat să îi duc pe acești oameni într-o țară unde nu aveau de muncit atâta ca să-și câștige existența, dar nu au vrut să intre.” Și apoi Dumnezeu spune că ”am jurat că nu vor intra în odihna Mea.” Foarte interesant! El nu a spus că ”nu veți intra în Canaan, ci că nu veți intra în odihna Mea.”Apoi pasajul spune că Iosua a dus poporul în țara Canaan până la urmă. Însă dacă această țară ar fi fost odihna lui Dumnezeu (v 4:8), atunci de ce Dumnezeu ar mai fi vorbit lui David mai târziu în Psalmii 95:7-8 despre o altă zi, adică astăzi, în care să nu ne împietrim inimile? Prin urmare, este și încă a rămas o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu, adică pentru noi cei născuți din nou, în care suntem invitați să intrăm.Cred că știm multe despre credință, cum vine, cum funcționează, ce face credința, cum credința te catapultează în puterea lui Dumnezeu, cum credința te duce în promisiunile lui Dumnezeu și cum pentru a primi tot ceea ce Dumnezeu a dat, ai nevoie de credință. Dar înainte ca credința să facă toate aceste lucruri în viața ta, înainte ca credința să producă rezultate în viața ta, există un lucru pe care credința îl va face mai întâi de toate: credința te va conduce întâi în odihna lui Dumnezeu. Ce este odihna lui Dumnezeu?Odihna lui Dumnezeu este un loc, o dimensiune, sau un tărâm în care intrăm.Geneza 2:1-3 (NTR)1 Astfel au fost sfârșite cerurile, pământul și întreaga lor oștire.2 În ziua a șaptea, Dumnezeu Și‑a sfârșit lucrarea pe care o făcuse. El S‑a odihnit în ziua a șaptea de toată lucrarea pe care o făcuse.3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit‑o, pentru că în ea S‑a odihnit de toată lucrarea pe care a făcut‑o în creație.În a șaptea zi Îl vedem pe Dumnezeu cum creează un tărâm al odihnei în care îl invită și pe om după ce îl creează la sfârșitul zilei a șasea. În grădina Eden era odihna lui Dumnezeu și omul avea de lucru, dar nu era o muncă grea cu transpirație. Tot ce făcea sau lucra, făcea dintr-un loc și un tărâm al odihnei.În Sabatul lui Dumnezeu, în odihna lui Dumnezeu, munca și căsătoria nu erau făcute din sau sub presiune, ci din plăcere. Când omul a păcătuit, el a distrus acea zi de odihnă sau, mai bine zis, a ieșit din ea. Tărâmul odihnei a rămas intact însă omul a ieșit din el și a intrat în muncă asiduă. Viața de căsătorie a devenit o muncă. De ce? Pentru că nu mai erau în acel loc de odihnă și pace. Căsătoria a fost proiectată pentru acel loc de odihnă, și la fel munca a fost plănuită în cadrul acelei odihne. Primul om care a reintrat în odihnăIoan 14:10 (NTR)10 Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și că Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuiește în Mine, Își face lucrările Lui.Isus a fost primul om care a reintrat în odihna lui Dumnezeu. El trăia în mod constant în odihnă, permițându-i Tatălui să lucreze prin El.Odihna despre care vorbesc nu înseamnă o pernă pe care să dormi liniștit zile întregi și să te odihnești sau o vacanță în care te relaxezi. Este nevoie și de odihnă fizică însă nu despre asta e vorba aici. Isus în ziua de Sabat, o zi de odihnă, merge la un om care era culcat pe o pernă și îi zice: ia-ți patul și umblă.Oridecâteori Biblia vorbește de odihnă se referă la un tărâm, o dimensiune mentală constantă din care Isus funcționa. Credeți că Isus nu muncea din greu? E nevoie doar să citești prin Evanghelii și să încerci să faci o linie cronologică cu toate activitățile Lui dintr-o zi și ai să îți dai seama că nu stătea degeaba deloc. Însă era constant în tărâmul odihnei, în acea zonă a odihnei. Niciodată nu ai să-L vezi pe Isus într-o postură pietrificată, speriat, panicat sau impulsiv. Isus era enervant de liniștit. Vine Iair și îi zice că fata lui moare și Isus așteaptă și nu se grăbește, iar între timp fetița chiar moare. La fel face și cu Lazăr, prietenul lui cel mai bun. În locul lui Isus, când auzeam de Lazăr că e pe patul de moarte, ne apucam de rugăciune imediat și de porunci morții să plece. Însă Isus nu a făcut așa, ci a zis simplu că ”această boală nu este spre moarte”. Apoi în timpul furtunii pe mare, Isus doarme. Maria vine alarmată la nunta din Cana că nu este vin la nuntă. Ucenicii vin stresați că trebuie să hrănească pe cei 5000 de oameni. Însă Isus e calm și negrăbit în toate aceste circumstanțe. Cum putea Isus să fie așa? Nu era așa din cauză că era Dumnezeu, ci pentru că, a intrat în odihna lui Dumnezeu ca om și nu ca Dumnezeu.Adam nu se îngrijora deloc de existența lui sau cum să își câștige pâinea. Știai că Adam nu a lucrat niciodată pentru mâncare? Mâncarea pur și simplu îi venea, îi era dată în grădina Eden.Psalmii 127:1-2 (VDC)1 Dacă nu zideşte Domnul o casă,degeaba lucrează cei ce o zidesc;dacă nu păzeşte Domnul o cetate,degeaba veghează cel ce o păzeşte.2 Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziuca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere,căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.Ideea nu este să nu muncești, ci să nu muncești din stres și frică că nu ai să ai de ajuns, sau să demonstrezi ceva oamenilor. În tot ce faci, dacă ești sub presiune și nu sub plăcere, atunci nu ai intrat încă în odihna lui Dumnezeu. Ce este totuși această odihnă?Odihna aceasta nu este loc fizic, ci un tărâm mental, după cum spuneam. Mutarea într-o altă țară sau schimbarea serviciului nu te vor duce în odihnă. Odihna aceasta nu este calmitate sau tăcere ascetică sau un loc seren liniștit. Odihna această nu e ceva similar cu yoga.Definiția odihnei lui Dumnezeu – O stare mentală și emoțională de liniște, siguranță, și bucurie generate de încrederea deplină în ceea ce a vorbit Dumnezeu în Cuvântul Lui despre toate situațiile și problemele cu care te confrunți ASTĂZI, că ele toate se vor rezolva în favoarea ta. Odihna nu este speranța că toate se vor termina într-o zi când vom ajunge în viața de după moartea fizică. Soluția pentru orice problemă din viața ta a fost platită deja de Cristos la cruce, e inclusă în jertfa lui Cristos și e la dispoziția ta acum.Pacea pe care Isus ți-o dă funcționează în furtună, în trafic, și în anularea unui zbor. Este o pace lucrătoare din tărâmul odihnei lui Dumnezeu. Odihna a fost creată pentru om. Vindecarea, protecția, prosperitatea se află în odihna lui Dumnezeu. Adevărata credință se manifestă prin această odihnă.Dumnezeu este un gentleman. Când tu crezi că poți să o faci, poți să-ți mărești credința, să te strofoci, El va da un pas înapoi. Isus spunea: Tatăl lucrează, de aceea vindec.Știți, de obicei, acest pasaj din Evrei despre odihnă se citește la înmormântări și se face aluzie la odihna din cimitir. Însă dacă ne uităm atenți la text, o să vedem că oamenii de acolo care au murit fizic în pustie, nu au intrat în odihna lui Dumnezeu. Și din această cauză au și murit.Odată un pastor stătea la masă cu un prieten de-al lui. Și în timp ce mâncau, pastorul primește un telefon în care este informat că a fost jefuită clădirea bisericii și că toată aparatura audio și video foarte scumpă a fost furată. După ce a terminat convorbirea, pastorul a pus liniștit telefonul jos și a continuat să mănânce. Prietenul lui, oarecum panicat, nu înțelegea ce se întâmplă și îl întreabă pe pastor cum poate fi așa de relaxat. La care pastorul îi răspunde: ”Diavolul poate să îmi fure boxele și toată aparatura, dar nu și pacea. Dacă rămân în odihnă, pot să obțin înapoi câtă aparatură vreau eu, dar dacă ies din odihnă, am pierdut totul.” Adevărata ispită a lui IsusAdevărata ispită a lui Isus nu a fost în realitate de mânca sau de a se arunca de pe templu, ci de a ieși din odihnă și de a-și demonstra Lui Însuși că e fiul lui Dumnezeu. Aveți idee cât timp și energie consumăm ca să demonstrăm ceva cuiva? Isus nu încercat niciodată să demonstreze nimic nimănui sau să se justifice. El a fost un tâmplar obișnuit timp de 30 de ani. Cred că asta spune multe.Tu vei deveni inconfortabil oamenilor când nu mai ai nimic de demonstrat sau de dovedit și nu mai încerci să construiești sau să menții o reputație în fața oamenilor. Nu vei mai încerca să împlinești toate așteptările oamenilor. Vei deveni inconfortabil pentru că vei pune limite așa încât să nu ieși din starea de odihnă. Uneori va trebui să spui NU la unele lucruri bune care altădată le făceai. Și mulți oameni nu vor înțelege asta și te vor vorbi de rău. Sunt convins că pentru majoritatea dintre noi, Isus a fost sau ar fi fost o persoană inconfortabilă în multe privințe. Curgerea puterii e în odihnăCând ajungi în acel loc de odihnă, intri într-o curgere a puterii miraculoase a lui Dumnezeu în toate aspectele vieții tale și a altora din jurul tău. Sunt foarte mulți oameni în trupul lui Cristos care au reușit cumva să funcționeze în darurile Duhului Sfânt, dar nu au intrat niciodată în odihna lui Dumnezeu și din cauza aceasta au eșuat în final, pentru că erau mereu sub o presiune de a performa. Acest lucru nu îi face profeți falși, ci profeți autentici care au pierdut odihna. Știți care a fost problema împăratului Saul în Vechiul Testament? Nu a așteptat pe Samuel, și a cedat presiunii poporului. Și Samuel îi zice: ”Problema nu este actul în sine că ai adus jertfa, ci faptul că tu ca și împărat, ca lider, ai părăsit locul odihnei lui Dumnezeu. Ca și lider, nu-ți poți permite să nu fii în odihna lui Dumnezeu.” Lucrarea lui Isus și a noastrăPsalmii 110:1 (VDC)1 Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Meapână voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” –Aici Dumnezeu, Tatăl Îi zice lui Isus (domnul lui David) să stea jos, să se așeze la dreapta Lui până când El, Tatăl, îi pune pe dușmanii lui Isus sub picioarele Lui. Descrierea serviciului lui Isus este să conducă națiunile lumii, adică să domnească. Dar l-ai văzut pe Isus vreodată stresat, timorat?În Efeseni, Biblia ne spune că și noi am fost elevați și ridicați să fim așezați pe același tron cu Isus la dreapta lui Dumnezeu. Tatăl îți spune și ție și mie: ”Hei, stai așezat până când eu pun toți dușmanii tăi sub picioarele tale.” Și ultimul dușman e moartea. Așa că este o lucrare a lui Dumnezeu care aduce dușmanii sub picioarele tale. Pace versus putereRomani 16:20 (NTR)20 Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi!Nu Dumnezeul puterii, ci Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan. Noi credem că zdrobirea lui Satan e o chestiune de putere, dar aici zice că e o chestiune de pace.Pace se traduce cu irene în greacă și cu shalom în ebraică. Pacea este acel tărâm al finalității (unde totul este terminat, finalizat, complet), un tărâm unde nu lipsește nimic. Dumnezeul acelui shalom îl va zdrobi pe Satan. Odihna e o persoanăIsaia 9:6-7 (BTF2015)6 Căci un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul lui și îi va fi pus numele Minunat, Sfătuitor, Dumnezeul puternic, Tatăl veșnic, Prințul Păcii.7 Creșterea domniei și păcii Lui nu va avea sfârșit, peste tronul lui David și peste împărăția sa, pentru a o rândui și a o întemeia cu judecată și cu dreptate de acum înainte pentru totdeauna. Zelul DOMNULUI oștirilor va face aceasta.Matei 11:28-30 (VDC)28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.30 Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”Nu știu dacă ați observat că mai peste tot Isus spune: ”Veniți după Mine și urmați-Mă”. Însă aici, în pasajul de mai sus, pentru cei obosiți, El zice: ”Veniți la Mine, nu după Mine”. Pacea și odihna nu sunt o formulă, ci o persoană: Persoana lui Cristos. O singură ”muncă” în Noul TestamentEvrei 4:9-11 (NTR)9 Prin urmare, rămâne o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu.10 Fiindcă oricine a intrat în odihna Lui s‑a odihnit și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale.11 Așadar, să ne străduim (să facem orice efort, să ne muncim) deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă prin același fel de neascultare!Există un singur lucru în Noul Testament pentru care trebuie să ”muncim” și ”să ne străduim”: să intrăm în odihnă. Muncește-te în fiecare zi să intri în odihnă (oximoron). De ce? Pentru că nu e ușor și nu e tendința naturală a creștinului. Cum să intri în această odihnă?Cuvântul lui DumnezeuEvrei 4:11-16 (NTR)11 Așadar, să ne străduim (să facem orice efort, să ne muncim) deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă prin același fel de neascultare!12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și activ (puternic), mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva și este cel ce discerne gândurile și intențiile inimii.13 Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.14 Așadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem tare de mărturisirea noastră.15 Căci n‑avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat.16 Așadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.Cuvântul lui Dumnezeu aici e în contextul odihnei lui Dumnezeu. Dacă îi dai voie Cuvântului lui Dumnezeu să intre adânc în viața ta, El va face o discernere sau o cernere în gândurile tale și îți va spune: ”Asta e din suflet, cealaltă e din spirit; asta e pură informație, cealaltă e revelație”. Și apoi trebuie să faci o decizie. Și făcând asta constant, intri în odihnă!Dumnezeu știe toate gândurile și intențiile tale (v.13) și aceasta poate crea frică în tine. Noi punem tot felul de măști, încercăm să demonstrăm lucruri, și din cauza asta, stăm în afara odihnei.Și atunci ce facem? Versetul 15 spune că nu avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre. Versetul 15 putea foarte frumos să spună același lucru în felul următor: ”avem un Mare Preot care are milă de slăbiciunile noastre”. Însă folosind o negație dublă, autorul a accentuat și mai mult cât de adevărat este acest lucru. Noi venim în prezența Lui ca să primim har.Romani 14:17 (VDC)17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.Când ieși din pacea lui Dumnezeu, tu nu funcționezi în Împărăție sau din Împărăție, ci te plasezi în afara Împărăției. Și nu mă refer aici la pierderea mântuirii, ci la viața de zi cu zi. Când ieșim din pace și bucurie, blocăm curgerea puterii. Și nu e Dumnezeu Cel care o blochează, ci noi.A-L căuta pe Dumnezeu și a face lucruri pentru El este bine. Dar între acest lucru și a deveni obosit, frustrat și iritat este o linie foarte subțire pe care aproape că nici nu știi când ai trecut-o sau de când ești acolo. Și în frustrare, presiune și iritare nu mai este curgerea și ungerea lui Dumnezeu! Vorbirea în limbiCu cât mai mult te disciplinezi și înveți să fii zilnic într-o atmosferă de închinare, rugăciune în limbi, ascultarea de predici, cu atât mai mult munca de a fi în odihnă este mai mică, și odihnă devine un stil de viață.Isaia 28:11-12 (NTR)11 De aceea, prin buze încâlcite și într‑o altă limbă,va vorbi El acestui popor,12 celor cărora le‑a zis:„Iată locul de odihnă!Lăsați‑l pe cel ostenit să se odihnească!Aici este odihna!“Dar ei n‑au vrut să asculte.O altă modalitate prin care te poți ”strădui” să intri în odihnă este vorbirea în limbi. Atunci când vorbești în limbi, pe langă multe alte lucruri pe care Duhul Sfânt le face, El predică minții și emoțiilor tale într-o limbă necunoscută, și astfel sufletul tău intră în odihna lui Dumnezeu.

Geneza 21:1-31. Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise.2. Sara a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.3. Avraam a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.

Geneza 12:1-81. Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.2. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.3. Voi binecuvânta pe cei ce te […]

Autoritatea spirituală a credinciosuluiCele trei târâmuriExistă 3 tărâmuri în care sunt implicați credincioșii:  1. Tărâmul fizic, vizibil și pământesc (sau primul cer) – guvernele lumii, structurile politice, toate sistemele și culturile aparțin acestui tărâm. 2. Tărâmul spiritual, invizibil și demonic (sau al doilea cer) – aici avem autorități spirituale demonice care sunt în  spatele structurilor de autoritate, a culturilor și sistemelor pământești. Acestea au autoritate peste tărâmul fizic și îl influențează. Aceasta nu înseamnă că trebuie să devenim super conștienți de diavolul și să credem că sub orice piatră există un demon. 3. Tărâmul spiritual, invizibil și dumnezeiesc (sau cel de-al treilea cer) – aici se află tronul lui Dumnezeu împreună cu toți îngerii și structurile de ierarhie ale îngerilor. Ordinea corectă în lupta spiritualăMulți creștini când vorbesc despre lupta spirituală și autoritatea spirituală spun că trebuie să cunoaștem principalitățile spirituale cu care avem de a face și rangurile din lumea demonică (demonii cu putere și autoritate mai mică, demoni cu autoritate mai mare, etc.). Ei spun că trebuie să-ți cunoști bine dușmanul înainte de a te angaja în luptă spirituală. Și cu toții cred că avem exemple de oameni și de mijlociri în rugăciune ciudate pentru orașe, care implică tot felul de simboluri materiale. Acești oameni încep învățătura lor de la premisa ”cunoaște-ți adversarul” și se concentrează foarte mult pe lumea demonică. Însă aceasta este o abordare greșită pentru creștinii născuți din nou. Da, ar trebui să-ți cunoști dușmanul, dar înainte de asta trebuie să știi 3 lucruri:  1. Cine ești tu cu adevărat în Cristos 2. Cui aparții 3. Ce posezi sau ce ai Adevărata luptă spirituală a credinciosului se dă între cele două urechi (adică la minte), nu direct cu forțele spirituale demonice. Da, trebuie să-ți cunoști adversarul, dar numai în relație cu cele 3 lucruri pe care trebuie să le știi și să le asimilezi ca și realitatea ta normală adânc în inima ta. Orice învățătură despre autoritate și luptă spirituală trebuie să înceapă cu aceste 3 concepte și cu asimilarea lor la nivel de minte subconștientă. Haideți să citim Efeseni 6:12:Efeseni 6:12 (NTR)12 Căci noi nu luptăm împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva conducerilor, împotriva autorităților, împotriva puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor răutății din locurile cerești.Aici apostolul Pavel vorbește în detaliu despre principalitățile și ierarhiile demonice. Însă haideți să observăm în ce capitol din cartea Efeseni se află acest verset. E în capitolul 6 al cărții care e ultimul capitol din Efeseni. La versetul 10 din același capitol, Pavel folosește expresia: ”În final, fraților...” sau ”Încolo, fraților...” sau ”În cele din urmă, fraților...”. Acesta nu este primul lucru pe care Pavel îi învață pe Efeseni despre lupta spirituală. Haideți să citim și Efeseni 1:19-23 să vedem cu ce începe Paveldiscuția despre autoritate și luptă spirituală:Efeseni 1:19-23 (NTR)19 și care este nemărginita mărime a puterii Lui față de noi, cei ce credem, după lucrarea puterii tăriei Lui, 20 pe care a desfășurat‑o în Cristos când L‑a înviat dintre cei morți și L‑a așezat la dreapta Lui în locurile cerești, 21 mai presus (sau cu mult deasupra) de orice conducere, autoritate, putere, domnie și de orice nume dat, nu doar în veacul acesta, ci și în cel viitor. 22 El I‑a supus toate lucrurile sub picioare și L‑a făcut cap peste toate lucrurile, pentru Biserică, 23 care este trupul Lui, plinătatea Celui Care umple totul în toți.După cum vedeți, Pavel începe în capitolul 1 din Efeseni prin a vorbi despre nemărginita mărime a puterii lui Dumnezeu care L-a înviat pe Cristos și L-a poziționat la dreapta puterii lui Dumnezeu, acordându-i un rang de autoritate cu mult deasupra oricărei alte autorități spirituale din locurile cerești. Apoi, Pavel continuă discuția despre lupta spirituală la capitolul 2 din Efeseni, afirmând că TOT ce are Cristos (adică sfera lui de autoritate) avem și noi credincioșii:Efeseni 2:6 (NTR)6 El ne‑a înviat împreună cu Cristos și ne‑a așezat împreună cu El în locurile cerești, în Cristos Isus,Un alt lucru extraordinar pe care îl putem observa la Efeseni 1:22 este că TOATE lucrurile sunt sub picioarele lui Cristos PENTRU BISERICĂ. Cristos este constituit din Isus (Capul) și Biserica (trupul Lui). Este un tot unitar indestructibil și indivizibil. Efeseni 5:30 ne spune că noi suntem os din oasele Sale și carne din carnea Sa. Dacă toate lucrurile sunt sub picioarele lui Cristos, iar Biserica este trupul Lui, ce înseamnă acest lucru pentru noi credincioșii? Înseamnă că toate lucrurile sunt și sub picioarele noastre. Deci, Pavel incepe la Efeseni capitolele 1 și 2 să descrie autoritatea și puterea lui Cristos și a noastră, a Bisericii, iar apoi în capitolul 3 versetul 10, el descrie scopul acestei conferiri de autoritate, acela de a guverna peste al doilea tărâm:Efeseni 3:10 (NTR)10 astfel încât, conducerilor și autorităților din locurile cerești (din al doilea tărâm), să li se facă cunoscut ACUM, prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,La fel și 1 Ioan 3:8 descrie scopul mainfestării lui Cristos în noi, acela de a distruge lucrările celui rău:1 Ioan 3:8 (NTR)8 Tocmai pentru aceasta a fost arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările diavolului.Abia la urma cărții Efeseni, Pavel îi introduce pe credincioși în subiectul luptei spirituale. Deci, ce trebuie să știm este: cine ești, cui aparții și ce ai. Numai când știi aceste lucruri și trăiești în permanență cu această conștiență (nu te mai chinui să te convingi), poți să începi să vorbești despre lupta spirituală.Ce sunt locurile cerești?Ce sunt aceste locuri cerești din punct de vedere al localizării? Observați că nu e locul ceresc (sau cerul lui Dumnezeu), ci locurile cerești. Am văzut deja la Efeseni 6:12 că spiritele demonice se află tot în locurile cerești. Însă acum aceste spirite împreună cu diavolul au fost aruncați pe pământ (Ezechiel 28:17; Isaia 14:2; Luca 10:18). Dacă diavolul e și pe pământ și în locurile cerești și în al doilea tărâm invizibil, acest lucru înseamnă că pământul împreună cu al doilea tărâm invizibil fac parte din locurile cerești. Apoi la Efeseni 2:6 vedem că și noi avem același rang de autoritate ca și Cristos în locurile cerești acum, însă noi suntem localizați pe pământ și nu împreună cu tronul lui Dumnezeu în al treilea tărâm. Aceasta este o dovadă în plus că pământul face parte din locurile cerești. Însă, conform Efeseni 1:20, se pare că și cerul lui Dumnezeu sau al treilea tărâm spiritual se află tot în locurile cerești. La Isaia 66:1 și Faptele Apostolilor 7:49, vedem că cerul (sau al treilea cer) e tronul lui Dumnezeu, iar pămantul e așternutul picioarelor Sale, care e un alt indiciu că al treilea cer și cu pământul sunt cumva împreună:Isaia 66:1 (NTR)„Aşa vorbeşte Domnul: «Cerul este tronul Meu, iar pământul este aşternutul picioarelor Mele! Unde deci  Mi-aţi putea zidi voi Mie o casă? Sau unde va fi locul Meu de odihnă?Punând Efeseni 1:19-23, 2:6 și 6:12 împreună, putem concluziona că locurile cerești includ toate cele 3 tărâmuri. Locurile cerești reprezintă tot ce este în jurul nostru vizibil și invizibil. Și în acel spațiu comun sau acea dimensiune, totul este sub picioarele noastre (sub comanda noastră) în Cristos. În termeni de autoritate și rang, cerul lui Dumnezeu este cel mai înalt, urmat de tărâmul demonic și apoi de tărâmul pământesc. De exemplu, în clădirea unei companii de afaceri (care ar reprezenta locurile cerești), CEO-ul companiei și persoana de serviciu care face curățenie pot fi geografic localizate în aceeași clădire. Însă rangurile lor de autoritate diferă semnificativ. Toate aceste 3 tărâmuri sunt interconectate. Se întrepătrund și ocupă același spatiu. Când la Efeseni 1:21 spune ”cu mult deasupra”, nu se referă la locația fizică a cerului lui Dumnezeu (al treilea cer), ci la nivelul de autoritate.Simptome, surse și soluțiiAcum, dacă ne uităm la tărâmul fizic, vedem foarte multe probleme și lucrări ale întunericului: boală, violență, războaie, avorturi, violuri, trafic de organe, trafic de droguri și tot felul de răutăți. Dar acestea sunt doar niste simptome. Rădăcina acestor probleme se află în al doilea tărâm. Și numai al treilea tărâm are soluția permanentă la aceste probleme. Așa că ce avem aici este un prim tărâm cu probleme simptomatice, a căror sursă se află în al doilea tărâm și a căror soluție vine din al treilea tărâm. Nu poți trata o problemă din primul tărâm cu o soluție din primul tărâm. Așa funcționează medicina de exemplu. Dacă ai cancer și încerci să îl tratezi prin medicina, asta e foarte bine, dar e un remediu din primul tărâm. Și în spatele acelui cancer se poate afla un duh de infirmitate sau de moarte. Nu suntem împotriva doctorilor pentru că ei urmaresc același lucru (sănătatea și vindecarea), dar sunt limitați în capacitatea lor de a ajuta. Ei încearcă să trateze simptomele, care se pot întoarce. Dacă înveți să operezi din al treilea tărâm și să demolezi problema din al doilea tărâm, atunci simptomele din primul tărâm dispar.Înălțarea lui Isus ca omSă mergem mai departe. Toate conducerile, autoritățile, puterile și domniile demonice din al doilea tărâm au fost create de Dumnezeu inițial și toate aceste ranguri de autoritate sunt un lucru bun. La fel, ele există și în lumea îngerilor. Coloseni 1:15-18 spune așa:Coloseni 1:15-18 (NTR)15 El este chipul Dumnezeului nevăzut,întâiul născut peste întreaga creație,16 pentru că prin El (Isus sau Cuvântul) au fost create toate lucrurile, în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute (primul tărâm și celelalte două tărâmuri),fie tronuri, fie domnii, fie conducători, fie autorități.Toate au fost create prin El și pentru El.17 El este înainte de toate lucrurile și în El se țin toate împreună.18 El este Capul Trupului, al Bisericii. El este Începutul, Întâiul născut dintre cei morți,Diferența dintre aceste autorități sau structuri de putere din al doilea tărâm și cel de-al treilea tărâm este ca cele din tărâmul al doilea trăiesc în rebeliune (Efeseni 6:12). Și în al treilea tărâm sunt conduceri, autorități, domnii și puteri. Dar toate au fost create DE EL și sunt SUB EL și PENTRU EL. Iar El este Capul Bisericii. Oriunde este capul meu, acolo este și trupul meu, nu-i așa? Nu avem capul în America și trupul în Europa. Daca El, Isus, are cea mai mare sferă de autoritate, iar El este Capul, și noi trupul, înseamnă că și noi avem aceeași sferă de autoritate. În ce privește sfera și rangul de autoritate, noi suntem împreună pe același loc cu El. Haideți să citim Filipeni 2:6-11:Filipeni 2:6-11 (NTR)6 Cel Ce, deși exista în chip de Dumnezeu, n‑a considerat că a fi deopotrivă cu Dumnezeu este un lucru de apucat,7 ci S‑a golit pe Sine, luând chip de rob și devenind asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om;8 S‑a smerit și a devenit ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce.9 De aceea și Dumnezeu L‑a înălțat nespus de multși I‑a dăruit Numele care este mai presus de orice nume,10 pentru ca în Numele lui Isus să se aplece orice genunchi din cer, de pe pământ și de sub pământ,11 și orice limbă să mărturisească că Isus Cristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl.Când la Filipeni 2:9 spune că Dumnezeu L-a înălțat pe Isus datorită smereniei și suferinței Lui, Dumnezeu nu L-a înălțat ca și Dumnezeu, pentru că Isus era deja înălțat ca și Dumnezeu. Ci L-a înălțat și L-a ridicat ca om. Dumnezeu nu mai poate fi înălțat mai sus decât este deja. Isus nu a devenit doar înlocuitorul nostru, ci și reprezentantul nostru ca umanitate. Care e diferența? Tot ce a făcut El ca om, nu a făcut doar PENTRU noi și în locul nostru, ci și CA noi, adică reprezentant al rasei umane.Isus e de-al nostru. E din rasa noastră umană. De exemplu, când ești în străinătate și dai peste cineva din neamul tău și țara ta, nu-i așa că te bucuri? De ce? Pentru că vorbiți aceeași limbă, te simți comfortabil că te înțelege, și e de aceeași cultură și personalitate ca tine. Isus e primul om (de-al nostru) care a fost adus în uniune cu Dumnezeu. Noi suntem obișnuiți să Îl vedem pe Isus ca fiind Dumnezeu, dar El este în primul rând om ca noi. E nevoie să ne disciplinăm mintea să-L vadă pe Isus ca om, pentru că atunci întreaga noastră viață va fi revoluționată. Nu degeaba Isus a fost numit ”Fiul Omului” pe lângă denumirea de Fiul lui Dumnezeu. Isus era fiu de rasă umană.  Dumnezeu a înălțat NUMELE UNUI OM deasupra tuturor altor nume. Autoritatea numelui Isus face orice genunchi să se plece în respect. Toate ființele din toate cele trei tărâmuri într-o zi se vor pleca în fața Lui. Isus nu a existat înainte de încarnare. De la început și pe tot parcursul Vechiului Testament Trinitatea era compusă din Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt (Ioan 1:1-4,14; 1 Ioan 5:7).Ioan 1:1-4,14 (NTR)1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. 4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. 14 Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.1 Ioan 5:7 (RMNN)7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.)Tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru Isus și i-a conferit, revelează inima Lui pentru umanitate. Romani 8:17 spune că am devenit moștenitori ai lui Dumnezeu Însuși și co-moștenitori cu Isus. Tot cerul și universul știe Numele omului Isus.Evrei 2:5-9 (NTR)5 Căci nu îngerilor le‑a supus El lumea viitoare, despre care vorbim, 6 ci, undeva, cineva a mărturisit, zicând: „Ce este omul ca să‑Ți amintești de el și fiul omului ca să‑l cercetezi?7 Tu l‑ai făcut cu puțin mai prejos decât pe îngeri și l‑ai încoronat cu slavă și cu cinste;8 le‑ai supus pe toate sub picioarele lui.“ Căci, atunci când i le‑a supus pe toate, nu i‑a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse. (după cădere)9 Îl vedem însă pe Isus, Care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, încoronat acum cu slavă și cinste datorită morții pe care a suferit‑o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți.10 Căci era potrivit pentru Acela, pentru Care și prin Care sunt toate, ca, pentru a‑i duce pe mulți fii la slavă (nu se referă la slava viitoare), să‑L desăvârșească prin suferințe pe Inițiatorul mântuirii lor. 11 Căci atât Cel Ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți dintr-Unul. Din acest motiv, Lui nu‑I este rușine să‑i numească frați,Nu trebuie să te temi că e lipsă de respect sau că te iei cu Isus de șireturi dacă-L numești fratele tău mai mare. El ne-a numit întâi frații și surorile Lui. Dumnezeu l-a creat pe Adam să domnească peste tărâmul fizic și să-l supună. A pus toate lucrurile sub picioarele lui, dar el a căzut. Așa că cel ce trebuia să supună toate lucrurile fizice, a fost supus el însuși. Isus este un om și va fi un om pentru eternitate. El și-a păstrat trupul fizic de glorie. El nu este numai spirit acum ca Dumnezeu. Isus are scaunul de autoritate cel mai înalt ca și om: peste toate cele 3 tărâmuri: fizic, demonic și ceresc.Nu e nimic extraordinar în faptul că Dumnezeu are autoritate peste cele 3 tărâmuri pentru că El este Dumnezeu. DAR ca un om (de-al nostru) să aibă această autoritate e cu totul altceva. Matei 28:18-20 spune așa:Matei 28:18-20 (NTR)18 Isus S‑a apropiat de ei și le‑a vorbit, zicând: „Toată autoritatea Mi‑a fost dată în cer și pe pământ. 19 Prin urmare, duceți‑vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându‑i în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt 20 și învățându‑i să păzească tot ce v‑am poruncit! Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului!“Isus are toată autoritatea nu numai pe pământ, ci și în cer. Iar această autoritate I-A FOST DATĂ, CONFERITĂ. Însă nimeni nu Îi dă autoritate lui Dumnezeu, daca se referă la Isus ca Dumnezeu, altfel ar trebui să fie cineva mai mare ca Dumnezeu care să Îi dea autoritate lui Isus ca Dumnezeu. Această autoritate I-a fost dată ca OM. Tu și cu mine am fost ridicați la o autoritate cu mult deasupra celei pe care Adam a avut-o înainte de cădere. Adam nu a avut viața veșnică a lui Dumnezeu (Gr. zoe). Ea era în pomul vieții, însă noi o avem acum în duhul nostru născut din nou. Această viață veșnică nu este doar existență fără sfârșit după moartea fizică. Ea include existență fără sfârșit dar aceasta e partea secundară. Viața veșnică este în principal viața și natura lui Dumnezeu Însuși din tărâmul eternității manifestată în duhul nostrum aici pe pământ.În Vechiul Testament, ierarhia de autoritate era Dumnezeu, diavolul și apoi oamenii. În Noul Testament, este Dumnezeu, Isus și Biserica, diavolul și apoi oamenii. Iov, David, Avraam, Ilie, Isaia erau toți sub autoritatea diavolului.Ce înseamnă a trăi sau a te ruga în Numele lui Isus? Nu e o formulă magică. Înseamnă că tot ce faci, vorbești și ești e în Numele lui Isus. Tu funcționezi și trăiești în numele Lui. Tu poți să vindeci sau să eliberezi și fără să menționezi Numele lui Isus neapărat, dacă atunci când faci acest lucru ești conștient în mintea ta că faci acel lucru în Numele Lui. Nu vorbele tale eliberează puterea, ci conștiența mentală pe care o ai. De fapt, cineva spunea că atunci când demonii aud de multe ori ”în numele lui Isus” sau că cineva încearcă să găsească formula exactă, să zică toate cuvintele potrivite încât să cuprindă tot, atunci își dau seama că de fapt tu nu știi cine ești sau nu ești destul de convins de cine ești. De exemplu, când Moise era la rugul aprins și Dumnezeu i-a spus să arunce jos toiagul, acesta s-a transformat în șarpe fără ca Dumnezeu să-i poruncească toiagului în mod specific: ”Toiag, îti poruncesc să te faci șarpe.” Toiagul s-a transformat în șarpe doar prin intenția mentală a lui Dumnezeu, că doar e Dumnezeu. În Marcu 11 când i s-a făcut foame lui Isus și a venit să caute ceva să mănânce dintr-un smochin, Biblia spune că nu a găsit decât frunze pentru că nu era vremea smochinelor. Atunci Isus I-A RĂSPUNS smochinului ceva și l-a blestemat. Acest lucru înseamnă că smochinul i-a vorbit ceva lui Isus înainte ca Isus să-I răspundă. De ce s-a supărat Isus pe smochin din moment ce nu era vremea smochinelor? Din cauză că Isus intenționase în mintea Lui să găsească fructe în el chiar dacă nu era vremea smochinelor. De la distanță, prin intenția și așteptarea Lui, Isus i-a comandat smochinului să facă smochine instant. Însă smochinul, încăpățânat, ”i-a zis” că nu are să-I dea smochine pentru că nu  vremea lor. Așa ne vorbesc și nou lucrurile din viața noastră. Ne vorbesc o perspectivă omenească, una normal pentru omul de rând. Însă, Isus avea autoritate peste smochin în orice vreme. De aceea, i-a răspuns mânios și l-a blestemat. ”Prin urmare, duceți-vă!” Noi avem misiunea de a merge din prisma autorității pe care Isus ca om și cu noi o avem. Pavel spune că noi vom judeca îngerii. Acum știm de ce îngerii sunt duhuri slujitoare nouă (Evrei 1:14). Ei sunt în slujba ta și a mea. Acum ne putem da puțin seama de ce tânjesc să privească în Evanghelie și să înțeleagă de ce avem noi așa autoritate. Ce anume am moștenit noi să avem asemenea autoritate, când diavolul și-a dorit așa ceva, și tocmai acea autoritate Dumnezeu a dat-o de bună voie omului. Exact acest lucru îl deranjează enorm și îl arde la suflet pe diavol.Evrei 1:14 (NTR)14 Nu sunt ei toți duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei ce urmează să moștenească mântuirea?

Probabil cel mai postmodern episod din această serie, filmat în Cluj împreună cu Cristian (Neo-Eclesiastul) și Toni. Temele au fost variate: muzica clasică și nuanțele ei mai experimentale, marxism, relația dintre artă și politică, Rousseau, Julius Evola, Walter Benjamin, cearta dintre Nietzsche și Richard Wagner, Kafka și dacă poți separa autorul de arta sa, Kierkegaard și parabola biblică a lui Avraam și fiul său Isac, Hemingway, Melville ș.a. ▶LINKURI RELEVANTE: Videoul original: https://youtu.be/ZuDcxY_NuCg ▶PODCAST INFO: Website: podcastmeditatii.com Newsletter: podcastmeditatii.com/aboneaza YouTube: youtube.com/c/meditatii Twitch: www.twitch.tv/meditatii Meditații Politice: www.youtube.com/channel/UCK204s-jdiStZ5FoUm63Nig Apple Podcasts: podcasts.apple.com/us/podcast/medi…ii/id1434369028 Spotify: open.spotify.com/show/1tBwmTZQHKaoXkDQjOWihm RSS: feeds.soundcloud.com/users/soundclo…613/sounds.rss ▶SUSȚINE-MĂ: – Patreon: www.patreon.com/meditatii – PayPal: paypal.me/meditatii ▶DISCORD: – Comunitatea: discord.gg/meditatii – Arhiva dialogurilor: www.patreon.com/meditatii/posts?f…%5Btag%5D=Discord ▶SOCIAL MEDIA: – Instagram: www.instagram.com/meditatii.podcast – Facebook: www.facebook.com/meditatii.podcast – Goodreads: goodreads.com/avasilachi – Telegram (jurnal): t.me/andreivasilachi – Telegram (chat): t.me/podcastmeditatii ▶EMAIL: andrei@podcastmeditatii.com ▶CRONOLOGIE: 0:00 - intro 0:17 – Rousseau: Emile, abandonul copiilor, muzica 3:46 – muzica absolută vs. muzica programatică 6:00 – Gustav Mahler 7:06 – Daniel Chua: istoricismul lui Foucault și principiul dialecticii negative a lui Walter Benjamin 7:36 – Theodor Adorno, Arnold Schoenberg și muzica serială 9:00 – Hannah Arendt, Marx și distincția dintre filosofi 10:52 – ar trebui arta să fie politică? (Luigi Nono, Alexander Mosolov, Walter Benjamin, Julius Evola) 12:56 – Evola, René Guénon și estetizarea politicului (Hugo Boss și naziștii) 14:08 – războinicia, Nietzsche și mitul lui Agon 15:43 – putem separa opera autorului de viața lui? 18:43 – Kafka: Scrisoare către tata 21:25 – Metamorfoza 32:32 – Bătrânul și marea (Hemingway); Moby Dick (Melville) 39:01 – Mircea Cărtărescu: ajutor ajutor ajutor ajutor... 40:20 – Șerban, Biblia, Camus și Mitul lui Sisif 41:49 – Toni: „Dostoievski oare a omorât pe cineva?” 42:47 – Cristian: “Louis Althusser și-a strangulat soția încercând să-i facă masaj” 43:53 – Andrei: “Noi ne aflăm în Cluj…” 44:57 – Toni: “știi să cânți Wonderwall la pian?” 46:13 – Frica și Cutremur (Kierkegaard); parabola biblică despre Avraam și fiul său Isac 1:06:08 – Kafka: “O carte trebuie să fie un topor pentru marea înghețată din noi” 1:12:23 – Toni: “Deja urlă corbii” 1:14:46 – Un mesaj imperial (Kafka) 1:16:09 – întoarcerea lui Cristian și morți absurde 1:18:14 – Cristian: „ăștia nu-s corbi, ăștia-s paraziți” 1:20:07 – de ce s-au certat Nietzsche și Richard Wagner? 1:41:04 – începuturi memorabile în cărți 1:44:45 – cartea lui Cristian 1:46:43 – a procedat Kierkegaard corect față de Regina Olsen? 1:47:37 – Toni, ce te macină? 1:51:49 – concluzii?

CHUMMY INC presents "IN THE MIX" hosted by international recording artist, DJ APO! Creating Hit Music isn't easy. It also isn't a rapid process. You need to lay down music tracks, vocal tracks, harmony and rap tracks. Then you have to master it. One song takes anywhere from three to six weeks to produce. All that said, DJ APO and Artash Asatryan are currently in studio putting the finishing touches on their next smash hit...so who's going to hold down the fort and play APO'S song selections? None other than Hye Jams program director, Paisan Kapitan. Check out the New jams from Edgar Gevorgyan, Arman Hovhannisyan, Avraam and Artush Khachikyan.  In addition, hits you know and love from Ara & Alik presented in a Sammy Flash mix, Jo Krigkorian, Paul Baghdadlian, Spitakci Hayko, DJ Davo, Milena, Iveta Mukuchyan, Aram MP3, Melisa, Arkadi Dumikyan, Martin Mkrthcyan, Tata Simonyan, Shprot, Super Sako, Suro and Sargis Avetisyan--to name a few. Call the show at 805-551-1259 and make a request. Leave a voicemail with your name, city and song you'd like to hear. We'd love to play it for you.  Ain't nuttin' but a party, each and every show, Hye Jams Radio!

Livre de Berechit, 16, (chapitre 17, verset 1) De Avram a Avraam

Livre de Berechit, 15 (chapitre 15, verset 1) L'alliance entre D. et Avraam

Livre de berechit, 14, (chapitre 13, verset 1), Avraam l'homme politique

Geneza 18:1919. Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”…

Le point Paracha, Haye Sarah, La fille d'Avraam

Parachat Vayera, Entre Avraam et Itzhak

Parachat Leh Leha, La quete d'Avraam

Mărturisirea păcatelor și Cina DomnuluiSă citim mai întâi celebrul pasaj despre Cina Domnului din 1 Corinteni 11:17-34: 1 Corinteni 11:17–34 (BTF2015 & NTR) 17 Acum, în ceea ce vă spun, nu vă laud, pentru că vă adunați nu spre mai bine, ci spre mai rău.18 Fiindcă, întâi de toate, când vă adunați în biserică, aud că sunt dezbinări între voi; și în parte o cred.19 Fiindcă trebuie să fie și erezii printre voi, ca să fie arătați printre voi cei aprobați.20 De aceea când vă adunați în același loc, nu este ca să mâncați Cina Domnului.21 Fiindcă la mâncare, fiecare își ia cina adusă de el, în fața altuia; și unul este flămând, iar altul este beat.22 Ce? Nu aveți case unde să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica lui Dumnezeu și îi faceți de rușine pe cei ce nu au? Ce să vă spun? Să vă laud în aceasta? Nu vă laud.23 Fiindcă am primit de la Domnul ce v-am și dat: Că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat pâine;24 Și după ce a adus mulțumiri, a frânt-o și a spus: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu, care este frânt pentru voi; faceți aceasta în amintirea Mea.25 Tot astfel a luat și paharul după ce a mâncat, spunând: Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu; faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, în amintirea Mea.26 Fiindcă ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din acest pahar, proclamați moartea Domnului până vine El.27 De aceea oricine mănâncă pâinea aceasta și bea paharul Domnului în mod nevrednic, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului.28 Dar omul să se cerceteze pe sine însuși și astfel să mănânce din pâine și să bea din pahar.29 Fiindcă cel ce mănâncă și bea în mod nevrednic, își mănâncă și bea propria lui condamnare, dacă nu deosebește trupul Domnului.30 Din cauza aceasta între voi sunt mulți slabi și bolnavi și mulți dorm.31 Căci dacă ne-am judeca pe noi înșine, nu am fi judecați.32 Dar când suntem judecați, suntem disciplinați de Domnul, ca să nu fim condamnați cu lumea.33 De aceea, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați-vă unii pe alții.34 Și dacă flămânzește cineva, să mănânce acasă; ca nu cumva să vă adunați pentru condamnare. Iar restul le voi pune în ordine când voi veni. Mulți creștini interpretează pasajul de mai sus în felul următor: ”Înainte de a lua Cina Domnului, trebuie să mă cercetez foarte atent, să verific dacă există păcate nemărturisite în viața mea și să le mărturisesc pe toate. Apoi pot să iau Cina Domnului. Acesta este modul vrednic de a lua Cina Domnului. În caz contrar, dacă o iau cu vreun păcat nemărturisit, mi-aș putea pierde mântuirea, aș putea pierde binecuvântările lui Dumnezeu, sau Dumnezeu m-ar putea pedepsi cu boală sau chiar moarte. Și nu voi putea veni la Dumnezeu să-L rog să mă vindece, pentru că mi-am făcut-o cu propriile mâini. Așadar, dacă mă simt prea nevrednic uneori, este mai bine să nu iau parte la Cina Domnului pentru a nu fi pedepsit de Dumnezeu”. Așa citesc mulți credincioși 1 Corinteni 11:17-34 și tratează Cina Domnului ca pe ceva foarte sacru și înfricoșător, la care pot participa doar dacă au fost complet sinceri cu viața lor înaintea lui Dumnezeu și s-au asigurat că au mărturisit orice păcat pe care ei îl știu înaintea Lui. Altfel, Dumnezeu îi va lovi cu boală și blestem. Din cauza fricii de pedeapsă, mulți credincioși pe bună dreptate se abțin de la a lua Cina Domnului pentru perioade lungi de timp. În general, majoritatea credincioșilor consideră Cina Domnului ca fiind ceva asemănător cu apa amară din Numeri 5:16-28, pe care femeile suspectate de adulter trebuiau să o bea pentru a-și dovedi nevinovăția. Dacă acele femei erau nesincere și vinovate și beau acea apă, pântecele lor se umflau, coapsele li se uscau și deveneau un blestem în mijlocul poporului lor. Aceasta este mentalitatea cu care cei mai mulți credincioși se apropie de Cina Domnului. Însă, această interpretare și practică a Cinei Domnului sunt departe de adevăr și îi privează pe credincioși de beneficiile sale prețioase pe care Isus le-a intenționat atunci când El a inițiat-o.Să analizăm pasajul citit cu atenție în contextul său. În primul rând, expresia ”în mod nedemn” sau ”în chip nevrednic” din versetele 27 și 29 nu se referă la vrednicia persoanei care participă la Cina Domnului, ci la vrednicia manierei în care acea persoană ia parte la Cină, vrednicia felului sau a modului în care ia Cina. Noi nu putem deveni niciodată vrednici de a lua Cina Domnului prin ceva ce facem, indiferent de ceea ce facem, nici măcar prin mărturisirea păcatelor, deoarece singurul lucru care a putut plăti pentru păcatele noastre și care a putut să ne facă vrednici este sânge nevinovat, după cum vedem în Evrei 9:22: Evrei 9:22 (BTF2015) 22 Și, conform Legii, aproape toate sunt curățate cu sânge; și fără vărsare de sânge nu este iertare. Fără vărsare de sânge nu este iertare de păcate și nu fără mărturisirea păcatelor. Sângele nostru este vinovat și contaminat de păcatul lui Adam care ne-a fost transmis când ne-am născut fizic pe acest pământ. Singura persoană care a avut sânge nevinovat a fost Isus Cristos, ultimul Adam, pentru că El nu a avut un tată pământesc. Duhul Sfânt L-a zămislit, Isus a avut sânge fără vină și El a păstrat acel sânge nevinovat pe parcursul vieții Sale, prin împlinirea întregii Legi a lui Moise și prin a nu păcătui nici măcar o dată. El a fost fără pată când a ajuns la momentul crucii: 1 Petru 1:18–19 (BTF2015) 18 Știind că nu ați fost răscumpărați cu lucruri putrezitoare, ca argint și aur, din comportarea voastră deșartă primită prin tradiții de la părinții voștri,19 Ci cu prețiosul sânge al lui Cristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată. De ce numai sânge nevinovat putea înlătura păcatele? Pentru că sufletul unei ființe umane este în sânge. Aceasta ne spune Levitic 17:11: Leviticul 17:11 (BTF2015 & NTR) 11 Pentru că viața trupului este în sânge; și vi l-am dat pe altar pentru a se face ispășire pentru sufletele voastre, pentru că sângele este cel ce face ispășire pentru suflet. Cuvântul ”viață” din expresia ”viața trupului este în sânge” este ebraicul ”Nephesh”, care se traduce prin ”suflet, ființă vie, sine, sau persoană”. Așadar, ai fost făcut vrednic o dată pentru totdeauna prin sângele și sacrificiul lui Cristos și nimic altceva. Punct! Tu ești întotdeauna vrednic să participi la Cină datorită sângelui nevinovat al lui Isus și nu pe baza mărturisirii tale. Neprihănirea și vrednicia ta sunt Cristos. Însă, există și un mod adecvat și vrednic de a lua parte la Cina Domnului.A lua Cina Domnului într-un mod vrednic înseamnă în primul rând să îi atribui o semnificație în mintea ta atunci când o iei, să te gândești la ceea ce înseamnă din perspectiva lui Dumnezeu și să îți aduci aminte de Cel care a instituit-o. Nu înseamnă doar să mănânci ceva mâncare și să bei. Vedem acest concept repetat de trei ori în pasajul despre Cină: (1) În versetele de la 17 la 22, Pavel îi mustră pe corinteni pentru că își luau mesele fără să-i aștepte pe ceilalți, pentru că se îmbătau, pentru că nu se gândeau la Cristos și pentru că credeau că aceasta era Cina Domnului; (2) În versetele 24 și 25, Pavel Îl citează pe Isus și spune că atunci când luăm Cina Domnului, noi trebuie să ne aducem aminte de El; (3) În versetul 28, Pavel menționează că există o cercetare, o examinare sau o evaluare a noastră care trebuie să aibă loc înainte de a lua Cina Domnului.Dacă ar fi să facem un rezumat, a lua Cina Domnului într-un mod vrednic înseamnă două lucruri: (1) să ne amintim de Cristos în modul corect și (2) să ne evaluăm pe noi înșine în modul corect. Ce înseamnă să ne amintim de Cristos într-un mod corespunzător și să ne cercetăm pe noi înșine într-un mod adecvat? În versetul 24, Isus spune că trupul Său a fost frânt pentru noi, a fost judecat pentru noi și în locul nostru. Pâinea frântă este o reprezentare a trupului lui Cristos care a fost zdrobit pentru noi și El spune că ar trebui să facem mereu acest lucru în amintirea Lui și a ceea ce a făcut El pentru noi. Aceasta este amintirea, distingerea, sau deosebirea potrivită a trupului Domnului din versetul 29, precum și cercetarea sau evaluarea corespunzătoare a noastră. Este o chestiune de locul unde plasăm vina și judecata păcatelor noastre: fie pe trupul lui Isus, fie pe noi. În aceeași manieră, Pavel ne îndeamnă să luăm și vinul (v. 25), care este o reprezentare a sângelui vărsat al lui Isus.De fiecare dată când luăm Cina Domnului (v. 26), noi proclamăm moartea Domnului (sau judecata Domnului) până la revenirea Lui. Cu alte cuvinte, dacă noi proclamăm judecata Domnului peste păcatele noastre, atunci noi proclamăm și libertatea, vindecarea, victoria, neprihănirea, prosperitatea, bucuria și pacea noastră. Noi ne evaluăm și ne judecăm pe noi înșine sau ne considerăm ca fiind neprihăniți, vindecați și liberi. Proclamarea morții Sale este o proclamare vieții noastre.A lua Cina Domnului într-un MOD NEVREDNIC nu se referă la faptul că o persoană este nevrednică din cauza păcatelor ei nemărturisite, după cum am menționat mai devreme. Mai degrabă se referă la a nu admite corect că judecata pentru păcatele noastre a fost pusă pe trupul și sângele Domnului. Așadar, printr-o examinare incorectă, noi devenim din nou vinovați și ne punem sub condamnare.Versetul 28 ne spune mai întâi să ne cercetăm pe noi înșine și să facem o evaluare a noastră înainte de a lua Cina. Întregul pasaj din 1 Corinteni 11 nu spune nicăieri să ne mărturisim păcatele înainte de Cină, sau că examinarea noastră presupune mărturisirea păcatelor. Cuvântul grecesc pentru ”mărturisire”, ”Homologeo”, nu este nici măcar prezent nicăieri, cum era în 1 Ioan 1:9. Noi doar am presupus că cercetarea noastră se referă la cercetarea noastră în lumina păcatelor noastre. Însă, examinarea descrisă în acest pasaj este cea făcută în lumina a ceea ce Isus a făcut și nu din perspectiva păcatelor noastre. După aceea, putem lua Cina Domnului ca și o celebrare a vieții pentru noi și nu a judecății. Este o celebrare a ceea ce Isus a realizat la cruce pentru noi. Și aceasta creează credință în inimile noastre pentru vindecare și victorie. Cuvântul grecesc pentru ”a examina” este ”Dokimazo” și înseamnă ”a testa și implicit a aproba”. Cei care sunt în Cristos se văd pe ei înșiși aprobați și acceptați de Dumnezeu. O ilustrație din Vechiul Legământ poate ajuta la o înțelegere mai clară a acestui lucru. La templu, Marele Preot nu cerceta persoana care aducea jertfa de păcatele ei. Preotul nu îi cerea persoanei să-și mărturisească păcatele individuale. El doar examina mielul de jertfă ca să nu aibă nici un defect. În Noul Legământ, Cristos este Mielul nostru de jertfă fără nici un cusur sau defect (1 Petru 1:18-19). În timpul Cinei Domnului, noi Îl examinăm pe El și ne vedem pe noi înșine ca fiind testați și aprobați în El.Versetul 29 din 1 Corinteni 11 spune că, dacă nu discernem trupul Domnului în acest fel, atunci mâncăm și bem judecata împotriva noastră înșine sau propria noastră condamnare. În acel moment, noi sărbătorim de fapt propria condamnare sau judecată, și luăm Cina Domnului în amintirea noastră și a păcatelor noastre, și nu în amintirea Domnului.Care este atunci examinarea corectă a noastră? În ziua de astăzi, cei mai mulți dintre noi, în loc să ne eliberăm de conștiința păcatelor și să recunoaștem judecata lui Cristos, ne dezgropăm păcatele în timpul Cinei Domnului și devenim mai conștienți de ele. În mod inconștient, noi întărim în mințile noastre minciuna că suntem încă păcătoși. Noi credem că Cina Domnului este ca și cum am merge la înmormântarea cuiva. De obicei, când mergem la înmormântări, aflându-ne în acea atmosferă tristă ne face mai moi în inimile noastre, mai smeriți, și ne amintim de persoana decedată simțindu-ne ca și cum i-am datora ceva lui sau ei (mai ales dacă au murit cumva din cauza noastră) și parcă dorim să facem ceva în schimb. În același fel procedăm și cu moartea lui Isus în timpul Cinei. Noi credem că cel mai bun mod de a-L răsplăti pe Isus pentru suferințele Sale este ca măcar să ne amintim de păcatele noastre și să ne cerem iertare, ca și cum I-am face Lui o favoare. Însă, acest lucru este greșit. Nu aceasta înseamnă să ne amintim de El. Din nou, este demn de menționat că în textul despre Cina Domnului din Matei 26:26-29, când Isus le-a dat ucenicilor Săi pâinea și vinul pentru prima dată, El nu a menționat nimic despre mărturisirea păcatelor înainte de a lua Cina. De fapt, El nu a menționat acest lucru în niciuna din evanghelii. Haideți să citim acel pasaj: Matei 26:26–29 (BTF2015)26 Și pe când mâncau, Isus a luat o pâine și a binecuvântat-o și a frânt-o și a dat-o discipolilor și a spus: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.27 Și a luat paharul și după ce a adus mulțumiri, le-a dat, spunând: Beți toți din el;28 Fiindcă acesta este sângele Meu, al Noului Legământ, care se varsă pentru mulți pentru iertarea păcatelor.29 Dar vă spun: De acum încolo, nicidecum nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua când îl voi bea nou cu voi în împărăția Tatălui Meu.” Isus a spus pur și simplu doar următoarele lucruri despre Cină: ”Acesta este sângele Meu al Noului Legământ”. Ce este un legământ? Este un jurământ verbalizat, un schimb între două părți și un acord obligatoriu de promisiuni. În acest caz, când Isus a ratificat acest Nou Legământ cu ucenicii Săi și cu toți credincioșii care urmau să vină după ei, El a vrut să spună următorul lucru: ”Voi Îmi dați toată murdăria voastră, iar Eu vă voi da binecuvântările Mele; jur să fac aceasta pentru voi”. Când vorbim despre sângele lui Isus, ne gândim doar la ispășire, care reprezintă partea negativă a jertfei, și nu acordăm atât de multă atenție părții mai bune și mai mari a acelui sacrificiu, care este partea pozitivă. A doua parte se referă la ceea ce aduce cu el acel sânge DUPĂ ispășire. Prin sângele lui Isus, Dumnezeu a făcut un legământ cu noi și Dumnezeu a jurat să facă ceva pentru noi. Când Isus a intrat în Sfânta Sfintelor a Cortului Ceresc și a stropit Scaunul Îndurării de la tronul lui Dumnezeu cu propriul Său sânge, acela nu a fost doar sângele ispășirii și iertării păcatelor, ci și sângele Noului Legământ care afirma următorul lucru: ”Eu, Isus Cristos, jur că îi voi vindeca, că le voi restaura familiile, copiii și că le voi purta de grijă financiar”. De obicei, când Dumnezeu făcea un legământ cu oamenii în Biblie, care parte a legământului avea de câștigat cel mai mult? Întotdeauna oamenii, desigur. Haideți să vedem cum a făcut Dumnezeu legământul cu Avraam: Evrei 6:13–14 (BTF2015) 13 Fiindcă Dumnezeu, când a promis lui Avraam, deoarece nu a putut să jure pe niciunul mai mare, a jurat pe Sine Însuși,14 Spunând: Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta și înmulțind te voi înmulți.  Dumnezeu a vrut să-l asigure pe Avraam că ceea ce a promis va face. Dar pentru că nu putea jura pe nimic mai mare decât El, a jurat pe Sine. A împlinit Dumnezeu oare tot ce i-a promis lui Avraam? Da. Cu cât mai mult își va ține El față de noi legământul mai bun și promisiunile mai bune pe care ni le-a dat prin Cristos! Evrei 8:6 declară: Evrei 8:6 (BTF2015 & RMNN) 6 Dar acum El a obținut o slujire nespus mai bună, prin aceea că este de asemenea Mediatorul (sau Intermediarul) unui legământ mai bun, care a fost întemeiat pe promisiuni mai bune. Câteodată suntem atât de descurajați și ne întrebăm dacă Dumnezeu chiar Își va împlini promisiunile Sale față de noi sau nu, pentru că noi credem că El se uită la greșelile noastre atunci când decide dacă să-Și țină o promisiune sau nu. Însă, numai sângele lui Isus ne va da lucrurile pentru care a plătit și care ne-au fost furate de păcat. De multe ori când păcătuim, și în mod special când repetăm un anume păcat, începem să ne târâm încet încet înapoi în prezența lui Dumnezeu, după ceva timp, prin plâns și regrete. Începem să bocim în felul următor: ”O, Doamne, nu merit nimic, nu sunt nimic, sunt doar un păcătos, Te-am dezamăgit din nou atât de mult și Tu m-ai iertat deja de atâtea ori, încât s-ar putea să te fi săturat deja să mă ierți, pentru că mila Ta nu poate ține la nesfârșit”. Totuși, ceea ce nu ne dăm seama este că, în timp ce spunem toate aceste lucruri în prezența lui Dumnezeu, sângele stropit al lui Isus spune altceva: ”Eu am plătit pentru păcatele tale, jur că tu ai iertare, Eu am plătit pentru eliberarea ta și jur că te voi izbăvi din robia poftelor și a dependențelor”. Noi vorbim din prisma emoțiilor noastre și a vinei pe care o simțim, dar aceasta nu este ceea ce sângele vorbește. Vocile noastre nu sunt în unitate cu vocea sângelui. Vocea mea spune că nu merit nimic, iar vocea sângelui spune: ”Ba da meriți, acum meriți”. 1 Corinteni 10:16 (BTF2015 & NTR) 16 Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este el părtășia (sau frăția) sângelui lui Cristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este părtășia (sau frăția) trupului lui Cristos? Când participăm la Cina Domnului, avem părtășie cu sângele și trupul lui Cristos. Cuvântul grecesc pentru ”comuniune” sau ”părtășie” din versetul pe care l-am citit este ”Coinonia”, care înseamnă ”participare activă, implicare și împărtășire cu cineva sau în ceva”. Nu este același lucru cu socializarea. Biblia vorbește despre părtășie unii cu alții și despre părtășia cu Tatăl și Fiul Său: 1 Ioan 1:3 (BTF2015 & NTR) 3 Ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă, pentru ca și voi să aveți părtășie cu noi; și părtășia noastră este într-adevăr cu Tatăl și cu Fiul său, Isus Cristos. Când ajungem la o adevărată părtășie unii cu alții, ca frați și surori în timpul unei întâlniri? Când vorbim despre aceleași lucruri în unitate, vorbim aceeași limbă spirituală și ne zidim reciproc. Acum, a avea părtășie cu trupul și sângele lui Isus când luăm Cina Domnului înseamnă să ne aliniem în unitate cu ceea ce vorbește sângele și să vorbim aceleași lucruri. Sângele lui Isus vorbește și se jură în legătură cu justificarea noastră și face un jurământ în favoarea noastră. Ce avem de gând să vorbim noi? ”O, eu nu merit acest lucru, sper să nu mor dacă beau din aceast pahar, am fost așa de rău”. Aceasta nu este părtășie. Cum poate exista părtășie între ceva neprihănit și ceva păcătos? Da, în noi înșine nu merităm, dar din cauza acestui sânge și datorită faptului că suntem în Cristos, acum merităm. Acesta este modul în care ceea ce spunem vine în unitate cu ceea ce spune sângele. Noi nu primim mântuirea prin mărturisirea a ceea ce simțim sau a opiniei noastre despre Isus, că poate El a fost pur și simplu un profet sau un om bun. Nu, noi trebuie să facem o mărturisire specifică în conformitate cu ceea ce Biblia spune despre salvare și despre Isus, precum că El este Domn și Salvator. Noi nu am fi în unitate cu ceea ce Biblia ne-a spus să mărturisim, dacă am declara altceva. Și până când nu suntem de acord și nu spunem exact ce Biblia spune despre salvare, nu putem fi născuți din nou. În acelasși fel, dacă nu ne aliniem pe noi înșine cu ceea ce spune Biblia despre justificarea, vindecarea, copiii, educația, slujba, căsătoria și finanțele noastre, cuvintele noastre se vor opune cuvintelor lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu spune că Isus a plătit pentru toate acele lucruri, ni le-a dat gratuit și jură cu sânge să le facă pentru noi, iar noi spunem: ”Nu, nu mi se aplică mie. Permite-mi să îți dau întreaga listă de ce nu sunt eu calificat pentru așa ceva”. Și începem să ne căutăm păcatele și să le mărturisim. Apocalipsa 12:10-11 spune următoarele: Apocalipsa 12:10–11 (BTF2015 & RMNN) 10 Și am auzit o voce tare, spunând în cer: ”Acum a venit salvarea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și puterea lui Cristos, pentru că a fost aruncat jos acuzatorul fraților noștri, cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte”. 11 Și aceștia l-au învins prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor; și nu și-au iubit viața până la moarte. Cu care raport ne vom uni? Cu acuzațiile diavolului sau cu sângele Mielului? Venim în sala tronului spunând că nu merităm nimic, că Dumnezeu nu ar trebui să facă nimic cu noi și pentru noi, așa cum diavolul afirmă? Sau vom spune ceea ce sângele Mielului spune despre noi? Noi suntem cei care avem votul decisiv când venim în sala tronului. Manifestarea mântuirii în toate domeniile vieții noastre (cum ar fi vindecarea fizică, pacea, finanțele) depinde de vocea cu care ne aliniem, atât în timpul Cinei Domnului, cât și în timpul vieților noastre de zi cu zi. Revenind la pasajul nostru inițial din 1 Corinteni 11, versetul 29 spune că, dacă nu ne evaluăm pe noi înșine correct, punând judecata asupra lui Isus Cristos, noi bem judecata împotriva noastră înșine sau ne bem propria condamnare. Ce înseamnă să bem propria noastră condamnare? Înseamnă că nu ne însușim beneficiile ce au rezultat din jertfa lui Isus, adică în acest caz, vindecare și întărire fizică pentru noi înșine, prin judecarea incorectă a morții Domnului. În consecință, noi bem judecata care ar fi trebuit să fie pusă pe Isus și, astfel, continuăm să fim bolnavi și slăbiți fizic ca toți ceilalți oameni, și chiar să murim înainte de vreme. Acest lucru nu se datorează faptului că Dumnezeu provoacă acele lucruri să ni se întâmple, ci pentru că lumea în care trăim se află într-o stare implicită de boală, moarte și putrezire. Dacă nu proclamăm și nu credem în mântuirea și imunitatea noastră puse la dispoziția noastră de moartea și învierea Domnului, rămânem vulnerabili la aceleași lucruri la care și restul lumii este vulnerabilă. Boala și moartea timpurie nu sunt pedeapse de la Dumnezeu pentru luarea Cinei Domnului fără a ne mărturisi păcatele, ci acestea sunt pur și simplu consecințele naturale ale bizuirii noastre pe propriile eforturi în loc de a ne încrede în Isus, într-o lume bolnavă și cazută.În limba greacă, prepozițiile cum ar fi ”PENTRU” și ”DAR” pot fi traduse și ca ”ÎN”, ”PRIN” și ”DIN CAUZĂ CĂ”. Versetele 31 și 32 pot fi parafrazate în felul următor: 31 Căci dacă ne-am judeca pe noi înșine (adică să discernem și să ne evaluăm corect în lumina judecății Domnului, ca fiind deja drepți, neprihăniți, vindecați și fără păcat), atuncinu am mai fi judecați (adică nu am deveni vulnerabili la boală și moarte cât suntem pe pământ, așa cum lumea experimentează în mod implicit).32 Pentru că atunci când suntem judecați (adică evaluați corect ca fiind deja judecați în Cristos pentru păcatele noastre), prin aceasta noi suntem disciplinați de Domnul (adică suntem instruiți, pregătiți, antrenați, educați, disciplinați - ne formăm un obicei sănătos de a reveni mereu la judecata de la cruce în locul nostru), pentru a nu fi condamnați cu lumea (adică să nu fim sub aceleași pericole ca lumea). Cina Domnului este o celebrare a vieții și o disciplină sănătoasă instituită de Domnul pentru a ne ajuta să ne amintim întotdeauna că judecata noastră a fost pusă pe Cristos. Această disciplină, în sine, determină creșterea credinței în inimile noastre și provoacă reînnoirea minții noastre, ceea ce ne face să fim mai sănătoși și mai victorioși. Dacă ne-am îmbolnăvit pentru că nu am luat Cina Domnului în modul vrednic pe care l-am explicat deja, aceasta nu este o pedeapsă de la Dumnezeu și avem încă acces la vindecare și sănătate, doar prin proclamarea cu credință a ceea ce avem în Cristos, că prin rănile Lui am fost vindecați (1 Petru 2:24). Luarea Cinei Domnului când suntem bolnavi este o modalitate excelentă de a ne exercita credința pentru vindecare. Înseamnă a spune: ”Nu mă identific cu aceste simptome. Mă identific cu Isus, Care mi-a purtat neputințele și Care a fost rănit, ca eu să fiu vindecat”.În încheiere, aș dori să ofer o ilustrare practică a modului în care ar trebui să ne apropiem de Cina Domnului și a felului în care să o sărbătorim într-un mod vrednic. Când noi, ca și credincioși în Cristos, dorim să luăm Cina Domnului fie la biserică cu alți credincioși, fie acasă, în timp ce ținem pâinea în mână, ar trebui să ne rugăm în felul următor: ”Dragă Doamne Isuse, vin la Tine și îmi amintesc de tot ce ai făcut pentru mine la cruce. Îți mulțumesc că m-ai iubit atât de mult și că ai renunțat la cer pentru mine. Mulțumesc că ai permis ca trupul Tău să fie zdrobit, astfel încât trupul meu să fie întreg. Prin luarea acestei pâini, primesc viața învierii Tale, sănătate și tărie fizică. Prin rănile care au fost făcute pe spatele Tău, trupul meu este vindecat din cap până în picioare. Fiecare celulă, fiecare organ, fiecare funcționalitate a trupului meu este vindecată, restaurată și reînnoită. Prin harul Tău, voi fi complet puternic și sănătos în toate zilele vieții mele. Nici o boală nu poate rămâne în trupul meu, deoarece aceeași putere care Te-a ridicat pe Tine din mormânt curge prin mine. În numele lui Isus, cred și primesc toate aceste lucruri”. Apoi, putem mânca din pâine. Apoi, luăm paharul în mână și spunem: ”Doamne Isuse, Îți mulțumesc și pentru sângele Tău prețios. Viața Ta fără păcate, fără blesteme, fără boli și fără sărăcie este în sângele Tău. Și sângele Tău vărsat a șters orice păcat din viața mea. Prin sângele Tău, sunt iertat de toate păcatele mele - trecute, prezente și viitoare - și sunt complet neprihănit. Astăzi, sărbătoresc și îmi însușesc din moștenirea celor drepți, adică protecție, vindecare, întregire și prosperitate. Mulțumesc Doamne Isuse, că mă iubești. Amin”. Apoi, putem bea din pahar.

OBSTACOLE PE CALEA CREDINȚEI (1) „Prin credinţă, Avraam... a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.” (Evrei 11:8)

În episodul de astăzi fac un comentariu la Geneza 18 în legătură cu faptul că Avraam a fost un bun mijlocitor în vreme ce Lot zăbovea să asculte. Sodoma și Gomora versus Ninive ne pot spune multe. Trebuie doar să învățăm ce trebuie învățat, și anume că pentru Dumnezeu inclusiv când este destul este destul. Iar când El spune destul nu mai sunt prea multe ocazii de înduplecare voinței Sale. În a doua parte prezint cartea lui Vasile Talpoș, Studiu introductiv al Legii, Istoriei și Poeziei Vechiului Testament. Este o carte de referință pentru orice student al Bibliei.

CUM SĂ UMBLĂM PRIN CREDINȚĂ „...calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam...” (Romani 4:12)

Condamnarea și păcatele viitoareLiberi de condamnare Un alt mod în care conștiința ta este curățată de conștiența păcatelor este prin realizarea și recunoașterea în mintea și inima ta că, chiar și atunci când ai păcătuit, rămâi în continuare liber de condamnare. Să citim cel mai faimos pasaj despre libertatea de condamnare care se găsește la Romani 8:1-2: Romani 8:1–2 (BTF2015 & NTR) 1 Așadar, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care umblă nu conform cărnii, ci conform Duhului.2 Fiindcă legea Duhului vieții în Cristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții. La cine se referă Pavel în pasajul de mai sus? El se adresează celor care sunt în Cristos, adică bisericii invizibile (care este adevărata biserică), și nu celei vizibile. Acum, ce înseamnă pentru tine să fii în Cristos? Înseamnă că ești un credincios născut din nou și că ești o creație nouă. Înseamnă, de asemenea, că ești mântuit, achitat, că ai viață veșnică și că ai Duhul Sfânt în tine. Toate acestea sunt fraze echivalente despre a fi în Cristos. Așadar, acest pasaj se adresează credincioșilor care încă păcătuiesc.În tărâmul fizic și natural, când anume te poate condamna un tribunal? Ești condamnat atunci când încalci legea țării în care trăiești. În tărâmul spiritual, a fi condamnat înaintea lui Dumnezeu înseamnă că ești un păcătos. Ce înseamnă „nici o condamnare” în fața lui Dumnezeu? Înseamnă achitare, justificare, sau a avea statutul juridic de „justificat” declarat de Dumnezeu asupra ta ca și credincios; înseamnă a avea o reputație dreaptă sau un rang de îndreptățit în fața lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că ești „inacuzabil”, ca și când nu ai păcătuit niciodată. Justificarea este mai mult decât iertarea păcatelor. În relațiile noastre interumane, iertarea înseamnă că răul făcut cuiva rămâne încă neplătit, însă persoana căreia i s-a făcut acel rău alege să îl treacă cu vederea sau să uite de el. Expresia „iertarea păcatelor” în legătură cu Dumnezeu poate fi folosită doar în sensul că credincioșii nu au plătit ei înșiși direct pentru păcatele lor datorită compasiunii Sale. Dar cineva a plătit. Cristos e Cel care a plătit pentru ei și în locul lor, iar ei au plătit în El. Dumnezeu nu a trecut pur și simplu cu vederea păcatele lor și nici nu le-a uitat fără nici o plată. Cristos a plătit pentru ele. Justificarea înseamnă că creștinii au plătit integral pentru păcatele lor în Cristos și că au fost renăscuți într-o nouă creație justificată și achitată, care nu a păcătuit niciodată. Dacă L-ai primit pe Isus Cristos în inima ta ca și Salvatorul tău, atunci ai devenit justificat, ai plătit pe deplin pentru toate păcatele tale prin Cristos, și ai fost renăscut într-o creație nouă și justificată care nu a păcătuit niciodată și nici nu va mai păcătui cu adevărat niciodată. O să explic acest lucru în detaliu mai târziu. Ca și credincios în Cristos, toate păcatele tale – din trecut, prezent și viitor – au fost șterse în mod complet și permanent, nu doar iertate.În istoria lui Daniel, după ce a fost aruncat în groapa cu lei și Dumnezeu i-a salvat viața, dacă cineva ar fi venit la regele Darius și i-ar fi spus că Daniel a încălcat legea, ar fi fost nedrept ca regele să-l pedepsească din nou pe Daniel pentru aceeași încălcare de lege. Daniel fusese deja aruncat o dată în groapa leilor. În același mod, dreptatea lui Dumnezeu impune astăzi achitarea noastră datorită jertfei lui Cristos. Noi nu suntem justificați pe bază de milă, ci pe bază de dreptate și neprihănire, pentru că păcatele noastre au fost plătite în întregime în Cristos. În noaptea Paștelui, când poporul Israel se pregătea să părăsească Egiptul, Dumnezeu le-a spus: „Când voi trece pe lângă ușa voastră și voi vedea sângele (nu faptele voastre bune sau bunul vostru nume), voi trece pe lângă voi mai departe” (Exodul 12:13). Sângele înseamnă că a avut loc deja o moarte. Isus a murit pentru noi și din cauza aceasta neprihănirea lui Dumnezeu este de partea noastră.Mulți creștini citesc Romani 8:1-2 și, în mod inconștient, adaugă în mintea lor următoarea frază: „Așadar, nu mai există acum nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus [atât timp cât nu fac fapte păcătoase]”. Însă, Pavel se adresează în acest verset credincioșilor născuți din nou care încă mai au fapte păcătoase în viața lor. Dacă nu ar avea deloc fapte păcătoase, nu ar exista nici un motiv pentru care aceștia să se simtă condamnați, iar versetul ar fi irelevant. Apostolul Pavel are în minte exact pe acei oameni care au fost regenerați, care au fost făcuți neprihăniți, dar care au încă fapte păcătoase în viața lor, ca tine și ca mine. Tocmai acele fapte au tendința de a te face să te simți condamnat, ca și credincios, deși nu mai ești condamnat.Un alt mod în care unii creștini citesc versetul de mai sus este următorul: „Așadar, nu mai există acum nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus [atât timp cât fac fapte neprihănite și umblă conform cu Duhul]”. Însă, în momentul mântuirii tu ai primit o răscumpărare și o justificare veșnică complet separată de fapte și independentă de faptele tale bune sau rele:  Efeseni 2:8–9 (NTR) 8 Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu;9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Romani 3:28 (BTF2015) 28 De aceea socotim că omul este declarat drept prin credință, fără faptele Legii. Mântuirea a venit prin har prin credință și nu prin fapte bune, care sunt faptele Legii. Credința este singura condiție pentru a primi justificarea eternă. Faptele bune nu sunt o condiție, ci un efect natural și un rezultat normal al unei credințe salvatoare autentice. Numai credința justifică, dar nu credința care este singură. Iacov pare să descrie o imagine puțin diferită de cea a apostolului Pavel în Iacov 2:14-26, afirmând atât credința cât și faptele bune ca și condiții de mântuire, aparent contrazicându-l pe Pavel. Am spus „aparent” pentru că Iacov nu îl contrazice de fapt pe Paul și vom vedea de ce. Să citim pasajul din Iacov 2: 14-26: Iacov 2:14–26 (BTF2015) 14 Care este folosul, frații mei, dacă cineva spune că are credință și nu are fapte? Poate această credință să îl salveze?15 Și dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de mâncarea zilnică, 16 Iar unul dintre voi ar spune acestora: Plecați în pace, încălziți-vă și săturați-vă, dar nu ați da acestora cele necesare trupului, ce folos?17 Așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă, fiind singură. 18 Dar va spune cineva: Tu ai credință și eu am fapte; arată-mi credința ta fără faptele tale și eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.19 Tu crezi că este un singur Dumnezeu; bine faci; și dracii cred și tremură.20 Dorești dar să știi, omule deșert, că este moartă credința despărțită de fapte? 21 Avraam, tatăl nostru, nu prin fapte a fost declarat drept, când a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar? 22 Vezi cum credința lucra împreună cu faptele lui, și prin fapte, credința a fost desăvârșită?23 Și a fost împlinită Scriptura care spune: Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a atribuit pentru dreptate; și a fost numit prietenul lui Dumnezeu.24 Vedeți așadar cum prin fapte este declarat drept omul și nu doar prin credință.25 Tot așa și curva Rahab, nu prin fapte a fost declarată dreaptă, când a primit mesagerii și i-a trimis afară pe altă cale?26 Căci după cum trupul despărțit de duh este mort, tot așa și credința despărțită de fapte este moartă.  Iacov afirmă în versetul 24 că un om este justificat și prin fapte, nu numai prin credință. Iacov pare să fi fost înclinat înspre Lege mai mult decât apostolul Pavel și a scos în evidență mai mult faptele. Cu toate acestea, Iacov nu spune că credincioșii au nevoie de fapte bune ca și CAUZĂ a justificării lor. El spune că aceștia vor avea fapte bune ca și CONSECINȚĂ a justificării lor. Faptele nu pot fi adăugate ca și o condiție primară a justificării, ci ca și un rezultat necesar al unei credințe autentice. Există o legătură indestructibilă între credință și fapte. De exemplu, dacă energia electrică funcționează așa cum ar trebui, va fi lumină în casa ta. Dar tu, în calitate de proprietar al casei, nu poți produce lumină tu însuți pentru a demonstra că ai energie electrică care vine în casa ta de la centrala electrică. În general, creștinii au o credință autentică la momentul mântuirii în ceea ce privește salvarea din iad în viața viitoare, după moarte. Însă, cei mai mulți dintre ei nu aplică aceeași credință simplă în domeniul sfințirii și al faptelor bune din viața prezentă. Din cauza convingerilor și a învățăturilor greșite, ei sunt mântuiți de la iad, dar produc foarte puține roade ale neprihănirii. Ei nu reușesc să facă o mulțime de fapte bune și uneori se îndoiesc că credința lor este chiar autentică, sau se întreabă dacă mai sunt încă mântuiți sau nu. Faptele bune nu ar trebui să fie făcute de credincioși pentru a obține sau MENȚINE justificarea (mântuirea), ci mai degrabă trebuie făcute din recunoștință și mulțumire față de Dumnezeu pentru ceea ce El a făcut. Acele fapte bune vor primi, de asemenea, răsplătiri la sfârșitul timpurilor. Însă, faptele bune nu creează credință; ele doar dezvăluie o credință autentică care este vie. În același mod, faptele rele sau lipsa faptelor bune nu ucid credința autentică, ci doar scot la iveală o credință care era deja moartă de la bun început. Dacă ne uităm în Vechiul Testament la incidentul cu regele Solomon și cele două mame, ce vroia Solomon să vadă de fapt când a decis să omoare copilul sănătos și să îl împărtă între cele două femei? A căutat el o faptă din partea uneia dintre cele două femei care să merite copilul sănătos? A vrut el să creeze o nouă relație între oricare dintre aceste două femei și copilul viu, o relație care nu era deja acolo înainte? Desigur că nu! El doar căuta o faptă care să dovedească ceea ce era deja adevărat; o acțiune care să arate cine era adevărata mamă a acelui copil sănătos. În același mod, o credință și o relație autentică cu Cristos va da mai devreme sau mai târziu roade ale neprihănirii.  Păcatele viitoareMajoritatea creștinilor sunt de acord că la momentul salvării păcatele lor trecute au fost iertate și șterse prin sângele lui Isus. Totuși, cum rămâne cu păcatele viitoare? Ești tu liber de condamnare doar până la următorul păcat? Sunt păcatele din viitor șterse în timp pe baza mărturisirii tale, sau acele păcate au fost și ele îndepărtate la momentul regenerării? Desigur că păcatele noastre viitoare au fost de asemenea șterse la momentul salvării, pentru că noi am fost făcuți neprihăniți în duhul nostru pentru totdeauna. Haideți să citim din nou Evrei 10:10-14:  Evrei 10:10–14 (NTR) 10 Prin acea voie am fost noi sfinţiţi, şi anume prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.11 Fiecare preot stă în fiecare zi şi îşi face slujba, aducând din nou şi din nou aceleaşi jertfe, care nu pot niciodată să îndepărteze păcatele, 12 însă după ce Cristos a adus o singură jertfă pentru păcate, pentru totdeauna, S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu 13 şi de atunci aşteaptă până când duşmanii Lui vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Lui. 14 Căci, printr-o singură jertfă, El i-a desăvârşit pentru totdeauna (pentru toate timpurile) pe cei ce sunt sfinţiţi. Versetul 10 spune că noi am fost sfințiți prin oferirea trupului lui Isus Cristos O DATĂ PENTRU TOTDEAUNA. Apoi versetul 12 spune ca El a oferit O SINGURĂ jertfă pentru TOATE păcatele noastre pentru TOTDEAUNA. În sfârșit, versetul 14 spune, din nou, că printr-O SINGURĂ jertfă, El ne-a DESĂVÂRȘIT pentru TOTDEAUNA. Chiar și de păcatele pe care încă nu le-ai comis ai fost iertat. Evrei 9:12, 15 zice că El a obținut pentru tine o RĂSCUMPĂRARE ETERNĂ și o MOȘTENIRE ETERNĂ. Termenul ”ETERN” demonstrează faptul că răscumpărarea nu e temporală sau parțială, ci acoperă tot timpul și toate păcatele:  Evrei 9:12 (BTF2015) 12 Nici prin sângele țapilor și vițeilor, ci prin propriul Lui sânge a intrat o singură dată în locul sfânt, obținând o răscumpărare eternă pentru noi. Evrei 9:15 (BTF2015) 15 Și din această cauză, El este Intermediarul Noului Legământ, pentru ca prin moarte, pentru răscumpărarea încălcărilor care au fost sub primul testament, cei chemați să primească promisiunea moștenirii eterne. În cea mai mare parte, trupul lui Cristos crede într-o răscumpărare momentană și o moștenire momentană, care se află constant în stare de fluctuație în funcție de comportamentul lor. Pe baza felului în care te porți, îți poți pierde mântuirea, și apoi ai nevoie să fii născut din nou DIN NOU. Însă, dacă cu adevărat ți-ai putea pierde mântuirea la următorul păcat, atunci cel mai iubitor lucru pe care Tatăl Dumnezeu l-ar putea face pentru tine este să te omoare și să te ia la cer imediat după ce L-ai primit pe Cristos în inima ta, astfel încât să poți rămâne salvat. O perspectivă mai puțin severă, pe care unii oameni o adoptă, este că nu îți pierzi mântuirea și nici nu te duci în iad la următorul păcat, dar pierzi toate beneficiile salvării. Aceștia cred că, dacă păcătuiești, Dumnezeu nu va mai răspunde la rugăciunile tale, nu va mai avea părtășie cu tine și nu va mai fi mulțumit de tine până când nu repari situația. Ca drept urmare, El nu va mai elibera bucurie în viața ta, nu te va mai vindeca și nici nu te va mai face să prosperi până când nu faci ce trebuie. Practic, această interpretare este același lucru ca prima perspectivă, dar cu consecințe mai mici, care sunt în mare parte legate de această viață prezentă, temporală, și fizică și nu de viața viitoare, eternă și spirituală. Totuși, aceasta nu este ceea ce aceste versete învață. Dă-mi voie să te întreb următorul lucru: Când Isus a murit pe cruce pentru păcatele tale, existai tu în acel timp pe pământ? Cel mai probabil că nu. Așadar, aceasta înseamnă că toate păcatele tale pentru care Isus a murit, toate păcatele de pe durata întregii tale vieți, erau toate viitoare pentru El. Tu ai fost răscumpărat veșnic, ai primit o moștenire veșnică și ai fost sfințit și desăvârșit pentru totdeauna în momentul când ai crezut în jertfa lui Isus. Este aproape prea frumos să fie adevărat!Înseamnă oare aceasta ca de acum poți face orice dorești și poți păcătui cât vrei? Îți dă acest lucru  permisiunea de a păcătui? Bineînțeles că nu. Dacă gândești în acest fel, trebuie să te naști din nou. Aceasta ar trebui, din contră, să te încurajeze mai mult la o trăire sfântă înaintea lui Dumnezeu. Dacă ai fost cu adevărat născut din nou, vei dori să trăiești pentru Dumnezeu și nu pentru tine însuți. Poate nu vei face o treabă prea bună tot timpul, dar adevărul te va face liber: nu liber să păcătuiești, ci liber de păcat. Păcatul nu afectează relația lui Dumnezeu cu tine și nici binecuvântările Lui pentru tine, datorită lui Cristos, dar păcatul te afectează pe tine, îți afectează mintea și capacitatea de a primi binecuvântările lui Dumnezeu atât pentru tine cât și pentru alții. Faptele tale păcătoase duc la moarte, care s-ar putea să nu fie manifestată neapărat imediat și palpabil în felul în care te aștepți tu, dar moartea se manifestă prin confuzia minții tale, depresie, frică, necredință, boală și, în cele din urmă, chiar prin moarte fizică prematură. Probabil vei observa că atunci când păcătuiești, diavolul și conștiința ta îți vor ataca direct credința. Îți vor spune lucruri de genul: ”Dumnezeu este supărat pe tine, părtășia ta cu El e întreruptă, Duhul Sfânt te-a părăsit, nu mai ești iubit și încă ești un păcătos.” Aceasta este moartea la care mă refer. Când păcătuiești, devine mai dificil pentru mintea ta să creadă din nou adevărul lui Dumnezeu despre tine și necesită un efort suplimentar pentru a contracara acele gânduri de moarte generate de faptele tale păcătoase. Tu ești cel mai interesat, în primul și în primul rând, să nu păcătuiești, pentru că atunci când păcătuiești te rănești singur fără să realizezi. Ofensa păcatelor tale față de Dumnezeu a fost deja plătită, așa că nu Dumnezeu este cel rănit, ci tu ești. Nu Dumnezeu oprește puterea Lui și binecuvântările Lui din a curge prin tine datorită păcatelor tale, ci tu ești cel care le oprești. Da, Dumnezeu este întristat când păcătuiești, dar întristarea nu este același lucru cu mânia și ofensa; este mai degrabă o suferință și o durere a lui Dumnezeu, care decurge din dragostea lui Dumnezeu de Tată față de tine, când vede cum te distrugi și cum te joci cu moartea. Dumnezeu nu te respinge când păcătuiești, pentru că păcatele tale au fost deja șterse. Dumnezeu nu îți va spune niciodată: ”Nu te voi mai iubi dacă faci asta” sau ”Nu te voi mai binecuvânta dacă faci cealaltă” sau ”Te voi părăsi și voi întrerupe părtășia Mea cu tine dacă păcătuiești”. Însă Ioan 10:10 ne spune că hoțul (Satan) nu vine decât să fure, să ucidă și să distrugă. Faptele noastre păcătoase îi oferă oportunitatea de face exact acest lucru.  Când înțelegi bunătatea lui Dumnezeu față de tine, și când primești o revelație a dragostei Lui pentru tine, că ți-a șters toate păcatele (trecute, prezente și viitoare), nu poți decât să Îl iubești pe Dumnezeu și să Îl adori. Ajungi să fii atât de recunoscător pentru ce a făcut Dumnezeu încât Îl slujești și Îl asculți mai mult întâmplător decât ți-ai propus vreodată să o faci intenționat. Acest lucru conduce către o viață sfântă!   Acum, haideți să continuăm să citim din Evrei 10, de la versetul 15: Evrei 10:15–18 (NTR) 15 Duhul Sfânt, de asemenea, depune mărturie înaintea noastră. După ce spune:16 „Acesta este legământul pe care-l voi încheia cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor“,17 adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.“18 Acolo unde există iertare pentru acestea, nu mai este nevoie de nici o jertfă pentru păcat. Acest pasaj include un citat din Ieremia 31 începând cu versetul 31, unde Dumnezeu promite ca Noul Legământ nu va fi ca Vechiul Legământ. Sub Vechiul Legământ, oamenii veneau la Dumnezeu, cereau iertare pentru păcate lor, ofereau o jertfă de animale care în mod simbolic îi curăța și în felul acesta aveau relația lor cu Dumnezeu. Însă, după cum spune în Evrei 9:9, aceste lucruri nu le curăța niciodată conștiința. Ei încă erau conștienți de păcat și încă trăiau sub condamnare. Dar în acest Nou Legământ, Dumnezeu a pus legile Sale în inimile noastre și le-a scris în mințile noastre. El nu-și mai aduce aminte de păcatele și faptele noastre nelegiuite. Mai mult, versetul 18 din Evrei 10 spune un lucru izbitor: acolo unde este iertarea acestor păcate, nu mai este jertfă pentru păcat. Extraordinar! Mulți creștini cred că, de fiecare dată când păcătuiesc, trebuie să se întoarcă și să pledeze pentru ca Dumnezeu să aplice sângele lui Isus pe păcatul lor. Ei cred că trebuie să aducă acel păcat sub sânge. Ei au impresia că Dumnezeu este supărat pe ei dacă nu-și mărturisesc păcatele. Astfel că aceștia simt nevoia să aștepte un timp până când îndrăznesc măcar să vină cu păcatul lor înaintea lui Dumnezeu, mai ales dacă este un păcat repetat. Între timp, până ajung la acel moment, nici nu se pot gândi să ceară ceva de la Dumnezeu sau să se bazeze pe Dumnezeu să îi ajute în vreun fel. Ei cred că sunt pe cont propriu și simt că s-au poziționat în tabăra opusă lui Dumnezeu. În cele din urmă, atunci când capătă suficient curaj pentru a veni cu păcatul lor înaintea lui Dumnezeu, ei simt nevoia să plângă cât mai mult și mai sincer posibil pentru a-L asigura pe Dumnezeu că lor chiar le pare rău de păcatul lor. În acest mod, ei fac un fel  de penitență pentru păcatul lor și se pedepsesc pe ei înșiși pentru acel păcat. Ei consideră că, cu cât plâng mai mult, cu atât Dumnezeu îi va crede și, în cele din urmă, le va oferi iertare. Și tu poate ai fost în situația acestor creștini de asemenea. Eu știu că am făcut aceste lucruri și am trecut prin aceste cicluri ani la rând, numai ca apoi, să mă întorc în același loc din nou și din nou. Însă, în ceea ce-L privește pe Dumnezeu, El nu mai poate fi vreodată supărat datorită păcatului tău și să aștepte mărturisirea ta sinceră înainte de a-ți oferi iertare. Toate păcatele tale au fost PLĂTITE PE DEPLIN de Cristos, dacă ești în Cristos. Dumnezeu nu poate fi niciodată supărat pe Cristos, nu-i așa? Credincioșii nu mai sunt priviți prin prisma cărnii, ci prin prisma lui Cristos. Mai mult, dacă Dumnezeu ar fi supărat pe tine, aceasta ar însemna o plată dublă pentru păcatul tău. Aceasta L-ar face pe Dumnezeu nedrept și ar ieftini jertfa lui Cristos. Plânsul tău de mărturisire pentru a fi iertat ar fi o lucrare umană adăugată la condiția de a fi justificat. Dacă păcatele tale viitoare ar avea nevoie de mărturisirea ta pentru a fi înlăturate, aceasta ar fi ca și cum ai adăuga lucrarea ta de mărturisire la sacrificiul lui Isus, făcând același lucru pe care poporul Israel îl facea în Vechiul Testament prin jertfele de animale din nou și din nou (vezi Evrei 10:11). Voi vorbi mai târziu despre 1 Ioan 1:9, verset care s-ar putea să îți vină în minte acum.Ai putea spune: ”Dar cum rămâne cu Isaia 59:2-4 unde spune că păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi și Dumnezeu, îi ascund fața Lui de noi și El nu ne ascultă?” Da, acest lucru era adevărat în timpul lui Isaia, pentru că nimeni nu plătise încă pentru acele păcate. Cristos nu murise încă pe cruce. În Vechiul Testament, când oamenii păcătuiau, ei trebuiau să aducă jertfe și să repare relația lor cu Dumnezeu, altfel El nu îi asculta și nici nu îi ajuta în nici un fel. Însă, în Noul Testament, Cristos a plătit deja pentru orice păcat și ne-a răscumpărat din blestemele Legii și din toate consecințele păcătuirii noastre: Galateni 3:13 (NTR)13 Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn.“ Cristos te-a răscumpărat din toate blestemele din Deuteronom 28, însemnând că El a plătit pedeapsa pentru orice încălcare de Lege pentru tine și în tine. În Noul Testament, păcatele noastre nu mai pun un zid de despărțire între noi și Dumnezeu, iar El încă ne aude, chiar și atunci când păcătuim.Imaginează-ți că aș veni în vizită la tine acasă și copilul tău ar veni în bucătărie și ar îngenunchea spunând: ”O, mamă și tată, știu că nu merit nimic, știu că nu mi-am făcut patul astăzi, știu că nu am luat cele mai bune note, știu că nu fac tot ce aș putea face. Dar aș putea, vă rog, să am ceva de mâncare? Vă rog mult, vă rog! Doar puțină mâncare, vă rog mult; nu prea multă, ca să nu mă mândresc, ci doar cât îmi  trebuie ca să supraviețuiesc. Știu că nu merit o masă întreagă, dar ați putea să-mi dați măcar puțin?” Și copilul tău ar continua să te implore în felul acesta. Dacă aș vedea aceasta, voi gândi ceva de genul: ”Ceva nu este în regulă în această relație”. Copii trebuie să-și onoreze și să-și respecte părinții, dar nu e nimic greșit ca un copil să vină și să spună: ”Mi-e foame, vreau ceva de mâncare”. În realitate, părinților le place un nivel de familiaritate în relația lor cu copiii și le place când copiii lor vin la ei și beneficiază de pe urma acelei relații reciproc respectuoasă și familiară, în loc de a-i implora cu frică să li se dea lucrurile de care au nevoie. Însă, religia ne-a învățat să venim și să-L implorăm pe Dumnezeu pentru firmituri și să Îi spunem că nu suntem vrednici de nimic, nici măcar de lucrurile de care avem nevoie. Dacă te simți în acest fel, această înseamnă că conștiința ta nu a fost curățată. Tu nu te apropii de Dumnezeu în felul Noului Legământ. Te comporți de parcă încă există o separare între tine și Dumnezeu și aceasta e dovada că conștiința ta nu a fost curățată de sângele Domnului Isus. Haideți să citim următoarele versete din același capitol 10 al cărții Evrei: Evrei 10:19–22 (NTR) 19 Aşadar, fraţilor, întrucât îndrăznim să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Cristos, 20 prin calea cea nouă şi vie pe care El a deschis-o pentru noi prin draperie – care este trupul Său – 21 şi întrucât avem un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu o inimă sinceră, în siguranţa deplină a credinţei, având inimile curăţite de o conştiinţă rea şi trupurile spălate cu apă curată! Noi trebuie să ne apropiem de El acum într-un mod nou și viu. Versetul 22 folosește expresia: ”în siguranța deplină a credinței”. Există diferite nivele de credință, dependență și încredere în Dumnezeu și în ceea ce a făcut Isus. Poți să ai doar credință și acela e primul nivel. Dar poți fi și sigur de credința ta și acela  este al doilea nivel. În cele din urmă, poți avea și o asigurare deplină a credinței. Acest verset spune că ar trebui să avem deplină asigurare a credinței, având inimile curățite de o conștiință rea. Nu poți veni înaintea lui Dumnezeu cu o deplină asigurare a credinței și absolut, total încrezător, dacă nu ți-ai curățat conștiința. Din nefericire, aici se află majoritatea creștinilor. Ei trăiesc cu o conștiință întinată. Ei încă au o conștiință a păcatului sau, mai bine spus, sunt conștienți de păcat și inima lor îi condamnă. S-ar putea uneori nici măcar să nu aibă un păcat specific în minte, dar ei tot se simt păcătoși, nevrednici, îndatorați lui Dumnezeu și condamnați. Aceasta înseamnă că aceștia nu și-au curățat conștiința de păcat. 

In a sincere and open-hearted conversation, the famous singer Avraam Russo shared what inspires and motivates him every day. How were his inner values formed which became the foundation in his life? What is the meaning of human life, in his opinion? What should we always put first in life? How does Avraam envision the Creative Society and what unites all of us? What can we all do together and individually to build a society worthy of a Human? Over many years of his serious creative activity, his soft yet powerful voice has been loved by people all over the world. Through his songs, Avraam shares his feelings and inner values which he is guided by throughout his life. He brings to society a deep understanding of the importance of unity and love, as well as the importance of nurturing the best qualities in oneself. The conversation took place within the framework of the international Creative Society project, which is now being implemented by millions of people on every continent and in all countries of the world. Avraam shared his reflections on the modern world order and the challenges that humanity is facing today. At the end of the interview, Avraam sent sincere wishes to all the viewers of ALLATRA TV and all people of our planet. We would like to express our enormous gratitude to Avraam Russo from millions of participants of the Creative Society project for his sincerity and interest in the project and also for his deep understanding of the issues which are very acute for the whole of humanity today. We invite everyone to watch the global international conference "Creative Society. What the Prophets Dreamed of" which took place on March 20, 2021: youtu.be/pZCNtRtr_E8 CREATIVE SOCIETY Official Website: allatraunites.com/ Official Channel of AVRAAM RUSSO: www.youtube.com/channel/UCZwfmb235o5H0lUVcJn8RTQ THE SIGN Video: youtu.be/JbtXAN0Ce50 #AvraamRusso #CreativeSociety #allatraunites

Duminica, Februarie 14 - Cuviosii Auxentiu, Maron si Avraam

Doamne, ajută-ne să Te iubim deplin și, astfel, să îi iubim deplin și pe copiii noștri! PROVOCARE: Cu ajutor divin, elimină un aspect în care Dumnezeu e secundar față de practici discutabile îngăduite copiilor tăi! Citește acest devoțional și multe alte meditații biblice pe https://devotionale.ro #devotionale #devotionaleaudio Urmărește-ne și pe: Facebook: https://facebook.com/devotionale.ro Instagram: https://www.instagram.com/devotionale.ro Youtube: https://www.youtube.com/channel/UC2N3W7A6xSrikwL-VFTcjSA Google Podcasts: http://bit.ly/DevAudioG Apple Podcast: http://bit.ly/DevAudioA Spotify: http://bit.ly/DevAudioS Castbox: http://bit.ly/DevAudioC

Ideea centrală: Nu numai că sămânţa lui Avraam este Isus, însă şi noi, cei ce suntem în Isus, suntem sămânţa lui Avraam: 1. Noua identitate ţine de plasarea noastră în Isus v.3:26-29 2. Noua identitate ţine de efectul răscumpărării – înfierea noastră prin Duhul v.4:1-7

Parachat Vayetse, Avraam Eshel ou l'echelle de Yaakov

Parachat Vayetse, Avraam Eshel ou l'echelle de Yaakov

A great friend, DJ and supporter of my work since 1988.

Viata lui Avraam, parintele poporului evreu.

Să decidem astăzi să nu trăim o simulare a vieții spirituale, ci o autentică viață de credință și de încredere în Tatăl ceresc. #devotionale #devotionalaudio

Învățăm din exemplul lui Avraam că responsabilitatea unui părinte este să învețe pe copii căile lui Dumnezeu și să transmită din neam în neam poruncile Lui. Prea puține familii mai investesc în partea spirituală a copiilor săi, ci pun accentul pe lucrurile materiale și trecătoare. Dumnezeu să ne ajute să ne învățăm copiii valorile veșnice - calea Domnului! Vă invităm să luați parte la nevoile bisericii făcând donație la contul dat: https://www.paypal.me/BisericaBunaVestire -------------------- "Worthy Of Praise" Music by Jay Man www.ourmusicbox.com

Învățăm din exemplul lui Avraam că responsabilitatea unui părinte este să învețe pe copii căile lui Dumnezeu și să transmită din neam în neam poruncile Lui.Prea puține familii mai investesc în partea spirituală a copiilor săi, ci pun accentul pe lucrurile materiale și trecătoare. Dumnezeu să ne ajute să ne învățăm copiii valorile veșnice - calea Domnului!Vă invităm să luați parte la nevoile bisericii făcând donație la contul dat: https://www.paypal.me/BisericaBunaVestire--------------------Intro music by Jay Man"Worthy Of Praise"www.ourmusicbox.com

Suntem bucuroși să vă putem oferi aici conținutul integral al dialogului dedicat Cărții Cărților și, în particular, faimosului Decalog, așezat la temelia civilizației noastre. Formarea intelectuală sau șlefuirea morală a oricărui european presupune familiarizarea cu povestea marilor eroi ai credinței, de la Avraam și Moise până la Ghedeon sau Iov, de la David și Solomon și până la Iisus Hristos, evanghelistul Ioan sau Pavel din Tarsus. Protagoniștii povestirilor biblice sau marile figuri ale Antichității clasice întrupează bătălia dintre plăcere și datorie, dintre istorie și veșnicie.

Ako od dela Avraama i Raave izdvojimo veru njihova dela će izgledati kao zlodela. Avraam je hteo da ubije svoga sina a Raava je učinila veleizdaju. Lišimo li ih vere ova dela ne samo da će biti nemoralna i bezosećanja, nego i grešna, ali njihova dela su plod vere, svojim delima su potvrdili njihovu veru u pravog i jedinog Boga.

Avraam a fost prieten cu Dumnezeu și această prietenie a fost marcată pe încredere, ascultare și devotament. Cum să devii prieten cu Dumnezeu și ce se așteaptă de la tine în această prietenie? Vezi mai multe în acest video.

Avraam a fost prieten cu Dumnezeu și această prietenie a fost marcată pe încredere, ascultare și devotament. Cum să devii prieten cu Dumnezeu și ce se așteaptă de la tine în această prietenie? Vezi mai multe în acest video.Mesaj predicat de diaconul bisericii, Igor Filimon.

Această a treia sesiune din seria "Dragostea lui Dumnezeu” trece prin întregul Vechi Testament și arată modul în care Dumnezeu a intrat în relație cu diferiți prieteni (Enoh, Noe, Avraam) și profeți, și în final cu un popor (poporul lui Israel) prin care El avea să împlinească promisiunea mântuirii, pe care a dat-o omului în Genesa.

Biserica Maretul Har Londra, mesaj in introducere adus de Iosif B. despre fantanile lui Avraam...

13.01.2018 Scoala Biblica Evrei 11: Avraam by Maretul Har UK

Scoala Biblica, Evrei 11 Credinta lui Avraam, Te invit sa asculti acest mesaj despre credinta lui Avraam, vei fi binecuvantat...

Această a doua sesiune din seria ”Legământul de sânge” arată că datorită legământului de sânge dintre noi și Cristos, atunci când avem nevoie de o binecuvântare (vindecare, eliberare, prosperitate financiară), Dumnezeu TREBUIE să răspundă pozitiv, Aceasta nu este din cauză că noi am avea vreun fel de putere asupra lui Dumnezeu cu care să Îl manipulăm, să Îi forțăm mâna sau să Îl controlăm, și nici din cauză că Lui îi este teamă de noi. El trebuie să răspundă datorită integrității Sale, și a integrității față de promisiunile Lui. Nimeni nu Îl forțează cu nimic. El s-a forțat pe Sine Însuși să onoreze promisiunile date prin cruce.

Această primă sesiune din seria ”Legământul de sânge” face o comparație între Abel și Isus, și între sângele vărsat al lui Abel și sângele prețios al lui Isus, care încă vorbește și astăzi în sala tronului harului, lucruri bune și binecuvântare pentru noua creație, chiar și atunci când încă păcătuieste.