Podcasts about copil

[00:00:00] George Buhnici: Invitatul nostru în această seară este profesorul nostru preferat, domnul Dumitru Borțun. [00:00:05] Bine ați revenit, domnul profesor! Mulțumesc! Avem o teme fierbință la ordinea zile și una [00:00:10] dintre cele mai importante. Voi începe cu breaking news-ul săptămânii acestea. [00:00:15] asasinarea în public a unei dintre cei mai importanti să le spunem [00:00:20] așa, exponenței republicanilor MAGA din Statele [00:00:25] Unite Un tânăr de 31 de ani, Charlie Kirk, împușcat de un [00:00:30] aparent radicalizat care credea el că Charlie Kirk [00:00:35] împrăștie ură.[00:00:36] Dumitru Bortun: Da, dar se pare că ăsta e mai fascist decât [00:00:40] Kirk. Sunt doi radicali care au un discurs alurii [00:00:45] și unul și altul. [00:00:47] George Buhnici: Ok. Sunt doar câteva zile de la [00:00:50] moartea lui Charlie Kirk. Noi suntem la un pic de distanță, destul de safe. Acolo spiritele sunt atât de fierbinți [00:00:55] încât... Guvernatorul statului iutaiei le-a recomandat oamenilor să plece de pe social media pentru că era furia [00:01:00] prea mare.Trăim într-o economie a furiei. Însă deci de la distanță din [00:01:05] experiența noastră, când vă uitați și la Charlie Kirk și la asasinul lui, [00:01:10] nu vedeți o victimă și un agresor? [00:01:13] Dumitru Bortun: Ba da. Și [00:01:15] regret că un om tânăr și doar un [00:01:20] influencer, nu un om care apasă pe butoane, care ia decizii politice [00:01:25] Este omorât. Lasă în urma lui [00:01:30] doi copii fără tată, lasă o soție tânără, [00:01:35] neconsolată deci lucrurile astea sunt oribile.Dar [00:01:40] vreau să vă spun că asistăm la [00:01:45] simptomul unei rupturi foarte puternice în societatea americană. [00:01:50] Pentru că un astfel de eveniment nu polarizează o societate în halul ăsta, [00:01:55] dacă societatea respectivă nu este deja polarizată, dacă nu e [00:02:00] ruptă în două părți, cel puțin. Deci ruptura [00:02:05] preexista. [00:02:06] George Buhnici: Ok, vedem deja această ruptură care este [00:02:10] amplificată de toate părțile implicate de an de zile în Statele Unite, nu e nouă.Am văzut o [00:02:15] mâncă dinaintea lui Obama, apoi s-a transferat primar Am Trump [00:02:20] și a lui Biden și acum am ajuns la punctul la care vedem tentative de asasinat tot mai [00:02:25] des. Am văzut și cea împotriva lui Donald Trump, am văzut atentate teroriste, au fost denumite [00:02:30] încindierile showroom-urilor Tesla, tot pe motive politice.În momentul [00:02:35] acesta vedem această ruptură care ajunge în faza pe gloanțe, ca să zicem așa. [00:02:40] Faza pe, cum zic cei din zona militară, faza kinetică. [00:02:44] Dumitru Bortun: [00:02:45] Da, da. Este întâi faza violenței simptomale Simbolice, [00:02:50] când ne vorbim urât și ne jurăm, urmează faza violenței [00:02:55] fizice. După aceea urmează faza [00:03:00] gloanțelor, cum bine ați spus, și, Doamne ferește [00:03:05] următoarea este faza războiului civil.Deci genul [00:03:10] ăsta de conflict este amplificat din păcate de noile [00:03:15] mijloace de comunicare în masă, așa zisele new [00:03:20] media, tot ce ține de internet, de rețele sociale, de bloguri, de [00:03:25] vloguri și așa mai departe. Podcast-uri. [00:03:28] George Buhnici: Charlie Kirk [00:03:30] este un om născut din acest val de social media. Este unul dintre oamenii care a [00:03:35] folosit excepțional de bine algoritmul, avea [00:03:40] propriului podcast și a creat un ONG și a creat această faimă de om care [00:03:45] poate să dezbată cu oricine, mai ales în public, să zicea în universități și transforma chestia asta.[00:03:50]Un pe care îl publica peste tot. A devenit extrem de influent și a atras [00:03:55] destul de mulți oameni care au ajuns să-l susțină pe Donald Trump [00:04:00][00:04:00] Dumitru Bortun: prin aceste [00:04:01] George Buhnici: activări ale lui. [00:04:02] Dumitru Bortun: Sunt de acord că era foarte talentat [00:04:05] și că avea un talent deosebit de a mobiliza, avea o [00:04:10] anumită carismă de la modul în care arăta, la modul în care [00:04:15] vorbea, punea problema.Dar vreau să vă spun că, așa [00:04:20] zisele... Dezbatere ale lui nu erau chiar [00:04:25] dezbateri Vedeți că există pe internet, spun pentru cei care ne [00:04:30] urmăresc, dumneavoastră știți, pentru că le-am primit chiar de la dumneavoastră, sunt [00:04:35] două filme cu un cadru didactic un lecturer de la [00:04:40] Universitatea Cambridge, care face analiză pe text, [00:04:45] face analiză de discurs.[00:04:47] George Buhnici: Și vorbim despre niște dezbateri [00:04:50] pe care Charlie Kirk le-a făcut în Europa, a fost la Cambridge, la [00:04:55] Oxford și s-au zis acolo încercând să convingă universitățile britanice [00:05:00] să se lepede de ochism. [00:05:03] Dumitru Bortun: Să se [00:05:05] lepede de tot ce înseamnă stânga. Ochismul este doar pretextul. Așa. Vor să [00:05:10] scoată universitățile de sub influența mișcărilor [00:05:15] de stânga.Cele care vorbesc despre o societate deschisă despre emanciparea [00:05:20] oamenilor despre libertatea de alegere, despre [00:05:25] progres și care [00:05:30] sunt teme nesuferite celor de dreapta din Statele Unite. [00:05:35] Și am început cu aceste mari universități legendare [00:05:40] universități din Europa. Eu vreau să vă spun că acest film, care este [00:05:45] un...Studiu este un film didactic foarte reușit. Eu mi-am și [00:05:50] scos pe hârtie după ce mi-ați trimis... [00:05:55] Filmul, mi-am scos grășelile, pentru că și eu [00:06:00] predau gândire critică. Fallacies, nu? Fallacies. Erori de gândire [00:06:05] din perspectiva teoriei critical thinking. Și sunt de [00:06:10] pildă moving the goalpost, adică a schimba regulile [00:06:15] sau chiar subiectul sau criteriile după care discuți [00:06:20] și analizezi o problemă în timpul discuției.Sau burden of [00:06:25] prof, datoria de a dovedi ceva, o presiune de a dori ceva [00:06:30] pe care o pui în celuilalt. Sau post hoc, ergo [00:06:35] procter hoc. Post hoc înseamnă în latină după aceea, procter hoc, [00:06:40] din cauza aceea. Acest sofism, că dacă ceva urmează după [00:06:45] altceva, înseamnă că este efectul acelui fenomen. Doar pentru că e [00:06:50] după el.Nu e neapărat o relație. cauzală. El practică această [00:06:55] eroare de argumentare. Formă personal incredibility, [00:07:00] incredality, adică neîncrederea personală. Eu nu cred în ce spui. Tu nu poți [00:07:05] să credi așa ceva. [00:07:05] George Buhnici: Într-o dezbatere științifică chestia asta e inacceptabilă [00:07:08] Dumitru Bortun: E inacceptabilă. Nu mă interesează [00:07:10] că tu nu poți să crezi.E problemă subiectivă. Poate te-a bătut taică tu când erai mic. Poate [00:07:15] ai avut un unchi care era șeptic. Nu știu care e istoria ta [00:07:20] personală. De ce nu crezi treaba asta? Deci... Pe urmă [00:07:25] red herring, cherry picking, sunt mai multe [00:07:28] George Buhnici: [00:07:30] tehnici [00:07:31] Dumitru Bortun: tacticile, numește ele giz galop, [00:07:35] argument from tradition, pentru că s-a mai întâmplat, [00:07:40] înseamnă că e adevărat.Pentru că, așa, [00:07:45] argumentele circulare, de genul avortul e greșit fiindcă este o [00:07:50] crimă iar crimă este greșită. Deci te învârți în același, fără să [00:07:55] demonstrezi de ce este o crimă. Ai sărit peste etapa asta. [00:08:00] Cel care te ascultă aude doar faptul că crimă e [00:08:05] greșită ceea ce e corect, și tragi concluzia că și avortul e greșit.[00:08:10] Fără să... Argumentezi implicația de la mijloc. [00:08:15] Corect Este o crimă. Deflection. Deflection [00:08:20] înseamnă abatere, abatere la subiect. Mă abat de la subiect pentru că simt că tu [00:08:25] îl argumentezi mai bine și că eu nu mai am argumente. Corect Și atunci [00:08:30] schimbă subiectul, mă abat de la... Și în sfârșit special [00:08:35] plating, când decretăm că ceva este o excepție fără să [00:08:40] argumentăm.Bine ce special plating Spui tu, e o excepție În general, lucrurile astea au cum zic eu, fără [00:08:45] să... Toate lucrurile astea au fost depistate de [00:08:50] acest profesor de la Cambridge. Și puse pe film și a arătat fragment [00:08:55] din discuție între Kirk și un student [00:09:00] de la Universitatea în Cambridge, unde arăta cum a făcut această [00:09:05] greșeală.Deci una dintre erorile de [00:09:10] argumentare este că tu nu dovedești adevărul a ceea ce [00:09:15] spui dar aștepți ca celălalt să contrazică, spune, [00:09:20] dovedește-mi că n-am treptate. Nu e datoria lui să dovească că n treptate, e datoria ta să [00:09:25] dovedești că ai treptate. Deci dialogul ăsta era mai mult, cum să vă spun, un show, [00:09:30] un spectacol, din care probabil câștiga și bani, dar era finanțat [00:09:34] George Buhnici: [00:09:35] de mulți miliardari Charlie Kirk și nu doar el, prin acel ONG Turning Point [00:09:40] USA.Pentru cei care vor un pic mai mult context, nu știu câtă răbdare aveți să urmăriți toată [00:09:45] scena asta americana, eu o fac destul de îndeaproape, Charlie Kirk, [00:09:50] într-adevăr folosea exact toate texturile tehnicele pe care le-a spus și ceva în plus, dar reușise să fie atrăgător pentru [00:09:55] social media, pentru că livra soundbites, livra TikTok-uri, livra chestii condensate [00:10:00] într-un minut, în care te convingea că creștinismul este bun, iar islamul este [00:10:05] greșit, că albii sunt mai buni că negrii sunt răi, că omosexualitatea este sau nu [00:10:10] acceptabilă, căsătoria într-un fel Și în momentul în care era pus în fața unei dezbateri cu [00:10:15] oameni cu pregătire, cu educație, argumentele lui de foarte multe ori cedau.Asta s-a [00:10:20] întâmplat inclusiv în anumite universități Însă de cele mai multe ori Reușea să facă chestia asta cu [00:10:25] studenți În scena publică De pe o poziție în asta Nu știu câți dintre voi ați urmărit să tea [00:10:30] într-un cort Cu oameni în fața lui Ca și cum ar propovădui ceva Știți că e [00:10:35] interesantă chestia asta Că toți avem într-un fel sau altul până la un punct Acest cult al lui Iisus Că vrem să ne [00:10:40] împărtășim adevărul nostru Iar cei care interacționea el De foarte multe ori erau puși pe piciorul din [00:10:45] spate Pentru că el era un comunicator Excepțional de bun Ce [00:10:48] Dumitru Bortun: povestiți dumneavoastră [00:10:50] se numește în teoria discursului Miza scenă Punere în scenă [00:10:55] Sau încadrare unui discurs El asta făcea făcea frameworking [00:10:59] George Buhnici: Cu [00:10:59] Dumitru Bortun: [00:11:00] cortul ăla [00:11:01] George Buhnici: Exact, și el din cortul ăla Sătea de vorbă interacțiunea cu oameni pe [00:11:05] care îi bombarda Cu toate argumentele Pe care le-a spus puțin mai devreme Pentru oameni cu [00:11:10] pregătire filozofică Semiotică, comunicare, toate lucrurile astea Erau transparente [00:11:15] vedeau Prin ele, mai ales că făcea de foarte mult Tot ce a spus dumneavoastră Într-o dezbatere foarte [00:11:20] articulată cu acel student De la Cambridge, tot muta ținta Pentru că una dintre [00:11:25] temele De dezbatere de acolo, foarte scurt Ca să vă dau un rezumat o să vă dau link-urile Pentru aceste [00:11:30] analize Să le dați [00:11:31] Dumitru Bortun: neapărat, că sunt instructive Pentru că și [00:11:35] ascultătorii Noșterii trebuie să învețe Să se ferească de [00:11:40] Oratorii păcălici Care păcălesc auditorii [00:11:43] George Buhnici: Corect [00:11:45] Vă dau un exemplu foarte simplu Unul dintre argumentele lui Charlie Kirk este că [00:11:50] Creștinismul a susținut întotdeauna monogamia și asta este căsătorie într-un bărbat și o [00:11:55] femeie.Și că asta este bună pentru că nici o civilizație avansată [00:12:00] nu a avut căsătorie între persoane de același sex. [00:12:05] Și este contrazis. Și atunci nu insistă, nu doar să fie acceptată, să fie în lege, să fie legiferată. Și [00:12:10] studentul vine și spune, a fost legiferată în Mesopotamia. În Mesopotamia putea să ai [00:12:15] căsătorie între un bărbat și un bărbat.[00:12:17] Dumitru Bortun: Legar. O mare civilizație. [00:12:18] George Buhnici: O mare civilizație. Și îl [00:12:20] spune, da, da și la ce i-a ajutat chestia asta? Din nou tot muta ținta. Și zice, păi, a rezistat niște mii ani. Măi, la [00:12:25] civilizație americană nu are încă mii de Dar aminte, mii de ani de civilizație. [00:12:30] Acum, nu trebuie să fim de acord sau nu cu ce au făcut cei din Mesopotamia.Mesopotamia nu mai e [00:12:35] astăzi. Problema este cum [00:12:37] Dumitru Bortun: argumentăm. Exact. [00:12:39] George Buhnici: Bun. [00:12:40] Am vorbit așadar despre care este semnificația acestui asasinat. Nu vom lămuri încă, dar mie [00:12:45] mi-este clar că ce va urma, vor fi mai puține astfel de dezbatări în public. Exista totuși [00:12:50] valoare în ceea ce văd eu că făcea Charlie Kirk, faptul că pornea o conversație și cu oameni care [00:12:55] Nu îl simpatizau, nu erau de acord cu el și care chiar puteau să îl [00:13:00] dezbată.Nu aveau forța lui de expunere, dar puteam să vedem, cei care am urmărit [00:13:05] suficient de mult, că dincolo de prove me wrong a lui Charlie Kirk, da, [00:13:10] erau momente când era wrong. Dar foarte mulți politicieni se feresc de dezbatări. Și asta este [00:13:15] meritul lui, faptul că au umplut un gol. Bun. [00:13:20] Și acum, întrebarea, că noi avem o listă de teme aici prin care trebuie să trecem, nu avem foarte mult [00:13:25] timp la dispoziție, de aia o să ne vedeți că poate că ne grăbim un pic, dar încercăm, nu știu cât puteți să stați, [00:13:30] e seara, e duminică vă mulțumim că ați venit.Întrebarea care vine acum [00:13:35] este, totuși când devine acest free speech, acest absolutism al [00:13:40] libertății [00:13:41] Dumitru Bortun: de expresie, [00:13:41] George Buhnici: că putem să spunem orice, [00:13:45] unde se oprește această unde punem o limită pentru această exprimare, pentru [00:13:50] orice, ca să nu ajungem în astfel de situații în care unul din tabăra cealaltă să spună trebuie să te [00:13:55] opresc cu orice preț, pentru că împrăștii ură, între ghilemele.[00:13:58] Dumitru Bortun: Să fie clar aici sunt [00:14:00] două extreme, domnul Bucnici Primul lucru pe care îl vreau să-l spun este [00:14:05] că nu e cazul să apelăm la așa zisul bun simț, că aud foarte des [00:14:10] lucrurile astea la comentatori superficiali pe postul de [00:14:15] televiziune pe rețele sociale. Bunul simț este un ghid foarte bun, [00:14:20] pentru că bunul simț e definit cultural.El difere de la o [00:14:25] cultură la altă cultură, de la o subcultură la altă subcultură deci e [00:14:30] circumscris unei culturi sau subculturi. Deci bunul simț nu este universal. [00:14:35] Deci nu rezolvă. La nivelul unei societăți imense, cum e societatea nord-americană, [00:14:40] n-ai cum să apelezi la bunul simț ca... La un criteriu [00:14:45] universal valabil pentru a te opri unde trebuie cu libertatea de expresie.Și [00:14:50] atunci vă spun două lucruri. Sunt două extreme aici. Pe de o parte, [00:14:55] libertatea de expresie dusă la paroxism poate să ducă la [00:15:00] [00:15:05] violență. [00:15:10] Deci odată este violența asta [00:15:15] verbală, violență [00:15:20] simbolică, violență psihologică prin priviri, până la [00:15:25] violența gloanțelor, cum spuneați, și până la, Doamne ferește un război [00:15:30] civil.Deci violența poate să ducă pentru că eu îmi exprim [00:15:35] gândurile mele fără să am nicio oprelișe, pentru că mă prevalez [00:15:40] amendamentului al Constituției Americanei, libertatea de expresie. [00:15:45] Ori, libertatea de expresie poate să ducă la faptul că îi jignesc pe seminii mei, că [00:15:50] le dau motive să-mi furie, le dau motive să se răzbune, [00:15:55] să-mi replice și așa mai departe.Pentru asta s-a inventat [00:16:00] ceea ce se numește corectitudine politică. Dar corectitudinea politică [00:16:05] ea limitează la extrema cealaltă pentru că mai e o problemă aici [00:16:10] De atâta corectivine politică ajungi să [00:16:15] sufoci să restrângi reptul la liberă exprimare. [00:16:17] George Buhnici: Exact. [00:16:18] Dumitru Bortun: Se [00:16:18] George Buhnici: ridică pendulul [00:16:20] în extrema cealaltă. În cealaltă [00:16:21] Dumitru Bortun: extremă.Deci nici corectivinea politică nu este [00:16:25] absolut, un criteriu absolut, pentru că asta [00:16:30] acumulează frustrări, acumulează... [00:16:33] George Buhnici: Haideți să dăm două exemple, [00:16:35] dacă vreți. Una dintre chestiile, pe care Charlie Karrick le spunea, este că [00:16:40] tinerii de culoare au mai multe probleme pentru că nu [00:16:45] trăiesc cu un tată în casă pe parcursul [00:16:50] copilăriei lor.E o chestie culturală în familiile de culoare din Statele Unite. [00:16:55] Undeva la trei din patru tați, bărbați, pleacă de acasă. [00:17:00] Și îl zicea că ăsta este un motiv pentru [00:17:05] violența lor, pentru lipsa lor... Delinvență. Delinvență. Copilăria [00:17:08] Dumitru Bortun: în stradă [00:17:09] George Buhnici: [00:17:10] Intră chestia asta la libertate de exprimare? [00:17:13] Dumitru Bortun: Intră, dar când [00:17:15] îți dai seama că jignești și pui pe jar o mare [00:17:20] categorie umană, poți să te abții și să spui așa, [00:17:25] există familii americane în care tații lipsesc, nu își îndeplinești [00:17:30] rolul și nu oferă un pattern cultural, un model cultural de [00:17:35] comportament băieților.De aici ies tinerii responsabili, [00:17:40] bărbați care nu pot întemeia o familie și care nu se vor putea purta cum trebuie cu [00:17:45] soțiile și cu copiilor. De ce? Fiindcă n-au un model anterior. Dar nu spui neapărat că-s [00:17:50] negri. Pentru că s-ar putea ca majoritatea să fie într-adevăr din [00:17:55] populația de culoare pentru că se explică [00:18:00] culturalicește.Din cultura lor există [00:18:05] treaba asta, că bărbatul poate să plece când vrea. Dar nu spui. [00:18:10] Pentru că asta se numește responsabilitate. Domnul Bun, și nu este vorba nici de a încălca... Chiar dacă [00:18:15] e [00:18:15] George Buhnici: adevărat statistic? [00:18:17] Dumitru Bortun: Dacă e adevărat statistic, [00:18:20] adevărul nu e niciodată un scop în sine. Un scop în sine e binele. Eu [00:18:25] pot să imaginez o politică adevărului spus în așa fel, într-un [00:18:30] anumit fel, într-un anumit...În un moment, unor anumiți oameni ca să facem bine nu ca să [00:18:35] facem rău. Pentru că ipocrizia aia să știți că am fost sincer. Nu mă ajută cu nimic. [00:18:40] Cu sinceritatea ta ai distrus o familie. Ai înăgrit [00:18:45] imaginea unui părinte fața copilului său. Ai distrus prestigiul unui profesor în [00:18:50] fața elevului. Poți să faci foarte mult rău fiind sincer.Ai spus adevărul [00:18:55] Sau ai spus ce credeai tu că trebuie spus. De acord. Trebuie să ne înfrânăm singuri. [00:19:00] Asta se numește responsabilitate. Adică să fii conștient de consecințele [00:19:05] faptelor tale. Și când zic fapte, zic și acte de comunicare. [00:19:09] George Buhnici: Asta este cea [00:19:10] importantă lecție pe care mi-ați dat-o și mie în vara lui 2022.Da. Că până la urmă cuvintele [00:19:15] contează. [00:19:15] Dumitru Bortun: Da. [00:19:16] George Buhnici: Pe de altă parte însă, comportamentul și afirmația lui Charlie [00:19:20] Kirk, din nou vin după ce pendulul s-a ridicat prea mult în partea cealaltă și am ajuns în situația în care [00:19:25] putem să permitem unor bărbați să se declare femei. Deși, [00:19:30] biologic, sunt masculi. Doar pentru că au decis [00:19:35] dintr-o dată că vor să se declare femei, că vor să umble pe unde sunt femeile și [00:19:40] nimeni nu se opune la această chestie Ca nu-i [00:19:42] Dumitru Bortun: jignească.[00:19:42] George Buhnici: Ca să nu-i jignească. Acea [00:19:45] corectitudine politică de care vorbiți noastră a dus-o la extrema cealaltă. Sunteți de acord că este și asta o extremă? [00:19:49] Dumitru Bortun: Da. [00:19:50] Și sunt de acord că în istorie sunt... Sunt mii de cazuri de idei [00:19:55] bune care au căput pe mâna unor ticăloși și care s-au transformat în [00:20:00] lucruri oribile. Idei bune.Care se degradează în mâna unor oameni [00:20:05] Care nu sunt la înălțimea ideii. A construi o societate [00:20:10] bazată pe reguli de comportament civilizat. Corectiunea asta politică ar trebui tradusă [00:20:15] corect în românește corectiune socială. Fiindcă la ei politic are mai multe sensuri [00:20:20] Aici e sensul de la polis. De la societate De la societate [00:20:25] Deci corecțiune socială să fim corecți unii cu alții, să nu ne umilim, să [00:20:30] nu facem bullying.Ce mi se pare [00:20:32] George Buhnici: mie grav este că de foarte multe ori oamenii care [00:20:35] ajung să facă rău altora, o fac în numele [00:20:40] altor oameni sau altor ființe mai nou care nu sunt de față. [00:20:45] Nu ați observat lucrul ăsta? Da, da da. E interesant. Ne punem noi ca [00:20:50] apărători ai... Ne erijăm în... Protectorii unei categorii defavorizate. [00:20:55] Da atacăm individul, îl luăm individual din mulțime, deci îl [00:21:00] discriminăm pentru că ar face rău unor [00:21:05] clase care nu sunt prezente.[00:21:06] Dumitru Bortun: Dar eu aș vrea să termin ideea pentru că n-am spus [00:21:10] decât jumătate din ea. Mă scuzează că m-am... Nu, nu m-ați întrebat. [00:21:15] Ați făcut completării necesare. Începusem să spun [00:21:20] cum nu trebuie să gândim să nu venim cu argumentul bunui simț pentru [00:21:25] că nu rezolvăm mare lucru. Bunul simț nu poate fi cuantificat și nu este universal [00:21:30] valabil.Difere de la o cultură la altă Însă, pide la cultura [00:21:35] afroamericanilor la cultura albilor protestanți. Și diferă [00:21:40] bunul simț de la cultura în raport cu cultura catolicilor. Deci [00:21:45] sunt culturi în care ceea ce e de bun simț pentru mine, [00:21:50] pentru ei nu e de bun simț. Deci nu bunul simț trebuie să [00:21:55] prevaleze trebuie să prevaleze ideea de bine comun, codificată în [00:22:00] limbaj politic, interesul public.Interesul public ce înseamnă? [00:22:05] Să încerci să iei drept criteriul de evaluare unde ne oprim [00:22:10] cu libertatea de expresie, acolo unde se pune problema [00:22:15] binelui tuturor, dacă nu al tuturor, pentru că e greu de realizat asta, [00:22:20] binele cât mai mult pentru un număr cât mai mare [00:22:25] de oameni. Este criteriul utilitarismului.[00:22:27] George Buhnici: Ok, sau dacă vreți o întorc eu invers, [00:22:30] lucrurile pe care ne-am vorbit de foarte multe ori aici să reducem suferința. [00:22:33] Dumitru Bortun: Să reducem suferința. [00:22:35] Ăsta e criteriul doctrinei utilitariste o doctrină etică, [00:22:40] reprezentatul cel mai important e John Stuart Mill. Are și o carte apărută în limba română [00:22:45] în librării, se găsește utilitarismul.John Stuart Mill asta spune că [00:22:50] ai un criteriu pentru cât mai mulți [00:22:55] oameni. Criteriul ăla pe care îl spune [00:23:00] în Sinedru, marele preot al [00:23:05] Israelului, că e bine să-l sacrifice pe Iisus decât să facă rău unui [00:23:10] popor întreg, era un sofist de fapt pentru că poporul nu murea dacă [00:23:15] ei nu-l crucificau. Însă el pune, argumentul ăsta este, pentru că [00:23:20] Iisus era un singur individ, iar poporul lui Izrael era format din [00:23:25] milioane.Și atunci dă prioritate celor care [00:23:30] sunt mai mulți. Genul ăsta de a gândi însă este salvator în [00:23:35] multe situații, pentru că alt criteriu nu avem. Nu avem criterii absolute pentru bine și rău. [00:23:40] Și atunci ne oprim cu libertatea de expresie acolo ne simțim că facem rău [00:23:45] mai mare. Și atunci haideți să comparăm.Dacă merg pe [00:23:50] discursul urii ăsta creează niște frustrări și [00:23:55] niște replici. Și feedback-ul ăla pozitiv care [00:24:00] amplifica, am mai vorbit despre el, și care poate să se ducă până la război civil. [00:24:03] George Buhnici: Când ziceți feedback [00:24:05] pozitiv este amplificarea urii. E [00:24:06] Dumitru Bortun: amplificare, nu e negativ, adică nu scade. [00:24:10] Iar ăsta, [00:24:15] libertatea de expresie, care poate să fie [00:24:20] deșântată duce la niște jigniri dar nu duce la violență.Și atunci, [00:24:25] care este mai aproape de binele comun? [00:24:30] Discursul urii sau corectul înapolitic? [00:24:35] Înțelegeți cum trebuie să gândim? Dar [00:24:40] corectitudinea [00:24:43] George Buhnici: politică a fost acuzată de foarte [00:24:45] multe ori de conservatori că este un slippery slope, că este alunecoasă, că ne [00:24:50] aduce către alte probleme Lucru pe care îl vedem și începem să venim ușor către Europa, [00:24:55] că se pare că noi nu am învățat din ce s-a întâmplat în Statele Unite și vedem asta acum în [00:25:00] Marea Britanie.Pas cu pas, britanicii simt că au [00:25:05] alunecat, că au ajuns într-un stat care [00:25:10] încearcă să-i controleze, care încearcă să-i forceze cu [00:25:15] migrație excesivă. Pentru [00:25:18] Dumitru Bortun: că ei nu au ajuns la [00:25:20] nivelul de autocontrol. Deci eu când am vorbit până acum, eu [00:25:25] vorbesc idealizând puțin adică idealizând ființa umană ca fiind o ființă [00:25:30] morală care are responsabilitatea faptelor sale și [00:25:35] consecințele științelor faptelor sale și atunci îți pui problema ce e mai rău [00:25:40] corecturile politică sau discursul lor și până la urmă îmi spui că e mai rău [00:25:45] discursul lor, că poate să ducă la război civil.Dar aveți [00:25:50] dreptate că nu toți oamenii sunt capabili de gândirea asta, pentru că gândirea asta de tip [00:25:55] moral este și o gândire mai abstractă. Ori nu toți oamenii își termină [00:26:00] ciclu de formare spirituală Nu-ți rămân needucați pe la jumătatea [00:26:05] drumului, sunt așa zis și neisprăviți. Oamenii ăștia nu pot să gândească moral, nu pot să [00:26:10] se gândească la...De-aia pleacă de acasă și își lasă copiii de [00:26:15] izbeliște, pentru că nu sunt suficient de responsabili, nu [00:26:20] s-au maturizat, nu au intrat în etapa etică a vârstei a vieții, sunt la [00:26:25] vârsta estetică, fac ce le place. Deci genul ăsta de [00:26:30] comportament l-a țăizat bine. Există [00:26:35] și societatea americană, și în societatea [00:26:40] britanică dar la britanici și știu unde batez la evenimente recente, este vorba de [00:26:45] revoltele care au avut loc de curând împotriva [00:26:50] imigranților.[00:26:50] George Buhnici: Despre ele vreau să vorbim acum. [00:26:52] Dumitru Bortun: Da. [00:26:52] George Buhnici: Așadar am văzut [00:26:55] protestele foarte recente cu peste 100 de 100 de oameni în stradă mult peste 100 de mii În [00:27:00] anumite locuri am văzut 100 de mii că se spunea. Important este că au ieșit mult mai mulți în stradă cei [00:27:05] care scandează împotriva imigrației, în timp ce pe [00:27:10] partea cealaltă am văzut puțini oameni la protestele care să protejeze [00:27:15] imigranții.Am văzut inclusiv pancarte de pe tabara cealaltă [00:27:20] destul de greu găsit, care spunea să-i mulțumim Lui Dumnezeu pentru imigranții. Thank God for [00:27:25] immigration, da, și alte lucruri, că mai bine să ne educăm decât să urăm imigranții și așa mai [00:27:30] departe Pe de altă parte ceilalți vin și spun că imigrația a fost scăpată de sub [00:27:35] control și că imigranții abuzează serviciile sociale, că nu vor să se [00:27:40] integreze, că schimbă țesătura socială a Marii Britanii.[00:27:44] Dumitru Bortun: [00:27:45] Domnul Bucnici, să încep tot cu un adevăr banal dar de multe ori [00:27:50] trebuie să plecăm de la lucruri banale ca să construim un argument. [00:27:55] Imensa majoritatea oamenilor nu sunt filozofii [00:28:00] și cetățenii britanici intră în aceeași categorie. Nu fac filozofie [00:28:05] istoriei și nu gândesc din perspectiva unei [00:28:10] istorie a civilizației.Dacă... [00:28:15] Vedeți am citit cu ani în urmă istoria civilizațiilor al lui Arnold [00:28:20] Toynbee. Pe urmă am citit... citit cartea lui Neagos Juvara, teza lui de [00:28:25] doctorat de istoria civilizațiilor. Știți cât e de șocant [00:28:30] când citești așa ceva? Seamănă cu o vizită la [00:28:35] cimitir. După o vizită la cimitir se devalorizează [00:28:40] totul.Nu mai știi dacă merită să te lupti pentru ce te-ai luptat până în ziua de azi. [00:28:45] Când vezi acolo că cimitirul e plin de oameni de neînlocuit. [00:28:49] George Buhnici: Care [00:28:49] Dumitru Bortun: au [00:28:50] fost cineva la viața lor. Și care până la urmă ajungem tot. [00:28:54] George Buhnici: Deocamdată [00:28:55] Ați văzut liderii din BRICS Care își fac planuri pentru încă [00:29:00] 70 de ani Fiecare Și [00:29:02] Dumitru Bortun: ce vreau să vă spun [00:29:05] Are loc o devalorizare A mizelor Pentru care noi trăim [00:29:10] La fel este când vezi istoria La scară mare [00:29:15] Când am citit Neagul Juvara de pildă Faptul că [00:29:20] Atunci când se schimbă o civilizație Cu alta Ajung în [00:29:25] frunte Oameni care nu au nimic de pierdut Care în civilizația trecută Nu [00:29:30] aveau nimic Și sunt primii Care luptă pentru [00:29:35] schimbare Și în mod firesc ajung în frunte Nu te mai miri Că au ajuns [00:29:40] în fruntea României Cei mai bogați oameni Niște oameni neanalfabeți Sau niște [00:29:45] oameni semidocți Deci [00:29:47] George Buhnici: vorbim despre oportuniști Care [00:29:50] neavând nimic de pierdut Și asumă Riscuri pe care oamenii De treabă [00:29:55] Oamenii civilizati, educați Și care au [00:29:57] Dumitru Bortun: un statut socioprofesional La care [00:30:00] țin s-au învățat în el S-au învățat cu avantajele lui Ăia nu milțează [00:30:05] pentru schimbare Și cu timpul schimbarea Îi ia pe sus și ei rămân în urmă [00:30:10] Rămân printre ultimii Și în frunte se trezesc Ăia care nu aveau nimic de [00:30:15] pierdut Când Neagul Juvara face analiză istorică Și arată că de fiecare dată [00:30:20] S-a întâmplat așa Când s-a trecut de la civilizația agrară la civilizația industrială, [00:30:25] acum se trece de la civilizația industrială la civilizația informațională și sunt la același [00:30:30] lucru.Și zic dom'le, gata, am înțeles. Dar [00:30:35] devii mai calm, devii mai zen, înțelegi cum stau [00:30:40] lucrurile, nu te mai înfurii, nu te mai indignezi, nu mai protestezi. Ori acești [00:30:45] oameni care ies în stradă n-au cum să-și dea seama că există o [00:30:50] tendință la nivel civilizațional de [00:30:55] migrarea oamenilor din spre est spre vest și din spre sud spre nord.[00:30:59] George Buhnici: [00:31:00] Și care va fi amplificată [00:31:01] Dumitru Bortun: Va fi amplificată în viitor. [00:31:03] George Buhnici: Și [00:31:03] Dumitru Bortun: ei nefiind [00:31:05] filozofia istoriei nu pot să zic, da, dom'le, așa stau lucrurile, ăsta e trendul. Ies [00:31:10] și-și apără locurile de muncă, își apără fetele ca să nu fie [00:31:15] violate de niște oameni, care vin din alte țări, sau [00:31:20] pur și simplu își apără identitatea domnului București.Pentru că mulți au [00:31:25] problema asta. Sunt de altă religie. Sunt de altă [00:31:30] factură. Ăștia nu putem ști la ce ne aștept de la ei. Și de multe ori e și [00:31:35] ignoranța. Pentru că ce s-a înzblat în București cu [00:31:40] băiatul ăla pognit în față pentru că e diferit și pentru că e [00:31:45] invadatorul nostru, asta vine din ignoranță. O dată tipul ăla de [00:31:50] 22 de ani care l-a pognit în față nu știe că noi nu avem resursă [00:31:55] umană, nu avem forță de muncă pentru aceste joburi și în al lui el nu știe că oamenii ăștia [00:32:00] sunt ori hinduși ori budiști, ori confucianiști [00:32:05] din țării din care vin, în care sunt oameni pașnici oameni care nu fură, [00:32:10] sunt mai cinstizi decât majoritatea românilor.Noi până nu facem [00:32:15] un chilipir, până nu păcărim pe cineva Pe [00:32:17] George Buhnici: da. Cum? Pe medie da. Pe [00:32:18] Dumitru Bortun: medie vorbesc. [00:32:20] Noi avem o rală a foloaselor necuvenite pe care se vede în toate domeniile. De la ăla [00:32:25] care i-aș pagă până la ăla care plăcează la doctorat în loc să [00:32:29] George Buhnici: [00:32:30] muncească el. Corect. Dar e exact ca în trafic, am mai dat exemplul ăsta de foarte [00:32:35] multe ori, unul singur trebuie să iasă din coloană și îl vedem toți.O să ne fugă atenția la [00:32:40] el. Un singur migrant care creează o problemă, la câteva mii, zeci de [00:32:45] mii, noi avem prea puțin într-adevăr Doar pentru câte nevoie este de resursă umană. Dacă stai de vorbă [00:32:50] cu orice antreprenor din țara, s-o să spună că duce lipsă acută de forță de muncă de [00:32:55] orice nivel de calificare.[00:32:56] Dumitru Bortun: Dar noi schimbarăm puțin subiectul. Asta era doar o [00:33:00] paranteză. Problema era că ăsta fiind străin, fiind diferit, fiind de altă religie s-ar [00:33:05] putea să cine știe ce ne facă. Fiindcă noi nu-l cunoaștem. [00:33:10] Documentează-te, interesează-te. [00:33:12] George Buhnici: Ajungem și acolo pentru că România este într-o situație foarte [00:33:15] interesantă.Această comunicare atât agresivă împotriva [00:33:20] imigranților într-o țară care de fapt are mari probleme de [00:33:25] emigrație, nu de imigrație. Este o țară de emigranți, nu în care se imigrează. Până și [00:33:30] ucrainenii. Era un comedian care a făcut o poantă foarte, foarte faină [00:33:35] care spunea că românii sunt atât de [00:33:40] primitori încât sunt mai mulți ucraineni refugiați în Bulgaria decât în România.Ăia [00:33:45] ca să ajungă în Bulgaria să treacă prin România, nu să oprescă, să duc la Bulgari. Bă, și Bulgaria e mai săracă Și [00:33:50] totuși sunt mai mulți ucraineni per total, ca număr refugiați decât în România. Te pun [00:33:55] un pic pe gânduri chestia asta. Ăia nu sunt nici de altă culoare, nici de altă religie. [00:34:00] Merg la următoare întrebare.[00:34:04] Dumitru Bortun: Dumneavoastră, nu [00:34:05] aveți o explicație? [00:34:06] George Buhnici: Ba da. [00:34:07] Dumitru Bortun: Nu suntem așa cum ne place să credem [00:34:10] că suntem. Că suntem toleranți și primitori. Știți cum suntem noi? Suntem ca [00:34:13] George Buhnici: mașinilele pe care scrie [00:34:15] sport. Dacă scrie sport pe mașină mașina aia nu-i sport. N-ar fi [00:34:20] nevoie [00:34:20] Dumitru Bortun: să scrie. [00:34:21] George Buhnici: Exact. [00:34:22] Dumitru Bortun: Deci noi ne punem aceste podoabe că [00:34:25] suntem toleranți.Dar din când în când în [00:34:30] istorie am dovedit că nu suntem. Dumneavoastră știți cât greu s-a [00:34:35] desfințat sclavia în România? [00:34:36] George Buhnici: Am fost ultimii din Europa care am oprit eobagia. [00:34:40][00:34:40] Dumitru Bortun: Da. [00:34:40] George Buhnici: Am [00:34:41] Dumitru Bortun: fost ultimii în Europa care am destinsat robia. Romii erau [00:34:45] robi. Asta sclavacism. Și era sub [00:34:50] presiunea Europei exact cum este acum.Ne spuneau [00:34:55] dacă vreți să vă primim în cadrele noastre și să deveniți europeni, trebuie să [00:35:00] terminați cu mizeria asta care este sclavacism. [00:35:05] Robii domnești, robii mânăstirești, robii boierești. Și toți erau [00:35:10] romi Deci asta nu înseamnă... Și eu [00:35:15] vă spun, am auzit acum câțiva ani, la aeroport eram la otopeni, o [00:35:20] discuție între niște din poliția de aeroport.Ce mă mai [00:35:25] revede că așteaptă și niște oameni acolo să uită și zice ăia sunt oameni, sunt țigani. Deci [00:35:30] această formă de [00:35:35] rasism și această formă de șovinism există încă, dar nu e [00:35:40] recunoscută palpită Știți? [00:35:45] În populația României și în instituții de multe ori Constituțiile statului au [00:35:50] astfel de atitudini.Deci nu. Pământ, gândiți-vă ce am făcut [00:35:55] în timpul celui de-al doilea război mondial vis-a-vis de evrei. Și [00:36:00] multe alte exemple. Nu mai zic ce au făcut [00:36:05] administratorii români în cadrii la ter în timpul ocupației românești de acolo Cu [00:36:10] turții, cu tătarii. Sau-au făcut [00:36:12] George Buhnici: jandarmii în Basarabia. [00:36:13] Dumitru Bortun: Da, jandarmii care [00:36:15] au lăsat o amintire foarte urâtă acolo.Deci toate lucrurile astea scot [00:36:20] la iveală anumite aspecte ale psihologiei românilor de care [00:36:25] nu ne place să vorbim, le băgăm sub covor, dar care îi zbognesc din când în [00:36:30] când. Iată de ce în România nu se simt foarte [00:36:35] bine niște oameni veniți din afară și preferă să se ducă în Bulgaria, de pildă, care [00:36:40] e mai sărac.[00:36:40] George Buhnici: Vin de la festivalul vinului moldovenesc, [00:36:45] pe Kiselev. Acolo am fost în seara asta și [00:36:50] de fapt profesional mă uit la oameni. Am văzut un cuplu de [00:36:55] japonezi cred că era, și un singur tip de culoare. În [00:37:00] rest nu prea am văzut străini. Pe de altă parte ni se tot spune pe social media că [00:37:05] românii habar nu au ce să Frumoasă țară au și ce [00:37:10] frumoasă e coeziunea noastră socială în care nu suntem invadați și care să [00:37:15] ținem să protejăm chestia asta.Din nou, nu sunt sigur [00:37:20] dacă îmi doresc să văd mult mai mult străini, dar nu sunt sigur [00:37:25] dacă avem prea puțini. [00:37:27] Dumitru Bortun: Eu unul m-aș bucura. Eu sunt [00:37:30] unul dintre oamenii care valorizează pozitiv diferența. [00:37:35] Care cred că diferențele sunt o sursă de dezvoltare, [00:37:40] sunt un bagaj. Apropo de cei care scuiau, [00:37:45] ne-a dat Dumnezeu darul ăsta cu imigranții, [00:37:50] pentru că unii îi urăsc și vor să-i trimită înapoi iar alții spun că este un [00:37:55] dar de la Dumnezeu să ai imigranții, să ai în primul rând o forță de muncă pentru anumite [00:38:00] meserici, în al doilea rând să ai o diversitate culturală religioasă.Care e problema? [00:38:05] Care e problema că sunt diferiți de tine? Te sperii atât mult diferența? Te bag [00:38:10] așa în angoasă și în insecuritate și în incertitudine? Iată, [00:38:15] deci, eu cred că oamenii care îi urăsc pe străini sunt [00:38:20] permite să încalcă principiul corectitudinii politice, [00:38:25] am să fiu liber, ca la exprimare sunt minți înguste și suflete [00:38:30] mici.[00:38:30] George Buhnici: Ok. Pentru că noi toți am profitat de pe urma [00:38:35] prosperității și felul în care am fost primiți în multe alte țări. [00:38:40][00:38:40] Dumitru Bortun: Absolut. [00:38:41] George Buhnici: Și totuși, ce face aceste proteste cum am văzut în Marea [00:38:45] Britanie? Nu bag mâna în foc, că nu o vedem unul curând și pe la noi, deși încă o dată, noi nu avem o problemă urgentă, [00:38:50] dar ce face ca aceste proteste să strângă masea atât de [00:38:55] mari?Încă o dată, eu cred că ce-am văzut la Londra e doar începutul. De unde vine chestia asta? Pentru că e prima [00:39:00] dată când auzim că oamenii sunt mai preocupați de migrație decât de economie. [00:39:05] E o chestie de identitate? E o chestie de manipulare prin presă sau de social media? [00:39:10] Și, și, și. [00:39:11] Dumitru Bortun: În primul rând e o problemă de identitate și oamenii sunt [00:39:15] foarte sensibili la problema asta cu [00:39:20] identitatea Cine sunt?Cine suntem noi? Ne raportăm la alții [00:39:25] prin diferențe și vin ăștia peste noi care sunt diferiți și așa mai [00:39:30] departe. Pe urmă este lipsa de cunoaștere. Dumneavoastră [00:39:35] am mai vorbit cred, la dumneavoastră, am vorbit despre sindromul chinezesc. [00:39:40] Eu folosesc expresia asta, expresia [00:39:45] mea. De la distanță tot chinezii sunt la fel.[00:39:50]Seamănă între ei. Dar ia du-te și stai acolo câteva [00:39:55] luni sau câțiva ani că începi să-i deosebești. Îți dai seama ce vârste au. Ce [00:40:00] înseamnă un chinez tânăr un chinez la vârstă mijlocie, un chinez în vârstă bătrân. [00:40:05] Opa, stai că începi să-mi nuanțezi percepția. De ce? Îi [00:40:10] cunosc. Cu cât îi cunoști mai puțin cu atât îi vezi la fel.[00:40:15] Ăsta-i sindromul chinezesc. Păi asta este cu orice alt grup uman. De la [00:40:20] distanță par toți la fel. Îi bagi într-o categorie fiindcă e mai comod mental. [00:40:25] În momentul în care îi cunoști, viața te obligă să faci diferență Între ei, [00:40:30] ce spună Spună bună dimineața îi spun să rămână. Deci trebuie să știu cu [00:40:35] cine am de-a face, încep să vezi diferențele.Eu cred că [00:40:40] o mare parte dintre aceste [00:40:45] mișcări de masă se bazează pe ignoranță. În [00:40:50] altă parte, în altă măsură, se bazează pe grija [00:40:55] pentru identitate și în altă măsură pe manipulare. [00:41:00] Pe faptul că rețelele sociale amplifică. Și atunci ce se întâmplă, [00:41:05] domnul Bunic? Rețelele astea sociale amplifică, știți cum?[00:41:10] Și intensiv și ca amploare, [00:41:15] extensiv. Ca amploare e normal să înțelege toată lumea. Datorită [00:41:20] multiplicării fără limite a mesajelor, o masă [00:41:25] imensă de oameni... [00:41:25] George Buhnici: Poate să afle orice nenorocire Mesajul. Da [00:41:28] Dumitru Bortun: Și poate să [00:41:30] creadă că mai are puțin și ia foc Marea Britanie. Sau [00:41:33] George Buhnici: că usturoiul ăla chiar [00:41:35] este cât roata de la bicicletă.[00:41:36] Dumitru Bortun: Exact. Și cred, pentru că sunt mai mulți. [00:41:40] Și apare acel sofism, acel argument [00:41:45] fals, că dacă și alții zic înseamnă că așa e. Pe urmă... [00:41:50] Știu [00:41:50] George Buhnici: eu pe cineva care a văzut că pământul e plat. [00:41:51] Dumitru Bortun: Da, da, da. Cunosc și eu un caz la Bacău.[00:41:55]Ceva de genul ăsta. S-a [00:42:00] labuzat. S-a labuzat, labuzat labuzat Labuzat, da. Așa. Deci asta este [00:42:05] un aspect. Dar mai e un aspect. Cu cât discuțiile [00:42:10] sunt mai numeroase pe internet, cu atât oamenii [00:42:15] devin mai fanatici cu propriile opinii. Și știți de ce? Noi am mai [00:42:20] discutat la un podcastul meu astăzi. Aici vorbim de paradigme.Ori într-o paradigmă [00:42:25] argumentele sunt circulare. Ele pleacă de la premisele paradigmei [00:42:30] și confirmă întăresc premisele. Și cu cât un [00:42:35] om își dezvoltă mai mult demonstrația și argumentele, cu atât se [00:42:40] luminează mai mult câtă dreptate are. Ca Charlie Kirk. Exact. Exact [00:42:45] cazul ăsta. Și atunci apare... Această circularitate, cu [00:42:50] cât vorbesc mai mult, cu atât mă convinc mai mult.Deci dialogul nu ne unește. Dialogul ne [00:42:55] desparte și mai rău. Este ceea ce se numește, în teoria comunicării, [00:43:00] dialogul surzilor. Fiecare s-au de pe el, nu l-au de pe celălalt. Deci [00:43:05] rețele sociale au dus la o amplificare și ca amploare, [00:43:10] la o adâncime și adâncire a diferențelor și [00:43:15] a opozițiilor ca intensitate.[00:43:17] George Buhnici: Nu durează puțin chestia asta. Durează [00:43:20] E un proces complex. Dar dacă ne uităm un pic în spate aveam rețele sociale de suficient de multă vreme încât să-și făcut [00:43:25] efectul acești algoritmi Într-o competiție acerbă pentru audiență au amplificat lucrurile care [00:43:30] se viralizează, iar apoi au apărut actorii statali care folosesc [00:43:35] aceste narațiuni pentru politica lor externă.Și aici întrebarea este, cum [00:43:40] lucrează aceste narațiuni, cum ar fi narațiunea invaziei a re-emigrării în aceste emoții [00:43:45] colective? Și cine le orchestrează? Credeți că există păpușari sau este doar furia noastră [00:43:50] care ne ocupă pe noi înșine pe toți? Există păpușari [00:43:54] Dumitru Bortun: care [00:43:55] profită de pe urma acestor furii. [00:44:00] E foarte interesant.Are Salman Rushdie, cel care a scris [00:44:05] versetele satanice, are un roman, Furia, în care [00:44:10] face o analiză de mare subtilitate acolo, acțiunea petrecându-se în Statele Unite ale [00:44:15] Americii. Se izizează manifestările de furie în [00:44:20] diferite domenii și pe diferite niveluri sociale. Furia ca stat. [00:44:25] E spirit, ca spirit al epocii de spirit de taim [00:44:30] Putem spune că furia este emoția [00:44:32] George Buhnici: acestei generații?Da, [00:44:33] Dumitru Bortun: da. Asta [00:44:35] demonstrează Salman Rushdie. E tulburător să [00:44:40] ai zis seama că s-a născut o generație sub ochii noștri și din mâinile noastre [00:44:45] furioasă. Știți că prin anii 60 a păruse un [00:44:50] curent în dramaturgia britanică tinerii furioși. Care au scris [00:44:55] niște piese foarte cunoscute la vremea respectivă, Camera în formă [00:45:00] de el, Fiață sportivă, Privește înapoi cu mânie, [00:45:05] Singurătatea alergătorii de cursă lungă, toate astea au devenit filme de mare [00:45:10] artisticitate.Tinerii furioși era [00:45:15] prima repriză. Au urmat repriza a doua, s-au mai calmat, au [00:45:20] urmat Revoluția sexuală, au urmat mișcări despre înțelegi în 68, hippie [00:45:25] și așa mai departe. Hippie care erau pacifiști la bază. Da erau pacifiști, dar tot [00:45:30] pacifismul ăsta lor retragerea din societate era de fapt o reacție de contestare a [00:45:35] societății moștenite la părinților.Ăștia de astăzi nu mă să mai retrag pur [00:45:40] și simplu for să o distrugă, pentru că nu le place ce au primit ca moștenire. [00:45:44] George Buhnici: O parte [00:45:45] dintre ei, că avem și retrași o vedem în Asia, începem să vedem și [00:45:50] la noi, nu știu dacă ați auzit, n-am apucat eu să vă trimit înainte, vorbim mai nou, să [00:45:55] mă ierte cei mai tineri despre the Gen Z stare, adică [00:46:00] chestia asta, atitudinea asta, că orice îl întrebi, când vorbești cu unul mai [00:46:05] tânăr, care a luat un job, se uită așa la tine, fără reacție.The [00:46:10] stare, adică pur și simplu se uită, această mină pietrificată. Poker face. [00:46:15] Poker face. Acest poker face, generația poker face, am putea să-i spună dacă vreți. Deci [00:46:20] avem genul ăsta de retragere orică un fel de revolt orică ar pur și simplu ca plictiseală [00:46:25] ca demotivare sau pur și simplu descărcare completă de emoție după atât de [00:46:30] multă furie cât este amplificată și refuzul [00:46:32] Dumitru Bortun: de implicare emoțională [00:46:33] George Buhnici: da [00:46:35] deci furie și refuz de implicare aici suntem între astea două [00:46:40] ok, toate astea sunt amplificate de tot felul de [00:46:45] influențări care mulți dintre ei se pun în fața oamenilor dar de fapt sunt niște miliardari [00:46:50] de aici spun că luptă acolo pentru interesea oamenilor și Charlie Kirk era finanțat de miliardari nu era nici el [00:46:55] sărac foarte puternic susținut de Elon Musk transportat [00:47:00] sicriul lui de J.D Vance cu Air Force 2 și [00:47:05] asta este doar exemplul ăsta concret dar mai avem oameni foarte bucăți cum a fost pe exemplu că vă [00:47:10] povesteam la un moment dat vorbeam noi despre acel influencer care a venit cu un avion privat la București [00:47:15] să ia un interviu unei candidate la prezidențiale doar dorind să [00:47:20] salveze democrația românească tot felul de influențări în ăștia parașutați cu foarte mulți bani [00:47:25] de ce credeți că acești miliardari folosesc aceste [00:47:30] narațiuni în acest mod și acești algoritmi împotriva oamenilor [00:47:35] ce [00:47:35] Dumitru Bortun: se iunește pe ei Pe [00:47:40] evanghelicii albi din Middle America parcă de [00:47:45] mijlocul Americii Și pe mari miliardari care vin din aceste [00:47:50] industrie de vârf.[00:47:51] George Buhnici: Așa. [00:47:54] Dumitru Bortun: [00:47:55] Doctrina acceleraționistă. Se numește așa pentru că pleacă de la... [00:48:00] Se duce în multe direcții, dar pleacă de la un trunc comun. De la [00:48:05] constatarea că istoria s-a accelerat și că [00:48:10] ritmul de evoluție tehnologică e atât de mare [00:48:15] încât societatea nu mai face față nu mai ține ritm. Și atunci, [00:48:20] marii reprezentanții ai firmelor tehnologice [00:48:25] vor să limiteze democrația, pe care o simt [00:48:30] înceată, birocratizată o simt că nu ține pasul cu [00:48:35] inovarea tehnologică și domeniul cu care sunteți foarte [00:48:40] familiari, că lucrați în domeniul ăsta și promovați, progresul [00:48:45] tehnologic, bine faceți, dar ei spun așa că democrația este un [00:48:50] regim politic cronofag.Știți? [00:48:53] George Buhnici: Că ține pe loc. [00:48:55][00:48:55] Dumitru Bortun: Mănâncă timp Și până când [00:49:00] ajungi să iei o decizie, a trecut, a zburat [00:49:05] gaia cu mațul. Nu mai ai timp. [00:49:10] A zburat momentul în care trebuia luată decizia Și să [00:49:15] acumulează o serie întreagă de blocaje care până la urmă să intră în criză și ei vor să [00:49:20] deblocheze chestia asta. [00:49:21] George Buhnici: Pentru că se văd într-o competiție cu alții care fac același lucru.Da. [00:49:25] Și vor să... [00:49:26] Dumitru Bortun: Toți ăștia care sunt în jurul lui Trump și [00:49:30] care finanțează MAGA, mișcarea asta, [00:49:35] America Great Again, sunt ăștia, [00:49:40] acceleraționiști. Ei se întâlnesc foarte bine cu aceștii [00:49:45] evanghelici albi din Middle America pentru că și pleacă de la ideea că s-a accelerat [00:49:50] și că dacă vrem să accelerăm, dacă e bine că [00:49:55] s-accelerează, pentru că vine...Mai repede Iisus. A doua venire a lui Iisus să se apropie mai [00:50:00] repede. Și atunci ei au intrat în administrație în politică [00:50:05] în școli, vor să intre peste tot, au teoria celor 8 munți. Nu [00:50:10] știu dacă știți vorbesc cu cei care ne urmăresc, dumneavoastră știți că în [00:50:15] Vechiul Testament există un simbol al muntelui, muntele Sinai, în care [00:50:20] Dumnezeu vorbește cu Moise și îi dă cele 10 [00:50:25] porunci, cele două table cu cele 10 porunci, există [00:50:30] muntele Tabor, există muntele Templului, sunt mai multe munți sfinți [00:50:35] care au o simbolistică foarte puternică pentru [00:50:40] iudaism pentru creștinism.Deci pentru iudeocrăștini, [00:50:45] aceștia evanghelici spun că îi trebuie să cucerească opt munți. Un munte [00:50:50] este administrația, alt munte este învățământul educația în [00:50:55] general, alt munte este sănătatea și trebuie să aibă oameni peste tot. Și [00:51:00] ăștia toți trebuie să accelereze și să țină ritm cât mai mult și s-au [00:51:05] întâlnit în foarte multe obiective, printre care cel antidemocratic, cu oamenii [00:51:10] de afaceri cu mari businessmen.Iată de ce se întâmplă în America. Se [00:51:15] dă peste cap o întreagă tradiție și un întreg mecanism de [00:51:20] evoluție socială. Și totul de la tehnologie, [00:51:25] domnul Bucnici. Cum adică de la tehnologie? Păi întotdeauna a fost așa Karl Marx [00:51:30] a vorbit în alți termeni, dar el spunea așa, forțele de producție determină tipul de relație de [00:51:35] producție.Și a vorbit de legea concordanței, între forțele de producție și relații de producție Ce sunt forțele [00:51:40] de producție? E tehnologia. [00:51:41] George Buhnici: Eu sunt de acord că e tehnologia, dar ce adaugă [00:51:45] marxistile în iniște este că, faimoasa zicere, că nu există câștig fără [00:51:50] ca cineva să-și fost furat. Și în cazul ăsta oamenii munce Nu, [00:51:53] Dumitru Bortun: e pe [00:51:55] altă linie, e pe altă direcție.În ceea ce plăcește mecanismul evoluției sociale În mecanismele de [00:51:58] George Buhnici: producție există un [00:52:00] asupritor care ia roadele acestei productivități de la oamenii muncii și nu [00:52:05] distribuie Știu [00:52:05] Dumitru Bortun: dar nu asta contează acum. Contează ce spuneam că ei spun că modurile de producție sunt [00:52:10] schimbate. Din cauza evoluției tehnologice.[00:52:13] George Buhnici: Așa. [00:52:13] Dumitru Bortun: Că [00:52:15] atunci când mijloacele de producții erau atât rudimentare încât trebuia să ne [00:52:20] ajutăm noi între noi, era comuna primitivă, după care s-au mai [00:52:25] evoluat mijloacele de producții, dar atunci nu erau suficiente pentru [00:52:30] ca toată lumea să stea și să producă, fiindcă nu erau mașini. Și atunci jumătatea din [00:52:35] omenire a fost transformată în sclavi.Și jumătatea au devenit stăpâni de [00:52:40] sclavi. Și au folosit păștea păstă unelte. Unelte vorbitoare cum [00:52:45] definește sclavul Aristotel. Un altă vorbitoare. O dată cu o [00:52:50] revoluție industrială apar mașinile. Opa, în momentul ăsta omul devine [00:52:55] conducător al mașinii, dar mașina face efortul în locul lui. Să termină cu [00:53:00] sclavia, apare capitalismul.Deci toate lucrurile astea sunt trase de [00:53:05] dezvoltarea tehnologică. [00:53:06] George Buhnici: Păi da dar tehnologia despre care ne-ați vorbit și care duce la această [00:53:10] tensiune, este cea care a redus cel mai mult suferința pentru toată planeta. [00:53:14] Dumitru Bortun: Eu n-am spus [00:53:15] că e rea. Eu explic de ce se întâmplă. Se întâmplă această mare transformare [00:53:20] socială în America, ea fiind vârful de lance al civilizației occidentale, se întâmplă [00:53:25] întâi la ei.[00:53:25] George Buhnici: Se [00:53:25] Dumitru Bortun: va întâmpla și la noi. Este vorba de aceste schimbări [00:53:30] produse de progresul tehnologic. Într-adevăr accelerat. [00:53:33] George Buhnici: Trebuie să mai gândiți la asta, [00:53:35] pentru că m-ați pus un pic pe gânduri. [00:53:36] Dumitru Bortun: Da, mai meditați. [00:53:37] George Buhnici: Mai dați un pic de gândire. [00:53:39] Dumitru Bortun: Asta nu [00:53:40] înseamnă că nu trebuie să promovați progresul tehnologii. Promovați-i Dar promovați-i în acea [00:53:45] paradigma [00:53:47] George Buhnici: utilitarismului.Da. Eu la asta mă uit. Spre binele [00:53:50] cât mai mari, pentru cât mai [00:53:51] Dumitru Bortun: mulți. [00:53:52] George Buhnici: Mâi la ceasul de la mâna noastră, care vă poate anunța când [00:53:55] aveți probleme de puls. Da, [00:53:56] Dumitru Bortun: exact. [00:53:56] George Buhnici: E nevoie de [00:53:57] Dumitru Bortun: așa ceva. Da, e un câștig. [00:53:58] George Buhnici: Dar nu putem să-l lăsăm pe [00:54:00] băiatul care deține compania aia să-și pună președinte. [00:54:03] Dumitru Bortun: Să ne pună șeful. [00:54:05] Exact.Pentru că el are companie, e lăudabil, dar nu îl a ales nimeni. [00:54:10] Exact. [00:54:10] George Buhnici: Bun. Revenim către România. România trece la [00:54:15] sfârșitul anului trecut prin anularea alegerilor prezidențiale, apoi vin valurile de proteste și o campanie [00:54:20] rerulată sub umbra acestei ingerințe ruse, despre care vorbim inclusiv în [00:54:25] Moldova cum și în alte locuri.Avem rețele pro-Kremlin și conexiuni [00:54:30] moldovene, inclusiv rețeaua SHORE, despre care aflăm tot mai multe zile la acestea prin cei care urmăresc foarte, [00:54:35] foarte interesant câte informații se laiveau în ultima perioadă despre această rețea SHORE, care [00:54:40] operează și la noi, care au amplificat Narațiuni peste tot, Facebook, Telegram și așa mai departe, [00:54:45] inclusiv mesajele anti-UE, dar și anti-migrație, despre care vorbeam puțin mai devreme.[00:54:50]Acum, întrebarea este. Revin un pic și aș vrea să [00:54:55] închidem această discuție Înțelegem că există aceste forme de manipulare și mult [00:55:00] o să zică, iarăși începe să vorbească buhnici de troli ruși. Dar credeți că există o [00:55:05] legătură între discursul anti-imigrație în România, o țară de emigranți nu de [00:55:10] imigrație, care să fie folosite de aceste rețele de [00:55:15] propagandă rusești?[00:55:16] Dumitru Bortun: Da. Scopul final [00:55:20] al propagandei rusești este dezmembrarea Uniunii [00:55:25] Europene, care reprezintă un mare obstacol din punct de vedere [00:55:30] comercial, tehnologic, economic, politic. Și [00:55:35] pentru asta trebuie să întoarcă popoarele astea [00:55:40] needucate din fosta zonă comunistă, [00:55:45] care au ieșit de curând din regimuri totalitare sau dictatoriale, să [00:55:50] le întoarcă împotriva Uniunii Europene.Și n-ai cum să-i [00:55:55] întorci decât spunându-le ce răi Uniunea Europeană, ce răi sunt [00:56:00] birocrații de la Bruxelles, ce lucruri relevă. Trebuie să le [00:56:05] dezvolți și mândria de a fi români sau de a fi bulgari [00:56:10] să dezvolți identitatea lor naționalistă, suveranistă, să le [00:56:15] propui suveranitate în condițiile în care o lume întreagă să devine [00:56:20] interconectată.Ei propun suveranitatea să rămași răul de tot în urmă. [00:56:25] Ca evoluție istorică Ei nu pricep în ce epocă ne aflăm, dar lucrează [00:56:30] cu materialul clientului. [00:56:31] George Buhnici: Ei vor să aibă telefoane produse în străinătate, internet, să se [00:56:35] uită să vadă, să aibă lumea să aibă o fereastră către lume aici? [00:56:37] Dumitru Bortun: Da, dar asta e tehnologie.Nu este [00:56:40] o imagine despre procesul istoric. Ei habar n-au că a existat [00:56:45] o epocă feudală, că a existat o epocă modernă că noi suntem în postmodernitate. Nu [00:56:50] au poziționat. Și gândesc că a nevăd mediul. [00:56:53] George Buhnici: Au acest fallacy că [00:56:55] poți să păstrezi, să stăm cu toții în ie și în costum popular, dar înconjurați de toate [00:57:00] fructele globalizării.[00:57:01] Dumitru Bortun: Da. Exact cum era în Iran la Revoluția lui Khomeini. Mi-a [00:57:05] spus cineva care a fugit de acolo. Era la noi în țară era studentul meu la [00:57:10] arhitectură. Și mi-a spus că marea majoritate, 80% [00:57:15] erau analfabeți, dar aveau televizor color în bordeile lor [00:57:20] acolo și câte un calașnicov dat de ruși. Așa s-a făcut Revoluția [00:57:25] musulmană.Ca la [00:57:25] George Buhnici: noi. Toată lumea are câte un smartphone și opinie pe TikTok. Și ei [00:57:29] Dumitru Bortun: [00:57:30] analfabetiți funcționă. Și [00:57:31] George Buhnici: totuși, atinge niște anxietăți, așa cum am mai auzit [00:57:35] lucrul ăsta, propaganda folosește anxietăți reale. Lucrează cu materialul [00:57:40] clientului. Piața muncii de identitate Mi-ați vorbit, servicii [00:57:45] publice. [00:57:45] Dumitru Bortun: Păi orice schimbare, domnul Bucurniciu orice schimbare creează anxietate.Prima este să [00:57:50] ești pregătit Sufletește de schimbare? Ești pregătit ideologic? [00:57:55] Ai niște idei care justifică schimbarea? Ți-a spus vreodată cineva că singurul absolut [00:58:00] care există în lume e schimbarea? În lumea de azi, [00:58:05] în lumea de aici, singurul lucru absolut e schimbarea. Restul e relativ, [00:58:10] pentru că totul se schimbă.Numai în cer există cineva care nu se [00:58:15] schimbă. Dumnezeu. Și-o și spune în Maleachi, unul dintre [00:58:20] cei mai interesanții profeți mici spune, eu nu mă schimb. [00:58:25] Eu sunt Dumnezeu nu mă schimb. Deci el e reperul fundamental pentru [00:58:30] noi ca să știm când ne schimbăm, când nu. Avem un reper fix, Dumnezeu [00:58:35] cu legile lui, cu legea morală, cu legea sanitară, cu tot ce [00:58:40] știm, discursul despre fericiri de pe munte.[00:58:45] Deci toate lucrurile astea să [00:58:50] înțelegem cred foarte bine când ai o cultură a schimbării [00:58:55] Și tu îți dai seama că trebuie să faci parte din schimbare, să ții pasul cu schimbarea, că dacă [00:59:00] nu-ți place schimbarea sau nu înțelege problema ta, nu e problema schimbării și că nimeni nu e de [00:59:05] vină. Tu trebuie să ții pasul cu ea.Dacă ai niște copii pe [00:59:10] care nu-i mai înțelegi e problema ta, trebuia să ții pasul cu ei și să înveți și [00:59:15] tu de la copiii tăi, nu doar Ei de la tine Pentru că tu le predai Ce se învețe de [00:59:19] George Buhnici: la [00:59:19] Dumitru Bortun: tine? Păi [00:59:20] ce se învețe de la tine? Ce era sub Ceaușescu? Să le bați, îi bați [00:59:25] la cap că era mai bine înainte sub Ceaușescu?Era mai bine pentru tine că era mai tânăr. Pentru ei n-ar fi [00:59:30] mai bine. Deci toate înapoierile astea ale noastre, [00:59:35] încetinea, inerția de a ne schimba, frica de a ne schimba, comoditatea. [00:59:40] Sunt multe ori care ne țin în loc să nu ne schimbăm. Și începem să înjurăm [00:59:45] schimbarea. Suntem împotriva ei. Și respectiv împotriva progresului [00:59:50] tehnologic, împotriva integrării transnaționale și împotriva [00:59:55] Uniunii Europene.Și ăștia atât așteaptă. Să ne întoarcă împotriva Uniunii Europene. [00:59:59] George Buhnici: Mi s-a [01:00:00] părut maxim când am văzut-o pe Madame Șoșoacă în căruță. Nu și-a căzut [01:00:05] imaginea. Cântând într-o căruță. [01:00:06] Dumitru Bortun: Dar face pe autochronista. [01:00:10][01:00:10] George Buhnici: Așadar avem partii de care au învățat să folosească chestiile astea. [01:00:15] Și folosesc toate acestea anxietate Și le transformă în capital politic.Pe de altă parte [01:00:20] avem și o coaliție la putere Care repetă toate greșelile pe care le-au făcut și alte [01:00:25] coaliții de voință. Din mai multe țări europene. În care ne strângem împreună pentru [01:00:30] interesul public. Nu mai face nimeni o poziție reală. Și atunci singurii care capitalizează [01:00:35] cine sunt. Exact cum s-a întâmplat în Germania.Că și Frau Merkel era într-o alianță [01:00:40] mare de tot acolo la putere. Multă vreme n-a deranjat-o nimeni. A avut [01:00:45] niște mandate foarte lungi și foarte liniștite. Era [01:00:48] Dumitru Bortun: chiar o liniște [01:00:50] suspectă. Știți cum se spune în literatură? Liniștea dinaintea furtunii. Asta era. [01:00:55][01:00:55] George Buhnici: Și acolo unde nu există opoziție, nu există dezbatere, democrația nu este vie, [01:01:00] se ridică întotdeauna extremiștii.Și acum vedem același lucru la noi. Am avut USL [01:01:05] până recent. Eu o-i zic USL, acest PSD-PNL, care acum este [01:01:10] în continuare mângăiat pe creștetă de președintele nostru Nicușor [01:01:15] Dan. Și vedem cum crește de la o zi la alta. Săptămâna asta a ieșit un [01:01:20] sondaj că coaliția de la putere mai are procente puține în [01:01:25] față În condițiile actuale.[01:01:27] Dumitru Bortun: E vreo 4%. [01:01:30] Vreau să vă spun că m-am gândit la aspectul ăsta. Am [01:01:35] trei recomandări, trei soluții. În primul rând ar [01:01:40] trebui să descurajeze statul și chiar să interzică dacă e cazul, [01:01:45] discursul urii Și să o facă până nu va fi prea târziu. [01:01:50] Atenți, unde discursul urii. O să-mi zic, da, dar asta nu e restrângerea libertății de [01:01:55] expresie?Ba da. Dar trebuie făcut. Și am să vă povestesc o [01:02:00] poezie lăsată moștenire de Martin [01:02:05] Niemöller, un pastor luteran din Germania, Care [01:02:10] a trăit 92 de ani, a murit în 1984, a supraviețuit la mai multe [01:02:15] lagăre naziste. Și își se spune în nume alături. Foarte interesan

Implică-te în misiunea Hope and Homes for Children accesând ⁠⁠https://hopeandhomes.ro/implica-te/ ⁠.⁠Ascultă-ne și dă azi SUBSCRIBE pe:

Anne Bosquet, facilitatrice graphique installée dans les Hautes-Alpes, nous partage son parcours et son expertise : après 11 ans à la Fondation des Apprentis d'Auteuil, elle se forme à cette approche en 2018 et en fait son métier à temps plein dès 2021.La facilitation graphique, modélisée par Mike Rohde, repose sur une idée simple : associer texte et visuel améliore l'attention, la compréhension et la mémorisation. Le principe n'est pas l'art mais l'idée : utiliser des formes simples pour rendre l'information plus accessible.L'intérêt pour les usagers et les familles :La facilitation graphique devient un levier d'accessibilité : préparer un rendez-vous avec une personne en difficulté linguistique, présenter un projet d'établissement, recueillir un consentement éclairé (ex. contention). C'est un outil de littératie en santé et de communication alternative.L'intérêt pour les professionnels :La facilitation graphique facilite la mobilisation des équipes : animation de COPIL, restitution de mesures d'impact, communication auprès des COMEX… Un moyen de clarifier, d'impliquer et de fédérer.C'est aussi un moyen de rendre le projet d'établissement accessible, de proposer des réponses à des appels à projet qui sortent du lot, des protocoles plus compréhensibles.Une pratique accessible à tousPas besoin de savoir dessiner : l'outil est simple, économique, et peut même intégrer de l'humour pour désamorcer des sujets sensibles. C'est aussi un complément naturel au FALC.Anne accompagne de nombreux établissements dans la création de supports synthétiques ou dans la formation des professionnels. De nombreuses réalisations sont consultables sur son profil LinkedIn.Rendez-vous sur son site internet si vous voulez en savoir plus : annebosquet.comVous pouvez aussi contacter Anne directement sur LinkedInHébergé par Ausha. Visitez ausha.co/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.

Aliz Kosza e unul dintre acei oameni care par să fi trecut prin toate etapele unei vieți profesionale: începuturile timide, provocările, vârfurile, schimbările de sens. Când vorbește, nu are tonul unui om care dă lecții, ci al cuiva care a văzut destule încât să nu mai fie grăbit. Cariera ei traversează aproape jumătate de secol de economie românească și spune o poveste despre adaptare, curaj și construcție. Într-o lume în care succesul e adesea măsurat prin cifre, Aliz vorbește despre oameni, despre echipe, despre procese care dau sens unei organizații.A condus companii mari - Orkla Foods România, MOL România, Fabryo Corporation - și a lucrat în peste douăzeci de industrii. A format generații de lideri, a lansat branduri care au rămas vii și, din 2012, și-a dedicat timpul mentoratului și strategiei de business. Conceptul ei, Sufletul în business, a devenit un spațiu de reflecție pentru antreprenori care vor mai mult decât creștere - vor claritate și sens. Într-un fel, e o continuare firească a ceea ce a făcut dintotdeauna: a construit. Doar că acum, în loc de fabrici și echipe, construiește perspective.Copilăria ei a avut ceva din logica unei povești simple. Spune că nu știa că e un lider, doar acționa ca unul. Organiza copiii la fotbal sau la cules de cartofi, făcea planuri și împărțea responsabilități. Era o formă de leadership instinctiv, născut din dorința de a aduce ordine și energie acolo unde ceilalți vedeau haos. Primul loc de muncă, în turism, i-a oferit un contact direct cu diversitatea lumii și i-a format reflexele profesionale: respectul pentru clienți, calmul în situații tensionate și curiozitatea față de diferențele culturale.În anii '90, a început o nouă etapă. A pornit de la poziția de merchandiser și a urcat, pas cu pas, până la funcția de CEO. Drumul ei arată că experiența practică poate fi o formă de educație în sine. Fără să fi avut un mentor, a învățat din fiecare pas și, mai târziu, a devenit ea însăși un sprijin pentru alții. Într-un fel, a făcut ceea ce psihologul Carol Dweck numește „mentalitate de creștere” - un mod de a privi greșelile nu ca pe obstacole, ci ca pe material de lucru.În acest episod, explorăm împreună teme care definesc parcursul unui lider adevărat: cum se transformă leadershipul odată cu experiența, ce înseamnă să construiești un model de business ancorat în ADN-ul propriei companii, cum trecem de la produs la brand și ce greșeli repetăm adesea ca antreprenori. Discutăm despre strategie, despre felul în care deciziile pot modela oameni și organizații, dar și despre cum se naște sensul într-o lume a cifrelor și a presiunilor.Conversația noastră nu e despre rețete. E despre reflecție, despre lucrurile care se sedimentează în timp și dau consistență unei vieți profesionale. Așa cum scria Jim Collins în Good to Great,

Liliana Nicolae, unul dintre cei mai buni jurnaliști de reportaje radio din România, realizează o campanie Vorbitorincii despre școala la țară. Cum arată, ce rezultate are, o mai putem îmbunătăți? Vă invităm să cunoașteți oamenii care predau la țară, dar și pe copiii de acolo. Numite oficial căsătorii timpurii, nunțile între copii sunt, de fapt, căsătorii forțate. Ultimul recensământ, din 2021, arăta că în România 521 de fete cu vârsta între 11 și 14 ani trăiau în așa-numită „uniune consensuală” cu partenerii. Pentru grupa de vârstă de 15-19 ani, este vorba de peste 18.500. 10.000 - deja căsătorite.   Instanţele din toată ţara sunt pline de solicitări de aprobare a unor asemenea căsătorii, multe soluţionate favorabil, atâta timp cât legislația nu incriminează aceste căsătorii. Organizația Salvați Copiii vrea să schimbe acest lucru și militează pentru interzicerea căsătoriilor între sau cu minori.   În reportajul următor vorbim despre fetele care nu mai merg la școală pentru că devin neveste înainte de vreme.  

Je retrouve Olivier Lefebvre, président de la toute récente Fédération des Centres de Ressources Territoriales (CRT). Deux ans après un premier échange autour de la notion d'“EHPAD plateforme”, nous constatons que ce modèle est en cours de généralisation avec les CRT.Olivier Lefebvre revient d'abord sur la création de la Fédération en juin 2025. Cette fédération répond à un double besoin : mieux représenter les CRT auprès des pouvoirs publics et rompre l'isolement de certaines structures en proposant un espace de partage d'outils et de bonnes pratiques. Aujourd'hui, une quarantaine de CRT en sont déjà membres, avant même le lancement d'une campagne nationale d'adhésion. Dès septembre, un chargé de mission viendra renforcer l'organisation pour animer un “Tour de France des CRT” et structurer des rencontres régionales.Vous trouverez dans cet épisode, des conseils pour déployer le CRT de votre territoire avec le maximum d'efficacité : Co-construire avant l'autorisation (tours de table : DAC/CLIC/HAD/hôpital/EHPAD/SAD/SIAD).Installer une permanence CRT à l'hôpital (staffs, liaison, protocoles sorties).Mutualiser la prévention (agenda & communication communs, diagnostics existants).Gouvernance claire : Copil large + leader identifié, reporting partagé.Objectiver les effets dans les rapports d'activité (maintien au domicile, réhospitalisations évitées, satisfaction des aidants).Enfin, la Fédération prépare déjà l'avenir, avec la réévaluation du cahier des charges des CRT prévue en 2026. L'objectif sera de sanctuariser les financements existants, de défendre l'augmentation des capacités (au-delà des 30 à 40 places actuelles) et de renforcer l'intégration des CRT dans les politiques publiques du grand âge.Plus d'infos sur le site Internet de la FéDéCRT : https://www.fedecrt.fr/Bonne écoute,ArnaudHébergé par Ausha. Visitez ausha.co/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.

Cum influențează primii ani din viața noastră traiectoria profesională? În acest episod, facem o incursiune în copilăria mea pentru a descoperi cum mediul, familia și primele experiențe mi-au conturat talentele, motivațiile și primele pasiuni. De la interesul pentru calculatoare la nevoia de recunoaștere, explorăm cum fiecare interacțiune a contribuit la ce a devenit ulterior ADN-ul meu vocațional.Vom observa împreună cum atributele de personalitate se arată încă din copilărie, cum mediul și oamenii influențează pasiunile și cum punctele forte devin din ce în ce mai clare atunci când sunt alimentate de motivații puternice. Acest episod te va ajuta să privești propria copilărie printr-o lentilă nouă, identificând elementele care ți-au modelat parcursul profesional de azi.Fie că ești la început de drum sau vrei să înțelegi mai bine cum ai ajuns unde ești, acest episod îți oferă o perspectivă clară asupra legăturii dintre copilărie și ADN-ul vocațional.Acest episod este produs și distribuit cu susținerea E.ON Energie România.

George Cornilă, autorul romanului „Silex” (Editura Polirom), Cristina Hermeziu, autoarea romanului „Nickel” (Editura Cartier), și Bogdan-Alexandru Stănescu, autorul romanului „Soarele negru” (Editura Trei) sînt nominalizații la premiul Radio România Cultural pentru proză. Îi puteți asculta în această ediție vorbind despre cărțile lor.„Silex” de George Cornilă este, pe scurt, un roman al memoriei. Un roman despre fragilitatea graniței dintre ficțiune și realitate. Un scriitor își pierde o parte a memoriei într-un accident de motocicletă. Ceea ce i s-a întîmplat se amestecă cu ceea ce a scris sau a citit în cărțile altora. Realitatea și ficțiunea ajung să se confunde.George Cornilă: „Tot ceea ce trăim noi este, la urma urmei, un amestec între realitate și ficțiune. (...) Amintirile noastre, de cele mai multe ori, nu sînt întru totul reale. Sînt niște cópii ale unor cópii ale unor cópii... Și foarte multe dintre momentele pe care noi ni le amintim, s-au petrecut în realitate măcar puțin diferit. Dar noi avem tendința să ne rescriem în permanență povestea și, cu fiecare repovestire, aceasta se schimbă puțin cîte puțin.”  Cristina Hermeziu ne propune în romanul „Nickel” o poveste despre migrația economică. Într-o fabrică din Franța, muncitori francezi și români fac piese pentru industria aeronautică. Naratoarea este una dintre românce. Aflăm treptat secvențe din povestea ei de viață, din poveștile celorlalți, frînturi de vieți cu dramele și bucuriile lor, cu tragedii și cu speranțe. Cristina Hermeziu: „Ce m-a interesat pe mine, literar vorbind, în această poveste despre o mînă de muncitori francezi și o mînă de muncitori români care sînt împreună într-un spațiu-timp destul de scurt a fost ce formă poate lua această interacțiune mărunțită între mentalități diferite, între viziuni diferite asupra vieții, asupra iubirii dar pînă la urmă extrem de apropiate. Și m-am întrebat dacă, atît de diferiți fiind, se poate naște totuși o anumită solidaritate între ei.”Bogdan-Alexandru Stănescu a publicat în 2024 romanul „Soarele negru”, o carte care încheie trilogia începută cu „Copilăria lui Kaspar Hauser” și continuată cu „Abraxas”. Dacă primul volum era o carte a tatălui și al doilea o carte a mamei, acesta este un roman al familiei, pus într-o ramă onirică.Bogdan-Alexandru Stănescu: „Într-adevăr, în «Copilăria lui Kaspar Hauser» era vorba de o figură a tatălui, pregnantă, în «Abraxas» e o mamă foarte puternică, care arestează întregul roman. Iar în «Soarele negru» avem un copil care pendulează între mamă și tată, un tată absent dar totuși foarte prezent, o mamă care și ea e absentă, pentru că tînjește după acel tată plecat. Am încercat să descriu o himeră, un animal mitologic compus din părți luate de la animale diferite – așa este familia în viziunea mea și în viziunea acestui personaj.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga emisiune!O emisiune de Adela GreceanuUn produs Radio România Cultural

MAMA UNUI COPIL CU AUTISM: O LUME DIFERITĂ, O IUBIRE INFINITĂ, PODCAST #203

A Butterfly wants to kill the World?Book 3 in 18 parts, By FinalStand. Listen to the ► Podcast at Explicit Novels.Although Love is both fire and shadow, we often forget to take comfort from the coolness of the memories when the burning flames are absentThere were precisely two things, okay, four things, keeping me alive. The fourth thing would come to her later when her 'furious was replaced by her 'curious' ~ as in how I knew her inhuman lingo ~ which would lead to my legacy with Grandpa.The top three reasons -She had poked my chest. It was a challenge, calling for one of my guardians to come out and play. The avatar knew I was the chosen heir of the Goddess Ishara and my goddess had devoted a good deal of time and effort to my survival and continued service in her cause. If Ishara made an 'appearance', it would be enough reason to not eviscerate me for my foul treatment of her august personage.Nope. It seemed Ishara was busy at the moment.Still, she most likely knew SzelAnya had shown a keen interest in me in Romania, though I'd never told Selena, or any other member of the 9 Clans, the Dragon's Daughter had killed Ajax for me. Figuring out SzelAnya, a storm deity, had helped me and Aya escape from our kidnapping in the midst of a cyclone in the Pacific Ocean wasn't much of a reach.But no bolt of lightning coalesced from my chest to singe her finger. No clap of thunder. Not even a cloud with a hint of disfavor appeared above us.Her obsidian fingernail began penetrating my shirt, touched my skin, then drew my blood, and something 'twitched'.That would be Contestant Goddess #3. She wasn't actually hanging around me. She didn't have to. She'd left me a memento of our last shindig before we parted ways. That was the nightmare-inducing episode where she, the chthonic goddess Sarrat Irkalli, had compressed one man's body into a dagger and then proceeded to suck another's soul into it to use as a power source for an Airbus 350 (a commercial airliner, if you didn't know).I still had that snaggletooth-looking thing at my back. Well who the Hell was I going to leave it with? Honestly, the only people I felt could keep it safe I loved too much to curse with it. Anyway, the second her divine claw touched my blood, the long dormant weapon whispered to me in a somewhat bored, lofty feminine voice from beyond the grave,Do you want me to discorporate this pathetic has-been for you?Quick check. Only the avatar and I, and her priestess-savant heard that. Of course, in downtown, New York City, noon Sunday, how weird would such a declaration be? The avatar's eyebrow arched. Her big bat-ears (still looking human to the normal viewing public) flicked this way and that, figuring out precisely where the threat originated from. Slowly, her once poking hand began to slide across my chest, along my ribs and around my back.She touched the dagger. Nothing.Gingerly, she drew it forth. I'd had a makeshift sheath made. As the blade made its journey around me, she took a half-step back to better observe it."Please don't kill him!" Theddy squealed. "We haven't had sex yet!"Being 'who' and 'what' she was, the avatar did what came natural. Fortunately for Theddy, I'd become accustomed to working with psychopaths.She stabbed the dagger at Theddy. I clamped my hand down on her wrist. The claws of her left hand came down on my constraining wrist. My free hand came down on that hand, trying to pry it free. It was a hopeless struggle, except.Yes, my old friend 'except'. Except the avatar was holding the dagger. As powerful as Ītzpāpālōtl was, she wasn't pushing against me. She was pushing against Sarrat Irkalli.Ītzpāpālōtl was a living, breathing terror machine who killed and received sacrifices on a regular basis.Sarrat Irkalli hadn't been actively worshipped in 3,000 years.Uneven contest? Oh yeah.See, Ītzpāpālōtl had spent the past 500 years continuously fighting against the Weave to keep her fingers on this side of reality.Meanwhile, for the most part, Sarrat Irkalli had sat upon her throne in the Sumerian Underworld with hundreds upon hundreds of thousands of souls toiling under her watchful gaze for eternity. Sure, her version of Hell wasn't getting any fresh deposits, but she knew how to milk the system well.Even the bad karma for the dagger's creation wasn't hers. She'd stolen it from the foolish Gong Tau sorcerers who had meant to enslave my soul, aka one-third of the Baraqu-Alal-Cáel deal she'd worked out millennia ago. It was the Weave giving her a 'freebie' for playing by the rules, if you considered the Weave sentient.And now Ītzpāpālōtl was touching it. Whoops. It wasn't as if Ītzpāpālōtl was stupid. It isn't like there are tons of magic weapons running around, much less soul-munchers like the one I had. Rationally, who would give a novice like me, a weapon like this? I say again, 'whoops'.Once I'd figured this out, I couldn't stop being me."Theddy, do you like girls?""What?" she squeaked. Here was this psycho trying to drive a Smilodon incisor into her bosom and I was giving her a sex quiz.Ītzpāpālōtl was really starting to struggle now."I, ah, are you okay?" she continued."Oh, I'm dandy. I'm serious. You think this chick is hot? I mean, would you do her in a three-way?" I proposed casually."Timothy?" Sovann."Bro?" Timothy to me."It's all good. Sovann, you want to know what my life is like? This lady who came to discuss business with me today is an immortal mass murderer. You give the word, I'll let go and this knife is going to cut her up like a Ginsu blade on market day because just cutting her heart out isn't going to be enough. Worse. Eventually she'll get back up.""Timothy?" Sovann repeated, this time with more concern. He thought I was nuts. I released my left hand. The blade flipped up, twisting in the avatar's grasp. That was the point her minions figured out something was wrong."El Amado?" the priestess-savant called out softly. The three goons began reaching for 'things'."Call them off, or I open my other hand," I cautioned the avatar. She spared me a swift, hostile look. My fingers tingled."Esten quietos!" she snapped. They stopped."Cáel, bad day, or not. This isn't you. Stop it. The girl's in danger," Timothy spoke up. He didn't mean Theddy. He meant the avatar."I'm being a real asshole, aren't I?" I sighed."Pretty much. You never let the bitches get to you before. Girl pops an attitude, you smile and move on. Life is too short," he reminded me. Too true."I'm going to put my hand over the blade," I told Ītzpāpālōtl. "When I do, you can let go."She didn't say anything for several seconds, even after my left hand covered the semi-serrated edge."Why should I trust you?" she sizzled."Because 'me' letting anything bad happen to you would make me a total, judgmental jerk. I don't know you. Whatever you did before you showed up today shouldn't matter to me. I acted stupidly. I should have stopped you. I didn't. I didn't even warn you and I could have. I was angry, and not even at you. Just angry and I apologize. Now, let go.""Why?""Hi. I'm Cáel Nyilas. Can I have my knife back? Please?"Blink. She released it. For a millisecond, it wanted to do something else because bitches are bitches. It didn't, so my palm wasn't sliced open. My right hand took the hilt. I carefully put the blade away."Yes," Theddy gulped."Huh?" Sovann shook his head at the sudden evaporation of the life and death tension. Welcome to my life. Theddy meant 'yes' to the 'girl-girl-guy' thing I had proposed earlier. It pays to keep things prioritized."What is this movie you were talking about?" Ītzpāpālōtl asked. Had she forgiven me for anything which had transpired? Bwahahaha, no way. She was taking the initiative and going with Option 1 from my earlier insane diatribe."Wait!" Sovann nearly shouted. "You nearly, I don't know, threatened Cáel's life and tried to stab Theddy and now you think you can go with us to a movie?""I told you," Timothy put an arm around his shoulder, "life with Cáel is rarely dull.""I thought you meant he was fun to party with, or something like that," Sovann looked up at his lover. "I thought his uncle showing up, and trying to kill him and then being blown the fuck away by those women and federal agents, and that other girl who pointed a gun at us, is this the new normal?""I love you, Sovann," Timothy grew compassionate. "Cáel is my best friend. He'd never deliberately hurt either of us and normal friends are something he has in short supply. Today being a great case in point."Ten seconds passed."The title is 'As Above, So Below'," Sovann addressed the avatar, "and what do we call you?"Since 'if you are not a worshiper and addressing me, I normally am about to kill you' would sound really cool in Olmec-ic, but I might be asked to translate,"How about we go with 'Obsidian', please?" I pleaded with her.She knew I was currying favor now ~ and behaving like a weather vane caught in the wall of a tornado ~ she gave a gracious bow of her head."Obsidian will do for now. Is the Legend of the dagger 'business'?" Translation: it had better not be."No," I smiled. "It's pillow talk." Rancor, 'how presumptuous', followed by 'but that dagger ups the count to three Goddess interested in him', and next to recalling all the trivial babble about me being a sexual dynamo (I prayed my PR was that good) having some relevance. Her chimera emotions allowed me to get a few more crucial words out, because even women who aren't sleeping with me are jealous."Esta mujer fue la primera en ofrecer bienes funerarios tras la muerte dee mi padre," I reinserted Theddy back into my close company. For some reason, Obsidian considered me unreliable thus had to verify what I'd just said."Did you make funerary offering upon his father's passing?" she asked Theddy. Let's think about this. The wacko chick questioning Theddy had tried to stab a huge freaking blade into her not a minute ago. Fleeing in terror while screaming for the cops? Nope."Yes. I baked him some walnut and caramel chip cookies," she nodded. "It is a family recipe." Sovann looked over the three of us, then back to Timothy."I told you 'that's impressive cocking like I've never seen before'," he explained."She may remain," Obsidian 'permitted'. Theddy wrapped up my right arm with her left and gave it a squeeze. She wanted attention/explanation."Obsidian is a Master Vampire, Theddy," I leaned in and whispered. "Before she was turned, she was captured in a raid by the fey, mentally, spiritually and physically raped and made into their sex-slave. Part of her spirit never healed properly. While this imperfection allows her to walk around in daylight, her heart can never hold on to any emotion for long, so she is forced to forever seek passion, no matter how dangerous, from the world around her."Revealing secrets? Ha. I had noticed Theddy had every work done by Laurel K. Hamilton in her place, including the comic book series."You are not supposed to know, so act like I didn't tell you anything, okay?"'Okay,' she mouthed back at me. I could see it in her eyes. My chaotic life suddenly 'made sense' to her because a best-selling fiction author said so.Obsidian thought the movie was; hilarious. She couldn't stop snickering, giggling and poking at me as horrible shit happened to the various actors. She thought the plot was 'insightful' and wouldn't stop whispering to me throughout the entire thing. During the closing credits, I told her I'd get her the DVD for Christmas ~ she knew the concept behind digital technology, but didn't own any ~ she kissed me.The first kiss was fierce and joyous with the added benefit of her tongue doing things no normal tongue could do, it stretched. Not sure how I felt about that. The second kiss was more sultry, longer and came with some accompanying body action which, I'm no virgin. Not even close. She was on my left side, so when she twisted in her seat, her left leg insinuated itself between mine. Her left hand cupped my jaw and held my head in place as her lips played along mine.A dance of the scorpion perhaps? Tender at first, then suddenly stabbing, dominant and brutal. My lips and tongue battled back, using my superior Kiss-fu to nullify her natural strength and agility. She liked it. By her moaning, she liked it a lot. As the kiss progressed, more and more of her flowed from her seat into my seat, body facing me. Her body rose over mine, forcing my neck back to maintain contact."So, Dot Ishara is hovering around somewhere close, isn't she?" I murmured as our lips separated barely a centimeter apart. One chick kissing you to make another one jealous. It's happened to me plenty of times. Obsidian didn't give a damn about Theddy, or any other mortal woman in close proximity so,"Yes," she purred. "Do you mate with her?""A man does not brag of such things, but no, unless heavy petting counts?""What will she do to you when I steal your seed?"'When'? Why was I not surprised? Why was I not surprised another concussion was in my immediate future either? Was it possible I was, learning?"Chastise me for not fighting harder," I breathed across her lips, "and, in case you forgot, I'm on a date with the girl beside me.""Who I care nothing for," she sent a cruelly playful look Theddy's way. Wisely, the girl shivered."Who I am indebted to and how I honor my debts might matter to you," I hazarded. My words hurt Theddy's feelings. That was on purpose. Obsidian took pleasure in me hurting Theddy because she was basically a vicious monster."Yes?" I pressed her gently."Yes," Obsidian allowed, easing up slightly both romantically and physically."And Theddy, if you believe I'm with you solely because of some sense of obligation, you clearly haven't been listening to your recordings," I shot the human girl a wink."Oh.""Am I, or am I not, a sex-obsessed little monkey?" I teased her. Theddy giggled. I paid for my diversion with four obsidian claws to my ribs outside of Theddy's view. After all, it wasn't like Theddy could possibly compete with her for my attention. Considering Obsidian's legendary ability to rip open her opponent's ribcages and feast upon their hearts, I slipped my left hand, the one next to her between her legs and stroked her cotton-slacks covered cunt.Theddy hugged my right arm and put her head against my shoulder. Not to be outdone," Qu  un centenar dee hombres se quemaron vivos como el sonido?" Obsidian inquired with sexually sadistic hunger. Ah, memories of burning 7P Commandos.Whoops. Theddy knew Spanish."No lo s . Ten an respiradores en," I replied casually. "Si lo desea, puedo describir lo que se siente al tirar de una flecha de guerra lanzar mi propio muslo.""Eep," slipped out of Theddy's lips."Why did you do that?" Obsidian looked over us both."Well, I was showing a little girl I believed in her,""And she shot you?" Theddy gulped."No. She hit the target I was standing next to. A co-worker mistook me for a cardboard cutout of a Jehovah's Witness and let fly. Seems she had issues with organized religion as well as a reaction to the oscillation effect of florescent lighting and ceiling fans.""But why did you pull the arrow out?" Theddy asked. "Couldn't you wait until you got to the hospital?""Mosquito," Obsidian menaced, insinuating Theddy was a pest."I wasn't thinking rationally at the moment, I work in an asylum, I had a hot date in a few hours, any of those three will do," I smiled at Theddy."Copil such as Cáel don't bother with petty human conventions," Obsidian turned my gaze back her way with her hand on my jaw. 'Copil's were 'god-touched' in her lingo."More than one girl?" Theddy mused."Four.""Okay," she sighed happily."Theddy, three under-age girls and the police office he was dating acting as their chaperone," Timothy intervened. "He hurried home so he could keep a promise to the children, not for sex." Bastard. He really was my best friend. He didn't mention my post-injury, pre-festivity sex with Odette giving me a few extra, urgently needed Brownie Points to suggest I might be a decent human being."You are a wonderful guy," Theddy ran a fingernail over my free hand. Clearly I was 'wonderful' enough to risk Obsidian's anger over. The screen went blank as the last credits scrolled away and the room was plunged into darkness. Five seconds later, the lights snapped on.Pain!"Fuck," I hissed. It wasn't any extra physical trauma causing me discomfort. No, a metaphysical dam had burst within and my stream of conscious thought had been turned into a white-water rapids. The competing cyclones of thoughts in my mind had stopped cooperating and my hypothalamus was letting me know I was in danger."Cáel", "Cáel", "Bro", and "Ishara" all came in rapid succession. I needed some space both tangible and social."I need to step outside," I eased Obsidian off me and stood up. My sense of my personal danger was ratcheting up. While I had been studying Obsidian, so I could screw her, I had discovered more and more Alal-badness.The light display had ignited a series of pressing implanted memories which had been clamoring for my attention. Things like not all 'divinities' were stewards of the Weave. Some even wanted its destruction, preferring risking all on a chaotic restructuring of reality over what existed now ~ things like Obsidian. They weren't attempting to do so because they thought they had no chance.But there was. A real serious chance to unravel reality existed; and it was staring her in the face. It wasn't 'me' as in 'I was the Anti-Christ'. But with the torrent of memories pouring forth, I knew where the peril lay and I was completely responsible for it. Hell, I was a prime ally of Armageddon and hadn't even known it.'Holy Shit!'I blinked. Timothy was shaking me. We were out in the lobby."Oh my God, Timothy," I nearly wept. "What am I going to do?""I have no idea what you are talking about. Is there someone you can talk to about this?" he suggested. Normal folks were around us. Obsidian was at my side. Sovann was behind Timothy with an arm around Theddy's shoulder."Theddy," I looked at her. "Can I catch up with you later? I just realized I've screwed up something fierce." I put my best 'really don't want to go but I gotta' face on. Her worried look brightened, she slipped around Timothy and gave me a tingling French kiss."I'll hold you to that, Cáel," she murmured when we parted."Timothy, go home, I got shit to deal with," I hoped my grin didn't become as feeble as I felt it to be."I," he started to say something. "Time not to ask questions?""Yeah.""Okay.""Wait." I pulled us to the side and went on to my toes, leaned in and whispered in his ear, "Tell Pamela 'he' sent Ajax to kill the Professor, his family and the sisters. They were the targets all along. It wasn't me, or the other women. Just in case,""Okay," Timothy patted my arm. It was cryptic. It was the best I could do. See, I wanted to cry so badly.{2:09 pm Sunday, September 7th ~ Last day}Where to begin:Every mythology across the globe has some creature, or creatures, which threatens Existence. Usually a God, or a Hero-God, slays the creature and everything is right with the world, except such a being, being older than Existence itself, can't really die, so they are carved up, buried ~ what have you.Illuyankamunus was one such manifestation of this underlying cancerous desire to destroy reality. He'd had a far more real child, SzelAnya, and she's never quite given up on her dad. Of far greater critical importance, she was 'part' of Illuyankamunus, somewhat in the way I was part of Alal and Baraqu. And yes, that meant all the offspring of Bolu, the guy I'd praised a few hours earlier, held the seeds of that malignant deity as well.And Alal knew it. He hadn't been killing off the descendants. He'd left that task up to a group far more capable of the task, the Egyptian Rite, who knew a fucking threat to existence when they saw it. Lest I forget, No secret society are the 'good guys'. Also lest I forget, I alone decided to go after the Arinniti sons to fulfill Vranus' quest. I had no divine mandate I was aware of nor any real world orders.Inadvertently, I had rounded up the last five mortal remains of Illuyankamunus in one place for convenient disposal in a remote Transylvanian town. The only problem was: if someone didn't get to them quickly, I was also about to whisk them into the loving (and heavy-armed) protective embrace of the Amazon Host, where the completion of centuries of culling would have suddenly become a cast-iron bitch instead of a simple disposal.Enter Ajax. Yeah, I bet the Egyptians were trying to figure out how I stopped him as well as Alal. I thought I was being clever by not telling most of the world. In fact, they most likely suspected; and the reality of SzelAnya watching over me was much more terrifying. Ishara had put a serious curse on the Amazons, yet her curse only affected her followers, the Amazons, who were fair game.SzelAnya had killed someone for me, and I hadn't been one of her followers. Thus I had committed a blasphemous act only a magician of some significant ability could have managed. I wasn't a sorcerer, but I had a cornucopia of mystic knowledge rolling around in my noggin. Trying to figure all this out was one of my major headaches.The others?I even suspected I knew who betrayed me ~ kinda. They didn't do it on purpose. At least I hope they didn't, because my odds-on favorite was my Mother by way of Captain Delilah Faircloth. Realistically, there was only one secret society who might help her against Grandpa and that was the Egyptian Rite, and they did send three people to Dad's funeral including two 'somebodies'. I'm an idiot.I'd chatted away in fluent New Kingdom Egyptian and it never occurred to me how odd it was for two of them to also be so fluent in it. Know it, sure, but as fluent as Kimberly had taught me to be? That should have been a Red Flag.The Earth & Sky had sent Iskender, who should have been the benchmark I judged the other delegations by, damn it.Three Condos? They'd killed my Dad and their guys had been flunkies.The 7 Pillars had been nobodies, which they'd proven by their inaction.Now I had to question why I had 3 actual  9-Clans  assassins at my dad's funeral too. Holy Ishara, I wasn't nearly paranoid enough.Anyway, why would the Amazons be aiding and abetting the End of All Life on Earth? Normally, they wouldn't be, but 3000 years ago, the majority of Human life did a colossal dump on the Amazons. And when they needed help, they got it in the form of SzelAnya and her dual-sex followers. I seriously doubt they told the Amazons their purpose was to resurrect SzelAnya's daddy. I imagine the Amazons didn't pry too much either.It turned out almost to be okay. During the 2nd Betrayal, the Amazons betrayed SzelAnya and almost short-circuited her plans by exterminating her lineage.Except for the Arinniti elders and Bolu. Good old 'except'.I can imagine when the Egyptians heard about the 2nd Betrayal, they figured they were 'okay'. Those wacky Amazons had inadvertently done the world a favor. Except an act of maternal love kept a slender hope of Illuyankamunus' return alive. By the time the Egyptians realized they'd been prematurely hopeful, Bolu's descendants were all over the Balkans and hunting them down had proven difficult.But, it gets worse. Much worse.When those Gods shattered Illuyankamunus, they scattered him in the relative certainty no one would ever gather the parts back together.His flesh was scattered across the land, modern day Turkey, but encompassing everything from Pakistan to Italy and Egypt to Poland. The flesh became soil, then plants, the things that eat plants, then food for humans. Get the picture.Whoops. SzelAnya had been doing just that for centuries upon centuries every time she mated with a mortal of Illuyankamunus' line and had offspring, they accumulated his energy, which made hunting down the few remaining ones easier to find, since they were 'beacons of badness', except...There were two key pieces missing which SzelAnya could never get. After all, you would think burying them on the far side of the world would matter, right?The 'breath of Illuyankamunus' ~ his cosmic fire ~ they buried in a volcano in a distant land far across the Great Sea. His spirit 'body' they imprisoned in a great river, again, across the Great Sea.But wait, it gets worse.The being standing next to me knew precisely where the 'breath of Illuyankamunus' was. Seems Mesoamerica is laced with volcanos. They'd discovered 'the breath' long ago and used it as a weapon called Xiuhcoatl. Better yet, Alal suspected she and her buddies were more than happy to reunite it with the rest if they thought the Weave itself wouldn't annihilate them for daring to do so.In their current, weakened state they were vulnerable to such a karmic backlash. In theory, a reborn Illuyankamunus would have access to power beyond the bounds of the Weave, older and more terrifying. Still, without the mortal remains to anchor the energy, giving it to the spirit would be pointless.Alal knew where the spirit body was (in general), but that wasn't the worst part. The worst part was where it was,Of all the places the Arinniti sons could have fled to, they had to choose Brazil, the burial place of the restive spirit body of Illuyankamunus. Mother-fucker.And Ildiko 'Alkonyka' aka Dusk Lovasz had sworn she'd travel to Brazil to fulfill Bolu's side of the quest in the same way I was holding up Vranus' end. If I tried to stop her, SzelAnya would know something was up. Fuck.I was processing all of this when Obsidian violently yanked me out of the way. A cabby had swerved to avoid a flurry of trash and nearly run over us. It was the third near-concussive experience in the past five minutes she'd help me avoid while she had walked by my side. I'd been mumbling like a madman."That would be my Goddess wanting to talk with me," I looked her way."I know," she gave me a clever smile."She's really not going to like that," I shook my head."I know that too," she kept smiling. "Where is your mind?""Five lives away from making the world a safer place," I sighed."Safer for who?" she purred. Where were all the bimbos? Not only was it an insightful question, it cut straight to the heart of my dilemma.What decision could I make? If I elected to help my fellow Amazons, I risked screwing with the world. In truth, I was risking everything even if I did nothing. Well Dad was always clear that things didn't change by themselves. You needed to do something that would have an effect. So, 'What are you going to do?'More to the point, I wasn't Grandad. Killing the last five of the line of Illuyankamunus wasn't 'me', so it wasn't going to be something I'd worry about.SzelAnya wanted to bring back her Dad, I could understand that. I'd have to figure out a way for her to believe this world sticking around was more important. How? Well, I had a goddess-like creature right in front of me to probe for ideas."You are an immortal," Obsidian commented. She'd been weighing her opinion for some time. I could tell by the wonderment with which she gifted each word."What? No. I can die.""No. I don't think so. Your wounds. Normally the wounds I inflict flow freely for some time. Yours have already scabbed over," her eyes flickered to the various minor scars she'd imparted to me in the few hours we'd been together.Of course, her idea was insane, Oh God No! I was in Grandad's body. Well Duh! His body was supposed to be immortal."Are you sure?" I looked deep into her eyes."You are a young immortal, the youngest I've ever met, but you are an immortal," she seemed to be convincing herself as much as me.Stupid Assumption (on my part)! I wasn't in Alal's body. I was in Cáel's. Because the Cáel soul shard was young, Alal hadn't been able to find it because it had moved through Time, to me, sonofabitch! 'I' hadn't been around for him to find. No! I was making yet another damn assumption.What did I know? When Pamela found Baraqu, it had been in an object, not a person, though she had been short on details. When the Alal-shard went to the Land of the Endless Black Sands to bring Saku back, the Cáel-shard had been in reality, so it had been allowed to create a body, 'me'. Still, the curse Sarrat Irkalli placed on Baraqu was on Alal and myself as well, which meant I might just be immortal.My Alal-mind agreed with Obsidian's assessment. In his first years, his healing had been slow, still taking days for what took mortal people weeks. I'd stupidly attributed my swift recovery to Amazon medicines, ugh. Because I got wounded more than most Security Detail trainees while concurrently entertaining two and three sex partners."Can you talk with Dot Ishara?" I asked her."Yes, but why would I?""Sex?""We are going to have sex anyway," she smiled. I'd tricked her. Set her up with the right so I could now drop her with the left."I can bring the mbo  tat  back to life," I pledged. That was not what she was expecting at all. "If you bring the Xiuhcoatl, I can bring the flesh and we can unite the three." Mbo  tat  was the Tupi name for the legendary 'fiery serpent' of the Amazon Basin. In Portuguese, it had become Boi-tat , a will-o-wisp with a confused, Christianized mythology ~ a serpent dwelling in darkness, devouring the eyes of corpses, glowing in the forests at night."Where is the flesh?" she whispered."In his mortal children," I replied."Who?""You are a monster, Ītzpāpālōtl. I'm not going to tell you and you don't have the time to drag the information out of my mind before my allies drop on you like a nuclear detonation," I drew my body tightly to her."Why would the Amazons do this?""They are not. This is a deal between you and me," I kissed her lips. I pulled back. A few seconds later she kissed me back."Why?""My grandfather had my father murdered and I would avenge him. In the end, despite my father's Amazon heritage, my 'Sisters' will let his death go unavenged for the greater good of the Host. He was a man and they will never look beyond that ~ they will never value his life as they would that of a woman.""Your mother's father?""Yes. Cáel O'Shea of the Illuminati.""We are not at war with the Illuminati," she murmured. It was a casual observation, not a protest."You are at war with Cáel O'Shea.""He was slain.""He didn't stay dead.""You know much more than you are saying," she was finally catching on."Absolutely.""I need much more than a few names to convince my kin to help," she purred, a cocktail of sexual immersion and flesh-flaying pain."I don't work for you. You are agreeing to work for me," I was hard as iron in more than one way. Why? Boundaries. She lived in a world where only the fundamentals of reality constrained her. Having a human, no matter how polished my pedigree, or how much I might appear to be 'special', tell her 'you are not the boss' in a reasonable fashion was new and very unwelcome."What would make you think that?""My mentor taught me knowledge is a curse. It is our inability to forget, and I can see into your soul, Ītzpāpālōtl. You care not one wit for the life of an assassin. But the thought of the other 'Factors' of the 9 Clans treating you as an equal galls you almost as much as the crushing reality that you need them."You have lived 500 years in chains and I'm offering you a desperate grab at freedom," I added."Your brief glimpse of immortality gives you no insight into my existence," she bristled."Oh, how many have given up? How many have decided the fight was no longer worth it and faded from the Sunlight to make their final trip into the Underworld, never to return? Do you even visit them?" I spoke with a voice tinged with compassion and loss. I pulled upon the pitiless, blank memories of a childless Alal all those centuries and imprinted on them my own fears of fatherhood and failure."How do you know so much?" she let her fa ade crack, then blow away, in the hollowness of her own sorrow. How could I pity such a monster? I could because I was me and I wouldn't surrender that to the barbaric past and most likely horrific future. I pulled her close, resting my chin on the top of her head."You are not the first, wonderful, very bright woman who has stepped into my life, Obsidian," I whispered. "You are not even the first divinity. For all the millions of differences enforced by power and time, I think love, hate and the conflict between the two wear upon us all. If anything, you face an endless parade of hope and misery. Even if you chose to ignore it, you have seen it and perhaps it leaves its marks ~ water scarring the rocks of a riverbed."We paused. I was able to peripherally scan about and realize we'd made it to Central Park ~ the Ramble and off the beaten path."Your Goddess is a fool for not keeping you closer," she murmured."She does keep me close. You have been actively keeping me from her," I reminded my guest. "She also plays by the rules, so is of limited help in my plans for vengeance."Translation: I could enlist Ītzpāpālōtl's aid while still remaining loyal to my matron Goddess. Ishara could not provide what I needed and my Amazons wouldn't agree with my scheme, so I needed her. Three hours ago, she wouldn't have considered me a worthy supplicant, much less an allied equal, yet here she was conspiring with me to shake the foundations of Creation.Personally, I was thanking Mamitu, Destiny. Had I not been having my worst Sunday ever when we first crossed paths and then acted like a total cockhead, pissed her off and led her to holding Sarrat Irkalli's dagger, thus putting her life in my hands, and not had Timothy as a best friend, I wouldn't have taken her to the movie, and my mind wouldn't have wandered down those dark corridors of Alal's memories to piece things together.Whatever itinerary Obsidian had approached me with, my abrasive behavior had forced her to it cast aside. Dagger, movie, revelations, I was now so much more in her eyes than she had envisioned."Share my need and share with me an ounce of your sorrow," I murmured to her as I gently curled my fingers in her hair and directed her head up until she faced me."The dagger," she rumbled. While she was stroking my hard-on, I knew she was using it as a double meaning."I was pinned to an onyx sacrificial table," I began my tale. We worked off pants to mid-thigh then 'got busy'. Penetration was only going to be possible by turning her around. Ground-breaking was her ready acceptance of my instruction. I leaned against a tree, then pulled her onto my lap. She guided my phallus home.One locomotion and I sunk in deep. It was warm molasses until I hit and pressed against her cervix. For a second Obsidian trembled, then her muscles clamped down tightly, gripping my manhood firmly in a vise, keeping me still."Ah," I groaned. Obsidian had her neck twisted, so we were kissing with eye contact as I described my adventures with the Gong tau sorcerers. She shot me a quick twinkle of delight, a connection. She'd relayed physical pleasure in the way I was giving her cerebral gratification, aka hope.I rolled up her shirt, and gave both nipples a brutal tweak in response. She gasped. I was applying a little 'rough' with my tender intercourse. She rolled her tush against my groin, an invitation to double-down on my nipple-play. I kept my left hand working over each tit while working my fingernails down her abdomen. As I described the terror in old Tsu's face as he shouted out 'M iyǒu! (Mandarin for 'No!') as he recognized too late the curse he was invoking. She relished the visual of the Han necromancer's terror.'Me' smacking two fingers down on her clit earned me a squeal and a small gush of fluids on my nut-sack. Her look of astonishment was something I'd always cherish. Before me, sex was something she demanded from her followers/victims and definitely orchestrated. Her partners being fearful/worshipful must have limited their initiative."A-a-a-ah, we are being observed," she groaned, her lips less than an inch from mine. It took me a second."Which direction?" I kept pumping her, strumming her clit and treating her tit like taffy on a hot Coney Island summer afternoon. Her hooded eyes flickered to our right. I gave it ten seconds. I had to get Obsidian refocused on what I was going to do to her next, in case this was innocent voyeurism. Nope. It was Chaz.Why Chaz? See, I'm an idiot. My cryptic warning to Timothy for Pamela had been good for all of one minute. He'd called her and she'd gathered what she could and come looking for me.Why was she concerned? I was babbling to Timothy then wandering off with a 'beyond-freaky' chick I had just met named 'Obsidian' who came my way courtesy of another chick with the name of Estere.Let me see, Estere was Hashashin and for Timothy to describe someone in my life as 'beyond freaky' was bad news. Timothy was seriously worried about me and Timothy was an emotional rock ~ he didn't panic. Lest we forget, I was in a federal taskforce. A quick peek into New York traffic cameras revealed me and Obsidian wandering into Central Park from the south, so in the rescue party went, splitting up and Chaz 'lucked-out'.I still had two, no, three problems. I was really enjoying my sexual excursion with Obsidian and she was seeming to truly enjoy her experience with me. Oh, and Central Park is big, Pamela had been pressed for people, so she had pressed some unlikely participants into my rescue party."He's," smooch, "my brother, by adoption," I headed off the whole idea she'd been briefed on me already."Visual, Peacekeeper Six, OS2, L-11," Chaz muttered into his headset before taking up a casual stance on the path overlooking our trysting spot. Sex with an audience didn't bother her, so, we worked out as much action from twist, turns and two inches of in-and-out motions (she liked to keep our bodies tight) as we could. Obsidian was humming along in no time. Her vaginal walls were undulating, wearing away at my self-control.Panting, not from us,"Is he o, are they, who is she?" huffed and puffed a trio of voices from Chaz's locale. Oh. Pamela had recruited my 'Hounds'.I accidently (from a timing perspective) took that moment to grind my nails into her left nipple, pinched her clit and hammered her as hard as I could. Obsidian howled. Her vocalization exited the human realm in a cataclysmic manner.The noise scared avians a mile away into terrorized flight. Cats hissed, then raced for cover. Dogs tucked tail and ran. Streetlights a hundred yards away shattered in sprays of glass. Better yet, for the entertainment of my viewing public, she lashed out with her right hand at the closest Black Cherry sapling, exploding it into a mist of sap and pulverizing the bark and wood fiber into pulp.On the downside, her cervix gave my balls an ultimatum ~ release my seed at once, or she was going to twist off my head. My cock and balls have a long history of making decisions without me. I began lavishing her. Before I finally got the feeling I was out of the danger zone. She was back to rubbing against me and purring in blissful satisfaction."Onun g zleri," whispered Belgin, one of the Turks. 'Her eyes'?"Cáel, are you aware of the alternative nature of your liaison?" Chaz coolly cautioned me. Translation: 'mate, do you know you have your cock in a demon?'"Yeah," I coughed. I had a face full of her hair. I was working on some post-coital nuzzling along with slowly helping her get her pants back up."Ininzqueoccehpa," she hummed to me, ignoring our gathering. That was 'let's do this again'."Tehuatlcochitlehua," I replied with some fondness. She studied me for a second before deciding my term was one of endearment, thus 'you are what dreams are made of', not 'nightmares'.Obsidian had another issue to deal with. Timothy would call it a righteous cocking. Whatever it was, her hold on her human mein had slipped and her inhumanity was slipping through, mainly in her glass-like, black, multi-facetted eyes and her fingers which now ended in molten obsidian talons. On the subconscious level, her predatory nature was setting everyone close-by on edge. I could also make out the high pitched, ultrasonic pipping of her chiropteran cries ~ purpose unknown.Obsidian made her way off farther into the underbrush leaving me a few precious seconds to appreciate her retreating posterior while holstering my equipment. More people were arriving. I had one more thing to take care of before, oh look, Nikita had brought her Mom along, the NYPD Sergeant."Chaz, I need to have a quick chat with Dot before I can explain things. She's been waiting and that's unwise," I looked to the Brit. He nodded."Cáel? Mr. Nyilas? Prince?" all came my way. I relaxed as best I could. Chaz went to a body blow to stagger me, then an epic upper cut to send me to Lullaby Land.Dot & the DragonessDot and SzelAnya, in dragon form, were waiting as I tumbled forward. By the state of my haziness, I knew my unconsciousness wouldn't last long."You gave her your seed," came the accusation."Yes," I staggered, "and now you should be able to track her," I pointed out the bonus part of the arrangement. No comment."I've got to make this quick, SzelAnya, I've found your father, geographically speaking," I dropped the bomb."Don't," Dot Ishara commanded. After all, she and her divine cohorts had done the killing and corpse-dividing eons ago. Undoubtedly, they'd executed their own oaths to one another to 'never reveal what they had done' as well."Too late," I shook my head. SzelAnya's attention was magnetized. "I owe you and I'm paying my debts. I'm not blind to the dangers, believe me.""You have no idea what power you are invoking," Dot's undercurrent of displeasure was the worst I'd experienced."Wrong. I've got thousands of years of Alal boiling around in my head, Plus the rest of you betrayed her 2600 years ago. It doesn't mean I have to. And now, given the chance, I'm not. Even if you kill me, she's got enough toBack in the Ramble"Really expect me to believe," Nikita's mom was growling."Man down," I waved a weak arm skyward."Mr. Nyilas, what is going on here?" the Sergeant addressed me. I was reclining in a circle of my 'Hounds'; most were kneeling. Chaz was in a tiny bit of trouble for having clocked me."Umm, thanks for coming out and looking for me. I assure you, Mr. Tomorrow did what he did as a matter of his professional duties ~ intelligence gathering." As I struggled to stand, my ladies helped me. I saw Pamela with three Hounds coming up fast from one direction and Virginia with three more coming from the other. The gang was all here.The mutterings in non-English tongues suggested a bit of explaining was already going on."You've been bleeding," Nikita pointed out with an unspoken 'again'."This?" I pulled my shirt out and looked at the first bloodstain of my encounter. "This is the just the start of the bad news." I shed my windbreaker and then t-shirt.The professionals shouldered aside the others to take a closer look."All of these are from noon and less than an hour ago," I identified the damage. Sarge was skeptical. Chaz, Nikita and Virginia less so."They look older," the senior lawman noted."I've been curious about that," Chaz frowned."I've inherited my Grandfather's curse. My soul fragment was in the 'Here and Now' twenty-three years ago while his was, 'over there', so I was allowed to come into creation. According to my recently departed guest,""You are immortal," Virginia mumbled to finish the thought. Had the speaker not been a member of the FBI, who knows how the thought would have been received."From the memories I've been gifted with," I tapped the tiny divot on my forehead, "his healing abilities started out rather slowly too. I certainly don't want to test this theory, so no worries there," I scanned the group."How do you explain seeing your Grandfather in Hungary and again in Rome?" Virginia wondered."Again, that woman who just left," I got out."Was no woman," Nuray, another one of my Turkish Hounds interrupted. "Her eyes..." she tried to explain, "and look what she did to that tree," she pointed to the greatest piece of evidence of supernatural wrongdoing. The other two witnesses nodded."We all saw the same thing. Her eyes were, bottomless, definitely not human," Belgin affirmed. The veteran players looked to Chaz."She had a collapsed nose-bridge, lacked a blink response, her dental work was carnivorous and her tongue was extremely clipped and showed prehensile qualities," he reported calmly. Pause. Chaz was a freaking intelligence operative, after all."If her hands were a type of glove weaponry, I've never seen it s like before. While I know it is possible for a human to exert the force-pounds necessary to snap a two inch diameter tree trunk in one blow, it is a rare skill and requires intense discipline. This appeared to be done spontaneously, without preparation of any kind and as a reaction to other stimuli," he added."It was also your assessment he needed to be knocked unconscious?" Nikita's mom countered."Mr. Nyilas' psychological constructs are something the whole team has to work around. At times, he seeks 'insight' from his mind in a deliberately unconscious/non-sleep state," he replied."He claims to be talking with spirit powers. I know when he returns to consciousness, he delivers useful intelligence. I'm not a psychologist, psychiatrist, or psychic. I don't know why his mind functions that way. I do know results. And I know I work with people who would achieve those results by other means if it were at all possible. Since we haven't found another method, we accept that from tim

DR. SAVA, O COPILĂRIE SĂRACĂ, DAR PLINĂ DE LECȚII VALOROASE | PODCAST #197

Moderator: Dragoș Mitran Ai intrebari? Raspundem la ele! http://tiny.cc/shittyAdvice - - - - - - - - - - - - - - - - - Ne poti sustine pe http://patreon.com/cevamarunt - - - - - - - - - - - - - - - - - Mailing list (ca sa te anuntam când avem show la tine în oras): http://eepurl.com/dHUKWr - - - - - - - - - - - - - - - - - Spotify: https://sptfy.com/cevamarunt Instagram: http://instagram.com/cevamarunt Facebook: http://FB.com/podcastcevamarunt Reddit: https://www.reddit.com/r/cevamarunt/ --- Stand-up în fiecare weekend la http://comicsclub.ro/

Urmăriți un extraordinar interviu cu unul dintre cei mai buni cunoscători ai muzicii electronice din România: Marius Cristian Burcea. O să aflăm care sunt marii muzicieni contemporani care compun muzică de calitate în domeniul lor și câteva lucruri inedite despre aceștia într-o încercare de a ne cultiva cultura muzicală.Vizionare plăcută!Pentru Pomelnice și Donații accesați: https://www.chilieathonita.ro/pomelnice-si-donatii/Pentru mai multe articole (texte, traduceri, podcasturi) vedeți https://www.chilieathonita.ro/

NAȘTEREA DOMNULUI „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui…” (Isaia 9:6)

Biserica Speranța Timișoara - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Marius Copil, în data de 10 noiembrie 2024.

Biserica Lumina Oradea - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Marius Copil, 2024.

Biserica Lumina Oradea - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Marius Copil, 2024.

Biserica Lumina Oradea - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Marius Copil, 2024.

Biserica Lumina Oradea - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Marius Copil, 2024.

Biserica Lumina Oradea - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Marius Copil, 2024.

Biserica Lumina Oradea - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de Marius Copil, 2024.

Biserica Lumina Oradea - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Marius Copil, 2024. Predici pentru vremuri grele - https://www.fitioameni.ro

Biserica Elim Chicago - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Filip Neag, în data de 13 octombrie 2024.

Biserica Lumina Oradea - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de Marius Copil, 2024.

Biserica Lumina Oradea - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de Marius Copil, în data de 13 octombrie 2024.

Biserica Lumina Oradea - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de Marius Copil, în data de 6 octombrie 2024.

Biserica Betania Chicago - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de Daniel Grigoriciuc, în data de 29 septembrie 2024.

Descoperă în acest episod fascinant cum experiențele din copilărie modelează sănătatea noastră mentală și fizică pe termen lung. Alături de Adi Dinu, psiholog și trainer în echipa Mind Architect, analizăm efectele traumatice ale experiențelor adverse din copilărie (ACEs) și cum acestea pot fi contrabalansate de experiențele pozitive (PCEs).  Discutăm împreună studii care explorează legătura dintre adversitate și dezvoltarea cerebrală, descoperind cum un mediu de susținere și conectare poate transforma traumele copilăriei în puncte forte ale maturității.  Ne uităm în profunzime la importanța relațiilor sănătoase timpurii și a sprijinului comunitar în construirea rezilienței emoționale, oferind perspective actuale despre ce contează cu adevărat în creșterea și dezvoltarea noilor născuți.

Din 18 septembrie, lungmetrajul documentar „Vis. Viață”, regizat de Ruxandra Gubernat, a intrat în cinematografe. Filmul, produsul unui efort îndrăzneț timp de patru ani, prezintă realitățile, aspirațiile și provocările tinerilor din Generația Z. Vorbim despre adevar, indiferent cât de inconfortabil ar fi, invitate în RFI360, Ruxandra Gubernat si Una Toma. "Vis. Viață" este un documentar observațional care urmărește viața a patru adolescenți pe parcursul tranziției de la copilărie la maturitate. Regizoarea Ruxandra Gubernat, cu experiență în proiecte sociale și cinematografice de impact, reușește să surprindă cu empatie și profunditate conflictele lor interioare și exterioare, între presiunile societale și dorințele lor intime. Proiectul a început cu o dorință de a examina modul în care tinerii de astăzi percep lumea înconjurătoare și cum își construiesc identitatea într-o societate care se schimbă în fiecare zi. Filmările au durat patru ani și au reușit să arate evoluția personajelor principale într-un mod autentic. „Am simțit că miza e cea mai mare la adolescenți. Mi se pare – de fapt, nu doar că mi se pare, e o certitudine că incertitudinile cresc exponențial pentru ei, că nu mai au nici măcar stabilitatea nesigură pe care o avem noi, millenialii, și că provocările vin din toate direcțiile: derivă socială, insecuritate materială, sănătate mintală, droguri și multe altele. Mai mult de-atât, deși mi s-a mai spus “ah, not another teenage movie”, nu știu niciun documentar românesc care să meargă acolo, printre ei, să vadă cum e viața de adolescent de la nivelul lor, nu top-down, nu ce ne imaginăm noi, din afară, că se întâmplă cu ei. Și mi-am dorit să fac asta. Să trăim un timp împreună. Și am avut norocul că m-au lăsat să exist lângă ei.” spune Ruxandra Gubernat într-un interviu. "Vis. Viață" a fost inclus în selecția oficială a Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania, a Festivalului internațional de film documentar Astra Film și a Festivalului Internațional de Film Documentar pentru Schimbare Socială Moldox. 

Biserica Muntele Sionului, Baia Mare - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Nelu Filip, în data de 25 august 2024.

Poliţia de Frontieră vine cu unele precizări legate de ieşirea din România cu un copil, având în vedere că se apropie vacanţa de vară şi în această perioadă tot mai mulţi părinţi călătoresc împreună cu copiii în afara ţării. În acest an, poliţiştii de frontieră au întrerupt călătoria pentru aproximativ 880 de cetăţeni români minori din cauză că părinţii sau însoţitorii nu deţineau documentele necesare.

Ne-am plimbat cu mama (Violeta Balan) prin satul Negureni și am discutat despre anii copilăriei, relația ambivalentă cu părinții, cum aproape a devenit actriță, experiențele în muzică, școala de jurnalism, producțiile la radio ș.a. ▶LINKURI RELEVANTE: – Videoul original: https://youtu.be/UJ11fUUSXQc?si=gsh-4-6EJ5IJ_HWc ▶DISCORD: – Comunitatea amatorilor de filosofie și literatură: https://discord.gg/meditatii ▶DIALOGURI FILOSOFICE: – Română: https://soundcloud.com/meditatii/sets/dialoguri-pe-discord – Engleză: https://www.youtube.com/playlist?list=PLLnaYpeWGNO8IdPaNYNkbJjNJeXrNHSaV ▶PODCAST INFO: – Website: https://podcastmeditatii.com – Newsletter: https://podcastmeditatii.com/aboneaza – YouTube: https://youtube.com/c/meditatii – Apple Podcasts: https://podcasts.apple.com/us/podcast/meditatii/id1434369028 – Spotify: https://open.spotify.com/show/1tBwmTZQHKaoXkDQjOWihm – RSS: https://feeds.soundcloud.com/users/soundcloud:users:373963613/sounds.rss ▶SUSȚINE-MĂ: – Patreon: https://www.patreon.com/meditatii – PayPal: https://paypal.me/meditatii ▶TWITCH: – LIVE: https://www.twitch.tv/meditatii – Rezumate: https://www.youtube.com/channel/UCK204s-jdiStZ5FoUm63Nig ▶SOCIAL MEDIA: – Instagram: https://www.instagram.com/meditatii.podcast – TikTok: https://www.tiktok.com/@meditatii.podcast – Facebook: https://www.facebook.com/meditatii.podcast – Goodreads: https://goodreads.com/avasilachi – Telegram (jurnal): https://t.me/andreivasilachi – Telegram (chat): https://t.me/podcastmeditatii ▶EMAIL: andrei@podcastmeditatii.com ▶CRONOLOGIE: 0:00 – Copilăria la sat 11:25 – Anii 1940' și foametea 15:07 – Relația cu mama (bunica Elena); perfecționismul 17:16 – Muzica și Taraful satului 18:58 – Fotografii, conversație cu părinții 21:45 – Talentele artistice și visuri spulberate 37:19 – Conversație cu părinții - continuare 43:29 – Relația cu tata (bunelul Gheorghe) 47:50 – Dificultățile mamei ca profesoare 49:06 – Străbunica și bunica (mâca Pașa) 54:30 – "Încercarea mea permanentă de a fi perfectă" 58:52 – Primile amintiri când a devenit mamă 1:04:12 – Fratele Viorel 1:08:13 – Călătoria alături de Cernobîl 1:14:05 – “Ciocana din om n-o scoți” 1:15:32 – Tata povestitorul (bunelul Gheorghe) 1:17:54 – O istorie are mai multe versiuni 1:19:34 – Prima memorie a mamei 1:23:15 – Câinele-lup Caștan 1:29:50 – Strănutările bunelului 1:31:27 – Radio HIT FM, primele producții originale 1:38:22 – Conflictele cu părinții, șotiile din copilărie 1:49:22 – Negureni vs. Chițcani 1:50:05 – Jurnalism la Radioul Național; magnetofoane cu bobine 1:56:45 – Eternitatea s-a născut la sat 1:59:24 – Generația schimbărilor constante; Căderea URSS 2:01:12 – Studenție, jurnalism și persecuții politice 2:04:19 – Jurnale vs. Social media 2:07:11 – Cenzura sovietică 2:08:57 – Negureni, fost colhoz milionar 2:12:51 – Excursiile pionerești cu vaporul 2:15:17 – Ghiolul 2:21:49 – ASMR țărănesc 2:22:33 – Școala mare din Negureni 2:25:40 – Lectura din copilărie 2:30:19 – Fericirea și lipsa de opțiuni 2:32:07 – Cerul la sat 2:33:28 – „Dorul de cea care am fost” 2:35:03 – Peripețiile cu bostanii de Halloween 2:37:49 – Colecția de vinyluri a mamei 2:41:36 – Cum a învățat să cânte la chitară 2:43:31 – „Eu îți promit că o să mă strădui să trăiesc cât mai mult posibil” 2:47:48 – „Eu vreau să-i văd pe părinții mei tineri” 2:50:17 – „Unde-s eu?” 2:52:57 – Accentul moldovenesc și complexul de inferioritate 2:54:56 – Sacrificiile mamelor din Moldova 2:56:05 – Rolurile sociale rigide 2:59:42 – Jena moldovenilor de a fi ei înșiși 3:07:48 – E timpul...

00:00 Introducere - George Buhnici prezintă invitata specială, Nicola Tibacu, prima femeie general a României, cu ocazia aniversării a 90 de ani.01:09 Copilăria și tinerețea - Nicola Tibacu povestește despre originile sale și sacrificiile făcute de părinți pentru a-i asigura educația.06:08 Lupta pentru educație - Detalii despre obstacolele întâmpinate din cauza "originii nesănătoase" și despre ajutorul primit pentru a urma liceul și facultatea.12:33 Debutul ca avocat - Începuturile carierei în avocatură în 1961 și provocările financiare care au determinat-o să se angajeze la Ministerul de Interne.16:17 Angajarea la Ministerul de Interne - Contextul politic al epocii și procesul de angajare în Minister.22:33 Experiența la Direcția de Cercetări Penale - Cazurile investigate și confruntarea cu nedreptățile sistemului comunist.33:40 Promovarea femeilor în Minister - Inițiativele de promovare a femeilor în funcții de conducere și numirea Nicolei Tibacu ca locțiitor director.36:10 Revoluția din 1989 - Situația tensionată de la Evidența Populației în timpul evenimentelor din decembrie '89.46:44 Revoluție sau lovitură de stat? - Opinii despre natura reală a evenimentelor din '89 și schimbările de după Revoluție.48:58 Numirea ca șef al Direcției Evidența Populației - Preluarea conducerii direcției în contextul post-revoluționar.  54:38 Proiectul de informatizare - Lansarea unui proiect ambițios de digitalizare a evidenței populației în anii '90.59:14 Trecerea în rezervă - Blocarea finalizării proiectului și trecerea forțată în rezervă în 1994.1:05:31 Revenirea în Minister - Colaborarea cu ministrul Dudu Ionescu pe tema informatizării, după pensionare.1:10:26 Birocrația și disfuncționalitățile sistemului - Observații despre persistența problemelor și nevoia de reformă.1:15:31 Acordarea gradului de general - Recunoașterea meritelor prin acordarea gradului de general în rezervă.1:17:17 Impactul experiențelor de viață - Reflecții despre lecțiile învățate și mulțumirea pentru realizări, în pofida greutăților.1:21:23 Originea discriminării - Discuție despre rădăcinile discriminării și rolul educației în combaterea acesteia.1:23:30 Depășirea misoginismului - Speranța că prin exemplul femeilor de succes, misoginismul va dispărea în timp.1:25:26 Implicarea în acțiuni caritabile - Activități curente de sprijinire a persoanelor defavorizate.1:26:15 Schimb de mulțumiri - Aprecieri și recunoștință reciprocă între Nicola Tibacu și George Buhnici.1:28:10 Digitalizare și probleme actuale - Discuții despre stadiul informatizării și deficiențele sistemului actual.1:41:15 Potențialul nevalorificat - Observații despre resursele umane remarcabile, insuficient valorificate în țară.1:51:07 Educația contra discriminării - Identificarea educației ca soluție pe termen lung împotriva discriminării.1:54:50 Mesaj final - Nicola Tibacu transmite recunoștință pentru oportunitatea de a-și împărtăși povestea.2:00:16 Încheiere - Sinteză, mulțumiri și încurajarea ascultătorilor de a distribui acest interviu inspirațional.

SELLY: JUNIORUL ȘI SENIORUL, MILIONAR ÎN PREZENT, COPIL FERICIT ȘI SIGUR PE EL ÎN TRECUT #154

Aceasta este partea a 2-a a poveștii Lidiei Blaga. Prima parte o poți asculta aici - Lidia Blaga este o femeie puternică, dar care a învățat reziliența și credința în mijlocul unei încercări de foc, a unui doliu atipic și greu de înțeles pentru mulți din afară. Lidia și-a pierdut soțul și unicul copil în circumstanțe greu de înțeles, în care poliția și rezultatele anchetei spun un lucru, rezultatele autopsiei altceva, iar inima ei simte cu totul și cu totul altfel. A fost nevoită să-și reprime durere, să-și amâne jalea și doliul, pentru că presiunea presei era prea puternică și nu risca să se arate prea copleșită de emoții în fața lumii. Totuși, la 10 ani de la tragedie, Lidia reușește să vorbească cu un nod în gât, dar cu zâmbetul pe buze despre cei doi iubiți ai ei care i-au făcut viața mai frumoasă. Procesul de vindecare este început, dar nu finalizat. Durerea mută rămâne veșnic acolo, doar că acum o putem auzi și simți cu ea. Este o poveste zguduitoare și pentru a vă da timp să o procesați, vă las câteva zile până voi publica partea a 2-a. Dați mai departe oricui trece printr-o pierdere, pentru a vedea că Dumnezeu încă poate să aducă vindecare indiferent cât de zdrobit te simți în acest moment. _____ Dacă vrei să fii partenerul meu în crearea episoadelor viitoare o poți face printr-o donație AICI –⁠⁠ ⁠⁠https://www.buymeacoffee.com/vulnerabil Nu uita să dai FOLLOW dacă asculți pe Spotify, un RATING și un REVIEW dacă asculți ⁠pe Apple Podcasts și SUBSCRIBE dacă asculți pe Youtube. Prin asta contribui la fiecare episod al acestui podcast și mă ajuți să ducem poveștile acestea mai departe. Urmărește-mă și pe rețelele sociale: Instagram – https://www.instagram.com/ramylazar/ Facebook – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://www.facebook.com/ramy.scurtu⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ Website – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://ramonalazar.ro⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠

Lidia Blaga este o femeie puternică, dar care a învățat reziliența și credința în mijlocul unei încercări de foc, a unui doliu atipic și greu de înțeles pentru mulți din afară. Lidia și-a pierdut soțul și unicul copil în circumstanțe greu de înțeles, în care poliția și rezultatele anchetei spun un lucru, rezultatele autopsiei altceva, iar inima ei simte cu totul și cu totul altfel. A fost nevoită să-și reprime durere, să-și amâne jalea și doliul, pentru că presiunea presei era prea puternică și nu risca să se arate prea copleșită de emoții în fața lumii. Totuși, la 10 ani de la tragedie, Lidia reușește să vorbească cu un nod în gât, dar cu zâmbetul pe buze despre cei doi iubiți ai ei care i-au făcut viața mai frumoasă. Procesul de vindecare este început, dar nu finalizat. Durerea mută rămâne veșnic acolo, doar că acum o putem auzi și simți cu ea. Este o poveste zguduitoare și pentru a vă da timp să o procesați, vă las câteva zile până voi publica partea a 2-a. Dați mai departe oricui trece printr-o pierdere, pentru a vedea că Dumnezeu încă poate să aducă vindecare indiferent cât de zdrobit te simți în acest moment. _____ Dacă vrei să fii partenerul meu în crearea episoadelor viitoare o poți face printr-o donație AICI –⁠⁠ ⁠⁠https://www.buymeacoffee.com/vulnerabil Nu uita să dai FOLLOW dacă asculți pe Spotify, un RATING și un REVIEW dacă asculți ⁠pe Apple Podcasts și SUBSCRIBE dacă asculți pe Youtube. Prin asta contribui la fiecare episod al acestui podcast și mă ajuți să ducem poveștile acestea mai departe. Urmărește-mă și pe rețelele sociale: Instagram – https://www.instagram.com/ramylazar/ Facebook – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://www.facebook.com/ramy.scurtu⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ Website – ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠https://ramonalazar.ro⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠

Biserica Lumina Oradea - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Marius Copil, în data de 7 aprilie 2024.

Biserica Speranța Timișoara - mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Marius Copil, în data de 4 aprilie 2024.

Biserica nr. 1 Carpați, Cluj - Conferință pentru familii, mesaj de încurajare și zidire spirituală, rostit de pastorul Mihai Dumitrașcu, în data de 2 aprilie 2024.

La spectacol "Mie îmi place foarte mult să dansez. Mami spune că este foarte sănătos să faci sport, iar dansul este unul dintre sporturile mele preferate." Veți descoperi povestea unei fetițe minunate, pe nume Oana, care va participa la primul ei spectacol de balet. Însă emoțiile nu îi dau pace. Oare va reuși să treacă peste ele? --- Send in a voice message: https://podcasters.spotify.com/pod/show/cufarulcupovesti/message

Isaia 9:6,7 6. Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”7. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi […]

Isaia 9:66. Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”

Podcastul “Mai Departe” cu Artur Gurău și Aurelia Fusu-Korotetskaya, psihanalistă și terapeută. Discuție despre beneficiile psihanalizei și problemele pe care poate rezolva, traumele din copilărie și cum pot fi prevenite, inteligența emoțională, relațiile ideale, impactul rețelelor sociale asupra psihicului și psihosomatică.

“Ia mâna de acolo!” “Nu mai alerga” “Nu e voie să te îmbraci cu fustă așa scurtă, ce fetiță ești tu?” “Nu, băiețeii nu se îmbracă în roz!” “Nu mai plânge, ce-ai? Ești fetiță?” “Când eu vorbesc tu să taci!” “Cât stai sub acoperișul meu, faci cum îți spun” Sună cunoscut? Mesajele pe care le primim în mod repetat și în mod apăsat în copilărie instalează filtrele prin care ajungem să ne privim pe noi și pe cei din jur în viața adultă. Ne sculptează sinele și felul în care ne manifestăm în lume încă de la cele mai fragede vârste și rămân cu noi toată viața, fie că ne ajută, fie că nu. De la fetițe care învață să fie agreabile, docile și cuminți sau, din contră, războinice și răzvrătite, la băieței care înțeleg că trebuie să fie raționali, curajoși și, eventual, să bată cu pumnul în masă ca să obțină ce vor. De la deconectare de la corp, la trăit prea mult în minte și intelectualizarea tuturor emoțiilor pe care le experimentăm, toate acestea ne reduc energia vitală și ne lasă cu un sine ciuntit și curatorizat pentru a obține acceptare. Vorbim în acest episod cu Raluca Anton și Adela Moldovan, doctori în psihologie și psihoterapeuți,despre construirea sinelui social, a mesajelor care ne încurajează, dar și cele care ne fragmentează lumea interioară. Acest episod este publicat cu susținerea E.On România.

Biserica Lumina Oradea - mesaj rostit de pastorul Adi Mocan, în data de 11 iunie 2023.

Patrimoniu Personal 01:00 Râdem, glumim, dar, mai ales, suntem sinceri. Într-un exercițiu de umor și onestitate, MIHAI BOBONETE povestește despre episoadele amuzante ale copilăriei, dar și despre părțile întunecate ale maturității. Un interviu de colecție, la rubrica Patrimoniu Personal.Cine ascultă o casă? 28:45 Nu doar pisicile, ci și casele pot avea mai multe vieți. Dacă întâlnesc oamenii care să vadă dincolo de ziduri. Arhitecta IULIA STANCIU ne dezvăluie ce surprize fermecătoare îți poate oferi o restaurare. Aflăm și de ce simplitatea e, de multe ori, cea mai bună soluție pentru intervenția asupra unei clădiri vechi.Rubrică susținută de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură.

Ultimul popstar creat de radiouri în România vine la Mihai Morar și își spune povestea, de la dezamăgirile artistei de 14 ani la frustrările vedetei de astăzi.Primul ei hit, Memories, a apărut acum 10 ani, când Nicole Cherry avea doar 14 ani și a transformat-o, instant, într-un copil vedetă. Însă povestea din spatele melodiei este departe de a fi una roz. Despre cum a trebuit Nicole să își plăteasca libertatea ca să își continue cariera, câți bani a făcut în urma acelei piese și care este marele ei regret afli acum, la Fain & Simplu, cu Mihai Morar.

Câte reguli ar trebui să stabilim pentru copii, pentru ca aceștia dobândească disciplină? Câtă libertate le oferim, astfel încât să învețe să fie autonomi? Unde se termină influența atașamentului copilului față de părinte și unde începe explorarea propriei autenticității a celui mic? Temele despre cum ne creștem copiii sunt, pe cât de importante, pe atât de controversate. Așadar, în episodul de astăzi vorbim cu Alexandra Irod, psihoterapeut, și cu Mihaela Plugărașu, instructor certificat de parenting prin conexiune, pentru a ne adăuga la tolba cu instrumente de parenting câteva care să ne ajute să integrăm mai bine conceptele de atașament și autenticitate. Resurse: 1. Conscious Parenting of Your Toddler, Mihaela Plugărașu, autor și instructor certificat de parenting prin conexiune, carte, 2020 2. A More Beautiful Question, Warren Berger, autor, carte 2014 3. Curious, Ian Leslie, autor, carte, 2014 4. When the Body Says No, Gabor Mate, medic și psihoterapeut, carte, 2003 5. The Power of Showing Up, Tina Payne Bryson & Daniel Siegel, psihoterapeut și neurobiolog interpersonal, carte, 2020 6. Hold On to Your Kids, Gabor Mate & Gordon Neufeld, medic și psihoterapeut, psiholog, carte, 2004