Podcasts about concluzia

Am avut săptămâna asta o ediție amânată cu câteva zeci de ore pentru simplul motiv că slotul nostru obișnuit a fost ocupat de prima dezbatere a celor doi candidați rămași în cursa pentru președinția României.Ne-am adunat vineri dimineață și, fix la ora prânzului, am pornit înregistrarea unei discuții care s-a concentrat chiar pe această primă confruntare între cei doi candidați, dar mai aproape de adevăr am fi dacă am numi-o confruntare între două lumi care ni se propun. Am analizat mai cu seamă greșelile făcute de candidatul care ne propune democrație, orientare pro-Vet și drepturi, am încercat să subliniem vulerabilitățile celui care ne propune izolare, beznă și autocrație pe model Putin-Orban și am vorbit despre cadrul general al confruntării, precum și despre posibilele ei consecințe. Concluzia a fost că se joacă.Am arătat apoi și cum, preluând chiar una dintre temele pe care le-au atins cei doi aspiranți la funcția de președinte: transferul de voturi de la PSD la Simion în primul tur al alegerilor care-au sfârșit anulate în noiambrie 2024.Colegii de la Dela0.ro au mers pe urma unei declarații date recent de primarul Buzăului, Constantin Toma, care afirma în clar că PSD, la îndemnul lui Ciolacu, i-a transferat voturi lui Simion, pentru ca acesta să-i fie fostului premier contracandidat în turul II. Și au găsit multe situații în care acest lucru pare să se fi întâmplat cu adevărat, judecând după rezultate.După care l-am sunat chiar noi, ca experiment, pe însuși Toma, care a admis infamia transferului de voturi - căci, într-o democrație, noi așa știm că este un transfer de voturi, o infamie -, ba chiar a și dat detalii suplimentare. Pe care vă invităm să le ascultați și să vă cruciți.N-am putut încheia ediția fără o discuție despre deznodământul judiciar istoric al investigației „Să fie lumină”, condamnarea unui „nemuritor” BOR.Și, firește, fără un nou apel la rațiune pentru zilele ce vor veni. Până săptămâna viitoare, deschideți ochii și cântăriți corect!Pe curând!-----------Fiind un produs editorial al unor organizații de presă independentă - Dela0 și Centrul de Investigații Media (CIM) - Judecata de Acum se bazează pe suportul financiar al publicului. Ne puteți sprijini cu un abonament lunar prin patreon: www.patreon.com/judecatadeacum. Mulțumim!

În ultima ediție a Judecății dinaintea primului tur al alegerilor prezidențiale am discutat pe larg despre prima dezbatere între o parte dintre candidații cu șanse în cursa pentru Cotroceni. O parte, pentru că au fost doar trei dintre cei cinci cu șanse fie și doar teoretice pentru a ajunge în turul II.Cu George Simion și Victor Ponta absenți, scena acestei prime dezbateri a fost dominată de ubicuitatea Elenei Lasconi, de șmecheriile retorice ale lui Crin Antonescu și de stângăciile lui Nicușor Dan.Ofertă mai degrabă slabă, deci și dezbaterea teribil de goală de conținut.Ciudat să nu i se adreseze nicio întrebare lui Crin Antonescu despre apartamentul cumpărat de la primul șef al SRI după ce s-a dat peste cap și s-a făcut o securitate democratică, nu găsiți? Mai ales că subiectul achizției acestui apartament l-a adus pe Crin Antonescu în fața procurorilor DNA, așa cum aveam să ne amintim astăzi noi, dar nu și contracandidații lui.Ciudat, de asemenea, să nu i se adreseze nicio întrebare despre Dan Voiculescu, trambulina care l-a adus pe Crin Antonescu la cârma PNL. Am lăsat în urmă dezbaterea, dar n-am plecat de la candidați și de la campanie. Am mai vorbit puțin - de data asta serios, nu ca săptămâna trecută, când am râs mult - despre celebra decizie de săptămâna trecută a judecătorului cu turul doi înapoi în suflet, și-am mai consemnat o mostră de campanie electorală ilegală marca AUR, de data asta cu preoții din București, un pomelnic cu vedete izolaționiste și o sută de lei.Concluzia noastră? Doamne-ferește de ce-o ieși duminică.Luni, cum am tot anunțat, vom fi aici să discutăm despre ce ne spun urnele.Mulțumim pentru sprijin și pentru că ne urmăriți!-----------Fiind un produs editorial al unor organizații de presă independentă - Dela0 și Centrul de Investigații Media (CIM) - Judecata de Acum se bazează pe suportul financiar al publicului. Ne puteți sprijini cu un abonament lunar prin patreon: www.patreon.com/judecatadeacum. Mulțumim!

Am dedicat ediția din această săptămână, cumva normal, României pe care-o lasă în urmă, după ce-i trântește ușa a sfidare, poate cel mai slab președinte de după 1989.Am întors pe toate părțile atât plecarea lui neanunțată de nimic, dar mai ales consecințele epocii, decadei Iohannis. Pe care, așa cum puteți auzi, le găsim dramatice.Epoca Iohannis nu ne-a lăsat doar cu sisteme întregi și instituții făcute praf, ci a săpat adânc în tot ce înseamnă obraz, bun-simț societal.Rămânem, la capătul acestor zece ani de coșmar, nici măcar așa cum ne-a găsit, ci mult mai rău, pășind din inerție, fără cap, fără direcție și fără vlagă cetățenească, într-o epocă nouă în care pare că nu avem voie să greșim.Uitându-ne la realitate din acest unghi, pare că are sens repetata urare a fostului președinte către țară și popor, aia cu „Dumnezeu să binecuvânteze România”.Am apucat, totuși, să ne uităm și la resturile partidelor „de dreapta” și la cum se pregătesc ele pentru marea încleștare cu extremismul întrupat de trezitul în conștiință Georgescu. Concluzia? Dacă n-ar fi de plâns ar fi de râs.Ce urmează?Nimeni nu știe.Dar vom fi aici să aflăm, să vă spunem și să comentăm.Pe joia viitoare! (Doar cu Vlad și un invitat interesant, fără Ovidiu, plecat, preț de o săptămână, ca un plaisirist aproape iohanian, la schi.)Mulțumim pentru că ne urmăriți și pentru susținerea voastră. Continuăm!----------------------------------------------------------------Fiind un produs editorial al unor organizații de presă independentă - Dela0 și Centrul de Investigații Media (CIM) - Judecata de Acum se bazează pe suportul financiar al publicului. Ne puteți sprijini cu un abonament lunar prin patreon: www.patreon.com/judecatadeacum. Mulțumim!

Europa are nevoie de o analiză a industriei de apărare. Raportul Draghi arată punctele forte și cele slabe ale sectorului de apărare din statele membre. Concluzia este că Europa are nevoie de mai multă Europă și în materie de apărare. Ieri, am avut imaginea clară a viitoarei schimbări a strategiei de apărare americane și implicit a NATO. Declarațiile oficialilor americani din administrația Trump arată limpede că funcționarea NATO se va modifica. În acest context, întrebarea este: ce are de făcut Europa?Pentru o serie de răspunsuri la această întrebare trebuie să ne întoarcem la raportul Draghi de anul trecut care se referă atât la competitivitatea Uniunii Europene, cât și la securitatea statelor membre. Raportul Draghi constată, printre altele, rămânerea în urmă a Europei în materie de inovație, dependența de materiile prime critice din alte state și legăturile acestor domenii cu industria de apărare europeană.Care este situația industriei de apărare europene și care sunt soluțiile pentru creșterea ei? Europa se confruntă cu un război convențional la granița de est și cu un război hibrid pe întregul teritoriu. Raportul Draghi notează că doctrina strategică a SUA se îndepărtează de Europa și se concentrează pe Pacific, fapt pe care îl vedem confirmat în aceste zile.Europa a avut o perioadă prelungită de pace și a beneficiat de umbrela de securitate a Americii ceea ce a permis ca statele membre să poată aloca mai multe fonduri publice către dezvoltarea sistemelor de asistență socială sau de sănătate publică. Rezultatul a fost că doar 10 state membre cheltuiesc mai mult de 2% din PIB pentru apărare, în conformitate cu angajamentele NATO.Raportul Draghi arată că dacă anul trecut toate statele membre ar fi ajuns la o alocare de 2% din PIB cheltuielile ar fi crescut cu 60 miliarde de euro. Statele europene au nevoie de alocări suplimentare pentru a crește capacitățile de apărare pierdute din cauza subinvestițiilor și pentru a reface stocurile epuizate. Comisia Europeană a calculat că în următorul deceniu va fi nevoie de investiții în industria apărare de aproximativ 500 miliarde de euro.Totuși, sectorul de apărare european este competitiv la nivel global. Unele produse și tehnologii sunt mai bune decât cele fabricate în America. Este vorba despre tancuri, submarine convenționale, tehnologiile folosite în șantierele navale sau aeronavele de transport. Problema europeană este că în pofida faptului că are cheltuieli generale de apărare mai mari decât SUA acestea nu sunt concentrate pe inovare. Astăzi, apărarea este o industrie înalt tehnologizată, caracterizată de inovare. De exemplu, începând cu anul 2014, SUA au acordat prioritate cheltuielilor de cercetare și dezvoltare față de celelalte cheltuieli militare.Astfel, în anul 2023, SUA au alocat 140 miliarde de dolari pentru cercetare, dezvoltare, testare și evaluare, adică 14% din totalul cheltuielilor de apărare. În schimb, Uniunea Europeană a cheltuit doar 10 miliarde de euro (4,5% din total) pentru cercetare-dezvoltare în domeniul apărării.De asemenea, industria de apărare europeană este fragmentată, în sensul că este dominată de jucători naționali care operează pe piețe relativ mici. Fragmentarea creează două dezavantaje majore. Primul, o industrie fără companii de anvergură are o problemă pentru că vorbim despre un sector intensiv în capital și cu cicluri lungi de recuperare a investiției. O creștere a cheltuielilor ar aduce un paradox și anume că statele membre s-ar concura între ele pentru achizițiile de apărare.Al doilea dezavantaj al fragmentării industriei de apărare este lipsa standardizării și interoperabilității echipamentelor militare. Analiza arată că în Ucraina europenii au livrat 10 tipuri diferite de obuziere ceea ce a dus la o reală problemă de utilizare a lor. De asemenea, statele membre operează 12 tipuri de tancuri de luptă, în timp ce SUA produc doar unul singur. Este grăitor și ne arată că decizia consolidării sistemului de apărare european trebuie luată concomitent cu hotărârea de a avea o Europă mai unită, mai multă, mai federală. Dacă, bineînțeles, va fi posibil.

În cadrul ediției de pe 3 decembrie 2024 a emisiunii Știința360 de pe Radio România Cultural, Dr. Marius Geantă, Președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, a comentat ultimele noutăți din domeniul sănătății. Concluzia unui studiu realizat recent în cadrul Universitatii din Londra, a scos la iveală o realitate alarmantă: 81% dintre videoclipurile de pe TikTok care promovează „vindecări miraculoase” pentru cancer conțin informații false. Studiul subliniază pericolul uriaș pe care această platformă îl reprezintă, mai ales pentru tineri, deoarece ei nu folosesc TikTok doar ca mijloc de divertisment, ci și ca sursă de informații despre sănătate. Un aspect îngrijorător al studiului a fost rolul algoritmului TikTok, care nu doar că favorizează răspândirea dezinformării, dar și încurajează utilizatorii să accepte idei conspiraționiste sau să achiziționeze produse potențial periculoase. Printre lucrurile promovate în videoclipurile analizate s-au numărat uleiul de oregano, sâmburii de caise și produse folosite in deparazitarea câinilor, toate fiind prezentate drept remedii pentru cancer. Aceste produse nu doar că nu sunt eficiente, dar pot afecta semnificativ starea de sănătate. Studiul a fost realizat prin crearea unui cont de TikTok, cu căutarea termenului „leac pentru cancer”. Algoritmul de căutare al platformei a fost setat să recomande videoclipuri suplimentare. Pe parcursul lunilor aprilie și mai 2024, au fost colectate și analizate cele mai vizionate 50 de videoclipuri afișate săptămânal pe pagina de recomandări. Mai multe detalii despre subiectele discutate - ▶ Răspândirea dezinformării despre tratamentele pentru cancer prin intermediul aplicatiei TikTok poate reprezenta un pericol ascuns pentru tineri ▶ Pacienții cu boală coronariană care răspund la tratamentul cu inhibitori PCSK9 ar putea fi identificați prin evaluarea biomarkerilor transcriptomici ▶ Accelerarea transformării digitale a sănătății în Europa: cum au progresat Statele Membre în ultimii 2 ani?

Te îndemn să îți iei timp să meditezi în fiecare zi la un verset biblic și apoi să-l pui în aplicare. Pentru azi, rămâi la Isaia 1:19. Concluzia finală este că adevărata fericire este condiționată de ascultare. Citește acest devoțional și multe alte meditații biblice pe https://devotionale.ro #devotionale #devotionaleaudio

Liderii europeni calculează efectul Trump asupra relațiilor comerciale dintre UE și SUA. Deocamdată, concluziile sunt că vor fi pierderi de ambele maluri ale Atlanticului. Iar riscul este ca inflația să revină. Liderii europeni continuă să evalueze instalarea lui Donald Trump la Casa Albă. Astfel, Joachim Nagel, președintele Băncii Naționale a Germaniei, a declarat că o majorare a taxelor vamale americane de la 10% la 20% pentru produsele importate din Europa ar reduce mărfurile provenite din Germania. Șeful băncii centrale germane avansează chiar și o cifră și anume că Germania va pierde 1% din PIB în cazul în care administrația Trump va pune în aplicare o suprataxare a produselor europene.Exportul de produse industriale reprezintă pilonul economiei germane. Dar, o creștere a taxelor vamale de către SUA nu ar însemna decât încă o lovitură pentru industria germană. Prima a venit în momentul în care industria nu a mai avut acces la energie ieftină venită în special din Rusia, iar a doua lovitură a fost scăderea cererii la nivel global.Estimările guvernului federal sunt că economia germană va înregistra anul acesta o scădere a produsului intern brut cu 0,2% fiind al doilea an consecutiv în care economia scade. Iar industria are un aport important în economia germană.Joachim Nagel a mai remarcat un lucru și anume că programul lui Donald Trump prevede o creștere a datoriei publice. Dacă lucrurile vor sta așa, datoriile mai mari plus taxele vamale vor duce la creșterea inflației. La rândul ei, o revenire a inflației va bloca reducerea dobânzii de politică monetară. În SUA, inflația a avut o traiectorie descendentă, de la vârful de 9,1%, în iunie 2022, la 2,6%, în octombrie a.c. Dacă inflația ar crește din nou, Rezerva Federală americană ar opri ciclul de scădere a dobânzilor, ceea ce ar putea avea ca efect o creștere a dolarului față de euro. Dar, o suprataxare a importurilor europene va duce la o pierdere economică de ambele maluri ale Atlanticului, este de părere președintele Bundesbank.Totodată, la începutul acestei săptămâni, institutul de cercetări economice ZEW, a publicat indicele climatului de afaceri din Germania care a scăzut cu 5,7 puncte ajungând la 7,4 puncte. Optimiștii văd și o îmbunătățire a mediului de afaceri, în special după alegerile anticipate care vor avea loc cel mai târziu în primăvara anului viitor.De asemenea, companiile germane RWE și Siemens, jucători importanți în sectorul energetic din surse regenerabile au emoții față de politica în acest domeniu al lui Donald Trump. Problema este că noul președinte american vrea să revigoreze industria de petrol și gaze și să ignore sau chiar să taie din facilitățile pe care le au în acest moment proiectele care produc energie regenerabilă.RWE este îngrijorat pentru proiectul prin care și-a propus să dezvolte două parcuri eoliene în largul coastelor New York și California. În caz că proiectele vor stagna sau nu vor mai beneficia de ajutoare de stat, compania își va reconsidera poziția pe piața americană.La rândul său, reprezentanții companiei Siemens nu exclud ca proiectele lor de construcții de parcuri eoliene să fie influențate de tranziția politică americană.Tema cooperării economice dintre Uniunea Europeană și SUA s-a dezbătut, ieri, și de către președintele Franței, Emmanuel Macron și fostul premier italian, Mario Draghi. Îngrijorarea există. Draghi crede că Europa este mai dependentă de piața americană decât în urmă cu cinci ani și trebuie să ne așteptăm la două tipuri de presiune: pe de o parte, taxe vamale, pe de altă parte, SUA vor cere schimbarea reglementărilor europene pentru a lăsa mai mult loc pentru importul de tehnologie americană. Iar președintele Macron a completat: în Europa nu s-a investit suficient, au fost suprareglementări și s-a protejat prea puțin. În ultimii ani, s-a sacrificat o mare parte din cererea internă. Concluzia a fost că Uniunea Europeană are nevoie de unitate. Dacă se va regăsi sau nu vom vedea în următoarea perioadă.

Vlad v-a amenințat că va citi magnum opus-ul liderului PNL Nicolae Ciucă și a livrat. Am dedicat o oră și jumătate din ediția de astăzi unei discuții tragi-comice fix despre această compunerică de clasa a patra cu pretenții de best-seller (care, în ciuda publicității uriașe de care a avut parte, nu se va vinde, dar asta e altă discuție). Concluzia noastră: cazonul Ciucă e o gogoașă umflată și goală pe dinăuntru. În ce-a mai rămas din discuția de săptămâna asta am vorbit despre motivarea instanței de apel care a eliberat din arest, fără nicio altă măsură preventivă, cele două doctorițe de la Spitalul Sfântul Pantelimon acuzate recent de procurori că ar fi ucis un pacient în secția de terapie intensivă. Și, pornind de la acest exemplu (care a debutat cu nesimțirea de a motiva decizia de eliberare la trei săptămâni de la pronunțare) și trecând mai apoi și prin alte situații de justiție discutabilă, am ajuns la concluzia că, în justiție, dar și în alte domenii-cheie ale vieții noastre în România, constanta vieții noastre va fi lupta dintre cei care-și doresc status-quo-ul și cei care-și doresc progrese către o viață mai dreaptă, mai prosperă și mai liniștită. Ăștia am fost și săptămâna asta. Vă mulțumim pentru timpul și spijinul vostru. Pe joia viitoare! ---------------------------------------------------------------- Acest episod este produs și cu susținere din partea Departamentului de Stat al SUA, prin Ambasada României la București, precum și cu sprijinul Fundatiei Friedrich Naumann pentru Libertate. Opiniile, constatările şi concluziile enunțate în această emisiune sunt ale autorilor şi nu le reflectă neapărat pe cele ale celor doi parteneri. ---------------------------------------------------------------- Fiind un produs editorial al unor organizații de presă independentă - Dela0 și Centrul de Investigații Media (CIM) - Judecata de Acum se bazează pe suportul financiar al publicului. Ne puteți sprijini cu un abonament lunar prin patreon: www.patreon.com/judecatadeacum. Mulțumim!

Premierul Ciolacu vrea să ne demonstreze abilitățile sale în materie de economie, dar nu este deloc convingător. Inflația s-a redus, dar politicile fiscale ale guvernului riscă să ducă la o nouă creștere a prețurilor. De aceea, entuziasmul juvenil al prim-ministrului față de scăderea inflației ar trebui să fie temperat. Ieri, premierul Marcel Ciolacu a ținut să se remarce cu aptitudinile pe care le are la economie. Dar, din nefericire, nu a fost deloc convingător.Mai întâi, a dezvăluit că a luat meditații de la economiștii Florin Georgescu și Cristian Socol. Confidența nu face decât să confirme ceea ce era atât de evident și anume că dl. Ciolacu nu este foarte familiarizat cu evoluțiile din economie. Problema este că premierul și-a ales profesorii greșiți. Florin Georgescu a fost considerat de ani de zile în PSD un adevărat guru în domeniul economic. Autor al mai multor cărți, Florin Georgescu are o puternică orientare de stânga. Este un admirator tot mai frenetic al economistului francez Thomas Piketty, care a alunecat puternic spre idei apropiate de comunism, care te pot lăsa perplex.De altfel, lucrările profesorului Florin Georgescu, chiar dacă au un solid bagaj științific, ajung de fiecare dată la aceeași concluzie: sectorul privat este rău-platnic, profită de rentele din economie și este lipsit de eficiență în comparație cu economia de stat.Economistul Cristian Socol, celălalt profesor al lui Marcel Ciolacu, are experiențe profesionale și mai nocive. Autor a mai multor programe economice de campanie ale PSD, Cristian Socol a trecut de la catedră și analiză teoretică la practică. El a fost artizanul celebrului program „Wage-led growth”, aplicat din anul 2017, care nu a însemnat nimic altceva decât creșterea cheltuielilor bugetare, în special cu salarii și pensii, indiferent de mărirea alarmantă a deficitului bugetar. De altfel, de la acest program susținut din umbră de economistul Socol au plecat dezechilibrele bugetare majore care persistă și astăzi.Cu asemenea profesori greșiți, nici elevul nu poate fi prea priceput. Marcel Ciolacu ne-a arătat ieri că mai are mult de învățat în domeniul economic, în special mecanismele economiei de piață. Ieri, premierul se bucura ca un copil că s-a redus inflația. A făcut comparații între cifre menționând că la preluarea mandatului, în iunie 2023, rata inflației era de 10,3%, iar anul acesta, în august a.c., a coborât la 5,1%. Premierul Ciolacu exulta ieri în fața evoluției inflației uitând că o rată de 5% înseamnă o creștere mai mică decât în urmă cu un an, dar, totuși, o creștere.Concluzia premierului a fost că încetinirea inflației se datorează plafonării prețurilor la o serie de alimente și la energie. Cu acest tip de gândire, „visul de aur” al ministrului agriculturii, și anume plafonarea prețurilor tuturor produselor alimentare fabricate în țară, are șanse mari să se împlinească.Probabil că Marcel Ciolacu nu a primit la meditații lecția numită „efectul de bază”, adică raportarea unui preț mare de astăzi la un preț foarte mare din urmă cu un an va însemna, statistic, o reducere a inflației.De asemenea, premierul se laudă cu investițiile care au ajuns la un record istoric. Entuziasmul ar trebui să fie mai temperat. În minuta ședinței de politică monetară a BNR din august a.c. se arată că în primul trimestru al acestui an creșterea PIB s-a redus semnificativ, iar cauza este scăderea „deosibit de amplă” din primele trei luni a formării brute de capital fix, adică a investițiilor.De altfel, acesta este singurul semnal de alarmă mai serios tras de Consiliul de administrație al BNR, în rest, formulările folosite fiind surprinzător de pozitive față de evoluțiile din economie. Până și celebra sintagmă „riscurile ce decurg din conduita politicii fiscale” a fost ascunsă cât mai mult posibil în minuta BNR.Există, probabil, o scuză pentru membrii Consiliului de administrație al BNR și anume aceea că ședința de politică monetară a avut loc în luna august, când încă datele macroeconomice slabe de pe primul semestru nu erau cunoscute. În ceea ce privește inflația, meditatorii la economie al premierului ar trebui să îi spună să nu se bucure atât de tare până nu va vedea, în următoarele luni, efectele recalculării pensiilor din septembrie a.c. asupra prețurilor.

În ediția de săptămâna asta am început o discuție despre (cel mai probabil) viitorul candidat la președinție Mircea Geoană. De terminat mă tem că n-o vom termina prea curând, căci omul nici măcar nu și-a oficializat măcar candidatura, în legătură cu sprijinul ei plutind încă multe necunoscute prin spațiul public românesc. Ce-am stabilit deja este lipsa de scrupule a acestui personaj politic vechi ce ni se va vinde, probabil începând de săptămâna viitoare, ca un om politic nou, altfel, cu standarde, pricepere politică și etică pe măsura funcțiilor pe care le-a ocupat de-a lungul acestor ani. Concluzia noastră? Nu cumpărăm. V-am spus încă de azi, în mare, de ce, probabil că vom mai vorbi despre asta. Discuția despre Geoană și mișcarea lui aparent browniană prin spațiul politic românesc ne-a dus, cumva normal, spre o alta, mai generală, dacă nu aproape filosofică: unde începe un compromis să compromită? Care sunt liniile roșii peste care nu prea e de trecut? Pentru asta am folosit, dincolo de exemplul Geoană (pe care-l bănuim a fi în spatele unei carcase politice pilotate de fostul eurodeputat Vlad Gheorghe), alte două exemple: negocierile REPER cu PNL (ce-or avea de discutat cei de la REPER cu oamenii conduși de Bode și Rareș Bogdan noi chiar nu înțelegem) și o postare manipulatoare a Victoriei Stoiciu, recent aleasă lider PSD și consilieră a premierului Ciolacu, în care îl perie bine pe șefu. Acesta a fost și unul dintre „ursarii săptămânii” (ales de Ovidiu), pe când Vlad a ales drept duh rău modul în care televiziunea publică încă face „presă”, bazându-se pe un exemplu recent al unui interviu cu Nicolae Ciucă, în fapt o odă deșănțată adusă acestuia de moderator. Dacă vreți să nu vedeți așa ceva și la podcastul vostru preferat, vă dăm întâlnire și joia viitoare, tot de la 20.00. Noi, ca de obicei, vom fi aici. Și, firește, am glumit: la noi nu veți vedea niciodată așa ceva. Mulțumim! Pe joi! ---------------------------------------------------------------- Acest episod este produs și cu susținere din partea Departamentului de Stat al SUA, prin Ambasada României la București, precum și cu sprijinul Fundatiei Friedrich Naumann pentru Libertate. Opiniile, constatările şi concluziile enunțate în această emisiune sunt ale autorilor şi nu le reflectă neapărat pe cele ale celor doi parteneri. ---------------------------------------------------------------- Fiind un produs editorial al unor organizații de presă independentă - Dela0 și Centrul de Investigații Media (CIM) - Judecata de Acum se bazează pe suportul financiar al publicului. Ne puteți sprijini cu un abonament lunar prin patreon: www.patreon.com/judecatadeacum. Mulțumim!

Ciolacu, clarificări pe Tik-Tok despre bacalaureatul său: „L-am luat cu media 7.03” (G4Media) - Concluzia după o vară cu secetă istorică: nu mai putem face agricultură ca până acum. Ce și cum vom cultiva pe viitor (Panorama) - Emil Boc, primarul de decenii al Clujului, a administrat defectuos proiectul pentru metrou şi a pierdut banii din PNRR. Este metroul o pălărie prea mare pentru o primărie? (Ziarul Financiar) Ciolacu, clarificări pe Tik-Tok despre bacalaureatul său: „L-am luat cu media 7.03” (G4Media)După ce a fost ironizat că nu poate oferi detalii despre anul când a susținut examenul de bacalaureat și nota obținută, premierul Marcel Ciolacu a postat un clip pe rețeaua Tik-Tok în care afirmă că și-a căutat „diplomele”, explicând că și-a susținut examenul de bacalaureat în urmă cu 38 de ani și „l-a luat cu media 7.03”.El adăugat că și-a găsit și diploma de licență, iar media obținută a fost 9, scrie G4Media.Conform datelor din CV-ul afișat public, Marcel Ciolacu arată că în perioada 1991-1995 a urmat „Facultatea de Drept” din cadrul „Universității Ecologice” din București, finalizată cu „licență”.De asemenea, Ciolacu menționează „studii postuniversitare”, în anul 2004, specializare „Management şi finanţare locală”. Bacalaureatul lui Marcel Ciolacu și perdeaua de fum a bășcăliei (SpotMedia)Subiectul mediei de bacalaureat a lui Marcel Ciolacu dă măsura derizoriului politicii românești, comentează Ioana Ene Dogioiu.Educația unui înalt demnitar ar trebui să fie relevantă. Când te uiți la CV-urile premierilor din țările occidentale vezi numai universități de top, a căror absolvire dă garanția unei minți educate, organizate și antrenate.Liderii români cu școală multă și serioasă sunt puțini, tot mai puțini. CV-urile din politica românească sunt cel mai adesea etalări de studii făcute târziu, prin cine știe ce fabrici de diplome, de doctorate dubioase, nule valoric dacă nu de-a dreptul plagiate.Și asta se vede din momentul în care impostorii deschid gura, agramați, fără proprietatea termenilor și incapabili să urmărească o idee.Dar dacă e așa, este pentru că asta este exigența majorității electoratului, care la rândul său nu dă doi bani pe educație.Așadar, Marcel Ciolacu nu face excepție. Jurnalista SpotMedia atrage atenția că cel mai mare câștig pentru Marcel Ciolacu și PSD este că tema superficială și fără finalitate distrage atenția de la chestiuni cu adevărat importante, efecte inclusiv ale educației precare a clasei politice și a clienților politici promovați de ea.Deci cât ne ocupam cu nota de la bacalaureat, mai puțin despre deficit, inflație, creșterea economică mai puțin decât simbolică, avantajele rău platnicilor, condițiile lamentabile în care reîncepe școala și multe altele, ratarea primei propuneri de comisar european și mica anvergură europeană.Temele parazitare le eludează pe cele care ar fi cu adevărat relevante într-o campanie, mai ales una cum n-am avut de 20 ani, adică și prezidențială, și parlamentară. Eludează lipsa unor autentice proiecte pentru România, cele care chiar ar da măsura valorii intelectuale și a studiilor. Concluzia după o vară cu secetă istorică: nu mai putem face agricultură ca până acum. Ce și cum vom cultiva pe viitor (Panorama)Seceta și temperaturile extrem de ridicate au pârjolit anul acesta culturile de pe circa 2 milioane de hectare, un sfert din totalul cultivat la nivelul întregii țări. Fermierii vor fi despăgubiți de stat, dar sumele pe care le vor încasa la toamnă nu le vor acoperi nici măcar jumătate din cât au cheltuit pentru culturile calamitate.Pentru că arșița a început încă de la finalul primăverii, iar cele mai mari temperaturi s-au înregistrat în perioada polenizării, nici în culturile irigate situația nu e grozavă. Plantele fie au produs mult mai puțin față de anii din urmă, fie deloc.„Fasolea nu are nici boabe, nici păstăi, mazărea a avut rezultate proaste. Nu mai corespund acestor condiții climatice. Pe partea de pomi fructiferi, din zona de sud a țării dispar, ușor-ușor, specii care altădată erau reprezentative: piersicul, caisul. Cireșul, vișinul efectiv au fost arși, le-au căzut frunzele și acum pornesc din nou în vegetație. Nu știu dacă vor rezista”, spune, pentru Panorama, Ștefan Nanu, director adjunct științific la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri, Dăbuleni. Pentru că nu se așteaptă o îmbunătățire a condițiilor meteo în anii ce vin, de mai multă vreme, la Dăbuleni se testează și alte specii. „La plante legumicole, testăm cartoful dulce de patru-cinci ani. Tot la Dăbuleni, cercetătorii testează și specii exotice: au mers bine curmalul chinezesc, kaki, banana nordului, migdalul sau chiar fisticul. „Va trebui să adaptăm și tehnologiile de cultivare”, explică Ștefan Nanu. În plus, fiecare picătură de apă trebuie cheltuită cu chibzuință. „Irigatul ar trebui gândit ca o vestă de salvare, nu să facem cultura cu aport de apă de când o punem în pământ și până la recoltare. Dacă sistemul de irigat funcționează la capacitate maximă, probleme vor apărea pentru că nu ne mai ajută clima deloc”, avertizează fermierul Aurel Goțea.  Emil Boc, primarul de decenii al Clujului, a administrat defectuos proiectul pentru metrou şi a pierdut banii din PNRR. Este metroul o pălărie prea mare pentru o primărie? Metroul este cel mai mare proiect de infrastructură din istoria Clujului, unul de 2,2 miliarde de euro pentru proiectare şi execuţie, care acoperă 19 staţii şi 21 km (Ziarul Financiar)Termenul pentru realizarea magistralei de metrou este de opt ani, din care unul este pentru etapa de proiectare, iar restul pentru execuţie. Contractul pentru realizarea metroului din Cluj-Napoca a fost semnat în mai 2023 de primarul Emil Boc.Premierul Marcel Ciolacu a declarat la începutul săptămânii că proiectul metroului din Cluj ar putea avea finanţare şi din alte surse, existând şanse ca cei 300 mil. euro din PNRR destinaţi proiectului să nu mai fie plătiţi. Pe de altă parte, proiectul metroului costă 2,2 miliarde de euro, iar banii din PNRR nu reprezintă nici 15% din valoarea acestuia, scrie ziarul de business.

După cum se știe, Pavel Durov, patronul rețelei Telegram, a fost inculpat de către autoritățile judiciare franceze. El a fost plasat sub un control judiciar sever și este acuzat că, prin lipsa de transparență în moderarea rețelei, a înlesnit crime grave, precum traficul de droguri, pornografia infantilă sau fraudele bancare. Propaganda rusă nu avea cum să rămână indiferentă în fața unui asemenea eveniment. Când fondatorul unei platforme de comunicare originar din Rusia este arestat și apoi pus sub acuzare într-o țară occidentală, subiectul devine de neratat pentru Kremlin și propagandiștii săi. Chiar dacă, în situația de față, cazul lui Pavel Durov, fondatorul și președintele rețelei Telegram, prezintă câteva dificultăți majore în ce privește abordarea.De exemplu, cu greu poate fi exploatat în registrul suveranist și conservator. Pavel Durov, colecționar de cetățenii și pașapoarte, nomad digital, a și declarat public faptul că pentru el, conceptul de țară nu prea există. Cât despre latura conservatoare, el se laudă că ar fi tatăl natural a nu mai puțin de 100 de copii. Ceea ce, să recunoaștem, nu prea se pupă cu conceptul de familie tradițională.Relația lui Durov cu autoritățile de la Moscova este una plină de ambiguități, dar fapt este că el a părăsit Rusia tocmai pe fondul presiunilor tot mai mari pe care Kremlinul le exercita asupra sa. Ceea ce face destul de dificilă o victimizare a lui Durov legată de apartenența sa la statul rus.Toate acestea fac din Pavel Durov mai degrabă un cetățean al lumii, un globalist, ceea ce complică misiunea propagandiștilor Kremlinului, Și totuși, nimic nu este prea greu pentru ei, mai ales atunci când nu se împiedică în detalii ținând de logică.Astfel că problemele judiciare ale lui Durov au devenit prilejul pentru lansarea a tot felul de teorii ale conspirației și acuzații  împotriva Occidentului.Citeste siȘeful Telegram: Două nume, mai multe naționalitățiDupă cum observă EUvsDisinfo, organismul anti-dezinformare al Uniunii Europene, narațiunea de bază este destul de simplă: viața în Rusia este mult mai bună decât în ​​Europa, deoarece există mai multă libertate și respect pentru drepturile omului.Sigur, ar trebui să uităm cum Kremlinul a restrâns și erodat din ce în ce mai mult libertatea de exprimare și pluralismul mass-media în Rusia. Accesul la surse de știri legitime este blocat și numeroși jurnaliști au fost întemnițați.De asemenea, cazul Durov este folosit de propagandiștii ruși pentru a atrage atenția rușilor care încă împărtășesc valorile occidentale, după cum arată o analiză a Euractiv.Antreprenorul a fost mult timp bine văzut de rușii cosmopoliți, care lucrau în firme multinaționale și călătoreau pe tot globul.După ce Moscova a invadat Ucraina în februarie 2022, mulți și-au pierdut locurile de muncă în companiile multinaționale și sute de mii au fugit din Rusia.Acum, liderii ruși proeminenți le transmit că au făcut o alegere greșită.De exemplu, Alexander Dughin, considerat drept unul dintre principalii ideologi ai războiului din Ucraina, vede în cazul Durov „cea mai recentă dovadă că neutralitatea în timpul unui război mondial total este imposibil de menținut”.Concluzia propagandistului rus: ”fie ești cu noi, fie împotriva noastră.”Remarcile sale – constată Euractiv - amintesc de apelurile către rușii care au fugit de Revoluția bolșevică din 1917, pe care emisarii sovietici au încercat să-i convingă să se întoarcă acasă sau să devină agenți pentru poliția secretă NKVD.De asemenea, mesajul propagandiștilor Kremlinului este că orice rus care se îndrăgostește de valorile occidentale „false” ar putea deveni victimă în Occident.Presa de stat transmite în mod regulat membrilor publicului rus să-i trateze pe simpatizanții Occidentului ca potențiali trădători.Iar dacă asemenea abordări vi se par cunoscute și le-ați mai întâlnit și la câțiva propagandiști sau lideri de opinie din România, să nu vă mire. Cel puțin, știți de unde provin. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Guvernul britanic intenţionează să adapteze programa şcolară pentru a-i pregăti mai bine pe copii împotriva dezinformării şi a "teoriilor conspiraţiei sordide" care circulă online. Aceasta, în urma recentelor revolte de extremă dreapta, după cum  arată un interviu publicat duminică, citat de AFP și Agerpres. Autorităţile britanice au fost foarte deranjate din cauza rolului reţelelor sociale în săptămâna de violenţe rasiste şi islamofobe care a urmat unui atac cu cuțitul ce a luat viaţa a trei fetiţe în Southport (nord-vestul Angliei) pe 29 iulie.Într-un interviu pentru Sunday Telegraph ministrul Educaţiei, Bridget Phillipson, a afirmat că e mai important ca niciodată ca tinerilor să li se ofere abilităţile necesare pentru a dezvolta un simţ critic asupra a ceea ce văd online.Acest obiectiv, notează AFP, va face parte dintr-o vastă revizuire a programei şcolare pentru ciclurile primar şi secundar lansată de noul guvern laburist, ale cărei concluzii sunt aşteptate anul viitor.Conform Sunday Telegraph, ideea guvernului nu este de a crea cursuri specifice privind dezinformarea, ci de a include acest subiect în mai multe materii.După cum remarcă și o analiză a Politico, dezinformarea pe platformele online a jucat un rol crucial în incitarea acestor revolte, deoarece indivizi cu un număr mare de urmăritori răspândesc afirmații false.Publicația invocă un studiu asupra modului în care influencerul misogin Andrew Tate, difuzorul de știri GB Darren Grimes și agitatorul anti-musulman Tommy Robinson au avut un impact semnificativ în răspândirea online a zvonurilor fictive.Normalizarea islamofobieiCu toate acestea, ușurința cu care aceste afirmații rasiste se răspândesc demonstrează și faptul că normalizarea islamofobiei în societatea britanică ține nu doar rețelele sociale.Potrivit unui raport din 2019 al grupului anti-rasist Hope not Hate, „mai mult de o treime dintre oamenii din Marea Britanie cred că islamul este o amenințare pentru modul de viață britanic”.Citeste siDemonstrațiile violente anti-imigranți din UK au eșuat. Care este bilanțul lor?Aproape o treime din public (32 la sută) subscrie la teoriile conspirației anti-musulmane, inclusiv afirmațiile privind „zonele interzise”, pe care aproape jumătate dintre alegătorii conservatori (47 la sută) le consideră adevărate.Potrivit unei alte analize, publicată de The Conversation, chiar dacă adolescentul arestat în urma atacului nu este un imigrant, dezinformarea despre el s-a răspândit imediat.Iar cei care s-au revoltat în jurul centrelor care găzduiesc migranți și al moscheilor se prezintă ca luând măsuri împotriva unei amenințări din interior.Supremația albă – notează The Conversation - se întemeiază pe narațiunea unei amenințări specifice de gen și rasiale. Această idee este curentul de bază al sloganului nazist ”kinder küche, kirche” (”copii, bucătărie, biserică”) care trasează rolul femeilor în interiorul casei și al bărbaților în afara casei.De altfel, cel mai faimos slogan al naționalismul alb îi îndeamnă pe adepți să „asigure un viitor” copiilor albi. Concluzia ar fi că dezinformarea reprezintă doar una dintre cauzele fenomenului, însă rădăcinile pot fi cu mult mai profunde. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Salariul minim suscită dezbateri și în Franța, și în România. Dincolo de valoarea absolută, mult mai mare în Franța, controversele seamănă între România și Franța. Controversele pe tema salariului minim nu sunt doar în România, ci și în Franța. Cotidianul „Les Echos” a publicat o analiză cu privire la salariul minim. Totul pleacă de la propunerea partidului de extremă dreaptă, Adunarea Națională, referitoare la salariul minim. Mai exact noul Front Național, a anunțat că va crește salariul minim cu 200 de euro. Ar fi o indexare aproape fără precedent în ultimele decenii, iar efectele asupra ocupării forței de muncă pot fi foarte diferite, cred economiștii.Din aceste puncte de vedere, temele din Franța seamănă cu cele din România. Și în Franța, forțele politice au păreri diferite față de salariul minim. Gabriel Attal, actualul prim-ministru, își propune să renunțe la salariul minim, în timp ce extrema dreaptă vrea să ia o măsură exact opusă. Adică, să crească cu 200 de euro, actualul salariu minim, până la 1.600 euro net, ceea ce ar însemna un plus de 14%.Autorii analizei s-au uitat în istorie și au găsit o creștere asemănătoare doar în anul 1981, atunci când guvernul Pierre Maurois a crescut salariul minim cu 10%.Deloc surprinzător, organizațiile patronale resping ideea creșterii atât de bruște a salariului minim. Antreprenorii și șefii organizațiilor de business se tem că o creștere atât de puternică ar reduce competitivitatea companiilor franceze și ar duce chiar la o pierdere de locuri de muncă. Să nu uităm că în România argumentele mediului de afaceri sunt exact acestea, adică o pierdere de competitivitate și mutarea unor locuri de muncă în economia gri sau neagră. În Franța, un institut specializat în analize economice a estimat că bugetul ar putea pierde 3,5 miliarde de euro din contribuții sociale, dacă efectul va fi acela de reducere a locurilor de muncă.De altfel, în Franța, începând cu anul 2021, salariul minim a crescut în opt rânduri pentru a ține pasul cu inflația. De mai multe ori decât chiar în România. Drept urmare, în acest moment, 17% din angajații din Franța sunt plătiți cu salariul minim, ceea ce este un record pentru a doua economie europeană ca mărime. Dacă salariul minim ar crește de la 1.400 la 1.600 de euro, procentajul celor care încasează acest venit ar ajunge la 25%, ceea ce tinde să egaleze România, dar desigur la alt nivel.Economiștii francezi nu se tem că va fi o aglomerare a câștigurilor în jurul salariului minim, pentru că partidul de extremă dreaptă a anunțat încă două măsuri complementare, dacă va ajunge la putere și anume creșterea impozitării progresive și măsurile sociale, o revizuire a sistemului de deducere pentru plata contribuțiilor sociale. În ceea ce privește efectul asupra locurilor de muncă, părerile sunt împărțite. Pe de o parte, este clar că va crește costul cu forța de muncă. Pe de altă parte, angajații cu salarii medii pe economie ar putea beneficia de deduceri la contribuțiile sociale. De asemenea, autorii analizei sunt îngrijorați de efectele pe care le-ar avea un program de reducere a deficitului bugetar, în sensul că ar putea aduce o serie de restructurări a personalului plătit din bani publici.Într-o analiză pe temă, Institutul Montaigne a estimat că vor dispărea 33.000 de locuri de muncă, în timp ce un alt cercetător independent ajunge la concluzia că se vor pierde 50.000 de locuri de muncă. Actualul premier susține că aplicarea măsurii ar duce la reducerea a 500.000 de joburi. După cum se poate vedea, părerile pe tema efectelor creșterii substanțiale a salariului minim sunt împărțite.Concluzia este trasă de un profesor de economie. Acesta spune că soluția propusă de partidul de extremă dreaptă seamănă cu cea aplicată în anii 70 și că de fapt problema nu este că lucrătorii sunt plătiți cu salariul minim, ci că ei rămân plătiți cu salariul minim. Ceea ce este valabil și pentru România. Rubrică susținută de SALT Bank, primul neobank 100% românesc.

În cadrul ediției de pe 14 mai 2024 a emisiunii Știința360 de pe Radio România Cultural, Dr. Marius Geantă, Președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, a comentat cele mai recente noutăți din domeniul medical publicate pe Raportuldegardă.ro. Puteți asculta emisiunea live, în fiecare marți, ora 14:00. Durata vieții umane este influențată atât de factorii genetici, cât și de cei legați de stilul de viață. Deși longevitatea este asociată și cu o componentă genetică, aceasta poate fi afectată și de comportamente modificabile ale stilului de viață. Cu toate acestea, înțelegerea deplină a modului în care un stil de viață sănătos poate contracara riscurile genetice implicate în determinarea duratei vieții a fost limitată până acum. Într-un studiu publicat în BMJ Evidence-Based Medicine a fost evaluat riscul de mortalitate asociat unui anumit stil de viață și factorilor genetici, investigând modul în care aceștia interacționează pentru a influența longevitatea. Concluzia studiului a fost că un stil de viață sănătos poate avea un impact semnificativ asupra riscului de mortalitate, chiar și în cazul indivizilor cu o predispoziție genetică pentru o durată de viață mai scurtă sau moarte prematură. Cercetătorii au subliniat importanța stilului de viață, mai ales oprirea fumatului, activitatea fizică, somnul suficient și dieta în prelungirea speranței de viață. Mai multe detalii despre subiectele discutate: ▶ Pandemia COVID-19, direct legată de creșterea ratelor de obezitate la copii. Nevoie de măsuri urgente ▶ Adolescenții consumă mai multe alimente ultraprocesate în timpul folosirii dispozitivelor electronice ▶ Un stil de viață sănătos scade riscul decesului prematur cu până la 60%, chiar dacă există predispoziție genetică ▶ O săptămână de pauză de la social media crește stima de sine la femeile tinere

Am vorbit în episodul de marți despre reprezentarea cetățenilor în Parlamentul European. Am văzut că europenii sunt reprezentați mai curând în funcție de orientările lor politice și mai puțin – spre deloc - în funcție de naționalitatea lor.Dar cine reprezintă România în Uniunea Europeană? După cum am văzut, nu sunt europarlamentarii. Nici comisarii europeni. Aceștia sunt numiți de guvernele naționale, e adevărat. Dar sunt trimiși în Comisia Europeană pentru a apăra Tratatele, nu pentru a reprezenta țara. De altfel, le este interzis să primească indicații din partea guvernelor care i-au desemnat. Și chiar își pot sancționa propriile țări, în cazul în care încalcă Tratatele Uniunii, iar acesta nu este deloc un gest nepatriotic. Am spune, dimpotrivă.Cât despre reprezentarea României în Uniunea Europeană, aceasta este asigurată prin intermediul Guvernului.Guvernele statelor membre alcătuiesc Consiliul Uniunii. Putem avea consilii pentru agricultură, justiție și afaceri interne, afaceri externe, competitivitate, mediu și așa mai departe.Consiliul este o a doua cameră legislativă, alături de Parlamentul European și aprobă propunerile Comisiei. Dacă actul normativ propus de Comisie este adoptat în forme diferite de Parlament și Consiliu, urmează o procedură de mediere.În Consiliu, guvernele nu sunt egale. Puterea lor de vot depinde de mărimea populației statului respectiv. Cele mai multe decizii se iau cu majoritate calificată. Aceasta înseamnă cel puțin 55% din membrii Consiliului, cuprinzând cel puțin cincisprezece state și întrunind cel puțin 65% din populația Uniunii.Citeste siCine reprezintă România în Parlamentul European? Și de cine trebuie apărată acolo?În unele domenii, cum ar fi bugetul, afacerile externe sau extinderea, deciziile se iau cu unanimitate. Și există tot mai multe propuneri pentru ca regula unanimității să fie abolită.Concluzia? Dacă cetățenii Uniunii Europene, potrivit convingerilor lor politice, sunt reprezentați în Parlamentul European, statele sunt reprezentate în Consiliu. Cele două instituții se află pe picior de egalitate în puterea legislativă a Uniunii Europene.Și aici vine o precizare extrem de importantă: nu există decizii în Uniunea Europeană care să fie luate fără aprobarea cetățenilor – în Parlamentul European – și a guvernelor, în Consiliu.În această campanie electorală, populiștii vă vor spune că UE a impus României anumite decizii. Să nu-i credeți! Fie nu au habar despre funcționarea instituțiilor, în care se luptă din greu să ajungă, fie pur și simplu spun minciuni.  Alegeri Europarlamentare - Proiect cofinanțat de Uniunea Europeană în cadrul programului de subvenții al Parlamentului European în domeniul comunicării. Parlamentul European nu a fost implicat în pregătirea proiectului și nu este responsabil în nicio măsură de informațiile sau punctele de vedere exprimate în cadrul proiectului, iar acestea nu-i impun nicio obligație; responsabilitatea aparține exclusiv autorilor, persoanelor intervievate, editorilor sau difuzorilor programului, în conformitate cu legislația aplicabilă. Parlamentul European nu poate fi considerat responsabil nici pentru daunele, directe sau indirecte, care pot rezulta în urma realizării proiectului.  Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Cine li se mai opune celor din actualul establishment, cine i-ar putea împiedica din cursa lor spre eternizare la putere? Asta e întrebarea care ne bântuie la acest început de an super-electoral, în jurul ideii ăsteia am discutat la ediția de săptămâna asta. Justiția? Pare să aibă deja capacul pus, judecând după ultimele măsuri „administrative” luate de procurorul-șef al DNA, dar mai ales după modul în care le-a explicat. Concluzia? Nici nu se mai ascund. Pe fondul asurzitoarei tăceri societale, cu o presă dresată exemplar, liderii PNL și PSD conduc bezmetic țara, prin măsuri pe care ei înșiși le constată inepte și le schimbă. Pare că au devenit singura opoziție la ei înșiși. Măsuri inepte și discuții despre tot felul de forme fără fond într-o democrație în paragină, așa arată acest început de an în care tânjim după ideea de opoziție. Ce le-o mai da prin cap? Vedem săptămâna viitoare, căci comasarea a rămas netranșată. Se făcuse târziu și întârziau la ziua SIE. ---------------------------------------------------------------------- Acest episod este produs și cu susținere din partea Departamentului de Stat al SUA, prin Ambasada României la București, precum și cu sprijinul Fundatiei Friedrich Naumann pentru Libertate. Opiniile, constatările şi concluziile enunțate în această emisiune sunt ale autorilor şi nu le reflectă neapărat pe cele ale celor doi parteneri. ---------------------------------------------------------------------- Fiind un produs editorial al unor organizații de presă independentă - Dela0 și Centrul de Investigații Media (CIM) - Judecata de Acum se bazează pe suportul financiar al publicului. Ne puteți sprijini cu un abonament lunar prin patreon: www.patreon.com/judecatadeacum. Mulțumim!

Pilonii macroeconomici pe care e construit Bugetul 2024 – locul economiei în cifrele guvernului (CursDeGuvernare) - De ce un român din doi regretă comunismul (Adevărul) - Ca să apere tradiția și crucea de ceea ce nu le amenință, Ciolacu... citiţi mai departe

În cadrul ediției de pe 30 mai 2023 a emisiunii #știința360 de pe Radio România Cultural, Dr. Marius Geantă, Președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, a comentat ultimele noutăți ale domeniului medical. Femeile aflate în perioada postmenopauză au un risc semnificativ mai ridicat de infarct miocardic (IM), precum și niveluri mai ridicate ale plăcilor de aterom (care constituie ateroscleroza), decât bărbații de vârstă similară. Concluzia aparține unui studiu prezentat în cadrul EACVI 2023 și publicat în European Heart Journal. Studiul a evaluat capacitatea prognostică a plăcilor de aterom și cum variază aceasta între femei și bărbați la vârste diferite. Rezultatele pot fi extrem de informative pentru managmentul terapeutic, deoarece gradul plăcilor aterosclerotice este unul dintre factorii principali în luarea deciziei privind intensitatea terapiei preventive. După menopauză, femeile ar putea avea nevoie de o doză mai mare de statine sau de adăugarea unui alt medicament hipolipemiant. Descoperirile studiului se aliniază și cu recentele recomandări ale Asociației Americane a Inimii, care subliniază importanța factorilor biologici specifici sexului și istoricul medical în evaluarea riscului cardiovascular la femei. Mai multe detalii despre subiectele discutate: ▶ Esențial în sănătate publică - https://raportuldegarda.ro/esential-sanatate-publica-definitie-sindrom-long-covid-recunoaste-12-simptome/ ▶ Femeile în postmenopauză, risc dublu de evenimente cardiovasculare majore, comparativ cu bărbații de aceeași vârstă - https://raportuldegarda.ro/femeile-postmenopauza-risc-dublu-de-evenimente-cardiovasculare-majore-comparativ-barbatii/ ▶ Riscul de cancer pancreatic, detectat cu 3 ani înaintea diagnosticului, pe baza unui algoritm AI - https://raportuldegarda.ro/risc-cancer-pancreatic-detectat-inaintea-diagnosticului-algoritm-ai/

Un conflict de muncă declanșat de sindicatele din învățământ ar putea strica finalul de an școlar pentru sute de mii de elevi și familiile lor. Probleme pentru sute de mii de oameni, așadar, pentru ce? Pentru bani în plus la salariile (de mizerie, indiscutabil) ale profesorilor, dar doar pentru atât, nimic mai mult! Niciun cuvânt despre impostură, niciun cuvânt despre mecanismele anacronice care guvernează domeniul, niciun cuvânt despre legile educației, care par a dinamita și ce-a mai rămas în picioare din sistem, nicio vorbă despre catastrofa România Educată, ci numai despre bani la salariu. Cum ne-am poziționat și care-au fost argumentele noastre e așa și-așa important, însă ce e important este că am discutat cu o profesoară de la un liceu bucureștean care a „completat” la Judecată unidirecționala listă cu revendicări ale sindicaliștilor cu câteva dintre adevăratele probleme de sistem. Nouă ne-a plăcut cum a pus problema, așteptăm să o ascultați și voi și să ne spuneți părerea. Am trecut apoi la cazul (clinic?) Robert Negoiță, edilul cu gusturi discutabile care „face” cu unicul argument „că e frumos”. Lege, procese administrative, toate pălesc în fața acestui „e frumos” negoițian care amenință să înghită întregul București. Concluzia? Simplă: să-l oprească cineva pe edilul vag alfabetizat, dar îndrăgostit de „frumos”. În fine, titlul de „ursarul săptămânii” a mers, oare pentru a câta oară?, la celebrul cuplu de micuți dictatori ai PNL, doctorii Ciucă și Bode, care și-au văzut visul cu ochii: protestele pașnice ar putea ajunge penale, dacă „aduc atingere demnității” demnitarilor fără demnitate. Într-o lume normală, Curtea Constituțională ar opri asemenea porcărie legislativă de la a intra în vigoare. Dar cine mai poate băga mâna-n foc pentru ceva, orice? Vă mulțumim pentru că ne sunteți aproape și pentru că ne susțineți! Pe joia viitoare! ----------------------------------------------------------------------  Acest episod este produs și cu susținerea Fundatiei Friedrich Naumann pentru Libertate. Opiniile, constatările şi concluziile enunțate în această emisiune sunt ale autorilor şi nu le reflectă neapărat pe cele ale Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate.  ----------------------------------------------------------------------  Fiind un produs editorial al unor organizații de presă independentă - Dela0 și Centrul de Investigații Media (CIM) - Judecata de Acum se bazează pe suportul financiar al publicului. Ne puteți sprijini cu un abonament lunar prin patreon: www.patreon.com/judecatadeacum. Mulțumim!

A fost săptămâna în care liberalii au mai făcut un pas spre compromiterea totală, prin votul dat în Senat în chestiunea pensiilor speciale, cu scopul anti-reformei. Totul pentru pensiile speciale, totul pentru speciali. Cu riscul de a pierde miliarde de euro - nu e clar câte -, liberalii o țin pe-a lor și ne invită chiar la tabere de concentrare, să vedem prin ce-au trecut la vremea lor specialii din armată. Și-apoi, a doua zi, spre abaterea atenției, fac o greșeală perfect calculată reînviind infama Ordonanță 13 de sorginte dragneană cu prag valoric gras la abuzul în serviciu, doar că indexat cu inflația, cum plin de tupeu a glăsuit chiar președintele comisiei juridice din Senat, firește, tot liberal. După ce agită apele, tot ei salvează situația, sperând că lumea îi va aplauda. Vom vedea la alegeri dacă-i aplaudă lumea, dar știm că recent aniversații sereiști sigur o vor face: aceiași liberali, prin președintele comisiei parlamentare de control a SRI, sunt perfect acordați în mesaj cu șeful SRI. Exact, cel pe care ar trebui să-l controleze. Semn clar că vin legile alea nasoale, poate totuși puțin îndulcite. Dar cine să se mai uite la detalii precum legile securității când românii sunt ocupați cu influencerița Morodan, pe care ori o crucifică pentru că a condus cu alcool și alte chestii prin sânge, ori se declară oripilați de crucificare. Noi, la Judecată, ne-am uitat la alt personaj (colectiv) din speța Morodan: Poliția Română. La cum a comunicat ea, mai exact, pe cazul femeii. Concluzia: merită dați în judecată de aceasta pentru povestea cu alcoolemia. De ce? Ascultați-ne argumentele și vă așteptăm comentariile joia viitoare. Vă mulțumim pentru că ne sunteți aproape! ----------------------------------------------------------------------  Acest episod este produs și cu susținerea Fundatiei Friedrich Naumann pentru Libertate. Opiniile, constatările şi concluziile enunțate în această emisiune sunt ale autorilor şi nu le reflectă neapărat pe cele ale Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate.  ----------------------------------------------------------------------  Fiind un produs editorial al unor organizații de presă independentă - Dela0 și Centrul de Investigații Media (CIM) - Judecata de Acum se bazează pe suportul financiar al publicului. Ne puteți sprijini cu un abonament lunar prin patreon: www.patreon.com/judecatadeacum. Mulțumim!

A fi, sau a nu fi… mândru.,, Ce înseamnă mândria, de fapt? Este de bine sau de rău? Poate fi și ceva pozitiv în această atitudine? Nu consider că dețin adevărul absolut, în niciun caz nu ar trebui să luați o rețetă din discuție, am încercat doar să disecăm puțin acest concept. Concluzia este că suntem mândri de ce am făcut. :)

În cadrul ediției de pe 26 octombrie 2021 a emisiunii #știința360 de pe Radio România Cultural, Dr. Marius Geantă, Președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, a comentat topul săptămânal Esențial Covid-19 de pe Raportuldegardă.ro, precum și rezultatele Eurobarometrului 2021 despre „Cunoștințele și atitudinile cetățenilor europeni față de știință și tehnologie”. Un nou sondaj Eurobarometru privind „cunoștințele și atitudinile cetățenilor europeni față de știință și tehnologie”, arată că 9 din 10 cetățeni ai UE (86%) consideră că influența generală exercitată de știință și tehnologie este pozitivă. Ei se așteaptă ca o serie de tehnologii aflate în curs de dezvoltare să aibă un efect pozitiv asupra modului nostru de viață în următorii 20 de ani: în special, energia solară (92%), vaccinurile și combaterea bolilor infecțioase (86%) și inteligența artificială (61%). În plus, rezultatele arată un nivel ridicat de interes pentru știință și tehnologie (82%) și dorința cetățenilor de a afla mai multe despre acestea. Însă aceste procente nu se aplică și pentru România: doar 2% dintre românii care au participat la sondaj au răspuns corect la mai mult de 8 întrebări despre știință și tehnologie, cel mai mic procent dintre Statele Membre UE. 51% au răspuns corect la între 5 și 8 întrebări, iar 47% au răspuns corect la mai puțin de 5. Media UE este de 24% răspunsuri corecte la mai mult de 8 întrebări, ceea ce situează România pe ultimul loc. Mai multe detalii - https://bit.ly/3Eu9F9D O altă temă dezbătută în cadrul acestei ediții a fost raportul publicat de Observatorul European pentru Sisteme și Politici de Sănătate care arată modul în care au răspuns la infodemie guvernele și instituțiile de sănătate publică din Europa. Țările incluse în analiză sunt Austria, Germania, Ungaria, Italia, Norvegia și România. Concluzia acestui raport este nevoia unor strategii guvernamentale urgente în perioada post-pandemie pentru a crește capacitatea cetățenilor de a înțelege, a analiza și a respinge informațiile false – cu alte cuvinte, creșterea nivelului de health literacy. Acesta este însă un proces complex, care necesită strategii pe termen lung care să țintească fiecare generație. Mai multe detalii - https://raportuldegarda.ro/stiri-covid-romania/și https://bit.ly/3jQSnM6

Pe scurt, ideea este așa: am făcut cursul de PCM. Adică Process Model Communication. Trainer a fost Mihai Arghire de la Brightway. Și mi-a plăcut foarte tare încât l-am invitat la o discuție. Căci am plecat de la curs cu trei concluzii mari și late. Concluzia 1. Părerea mea bună despre mine că mă pricep să ”citesc” oamenii s-a cam crăpat pe ici pe colo prin părțile esențiale. Concluzia 2. Am găsit explicația de ce nu am reușit nicicum să mă conectez comunicațional cu anumiți oameni și am primit soluția pentru deblocarea comunicării cu ei. Concluzia 3. Ce am învățat la curs pot aplica atât în ce fac în business, dar și la nivel de relații personale extra-business, ca să le zic așa.

Optimismul reprezintă credința prin care evaluăm, dintr-o perspectivă pozitivă, tot ceea ce exista în jurul nostru: persoane, relații, fapte, situații. Unii oameni cred, pur și simplu, că viitorul este mai degrabă luminos. Persoanele optimiste tind să fie mai fericite și să își atingă mai ușor scopurile. Specialiștii explică acest lucru printr-un nivel al energiei mult mai ridicat, încredere în propriile forțe, perseverență în efort și motivație puternică în a-și duce la îndeplinire țelurile. Este însă adevărat că oamenii care văd partea plină a paharului se bucură de o sănătate mai bună decât pesimiștii? Potrivit studiilor, răspunsul este afirmativ. Optimismul ne ajută să trecem mai ușor peste o problemă de sănătate și să ne revenim mai repede după o intervenție chirurgicală. Toți ne dorim să fim fericiți, nu? Dar cum ajungem la această stare? Unul din atributele corelate direct cu fericirea este optimismul, spune Liubomirsky, o cercetătoare americană de origine rusă, actualmente profesoară de psihologie la Universitatea din California. Aceasta spune că optimismul nu face parte din trăsăturile noastre înnăscute, dar se poate cultiva. Sonia Liubomirsky a făcut de-a lungul timpului studii și statistici asupra lucrurilor care îi fac fericiți pe diverși oameni. Concluzia este că fericirea e un fel de „pizza“, din care jumătate e informația genetică ce ne predispune la a fi fericiți sau nefericiți, apoi 10% de circumstanțe. Restul de 40 de procente este reprezentat de ceea ce facem pentru a fi mai fericiți. Și în interiorul acestor 40 de procente putem jongla mai ales cu exprimarea recunoștinței pentru ceea ce avem. Cei care știu să o facă sunt, în medie, mai sănătoși, mai fericiți, au o probabilitate mai mică să sufere de depresie și anxietate, de singurătate sau invidie. Afirmația conform căreia gândirea optimistă de orice fel îmbunătățește bunăstarea individului și starea de sănătate, a fost pusă la îndoială în ultimii ani, pe de o parte, s-a arătat că în condiții de incertitudine sau risc, unele instanțe ale gândirii optimiste ajută persoanele să ia decizii mai bune prin evitarea unor greșeli costisitoare, iar supraestimarea încrederii în sine aduce avantaje sociale chiar când adevărata abilitate este dezvăluită. Cu toate acestea, optimismul nerealist poate avea efecte defavorabile în ceea ce privește sănătatea deoarece oamenii sunt într-adevăr mai puțin îngrijorați cu privire la viitorul lor dacă sunt de părere că nu este probabil să sufere de vreo boală dar din aceeași cauză nu mai adoptă măsurile preventive necesare. De asemenea optimismul nerealist este implicat în predicția unor comportamente dezadaptative precum consumul de alcool sau de tutun. „Optimismul nerealist” este un termen umbrelă care cuprinde mai multe fenomene. De cele mai multe ori a fost definit ca fenomenul prin care oamenii consideră că sunt mai virtuoși, mai talentați sau mai plini de compasiune decât ceilalți și mai puțin predispuși greșelilor Ideea psihologiei clasice, conform căreia gândirea pozitivă de orice fel este corelată cu bunăstarea indivizilor și calitatea sănătății, ar trebui rafinată, deoarece optimismul vine uneori cu anumite costuri foarte mari comparativ cu valoarea consecințelor. Winston Churchill spunea că ”un pesimist vede dificultăți în orice oportunitate, pe când un optimist vede oportunități în fiecare dificultate”. Tu ce vezi?

Cum fac să ajungă (și) piesa mea la radio? Întrebarea asta, cu voce tare sau în gând, pe orice ton - de la rugător la amenințător, în cam orice limbă vorbită pe Pământ, e probabil cea care primește cel mai des un răspuns dezamăgitor și cât se poate de neclar. Sigur, fiecare om din industria muzicală pe care îl întrebi cum ajunge o piesă la radio va avea propriul răspuns. Iar răspunsurile astea se vor încadra oriunde între extremele "noroc chior" și "teoria conspirației". Cu toate astea mirajul radioului rămâne, suprem și frustrant, în mintea oricărui artist, de orice gen. De când scriu despre muzică și industria muzicală m-am tot chinuit să găsesc o cale de a lămuri problema asta. Evident că am și eu un răspuns, pe care l-am explicat și oferit în workshop-urile despre radio pe care le-am ținut la și la . Nici acolo, deși recunoșteau logica argumentației mele, participanții nu erau 100% convinși că am dreptate sau că nu există, totuși, vreun răspuns ocult într-un ungher, pe care eu îl trec voit cu vederea. Concluzia workshop-urilor mele despre radio era asta: dacă ești artist independent și începător și îți plănuiești cariera muzicală în funcție de airplay-ul pe care îl au piesele tale este fix ca și cum ți-ai face un business plan bazându-te pe premiul cel mare pe care îl vei câștiga la loto. Adică totu-i măreț și frumos, dar există o probabilitate imensă să nu se întâmple niciodată. Ei bine, de curând mi-a venit ideea. Există în țara asta - adică o platformă care măsoară airplay-ul pe care îl primesc piesele. Ei funcționează așa: tu plătești un abonament și le spui ce piesă te interesează, iar ei monitorizează o grămadă de posturi de radio și tv și îți spun unde s-a difuzat piesa (sau piesele) care te interesează pe tine. E, oamenii ăștia, la ei pe site, au și niște topuri. Cel care mi-a dat ideea este topul sezonier. Prima dată când m-am uitat eu așa, de unul singur, recunosc că mi-am cam prins urechile. Apoi, am întrebat și s-a făcut lumină în sat. Îi mulțumesc pe calea asta lui Mihai Șincan, de la Media Forest, pentru amabilitatea de a mă fi lămurit. Fiți atenți cum funcționează treaba asta. Media Forest ia în considerare playlisturile de pe următoarele radiouri: Europa FM, Kiss FM, Magic FM, Pro FM, Național FM, Radio România Actualități și Radio ZU. Odată cu publicarea fiecărui val de audiențe - pentru că la radiouri audiențele nu sunt zilinice, ci se publică o dată la 4 luni - ei măsoară play-urile pe care le-a avut fiecare piesă din playlisturile acestor radiouri. După care iau informația asta și o compară cu audiența pe care a avut-o fiecare din posturile de radio în cel mai recent val și aproximează cam câți oameni au auzit piesa respectivă în intervalul monitorizat. Cu alte cuvinte, și am să fac comparația între posturile din trustul la care lucrez ca să nu zică lumea că-s arogant, un play pe Kiss FM va ajunge la urechile mult mai multor oameni decât un play pe Magic FM. Știu că astea 7 posturi de radio nu sunt, poate, pe gustul tuturor. Dar altele nu-s și, deși și eu mă întreb ce caută unele din ele pe lista asta, iată cota de piață (procent din numărul total de ascultători) a fiecăruia din ele conform celui mai recent pe publicul comercial (18 - 49 de ani). Kiss FM 15,1% Radio ZU 12,5% Europa FM 9,3% Radio România Actualități 5,6% Magic FM 5,2% Pro FM 3,8% Național FM 0,9%   Așadar topul Media Forest pe care l-am luat ca referință acoperă 52,4% marketshare și include cele mai ascultate posturi de radio din România. Adică este, cum ar veni, relevant. Bun. Ce am făcut eu? Am luat topul sezonier al Media Forest și am urmărit și cuantificat cam tot ce am putut cuantifica. Am să încep cu cel mai important lucru - câte din piesele din top aparțin uneia din casele de discuri mari de la noi din țară...

În episodul de astăzi, împreună cu invitatul meu Petrică Jurcuț, vorbim despre suferința lui Isus și modelul Său de abordare a acesteia. Vorbim nu doar de suferința Sa pentru păcatul lumii, dar și  de suferințele îndurate de Omul durerii în viața Sa cotidiană, pământească.Petrică Jurcuț vorbește despre felul cum a apărut lucrarea de imprimare a cărților audio creștine de la Oradea, tocmai în urma unei suferințe. În a doua parte vorbim despre cartea lui Philip Yancey care se intitulează întocmai ca și titlul episodului:Unde este dumnezeu când sufăr?Concluzia noastră? Dumnezeu este mai tare ca oricând în control, și alături de tine, chiar în mijlocul suferinței, când ai impresia că ești părăsit complet.

Fericirea se bazează pe procesele chimice ce se produc în corpul nostru, iar cu cât cunoaștem mai bine aceste procese cu atât putem să ne echilibrăm emoțiile. În esență, fericirea este provocată de patru neurotransmițători: dopamină, oxitocină serotonină și endorfine. Cheia succesului constă în prioritizarea acestor substanțe chimice pentru a produce o varietate de efecte benefice asupra stării noastre de spirit. Cunoscută drept „hormonul fericirii“, serotonina este un neurotransmițător. Aceștia sunt elemente-cheie pentru buna funcționare a organismului, deoarece prin intermediul lor creierul reușește să comunice cu restul organelor, iar semnalele sale sunt receptate corespunzător. Serotonina este sintetizată din triptofan, un aminoacid esențial, ce este produs de organism din alimentele consumate zilnic. Aceasta, are un efect major asupra comportamentului și a stărilor emoționale, cât și în procesul digestiv. Femeile au mai mulți receptori ai serotoninei decât bărbații, astfel că femeile sunt mult mai deschise în ceea ce privește manifestarea sentimentelor și a entuziasmului. Însă, proteina care asigură transportul serotoninei în organism funcționează mai lent la femei decât la bărbați, acesta fiind și motivul pentru care depresia apare mai des la femei. Nivelul serotoninei crește atunci când ne gândim la lucrurile frumoase care ni se întâmplă, când ne concentrăm pe aspectele pozitive în locul celor negative, care ne copleșesc mintea și ne fac să avem o stare neplăcută. Concluzia e simplă! Serotonina este importantă pentru buna desfășurare a proceselor din organism, este o sursă de energie și de bună dispoziție de care ar trebui să ne preocupăm în fiecare zi! Persoana de care trebuie să ai cea mai mare grijă, ești chiar TU!

În episodul 3 al podcastului „Caia și Bejan. Călătorii” vorbim despre supraaglomerația de turiști din locurile iconice de pe această planetă și încercăm să răspundem la întrebarea dacă merită sau nu să te înghesui, pe câțiva metri pătrați, cu alte sute și mii de oameni sau pur și simplu ar trebui să cauți destinații mai puțin cunoscute, dar la fel de interesante. Vorbim despre celebra plajă din Maya Bay, pe care thailandezii au trebuit s-o închidă din cauza daunelor produse mediului de turismul de masă, despre protestele localnicilor din Barcelona și Veneția, precum și despre aglomerația ca atracție turistică în Japonia. Concluzia e una singură...dar pentru a o auzi trebuie să ne ascultați.

De numele Ralucăi Kișescu se leagă, în primul și-n primul rând, brandul Avon. Sau ea se leagă de el. Sau nu vom ști cu exactitate. Cert este că deși a ales de ceva vreme calea antreprenoriatului și a devenit consultant de brand, lumea încă o asociază cu acea perioadă. A fost marketing and pr manager și i-au trecut prin mână campanii precum “1 din 8 femei”, una dintre primele campanii românești premiate la Cannes. O să aflați în podcast despre ce e vorba. Nu mai țin minte exact când am cunoscut-o și-n ce circumsanțe, dar îmi amintesc că este printre primele persoane cu care am stat de vorbă când m-am mutat în București. Concluzia a fost că dacă o să am vreodată ocazia să fac un interviu cu ea, îl voi face negreșit. Și iată-l. Spune că nu a știut ce meserie să-și aleagă. Îi plăceau deopotrivă matematica și româna, dar își amintește că s-ar fi făcut jurnalist, printre altele. Cumva, a apucat să scrie și la ziar.  Mă rog, nu chiar ziar, ci revistă.  A scris mulți ani pentru Revista Tango, apoi, recent, a publicat o carte și se pregătește de a doua. Cea din prezent se numește “6 din 49 șanse la iubire” și-o găsiți la distanță de un mic search pe google.  Anii petrecuți în poziția de marketing and pr manager la Avon nu au fost toți roz. A reputat succesuri, a bifat greșeli și eșecuri despre care nu-i e teamă să vorbească și chiar o face relaxat.  În prezent, printre proiectele ei se regăsesc brandul Murmur sau Bunici de viitor.  Am discutat cu ea despre marketing, despre începuturile ei în domeniu, campanii de CSR, leadership, hr, piață de media și comunicare sau cum e să renunți la un job sigur pentru a o lua pe cont propriu. Am tras concluzii care vă vor ajuta și vă vor oferi altă perpectivă. Ideal pentru marketeri, pentru cei care se gândesc să renunțe la jobul actual și să devină proprii lor șefi, antreprenori, viitori antreprenori, start-up-eri, oameni de comunicare și agenție, freelanceri din industrii cretive și, vorba aia, oricine are urechi de auzit. Spor la play. Ca de obicei, după ascultare, vă reaminteasc că apreciez feedback, mentions în social media și tags în facebook stories sau instastories, subscribe pe Spotify, Anchor.fm și Apple Podcast. Pe Apple Podcast lăsați steluțe și comentarii. --- Send in a voice message: https://anchor.fm/marian-hurducas/message

Se încheie azi trilogia pe care am gândit-o despre trecutul, prezentul și viitorul muzicii și al industriei ce o înconjoară. Dacă nu ați ascultat prima și cea de-a doua parte, eu vă sugerez să faceți și treaba asta. Pentru că s-ar putea ca abia după ce le ascultați să nu vi se pară chiar S.F. ce zic eu în episodul de azi. Aș vrea să dau un disclaimer din start: ce zic eu aici nu-i un viitor cert. Nu-i nici măcar (încă) un viitor probabil. Este, însă, unul posibil. Și m-am gândit că, ascultându-mă pe mine cum aberez despre ce s-ar putea să ne aducă următorii cinci sau zece ani în industria muzicala, poate vă trezesc niscaiva curiozități. Poate vă fac să citiți și pe voi mai mult despre ce se întâmplă la nivelul muzicii privită ca industrie globală în etapa asta în care totul fierbe, totul crește și totul amenință să se transforme mai repede decât ne putem noi adapta. Poate n-am fost destul de clar în exprimare: episodul ăsta e un fel de Avengers. Sau un Star Wars. Eu unul am găsit multe chestii mișto și adevărate în filmele alea și sper că la fel vi se va întâmpla și vouă ascultând ce am de zis eu azi. Concluzia la care ajung în podcast este una extrem de importantă. Atât de importantă încât o și scriu, chiar dacă asta înseamnă că mai puțini oameni vor asculta podcastul. Dar e important. Zău că e. În perioada în care ne aflăm acum, cea mai proastă mișcare pe care o poate face un deținător de drepturi de autor este să semneze contracte pe perioade mari de timp sau, Doamne feri, să își cedeze drepturile per tujur! Anii ce vin vor aduce transformări babane în industria muzicală. Iar aceste transformări vor fi cu atât mai mișto, cu cât mai independent (sic!) te găsesc ele în momentul în care se întâmplă.

În primul episod, Andy și Remus îți oferă motivele pentru care timpul este important. Atunci când studiem oamenii de succes devine evident ce au în comun: își prețuiesc timpul și lucrează continuu pentru a deveni eficienți. Concluzia este că succesul e posibil DOAR cu o foarte bună gestionare a timpului. Poate cea mai mare descoperire pe care am făcut-o în acești ani este ca atunci când îți dezvolți abilitățile de Time Management, îți dezvolți concomitent și alte obiceiuri care te conduc la performanță în toate ariile vieții. Atunci când învățam cum să ne stăpânim timpul, vom fi stăpânii propriei vieți și vom avea control total asupra viitorului propriu.

Azi avem un episod epic: vorbim despre frecvența ideală de antrenament pentru tine. O să auzi despre: |De ce nu există o rutină supremă |O limitare comună a studiilor despre antrenament |Ce i-a zis Alan Aragon lui Radu despre rutina ideală |Importanța preferințelor personale |Ce determină frecvența ideală |De ce nu ar trebui să te antrenezi până la cedare |Cum au dat bodybuilderii pe steroizi lumea peste cap |Rutinele noastre de antrenament |Adevărul despre confuzia mușchilor |De ce să faci exercițiile corect |Cum să modifici rutina atunci când slăbești |Concluzia| Și multe alte sfaturi utile. Ascultă și dacă ai întrebări, contactează-ne!