Podcasts about Courrier International

En France, la moitié des jeunes âgés de 18 à 34 ans serait prêt à s'expatrier. C'est ce qui ressort d'une enquête de ADP Research Institute datant de 2023. En majorité, pour de meilleures opportunités professionnelles. Mais pour ceux qui correspondent à une identité LGBTQI, un filtre s'ajoute : il faut trouver un pays dans lequel on sera accepté. Et bien le magazine américain “Travel and leisure” a mené son enquête, d'ailleurs reprise par le journal Courrier International. La rédaction a comparé plusieurs critères : il y a la sécurité, les politiques de lutte contre la discrimination, les droits parentaux et médicaux, et le nombre d'événements LGBTQI. Alors, quel est le pays où s'expatrier pour les LGBTQIA+ ? Est-ce qu'il y a d'autres indicateurs ? Ecoutez la suite de cet épisode de "Maintenant vous savez" À écouter ensuite : Éjaculation féminine : quelles sont les 3 choses à savoir ? Qu'est-ce que la parentalité paresseuse, cette méthode d'éducation surprenante ? Qu'est-ce que la méthode SMART, pour combattre le stress ? Retrouvez tous les épisodes de "Maintenant vous savez". Suivez Bababam sur Instagram. Learn more about your ad choices. Visit megaphone.fm/adchoices

Atacurile israeliene asupra Iranului și evenimentele din Statele Unite sunt principalele subiecte pentru presa internațională. Care este scopul ultim al Israelului? – se întreabă jurnaliștii. De asemenea, comentatorii vorbesc despre parada militară prezidată de Donald Trump, despre protestele ”No Kings” și asasinatele politice din Minesotta. „Iranul are o serie de opțiuni, fiecare cu propriile riscuri”, analizează The New York Times.. „Limitarea sau abandonarea programului său nuclear ar echivala cu capitularea, ceea ce ar putea slăbi și mai mult sprijinul pentru guvern.” „Un răspuns mai agresiv, inclusiv vizarea potențială a unor ținte americane, ar escalada aproape sigur conflictul într-un moment în care capacitățile iraniene sunt grav degradate”, adaugă cotidianul american. „Atacurile masive ale Israelului nu au făcut decât să sublinieze faptul că Iranul se află în cea mai gravă situație din ultimele decenii.” În acest context, BBC se întreabă: „Care sunt cele mai grave scenarii?” „În ciuda tuturor negărilor Washingtonului, Iranul este convins că forțele americane au aprobat și, cel puțin tacit, au susținut atacurile Israelului”, scrie BBC. Și ar putea decide să atace ținte americane în Orientul Mijlociu (tabere ale forțelor speciale din Irak, baze din Golf sau misiuni diplomatice). Politico notează că atacul Israelului asupra Iranului va dăuna, fără îndoială, ambițiilor nucleare ale Teheranului. Însă există un sentiment tot mai mare că operațiunea israeliană are potențialul de a duce la ceva mult mai mare: răsturnarea guvernului islamist iranian. Chiar dacă regimul cade, nu există niciun motiv să fim siguri că ceva mai bun îl va înlocui, avertizează actuali și foști oficiali. Un stat iranian eșuat, fără lider, ar putea fi un teren fertil pentru tot felul de probleme noi. O autocrație mult mai militarizată ar putea, de asemenea, prelua puterea, una și mai hotărâtă să obțină o armă nucleară. Situația din SUA este, de asemenea, în atenția comentatorilor. După cum comentează The Guardian, ”protestele transmit un mesaj răsunător: oamenii din întreaga țară nu vor fi intimidați de tacticile de intimidare ale președintelui Trump”. Vorbind despre parada militară de sâmbătă, El País, citat de Courrier International, observă că fost de fapt „un fel de petrecere privată” un spectacol pentru președinte, care își sărbătorea cea de-a 79-a aniversare și căruia unii membri ai publicului i-au cântat „La mulți ani”. Un „mic concert” a închis evenimentul, în timpul căruia „artiștii au întors spatele publicului și au cântat pentru președinte și anturajul său”. The New Yorker analizează consecințele asasinatelor politice din Minesotta.  ”Ar trebui abordată violența politică ca o amenințare la adresa sănătății publice?” – întreabă revista. ”Tratarea violenței politice ca pe o contagiune ar putea ajuta la protejarea viitorului democrației americane. Scopul principal al sănătății publice este prevenția. Tratarea violenței politice ca pe o contagiune ar putea ajuta la protejarea viitorului democrației americane. Și totuși, aceleași fracturi care pot alimenta violența politică pot pune în pericol colaborarea necesară pentru a aborda crizele de sănătate publică. Ele pot duce, de asemenea, la cel mai periculos simptom dintre toate: un sentiment de neputință. Dar, dacă pur și simplu așteptăm ca boala să lovească, s-ar putea să fie deja prea târziu”.

Președintele Donald Trump a anunțat că SUA vor dubla tarifele la importurile de oțel și aluminiu de la 25% la 50%, începând de miercuri. Vorbind la un miting din Pittsburgh, Pennsylvania, Trump a declarat că această măsură va contribui la stimularea industriei siderurgice locale și a ofertei naționale, reducând în același timp dependența de China. Presa internațională privește cu scepticism această mișcare. După cum transmite BBC, ”anunțul este cea mai recentă schimbare de direcție în abordarea lui Trump privind tarifele vamale. Până acum, tarifele impuse de Trump au adus în mare măsură la haos economic global. Comerțul și piețele au fost răsturnate, și multiple fisuri s-au format - sau s-au lărgit - în relațiile dintre SUA și alte țări, inclusiv unii dintre cei mai apropiați parteneri ai săi”.Reuters amintește că SUA sunt cel mai mare importator de oțel din lume, excluzând Uniunea Europeană, cu un total de 26,2 milioane de tone de oțel în 2024, potrivit Departamentului Comerțului.Prin urmare, noile tarife vor crește probabil prețurile oțelului în general, afectând atât industria, cât și consumatorii.NBC News observă că ”Trump a vizitat U.S. Steel după ce a indicat săptămâna trecută că va autoriza o fuziune controversată cu compania japoneză Nippon. Investitorii și membrii sindicatelor așteaptă răspunsuri din partea președintelui cu privire la forma acestei fuziuni.Președintele Joe Biden a respins acordul în ianuarie. El a blocat achiziția propusă de Nippon din motive de securitate națională, argumentând că aceasta ar pune în pericol lanțuri de aprovizionare critice”.Iar Le Monde notează că ”operațiunea, căreia și Donald Trump însuși i s-a opus de mult timp, s-a aflat în centrul campaniei prezidențiale americane din 2024. Aceasta, deoarece privește în primul rând Pennsylvania, un stat strategic din punct de vedere electoral, care este și leagănul industriei siderurgice din Statele Unite”.*Donald Trump și-a luat oficial rămas bun de la aliatul său, Elon Musk, care a părăsit rolul său extrem de controversat de la Departamentul pentru Eficiență Guvernamentală (DOGE). Prilej de comentarii sarcastice în numeroase publicații.”Un Donald Trump așezat la masă în timp ce Elon Musk stătea în picioare, protejat de un bust al lui Abraham Lincoln”, notează El País, citat de Courrier International.„Scena a amintit de o altă apariție celebră în Biroul Oval, din februarie, când președintele și magnatul au justificat primii pași ai DOGE. Cu excepția unui detaliu: de data aceasta, cel mai bogat om din lume, căruia i-au trebuit patru luni să sufere aceeași soartă ca majoritatea celor care se apropie prea mult de soarele lui Trump ca să-și ardă aripile, nu a fost însoțit de fiul său de patru ani”, remarcă ironic cotidianul spaniol.Ziarul belgian Le Soir consideră că alianța dintre chiriașul Casei Albe și Elon Musk a eșuat.”Donald Trump nu este prost. Iar anturajul său are grijă să păstreze puterea absolută.Prin urmare, Elon Musk a fost nevoit să abandoneze DOGE și poziția de oficial neales”Trump este ”conștient de daunele colaterale: creșterea impopularității, exasperarea crescândă în rândurile republicanilor cu o personalitate abruptă și un rol de sperietoare care ar putea dăuna taberei prezidențiale în timpul alegerilor parlamentare de la jumătatea mandatului din noiembrie 2026”.

De matière miracle à ennemi publique numéro 1, le plastique s'infiltre partout : y compris dans les grands titres d'actualité. “52 000 microparticules de plastique par an ingéré par notre corps selon une étude canadienne” lisait-on en juin 2019. “Du plastiques présents partout… jusque dans les fœtus humains” titrait Courrier International en 2024. Une pollution qui s'immisce au plus profond de nous et de notre environnement sans que l'on sache forcément remonter à la source de la contamination. Parfois, les réponses les plus prometteuses semble les plus incongrues. Et si nous regardions par exemple du côté… de nos pneus ? En plateau avec nous aujourd'hui pour parler de la pollution microplastique en ville, nous recevons : Louisa Landebrit, doctorante, et Tiago De Oliveira, post-doctorant, au Laboratoire Eau et Environnement de l'Université Gustave Eiffel sur le site de Nantes. Cette émission est en partenariat avec le Muséum d'histoire naturelle de Nantes, et leur cycle de conférences “Sciences Eton'Nantes”. Elle a été préparée, animée et réalisée par Sophie Podevin. RESSOURCES : Replay vers l'émission de France Télévision : Le Monde de Jamy "Le plastique, comment lui dire adieu" Étude américaine du 9 janvier 2024 publié dans la revue PNAS sur la présence de plastique dans les eaux en bouteilles Article de France Info de janvier 2025 sur la pollution au PFAS de l'eau potable

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.

Bắc Kinh và Matxcơva đẩy mạnh hợp tác ở Bắc Cực, được cho là nơi có 25 % dự trữ dầu khí của thế giới chưa khai thác. Đây cũng là một vị trí chiến lược cho phép rút ngắn lộ trình giao thương hàng hải giữa Nga với Trung Quốc, phục vụ chiến lược xoay trục sang châu Á của tổng thống Vladimir Putin. Chiến tranh Ukraina càng kéo dài, bang giao Nga - Trung càng thắm thiết.  Chủ tịch Trung Quốc là thượng khách của tổng thống Nga Vladimir Putin tại Matxcơva nhân lễ kỷ niệm 80 năm chiến thắng Đức Quốc Xã hôm 09/05/2025.Sau trên dưới 50 lần tiếp xúc kể từ khi hai nhà lãnh đạo này lên cầm quyền, đôi bên phô trương những cử chỉ thân mật của những người bạn « lâu năm », của một mối bang giao « đang ở cấp cao nhất trong lịch sử ». Giới quan sát cho rằng đây là một màn trình diễn có phối hợp của đôi bên vào lúc Nga và phương Tây vẫn đối đầu với nhau về chiến tranh Ukraina, còn Trung Quốc thì đang đọ sức với Hoa Kỳ trong một cuộc chiến thương mại.Bên cạnh những tuyên bố chung « phản đối các biện pháp đơn phương hạn chế trao đổi về mậu dịch và tài chính » toàn cầu-ngụ ý nhắm vào Mỹ và phương Tây, Nga và Trung Quốc cam kết mở rộng việc sử dụng đồng nội tệ trong các giao dịch song phương, để bớt lệ thuộc vào đô la Mỹ. Matxcơva và Bắc Kinh « tăng cường quan hệ kinh tế, thương mại và khoa học công nghệ » đồng thời kêu gọi tránh biến trí tuệ nhân tạo thành một công cụ phục vụ « những tham vọng chính trị và mưu đồ bá quyền ».Trong số các hồ sơ hợp tác song phương, chủ đề nổi cộm hơn cả đó là các chương trình hợp tác Nga-Trung tại Bắc Cực, một khu vực « rất gần với lãnh thổ của Hoa Kỳ ».Cách nay ba năm, phát biểu trên đài truyền hình nhà nước, tổng thống Vladimir Putin đã nhấn mạnh : « Mở rộng hành lang giao thương qua Bắc Cực là rất quan trọng, vì qua đó chúng ta có thể khai thác trọn vẹn tiềm năng xuất khẩu của Nga, hoạt động một cách có hiệu quả, đặc biệt là trong các dịch vụ giao thương với Đông Nam Á ».Chuyên gia về an ninh, quốc phòng Nga Isabelle Facon thuộc Quỹ Nghiên Cứu Chiến Lược của Pháp trong một bài phân tích gần đây (Nga và Trung Quốc tại Bắc Cực : những tính toán hai mặt và bó buộc của Matxcơva) lưu ý : Từ 2016 đôi bên đã « đẩy mạnh hợp tác ở Bắc Cực trong khuôn khổ chương trình Arktika do Matxcơva khởi xướng với mục đích chia sẻ và đẩy mạnh những trao đổi về khoa học kỹ thuật ».Nga thì tìm kiếm các mối đối tác mới, còn Trung Quốc thì muốn mở rộng ảnh hưởng tại một vùng biển được coi là mang tính chiến lược về quân sự-do sát cạnh lãnh thổ Hoa Kỳ, và nhất là về mặt thương mại.Sự hiện diện của tàu phá băng Trung Quốc Tạp chí tài chính Mỹ Forbes tiết lộ từ tháng 7/2024 ba tàu phá băng của Trung Quốc đã được triển khai đến khu vực. Hai tháng sau, Học Viện Hải Quân Hoa Kỳ đưa tin tàu Trung Quốc đi qua « Tuyến Đường Hàng Hải Phương Bắc do Nga kiểm soát. Tàu chở hàng của Nga để bán sang Châu Âu và Châu Á, bất chấp các lệnh trừng phạt Âu Mỹ đã ban hành từ khi tổng thống Putin xâm lược Ukraina ».Tại Bắc Cực, Nga chiếm thế áp đảo, kiểm soát 45 % các vùng nước của Bắc Băng Dương, và 53 % các bờ biển. Vị trí áp đảo này hơn hẳn so với những quốc gia khác trong khu vực như Hoa Kỳ, Canada, Na Uy, Đan Mạch (với hòn đảo Groenland), Phần Lan, Thụy Điển, Iceland. Vào lúc Trái đất đang bị hâm nóng, khối lượng băng tuyết tại đây đã tan 40 % so với thời điểm 1980 các tuyến đường hàng hải và viễn cảnh khai thác tài nguyên càng trở nên hấp dẫn hơn.Để duy trì thế thượng phong, Matxcơva từ hơn chục năm nay đã tìm cách lôi kéo Trung Quốc vào cuộc, bởi tuyến đường hàng hải phương Bắc cho phép thu ngắn đáng kể hành trình đưa hàng hóa của Nga sang Trung Quốc hay châu Âu, thay vì phải đi qua Kênh Đào Suez hay Sừng Châu Phi.Tuần báo Courrier International trích dẫn phân tích của chuyên gia về địa chính trị Viện nghiên cứu Na Uy (Fridtjof Nansen Institute) Andreas Osthagen : « Một số khu vực tại Bắc Cực được cho là rất giàu các tài nguyên mà đến nay chưa được khai thác. Đây là một vùng còn rất nghèo nàn về cơ sở hạ tầng, các cơ sở về năng lượng tại đây còn kém mở mang. Do vậy các tập đoàn công nghiệp quốc tế ngại đến đây hoạt động. Cả khu vực Bắc Cực chưa được khai thác đúng mức (...) Trong khu vực thì không mấy khi có chuyện tranh chấp về lãnh thổ, hay tranh chấp về các đường biên giới và tranh chấp chủ quyền, nhưng phải hiểu Bắc Cực là một không gian mang tính chiến lược cao, chủ yếu liên quan đến vấn đề quyền chủ quyền  (…) Khi NATO tổ chức tập trận chung với các nước liên quan thì lập tức Nga cũng có hành động tương tự tại khu vực này để khẳng định quyền chủ quyền (…) Căng thẳng có phần gia tăng từ khi Phần Lan gia nhập Liên Minh Bắc Đại Tây Dương cho nên Nga càng khẩn trương hơn tìm kiếm các mối liên minh mới. Đầu tiên hết trong số này là Trung Quốc. Về phía Bắc Kinh thì ông Tập Cận Bình muốn mở rộng ảnh hưởng của Trung Quốc trong khu vực cũng như ở khắp nơi trên thế giới. Bắc Kinh đẩy mạnh đầu tư và thúc đẩy dự án con đường tơ lụa qua Bắc Cực. »Lợi ích về tài nguyên Năm 2008, Cơ Quan Địa Chất Hoa Kỳ USGS thẩm định hiện có ít nhất 10 % trữ lượng dầu hỏa và 30 % trữ lượng về khí đốt của thế giới vẫn còn ngủ yên ở Bắc Cực. Vào lúc Trung Quốc vừa là nguồn tiêu thụ năng lượng lớn nhất thế giới, lại vừa dồi dào các phương tiện cả về tài chính lẫn kỹ thuật, hợp tác Nga Trung là kịch bản lý tưởng.Vấn đề đặt ra là tới nay, Nga cũng như 7 quốc gia còn lại bao quanh Bắc Băng Dương đều không có nhiều phương tiện để thăm dò, khai thác các nguồn tài nguyên này, một phần do thời tiết khí hậu khắc nghiệt chưa cho phép, một phần do chính những thẩm định về tiềm năng của khu vực cũng chưa được xác định một cách vững chắc.Trong khi đó, như vừa giải thích, « căng thẳng về địa chính trị gia tăng giữa Mỹ và Nga »,đặc biệt là từ khi Phần Lan gia nhập Liên Minh Bắc Đại Tây Dương, Matxcơva lôi kéo thêm Bắc Kinh về phía mình ở một vùng biển ngay sát cạnh Hoa Kỳ : Eo biển Bering nằm cách Bắc Cực khoảng 100 km về phía nam. Khoảng cách giữa bờ biển ở cực đông của vùng Tchoukota thuộc về nước Nga và vùng duyên hải ở cực tây bang Alaska của Hoa Kỳ chỉ là 85 km.Cho nên, việc cặp bài trùng Nga-Trung Quốc tăng cường hiện diện ngay sát cạnh lãnh thổ và lãnh hải Hoa Kỳ là một yếu tố chiến lược mà cả Matxcơva lẫn Bắc Kinh đều không thể bỏ qua.Một chút nghi kỵ Nga-TrungTuy nhiên, bà Isabelle Facon Quỹ Nghiên Cứu Chiến Lược của Pháp trong bài tham luận trên Đài Quan Sát Bắc Cực đã lưu ý : Thứ nhất Trung Quốc là đối tác quan trọng nhất, nhưng không phải là vị khách duy nhất được tổng thống Vladimir Putin mời tham gia cùng « thăm dò » tài nguyên ở Bắc Cực. Chủ nhân điện Kremlin đã mời từ Ấn Độ đến Hàn Quốc, Nhật Bản đồng hành. Tại thượng đỉnh APEC ở Bali-Indonesia, năm 2013 cũng ông Putin đã mời « các đối tác kinh tế trong khu vực cùng phát triển dự án Tuyến Đường Hàng Hải Phương Bắc ».Thứ nhì, về phía Trung Quốc, ông Tập Cận Bình cũng không đợi đến chiến tranh Ukraina năm 2022 mới quan tâm đến Bắc Cực. Bắc Kinh cũng không chỉ trông cậy vào Nga như « cánh cổng duy nhất mở ra Bắc Băng Dương ».Theo nhà nghiên cứu Isabelle Facon, do nhu cầu tiên thụ năng lượng quá lớn, Bắc Kinh từng « mở rộng bang giao » với các thành viên Hội Đồng Bắc Cực, từ Đan Mạch đến Iceland hay Na Uy. Hành động này khiến Matxcơva hoài nghi và cho rằng Trung Quốc lại áp dụng chiến thuật « chia để trị » và bắt đầu xem Bắc Kinh như một mối thách thức tiềm tàng.Ngày 25/04/2023 Nga và Trung Quốc đã ký kết hiệp ước Mourmansk, tên một hải cảng của Nga hướng ra Bắc Băng Dương. Văn bản này trước hết là « một thông điệp mà Matxcơva và Bắc Kinh gửi tới tất cả các thành viên khác trong Hội Đồng Bắc Cực (vốn đã ngừng liên hệ với Nga từ khi nổ ra chiến tranh Ukraina), đứng đầu là Hoa Kỳ. Thông điệp ấy là « giờ đây, nước Nga đã sẵn sàng thách thức NATO trong khu vực chiến lược và nhạy cảm này », theo ghi nhận của tuần báo The Times.Do vậy, việc lôi kéo Trung Quốc về phía mình ở Bắc Cực chỉ là một sự tiếp nối của chính sách « Chinh phục lại Bắc Cực » mà Matxcơva đã từng bước hình thành từ đầu những năm 2010, có thể là « trước đó nữa ».Nga đang tận dụng việc khai thác Con Đường Hàng Hải Phương Bắc để đưa dầu hỏa nhanh hơn đến tay khách hàng lớn nhất là Trung Quốc. Trong tính toán này, Nga có thêm một đồng minh bất ngờ và quý giá đó là yếu tố thời tiết : do hiện tượng khí hậu bị hâm nóng làm tan băng, giao thương trong vùng biển sát Bắc Cực này càng được thuận lợi.

Dans son livre Parler plusieurs langues : le monde des bilingues, l'universitaire François Grosjean écrit que plus de la moitié de la population mondiale est capable de s'exprimer dans au moins deux langues. Rien qu'en France, 20% d'entre nous possèdent cette capacité, sans parler des pays qui possèdent plusieurs langues officielles comme la Belgique ou l'Afrique du Sud. Si vous êtes bilingue, vous avez donc peut-être déjà fait l'expérience d'un curieux phénomène : une nouvelle personnalité qui émerge chez vous quand vous changez de langue.  Dans un article publié sur le site d'information Quartz et repris par Courrier International, la journaliste Nicola Prentis interviewe Margarita, Russe de naissance qui a immigré aux Etats-Unis dans sa jeunesse. Elle écrit ainsi : "Quand Margarita parle russe, elle dit se sentir 'sur ses gardes, réservée, mal à l'aise'. Mais quand elle parle anglais, elle se décrit comme 'curieuse', 'extravertie' et 'libre'." Comment est-ce possible ? On n'est donc pas forcément plus à l'aise dans notre langue natale ? Écoutez la suite de cet épisode de "Maintenant vous savez". Un podcast Bababam Originals, écrit et réalisé par Maële Diallo.  ⁠Qu'est-ce que le phénomène du “projet Mbappé” ?⁠ ⁠Qu'est-ce que la “uncanny valley” ?⁠ ⁠Le gouvernement peut-il vraiment limiter l'accès aux écrans pour les enfants ?⁠ Retrouvez tous les épisodes de ⁠"Maintenant vous savez".⁠ Suivez Bababam sur ⁠Instagram⁠. Première diffusion : 29 janvier 2024 Learn more about your ad choices. Visit megaphone.fm/adchoices

O piesă avangardistă scrisă în 1959, în care dramaturgul franco-român Eugène Ionesco avertiza împotriva puterii subjugatoare a fascismului. Într-un articol de opinie, The Boston Globe lansează un avertisment relevant pentru America lui Donald Trump. Dar și pentru Europa. Și, evident, pentru România. Povestea este următoarea: într-o zi, într-un sat francez liniștit, oamenii încep brusc și fără explicații să se transforme în rinoceri. La început, locuitorii sunt șocați și scandalizați. Trebuie făcut ceva! Dar aproape imediat se răzgândesc și, după ce îi comndamnă pe rinoceri, ajung și ei să fie transformați.Bérenger, un funcționar public ciufulit căruia îi place să bea și să lenevească, este singurul care se opune. La sfârșitul piesei, el este literalmente ultimul om în picioare, înconjurat de rinocerii furioși care îi fuseseră odată prietenii, colegii, vecinii. „Vai de cel care vrea să-și păstreze originalitatea!” declară el publicului, stând în picioare pe scenă, singur și neajutorat.Piesa poate părea teribil de sumbră și deprimantă, dar este de fapt destul de amuzantă. Mai ales când săteanul care se opune cel mai deschis vânării rinocerilor explică de ce se răzgândește și se alătură turmei: „Trebuie să te miști odată cu vremurile!”Citeste siPiesele lui Eugen Ionescu se joacă neîntrerupt de 67 de ani la ParisIonesco, acest român năzdrăvan și cu o față tristă, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Franța, a explicat că s-a bazat pe experiențele sale din România interbelică, în timpul ascensiunii Gărzii de Fier, mișcarea fascistă a țării. Dar el a insistat, de asemenea, că nu era vorba doar despre nazism.Rinocerii sunt naziștii, dar pot fi și comuniștii, staliniștii, totalitarii în general.Lecțiile? Să nu urmezi orbește pe nimeni sau ceva, mai ales o mulțime. Fii mereu sceptic. Pune întotdeauna întrebări. Gândește întotdeauna pentru tine.Avem adesea senzația că asistăm la o punere în scenă dementă și superlativă a piesei, în timp ce o mulțime de persoane și instituții, una după alta, se închină în fața lui Donald Trump și a mișcării sale autoritare MAGA.Acest sentiment s-a înzecit de când Trump a câștigat un al doilea mandat și, împreună cu acolitul său Elon Musk, a început să guverneze prin decrete, fără ca republicanii să scoată măcar un cuvânt de dezaprobare.Citeste siPoșta franceză îi aduce un omagiu lui Eugène Ionesco și publică un timbru în ediție limitatăEste tulburător să vezi cât de îndeaproape a urmat traiectoria Partidului Republican în ultimii zece ani pe cea a sătenilor rinocerizați. La fel ca ei, instituțiile, oficialii și aleșii republicani au reacționat inițial la sosirea lui Trump cu dezgust și repulsie. Și, la fel ca ei, au strigat că trebuie făcut ceva pentru a opri acest lucru. Apoi, brusc, ca și cum ar fi fost peste noapte, s-au răzgândit.La fel ca sătenilor din piesă, în acest moment le-au apărut umflături, primele semne ale coarnelor, iar pielea lor s-a îngroșat și s-a înverzit [în piesă, rinocerii sunt verzi, poate o aluzie la culoarea cămășilor membrilor Gărzii de Fier].Dar republicanii nu sunt singurii care au cedat rinocerizării.Conformismul a infectat, de asemenea, mari secțiuni ale Partidului Democrat, precum și o mare parte din mediul academic, industria editorială, Hollywood-ul, elitele jurnalistice, organizațiile de advocacy, organizațiile non-profit și ONG-urile, precum și intelectualii de stânga.Rinocerul ne arată unde ne aflăm și cum am ajuns aici. Ora poate părea întunecată, dar finalul piesei este o sursă de alinare și inspirație. În ultimul moment, Bérenger se smulge din disperare și jură să lupte: „Sunt ultimul om, voi rămâne așa până la sfârșit! Nu mă voi preda!”(Articol adaptat după Courrier International). Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Editorialiști și comentatori din întreaga lume continuă să analizeze misiunea Papei Francisc, realizările și limitele sale. Opiniile sunt împărțite. Ziarul argentinian El Tiempo, preluat de Courrier International, îl salută drept un „papă al ateilor” și „primul papă progresist”, care „s-a angajat de partea săracilor”, „smerit” și „auster”, „aproape de credincioși și necredincioși”, care i-a apărat ”pe cei marginalizați” și „nu s-a temut să-i critice pe cei puternici”.El País, notează că ”trebuie să te întorci cu câteva secole în urmă pentru a găsi un pontif care a fost atacat cu atâta virulență”. El a fost „numit eretic sau comunist, chiar anti-papă”. A răspuns rar la aceste critici, spunând pur și simplu în martie 2022: „Au inimile triste, îmi este milă de ei. Sunt nebuni care profită de cea mai mică ocazie ca să muște”.Pentru Le Monde ”Suveranul Pontif a pus săracii în centrul discursului său, evidențiind cauza imigranților și refugiaților. El dispare tocmai în momentul în care forțele care s-au opus alegerilor sale se întăresc.În mod ironic, pontiful și-a dat ultima suflare la scurt timp după ce l-a primit pe vicepreședintele SUA JD Vance, o figură importantă a reacțiunii catolice din Statele Unite.Numai timpul va spune dacă, dincolo de pontificatul lui Francisc, Biserica va putea respinge definitiv impasul identitar și tentația conservatoare prezente pe toate continentele și atât de clar opuse față de liderul pe care tocmai l-a pierdut”, scrie ziarul francez.  „Domnia sa a fost o perioadă de mare confuzie pentru catolicii credincioși, chiar dacă cei din afara Bisericii au continuat să aplaude eforturile sale de a-i ajuta pe cei marginalizați”, notează publicația britanică UnHerd. Totuși, el a obținut „puține rezultate concrete” în timp ce ”finanțele Vaticanului rămân îngrozitoare”.Publicația britanică mai subliniază că „Sfântul Scaun încă nu a demonstrat o direcție clară în ceea ce privește abuzurile sexuale”, în ciuda unor eforturi „la niveluri inferioare ale Bisericii”. În cele din urmă, „clerul obișnuit este demoralizat și tulburat, iar numărul de oameni care se prezintă pentru hirotonire a scăzut considerabil”.Le Soir observă la rândul său că, „în timp ce el a vorbit clar împotriva abuzului sexual asupra minorilor și femeilor, Biserica sa nu au făcut suficient, în ochii victimelor și a avocaților acestora. Preoți și episcopi au fost acuzați de credincioșii profund dezamăgiți din numeroase țări și care încă așteaptă reparații de la Biserica lor”.Pentru Salzburger Nachrichten, citat de Eurotopics, Papa s-a încurcat în contradicții:"Imaginea pe care o lasă Francisc în urmă este una ambivalentă. El a sfidat clasificarea în schema „conservator - progresist". El a deschis biserica homosexualilor, dar a condamnat avortul ca pe o crimă. A numit femei în cele mai înalte funcții administrative ale Vaticanului, dar a pus frână admiterii femeilor în slujbele ordonate. El a indicat calea, dar s-a îndreptat spre o biserică descentralizată”.

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.

Myawaddy. Ce nom ne dit sans doute rien à la plupart des Français. Pourtant, cette ville frontalière de la Birmanie s'est imposée comme le cœur battant d'une industrie florissante : l'arnaque en ligne à l'échelle mondiale. Là-bas, d'immenses centres de cyberfraude sont dirigés par des seigneurs de guerre, exploitant des milliers de travailleurs forcés pour escroquer des victimes à travers le monde. Le documentariste chinois Wu Dong, qui enquête sur place, décrit un système bien rodé où ces travailleurs, souvent recrutés sous de faux prétextes ou kidnappés, sont contraints d'opérer des fraudes sophistiquées. Si la Chine reste la principale cible, l'Europe et l'Occident sont désormais dans le viseur, selon Courrier International.L'affaire a pris une dimension médiatique début janvier, lorsque Wang Xing, un acteur chinois, a été attiré par une fausse offre de tournage en Thaïlande. Une fois sur place, il est enlevé, clandestinement transporté à Myawaddy et forcé de travailler dans l'un de ces centres. Son sauvetage rapide, grâce à la police thaïlandaise alertée par sa compagne, reste une exception. Pendant ce temps, 174 familles chinoises cherchent toujours désespérément leurs proches disparus dans des circonstances similaires. Face au scandale, le colonel Saw Chit Thu, commandant d'une milice locale, a menacé d'exécuter les trafiquants d'êtres humains. Non pas par souci de justice, mais par crainte que l'affaire ne perturbe ce commerce lucratif sous contrôle des chefs de guerre locaux.Si ces fraudes existaient déjà, elles ont pris une ampleur inédite. Les centres de Myawaddy recrutent désormais des diplômés en master et doctorat pour concevoir des escroqueries hautement ciblées. Et avec l'essor de l'intelligence artificielle, les techniques de fraude atteignent un niveau effrayant. Imaginez : un parent reçoit un appel vidéo de son enfant demandant de l'aide. Sa voix, ses intonations, son visage sont parfaitement identiques… sauf qu'il ne s'agit que d'une imposture générée par IA. Cette montée en puissance exige des cybercriminels de plus en plus qualifiés. À son apogée, Myawaddy comptait 70 complexes, employant des milliers de personnes. Aujourd'hui, une dizaine de centres imposants subsistent, soigneusement isolés des zones habitées, le long de la rivière frontalière, prêts à être évacués en cas de danger.Mais derrière ces criminels, il y a des histoires humaines. Dans son enquête, Wu Dong révèle une dualité troublante : certains escrocs pratiquent le hameçonnage sentimental le jour et envoient de tendres messages à leurs propres compagnes le soir. Un autre exemple frappant : un garçon de 16 ans, issu d'une famille pauvre du Jiangxi, d'abord recruté pour faire de la contrebande, s'est formé seul aux techniques de phishing. Son rêve ? Trouver une famille aimante et un “grand frère” pour le guider. Et plus surprenant encore : beaucoup d'arnaqueurs sont croyants. Ils prient Bouddha, visitent les temples et envoient des dons à leurs villages natals, tout en ruinant des familles à l'autre bout du monde. Ce paradoxe en dit long sur la réalité derrière cette industrie : une misère économique qui pousse à voir la fraude comme un simple moyen de survie. Tant que la pauvreté et le manque de perspectives domineront, Myawaddy restera la capitale mondiale de la cyberfraude. Hébergé par Acast. Visitez acast.com/privacy pour plus d'informations.

Episode 41 : Peut-on vraiment voyager de façon responsable ?Dans cet épisode, Delphine explore le voyage responsable. Entre dilemmes familiaux, chiffres clés sur l'impact du tourisme et solutions concrètes pour voyager autrement, découvrez comment limiter votre empreinte carbone tout en continuant à voyager.✅ Au programme de cet épisode de L'autruche et le colibri :Le dilemme du voyageurLes chiffres clés du tourisme et de son impact environnemental Compenser ses émissions de CO2, bonne ou mauvaise idée ?Qu'est ce que le tourisme responsable ?Quels modes de transport durable privilégier ?

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.

Trong những ngày giữa tháng 2/2025, thế giới bất ngờ với hàng loạt hành động của tân tổng thống Mỹ Donald Trump. Ngày 12/02, Trump điện đàm với tổng thống Nga Vladimir Putin. Ít ngày sau Mỹ và Nga tổ chức họp cấp cao để tái lập quan hệ, mở ra viễn cảnh chấm dứt giai đoạn đối đầu ba năm giữa Washington với Matxcơva kể từ khi Nga mở màn cuộc xâm lăng Ukraina. Cho dù không phải là chấm dứt được chiến tranh Ukraina « trong vòng 24 giờ » sau khi nhậm chức như các tuyên bố rầm rộ trước đó, hành động của Donald Trump rõ ràng cho thấy tổng thống thứ 47 của nước Mỹ muốn khép lại mau lẹ cuộc chiến Nga – Ukraina. Sớm chấm dứt chiến tranh Ukraina bằng mọi giá, để có thể tập trung đối đầu với Trung Quốc, phải chăng là mục tiêu chính của Donald Trump ?« Ác mộng Munich » của châu Âu …  Trump gây sốc với « các đồng minh » châu Âu và Ukraina khi để ngỏ khả năng đàm phán riêng rẽ với Putin trong việc chấm dứt chiến tranh Nga – Ukraina, và tỏ ra sẵn sàng có nhiều nhân nhượng với Matxcơva « trên lưng » Kiev. Diễn đàn an ninh quốc tế Munich tại Đức, được tổ chức hàng năm từ 1963, vốn thường là dịp để các đồng minh, đối tác phương Tây siết chặt quan hệ, đã trở thành một « cơn ác mộng » với châu Âu - diễn đạt của chủ tịch Hội nghị An ninh Munich, Christoph Heusgen -, phơi bày trước toàn thế giới thái độ thù địch của tân chính quyền Mỹ với Liên Âu.Ấn tượng để lại đối với đông đảo chính giới và công luận châu Âu là tân tổng thống Mỹ sẵn sàng thay bạn đổi thù, coi chế độ Putin – thủ phạm của cuộc chiến xâm lăng như « đồng minh ». Trong một phát biểu hôm 19/02, Trump thậm chí còn đổi trắng thay đen, khẳng định Ukraina mới là kẻ châm ngòi cho chiến tranh, và tổng thống Volodymyr Zelensky là « kẻ độc tài », hoàn toàn không được người Ukraina ủng hộ.… và nỗ lực của Trump tái lập « thế lưỡng cực đại cường thời Chiến tranh Lạnh » với NgaChuyên gia về quan hệ quốc tế kỳ cựu người Pháp Bertrand Badie, giáo sư danh dự Đại học Sciences Po, Paris, nói đến việc Trump và Putin muốn nối lại với cách hành xử của hai đại cường thời Chiến tranh Lạnh, khi Mỹ và Liên Xô từng chia vùng ảnh hưởng, cùng đưa ra các tiếng nói quyết định trong việc xử lý các xung đột lớn của thế giới. Trả lời đài Arte, Bertrand Badie nhận định :« Điều đầu tiên mà chúng ta có thể thấy là hoài niệm về một thế giới lưỡng cực thời Chiến tranh Lạnh, khi tổng thống Mỹ Nixon và lãnh đạo Liên Xô Brejnev điện thoại cho nhau để bàn chuyển giải quyết các vấn đề của thế giới trên đầu các nước, từ thế giới Ả Rập, Israel đến châu Âu, châu Phi… Đấy là một thời tuyệt vời ! Trump nghĩ rằng Putin cũng nghĩ tương tự. Điều này rõ ràng là một kịch bản đen tối với thế giới, khi 191 quốc gia còn lại rút ra khỏi sân khấu chính trị quốc tế ».Theo giáo sư Bertrand Badie, mong ước nối lại quan hệ kiểu hai đại cường Chiến tranh Lạnh, đây thực ra chỉ là « hoài niệm » và giờ đây Mỹ không còn là siêu cường duy nhất thống trị thế giới như hai thập niên đầu tiên kể từ khi khối Liên Xô tan rã. Trump và các cộng sự cầm quyền tại Washington ắt hẳn cũng không ngây thơ tin vào điều này.Dè chừng Trung Quốc, đối thủ số một Giới quan sát ghi nhận, trong những tuần vừa qua, kể từ khi nhậm chức, Trump tung ra hàng loạt đe dọa dữ dội về tăng mạnh thuế nhập khẩu, về chiếm đoạt chủ quyền lãnh thổ, nhắm vào nhiều « đồng minh » của Washington, như Canada hay Đan Mạch, và « đối tác » của Trung Quốc như Panama. Ông Trump cũng tung đòn tấn công hủy diệt nền móng của thương mại quốc tế, với việc báo tử hệ thống thuế quan đã định hình từ sau Thế Chiến Hai khi tuyên bố sẵn sàng áp « thuế đối ứng », ăn miếng trả miếng với bất cứ quốc gia nào. Trong ngày qua, Nhật Bản hay Ấn Độ đã buộc phải có một số nhân nhượng với tân chủ nhân Nhà Trắng.Riêng với Trung Quốc, Trump tỏ ra dè dặt. Bắc Kinh đã đáp trả loạt tăng thuế 10% với 450 tỉ đô la hàng Trung Quốc xuất khẩu vào Mỹ với một số biện pháp tăng thuế khác ở quy mô hẹp. Dè dặt với Bắc Kinh, với Washington, Trung Quốc mới thực sự là đối thủ hàng đầu chứ hoàn toàn không phải Nga.Tân bộ trưởng Quốc Phòng Mỹ Pete Hegseth, tại hội nghị Munich tuần qua, thừa nhận: « Chúng ta cũng phải đối mặt với một đối thủ ngang hàng là chế độ cộng sản Trung Quốc, với năng lực và ý đồ đủ sức đe dọa chính nước Mỹ, và các lợi ích quốc gia cốt lõi của chúng ta ở khu vực Ấn Độ - Thái Bình Dương ». Bộ trưởng Quốc Phòng Mỹ nói thẳng là « an ninh châu Âu không phải là ưu tiên » của Mỹ, đồng thời nhấn mạnh : « Mỹ đang dồn lực cho mục tiêu răn đe Trung Quốc gây hấn ở Thái Bình Dương ».Chuyên gia về quan hệ quốc tế Philip Golub, Viện Nghiên cứu châu Âu và Đại học Mỹ ở Paris The American University of Paris, trong một cuộc tọa đàm trên TV5 Monde, nhấn mạnh đến nỗ lực của tổng thống Mỹ nhanh chóng khép lại xung đột Ukraina – Nga, nhằm dồn lực đối phó với Bắc Kinh :« Cho đến rất gần đây, nước Mỹ vẫn đi theo chiến lược ngăn chặn Nga để bảo đảm an ninh của lục địa châu Âu, theo cách hiểu về an ninh của Washington. Điều vừa diễn ra là hoàn toàn đi theo một hướng khác. Đây là nỗ lực hội nhập Nga, tái hội nhập Nga không chỉ vào nhóm G7, với việc trở lại với G8, mà còn hành động sao cho để Nga và Trung Quốc ít nhiều rời xa nhau. Về quyết sách địa - chiến lược, các nhà hoạch định chính sách Mỹ hiện nay chú trọng đến việc Mỹ rút một cách triệt để khỏi châu Âu về lĩnh vực an ninh, rút khỏi các xung đột lớn ở Trung Đông, để tập trung vào cuộc chơi lớn của thế kỷ 21. Mà theo cách nhìn của họ, đối thủ chính là Trung Quốc ».  Dư luận Trung Quốc: Lo Trump ve vãn Putin để « tách Matxcơva khỏi Bắc Kinh »Các hoạt động ngoại giao dồn dập của tổng thống Mỹ nhằm nhanh chóng tái lập quan hệ với chế độ Putin và chấm dứt xung đột Ukraina gây lo ngại tại Trung Quốc. Ông Kim Xán Vinh (Jin Canrong), giáo sư về quan hệ quốc tế Đại học Nhân dân (Bắc Kinh), trên WeChat hôm 18/02, nhận định : việc Trump ve vãn Nga « chắc chắn để tập trung vào chúng ta ». Chuyên gia về quan hệ quốc tế Trung Quốc tỏ ra có phần bi quan khi thừa nhận Trump là « tổng thống thân Nga nhất trong lịch sử nước Mỹ » và quan hệ Trung - Nga « trong những năm tới có thể sẽ ít nồng ấm hơn » (tuần san Pháp Courrier International trích dẫn). Cựu tổng biên tập Hoàn Cầu Thời Báo Hồ Tích Tiến (Hu Xijian) cũng nhìn thấy trong các diễn biến này mưu đồ của Mỹ « đưa Nga trở lại với phương Tây ».Trong một phân tích khác, đăng tải trên mạng WeChat hôm 16/02, cây bút Vương Minh Nguyên (Wang Mingyuan), thường bình luận cho các tờ báo lớn của Trung Quốc, thậm chí cho rằng « trong thâm sâu của văn hóa Nga, phần chống Trung Quốc Quốc vẫn trội hơn phần thân Trung Quốc », việc Matxcơva « hữu nghị với Trung Quốc chỉ là một lựa chọn mang tính thời điểm và trong hoàn cảnh bó buộc », bởi « đa số dân Nga không chấp nhận Trung Quốc là một cường quốc thế giới ».Theo Liên Hợp Tảo Báo (Lianhe Zaobao), nhật báo tiếng Hoa hàng đầu tại Singapore, việc chính quyền Trump trực tiếp thương lượng với điện Kremlin về Ukraina khiến Matxcơva xa rời Bắc Kinh, cô lập Trung Quốc hơn, giảm bớt các lá bài của Bắc Kinh trong các đàm phán với Washington, bởi cho đến nay, Trung Quốc vẫn tỏ ra là « bên trung gian » tìm giải pháp cho xung đột Nga – Ukraina. Việc Mỹ - Nga cải thiện quan hệ sẽ « đảo lộn » tình thế, củng cố vị thế của Mỹ trong cạnh tranh với Trung Quốc và việc chấm dứt chiến tranh Nga – Ukraina giúp Mỹ tập trung năng lực để đối đầu với Bắc Kinh.Đòn phép ngoại giao thăm dò Dĩ nhiên, Trung Quốc sẽ không cho phép Mỹ dễ dàng làm như vậy. Ông Chu Phong (Zhu Feng), hiệu trưởng Trường Quan hệ Quốc tế, Đại học Nam Kinh, được coi là một chuyên gia hàng đầu về quan hệ Mỹ - Nga ở Trung Quốc, trong cuộc trả lời phỏng vấn báo Pengpai (The Paper), Thượng Hải, một mặt kêu gọi cảnh giác về nguy cơ này nhưng nhấn mạnh việc chính quyền Trump tin là « khi hy sinh các lợi ích của Ukraina và châu Âu » có thể liên kết được với Nga để « cùng chống lại Trung Quốc » đã « đánh giá thấp sức mạnh của ngoại giao Trung Quốc ».Bắc Kinh, vốn liên tục bị phương Tây cáo buộc tích cực hỗ trợ Nga trong cuộc xâm lăng Ukraina, giúp Matxcơva lách các trừng phạt phương Tây, dường như không muốn bị gạt ra bên lề trong cơ hội được coi là có thể dẫn đến hòa bình. Theo báo Mỹ The Wall Street Journal, Bắc Kinh dường như đã đề nghị đứng ra đăng cai tổ chức thượng đỉnh Mỹ - Nga. Nhà Trắng từ chối cho biết đã nhận được đề xuất của Trung Quốc hay không, nhưng một quan chức Mỹ, được The Wall Street Journal trích dẫn, khẳng định đề xuất này « hoàn toàn không khả thi ».Mỹ và Trung Quốc đều cần Nga để thống trị thế giới Chuyên gia về an ninh quốc phòng Jean-Claude Allard, thuộc Viện Quan hệ Quốc tế và Chiến lược Pháp (IRIS), trong một bài phân tích đăng tải ngày 17/02, tức ít ngày sau cơn « Ác mộng Munich » và cuộc điện thoại Trump – Putin, đảo chiều 180 độ quan hệ Nga – Mỹ, ghi nhận việc Mỹ và Trung Quốc, hai đối thủ chính trên bàn cờ quốc tế hiện nay, « đều cần đến Nga », để khẳng định vị thế thống trị thế giới trong thế kỷ này, và có thể cả cho những thế kỷ sau.Chuyên gia Pháp Jean-Claude Allard trước mắt ghi nhận « tham vọng hóa giải các thách thức của Trump và nhóm cầm quyền tại Mỹ » trong việc xác định lại quan hệ với Matxcơva, bởi việc « thay đổi một cách căn bản chính sách với Nga » (un aggiornamento stratégique américain) là cần thiết để thực hiện mục tiêu này.Tuy nhiên, nỗ lực sớm khép lại chiến tranh Ukraina nhờ các nhân nhượng đáng kể cho Nga của Trump có thành công hay không nếu không nhận được hậu thuẫn đủ mức từ phía các nước châu Âu, lo ngại bị Nga thôn tính, một khi Matxcơva thành công trong cuộc xâm lược Ukraina ?Trump hướng đến « trật tự thế giới mới » nào ?Tuy nhiên, vấn đề cũng còn là Bắc Kinh sẽ phản ứng ra sao ? Nỗ lực siết chặt hơn nữa quan hệ với Nga, để « kéo Matxcơva dấn sâu hơn vào vòng ảnh hưởng về kinh tế, tài chính và an ninh » của Trung Quốc để cạnh tranh lại ảnh hưởng của Mỹ, hay thận trọng chờ đợi các diễn biến, bởi « nhiệm kỳ 4 năm cầm quyền » của Donald Trump ắt là « quá ngắn trong cái nhìn của một đế chế có tuổi đời nhiều thiên niên kỷ và của một chế độ cộng sản gần một thế kỷ » ?Nhưng cũng cần đặt cuộc đại xoay trục sang khu vực Ấn Độ - Thái Bình Dương, mà chính quyền Trump đang trù tính đẩy mạnh, trong sự hình thành một « trật tự thế giới mới ». Trật tự thế giới, do phương Tây lập nền móng, toàn thắng kể từ sau khi khối Liên Xô sụp đổ, đang đứng trước bờ vực tan vỡ.Tìm được cách thức chấm dứt xung đột Nga – Ukraina không chỉ giúp cho chính quyền Mỹ xoay sang đối đầu với đối thủ chính là Trung Quốc. Kết cục của cuộc chiến tranh Ukraina cũng cho thấy hướng đi của thế giới đương đại. « Trật tự thế giới mới » sẽ ra sao, nếu những gì hợp lý và được coi là tốt của thế giới hiện hành bị chôn vùi nhân danh lý tưởng về một trật tự thế giới hoàn toàn mới ?

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.

D'après l'info du Guardian relayée dans le Courrier International, les principaux consommateurs de champagne (les Français et les Américains) en boivent moins qu'avant. Les clients ont non seulement tendance à se tourner vers des bulles moins chères... voire vers plus de bulles du tout. Le Dry January et la Tournée minérales sont de grosses actions qui visent à attirer notre attention sur notre consommation, sur notre capacité, ou non, à totalement décrocher durant un moins et à s'interroger sur l'alcool social. Chez les jeunes, il devient de plus en plus fréquent de ne pas boire. Aux Etats-Unis, un sondage Gallup révélait que l'été derniers, 40% dse jeunes de 18 à 34 ans ne buvaient pas d'alcool (alors qu'ils n'étaient qu'environ 30% au début des années 2000). En Belgique, près de 20% des jeunes ont fait le choix de ne jamais commencer à boire. On assiste aussi à de plus en plus d'événements où l'alcool est interdit ainsi qu'à des sober challenges. De quoi pousser le secteur à se réinventer pour l'avenir ? Vous aimez ce contenu ? Alors n'hésitez pas à vous abonner, à lui donner des étoiles et à partager ce podcast autour de vous. Ça nous aide à nous faire connaitre et à essaimer les idées constructives qui rendent le monde plus joli !Une chronique signée Leslie Rijmenams à retrouver (aussi) sur Nostalgie et www.nostalgie.be.

PRESS REVIEW – Thursday, February 6: The international press are still largely headlining on US President Donald Trump's proposal to turn the ruins of Gaza into a luxury resort. An all-important AI summit begins in Paris, while French Olympic biathlete Martin Fourcade renounces the presidency of France's 2030 Winter Olympics, citing differences over governance, ideology and the environment. Finally: if you have "Zoom fatigue", a study shows it could be because you cannot stand the sight of your own face! Trump's controversial statements on Gaza continue to dominate headlines. The international community is still reeling from his proposal for the US to take over Gaza and turn it into a luxury resort. The comments drew intense backlash from US allies and a stern rebuke by the United Nations. For French paper Libération, it's earned him the Fortnite reference Chaos Agent – provoking disorder and chaos, literally. British tabloid the Daily Star calls him a "wingnut leader of the Free World", "thick as a brick" and someone who wants to solve the decades-long Middle East crisis by turning the ruins of Gaza into a luxury resort. Chaos is also the word on Israeli centre-left daily Haaretz's front page. The paper calls the proposal "impractical, illogical and illegal". It also highlights fears that Trump's reckless proposition could negatively impact the second round of ceasefire and hostage release negotiations between Israel and Hamas. Saudi Arabia's Arab News notes that the kingdom is leading the opposition to Trump's comments. The paper reiterates the viewpoint that peace is intrinsically linked to the Palestinian people obtaining their legitimate rights.Trump is not the only one making eye-raising offers this week. The President of El Salvador, Nayib Bukele, has offered to open up the country's supermax prison to US prisoners. The notorious mega facility opened in 2023 and houses thousands of Salvadoran gang members. The Wall Street Journal reminds us that it's a facility where prisoners have no visits from family and where inmates sleep on stainless steel cots stacked several layers high in large cells. When it first opened, Bukele released videos on social media of handcuffed inmates, who were barefoot, shirtless, with their tattooed bodies and shaved heads being corralled by prison guards. These conditions sparked accusations of a lack of respect of prisoners' rights. For the moment, it's just an idea – even the Trump administration has said the legal basis for such a proposal would need to be studied.Here in France, an important summit on artificial intelligence kicks off in Paris this Thursday, with business leaders and AI experts gathering over the next few days. It comes at a time when US AI efforts have been shaken up by the explosive arrival of DeepSeek, the Chinese AI player. Let the best one win, French current affairs mag Courrier International says on its weekly front page. French newspaper L'Opinion notes that when it comes to AI development, Europe is lagging behind. The writer says that while Europe can boast of the quality of its science education and training of high-level engineers, and of its culture and multilingualism, the continent is suffering from a lack of investment and a delayed growth in technological leadership. The Paris summit should be the spark that France and Europe need to kickstart their AI ambitions.Staying in France, Olympic gold medal-winning biathlon athlete Martin Fourcade has renounced the presidency of the 2030 Winter Olympics in the French Alps. His withdrawal is a huge blow to the Winter Olympics campaign that has faced quite a few setbacks already. The Games will be held in 2030 in a host of French cities and riding high on the success of Paris 2024, Fourcade seemed like the ideal person to lead the campaign. But he renounced earlier this week, saying that he and organisers could not agree on the Games' vision and governing style and that he was not willing to sacrifice his convictions. The French sports paper L'Equipe reports that disagreements over the environment were a contributing factor. An environmental protection advocacy group dedicated to combating climate change in the French Alps hailed Fourcade's decision to withdraw from the Games. The group cites an email sent by him to founding members, urging that the Games take into consideration the environmental and ecological challenges and that saying this vision was not shared by everyone.Finally, a new study reveals some interesting insight into why some of us might be suffering from Zoom fatigue. Five years after many of us were forced to work on Zoom for three months of the pandemic, it appears that Zoom fatigue is a real thing. The Times of London reports on a new study which says Zoom weariness can be attributed to facial appearance dissatisfaction. Basically, people who use video meeting technology regularly may be sick of the sight of their own face staring back at them from the corner of the screen. It's also led to an increase of people using filters or avatars to alter their appearance. Other studies say that some people even went a step further – using cosmetic surgery to change their appearance, a move brought on in part by an excessive use of this virtual video technology.You can catch our press review every morning on France 24 at 7:20am and 9:20am (Paris time), from Monday to Friday.

D'après un article du Washington Post relayé dans le Courrier International, les ordinateurs, consoles, tablettes, smartphones consomment + d'électricité que des pays de taille moyenne. Si on prend juste les Etats-Unis, les jeux vidéo y génèreraient plus de gaz à effet de serre que 5 millions de voitures. Les consoles ont besoin de plus en plus d'énergie pour faire tourner des jeux qui s'avèrent de plus en plus sophistiqués. C'est pourquoi les concepteurs sont en train de voir comment leurs consoles pourraient réduire leur impact. Chez Microsoft, une série d'outils sont mis à disposition pour que les développeurs puissent mesurer les quantités d'énergie nécessaires au fonctionnement de leurs jeux. Certains sont aussi en train de voir comment réduire la résolution graphique lors des moments de pause. Sans compter les petits développeurs indépendants qui rusent de créativité. Vous aimez ce contenu ? Alors n'hésitez pas à vous abonner, à lui donner des étoiles et à partager ce podcast autour de vous. Ça nous aide à nous faire connaitre et à essaimer les idées constructives qui rendent le monde plus joli !Une chronique signée Leslie Rijmenams à retrouver (aussi) sur Nostalgie et www.nostalgie.be.

A fost un stol de păsări? Sau lovitură rusă, ce a provocat accidentul aviatic din dimineața de Crăciun? Presa internațională analizează informațiile existente până în momentul de față. După cum relatează Newsweek, 38 de persoane au fost ucise și zeci au supraviețuit accidentului de avion în Kazahstan în timp ce călătoreau în sudul Rusiei, potrivit oficialilor locali. Speculațiile se răspândesc pe internet cum că Rusia ar fi putut fi responsabilă.Conturile de informații din surse deschise au sugerat că daunele vizibile în imagini, care au fost descrise drept schije de la sistemele de apărare antiaeriană, ar fi putut fi cauza accidentului. The Wall Street Journal, citat de Courrier International, notează, la rândul său, că avionul survola de câteva săptămâni o regiune vizată de drone ucrainene. Cotidianul subliniază că Rusia a doborât 59 de drone în orele premergătoare accidentului.În timp ce Azerbaidjan Airlines a anunțat că nu va mai acoperi destinațiile Groznîi și Makhachkala „până la finalizarea anchetei cu privire la cauzele dezastrului”, relatează Le Soir. Citeste siAvionul Azerbaijan Airlines a suferit „interferențe fizice și tehnice externe” (concluzii anchetă) Potrivit Le Figaro, ”un blogger și expert militar rus, Yuri Podoliaka, a scris pe Telegram că aceste urme sunt similare cu cele care ar putea fi cauzate de „un sistem de rachete antiaeriene”. Un fost expert de la Biroul de Investigații și Analize pentru Siguranța Aviației Civile (BEA) a declarat pentru AFP că „ o mulțime de schije”, indică o explozie.Meduza a dezvoltat această teorie. „În imaginile din spatele fuselajului vedem urme similare cu daunele provocate de o rachetă antiaeriană. În plus, imaginile care apar pe rețelele de socializare arată depresurizarea cabinei și găuri în scaune (probabil din cauza schijelor”, adaugă site-ul. Euronews citează surse guvernamentale azere care au confirmat joi în exclusivitate că o rachetă sol-aer rusă a provocat prăbușirea avionului Azerbaidjan Airlines.Potrivit surselor, racheta a fost trasă timpul activității aeriene de deasupra orașului Groznîi, iar schijele au lovit pasagerii și echipajul de cabină în timp ce racheta a explodat lângă aeronavă, în timpul zborului.Surse guvernamentale au declarat pentru Euronews că aeronavei avariate nu i s-a permis să aterizeze pe niciun aeroport rusesc, în ciuda solicitărilor piloților pentru o aterizare de urgență, și i s-a ordonat să traverseze Marea Caspică spre Aktau, în Kazahstan.BBC transmite că guvernul rus a avertizat împotriva promovării „ipotezelor” cu privire la cauza prăbușirii. Unii experți în aviație au sugerat că avionul Azerbaidjan Airlines a fost lovit de sistemele de apărare aeriană deasupra republicii ruse Cecenia, iar presa de stat din Azerbaidjan citează oficiali spunând că o rachetă rusă este responsabilă. Înainte de a cădea în apropierea orașului kazah Aktau, avionul a fost deviat peste Marea Caspică, de la destinația sa din Cecenia, către vestul Kazahstanului.

Președintele ales al Statelor Unite nu-și ascunde intenția de a prelua Groenlanda, teritoriu autonom aflat în componența Danemarcei, stat membru al Uniunii Europene. Presa internațională analizează declarațiile lui Donald Trump și motivațiile din spatele acestora. După cum relatează Newsweek, Donald Trump a spus că deținerea și controlul Groenlandei este o „necesitate absolută” pentru Statele Unite. Trump a scris duminică pe rețeaua sa Truth Social că, ”în scopul securității naționale și al libertății în întreaga lume, Statele Unite ale Americii consideră că proprietatea și controlul Groenlandei sunt o necesitate absolută”.Trump a făcut aceste comentarii într-o postare în care l-a anunțat pe cofondatorul PayPal, Ken Howery, drept alegerea sa pentru ambasadorul SUA în Danemarca. Groenlanda este un teritoriu autonom al Danemarcei.Bloomberg amintește că ”propunerea lui Trump de a cumpăra Groenlanda în 2019 a declanșat tensiuni între SUA și Danemarca, prim-ministrul Mette Frederiksen descriind-o atunci drept „absurdă”, arătând clar că Groenlanda nu este de vânzare.Interesul reînnoit pentru Groenlanda vine în momentul în care Trump a amenințat că va relua controlul și asupra Canalului Panama. La începutul săptămânii trecute a sugerat din nou că vecina Canada ar putea deveni cel de-al 51-lea stat al SUA.Groenlanda este deja crucială pentru apărarea națională americană, fiind gazda unei baze aeriene americane și a unei stații radar. Războiul din Ucraina a crescut dramatic valoarea militară a teritoriului pentru SUA și NATO, având în vedere locația strategică a insulei între Arctica și Atlanticul de Nord”.Dar, după cum comentează The Daily Beast, ”se pare că viitorul președinte este mult mai interesat de rezervele de cărbune, zinc și cupru ale insulei decât de perspectivele imobiliare tradiționale.Groenlanda găzduiește, de asemenea, cea mai nordică bază militară din SUA, , care ajută la furnizarea de informații cruciale pentru avertismentele legate de rachete și supravegherea spațiului aerian”. Dar, de partea sa Europa își pregătește cursa pentru metalele rare din Groenlanda, explică publicația daneză Politiken, preluată de Courrier International.”Dependentă de China, Uniunea Europeană lansează o ofensivă de farmec pentru a pune mâna pe numeroasele metale și minerale prezente în subsolul Groenlandei. Prin urmare, Comisia Europeană are acum ochii îndreptați către Groenlanda, teritoriu autonom, parte a Regatului Danemarcei, stat membru al Uniunii Europene. Subsolul Groenlandei ar conține nu mai puțin de 25 din cele 34 de minerale și metale pe care Uniunea Europeană le consideră a fi cele mai importante pentru evoluția sa tehnologică. Deci, UE are nevoie de Groenlanda, dar se pare că și Groenlanda are nevoie și de UE.Erik Jensen, responsabil pentru finanțe și afaceri fiscale în guvernul groenlandez, subliniază pentru Politiken că Groenlanda dorește o dezvoltare masivă a industriei sale miniere.Aceasta ar putea într-adevăr să creeze o parte importantă a fundamentelor economice care ar permite Groenlandei, în doar cinci-zece ani, să devină o națiune independentă”.

Un congres al FIFA, desfășurat în format virtual, a încredințat miercuri organizarea Cupei Mondiale din 2030 trio-ului Spania-Portugalia-Maroc, cu trei meciuri în America de Sud. Ediția din 2034 a fost atribuită Arabiei Saudite – prilej de critici în presa internațională. ”FIFA alege politica și afacerile”, titrează L'Equipe.”Oferind Cupa Mondială 2030 trio-ului Spania-Portugalia-Maroc, cu un ocol prin America de Sud, iar următoarea Arabiei Saudite, FIFA pune în buzunar cât mai multe țări și aduce bani în cuferele sale”.CNN amintește că ”Arabia Saudită a primit o mulțime de critici legate de situația drepturilor omului și a respins acuzațiile de ”sportwashing” („spălare sportivă”). Acestea vizează țări care folosesc evenimente sportive de mare profil pentru a proiecta o imagine favorabilă în întreaga lume, deseori pentru a muta atenția de la diverse abuzuri”.Și Der Spiegel spune că Arabia Saudită a fost criticată în mod repetat de organizațiile pentru drepturile omului în ultimele luni. Human Rights Watch a scris recent despre „încălcări flagrante ale drepturilor omului”. FIFA, pe de altă parte, a certificat regatul ca fiind doar  de risc „mediu” în problemele drepturilor omului. Arabia Saudită promite însă reforme de anvergură în documentele sale”.Arabiei Saudite i s-a acordat „cel mai mare premiu dintre toate”, consideră The New York Times, citat de Courrier International. „Nici o altă competiție de pe planetă nu atrage atât de multă atenție, pe care numai Jocurile Olimpice de vară o poate egala.”Sub conducerea prințului moștenitor Mohammed bin Salman, liderul său de facto, Arabia Saudită a lansat în ultimii ani o explozie de cheltuieli în sportul mondial. „Tenisul, golful, Formula 1 și boxul de cel mai înalt nivel au beneficiat, toate, de mărinimia regatului saudit, la fel ca și unii dintre cei mai importanți jucători de fotbal, inclusiv Cristiano Ronaldo, care au fost ademeniți din Europa pentru a juca în Arabia Saudită”, observă ziarul american.The Telegraph notează la rândul său că ”Arabia Saudită l-a folosit pe Cristiano Ronaldo drept armă pentru a-și legitima candidatura la Cupa Mondială 2034.Apariția portughezului în videoclipuri promoționale, împreună cu Karim Benzema și Neymar, a ajutat la înăbușirea criticilor masive din partea Occidentului”.În sfârșit, Sky Sports se întreabă de ce, de data aceasta, Congresul FIFA a fost doar unul virtual: În mod normal, un Congres FIFA înseamnă o reuniune unde sosesc toți oamenii de top din cele 211 asociații membre.Înseamnă mulți jurnaliști prezenți, ar exista oportunități de a vorbi cu mulți oameni, ar fi o conferință de presă de după.Dar totul s-a făcut online, ceea ce din punctul nostru de vedere înseamnă că există mai puțin control mediatic.FIFA ar spune că are mai mult sens în zilele noastre și că trebuie să fim atenți la amprenta de carbon.Dar, oare, ar fi trebuit să ajungem într-o situație în care am avut un Congres FIFA doar online, în care nu a fost un vot real, și totul s-a făcut prin aplauze?Ar fi fost mult mai bine dacă am fi avut un proces în care ar fi existat oferte concurente, în care am fi avut un control mediatic și am fi putut pune întrebări adecvate. Și dacă votul propriu-zis a fost unul real, am fi putut număra cine a votat, pentru ce și cu cât s-a câștigat”.

Armata germană pregătește companiile din țară pentru eventualitatea unei crize militare ce ar izbucni la granița de est a NATO. Suedia și Finlanda își pregătesc locuitorii să răspundă unor situații de criză. În timp ce Germania și Finlanda atrag atenția asupra războiului hibrid al Rusiei după secționarea unui cablu de comunicații în Marea Baltică. Nimeni nu-și dorește un război – dar dacă acesta ar izbucni împotriva voinței noastre? Niciun lider politic n-ar vrea să-și ducă țara în război – à propos de ceea ce s-a discutat la un moment dat în dezbaterea prezidențială de luni seara, de la DigiTV. Dar amenințarea rusă îi îndeamnă pe tot mai mulți responsabili europeni să se pregătească pentru ce e mai rău.În Germania, de exemplu, se amplifică pregătirile pentru eventualitatea unui război ”ale cărui repercusiuni ar putea fi chiar mai directe pentru Berlin decât actualul război rusesc din Ucraina”, relatează Frankfurter Allgemeine Zeitung, citat de Courrier International. Potrivit ziarului, armata ajută acum companiile germane să anticipeze aceste consecințe.Denumită „Operationsplan Deutschland”, inițiativa se bazează pe mai multe scenarii geopolitice posibile, care ar putea merge până la „manevre rusești cu rol de intimidare la granița de est a NATO”.Militarii spun că într-o astfel de situație, „Germania ar deveni un hub pentru zeci, chiar sute de mii de soldați care ar trebui să fie trimiși în Est, alături de materiale de război, alimente și medicamente”. Și lumea economică trebuie să se pregătească pentru asta, chiar de astăzi.Jörn Plischke, locotenent colonel și șef al comandamentului regional din Hamburg, a explicat, de exemplu, că firmele germane s-ar putea confrunta cu o penurie de transportatori:„Aproape 70% dintre camioanele care călătoresc în Germania sunt conduse de șoferi din Europa de Est. Dacă izbucnește un război acolo, unde vor fi acești oameni?”– întreabă militarul.Prin urmare, recomandă pregătirea mai multor angajați germani, astfel încât aceștia să poată prelua sarcinile, în caz de nevoie. De asemenea, trebuie stabilite legături cu pompierii și protecția civilă, contacte utile în caz de criză.„Aceste probleme sunt discutate în toată țara”, precizează Frankfurter Allgemeine Zeitung. Încercările de spionaj, sabotaj și atacuri cibernetice sunt deja în mod regulat în știri în Germania. Și autoritățile sunt în alertă.Punctele strategice – cum ar fi portul Hamburg – fac obiectul unei atenții deosebite. „A existat deja un exercițiu comun între aviația civilă și armată”, adaugă cotidianul. ”Exercițiul Red Storm Alpha a testat protecția infrastructurii de la docuri și apărarea împotriva tentativelor de spionaj și a actelor de sabotaj.”Iar Germania nu este singura țară în care amenințarea este luată foarte în serios.Suedia și Finlanda, care au aderat la NATO la scurt timp de la invadarea Ucrainei de către Rusia, și-au actualizat îndrumările pentru cetățenii lor despre cum să supraviețuiască războiului.După cum informează CNN, milioane de broșuri au fost distribuite  gospodăriilor din cele două țări nordice.Broșurile includ instrucțiuni despre efectele conflictelor militare, cum ar fi întreruperi de comunicații și întreruperi de curent, dar și despre evenimente meteo extreme.Sunt făcute mai multe recomandări, de la stocarea apei îmbuteliate și a produselor sanitare până la cultivarea de alimente comestibile acasă.Iar preocupările au căpătat noi dimensiuni după ce Germania și Finlanda au anunțat luni o anchetă privind secționarea unui cablu submarin de comunicații. Cele două țări au avertizat în legătură cu amenințarea unui „război hibrid” pe fondul tensiunilor crescute cu Rusia. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

După luni de reticență, administrația Statelor Unite a dat permisiunea Ucrainei de a lovi în adâncul Rusiei cu rachete americane. Va schimba aceasta cursul războiului? Comentatorii presei internaționale nu se arată foarte încrezători. Dar ei estimează că Ucraina ar putea obține condiții mai favorabile în negocieri. Pentru ziarul italian La Stampa, „permisiunea lui Joe Biden pune capăt lungii ezitari alimentate de temerile de „escaladare”. Dar escaladarea era deja aici. Ofensiva trupelor ruse are un scop clar și fără ambiguitate. Până la 20 ianuarie 2025 [data inaugurării lui Donald Trump], o mare parte a teritoriului Ucrainei urmează să fie sub controlul Rusiei și inamicul pe cale de dispariție. Conflictul ar putea fi apoi „înghețat”, așa cum dorește Donald Trump în condiții cât mai favorabile Rusiei.” (Sursa: Eurotopics)Le Monde amintește că, ”până în prezent, refuzul american de a permite lovituri profunde se explica prin teama unei escaladări din partea rusă, Moscova fluturând constant amenințarea armei nucleare. Dar escaladarea s-a produs sub altă formă, dacă judecăm după prezența masivă a soldaților nord-coreeni alături de armata rusă”.Administrația Biden „subminează intențiile lui Donald Trump de a ajunge la un acord de pace foarte favorabil Rusiei”, este de părere ziarul spaniol El Mundo. "De ce ? pentru că dacă Ucraina va reuși să păstreze zonele pe care le ocupă în regiunea Kursk până pe 20 ianuarie, data învestirii lui Trump și ziua anunțată de președintele ales pentru a negocia direct cu Putin, autocratul rus nu va putea să nu-și mențină pretenția de a impune „noile realități teritoriale” născute din invazie, pentru că ar trebui să includă, chiar dacă îl deranjează, această parte a Kurskului ca o cucerire ucraineană”, explică ziarul spaniol, citat de Courrier International.Citeste siRachetele ATACMS din SUA pot lovi la 300 km. Rusia toacă Ucraina cu rază mai lungăBBC consideră că ”Ucraina va putea acum să lovească ținte în interiorul Rusiei, cel mai probabil la început în jurul regiunii Kursk, unde forțele ucrainene dețin peste 1.000 km pătrați de teritoriu.Echipamentele militare rusești, cum ar fi avioanele, au fost deja mutate pe aerodromurile din interiorul Rusiei, în așteptarea unei astfel de decizii.„Nu cred că va fi decisiv”, a declarat pentru BBC un diplomat occidental de la Kiev, solicitând anonimatul din cauza sensibilității problemei.Acesta a estimat că mișcarea poate crește costul războiului pentru Rusia”.”Cu tancurile F16 și Leopard, Challenger și Abrams, ucrainenii au crezut că vor schimba jocul. Dar s-a dovedit că erau prea încrezători”, comentează ITV News.”Războiul se mișcă, încet, dar necruțător, în favoarea Rusiei.Nimeni nu crede că rachetele cu rază lungă de acțiune vor schimba cursul. Dar ar putea ajuta la încetinirea acestuia. Sistemele de rachete tactice ale armatei - și, potențial, sistemul de rachete Storm Shadow al Marii Britanii - vor permite Ucrainei să distrugă baze ale armatei, depozite de muniție și rute de aprovizionare pe sute de kilometri în interiorul Rusiei.Această mișcare nu va înmâna Ucrainei cărți câștigătoare, dar ar putea oferi Kievului o poziție mai bună de negociere dacă va fi forțată să intre în discuții de pace”. 

Dans son livre Parler plusieurs langues : le monde des bilingues, l'universitaire François Grosjean écrit que plus de la moitié de la population mondiale est capable de s'exprimer dans au moins deux langues. Rien qu'en France, 20% d'entre nous possèdent cette capacité, sans parler des pays qui possèdent plusieurs langues officielles comme la Belgique ou l'Afrique du Sud. Si vous êtes bilingue, vous avez donc peut-être déjà fait l'expérience d'un curieux phénomène : une nouvelle personnalité qui émerge chez vous quand vous changez de langue.  Dans un article publié sur le site d'information Quartz et repris par Courrier International, la journaliste Nicola Prentis interviewe Margarita, Russe de naissance qui a immigré aux Etats-Unis dans sa jeunesse. Elle écrit ainsi : "Quand Margarita parle russe, elle dit se sentir 'sur ses gardes, réservée, mal à l'aise'. Mais quand elle parle anglais, elle se décrit comme 'curieuse', 'extravertie' et 'libre'." Comment est-ce possible ? On n'est donc pas forcément plus à l'aise dans notre langue natale ? Écoutez la suite de cet épisode de "Maintenant vous savez". Un podcast Bababam Originals, écrit et réalisé par Maële Diallo.  Qu'est-ce que le phénomène du “projet Mbappé” ? Qu'est-ce que la “uncanny valley” ? Le gouvernement peut-il vraiment limiter l'accès aux écrans pour les enfants ? Retrouvez tous les épisodes de "Maintenant vous savez". Suivez Bababam sur Instagram. Première diffusion : 29 janvier 2024 Learn more about your ad choices. Visit megaphone.fm/adchoices

O investigație a ziarului german Die Zeit, preluată de Courrier International, arată că serviciile ruse apelează la spioni amatori, pe care îi trimit pe Bătrânul Continent pentru operațiuni de destabilizare. Deși misiunile acestor spioni amatori par să fie unele minore, consecințele activității lor sunt considerabile. Totul a început să devină clar după ce, în dimineața zilei de sâmbătă, 1 iunie în apropierea Turnului Eiffel din Paris, trei bărbați au coborât dintr-o furgonetă cinci sicrie, fiecare acoperit cu un steag francez, ca pentru o înmormântare națională, și purtând inscripția „Soldații francezi pentru Ucraina”. Mai precis, soldați francezi care ar fi căzut pe câmpul de luptă din Ucraina. Imaginile au făcut ulterior turul serviciului de mesagerie rusesc Telegram.Poliția i-a identificat relativ repede pe autori și s-a convins că a dat peste trei reprezentanți ai unui nou tip de spion în serviciilor secrete rusești. Un tip de spion cu care se confruntă de ceva vreme toate organele de securitate din Europa de Vest: amatori, prost plătiți și adunați la întâmplare, dar care pot realiza măcar o misiune, înainte de a fi prinși cu ușurință.Or fi ei niște ageamii, dar în realitate sunt un coșmar pentru serviciile de securitate, spune Die Zeit. Ei nu s-au aflat niciodată pe radarele lor, nu sunt activi politic și cu siguranță nu sunt cunoscuți ca spioni.Ei sunt recrutați pe Telegram, Instagram sau TikTok și, pentru o plată modestă, sunt gata să facă diverse servicii: să lase mesaje pe străzi, să fotografieze diverse obiective sau să le incendieze. Așa cum a fost cazul unui tânăr din Estonia pus să fotografieze un aeroport militar. Sau al unui columbian recrutat de ruși pentru a fotografia o fabrică din Polonia. După care, ofițerul său rus i-a indicat să incendieze autobuze în Praga.Citeste siEuropa sub un nou val de atacuri ale spionajului rusescLa sfârșitul anului trecut, de exemplu, o fabrică de vopsea a ars în Wroclaw, Polonia. Autoritățile poloneze au arestat în ianuarie un tânăr ucrainean pe care îl acuză că a fost plătit de serviciile secrete ruse pentru atac. În martie, depozitul unei companii ucrainene a ars în nord-estul Londrei. Cinci britanici sunt cercetați pentru incendiere. Ar fi acționat pentru serviciile secrete rusești.Acești agenți de unică folosință conduși de Rusia operează de luni de zile în Europa. Ei constituie unul dintre elementele războiului hibrid pe care Vladimir Putin îl poartă împotriva Occidentului.Aceste operațiuni par nesemnificative, dar acumularea lor are efect. Ei răspândesc dezinformare, seamănă îndoială, sentimentul că ceva nu este în regulă.Potrivit unui membru al serviciilor de securitate germane, citat de Die Zeit, rușii testează cât de departe pot merge cu agenții lor de unică folosință. Și nu este exclus ca, în viitor, să le dea agenților recrutați misiuni cu mult mai spectaculoase. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.

Presa internațională continuă să analizeze rezultatele referendumului din Republica Moldova și perspectivele turului doi al alegerilor prezidențiale. Comentatorii analizează situația în cheie geopolitică, a confruntării dintre Rusia și Occident. ”Planul lui Putin a eșuat”, crede The Times.„Rezultatul, deși foarte subțire,... a reafirmat angajamentul Moldovei pentru un viitor democratic în fața încercărilor revizioniste ale Rusiei. A fost, de asemenea, o risipă de aproximativ 100 de milioane de dolari, mita cheltuită de Moscova pentru a cumpăra votul. Dar este și un memento al eficacității falsificării alegerilor de către Putin, acum o caracteristică a alegerilor din Occident. A fost foarte aproape de a reuși la referendumul din Moldova”. (Sursa: #Eurotopics).Dimpotrivă, este o palmă pentru Bruxelles, consideră ziarul bulgar Trud, citat de Eurotopics:„Pentru o țară săracă de la granițele UE, să treci peste un „nu” cu doar câteva mii de voturi este o rușine. În 2003, Ungaria a votat cu o majoritate de 83 la sută în favoarea aderării, iar în Slovacia a fost de 93 la sută. Orice rezultat sub 60% în favoarea aderării la UE este un dezastru”Portalul online moldovenesc agora.md atenționează că „victoria subțire ca un brici nu se datorează doar interferenței Rusiei. Ar putea forța partidul de guvernământ să își reajusteze strategiile și mesajele pentru a ajunge la alegătorii din raioanele aflate departe de capitală, precum și la alegătorii de limbă rusă ai țării.” (Sursa: Eurotopics)Iar Le Monde notează că Maia Sandu, se pregătește acum pentru o luptă cruntă la începutul lunii noiembrie împotriva lui Alexandru Stoianoglo, candidat susținut de socialiștii pro-ruș.Pentru The New York Times, „alegătorii moldoveni par foarte divizați în dorința de a include în Constituția lor un angajament ireversibil de a abandona orbita rusă”.Cotidianul american, citat de Courrier International, adaugă că o victorie a votului „nu” ar fi constituit, „un câștig semnificativ pentru Moscova și pentru ceea ce oficialii moldoveni și occidentali descriu drept un efort agresiv de a influența rezultatul printr-o campanie masivă de dezinformare și un val de finanțări ilicite”.În sfârșit, cotidianul Kyiv Gazeta discută cu Pavlo Klimkin, ministru de Externe din 2014 până în 2019. El nu își ascunde îngrijorarea, întrucât consideră că „ rezultatul alegerilor din Moldova reprezintă un pericol critic pentru securitatea națională” a Ucrainei. „Dacă nu oprim spirala negativă, atunci Federația Rusă va împinge Moldova către conflictul civil”, spune el, adăugând că „avem nevoie urgent de o strategie comună cu Uniunea Europeană, iar cel mai important lucru este să oprim capul de pod rusesc în Moldova, cu orice preț”.

Presa din întreaga lume a analizat dezbaterea dintre candidații la președinția Statelor Unite, Donald Trump și Kamala Harris. Comentatorii sunt în general de acord că vicepreședinta democrată a câștigat dezbaterea. Ceea ce este încă departe de câștigarea alegerilor.  ”Trump îi lasă centrul lui Harris”, titrează Frankfurter Allgemeine Zeitung.”În prima lor întâlnire față în față, fostul președinte republican și vicepreședintele democrat s-au ciocnit dur pe tema economiei, avortului, imigrației și armelor. Kamala Harris a apărut ca un democrat moderat, Donald Trump ca un profet al pieirii. Contrastele sunt clare după duelul TV, dar rezultatul alegerilor, nu”.Le Monde o vede câștigătoare pe Kamala Harris.”Deodată, Donald Trump a părut mai în vârstă decât vârsta lui. Se strâmba. Era din ce în ce mai mic. Gesticula, rămânând fără sarcasm și oxigen. A tot revenit la obsesia lui, care îi servește drept program: imigrația ilegală. Dar rivalul său democrat l-a destabilizat pe miliardar, așa cum a făcut-o rar de când a intrat în politică în 2015”. ”Donald Trump, cu siguranță, nu are limite”, constată în urma dezbaterii cotidianul belgian Le Soir.”O dezbatere electorală are întotdeauna partea ei de afirmații mai mult sau mai puțin exacte. Donald Trump a îndrăznit totul, chiar și cele mai abjecte minciuni. În special când vine vorba de imigrație sau avort, două teme foarte discutate marți seara în timpul dezbaterii ABC News”. Și The Wall Street Journal crede că „Trump a lăsat-o pe Kamala Harris să scape” și „în mod clar, ea a câștigat dezbaterea, pentru că (...) a știut să-l prindă în capcană pe Trump. Ea și-a împins rivalul într-un colț, astfel încât el a petrecut cea mai mare parte a dezbaterii vorbind despre trecut, despre Joe Biden, dar nu despre cum va îmbunătăți viața americanilor în următorii patru ani”. În timp ce Los Angeles Times, preluat de Courrier International, notează că, dacă sondajele au dat în mare parte victoria Kamalei Harris, Trump a fost considerat perdant după fiecare dintre dezbaterile sale televizate din ultimele două alegeri prezidențiale. Ceea ce nu l-a împiedicat să câștige în 2016 și fiind foarte aproape de a câștiga în 2020.Potrivit ziarului, întrebarea fundamentală „este dacă americanii o vor pedepsi pe Kamala Harris pentru problematica administrației Biden. Și această întrebare rămâne”.Mai ales că vicepreședintele a făcut prea puțin pentru a se distanța de Joe Biden, observă The New York Times. Ea „a fost evazivă, oferind o serie de non-răspunsuri la întrebări (...) iar acest lucru, dacă va continua, va otrăvi restul campaniei sale”.Migranții „mănâncă pisici și câini”: de unde vine această teorie transmisă de Donald Trump?Le Figaro oferă câteva explicații.Acest zvon se bazează pe o postare pe Facebook din 6 septembrie, potrivit sitului american de verificare a faptelor Politifact. Este vorba despre orașul Springfield, din statul Ohio. De la pandemia de coronavirus, aproape 15.000 de persoane de origine haitiană s-au stabilit în acest oraș de aproximativ 58.000 de locuitori.Postarea a fost vizualizată de peste 11 milioane de ori pe Twitter. Miliardarul Elon Musk, care îl susține pe Donald Trump în cursa sa pentru Casa Albă, a postat și el informația.Autoritățile locale au negat însă ferm către CBS News existența oricăror plângeri legate de acest tip de eveniment, spunând că nu dispun de nicio „afirmație specifică” potrivit căreia migranții haitieni ar fi rănit animale.

Ce se poate întâmpla în războiul dintre Israel și Hamas? Presa internațională analizează situația după ce, luni seara, premierul Benjamin Netanyahu a pus noi condiții pentru un eventual armistițiu însoțit de eliberarea ostaticilor capturați la 7 octombrie. Găsirea celor șase ostatici morți, în tunelurile din Gaza, în cursul zilei de duminică, a generat proteste ample în Israel, dar guvernul se menține intransigent. The New York Times rezumă astfel situația:”Netanyahu este ferm în privința condițiilor de încetare a focului pe fondul indignării tot mai mari în Israel.În prima sa conferință de presă de când au fost recuperate cadavrele a șase ostatici uciși, prim-ministrul a refuzat să dea înapoi de la condițiile sale pentru orice armistițiu în Gaza. El a respins astfel cererile aliaților și ale protestatarilor israelieni pentru o încetare imediată a focului în Gaza în schimbul eliberării ostaticilorNetanyahu le-a spus reporterilor luni seară că, pentru a-și asigura securitatea, Israelul trebuie să își afirme controlul asupra părții din Gaza a graniței cu Egiptul, cunoscută sub numele de Coridorul Philadelphi, numind-o linia de salvare a Hamas”.Un înalt oficial al administrației, vorbind sub condiția anonimatului, a declarat pentru The Washington Post, preluat de Courrier International, că președintele SUA Joe Biden și vicepreședinta Kamala Harris s-au întâlnit, imediat după conferința de presă, cu negociatorii americani care lucrează la eliberarea captivilor pentru o „discuție de ultimă instanță legată de propunerea pe care Statele Unite, Qatar și Egipt intenționează să o prezinte Israelului și Hamas, poate chiar săptămâna aceasta”.Le Monde notează în editorialul său că ”poziția intransigentă a lui Benyamin Netanyahu în strategia sa împotriva Hamas, face ca negocierile pentru încheierea luptei să fie iluzorii în viitorul imediat. Închiderea ușii negocierilor înseamnă totuși expunerea ostaticilor israelieni la cele mai mari pericole.La aproape unsprezece luni de la masacrele civililor israelieni săvârșite de către Hamas, eradicarea mișcării teroriste rămâne prioritatea. Nu eliberarea a zeci de ostatici capturați pe 7 octombrie 2023 și încă deținuți în Fâșia Gaza”.Citeste siNici o bombă nucleară peste ostatici nu-l va clinti pe Netanyahu din scaun (Analist)Vorbind despre manifestațiile de protest din Israel, ziarul german Die Welt constată că „Netanyahu refuză să prezinte un scenariu de ieșire pentru război - de teamă să nu-și piardă partenerii radicali de coaliție. Israelienii au o gamă largă de opinii cu privire la viitorul Gaza. Dar tot mai mulți dintre ei resping un război permanent fără scop. De aceea, potrivit sondajelor, Netanyahu și-ar pierde în mod clar majoritatea dacă ar avea loc alegeri astăzi. (...) Dar populația israeliană întărită de lupte știe deja: un război fără un scop realist nu poate fi câștigat.” (Sursa: Eurotopics)Iar ziarul spaniol El Mundo vede cum „demonstrațiile în masă, urmate de o grevă generală, au scos la iveală rupturi profunde în societatea israeliană, împărțită între cei care cer negocieri cu Hamas și cei care doresc să îngenuncheze gruparea teroristă. (...) Printre cei mai duri se numără partenerii radicali de coaliție ai lui Netanyahu, care îi acuză pe manifestanți că „îi îndeplinesc visul liderului Hamas, Yahya Sinwar”. (...) Timpul pentru a salva ostaticii din Fâșia Gaza se scurge.Trebuie depășite certurile politice, căutată reconcilierea internă și găsită o cale diplomatică de ieșire”, mai scrie ziarul spaniol.

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.

Ce este de făcut cu vila fostului șef al propagandei naziste, Joseph Goebbels? Ei bine, tema se află în dezbatere în Germania. Și, de fapt, după cum constată revista Courrier International, problema spinoasă a clădirilor naziste este cu mult mai extinsă. Vorbim despre vila Bogensee, o proprietate extinsă, de 1600 de metri pătrați, din apropierea capitalei, Berlin, cu 30 de camere, 40 de săli de studiu și o sală de cinema, unde șeful nazist putea viziona filmele de propagandă, înainte de a fi aprobate pentru distribuție.Vila i-a fost oferită lui Goebbels, în 1936, de către orașul Berlin, drept cadou pentru ziua de naștere. Iar guvernul de azi al Berlinului nu prea știe ce să facă cu această proprietate, care se degradează pe zi ce trece și a cărei întreținere costă prea mult. În plus, există și riscul ca locul să devină unul de pelerinaj pentru neonaziștii tot mai vocali în Germania.Pe 20 aprilie, de ziua lui Hitler, două cupluri de germani au lăsat flori acolo și o femeie a fost arestată după ce a pozat cu un salut nazist, relatează ziarul austriac Der Standard.Așadar, ce poate face Berlinul cu vila lui Goebbels?Să o vândă e riscant, având în vedere cui i-a aparținut în timpul regimului nazist.Să o doneze? Cui și în ce scop? Iarăși, o chestiune sensibilă. Să o distrugă? Nou subiect de controverse. O controversă mai largă, după cum remarcă The New York Times.Există o dezbatere amplă în societatea germană despre asemenea vestigii legate de trecutul detestabil al țării. De exemplu, apartamentul lui Hitler din München a fost transformat în secție de poliție. În 2026, casa copilăriei lui Hitler din Braunau, Austria, va avea aceeași soartă.După înlăturarea „fațadei sale galbene caracteristice” și a „plăcii comemorative”, clădirea va fi reamenajată într-o secție de poliție și folosită „pentru formarea ofițerilor în domeniul drepturilor omului”, după cum relatează BBC, citând Ministerul de Interne austriac.Cu toate acestea, chiar și astăzi, clădirea este uneori loc de pelerinaj pentru neonaziști.În schimb, alte vestigii au fost menținute, pentru cultivarea memoriei. Fostul sediu nazist din München sau lagărul de concentrare și exterminare Auschwitz-Birkenau din Polonia au  devenite muzee și sunt exemple pentru acest demers.Citeste siUn fost buncăr din epoca nazistă, transformat în spațiu de agrementÎn cazul vilei Bogensee, punctele de vedere se întrepătrund: reședința ar putea deveni un loc educațional. Pe de altă parte, distrugerea ei ar împiedica transformarea într-un lăcaș de cult neo-nazist. Și totuși, aceasta ar echivala cu ștergerea unei piese de poveste importantă pentru memoria Holocaustului.În această dezbatere, notează Courrier International, urbanistul berlinez Andreas Barz propune transformarea într-un „campus internațional pentru democrație”, detaliază ziarul german Tagesspiegel.Potrivit urbanistului, fostul domeniu al ministrului Propagandei dintr-un regim totalitar ar fi ”cel mai bun loc pentru a dezbate cu întreaga societate – și în special cu tinerii – efectul propagandei și al știrilor false”.Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Hezbollah și armata israeliană s-au confruntat, începând de duminică, prin intermediul loviturilor aeriene. Miliția controlată de Iran a lansat un atac masiv. Înainte de aceasta, armata israeliană a efectuat lovituri preventive împotriva a zeci de poziții ale miliției din Liban. În aceste condiții, presa internațională se întreabă dacă acest episod va duce la o escaladare a conflictului și care mai sunt șansele diplomației. Le Monde vorbește despre ”cum s-au ciocnit Hezbollah și Israel, evitând conflagrația”Potrivit ziarului francez, ”ambele părți revendică victoria”. Pe de altă parte, acestea evită să declanșeze ”un război deschis, care ar avea ca efect incendierea regiunii”.Și dacă puterea Israelului ar deveni călcâiul lui Ahile?  - se întreabă ziarul belgian La Libre Belgique, citat de Eurotopics:„Cu cât Israelul încearcă să se protejeze mai mult prin asasinarea celor mai răi dușmani ai săi, cu atât mai mult se expune la represalii din partea unor grupuri care nu numai că se regenerează ușor, dar par și înclinate să-și coordoneze acțiunile la un moment dat.Și exact asta își doresc inamicii Israelului: să orbească și să neutralizeze apărarea țării prin țintirea stațiilor de interceptare a rachetelor Iron Dome sau a bazelor de informații militare și civile. Aceasta este ecuația complicată pe care conducerea politică și militară a Israelului trebuie să o rezolve.”De partea sa, ziarul german Taz nu crede că războiul se va extinde:„Privind în mod obiectiv, ambele părți au arătat unde stau cu atacurile lor. Hezbollah a răspuns la moartea comandantului său Fuad Shukr printr-un contraatac. Și a demonstrat încă o dată că are un arsenal mare de rachete și este capabilă să efectueze un atac coordonat. Israelul, la rândul său, a arătat că deține informații solide despre infrastructura Hezbollah și că poate, de asemenea, să evite un atac semnificativ. Într-un fel, aceasta este o situație de impas: nici Israelul, nici Hezbollah nu par să aibă un avantaj militar-strategic real în acest moment.”Politico îl citează pe ambasadorul Israelului în SUA, potrivit căruia lovitura israeliană asupra Hezbollah a evitat un război mai mareAmbasadorul Michael Herzog consideră că ”ar putea exista un impuls către un acord la Cairo, unde reprezentanții Hamas și israelieni vor încerca să ajungă la o înțelegere”. El a mai spus că reprezentanții israelienilor se află în prezent la Cairo și că „speră cu siguranță” să se ajungă la un acord care să-i aducă acasă pe ostaticii israelieni.Pentru editorialistul de la Washington Post, citat de Courrier International, atacul Hezbollah nu a compromis, în cele din urmă discuțiile de la Cairo.„Sabia lui Damocles care atârna deasupra Orientului Mijlociu a căzut în cele din urmă duminică devreme, cu un baraj transfrontalier intens între Hezbollah și Israel. Dar nu a declanșat un război regional major. Nici nu a aruncat în aer discuțiile conduse de SUA pentru a asigura o încetare a focului în războiul din Gaza”.

Suntem în fața unei premiere: fondatorul unei mari platforme de comunicare este arestat, sub acuzații legate direct de conținutul acestor rețele. Revista germană Der Spiegel, preluată de Courrier International, consacră o amplă investigație rețelei Telegram, pe care o descrie drept un succes global, cu peste 570 de milioane de utilizatori. De la începutul pandemiei, Telegram a devenit mai popular ca niciodată. Este una dintre rarele platforme de comunicare capabile să concureze cu produsele din Silicon Valley.Începând cu 2021, milioane de utilizatori, mulți dintre ei germani, au schimbat WhatsApp - o ​​subsidiară a Facebook - cu Telegram.Cu toate acestea, Telegram nu este doar un alt WhatsApp. Este un serviciu care scapă de controlul statelor și autorităților, unde fiecare poate scrie ce vrea, notează revista germană.Ceea a atras grupurile de coronasceptici și extremiștii de dreapta, traficanții de droguri și escrocii de tot felul. De exemplu, nu e greu  de găsit o „listă a persoanelor care urmează să fie executate” cu numele unor deputați germani.Pe scurt, aplicația este un darknet aflat în propriul buzunar.Autoritățile privesc neputincioase. În special pentru că Durov refuză să le comunice datele utilizatorilor săi. Și-a înconjurat afacerea cu o rețea opacă de companii, înregistrate până în Insulele Virgine și Belize. „Nu sunt un mare fan al conceptului de țară”, spunea Durov pentru The New York Times în 2014.Multă vreme, autoritățile judiciare germane nici nu știau unde să contacteze Telegram.Între timp, platforma are o adresă în Dubai, unde fondatorul s-a refugiat, ca urmare a ciocnirilor tot mai dese cu autoritățile ruse. El a fost socotit responsabil pentru succesul manifestațiilor anti-Vladimir Putin din 2011, facilitat de fosta sa rețea socială, Vkontakte, un fel de Facebook rusesc.De asemenea, Durov a refuzat să transmită FSB date despre utilizatorii ucraineni care se opuneau fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici, în timpul marilor proteste din 2014, cunoscute drept Revoluția Maidanului.Așa că, grație pașaportului emis de statul caraibean Saint Kitts și Nevis, pe care l-a obținut pentru suma modestă de 250.000 de dolari, a ajuns în cele din urmă să se stabilească în Dubai.Dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de relația tensionată a lui Durov cu autoritățile de la Moscova. Asta nu face mai bună rețeaua Telegram.După cum precizează Der Spiegel, aproape toate crimele și infracțiunile online posibile pot fi comise aici. Puteți cumpăra arme, facturi contrafăcute și date piratate.Unele grupuri specializate în manipularea pieței financiare au peste 100.000 de membri. Și, având în vedere numărul de grupuri dedicate drogurilor, poliția din Berlin a creat chiar și o unitate specială care a reușit să identifice în jur de o sută de rețele de traficanți.Acestea fiind spuse de către revista germană, ne putem întreba : ce NU este, de fapt, Telegram?Nu este tocmai un darknet, deoarece aici potențialul cumpărător trebuie să fie un inițiat, pentru a cunoaște adresele pieței negre. Pe Telegram, oricine poate intra într-o afacere ilegală.Nu este nici o instituție media, astfel încât nu poate invoca libertatea de exprimare – care și aceasta are limitele ei, stabilite prin legi și principii constituționale. Radioul pe care tocmai îl ascultați acum se supune, de exemplu, prevederilor legii audiovizualului.Telegram nu este nici un sistem de mesaje private, protejat prin garantarea secretului corespondenței. Telegram este un spațiu public.Și, dacă în spațiul public sunt lăsate să se producă infracțiuni, atunci statele acționează. Este ceea ce au făcut autoritățile franceze. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Un semn al continuării confruntării armate, o provocare suplimentară la adresa Israelului – iată cum caracterizează presa internațională numirea lui Yahya Sinwar drept șef al Hamas, după uciderea la Teheran a lui Ismail Hanyeh. O figură considerată pragmatică a fost înlocuită cu una radicală, mai spun comentatorii. După cum relatează BBC, ”anunțul vine într-un moment de creștere a tensiunilor în Orientul Mijlociu, în timp ce Iranul și aliații săi amenință cu represalii pentru uciderea lui Ismail Haniyeh, pentru care dau vina pe Israel.Înainte de moartea sa, Haniyeh a fost văzut de diplomații regionali ca o figură pragmatică în comparație cu ceilalți din Hamas - un factor cheie al dezvoltării politice a grupului.Yahya Sinwar, pe de altă parte, este văzut ca una dintre cele mai radicale figuri ale Hamas”.The New York Times, preluat de Courrier International, îl descrie drept unul dintre „arhitecții” atacurilor din 7 octombrie.Procurorul Curții Penale Internaționale îl acuză și de crime împotriva umanității pentru rolul său în masacrarea a 1.200 de israelieni. Și chiar înainte de masacre, el era deja „în multe privințe mai influent decât domnul Haniyeh”, care trăia în Qatar. „În timp ce domnul Haniyeh a servit ca un pion diplomatic al grupului în străinătate, domnul Sinwar a controlat ceea ce s-a întâmplat pe teren în Gaza și a menținut legături strânse cu aripa militară a Hamas”, adaugă ziarul.USA Today observă că, ”într-un semn că mișcarea s-a unit în jurul alegerii lui Sinwar, Khaled Meshaal, un fost lider care era văzut ca un potențial succesor al lui Haniyeh, a spus că l-a susținut pe Sinwar „în loialitate față de Gaza și oamenii care duc bătălia Potopului de la Al-Aqsa” [ denumire dată de Hamas atacului de la 7 octombrie].”Pentru Israel, numirea confirmă Hamas ca un inamic dedicat distrugerii acestuia și este probabil să întărească insistența prim-ministrului Benjamin Netanyahu că Israelul trebuie să-și continue campania în Gaza până la sfârșit”, mai scrie ziarul american.În timp ce, potrivit analizei Associated Press, ”selectarea lui Sinwar, o figură apropiată Iranului, care a lucrat ani de zile pentru a consolida forța militară a Hamas, este un semnal sfidător că grupul este pregătit să continue lupta după 10 luni de distrugere în urma campaniei Israelului din Gaza și după asasinarea lui Sinwar.Este, de asemenea, probabil să provoace Israelul, care l-a plasat în fruntea listei de ținte după atacul din 7 octombrie”.”Spre deosebire de Haniyeh, care a petrecut timpul războiului în afara enclavei asediate, Sinwar s-a aflat în interiorul Gazei, unde a fost o țintă continuă a armatei israeliene”, scrie și Middle East Eye.”În aprilie, un oficial Hamas a spus că Sinwar a vizitat zonele de luptă din Gaza de deasupra solului și nu a stat mereu în tuneluri. Middle East Eye nu a putut verifica independent acest raport.Un ofițer israelian a declarat pentru Middle East Eye în mai că Sinwar a devenit ținta numărul unu a Israelului, iar prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a abandonat eforturile de salvare a ostaticilor israelieni din Gaza și a făcut, în schimb, din urmărirea lui Sinwar principala sa prioritate”.

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.

Dacă Jocurile Olimpice s-au întors, după 100 de ani, în capitala Franței, ar putea, oare să revină, tot după un secol, și dincolo de Rin, în capitala Germaniei? Ideea a încolțit în Germania, după succesul primei săptămâni a ediției pariziene. Presa germană începe să fie și ea preocupată de subiect, după cum constată Courrier International. După Euro, Jocurile Olimpice? Campionatul European de Fotbal tocmai s-a încheiat în Germania și singura umbră a fost eliminarea Mannschaft-ului în sferturile de finală. Așa că unii comentatori germani se întreabă: de ce nu și Jocurile Olimpice? Și nu orice jocuri: ci ediția din 2036, adică exact la o sută de ani după Jocurile de la Berlin organizate de cel de-al Treilea Reich.Comentatorul revistei Der Spiegel recunoaște că spectaculoasa ceremonie de deschidere și succesul primei săptămâni de la Paris au aprins o ușoară gelozie de cealaltă parte a Rinului. Și dacă a fost atât de elegant ca întrecerile să aibă loc în peisajul urban al Parisului, de ce n-ar putea să se întâmple la fel și la Berlin?De altfel, postul public de radio NDR, cu sediul în Hamburg, a informat că încă cu două zile înainte de deschiderea Jocurilor de la Paris, guvernul federal și-a anunțat intenția de a găzdui Jocurile Olimpice și Paralimpice.Ideea ar fi de a oferi un bilet comun pentru Berlin și Hamburg, cele mai mari două orașe germane. Sunt avute în vedere două date: 2040 pentru a sărbători a cincizecea aniversare a reunificării și 2036, o variantă mai inflamabilă.Dar susținătorii acestei opțiuni „subliniază în mod evident legătura cu vara lui 1936: ideea este de a arăta lumii anului 2036 că Berlinul s-a îndepărtat radical de spiritul rău care domnea sub național-socialism”, notează Frankfurter Allgemeine Zeitung.Citeste siBerlin 1936: ”Jocurile lui Hitler” și orbirea democrațiilorAr fi o întoarcere simbolică a unei pagini de istorie, prin care organizatorii ar opune noile valori, mai incluzive, xenofobiei dezinhibate a jocurilor din perioada nazistă.Berlinul vrea să se prezinte ca o „metropolă colorată, diversă, deschisă”, în cuvintele primarului-guvernator al orașului, Teren, Kai Wegner.Potrivit NDR, Comitetul Olimpic German a început discuții cu Comitetul Olimpic Internațional (CIO) și înclină mai mult spre opțiunea 2040, mai unificatoare. În timp ce guvernul federal se întreabă „dacă ideea unui exorcism istoric în 2036 nu ar fi prea riscantă”, detaliază Frankfurter Allgemeine Zeitung.Totuși, pentru comentatorul Der Spiegel, germanilor nu trebuie să le fie frică.„Desigur, nu ne-am putea gândi la Berlin 2036 fără 1936, din punct de vedere politic, arhitectural sau pentru punerea în scenă. Dar va învia Führer-ul? Sau Goebbels?” – se întreabă comentatorul.Dacă procesul va merge până la sfârșit, aceste Jocuri ar fi primele organizate pe pământ german din 1972, tragica ediție de la München – marcată de atacul terorist al grupării palestiniene Septembrie Negru, care a luat ostatici și a ucis unsprezece sportivi israelieni. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Diferențele culturale și de comportament, pe o parte și alta a Canalului Mânecii, sunt de mult proverbiale. Acestea au fost subiecte pentru nenumărate romane și filme. Cum ar fi necazurile unui suporter francez de rugby în Londra sau revelațiile englezului care lasă lumea finanțelor din City pentru o casă liniștită din Provence. Ca să nu mai vorbim despre aventurile lui Mr. Bean până ce a reușit, în cele din urmă, să-și scalde picioarele în Mediterana.  Nu se putea ca Jocurile Olimpice de la Paris să nu fie, la rândul lor, prilej de comentarii. De exemplu - nu fără o undă de umor englezesc - ziarul The Times publică sfaturile sale adresate britanicilor pentru a nu-i jigni pe parizieni: Felicitări! V-ați rezervat biletele Eurostar pentru Paris, ați găsit locuri la finala olimpică de 100 de metri și sunteți pregătit pentru un anumit nivel de expunere culturală. Ce v-ar putea strica petrecerea? Nimic, cu condiția să urmați câteva sfaturi imediat ce puneți piciorul în afara Gare du Nord.Începeți orice formă de interacțiune socială cu un „bună ziua”, urmat în mod ideal de „doamnă” sau „domnule”. Acolo unde britanicii pot mormăi un simplu „All right” înainte de a se lansa într-o conversație, francezii sunt obișnuiți cu forme mai sofisticate.Când intrați într-un restaurant, nu vă grăbiți la prima masă goală pe care o întâlniți: așteptați ca un chelner să vă desemneze un loc și tratați-l ca pe egalul dumneavoastră. Dacă credeți că clientul este rege, amintiți-vă ce s-a întâmplat cu Ludovic al XVI-lea.Problema bacșișului în cafenele și restaurante este oarecum spinoasă. În mod implicit, 15% este inclus pentru serviciu în factura finală și majoritatea clienților adaugă doar una sau două monede.”Fiți pregătiți să dați subtil din coate”În ultimele luni însă, au apărut terminale oribile de carduri de credit cu un vârf predefinit de până la 20%. Țineți minte, nu sunteți în Statele Unite – o referire a celor de la The Times la bacșișurile grase care se plătesc, de obicei, în restaurantele americane.Parizienii nu fac coadă la transportul public. De asemenea, au un obicei urât de a nu lăsa oamenii să coboare din metrou înainte de a încerca să urce, așa că fiți pregătiți să dați subtil din coate.Aveți grijă, însă, dacă optați pentru un scaun rabatabil. O regulă nescrisă este că, în caz de aglomerație, ocupanții acestor scaune se ridică pentru a elibera spațiu.Atenție când traversați strada, deoarece semaforul roșu este opțional pentru mulți șoferi. Și aveți grijă la bicicliști, ​​pentru că nu o vor face ei pentru dumneavoastră.Nu vă faceți griji dacă cunoștințele dumneavoastră de limbă franceză sunt vagi sau chiar inexistente. Veți fi impresionat de nivelul de engleză al multor parizieni. Și nu vă supărați dacă, după ce veți expune cele mai bune propoziții de franceză școlară, interlocutorul vă va răspunde în engleză: el (ea) nu vrea decât să vă ajute.Aveți grijă pe unde pășiți. Proprietarii de câini francezi au făcut progrese, dar vechile obiceiuri nu se pierd cu una, cu două.O reamintire rapidă pentru domni: o temperatură de 20°C nu este o scuză valabilă pentru a ieși în pantaloni scurți și șlapi.Iar pentru doamne,  vă rugăm, nu purtați beretă – decât dacă vă cheamă Emily, scrie The Times, preluat de Courrier International. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Ne apropiem cu pași repezi de festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris și presa internațională prefațează evenimentul din diferite unghiuri. Iar controversele nu lipsesc. „Pentru prima dată, din câte știm, Jocurile Olimpice de la Paris ar putea chiar să ajungă la rentabilitate, iar organizatorii speră să scape de problemele care afectează de obicei toate edițiile – legate de infrastructură, locuințe și transport”, anticipează The New York Magazine.Bloomberg consideră că „Olimpiada de la Paris poate contribui la unitatea unui oraș fracturat. În ultimii ani, de la nivelul veniturilor până la accesul la servicii, diferența s-a mărit între cele două milioane de parizieni și cele 10 milioane de locuitori din Ile-de-France. Investițiile masive în suburbii și dezvoltarea rețelei de transport public pentru a conecta mai bine Parisul de periferia sa, vor permite o reechilibrare vitală”, crede Bloomberg.Sau, ”cel puțin Jocurile vor fi făcut posibilă accelerarea transformării ecologice și reamenajarea suburbiilor”, notează El País.Nu lipsesc nici controversele. Una legată de paturile din carton din Satul Olimpic, pe care unii le-au descris drept ”anti-sex”.”Mii de sportivi din întreaga lume se pregătesc să concureze – și să doarmă – la Paris” - informează NBC News.Ca parte a eforturilor organizatorilor de a face ca Jocurile Olimpice din 2024 din capitala Franței să fie „cele mai responsabile și mai durabile Jocuri din istorie”, Satul Olimpic va găzdui paturi de carton realizate din materiale complet reciclate.Citeste siJurnal Olimpic, 22 iulie 2024: Suntem pregătiți (Președintele Macron)”Un total de 14.250 de paturi vor fi răspândite în Satul Olimpic de 54 de hectare din partea de nord a Parisului.Unii sportivi au împărtășit o privire asupra patului de carton pe YouTube înainte de deschiderea oficială a Satului Olimpic”.De fapt – spune Forbes - ”paturile pot suporta 440 de pounds, [aproape 200 de kilograme] și se pare că sunt mai rezistente decât lemnul. Paturile din carton au fost create de multă vreme pentru a fi folosite în adăposturile pentru dezastre. Jocurile Olimpice de la Tokyo au introdus paturile ca un gest ecologic.O dovadă suplimentară a rezistenței patului vine de la gimnastul irlandez Rhys McClenaghan, care a postat un videoclip în care dezminte zvonurile „anti-sex”. El sare în mod repetat pe patul său de carton, care rămâne încăpățânat de intact. McClenaghan continuă să descrie zvonurile drept știri false”.Și o controversă, de această dată, în registrul grav:Un criminal de război sirian la Jocurile Olimpice?Acuzat de participare activă la reprimarea revoltei împotriva lui Bashar El-Assad, președintele Comitetului Paralimpic Sirian, Omar Al-Aroub, ar putea face parte din delegația oficială siriană, spre marea consternare a oponenților regimul, citim în Courrier International.Potrivit Deutsche Welle, Al-Aroub este un membru înalt al așa-numitelor Brigăzi Baath, o miliție afiliată guvernului Assad. Înainte, a fost lider al Uniunii Naționale a Studenților Sirieni, sau NUSS, care este, de asemenea, legată de regimul Assad.„Torționarul fiului meu va reprezenta Siria la Jocurile Olimpice de la Paris”, scrie activista siriană Mariam El-Hallak, pe site-ul EUObserver. Fiul ei, Ayham a murit după ce a fost torturat cu cruzime de membrii NUSS, mai spune activista.

Președintele Emmanuel Macron a acceptat marți demisia premierului Gabriel Attal și a guvernului. Presa din afara Franței urmărește cu atenție evenimentele de pe scena politică de la Paris. Comentatorii descriu o situație politică fără precedent: diviziunile din tabăra de stânga, câștigătoare a alegerilor, îngreunează foarte mult numirea unui prim-ministru și formarea unei majorități. The Wall Street Journal amintește că, atunci „când Macron l-a numit pe Attal, în vârstă de 35 de ani, ca prim-ministru, în ianuarie, mulți l-au văzut ca pe un potențial  succesor al președintelui”.Pentru ziarul american, decizia președintelui „este înainte de toate tactică, pentru că le permite membrilor guvernului care au fost aleși la recentele alegeri legislative să-și asume de joi funcțiile de deputați în cadrul unei Adunări Naționale divizate și să voteze pentru următorul ei președinte – sub steagul taberei prezidențiale.Totuși, e o situație „fără precedent”, insistă Politico, menționând că „perioada de tranziție” dintre două guverne „nu a durat niciodată mai mult de nouă zile” sub Republica a cincea.„Guvernarea Franței va deveni mult mai dificilă pentru Emmanuel Macron”, notează ediția europeană a Politico, preluată de Courrier International.BBC analizează disensiunile din cadrul Noului Front Popular (NFP), gruparea de stânga care a strâns cele mai multe mandate, fără a avea, însă, majoritatea:”Alianța a fost construită în grabă și a reunit partide cu opinii foarte diverse și cu diferite grade de reticență în a lucra cu centriștii lui Macron.Franța Nesupusă în special are o neîncredere de lungă durată și deschisă față de alianța prezidențială, care condamnă partidul ca extremist.Dar NFP nu are suficiente locuri pentru a forma singur un guvern credibil”.ComplicațiiPotrivit Euronews, ”în această situație, guvernul poate funcționa în faza de tranziție, dar se va pune în mod clar o problemă democratică dacă interimatul va dura mult timp, mai ales având în vedere că negocierile pentru un prim-ministru au fost pline de complicații”.Dar „blocajul în care se află NFP” îi convine lui Emmanuel Macron, care „nu se grăbește să-l numească succesorul lui Attal”, este de părere El País.CNN transmite că, ”în timp ce demisia lui Attal deschide calea pentru ca Macron să numească un succesor, nu există un candidat evident care să-l înlocuiască.Alegerile au fost neconcludente, dar au fost anunțate ca o victorie pentru mainstreamul francez și o măsură a dorinței copleșitoare a alegătorilor de a împiedica extrema dreaptă să câștige putere.Există obiceiul ca președintele francez să numească un prim-ministru din cel mai mare grup din parlament. Dar încă nu este clar din ce partid din cadrul NFP va fi acesta.Însă, la mai bine de o săptămână de la vot, alianța nu și-a prezentat încă un candidat la prim-ministru, un potențial semn al diviziunilor din cadrul coaliției”.

Bonjour et bienvenue dans la revue de presse hebdo et audio du secteur retail / e-commerce en France proposée par Les Digital Doers en partenariat avec le One to One Expérience Client de Biarritz.Nous sommes le 5 juillet, au sommaire cette semaine 5 articles :1) L'UE envisage d'abolir l'exemption de droits de douane sur les importations de moins de 150 euros. (JDN) 2) Le retail textile français vit-il une renaissance grâce aux relocalisations et au digital ? (FashionUnited)3) Amazon : le géant du shopping en ligne fête ses 30 ans (Courrier International)4) L'application mobile au cœur de la croissance omnicanale de Sephora (Republik Retail)5) Motoblouz vise un chiffre d'affaires de 100 millions d'euros d'ici 2030 (EcommerceMag)Je vous le rappelle, sur le site lesdigitaldoers.com, vous avez accès à une revue de presse éditée sur LinkedIn et qui rassemble les articles publiés dans la semaine sur les sites de news de notre écosystème. Vous pouvez vous y abonner pour recevoir chaque vendredi un digest de l'actualité dans votre boîte email.De cette revue de presse, je vous lis, sans interprétation, une sélection de quelques articles qui m'ont semblé pertinents à partager.Cette semaine, Je vous invite à découvrir l'épisode 195 dans lequel je reçois Frédéric Mazzella, le fondateur de Blablacar, l'occasion de revenir sur son parcours d'entrepreneur à multiples facettes.Je vous souhaite donc une bonne écoute, évidemment toujours sans coupure !Hébergé par Ausha. Visitez ausha.co/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.

C'est une bataille à laquelle se livrent plusieurs États européens dont le Royaume Uni. La guerre contre les hommes (et les quelques femmes) qui urinent en public n'est pas nouvelle, mais elle s'est accentuée depuis quelques années. En cause : la pandémie de Covid-19. À la suite de la crise sanitaire, les autorités britanniques ont décidé de fermer des toilettes publiques.  Le sujet peut prêter à rire mais il témoigne d'un réel problème d'hygiène et de santé publique. D'après nos confrères du Courrier International, 50% des toilettes publics auraient disparu au Royaume-Uni. À cela s'ajoute la réduction des budgets municipaux consacrés au nettoyage de rue.  Comment lutter contre le pipi sauvage ? Quelles mesures mettre en place pour les femmes ? Est-ce vraiment grave de faire pipi dans la rue ? Écoutez la suite de cet épisode de "Maintenant vous savez". Un podcast Bababam Originals, écrit et réalisé par Johanna Cincinatis. Première diffusion : 28 juin 2023 À écouter aussi : Qu'est-ce que la gamophophie, qui nuit à votre couple ? Qu'est-ce que le hate watching, ce plaisir de détester une série ? Qu'est-ce que la méthode 12-5-30, cette pratique sportive virale sur Tik Tok ? Retrouvez tous les épisodes de "Maintenant vous savez". Suivez Bababam sur Instagram. Learn more about your ad choices. Visit megaphone.fm/adchoices

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.Les Actus Pop - HugoDécrypteSpotify : https://open.spotify.com/show/41wvER7MkwC6FxlkejFTKN Deezer : https://www.deezer.com/fr/show/1000879641

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.Les Actus Pop - HugoDécrypteSpotify : https://open.spotify.com/show/41wvER7MkwC6FxlkejFTKN Deezer : https://www.deezer.com/fr/show/1000879641

durée : 00:04:04 - Chroniques littorales - par : Jose Manuel Lamarque - Chez Autrement avec France Info et Courrier International, sous la direction de Franck Tétart, ce Grand Atlas 2024 avec un dossier concernant les crises à gérer d'urgence...

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.

Chaque jour, en moins de 10 minutes, un résumé de l'actualité du jour. Rapide, facile, accessible.