Polite form of address for women
POPULARITY
Categories
358 episodes with madame
112 episodes with madame
55 episodes with madame
53 episodes with madame
719 episodes with madame
29 episodes with madame
43 episodes with madame
42 episodes with madame
37 episodes with madame
36 episodes with madame
24 episodes with madame
29 episodes with madame
30 episodes with madame
34 episodes with madame
23 episodes with madame
26 episodes with madame
38 episodes with madame
15 episodes with madame
15 episodes with madame
18 episodes with madame
10 episodes with madame
12 episodes with madame
15 episodes with madame
14 episodes with madame
32 episodes with madame
10 episodes with madame
11 episodes with madame
9 episodes with madame
8 episodes with madame
11 episodes with madame
12 episodes with madame
4 episodes with madame
5 episodes with madame
9 episodes with madame
4 episodes with madame
16 episodes with madame
6 episodes with madame
9 episodes with madame
9 episodes with madame
4 episodes with madame
6 episodes with madame
5 episodes with madame
5 episodes with madame
8 episodes with madame
12 episodes with madame
3 episodes with madame
6 episodes with madame
15 episodes with madame
3 episodes with madame
4 episodes with madame
4 episodes with madame
5 episodes with madame
3 episodes with madame
3 episodes with madame
3 episodes with madame
4 episodes with madame
3 episodes with madame
8 episodes with madame
2 episodes with madame
2 episodes with madame
9 episodes with madame
4 episodes with madame
4 episodes with madame
5 episodes with madame
4 episodes with madame
6 episodes with madame
4 episodes with madame
6 episodes with madame
3 episodes with madame
7 episodes with madame
7 episodes with madame
5 episodes with madame
5 episodes with madame
2 episodes with madame
2 episodes with madame
9 episodes with madame
2 episodes with madame
5 episodes with madame
4 episodes with madame
3 episodes with madame
8 episodes with madame
4 episodes with madame
6 episodes with madame
3 episodes with madame
4 episodes with madame
4 episodes with madame
2 episodes with madame
4 episodes with madame
4 episodes with madame
4 episodes with madame
5 episodes with madame
5 episodes with madame
4 episodes with madame
3 episodes with madame
4 episodes with madame
3 episodes with madame
4 episodes with madame
2 episodes with madame
2 episodes with madame
5 episodes with madame
3 episodes with madame
3 episodes with madame
4 episodes with madame
2 episodes with madame
6 episodes with madame
6 episodes with madame
3 episodes with madame
7 episodes with madame
2 episodes with madame
3 episodes with madame
4 episodes with madame
4 episodes with madame
6 episodes with madame
6 episodes with madame
3 episodes with madame
15 episodes with madame
2 episodes with madame
3 episodes with madame
3 episodes with madame
3 episodes with madame
3 episodes with madame
8 episodes with madame
3 episodes with madame
3 episodes with madame
8 episodes with madame
11 episodes with madame
durée : 00:58:50 - Concordance des temps - par : Jean-Noël Jeanneney - Figure joyeuse et cosmopolite du XVIIIe siècle, célébré par Goethe, Madame de Staël et Catherine II, le Prince de Ligne fut à la fois homme de guerre, homme d'esprit et homme du monde. Benoît Florin redonne vie à cet écrivain prolifique, ennemi de la gravité. - réalisation : Vincent Abouchar - invités : Benoît Florin Docteur de l'université Paris-I Panthéon-Sorbonne, Benoît Florin consacre ses recherches au monde des élites du XVIIIe siècle.
Madame_Maigrets_Own_Case
Chaque mois, Voix de femmes met en avant des femmes aux parcours singuliers, inspirants ou méconnus. Chaque épisode rassemble plusieurs portraits, racontés dans le but de révéler la force, la créativité et la résilience de celles qui façonnent notre monde. Qu'elles soient entrepreneures, militantes, scientifiques ou anonymes du quotidien, leurs histoires se répondent, se complètent et éclairent la diversité des expériences féminines. À travers leurs voix, leurs combats et leurs rêves, l'émission invite à découvrir des trajectoires authentiques, parfois fragiles, toujours puissantes. Un rendez‑vous pour écouter, comprendre et célébrer celles qui avancent, transforment et inspirent. Pour cette première émission, nous recevons Carine Montrésor, engagée contre le décrochage scolaire, et Mornia Labssi, inspectrice du travail et militante. Avec : • Carine Montrésor, responsable de la Mission de lutte contre le décrochage scolaire et autrice de Madame 100% - un chemin pour chacun, la réussite pour tous! (Éditions Flammarion, 2025). Un portrait de Mornia Labssi par Latifa Mouaoued, journaliste à RFI. Descendante d'immigrés algériens, fille d'un ancien militant du FLN torturé lors des rafles du 17 octobre 1961, Mornia Labssi porte en elle une mémoire de lutte et de résistance. Inspectrice du travail, syndicaliste CGT, militante antiraciste et féministe, elle incarne cette génération de femmes qui refusent de séparer combats sociaux et combats identitaires. En fin d'émission, la chronique Écouter le monde, de Monica Fantini. Programmation musicale : ► Instructions - Meryl / Theodora ► MAMIO - Zily.
[00:00:00] George Buhnici: Invitatul nostru în această seară este profesorul nostru preferat, domnul Dumitru Borțun. [00:00:05] Bine ați revenit, domnul profesor! Mulțumesc! Avem o teme fierbință la ordinea zile și una [00:00:10] dintre cele mai importante. Voi începe cu breaking news-ul săptămânii acestea. [00:00:15] asasinarea în public a unei dintre cei mai importanti să le spunem [00:00:20] așa, exponenței republicanilor MAGA din Statele [00:00:25] Unite Un tânăr de 31 de ani, Charlie Kirk, împușcat de un [00:00:30] aparent radicalizat care credea el că Charlie Kirk [00:00:35] împrăștie ură.[00:00:36] Dumitru Bortun: Da, dar se pare că ăsta e mai fascist decât [00:00:40] Kirk. Sunt doi radicali care au un discurs alurii [00:00:45] și unul și altul. [00:00:47] George Buhnici: Ok. Sunt doar câteva zile de la [00:00:50] moartea lui Charlie Kirk. Noi suntem la un pic de distanță, destul de safe. Acolo spiritele sunt atât de fierbinți [00:00:55] încât... Guvernatorul statului iutaiei le-a recomandat oamenilor să plece de pe social media pentru că era furia [00:01:00] prea mare.Trăim într-o economie a furiei. Însă deci de la distanță din [00:01:05] experiența noastră, când vă uitați și la Charlie Kirk și la asasinul lui, [00:01:10] nu vedeți o victimă și un agresor? [00:01:13] Dumitru Bortun: Ba da. Și [00:01:15] regret că un om tânăr și doar un [00:01:20] influencer, nu un om care apasă pe butoane, care ia decizii politice [00:01:25] Este omorât. Lasă în urma lui [00:01:30] doi copii fără tată, lasă o soție tânără, [00:01:35] neconsolată deci lucrurile astea sunt oribile.Dar [00:01:40] vreau să vă spun că asistăm la [00:01:45] simptomul unei rupturi foarte puternice în societatea americană. [00:01:50] Pentru că un astfel de eveniment nu polarizează o societate în halul ăsta, [00:01:55] dacă societatea respectivă nu este deja polarizată, dacă nu e [00:02:00] ruptă în două părți, cel puțin. Deci ruptura [00:02:05] preexista. [00:02:06] George Buhnici: Ok, vedem deja această ruptură care este [00:02:10] amplificată de toate părțile implicate de an de zile în Statele Unite, nu e nouă.Am văzut o [00:02:15] mâncă dinaintea lui Obama, apoi s-a transferat primar Am Trump [00:02:20] și a lui Biden și acum am ajuns la punctul la care vedem tentative de asasinat tot mai [00:02:25] des. Am văzut și cea împotriva lui Donald Trump, am văzut atentate teroriste, au fost denumite [00:02:30] încindierile showroom-urilor Tesla, tot pe motive politice.În momentul [00:02:35] acesta vedem această ruptură care ajunge în faza pe gloanțe, ca să zicem așa. [00:02:40] Faza pe, cum zic cei din zona militară, faza kinetică. [00:02:44] Dumitru Bortun: [00:02:45] Da, da. Este întâi faza violenței simptomale Simbolice, [00:02:50] când ne vorbim urât și ne jurăm, urmează faza violenței [00:02:55] fizice. După aceea urmează faza [00:03:00] gloanțelor, cum bine ați spus, și, Doamne ferește [00:03:05] următoarea este faza războiului civil.Deci genul [00:03:10] ăsta de conflict este amplificat din păcate de noile [00:03:15] mijloace de comunicare în masă, așa zisele new [00:03:20] media, tot ce ține de internet, de rețele sociale, de bloguri, de [00:03:25] vloguri și așa mai departe. Podcast-uri. [00:03:28] George Buhnici: Charlie Kirk [00:03:30] este un om născut din acest val de social media. Este unul dintre oamenii care a [00:03:35] folosit excepțional de bine algoritmul, avea [00:03:40] propriului podcast și a creat un ONG și a creat această faimă de om care [00:03:45] poate să dezbată cu oricine, mai ales în public, să zicea în universități și transforma chestia asta.[00:03:50]Un pe care îl publica peste tot. A devenit extrem de influent și a atras [00:03:55] destul de mulți oameni care au ajuns să-l susțină pe Donald Trump [00:04:00][00:04:00] Dumitru Bortun: prin aceste [00:04:01] George Buhnici: activări ale lui. [00:04:02] Dumitru Bortun: Sunt de acord că era foarte talentat [00:04:05] și că avea un talent deosebit de a mobiliza, avea o [00:04:10] anumită carismă de la modul în care arăta, la modul în care [00:04:15] vorbea, punea problema.Dar vreau să vă spun că, așa [00:04:20] zisele... Dezbatere ale lui nu erau chiar [00:04:25] dezbateri Vedeți că există pe internet, spun pentru cei care ne [00:04:30] urmăresc, dumneavoastră știți, pentru că le-am primit chiar de la dumneavoastră, sunt [00:04:35] două filme cu un cadru didactic un lecturer de la [00:04:40] Universitatea Cambridge, care face analiză pe text, [00:04:45] face analiză de discurs.[00:04:47] George Buhnici: Și vorbim despre niște dezbateri [00:04:50] pe care Charlie Kirk le-a făcut în Europa, a fost la Cambridge, la [00:04:55] Oxford și s-au zis acolo încercând să convingă universitățile britanice [00:05:00] să se lepede de ochism. [00:05:03] Dumitru Bortun: Să se [00:05:05] lepede de tot ce înseamnă stânga. Ochismul este doar pretextul. Așa. Vor să [00:05:10] scoată universitățile de sub influența mișcărilor [00:05:15] de stânga.Cele care vorbesc despre o societate deschisă despre emanciparea [00:05:20] oamenilor despre libertatea de alegere, despre [00:05:25] progres și care [00:05:30] sunt teme nesuferite celor de dreapta din Statele Unite. [00:05:35] Și am început cu aceste mari universități legendare [00:05:40] universități din Europa. Eu vreau să vă spun că acest film, care este [00:05:45] un...Studiu este un film didactic foarte reușit. Eu mi-am și [00:05:50] scos pe hârtie după ce mi-ați trimis... [00:05:55] Filmul, mi-am scos grășelile, pentru că și eu [00:06:00] predau gândire critică. Fallacies, nu? Fallacies. Erori de gândire [00:06:05] din perspectiva teoriei critical thinking. Și sunt de [00:06:10] pildă moving the goalpost, adică a schimba regulile [00:06:15] sau chiar subiectul sau criteriile după care discuți [00:06:20] și analizezi o problemă în timpul discuției.Sau burden of [00:06:25] prof, datoria de a dovedi ceva, o presiune de a dori ceva [00:06:30] pe care o pui în celuilalt. Sau post hoc, ergo [00:06:35] procter hoc. Post hoc înseamnă în latină după aceea, procter hoc, [00:06:40] din cauza aceea. Acest sofism, că dacă ceva urmează după [00:06:45] altceva, înseamnă că este efectul acelui fenomen. Doar pentru că e [00:06:50] după el.Nu e neapărat o relație. cauzală. El practică această [00:06:55] eroare de argumentare. Formă personal incredibility, [00:07:00] incredality, adică neîncrederea personală. Eu nu cred în ce spui. Tu nu poți [00:07:05] să credi așa ceva. [00:07:05] George Buhnici: Într-o dezbatere științifică chestia asta e inacceptabilă [00:07:08] Dumitru Bortun: E inacceptabilă. Nu mă interesează [00:07:10] că tu nu poți să crezi.E problemă subiectivă. Poate te-a bătut taică tu când erai mic. Poate [00:07:15] ai avut un unchi care era șeptic. Nu știu care e istoria ta [00:07:20] personală. De ce nu crezi treaba asta? Deci... Pe urmă [00:07:25] red herring, cherry picking, sunt mai multe [00:07:28] George Buhnici: [00:07:30] tehnici [00:07:31] Dumitru Bortun: tacticile, numește ele giz galop, [00:07:35] argument from tradition, pentru că s-a mai întâmplat, [00:07:40] înseamnă că e adevărat.Pentru că, așa, [00:07:45] argumentele circulare, de genul avortul e greșit fiindcă este o [00:07:50] crimă iar crimă este greșită. Deci te învârți în același, fără să [00:07:55] demonstrezi de ce este o crimă. Ai sărit peste etapa asta. [00:08:00] Cel care te ascultă aude doar faptul că crimă e [00:08:05] greșită ceea ce e corect, și tragi concluzia că și avortul e greșit.[00:08:10] Fără să... Argumentezi implicația de la mijloc. [00:08:15] Corect Este o crimă. Deflection. Deflection [00:08:20] înseamnă abatere, abatere la subiect. Mă abat de la subiect pentru că simt că tu [00:08:25] îl argumentezi mai bine și că eu nu mai am argumente. Corect Și atunci [00:08:30] schimbă subiectul, mă abat de la... Și în sfârșit special [00:08:35] plating, când decretăm că ceva este o excepție fără să [00:08:40] argumentăm.Bine ce special plating Spui tu, e o excepție În general, lucrurile astea au cum zic eu, fără [00:08:45] să... Toate lucrurile astea au fost depistate de [00:08:50] acest profesor de la Cambridge. Și puse pe film și a arătat fragment [00:08:55] din discuție între Kirk și un student [00:09:00] de la Universitatea în Cambridge, unde arăta cum a făcut această [00:09:05] greșeală.Deci una dintre erorile de [00:09:10] argumentare este că tu nu dovedești adevărul a ceea ce [00:09:15] spui dar aștepți ca celălalt să contrazică, spune, [00:09:20] dovedește-mi că n-am treptate. Nu e datoria lui să dovească că n treptate, e datoria ta să [00:09:25] dovedești că ai treptate. Deci dialogul ăsta era mai mult, cum să vă spun, un show, [00:09:30] un spectacol, din care probabil câștiga și bani, dar era finanțat [00:09:34] George Buhnici: [00:09:35] de mulți miliardari Charlie Kirk și nu doar el, prin acel ONG Turning Point [00:09:40] USA.Pentru cei care vor un pic mai mult context, nu știu câtă răbdare aveți să urmăriți toată [00:09:45] scena asta americana, eu o fac destul de îndeaproape, Charlie Kirk, [00:09:50] într-adevăr folosea exact toate texturile tehnicele pe care le-a spus și ceva în plus, dar reușise să fie atrăgător pentru [00:09:55] social media, pentru că livra soundbites, livra TikTok-uri, livra chestii condensate [00:10:00] într-un minut, în care te convingea că creștinismul este bun, iar islamul este [00:10:05] greșit, că albii sunt mai buni că negrii sunt răi, că omosexualitatea este sau nu [00:10:10] acceptabilă, căsătoria într-un fel Și în momentul în care era pus în fața unei dezbateri cu [00:10:15] oameni cu pregătire, cu educație, argumentele lui de foarte multe ori cedau.Asta s-a [00:10:20] întâmplat inclusiv în anumite universități Însă de cele mai multe ori Reușea să facă chestia asta cu [00:10:25] studenți În scena publică De pe o poziție în asta Nu știu câți dintre voi ați urmărit să tea [00:10:30] într-un cort Cu oameni în fața lui Ca și cum ar propovădui ceva Știți că e [00:10:35] interesantă chestia asta Că toți avem într-un fel sau altul până la un punct Acest cult al lui Iisus Că vrem să ne [00:10:40] împărtășim adevărul nostru Iar cei care interacționea el De foarte multe ori erau puși pe piciorul din [00:10:45] spate Pentru că el era un comunicator Excepțional de bun Ce [00:10:48] Dumitru Bortun: povestiți dumneavoastră [00:10:50] se numește în teoria discursului Miza scenă Punere în scenă [00:10:55] Sau încadrare unui discurs El asta făcea făcea frameworking [00:10:59] George Buhnici: Cu [00:10:59] Dumitru Bortun: [00:11:00] cortul ăla [00:11:01] George Buhnici: Exact, și el din cortul ăla Sătea de vorbă interacțiunea cu oameni pe [00:11:05] care îi bombarda Cu toate argumentele Pe care le-a spus puțin mai devreme Pentru oameni cu [00:11:10] pregătire filozofică Semiotică, comunicare, toate lucrurile astea Erau transparente [00:11:15] vedeau Prin ele, mai ales că făcea de foarte mult Tot ce a spus dumneavoastră Într-o dezbatere foarte [00:11:20] articulată cu acel student De la Cambridge, tot muta ținta Pentru că una dintre [00:11:25] temele De dezbatere de acolo, foarte scurt Ca să vă dau un rezumat o să vă dau link-urile Pentru aceste [00:11:30] analize Să le dați [00:11:31] Dumitru Bortun: neapărat, că sunt instructive Pentru că și [00:11:35] ascultătorii Noșterii trebuie să învețe Să se ferească de [00:11:40] Oratorii păcălici Care păcălesc auditorii [00:11:43] George Buhnici: Corect [00:11:45] Vă dau un exemplu foarte simplu Unul dintre argumentele lui Charlie Kirk este că [00:11:50] Creștinismul a susținut întotdeauna monogamia și asta este căsătorie într-un bărbat și o [00:11:55] femeie.Și că asta este bună pentru că nici o civilizație avansată [00:12:00] nu a avut căsătorie între persoane de același sex. [00:12:05] Și este contrazis. Și atunci nu insistă, nu doar să fie acceptată, să fie în lege, să fie legiferată. Și [00:12:10] studentul vine și spune, a fost legiferată în Mesopotamia. În Mesopotamia putea să ai [00:12:15] căsătorie între un bărbat și un bărbat.[00:12:17] Dumitru Bortun: Legar. O mare civilizație. [00:12:18] George Buhnici: O mare civilizație. Și îl [00:12:20] spune, da, da și la ce i-a ajutat chestia asta? Din nou tot muta ținta. Și zice, păi, a rezistat niște mii ani. Măi, la [00:12:25] civilizație americană nu are încă mii de Dar aminte, mii de ani de civilizație. [00:12:30] Acum, nu trebuie să fim de acord sau nu cu ce au făcut cei din Mesopotamia.Mesopotamia nu mai e [00:12:35] astăzi. Problema este cum [00:12:37] Dumitru Bortun: argumentăm. Exact. [00:12:39] George Buhnici: Bun. [00:12:40] Am vorbit așadar despre care este semnificația acestui asasinat. Nu vom lămuri încă, dar mie [00:12:45] mi-este clar că ce va urma, vor fi mai puține astfel de dezbatări în public. Exista totuși [00:12:50] valoare în ceea ce văd eu că făcea Charlie Kirk, faptul că pornea o conversație și cu oameni care [00:12:55] Nu îl simpatizau, nu erau de acord cu el și care chiar puteau să îl [00:13:00] dezbată.Nu aveau forța lui de expunere, dar puteam să vedem, cei care am urmărit [00:13:05] suficient de mult, că dincolo de prove me wrong a lui Charlie Kirk, da, [00:13:10] erau momente când era wrong. Dar foarte mulți politicieni se feresc de dezbatări. Și asta este [00:13:15] meritul lui, faptul că au umplut un gol. Bun. [00:13:20] Și acum, întrebarea, că noi avem o listă de teme aici prin care trebuie să trecem, nu avem foarte mult [00:13:25] timp la dispoziție, de aia o să ne vedeți că poate că ne grăbim un pic, dar încercăm, nu știu cât puteți să stați, [00:13:30] e seara, e duminică vă mulțumim că ați venit.Întrebarea care vine acum [00:13:35] este, totuși când devine acest free speech, acest absolutism al [00:13:40] libertății [00:13:41] Dumitru Bortun: de expresie, [00:13:41] George Buhnici: că putem să spunem orice, [00:13:45] unde se oprește această unde punem o limită pentru această exprimare, pentru [00:13:50] orice, ca să nu ajungem în astfel de situații în care unul din tabăra cealaltă să spună trebuie să te [00:13:55] opresc cu orice preț, pentru că împrăștii ură, între ghilemele.[00:13:58] Dumitru Bortun: Să fie clar aici sunt [00:14:00] două extreme, domnul Bucnici Primul lucru pe care îl vreau să-l spun este [00:14:05] că nu e cazul să apelăm la așa zisul bun simț, că aud foarte des [00:14:10] lucrurile astea la comentatori superficiali pe postul de [00:14:15] televiziune pe rețele sociale. Bunul simț este un ghid foarte bun, [00:14:20] pentru că bunul simț e definit cultural.El difere de la o [00:14:25] cultură la altă cultură, de la o subcultură la altă subcultură deci e [00:14:30] circumscris unei culturi sau subculturi. Deci bunul simț nu este universal. [00:14:35] Deci nu rezolvă. La nivelul unei societăți imense, cum e societatea nord-americană, [00:14:40] n-ai cum să apelezi la bunul simț ca... La un criteriu [00:14:45] universal valabil pentru a te opri unde trebuie cu libertatea de expresie.Și [00:14:50] atunci vă spun două lucruri. Sunt două extreme aici. Pe de o parte, [00:14:55] libertatea de expresie dusă la paroxism poate să ducă la [00:15:00] [00:15:05] violență. [00:15:10] Deci odată este violența asta [00:15:15] verbală, violență [00:15:20] simbolică, violență psihologică prin priviri, până la [00:15:25] violența gloanțelor, cum spuneați, și până la, Doamne ferește un război [00:15:30] civil.Deci violența poate să ducă pentru că eu îmi exprim [00:15:35] gândurile mele fără să am nicio oprelișe, pentru că mă prevalez [00:15:40] amendamentului al Constituției Americanei, libertatea de expresie. [00:15:45] Ori, libertatea de expresie poate să ducă la faptul că îi jignesc pe seminii mei, că [00:15:50] le dau motive să-mi furie, le dau motive să se răzbune, [00:15:55] să-mi replice și așa mai departe.Pentru asta s-a inventat [00:16:00] ceea ce se numește corectitudine politică. Dar corectitudinea politică [00:16:05] ea limitează la extrema cealaltă pentru că mai e o problemă aici [00:16:10] De atâta corectivine politică ajungi să [00:16:15] sufoci să restrângi reptul la liberă exprimare. [00:16:17] George Buhnici: Exact. [00:16:18] Dumitru Bortun: Se [00:16:18] George Buhnici: ridică pendulul [00:16:20] în extrema cealaltă. În cealaltă [00:16:21] Dumitru Bortun: extremă.Deci nici corectivinea politică nu este [00:16:25] absolut, un criteriu absolut, pentru că asta [00:16:30] acumulează frustrări, acumulează... [00:16:33] George Buhnici: Haideți să dăm două exemple, [00:16:35] dacă vreți. Una dintre chestiile, pe care Charlie Karrick le spunea, este că [00:16:40] tinerii de culoare au mai multe probleme pentru că nu [00:16:45] trăiesc cu un tată în casă pe parcursul [00:16:50] copilăriei lor.E o chestie culturală în familiile de culoare din Statele Unite. [00:16:55] Undeva la trei din patru tați, bărbați, pleacă de acasă. [00:17:00] Și îl zicea că ăsta este un motiv pentru [00:17:05] violența lor, pentru lipsa lor... Delinvență. Delinvență. Copilăria [00:17:08] Dumitru Bortun: în stradă [00:17:09] George Buhnici: [00:17:10] Intră chestia asta la libertate de exprimare? [00:17:13] Dumitru Bortun: Intră, dar când [00:17:15] îți dai seama că jignești și pui pe jar o mare [00:17:20] categorie umană, poți să te abții și să spui așa, [00:17:25] există familii americane în care tații lipsesc, nu își îndeplinești [00:17:30] rolul și nu oferă un pattern cultural, un model cultural de [00:17:35] comportament băieților.De aici ies tinerii responsabili, [00:17:40] bărbați care nu pot întemeia o familie și care nu se vor putea purta cum trebuie cu [00:17:45] soțiile și cu copiilor. De ce? Fiindcă n-au un model anterior. Dar nu spui neapărat că-s [00:17:50] negri. Pentru că s-ar putea ca majoritatea să fie într-adevăr din [00:17:55] populația de culoare pentru că se explică [00:18:00] culturalicește.Din cultura lor există [00:18:05] treaba asta, că bărbatul poate să plece când vrea. Dar nu spui. [00:18:10] Pentru că asta se numește responsabilitate. Domnul Bun, și nu este vorba nici de a încălca... Chiar dacă [00:18:15] e [00:18:15] George Buhnici: adevărat statistic? [00:18:17] Dumitru Bortun: Dacă e adevărat statistic, [00:18:20] adevărul nu e niciodată un scop în sine. Un scop în sine e binele. Eu [00:18:25] pot să imaginez o politică adevărului spus în așa fel, într-un [00:18:30] anumit fel, într-un anumit...În un moment, unor anumiți oameni ca să facem bine nu ca să [00:18:35] facem rău. Pentru că ipocrizia aia să știți că am fost sincer. Nu mă ajută cu nimic. [00:18:40] Cu sinceritatea ta ai distrus o familie. Ai înăgrit [00:18:45] imaginea unui părinte fața copilului său. Ai distrus prestigiul unui profesor în [00:18:50] fața elevului. Poți să faci foarte mult rău fiind sincer.Ai spus adevărul [00:18:55] Sau ai spus ce credeai tu că trebuie spus. De acord. Trebuie să ne înfrânăm singuri. [00:19:00] Asta se numește responsabilitate. Adică să fii conștient de consecințele [00:19:05] faptelor tale. Și când zic fapte, zic și acte de comunicare. [00:19:09] George Buhnici: Asta este cea [00:19:10] importantă lecție pe care mi-ați dat-o și mie în vara lui 2022.Da. Că până la urmă cuvintele [00:19:15] contează. [00:19:15] Dumitru Bortun: Da. [00:19:16] George Buhnici: Pe de altă parte însă, comportamentul și afirmația lui Charlie [00:19:20] Kirk, din nou vin după ce pendulul s-a ridicat prea mult în partea cealaltă și am ajuns în situația în care [00:19:25] putem să permitem unor bărbați să se declare femei. Deși, [00:19:30] biologic, sunt masculi. Doar pentru că au decis [00:19:35] dintr-o dată că vor să se declare femei, că vor să umble pe unde sunt femeile și [00:19:40] nimeni nu se opune la această chestie Ca nu-i [00:19:42] Dumitru Bortun: jignească.[00:19:42] George Buhnici: Ca să nu-i jignească. Acea [00:19:45] corectitudine politică de care vorbiți noastră a dus-o la extrema cealaltă. Sunteți de acord că este și asta o extremă? [00:19:49] Dumitru Bortun: Da. [00:19:50] Și sunt de acord că în istorie sunt... Sunt mii de cazuri de idei [00:19:55] bune care au căput pe mâna unor ticăloși și care s-au transformat în [00:20:00] lucruri oribile. Idei bune.Care se degradează în mâna unor oameni [00:20:05] Care nu sunt la înălțimea ideii. A construi o societate [00:20:10] bazată pe reguli de comportament civilizat. Corectiunea asta politică ar trebui tradusă [00:20:15] corect în românește corectiune socială. Fiindcă la ei politic are mai multe sensuri [00:20:20] Aici e sensul de la polis. De la societate De la societate [00:20:25] Deci corecțiune socială să fim corecți unii cu alții, să nu ne umilim, să [00:20:30] nu facem bullying.Ce mi se pare [00:20:32] George Buhnici: mie grav este că de foarte multe ori oamenii care [00:20:35] ajung să facă rău altora, o fac în numele [00:20:40] altor oameni sau altor ființe mai nou care nu sunt de față. [00:20:45] Nu ați observat lucrul ăsta? Da, da da. E interesant. Ne punem noi ca [00:20:50] apărători ai... Ne erijăm în... Protectorii unei categorii defavorizate. [00:20:55] Da atacăm individul, îl luăm individual din mulțime, deci îl [00:21:00] discriminăm pentru că ar face rău unor [00:21:05] clase care nu sunt prezente.[00:21:06] Dumitru Bortun: Dar eu aș vrea să termin ideea pentru că n-am spus [00:21:10] decât jumătate din ea. Mă scuzează că m-am... Nu, nu m-ați întrebat. [00:21:15] Ați făcut completării necesare. Începusem să spun [00:21:20] cum nu trebuie să gândim să nu venim cu argumentul bunui simț pentru [00:21:25] că nu rezolvăm mare lucru. Bunul simț nu poate fi cuantificat și nu este universal [00:21:30] valabil.Difere de la o cultură la altă Însă, pide la cultura [00:21:35] afroamericanilor la cultura albilor protestanți. Și diferă [00:21:40] bunul simț de la cultura în raport cu cultura catolicilor. Deci [00:21:45] sunt culturi în care ceea ce e de bun simț pentru mine, [00:21:50] pentru ei nu e de bun simț. Deci nu bunul simț trebuie să [00:21:55] prevaleze trebuie să prevaleze ideea de bine comun, codificată în [00:22:00] limbaj politic, interesul public.Interesul public ce înseamnă? [00:22:05] Să încerci să iei drept criteriul de evaluare unde ne oprim [00:22:10] cu libertatea de expresie, acolo unde se pune problema [00:22:15] binelui tuturor, dacă nu al tuturor, pentru că e greu de realizat asta, [00:22:20] binele cât mai mult pentru un număr cât mai mare [00:22:25] de oameni. Este criteriul utilitarismului.[00:22:27] George Buhnici: Ok, sau dacă vreți o întorc eu invers, [00:22:30] lucrurile pe care ne-am vorbit de foarte multe ori aici să reducem suferința. [00:22:33] Dumitru Bortun: Să reducem suferința. [00:22:35] Ăsta e criteriul doctrinei utilitariste o doctrină etică, [00:22:40] reprezentatul cel mai important e John Stuart Mill. Are și o carte apărută în limba română [00:22:45] în librării, se găsește utilitarismul.John Stuart Mill asta spune că [00:22:50] ai un criteriu pentru cât mai mulți [00:22:55] oameni. Criteriul ăla pe care îl spune [00:23:00] în Sinedru, marele preot al [00:23:05] Israelului, că e bine să-l sacrifice pe Iisus decât să facă rău unui [00:23:10] popor întreg, era un sofist de fapt pentru că poporul nu murea dacă [00:23:15] ei nu-l crucificau. Însă el pune, argumentul ăsta este, pentru că [00:23:20] Iisus era un singur individ, iar poporul lui Izrael era format din [00:23:25] milioane.Și atunci dă prioritate celor care [00:23:30] sunt mai mulți. Genul ăsta de a gândi însă este salvator în [00:23:35] multe situații, pentru că alt criteriu nu avem. Nu avem criterii absolute pentru bine și rău. [00:23:40] Și atunci ne oprim cu libertatea de expresie acolo ne simțim că facem rău [00:23:45] mai mare. Și atunci haideți să comparăm.Dacă merg pe [00:23:50] discursul urii ăsta creează niște frustrări și [00:23:55] niște replici. Și feedback-ul ăla pozitiv care [00:24:00] amplifica, am mai vorbit despre el, și care poate să se ducă până la război civil. [00:24:03] George Buhnici: Când ziceți feedback [00:24:05] pozitiv este amplificarea urii. E [00:24:06] Dumitru Bortun: amplificare, nu e negativ, adică nu scade. [00:24:10] Iar ăsta, [00:24:15] libertatea de expresie, care poate să fie [00:24:20] deșântată duce la niște jigniri dar nu duce la violență.Și atunci, [00:24:25] care este mai aproape de binele comun? [00:24:30] Discursul urii sau corectul înapolitic? [00:24:35] Înțelegeți cum trebuie să gândim? Dar [00:24:40] corectitudinea [00:24:43] George Buhnici: politică a fost acuzată de foarte [00:24:45] multe ori de conservatori că este un slippery slope, că este alunecoasă, că ne [00:24:50] aduce către alte probleme Lucru pe care îl vedem și începem să venim ușor către Europa, [00:24:55] că se pare că noi nu am învățat din ce s-a întâmplat în Statele Unite și vedem asta acum în [00:25:00] Marea Britanie.Pas cu pas, britanicii simt că au [00:25:05] alunecat, că au ajuns într-un stat care [00:25:10] încearcă să-i controleze, care încearcă să-i forceze cu [00:25:15] migrație excesivă. Pentru [00:25:18] Dumitru Bortun: că ei nu au ajuns la [00:25:20] nivelul de autocontrol. Deci eu când am vorbit până acum, eu [00:25:25] vorbesc idealizând puțin adică idealizând ființa umană ca fiind o ființă [00:25:30] morală care are responsabilitatea faptelor sale și [00:25:35] consecințele științelor faptelor sale și atunci îți pui problema ce e mai rău [00:25:40] corecturile politică sau discursul lor și până la urmă îmi spui că e mai rău [00:25:45] discursul lor, că poate să ducă la război civil.Dar aveți [00:25:50] dreptate că nu toți oamenii sunt capabili de gândirea asta, pentru că gândirea asta de tip [00:25:55] moral este și o gândire mai abstractă. Ori nu toți oamenii își termină [00:26:00] ciclu de formare spirituală Nu-ți rămân needucați pe la jumătatea [00:26:05] drumului, sunt așa zis și neisprăviți. Oamenii ăștia nu pot să gândească moral, nu pot să [00:26:10] se gândească la...De-aia pleacă de acasă și își lasă copiii de [00:26:15] izbeliște, pentru că nu sunt suficient de responsabili, nu [00:26:20] s-au maturizat, nu au intrat în etapa etică a vârstei a vieții, sunt la [00:26:25] vârsta estetică, fac ce le place. Deci genul ăsta de [00:26:30] comportament l-a țăizat bine. Există [00:26:35] și societatea americană, și în societatea [00:26:40] britanică dar la britanici și știu unde batez la evenimente recente, este vorba de [00:26:45] revoltele care au avut loc de curând împotriva [00:26:50] imigranților.[00:26:50] George Buhnici: Despre ele vreau să vorbim acum. [00:26:52] Dumitru Bortun: Da. [00:26:52] George Buhnici: Așadar am văzut [00:26:55] protestele foarte recente cu peste 100 de 100 de oameni în stradă mult peste 100 de mii În [00:27:00] anumite locuri am văzut 100 de mii că se spunea. Important este că au ieșit mult mai mulți în stradă cei [00:27:05] care scandează împotriva imigrației, în timp ce pe [00:27:10] partea cealaltă am văzut puțini oameni la protestele care să protejeze [00:27:15] imigranții.Am văzut inclusiv pancarte de pe tabara cealaltă [00:27:20] destul de greu găsit, care spunea să-i mulțumim Lui Dumnezeu pentru imigranții. Thank God for [00:27:25] immigration, da, și alte lucruri, că mai bine să ne educăm decât să urăm imigranții și așa mai [00:27:30] departe Pe de altă parte ceilalți vin și spun că imigrația a fost scăpată de sub [00:27:35] control și că imigranții abuzează serviciile sociale, că nu vor să se [00:27:40] integreze, că schimbă țesătura socială a Marii Britanii.[00:27:44] Dumitru Bortun: [00:27:45] Domnul Bucnici, să încep tot cu un adevăr banal dar de multe ori [00:27:50] trebuie să plecăm de la lucruri banale ca să construim un argument. [00:27:55] Imensa majoritatea oamenilor nu sunt filozofii [00:28:00] și cetățenii britanici intră în aceeași categorie. Nu fac filozofie [00:28:05] istoriei și nu gândesc din perspectiva unei [00:28:10] istorie a civilizației.Dacă... [00:28:15] Vedeți am citit cu ani în urmă istoria civilizațiilor al lui Arnold [00:28:20] Toynbee. Pe urmă am citit... citit cartea lui Neagos Juvara, teza lui de [00:28:25] doctorat de istoria civilizațiilor. Știți cât e de șocant [00:28:30] când citești așa ceva? Seamănă cu o vizită la [00:28:35] cimitir. După o vizită la cimitir se devalorizează [00:28:40] totul.Nu mai știi dacă merită să te lupti pentru ce te-ai luptat până în ziua de azi. [00:28:45] Când vezi acolo că cimitirul e plin de oameni de neînlocuit. [00:28:49] George Buhnici: Care [00:28:49] Dumitru Bortun: au [00:28:50] fost cineva la viața lor. Și care până la urmă ajungem tot. [00:28:54] George Buhnici: Deocamdată [00:28:55] Ați văzut liderii din BRICS Care își fac planuri pentru încă [00:29:00] 70 de ani Fiecare Și [00:29:02] Dumitru Bortun: ce vreau să vă spun [00:29:05] Are loc o devalorizare A mizelor Pentru care noi trăim [00:29:10] La fel este când vezi istoria La scară mare [00:29:15] Când am citit Neagul Juvara de pildă Faptul că [00:29:20] Atunci când se schimbă o civilizație Cu alta Ajung în [00:29:25] frunte Oameni care nu au nimic de pierdut Care în civilizația trecută Nu [00:29:30] aveau nimic Și sunt primii Care luptă pentru [00:29:35] schimbare Și în mod firesc ajung în frunte Nu te mai miri Că au ajuns [00:29:40] în fruntea României Cei mai bogați oameni Niște oameni neanalfabeți Sau niște [00:29:45] oameni semidocți Deci [00:29:47] George Buhnici: vorbim despre oportuniști Care [00:29:50] neavând nimic de pierdut Și asumă Riscuri pe care oamenii De treabă [00:29:55] Oamenii civilizati, educați Și care au [00:29:57] Dumitru Bortun: un statut socioprofesional La care [00:30:00] țin s-au învățat în el S-au învățat cu avantajele lui Ăia nu milțează [00:30:05] pentru schimbare Și cu timpul schimbarea Îi ia pe sus și ei rămân în urmă [00:30:10] Rămân printre ultimii Și în frunte se trezesc Ăia care nu aveau nimic de [00:30:15] pierdut Când Neagul Juvara face analiză istorică Și arată că de fiecare dată [00:30:20] S-a întâmplat așa Când s-a trecut de la civilizația agrară la civilizația industrială, [00:30:25] acum se trece de la civilizația industrială la civilizația informațională și sunt la același [00:30:30] lucru.Și zic dom'le, gata, am înțeles. Dar [00:30:35] devii mai calm, devii mai zen, înțelegi cum stau [00:30:40] lucrurile, nu te mai înfurii, nu te mai indignezi, nu mai protestezi. Ori acești [00:30:45] oameni care ies în stradă n-au cum să-și dea seama că există o [00:30:50] tendință la nivel civilizațional de [00:30:55] migrarea oamenilor din spre est spre vest și din spre sud spre nord.[00:30:59] George Buhnici: [00:31:00] Și care va fi amplificată [00:31:01] Dumitru Bortun: Va fi amplificată în viitor. [00:31:03] George Buhnici: Și [00:31:03] Dumitru Bortun: ei nefiind [00:31:05] filozofia istoriei nu pot să zic, da, dom'le, așa stau lucrurile, ăsta e trendul. Ies [00:31:10] și-și apără locurile de muncă, își apără fetele ca să nu fie [00:31:15] violate de niște oameni, care vin din alte țări, sau [00:31:20] pur și simplu își apără identitatea domnului București.Pentru că mulți au [00:31:25] problema asta. Sunt de altă religie. Sunt de altă [00:31:30] factură. Ăștia nu putem ști la ce ne aștept de la ei. Și de multe ori e și [00:31:35] ignoranța. Pentru că ce s-a înzblat în București cu [00:31:40] băiatul ăla pognit în față pentru că e diferit și pentru că e [00:31:45] invadatorul nostru, asta vine din ignoranță. O dată tipul ăla de [00:31:50] 22 de ani care l-a pognit în față nu știe că noi nu avem resursă [00:31:55] umană, nu avem forță de muncă pentru aceste joburi și în al lui el nu știe că oamenii ăștia [00:32:00] sunt ori hinduși ori budiști, ori confucianiști [00:32:05] din țării din care vin, în care sunt oameni pașnici oameni care nu fură, [00:32:10] sunt mai cinstizi decât majoritatea românilor.Noi până nu facem [00:32:15] un chilipir, până nu păcărim pe cineva Pe [00:32:17] George Buhnici: da. Cum? Pe medie da. Pe [00:32:18] Dumitru Bortun: medie vorbesc. [00:32:20] Noi avem o rală a foloaselor necuvenite pe care se vede în toate domeniile. De la ăla [00:32:25] care i-aș pagă până la ăla care plăcează la doctorat în loc să [00:32:29] George Buhnici: [00:32:30] muncească el. Corect. Dar e exact ca în trafic, am mai dat exemplul ăsta de foarte [00:32:35] multe ori, unul singur trebuie să iasă din coloană și îl vedem toți.O să ne fugă atenția la [00:32:40] el. Un singur migrant care creează o problemă, la câteva mii, zeci de [00:32:45] mii, noi avem prea puțin într-adevăr Doar pentru câte nevoie este de resursă umană. Dacă stai de vorbă [00:32:50] cu orice antreprenor din țara, s-o să spună că duce lipsă acută de forță de muncă de [00:32:55] orice nivel de calificare.[00:32:56] Dumitru Bortun: Dar noi schimbarăm puțin subiectul. Asta era doar o [00:33:00] paranteză. Problema era că ăsta fiind străin, fiind diferit, fiind de altă religie s-ar [00:33:05] putea să cine știe ce ne facă. Fiindcă noi nu-l cunoaștem. [00:33:10] Documentează-te, interesează-te. [00:33:12] George Buhnici: Ajungem și acolo pentru că România este într-o situație foarte [00:33:15] interesantă.Această comunicare atât agresivă împotriva [00:33:20] imigranților într-o țară care de fapt are mari probleme de [00:33:25] emigrație, nu de imigrație. Este o țară de emigranți, nu în care se imigrează. Până și [00:33:30] ucrainenii. Era un comedian care a făcut o poantă foarte, foarte faină [00:33:35] care spunea că românii sunt atât de [00:33:40] primitori încât sunt mai mulți ucraineni refugiați în Bulgaria decât în România.Ăia [00:33:45] ca să ajungă în Bulgaria să treacă prin România, nu să oprescă, să duc la Bulgari. Bă, și Bulgaria e mai săracă Și [00:33:50] totuși sunt mai mulți ucraineni per total, ca număr refugiați decât în România. Te pun [00:33:55] un pic pe gânduri chestia asta. Ăia nu sunt nici de altă culoare, nici de altă religie. [00:34:00] Merg la următoare întrebare.[00:34:04] Dumitru Bortun: Dumneavoastră, nu [00:34:05] aveți o explicație? [00:34:06] George Buhnici: Ba da. [00:34:07] Dumitru Bortun: Nu suntem așa cum ne place să credem [00:34:10] că suntem. Că suntem toleranți și primitori. Știți cum suntem noi? Suntem ca [00:34:13] George Buhnici: mașinilele pe care scrie [00:34:15] sport. Dacă scrie sport pe mașină mașina aia nu-i sport. N-ar fi [00:34:20] nevoie [00:34:20] Dumitru Bortun: să scrie. [00:34:21] George Buhnici: Exact. [00:34:22] Dumitru Bortun: Deci noi ne punem aceste podoabe că [00:34:25] suntem toleranți.Dar din când în când în [00:34:30] istorie am dovedit că nu suntem. Dumneavoastră știți cât greu s-a [00:34:35] desfințat sclavia în România? [00:34:36] George Buhnici: Am fost ultimii din Europa care am oprit eobagia. [00:34:40][00:34:40] Dumitru Bortun: Da. [00:34:40] George Buhnici: Am [00:34:41] Dumitru Bortun: fost ultimii în Europa care am destinsat robia. Romii erau [00:34:45] robi. Asta sclavacism. Și era sub [00:34:50] presiunea Europei exact cum este acum.Ne spuneau [00:34:55] dacă vreți să vă primim în cadrele noastre și să deveniți europeni, trebuie să [00:35:00] terminați cu mizeria asta care este sclavacism. [00:35:05] Robii domnești, robii mânăstirești, robii boierești. Și toți erau [00:35:10] romi Deci asta nu înseamnă... Și eu [00:35:15] vă spun, am auzit acum câțiva ani, la aeroport eram la otopeni, o [00:35:20] discuție între niște din poliția de aeroport.Ce mă mai [00:35:25] revede că așteaptă și niște oameni acolo să uită și zice ăia sunt oameni, sunt țigani. Deci [00:35:30] această formă de [00:35:35] rasism și această formă de șovinism există încă, dar nu e [00:35:40] recunoscută palpită Știți? [00:35:45] În populația României și în instituții de multe ori Constituțiile statului au [00:35:50] astfel de atitudini.Deci nu. Pământ, gândiți-vă ce am făcut [00:35:55] în timpul celui de-al doilea război mondial vis-a-vis de evrei. Și [00:36:00] multe alte exemple. Nu mai zic ce au făcut [00:36:05] administratorii români în cadrii la ter în timpul ocupației românești de acolo Cu [00:36:10] turții, cu tătarii. Sau-au făcut [00:36:12] George Buhnici: jandarmii în Basarabia. [00:36:13] Dumitru Bortun: Da, jandarmii care [00:36:15] au lăsat o amintire foarte urâtă acolo.Deci toate lucrurile astea scot [00:36:20] la iveală anumite aspecte ale psihologiei românilor de care [00:36:25] nu ne place să vorbim, le băgăm sub covor, dar care îi zbognesc din când în [00:36:30] când. Iată de ce în România nu se simt foarte [00:36:35] bine niște oameni veniți din afară și preferă să se ducă în Bulgaria, de pildă, care [00:36:40] e mai sărac.[00:36:40] George Buhnici: Vin de la festivalul vinului moldovenesc, [00:36:45] pe Kiselev. Acolo am fost în seara asta și [00:36:50] de fapt profesional mă uit la oameni. Am văzut un cuplu de [00:36:55] japonezi cred că era, și un singur tip de culoare. În [00:37:00] rest nu prea am văzut străini. Pe de altă parte ni se tot spune pe social media că [00:37:05] românii habar nu au ce să Frumoasă țară au și ce [00:37:10] frumoasă e coeziunea noastră socială în care nu suntem invadați și care să [00:37:15] ținem să protejăm chestia asta.Din nou, nu sunt sigur [00:37:20] dacă îmi doresc să văd mult mai mult străini, dar nu sunt sigur [00:37:25] dacă avem prea puțini. [00:37:27] Dumitru Bortun: Eu unul m-aș bucura. Eu sunt [00:37:30] unul dintre oamenii care valorizează pozitiv diferența. [00:37:35] Care cred că diferențele sunt o sursă de dezvoltare, [00:37:40] sunt un bagaj. Apropo de cei care scuiau, [00:37:45] ne-a dat Dumnezeu darul ăsta cu imigranții, [00:37:50] pentru că unii îi urăsc și vor să-i trimită înapoi iar alții spun că este un [00:37:55] dar de la Dumnezeu să ai imigranții, să ai în primul rând o forță de muncă pentru anumite [00:38:00] meserici, în al doilea rând să ai o diversitate culturală religioasă.Care e problema? [00:38:05] Care e problema că sunt diferiți de tine? Te sperii atât mult diferența? Te bag [00:38:10] așa în angoasă și în insecuritate și în incertitudine? Iată, [00:38:15] deci, eu cred că oamenii care îi urăsc pe străini sunt [00:38:20] permite să încalcă principiul corectitudinii politice, [00:38:25] am să fiu liber, ca la exprimare sunt minți înguste și suflete [00:38:30] mici.[00:38:30] George Buhnici: Ok. Pentru că noi toți am profitat de pe urma [00:38:35] prosperității și felul în care am fost primiți în multe alte țări. [00:38:40][00:38:40] Dumitru Bortun: Absolut. [00:38:41] George Buhnici: Și totuși, ce face aceste proteste cum am văzut în Marea [00:38:45] Britanie? Nu bag mâna în foc, că nu o vedem unul curând și pe la noi, deși încă o dată, noi nu avem o problemă urgentă, [00:38:50] dar ce face ca aceste proteste să strângă masea atât de [00:38:55] mari?Încă o dată, eu cred că ce-am văzut la Londra e doar începutul. De unde vine chestia asta? Pentru că e prima [00:39:00] dată când auzim că oamenii sunt mai preocupați de migrație decât de economie. [00:39:05] E o chestie de identitate? E o chestie de manipulare prin presă sau de social media? [00:39:10] Și, și, și. [00:39:11] Dumitru Bortun: În primul rând e o problemă de identitate și oamenii sunt [00:39:15] foarte sensibili la problema asta cu [00:39:20] identitatea Cine sunt?Cine suntem noi? Ne raportăm la alții [00:39:25] prin diferențe și vin ăștia peste noi care sunt diferiți și așa mai [00:39:30] departe. Pe urmă este lipsa de cunoaștere. Dumneavoastră [00:39:35] am mai vorbit cred, la dumneavoastră, am vorbit despre sindromul chinezesc. [00:39:40] Eu folosesc expresia asta, expresia [00:39:45] mea. De la distanță tot chinezii sunt la fel.[00:39:50]Seamănă între ei. Dar ia du-te și stai acolo câteva [00:39:55] luni sau câțiva ani că începi să-i deosebești. Îți dai seama ce vârste au. Ce [00:40:00] înseamnă un chinez tânăr un chinez la vârstă mijlocie, un chinez în vârstă bătrân. [00:40:05] Opa, stai că începi să-mi nuanțezi percepția. De ce? Îi [00:40:10] cunosc. Cu cât îi cunoști mai puțin cu atât îi vezi la fel.[00:40:15] Ăsta-i sindromul chinezesc. Păi asta este cu orice alt grup uman. De la [00:40:20] distanță par toți la fel. Îi bagi într-o categorie fiindcă e mai comod mental. [00:40:25] În momentul în care îi cunoști, viața te obligă să faci diferență Între ei, [00:40:30] ce spună Spună bună dimineața îi spun să rămână. Deci trebuie să știu cu [00:40:35] cine am de-a face, încep să vezi diferențele.Eu cred că [00:40:40] o mare parte dintre aceste [00:40:45] mișcări de masă se bazează pe ignoranță. În [00:40:50] altă parte, în altă măsură, se bazează pe grija [00:40:55] pentru identitate și în altă măsură pe manipulare. [00:41:00] Pe faptul că rețelele sociale amplifică. Și atunci ce se întâmplă, [00:41:05] domnul Bunic? Rețelele astea sociale amplifică, știți cum?[00:41:10] Și intensiv și ca amploare, [00:41:15] extensiv. Ca amploare e normal să înțelege toată lumea. Datorită [00:41:20] multiplicării fără limite a mesajelor, o masă [00:41:25] imensă de oameni... [00:41:25] George Buhnici: Poate să afle orice nenorocire Mesajul. Da [00:41:28] Dumitru Bortun: Și poate să [00:41:30] creadă că mai are puțin și ia foc Marea Britanie. Sau [00:41:33] George Buhnici: că usturoiul ăla chiar [00:41:35] este cât roata de la bicicletă.[00:41:36] Dumitru Bortun: Exact. Și cred, pentru că sunt mai mulți. [00:41:40] Și apare acel sofism, acel argument [00:41:45] fals, că dacă și alții zic înseamnă că așa e. Pe urmă... [00:41:50] Știu [00:41:50] George Buhnici: eu pe cineva care a văzut că pământul e plat. [00:41:51] Dumitru Bortun: Da, da, da. Cunosc și eu un caz la Bacău.[00:41:55]Ceva de genul ăsta. S-a [00:42:00] labuzat. S-a labuzat, labuzat labuzat Labuzat, da. Așa. Deci asta este [00:42:05] un aspect. Dar mai e un aspect. Cu cât discuțiile [00:42:10] sunt mai numeroase pe internet, cu atât oamenii [00:42:15] devin mai fanatici cu propriile opinii. Și știți de ce? Noi am mai [00:42:20] discutat la un podcastul meu astăzi. Aici vorbim de paradigme.Ori într-o paradigmă [00:42:25] argumentele sunt circulare. Ele pleacă de la premisele paradigmei [00:42:30] și confirmă întăresc premisele. Și cu cât un [00:42:35] om își dezvoltă mai mult demonstrația și argumentele, cu atât se [00:42:40] luminează mai mult câtă dreptate are. Ca Charlie Kirk. Exact. Exact [00:42:45] cazul ăsta. Și atunci apare... Această circularitate, cu [00:42:50] cât vorbesc mai mult, cu atât mă convinc mai mult.Deci dialogul nu ne unește. Dialogul ne [00:42:55] desparte și mai rău. Este ceea ce se numește, în teoria comunicării, [00:43:00] dialogul surzilor. Fiecare s-au de pe el, nu l-au de pe celălalt. Deci [00:43:05] rețele sociale au dus la o amplificare și ca amploare, [00:43:10] la o adâncime și adâncire a diferențelor și [00:43:15] a opozițiilor ca intensitate.[00:43:17] George Buhnici: Nu durează puțin chestia asta. Durează [00:43:20] E un proces complex. Dar dacă ne uităm un pic în spate aveam rețele sociale de suficient de multă vreme încât să-și făcut [00:43:25] efectul acești algoritmi Într-o competiție acerbă pentru audiență au amplificat lucrurile care [00:43:30] se viralizează, iar apoi au apărut actorii statali care folosesc [00:43:35] aceste narațiuni pentru politica lor externă.Și aici întrebarea este, cum [00:43:40] lucrează aceste narațiuni, cum ar fi narațiunea invaziei a re-emigrării în aceste emoții [00:43:45] colective? Și cine le orchestrează? Credeți că există păpușari sau este doar furia noastră [00:43:50] care ne ocupă pe noi înșine pe toți? Există păpușari [00:43:54] Dumitru Bortun: care [00:43:55] profită de pe urma acestor furii. [00:44:00] E foarte interesant.Are Salman Rushdie, cel care a scris [00:44:05] versetele satanice, are un roman, Furia, în care [00:44:10] face o analiză de mare subtilitate acolo, acțiunea petrecându-se în Statele Unite ale [00:44:15] Americii. Se izizează manifestările de furie în [00:44:20] diferite domenii și pe diferite niveluri sociale. Furia ca stat. [00:44:25] E spirit, ca spirit al epocii de spirit de taim [00:44:30] Putem spune că furia este emoția [00:44:32] George Buhnici: acestei generații?Da, [00:44:33] Dumitru Bortun: da. Asta [00:44:35] demonstrează Salman Rushdie. E tulburător să [00:44:40] ai zis seama că s-a născut o generație sub ochii noștri și din mâinile noastre [00:44:45] furioasă. Știți că prin anii 60 a păruse un [00:44:50] curent în dramaturgia britanică tinerii furioși. Care au scris [00:44:55] niște piese foarte cunoscute la vremea respectivă, Camera în formă [00:45:00] de el, Fiață sportivă, Privește înapoi cu mânie, [00:45:05] Singurătatea alergătorii de cursă lungă, toate astea au devenit filme de mare [00:45:10] artisticitate.Tinerii furioși era [00:45:15] prima repriză. Au urmat repriza a doua, s-au mai calmat, au [00:45:20] urmat Revoluția sexuală, au urmat mișcări despre înțelegi în 68, hippie [00:45:25] și așa mai departe. Hippie care erau pacifiști la bază. Da erau pacifiști, dar tot [00:45:30] pacifismul ăsta lor retragerea din societate era de fapt o reacție de contestare a [00:45:35] societății moștenite la părinților.Ăștia de astăzi nu mă să mai retrag pur [00:45:40] și simplu for să o distrugă, pentru că nu le place ce au primit ca moștenire. [00:45:44] George Buhnici: O parte [00:45:45] dintre ei, că avem și retrași o vedem în Asia, începem să vedem și [00:45:50] la noi, nu știu dacă ați auzit, n-am apucat eu să vă trimit înainte, vorbim mai nou, să [00:45:55] mă ierte cei mai tineri despre the Gen Z stare, adică [00:46:00] chestia asta, atitudinea asta, că orice îl întrebi, când vorbești cu unul mai [00:46:05] tânăr, care a luat un job, se uită așa la tine, fără reacție.The [00:46:10] stare, adică pur și simplu se uită, această mină pietrificată. Poker face. [00:46:15] Poker face. Acest poker face, generația poker face, am putea să-i spună dacă vreți. Deci [00:46:20] avem genul ăsta de retragere orică un fel de revolt orică ar pur și simplu ca plictiseală [00:46:25] ca demotivare sau pur și simplu descărcare completă de emoție după atât de [00:46:30] multă furie cât este amplificată și refuzul [00:46:32] Dumitru Bortun: de implicare emoțională [00:46:33] George Buhnici: da [00:46:35] deci furie și refuz de implicare aici suntem între astea două [00:46:40] ok, toate astea sunt amplificate de tot felul de [00:46:45] influențări care mulți dintre ei se pun în fața oamenilor dar de fapt sunt niște miliardari [00:46:50] de aici spun că luptă acolo pentru interesea oamenilor și Charlie Kirk era finanțat de miliardari nu era nici el [00:46:55] sărac foarte puternic susținut de Elon Musk transportat [00:47:00] sicriul lui de J.D Vance cu Air Force 2 și [00:47:05] asta este doar exemplul ăsta concret dar mai avem oameni foarte bucăți cum a fost pe exemplu că vă [00:47:10] povesteam la un moment dat vorbeam noi despre acel influencer care a venit cu un avion privat la București [00:47:15] să ia un interviu unei candidate la prezidențiale doar dorind să [00:47:20] salveze democrația românească tot felul de influențări în ăștia parașutați cu foarte mulți bani [00:47:25] de ce credeți că acești miliardari folosesc aceste [00:47:30] narațiuni în acest mod și acești algoritmi împotriva oamenilor [00:47:35] ce [00:47:35] Dumitru Bortun: se iunește pe ei Pe [00:47:40] evanghelicii albi din Middle America parcă de [00:47:45] mijlocul Americii Și pe mari miliardari care vin din aceste [00:47:50] industrie de vârf.[00:47:51] George Buhnici: Așa. [00:47:54] Dumitru Bortun: [00:47:55] Doctrina acceleraționistă. Se numește așa pentru că pleacă de la... [00:48:00] Se duce în multe direcții, dar pleacă de la un trunc comun. De la [00:48:05] constatarea că istoria s-a accelerat și că [00:48:10] ritmul de evoluție tehnologică e atât de mare [00:48:15] încât societatea nu mai face față nu mai ține ritm. Și atunci, [00:48:20] marii reprezentanții ai firmelor tehnologice [00:48:25] vor să limiteze democrația, pe care o simt [00:48:30] înceată, birocratizată o simt că nu ține pasul cu [00:48:35] inovarea tehnologică și domeniul cu care sunteți foarte [00:48:40] familiari, că lucrați în domeniul ăsta și promovați, progresul [00:48:45] tehnologic, bine faceți, dar ei spun așa că democrația este un [00:48:50] regim politic cronofag.Știți? [00:48:53] George Buhnici: Că ține pe loc. [00:48:55][00:48:55] Dumitru Bortun: Mănâncă timp Și până când [00:49:00] ajungi să iei o decizie, a trecut, a zburat [00:49:05] gaia cu mațul. Nu mai ai timp. [00:49:10] A zburat momentul în care trebuia luată decizia Și să [00:49:15] acumulează o serie întreagă de blocaje care până la urmă să intră în criză și ei vor să [00:49:20] deblocheze chestia asta. [00:49:21] George Buhnici: Pentru că se văd într-o competiție cu alții care fac același lucru.Da. [00:49:25] Și vor să... [00:49:26] Dumitru Bortun: Toți ăștia care sunt în jurul lui Trump și [00:49:30] care finanțează MAGA, mișcarea asta, [00:49:35] America Great Again, sunt ăștia, [00:49:40] acceleraționiști. Ei se întâlnesc foarte bine cu aceștii [00:49:45] evanghelici albi din Middle America pentru că și pleacă de la ideea că s-a accelerat [00:49:50] și că dacă vrem să accelerăm, dacă e bine că [00:49:55] s-accelerează, pentru că vine...Mai repede Iisus. A doua venire a lui Iisus să se apropie mai [00:50:00] repede. Și atunci ei au intrat în administrație în politică [00:50:05] în școli, vor să intre peste tot, au teoria celor 8 munți. Nu [00:50:10] știu dacă știți vorbesc cu cei care ne urmăresc, dumneavoastră știți că în [00:50:15] Vechiul Testament există un simbol al muntelui, muntele Sinai, în care [00:50:20] Dumnezeu vorbește cu Moise și îi dă cele 10 [00:50:25] porunci, cele două table cu cele 10 porunci, există [00:50:30] muntele Tabor, există muntele Templului, sunt mai multe munți sfinți [00:50:35] care au o simbolistică foarte puternică pentru [00:50:40] iudaism pentru creștinism.Deci pentru iudeocrăștini, [00:50:45] aceștia evanghelici spun că îi trebuie să cucerească opt munți. Un munte [00:50:50] este administrația, alt munte este învățământul educația în [00:50:55] general, alt munte este sănătatea și trebuie să aibă oameni peste tot. Și [00:51:00] ăștia toți trebuie să accelereze și să țină ritm cât mai mult și s-au [00:51:05] întâlnit în foarte multe obiective, printre care cel antidemocratic, cu oamenii [00:51:10] de afaceri cu mari businessmen.Iată de ce se întâmplă în America. Se [00:51:15] dă peste cap o întreagă tradiție și un întreg mecanism de [00:51:20] evoluție socială. Și totul de la tehnologie, [00:51:25] domnul Bucnici. Cum adică de la tehnologie? Păi întotdeauna a fost așa Karl Marx [00:51:30] a vorbit în alți termeni, dar el spunea așa, forțele de producție determină tipul de relație de [00:51:35] producție.Și a vorbit de legea concordanței, între forțele de producție și relații de producție Ce sunt forțele [00:51:40] de producție? E tehnologia. [00:51:41] George Buhnici: Eu sunt de acord că e tehnologia, dar ce adaugă [00:51:45] marxistile în iniște este că, faimoasa zicere, că nu există câștig fără [00:51:50] ca cineva să-și fost furat. Și în cazul ăsta oamenii munce Nu, [00:51:53] Dumitru Bortun: e pe [00:51:55] altă linie, e pe altă direcție.În ceea ce plăcește mecanismul evoluției sociale În mecanismele de [00:51:58] George Buhnici: producție există un [00:52:00] asupritor care ia roadele acestei productivități de la oamenii muncii și nu [00:52:05] distribuie Știu [00:52:05] Dumitru Bortun: dar nu asta contează acum. Contează ce spuneam că ei spun că modurile de producție sunt [00:52:10] schimbate. Din cauza evoluției tehnologice.[00:52:13] George Buhnici: Așa. [00:52:13] Dumitru Bortun: Că [00:52:15] atunci când mijloacele de producții erau atât rudimentare încât trebuia să ne [00:52:20] ajutăm noi între noi, era comuna primitivă, după care s-au mai [00:52:25] evoluat mijloacele de producții, dar atunci nu erau suficiente pentru [00:52:30] ca toată lumea să stea și să producă, fiindcă nu erau mașini. Și atunci jumătatea din [00:52:35] omenire a fost transformată în sclavi.Și jumătatea au devenit stăpâni de [00:52:40] sclavi. Și au folosit păștea păstă unelte. Unelte vorbitoare cum [00:52:45] definește sclavul Aristotel. Un altă vorbitoare. O dată cu o [00:52:50] revoluție industrială apar mașinile. Opa, în momentul ăsta omul devine [00:52:55] conducător al mașinii, dar mașina face efortul în locul lui. Să termină cu [00:53:00] sclavia, apare capitalismul.Deci toate lucrurile astea sunt trase de [00:53:05] dezvoltarea tehnologică. [00:53:06] George Buhnici: Păi da dar tehnologia despre care ne-ați vorbit și care duce la această [00:53:10] tensiune, este cea care a redus cel mai mult suferința pentru toată planeta. [00:53:14] Dumitru Bortun: Eu n-am spus [00:53:15] că e rea. Eu explic de ce se întâmplă. Se întâmplă această mare transformare [00:53:20] socială în America, ea fiind vârful de lance al civilizației occidentale, se întâmplă [00:53:25] întâi la ei.[00:53:25] George Buhnici: Se [00:53:25] Dumitru Bortun: va întâmpla și la noi. Este vorba de aceste schimbări [00:53:30] produse de progresul tehnologic. Într-adevăr accelerat. [00:53:33] George Buhnici: Trebuie să mai gândiți la asta, [00:53:35] pentru că m-ați pus un pic pe gânduri. [00:53:36] Dumitru Bortun: Da, mai meditați. [00:53:37] George Buhnici: Mai dați un pic de gândire. [00:53:39] Dumitru Bortun: Asta nu [00:53:40] înseamnă că nu trebuie să promovați progresul tehnologii. Promovați-i Dar promovați-i în acea [00:53:45] paradigma [00:53:47] George Buhnici: utilitarismului.Da. Eu la asta mă uit. Spre binele [00:53:50] cât mai mari, pentru cât mai [00:53:51] Dumitru Bortun: mulți. [00:53:52] George Buhnici: Mâi la ceasul de la mâna noastră, care vă poate anunța când [00:53:55] aveți probleme de puls. Da, [00:53:56] Dumitru Bortun: exact. [00:53:56] George Buhnici: E nevoie de [00:53:57] Dumitru Bortun: așa ceva. Da, e un câștig. [00:53:58] George Buhnici: Dar nu putem să-l lăsăm pe [00:54:00] băiatul care deține compania aia să-și pună președinte. [00:54:03] Dumitru Bortun: Să ne pună șeful. [00:54:05] Exact.Pentru că el are companie, e lăudabil, dar nu îl a ales nimeni. [00:54:10] Exact. [00:54:10] George Buhnici: Bun. Revenim către România. România trece la [00:54:15] sfârșitul anului trecut prin anularea alegerilor prezidențiale, apoi vin valurile de proteste și o campanie [00:54:20] rerulată sub umbra acestei ingerințe ruse, despre care vorbim inclusiv în [00:54:25] Moldova cum și în alte locuri.Avem rețele pro-Kremlin și conexiuni [00:54:30] moldovene, inclusiv rețeaua SHORE, despre care aflăm tot mai multe zile la acestea prin cei care urmăresc foarte, [00:54:35] foarte interesant câte informații se laiveau în ultima perioadă despre această rețea SHORE, care [00:54:40] operează și la noi, care au amplificat Narațiuni peste tot, Facebook, Telegram și așa mai departe, [00:54:45] inclusiv mesajele anti-UE, dar și anti-migrație, despre care vorbeam puțin mai devreme.[00:54:50]Acum, întrebarea este. Revin un pic și aș vrea să [00:54:55] închidem această discuție Înțelegem că există aceste forme de manipulare și mult [00:55:00] o să zică, iarăși începe să vorbească buhnici de troli ruși. Dar credeți că există o [00:55:05] legătură între discursul anti-imigrație în România, o țară de emigranți nu de [00:55:10] imigrație, care să fie folosite de aceste rețele de [00:55:15] propagandă rusești?[00:55:16] Dumitru Bortun: Da. Scopul final [00:55:20] al propagandei rusești este dezmembrarea Uniunii [00:55:25] Europene, care reprezintă un mare obstacol din punct de vedere [00:55:30] comercial, tehnologic, economic, politic. Și [00:55:35] pentru asta trebuie să întoarcă popoarele astea [00:55:40] needucate din fosta zonă comunistă, [00:55:45] care au ieșit de curând din regimuri totalitare sau dictatoriale, să [00:55:50] le întoarcă împotriva Uniunii Europene.Și n-ai cum să-i [00:55:55] întorci decât spunându-le ce răi Uniunea Europeană, ce răi sunt [00:56:00] birocrații de la Bruxelles, ce lucruri relevă. Trebuie să le [00:56:05] dezvolți și mândria de a fi români sau de a fi bulgari [00:56:10] să dezvolți identitatea lor naționalistă, suveranistă, să le [00:56:15] propui suveranitate în condițiile în care o lume întreagă să devine [00:56:20] interconectată.Ei propun suveranitatea să rămași răul de tot în urmă. [00:56:25] Ca evoluție istorică Ei nu pricep în ce epocă ne aflăm, dar lucrează [00:56:30] cu materialul clientului. [00:56:31] George Buhnici: Ei vor să aibă telefoane produse în străinătate, internet, să se [00:56:35] uită să vadă, să aibă lumea să aibă o fereastră către lume aici? [00:56:37] Dumitru Bortun: Da, dar asta e tehnologie.Nu este [00:56:40] o imagine despre procesul istoric. Ei habar n-au că a existat [00:56:45] o epocă feudală, că a existat o epocă modernă că noi suntem în postmodernitate. Nu [00:56:50] au poziționat. Și gândesc că a nevăd mediul. [00:56:53] George Buhnici: Au acest fallacy că [00:56:55] poți să păstrezi, să stăm cu toții în ie și în costum popular, dar înconjurați de toate [00:57:00] fructele globalizării.[00:57:01] Dumitru Bortun: Da. Exact cum era în Iran la Revoluția lui Khomeini. Mi-a [00:57:05] spus cineva care a fugit de acolo. Era la noi în țară era studentul meu la [00:57:10] arhitectură. Și mi-a spus că marea majoritate, 80% [00:57:15] erau analfabeți, dar aveau televizor color în bordeile lor [00:57:20] acolo și câte un calașnicov dat de ruși. Așa s-a făcut Revoluția [00:57:25] musulmană.Ca la [00:57:25] George Buhnici: noi. Toată lumea are câte un smartphone și opinie pe TikTok. Și ei [00:57:29] Dumitru Bortun: [00:57:30] analfabetiți funcționă. Și [00:57:31] George Buhnici: totuși, atinge niște anxietăți, așa cum am mai auzit [00:57:35] lucrul ăsta, propaganda folosește anxietăți reale. Lucrează cu materialul [00:57:40] clientului. Piața muncii de identitate Mi-ați vorbit, servicii [00:57:45] publice. [00:57:45] Dumitru Bortun: Păi orice schimbare, domnul Bucurniciu orice schimbare creează anxietate.Prima este să [00:57:50] ești pregătit Sufletește de schimbare? Ești pregătit ideologic? [00:57:55] Ai niște idei care justifică schimbarea? Ți-a spus vreodată cineva că singurul absolut [00:58:00] care există în lume e schimbarea? În lumea de azi, [00:58:05] în lumea de aici, singurul lucru absolut e schimbarea. Restul e relativ, [00:58:10] pentru că totul se schimbă.Numai în cer există cineva care nu se [00:58:15] schimbă. Dumnezeu. Și-o și spune în Maleachi, unul dintre [00:58:20] cei mai interesanții profeți mici spune, eu nu mă schimb. [00:58:25] Eu sunt Dumnezeu nu mă schimb. Deci el e reperul fundamental pentru [00:58:30] noi ca să știm când ne schimbăm, când nu. Avem un reper fix, Dumnezeu [00:58:35] cu legile lui, cu legea morală, cu legea sanitară, cu tot ce [00:58:40] știm, discursul despre fericiri de pe munte.[00:58:45] Deci toate lucrurile astea să [00:58:50] înțelegem cred foarte bine când ai o cultură a schimbării [00:58:55] Și tu îți dai seama că trebuie să faci parte din schimbare, să ții pasul cu schimbarea, că dacă [00:59:00] nu-ți place schimbarea sau nu înțelege problema ta, nu e problema schimbării și că nimeni nu e de [00:59:05] vină. Tu trebuie să ții pasul cu ea.Dacă ai niște copii pe [00:59:10] care nu-i mai înțelegi e problema ta, trebuia să ții pasul cu ei și să înveți și [00:59:15] tu de la copiii tăi, nu doar Ei de la tine Pentru că tu le predai Ce se învețe de [00:59:19] George Buhnici: la [00:59:19] Dumitru Bortun: tine? Păi [00:59:20] ce se învețe de la tine? Ce era sub Ceaușescu? Să le bați, îi bați [00:59:25] la cap că era mai bine înainte sub Ceaușescu?Era mai bine pentru tine că era mai tânăr. Pentru ei n-ar fi [00:59:30] mai bine. Deci toate înapoierile astea ale noastre, [00:59:35] încetinea, inerția de a ne schimba, frica de a ne schimba, comoditatea. [00:59:40] Sunt multe ori care ne țin în loc să nu ne schimbăm. Și începem să înjurăm [00:59:45] schimbarea. Suntem împotriva ei. Și respectiv împotriva progresului [00:59:50] tehnologic, împotriva integrării transnaționale și împotriva [00:59:55] Uniunii Europene.Și ăștia atât așteaptă. Să ne întoarcă împotriva Uniunii Europene. [00:59:59] George Buhnici: Mi s-a [01:00:00] părut maxim când am văzut-o pe Madame Șoșoacă în căruță. Nu și-a căzut [01:00:05] imaginea. Cântând într-o căruță. [01:00:06] Dumitru Bortun: Dar face pe autochronista. [01:00:10][01:00:10] George Buhnici: Așadar avem partii de care au învățat să folosească chestiile astea. [01:00:15] Și folosesc toate acestea anxietate Și le transformă în capital politic.Pe de altă parte [01:00:20] avem și o coaliție la putere Care repetă toate greșelile pe care le-au făcut și alte [01:00:25] coaliții de voință. Din mai multe țări europene. În care ne strângem împreună pentru [01:00:30] interesul public. Nu mai face nimeni o poziție reală. Și atunci singurii care capitalizează [01:00:35] cine sunt. Exact cum s-a întâmplat în Germania.Că și Frau Merkel era într-o alianță [01:00:40] mare de tot acolo la putere. Multă vreme n-a deranjat-o nimeni. A avut [01:00:45] niște mandate foarte lungi și foarte liniștite. Era [01:00:48] Dumitru Bortun: chiar o liniște [01:00:50] suspectă. Știți cum se spune în literatură? Liniștea dinaintea furtunii. Asta era. [01:00:55][01:00:55] George Buhnici: Și acolo unde nu există opoziție, nu există dezbatere, democrația nu este vie, [01:01:00] se ridică întotdeauna extremiștii.Și acum vedem același lucru la noi. Am avut USL [01:01:05] până recent. Eu o-i zic USL, acest PSD-PNL, care acum este [01:01:10] în continuare mângăiat pe creștetă de președintele nostru Nicușor [01:01:15] Dan. Și vedem cum crește de la o zi la alta. Săptămâna asta a ieșit un [01:01:20] sondaj că coaliția de la putere mai are procente puține în [01:01:25] față În condițiile actuale.[01:01:27] Dumitru Bortun: E vreo 4%. [01:01:30] Vreau să vă spun că m-am gândit la aspectul ăsta. Am [01:01:35] trei recomandări, trei soluții. În primul rând ar [01:01:40] trebui să descurajeze statul și chiar să interzică dacă e cazul, [01:01:45] discursul urii Și să o facă până nu va fi prea târziu. [01:01:50] Atenți, unde discursul urii. O să-mi zic, da, dar asta nu e restrângerea libertății de [01:01:55] expresie?Ba da. Dar trebuie făcut. Și am să vă povestesc o [01:02:00] poezie lăsată moștenire de Martin [01:02:05] Niemöller, un pastor luteran din Germania, Care [01:02:10] a trăit 92 de ani, a murit în 1984, a supraviețuit la mai multe [01:02:15] lagăre naziste. Și își se spune în nume alături. Foarte interesan
Nous sommes le 18 février 1943, à Washington. Il est 12h15, lorsque Madame Chiang Kai-shek, l'épouse du dirigeant de la République de Chine, le chef du parti nationaliste, franchit les portes du Capitole où siège le pouvoir législatif. Elle est l'une des très rares femmes — et la première chinoise — à s'adresser à une session du Congrès. Le discours qu'elle s'apprête à prononcer appelle les Américains à soutenir davantage son pays dans son combat contre l'agression japonaise. Éduquée aux États-Unis, Madame Chiang connaît intimement la culture américaine et sait comment toucher son public. Elle est un pont entre deux mondes. Elle incarne à la fois l'espoir et la résistance… mais aussi les ambiguïtés d'un régime en quête de légitimité. Ainsi, deux ans plus tard, en décembre 1945, le « Boston Post » rapportera les propos de la « first lady américaine » Eleanor Roosevelt qui estimait que Madame Chiang « pouvait parler de façon très convaincante de démocratie, mais ne savait pas comment la vivre ». Mais pour l'heure, en février 1943, Madame Chiang séduit. Figure charismatique, elle représente la Chine moderne, tournée vers l'Occident, elle devient en quelques semaines une véritable icône médiatique. Son charme, son intelligence et sa maîtrise des codes séduisent la presse comme le public. Mais derrière le vernis se cache une réalité plus complexe. Madame Chiang Kai-shek est aussi la voix d'un régime autoritaire, miné par la corruption et les rivalités internes. Elle enjolive la situation de son pays, tait les faiblesses du gouvernement nationaliste et utilise son influence pour consolider le pouvoir de son mari. Admirée pour son courage diplomatique, critiquée pour son habileté propagandiste, elle demeure une personnalité lumineuse et controversée. Tentons de faire la part des choses … Avec nous : Philippe Paquet, sinologue, journaliste à La Libre Belgique, enseignant à l'Université libre de Bruxelles. Auteur de « Madame Chiang Kai-shek: Un siècle d'histoire de la Chine » aux éditions Les Belles Lettres Sujets traités : Chiang Kai-Shek, Chine, américaine, Eleanor Roosevelt, icône, complexe, nationaliste Merci pour votre écoute Un Jour dans l'Histoire, c'est également en direct tous les jours de la semaine de 13h15 à 14h30 sur www.rtbf.be/lapremiere Retrouvez tous les épisodes d'Un Jour dans l'Histoire sur notre plateforme Auvio.be :https://auvio.rtbf.be/emission/5936 Intéressés par l'histoire ? Vous pourriez également aimer nos autres podcasts : L'Histoire Continue: https://audmns.com/kSbpELwL'heure H : https://audmns.com/YagLLiKEt sa version à écouter en famille : La Mini Heure H https://audmns.com/YagLLiKAinsi que nos séries historiques :Chili, le Pays de mes Histoires : https://audmns.com/XHbnevhD-Day : https://audmns.com/JWRdPYIJoséphine Baker : https://audmns.com/wCfhoEwLa folle histoire de l'aviation : https://audmns.com/xAWjyWCLes Jeux Olympiques, l'étonnant miroir de notre Histoire : https://audmns.com/ZEIihzZMarguerite, la Voix d'une Résistante : https://audmns.com/zFDehnENapoléon, le crépuscule de l'Aigle : https://audmns.com/DcdnIUnUn Jour dans le Sport : https://audmns.com/xXlkHMHSous le sable des Pyramides : https://audmns.com/rXfVppvN'oubliez pas de vous y abonner pour ne rien manquer.Et si vous avez apprécié ce podcast, n'hésitez pas à nous donner des étoiles ou des commentaires, cela nous aide à le faire connaître plus largement. Hébergé par Audiomeans. Visitez audiomeans.fr/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
Aujourd'hui, Charles Consigny, avocat, Joëlle Dago-Serry, coach de vie, et Jean-Loup Bonnamy, prof de philo, débattent de l'actualité autour d'Alain Marschall et Olivier Truchot.
This week on Earth Station Who, the crew trades in the TARDIS for a foggy London streetlamp as we review the Big Finish audio adventure The Paternoster Gang: The Casebook of Paternoster Row—where the monsters are mysterious, the tea is probably poisoned. Someone always knows more than they're saying. Starring the unstoppable trio of Madame […] The post The Paternoster Gang: The Casebook of Paternoster Row Review | Big Finish Doctor Who | Earth Station Who appeared first on The ESO Network.
C'est la rentrée dans l'Académie de français de Madame à Paname ! Inscris-toi pour pratiquer ton français à l'oral !https://madameapaname.com/academies/cours-de-conversation-francais/On utilise la méthode SMART pour que tu atteignes tes objectifs en français !Eh oui, pour être atteint, un objectif doit être : S : spécifiqueM : mesurableA : accessibleR : réalisteT : (défini dans le) temps✨ Les Cours de Conversation de l'Académie Madame à Paname ✨ •
¿Cuánto pagará Salinas Pliego?, ¿Corina Machado es Lilly Téllez?, ¿gasolina a 3 pesos el litro?Enlace para apoyar vía Patreon:https://www.patreon.com/julioastilleroEnlace para hacer donaciones vía PayPal:https://www.paypal.me/julioastilleroCuenta para hacer transferencias a cuenta BBVA a nombre de Julio Hernández López: 1539408017CLABE: 012 320 01539408017 2Tienda:https://julioastillerotienda.com/ Hosted on Acast. See acast.com/privacy for more information.
Aujourd'hui, Charles Consigny, avocat, Abel Boyi, éducateur, et Barbara Lefebvre, professeure d'histoire-géographie, débattent de l'actualité autour d'Alain Marschall et Olivier Truchot.
REDIFF - Catherine Hubscher, lingère dans le Paris du XIXe, va gravir tous les échelons jusqu'aux ors de la cour de Napoléon. Son destin, digne d'un roman, deviendra même une pièce de théâtre signée Victorien Sardou. Découvrez cette femme sans filtre, qui a quitté son Alsace natale pour devenir Duchesse de Dantzig, et qui a côtoyé les plus puissants sans jamais se départir de son franc-parler. Crédits : Lorànt Deutsch, Bruno Calvès. Dans le podcast « Entrez dans l'Histoire », Lorànt Deutsch vous dresse le portrait d'une personnalité qui a marqué l'Histoire. Des récits captivants pour apprendre et enrichir sa culture générale.Hébergé par Audiomeans. Visitez audiomeans.fr/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
Nous sommes en décembre 1673. Jusque-là, en matière de reconnaissance d'enfants naturels, les rois de France ont eu l'habitude de mentionner la filiation du côté paternel comme du côté maternel. Ce qui, dans le cas de Madame de Montespan, maîtresse de Louis XIV, est impossible car les enfants seraient considérés comme doublement adultérins et leurs droits pourraient être contestés par le mari de la dame. Qu'à cela ne tienne, le roi n'y va pas par quatre chemins. Ainsi, dans les lettres qu'il signe pour légitimer les trois premiers enfants de la marquise, il passe le nom de la mère sous silence et n'établit que la seule parenté paternelle et royale. Le roi écrit : « La tendresse que la nature nous donne pour nos enfants, et beaucoup d'autres raisons qui augmentent considérablement en nous ces sentiments, nous obligent de reconnaître Louis-Auguste, Louis-César, et Louis-Françoise, et leur donner des marques publiques de cette reconnaissance. Pour assurer leurs états, nous avons estimé nécessaire d'expédier à cet effet nos lettres patentes pour déclarer notre volonté ; à quoi nous portons bien volontiers, que nous avons lieu d'espérer qu'ils répondront à la grandeur de leur naissance, et aux soins que nous faisons prendre de leur éducation ». A la différence de leurs prédécesseurs de la dynastie des Valois, les premiers souverains Bourbon assument leurs maîtresses et enfants naturels. Ils forment ensemble une autre famille, parallèle à la lignée légitime. Mais comment ces deux familles se comportent-elles entre elles ? Se font-elles concurrences ? Quelles sont les privilèges des unes et des autres ? Qu'en est-il de la crédibilité du pouvoir ? Les origines roturières, bourgeoises, courtisanes de certaines favorites ternissent-elles les couleurs du trône ? Les fortunes colossales amassées par la Montespan ou la Du Barry sont-elles sources de scandales ? La « contre-famille » royale a-t-elle contribué au déclin de la monarchie avant la Révolution ? Invitée : Flavie Leroux, chargée de recherche au Centre de recherche du château de Versailles. « L'autre famille royale -Bâtards et maîtresses d'Henri IV à Louis XVI » paru aux éd. Passés/composés. sujets traités : Bâtards, maitresses, Madame de Montespan, Louis XIV, Valois, Bourbon, Du Barry Merci pour votre écoute Un Jour dans l'Histoire, c'est également en direct tous les jours de la semaine de 13h15 à 14h30 sur www.rtbf.be/lapremiere Retrouvez tous les épisodes d'Un Jour dans l'Histoire sur notre plateforme Auvio.be :https://auvio.rtbf.be/emission/5936 Intéressés par l'histoire ? Vous pourriez également aimer nos autres podcasts : L'Histoire Continue: https://audmns.com/kSbpELwL'heure H : https://audmns.com/YagLLiKEt sa version à écouter en famille : La Mini Heure H https://audmns.com/YagLLiKAinsi que nos séries historiques :Chili, le Pays de mes Histoires : https://audmns.com/XHbnevhD-Day : https://audmns.com/JWRdPYIJoséphine Baker : https://audmns.com/wCfhoEwLa folle histoire de l'aviation : https://audmns.com/xAWjyWCLes Jeux Olympiques, l'étonnant miroir de notre Histoire : https://audmns.com/ZEIihzZMarguerite, la Voix d'une Résistante : https://audmns.com/zFDehnENapoléon, le crépuscule de l'Aigle : https://audmns.com/DcdnIUnUn Jour dans le Sport : https://audmns.com/xXlkHMHSous le sable des Pyramides : https://audmns.com/rXfVppvN'oubliez pas de vous y abonner pour ne rien manquer.Et si vous avez apprécié ce podcast, n'hésitez pas à nous donner des étoiles ou des commentaires, cela nous aide à le faire connaître plus largement. Hébergé par Audiomeans. Visitez audiomeans.fr/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
Pour finir l'année en beauté, pirates, prophètes, explorateurs, artistes et saints se croisent dans cette semaine spéciale d'Au Cœur de l'Histoire version fêtes.De Zarafa la girafe à Houdini le roi des évasions, de la naissance du Père Noël à l'art de la table de François Vatel, du mystère de l'expédition Lapérouse à la route de la soie, embarquez pour deux semaines spéciales où l'Histoire se pare de magie, de mystères et d'émotions !Stéphane Bern raconte une drôle de dame qui a donné à l'astrologie une visibilité et une popularité jamais vues auparavant, et jamais entendue non plus, sur l'antenne Europe1 entre 1970 et 1993. Ou la véritable histoire de Madame Soleil, la star des arts divinatoires…Pourquoi Madame Soleil était-elle si populaire ? Ses prédictions se sont-elles réalisées ? Comment a-t-elle marqué l'histoire d'Europe 1 ?Pour en parler, Stéphane Bern reçoit Christian Morin, animateur de "Allo c'est à vous" avec Madame Soleil sur Europe1, de 1984 à 1987. (rediffusion) - Présentation : Stéphane Bern- Réalisation : Guillaume Vasseau- Rédaction en chef : Benjamin Delsol- Auteure du récit : Charlotte Chaulin- Journaliste : Armelle ThibergeHébergé par Audiomeans. Visitez audiomeans.fr/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
Deux-cent-quarantième numéro de Chemins d'histoire, treizième numéro de la septième saison, émission animée par Luc Daireaux Émission diffusée le lundi 29 décembre 2025 Thème : Madame de Sablé, préciosité et jansénisme au XVIIe siècle Invitée : Agnès Cousson, professeure de littérature française du XVIIe siècle à l'université Grenoble-Alpes, autrice de deux livres consacrés à Madame de Sablé (1599-1678), une biographie sous-titrée « Le lustre du siècle », ainsi que l'édition critique des Œuvres complètes de l'autrice, Honoré Champion, 2025.
Elle fut notre flamme, notre drapeau. On la désignait par ses initiales. Aujourd'hui, on a envie de l'appeler Madame. Elle fut la Française majuscule.Hébergé par Ausha. Visitez ausha.co/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
durée : 00:51:28 - Répliques - par : Alain Finkielkraut - Emma Bovary ou toute une vie de romance irréalisable vécue au travers des rêves : ouvrons donc "Madame Bovary" ! - réalisation : François Caunac - invités : Marie-Hélène Lafon Écrivaine française; Philippe Dufour Professeur en littérature française et stylistique à l'Université de Tours, spécialiste du XIXe siècle, notamment de Gustave Flaubert, essayiste
Det här är ett gammalt favoritavsnitt av Somna med Henrik, som först släpptes 2 mars 2022. Nu under julen plockar jag fram fem gamla lyssnarfavoriter, som små konstiga adventsluckor du kan somna bakom.Somna, här följer jag med dig genom snöskottning, trötta korridorer av vardag och känslan av att vara en förstelnad fånge i sitt eget liv, samtidigt som allt objektivt är ganska bra. Vi pratar om sömnpoddar som vill få dig att “spänna av” och hur provocerande det kan vara när någon säger åt en hur man ska känna.Sedan tippar allt över i något annat. Plötsligt bor jag i en våning i Paris som sociitetsdamen Madame Pomflie, med öppna fönster åt tre håll, tunga gardiner, cigaretter med munstycke, konstiga gäster, den stränge Monsieur Benois, Tangerine som kommer och försvinner, mystiska Volterin och pudeln Fifi som är den enda som inte krånglar. Under allt ligger tuberkulossjukhus, barndom, hemlöshet och längtan efter ett liv där man både får vara fri och ha ett hem.Mot slutet landar vi i frågan om att vara förgylld utifrån eller glödande inifrån, om roller andra lägger på oss, och om den svajiga balansakten i att försöka vara förälder utan att klippa av sitt barns egen glöd. Sen stänger Madame Pomflie fönstren för kvällen och vi går och lägger oss allihop.Sov Gott!Mer om Henrik, klicka här: https://linktr.ee/HenrikstahlLyssna utan reklam, få extraavsnitt, spellistor med mera på: https://somnamedhenrik.supercast.com/ Hosted on Acast. See acast.com/privacy for more information.
durée : 00:20:08 - Lectures du soir - "Tout le peuple, ravi de voir tant de richesses que rapportait le Chevalier, le suivait avec mille acclamations dont le bruit parvint jusqu'au palais. Le roi ne put croire une chose si extraordinaire, il courut chez la reine pour l'en informer. "
In this episode of 'Science of Slink,' host Dr. Rosy Boa speaks with Sarah, known as Madame Daddy, about her journey into freestyle pole dancing. Starting with extensive dance experience in partner dancing such as Swing and Lindy Hop, Sarah found her passion in pole dancing in 2019. The conversation explores the transition from focusing on tricks to finding freedom in movement through freestyle. Topics include the importance of self-expression, autonomy in dance, and the unique, supportive nature of the pole dancing community. Sarah shares her experiences, advice for newcomers, and the significance of feedback and community support. Both Sarah and Dr. Rosy emphasize the value of experimentation, rest, and self-care in a dance practice, offering insights and inspiration for both new and experienced dancers.Are you a pole nerd interested in trying out online pole classes with Slink Through Strength? We'd love to have you! Use the code “podcast” for 10% off the Intro Pack and try out all of our unique online pole classes: https://app.acuityscheduling.com/catalog/25a67bd1/?productId=1828315&clearCart=true Chapters:00:00 Introduction and Welcome00:44 Meet Sarah AKA Madame Daddy01:16 Sarah's Freestyle Journey03:39 The Art of Freestyling11:20 Advice for New Freestylers19:38 The Importance of Community and Feedback22:56 Rest and Recovery in Pole Dancing24:29 Conclusion and Final Thoughts
durée : 00:20:02 - Lectures du soir - "Tu ne sais donc pas, continua le chevalier, que cet empereur est le plus colère de tous les hommes, et que si je lui propose de rendre tout ce qu'il a pris au roi, il ne me fera d'autres réponses que de m'attacher une corde au cou et de me faire jeter dans la rivière"
durée : 00:20:00 - Lectures du soir - " Vous savez, dit le roi, qu'il y a un mois on vint me donner avis qu'un dragon d'une grandeur prodigieuse ravageait toute la contrée. Je croyais qu'on pourrait le tuer, et j'avais donné là-dessus les ordres nécessaires ; mais on a tout tenté inutilement. "
durée : 00:58:45 - Le Book Club - par : Mathilde Wagman - Madame d'Aulnoy, pionnière du merveilleux, nous a légué des récits peuplés de fées audacieuses et d'héroïnes intrépides. Ses contes sont cette année au programme du concours de l'école normale supérieure de Lyon. Nous les redécouvrons à cette occasion. - réalisation : Anna Holveck - invités : Déborah Levy-Bertherat Maître de conférences en littérature comparée à l'École normale supérieure; Fabienne Merel Professeure de classes préparatoires au lycée Pothier d'Orléans
durée : 00:20:17 - Lectures du soir - " Mon maître, il y a ici un homme qui nous peut être d'une grande utilité, c'est un bûcheron ; il a été doué. – Qu'entends-tu par ce terme ? interrompit Fortuné. – Doué veut dire qu'il a reçu un ou plusieurs dons de fées, ajouta le cheval, il faut que vous l'engagiez à venir avec vous"
Quaranteam - Dave In Dallas: Part 2 Lupie and Becca return from the Dallas Vax Center. Based on a post by RonanJWilkerson, in 12 parts. Listen to the Podcast at Explicit Novels. Let's review the List of characters: David Belsus (50)- adjunct professor at Eastfield College, DCCCD with a side hustle in data analysis. GuadaLupie Gutierrez (32); investment advisor, David's neighbor Esmeralda Gutierrez (9); Lupie's daughter Rebecca Sampson (18); Esme's babysitter Janice Hoppler (33); librarian, arrived to partner with Dave the same day Lupie and Becca left to get vaccinated. Shawna Cooper (36); senior meteorologist at WFAA, second woman sent to Dave outside a direct request. Olivia Barnes (21); Dave's goddaughter, horticulture major at Tarleton State University in Stephenville Melanie Ustanich (22); Livy's roommate, cybersecurity major at Tarleton. Dave smiled, a pair of events immediately coming to mind. He launched into a description of when Esme had called him up. Becca had been moping all day and Esme finally got her to admit that it was her birthday, but she hadn't heard from any family. Esme knew Becca loved meatloaf and mashed potatoes, but that was a bit out of her culinary reach. She asked Dave to help out. Well, first off, it was already after 5:30pm by the time Esme figured things out and got a hold of Dave. A meat loaf can take nearly an hour to cook, after all the ingredients are prepped and combined. But, if he made smaller portions, mini-meatloaves, it would cook faster. Oh, then He could Zoom with them and the three of them could eat together. "Wait, three?" "Yeah, in the beginning of lockdown, Lupie was stuck in New York. She's an investment manager and very good at it. She was giving a week-long training seminar when it happened." "But the lockdowns weren't big surprises. We all had some heads up to prepare, maybe unofficial, but it wasn't like they came out of the blue." "Yep, and her company choose to make sure the New York office had gotten the training Lupie had been going around doing, before they lock them away in their homes. They thought they could beat the clock. Lupie was practically climbing the walls by the third day. But that's a different discussion. We can come back to that." "Yeah, we definitely need to come back to that. I can't imagine being cut off from my kid, half a continent away from her with a major pandemic racing around." "It was rough." Dave returned to the original narrative, starting back with the moment he remembered some trick he'd seen making meatloaf cupcakes and piping mashed potatoes on top like it was icing. "You didn't. You can do that?" "I'd only seen it done before, but I managed to get it right enough." "For a teen girl mostly alone on her birthday, the attempt was probably 99% alone. Execution would be bonus points." "She was crying happy on the Zoom call. Esme is young but she's sneaky when she's planning something nice. She took delivery at the door and convinced Becca to sit at the table, not knowing what Esme was bringing over. Becca kissed the camera for the first minute after they brought up Zoom." Janice giggled. "I don't blame her." Janice made a 'lightbulb' face. "Oh, is that why she made you cupcakes for your birthday?" "Well, she might have done it anyway, but it was probably why she insisted she do it herself." In thinking along those lines, Dave remembered the letter he'd gotten yesterday. That would explain why Lupie had seemed a bit miffed that day. She'd wanted to do something special for his birthday, but had bowed to Becca's exuberant need to express her gratitude. His musing turned nearer to the moment. Janice was listening to him talk about two other women in affectionate, familiar terms, knowing full well those women would be here soon and share the bed with him as well, and she showed no signs of jealousy. Yeah, they mentioned something about it in the videos, but it was odd to see. "Okay, your turn. Tell me something about you, Janice." She winced. "Okay, first off, I'd prefer Jan in normal conversation. Janice is fine at some function outside the house, some formal setting, but when it's just family and associates." "Associates? Why not just say - " "Please don't use the same word as the title of that show." Dave was puzzled for a bit, then chortled. "Oh - " "Do. Not. Finish. That. Phrase." Janice glared. Dave nearly fell out of his chair laughing. Janice was thoroughly unamused. He forcefully collected himself. "Damn, I like that show, but I can get why you would not be happy. That character is annoying as hell." Jan stared, nonplussed. "I'll be good. Promise." He picked up her hand from the table and kissed it. Jan continued to give him half-squinty eyes. "So you were about to tell me something about you. Other than your death-ray eye superpower." "It's a good thing you're cute buster." She gave him a quick peck on the cheek. The squint was still there, but a bemused smile dangled below it. Janice proceeded to tell about the time the library put on a summer hands-on science series. One week the guide brought frogs and first red a book about frogs and their habitats. They let the kids reach in and touch some of the frogs - after rinsing their hands with deionized water first. Then they red a chapter from Frog & Toad. During the reading, one little boy wanted to touch the frogs again. He had earlier asked to hold one, but had been told the frogs had to stay inside the tub. The budding naturalist snuck behind the speaker, opened the lid, and took out a small frog. The frog of course took the chance to leap away. The startled and dismayed boy jumped back, knocking over the tub which he had not put the lid back on. Sixteen small to medium sized frogs dumped out on the floor. Startled as they were, they began hopping away, some heading through the equally startled mass of kids. Some of the children had declined to touch the frogs earlier and were now shrieking as the second Egyptian plague of Exodus blitzed outward from the tub, directly at them. Dave was holding his sides laughing as Jan continued. Obviously, story time was over. It took an hour and a half to calm the kids down, locate parents, ask a few of them to bring a change of garments for their little one - explaining the need for that took repetition of the same story to each parent, accompanied by laughter and sympathy and one angry Karen. Collecting the frog diaspora took the rest of the day, and three hours after closing. Dave was chortling and wiping tears from his eyes for a full minute after Jan finished. Jan settled into his lap, her arms draped around his neck. They kissed softly, languidly. David jarred backward. "Oh crap, I forgot to put in the order." "What order?" "I was going to order more groceries, especially snacks, and a couple of stuffed critters for Esme." "Lupie's little girl?" "Yep, she's mad about these things called Squish mallows. I could probably randomly pick one and she'd squeal happily to receive it. I held off ordering because I wanted to get your input, you know, anything special you wanted." Dave started leading her upstairs, which had Jan happy, but a bit less so when Dave made the turn for his office instead of heading straight to the bedroom. Gamely, she played along. Truth be told, she was glad to ask for a few things. She'd only been able to bring one rolling suitcase. They made the contactless pickup order for tomorrow morning and decided Dave would pick it up, with Jan remaining at the house in case Lupie, Becca, and Esme arrived while he was gone. As the order progressed though, Jan started laying soft kisses on Dave's cheek and forehead. Then she breathed soft and hot into his ear. Only a steely self-control kept him on task to finish, and Jan could see the battle warring in him. "You are so hot like this. I've never been around a guy that didn't jump me the moment I expressed the slightest interest. Sometimes before." Dave looked at her side-eyed as she wiggled her ass on his lap. His hands trembled. "Almost done. I'm just setting the pickup parameters. And I've had responsible reasons to hold back." He clicked submit on the last page, logged out of the site, and out of his computer. "I want you so bad." He turned his full attention to her, grasping her mid-torso, standing and pressing her to the nearest wall, his body pressed against her. Jan squeaked as he lifted her up, completely under his control. When he pressed her to the wall, her eyes lit up and she wrapped her arms around his neck, her legs around his waist and eagerly responded to his lips as he took hers with authority. She moaned softly. When Dave broke the kiss, they were both panting, fire flashing from eye to eye. She lowered her feet to the ground as he let off the pressure holding her to the wall. They practically raced to the bedroom, Jan in front, her left hand behind her holding his. Jan threw off the t-shirt as she crossed the bedroom threshold. Nope, no panties. Dave reached out and squeezed one butt cheek, causing Jan to let out an "eep!" and then laugh as she turned. She immediately began helping Dave strip off his clothes, walking backward the rest of the distance to the bed. Reaching the bed, Dave was now clad only in boxers, the two of them standing, Jan's legs pressed between Dave's and the bed, their bodies in loose contact. With a double-lift of his eyebrows, Dave shucked his boxers to the floor and placed two fingers of one hand gently on Jan's chest, between her soft, modest, lovely tits. He shoved lightly. Jan smiled crazily as she fell. Dave knelt at the edge of the bed, hooking her legs over his shoulders. He dropped hungry kisses on her inner thighs. Two on the left, then three on the right. One hot, suckling kiss far up her inner left thigh. Two quick kisses on her mound, then a long suckling kiss just to the right of her labia, barely out of contact with them. Emboldened by the heat and scent of arousal emanating from her, Dave sucked the full dimension of her light brown lower lips into his mouth, suckling them, massaging them with his lips wrapped over his teeth. He slipped his tongue gently past his lips, probing gently against her slit. Sliding along it. Flicking the delicate inner labia. His left hand snaked around her right leg. As it came over her hip, he let one finger trace against her skin, moving slowly, without pretense, hurry, or delay directly to her mound, adorned with a well-kempt narrow, vertical strip of curly black hair. His finger slowed to a crawl as it changed course downward. He switched to suckling the inner petals only, bringing his right hand up, one finger standing out, to her entrance. Jan moaned as he paused. Wanting, yearning. Then he slipped his finger in just as his lipped wrapped teeth pulled softly on her inner labia. "Ha! Oh fuck yeah! Fuck. Just like that you magnificent teasing bastard!" Jan's legs worked aimlessly, not gripping him, just loosely, slowly flailing, occasionally resting on the bed, but too worked up to hold still long. One finger of Dave's left hand reached Jan's now exposed clitoris. The touch alone ran through her like an electric shock and she screamed her pleasure again. Dave rubbed her clitoris gently, but firmly as he slipped a second finger into her, driving them in and out determinedly, with a mind to building her to release. Dave moved his hand away from Jan's clit, replacing it with his flicking tongue. "Oh" Jan's back arched. Her hands gripped tightly at the sheets. Her legs pulled back, lower legs dangling from tensed upper legs. Just as she uncoiled from the last wave, Dave turned his right hand over, sliding the fingers in and out in a slightly curved posture, stimulating and locating the much beloved nerve bundle on the roof of her vagina. Jan trembled again. "Fucking yeah, fucking maestro, fucking play me like a violin." Her voice shook and paused as she spoke. Her legs trembled. Dave sensed she was close. He positioned his fingers to flick against her g-spot as he flexed them in the beckoning 'come here' motion. The jolting response from that had not yet settled when Dave took her most sensitive nub in his mouth and massaged it with is lips around its edges and the tip with his tongue. Jan came unglued, shrieking and flailing as Dave pressed his joint oral and digital assault on her nethers. She gripped his head a few times, tightly, but never for more than a couple of seconds, the power of her orgasm short circuiting every ounce of her muscle control. As she collapsed to the bed, spent, awash in bliss, Dave relented and crawled up beside her on the bed. Jan lay panting, grinning like the proverbial cat. Between gasps, she relayed the metaphor. "But I'm the one that did the eating." Dave smiled wickedly. Jan laughed wildly, caught between the need for air and the hilarity of Dave's pun. Well, maybe not so hilarious, but she was certainly susceptible to granting high praise for anything he did over the next half hour or so. As her breathing calmed, Dave and Jan moved up the bed, getting their heads on the pillows and bodies fully on the mattress. With an eager, voracious look, Jan rolled over on top of Dave, slipping on leg to either side of his hips. Reaching behind her, she aligned his rigid member with her soppy wet entrance and threw herself backwards, engulfing his full length in one hungry thrust. "Fuck yes." Jan rocked her torso back and forth, parallel with Dave's, her rock-hard nipples sliding up and down his chest. Dave took to planting a kiss on her forehead at the top of each stroke. Jan placed her dainty hands on his chest and lifted her body off of his, transitioning to a rocking motion, undulating her torso and stirring his cock within her pussy. His shaft rubbed against her g-spot each stroke as her butt moved furthest backward. Her cries signified each contact. As she grew increasingly excited, Jan began riding up and down on Dave's member. He felt his own pleasure building. Dave reached one hand to Jan's tit, gently fondling the soft flesh and thumbing her nipple. His other hand reached to their point of contact, laying his thumb on her nub and gently pressing against it. Her own motions provided a rubbing motion. "Yes" Jan's head lolled back, practically limp. Dave lightly clasped her nipple between two fingers, giving a slight rolling motion. Jan rode him faster, becoming feverish, her breathing growing ragged. Dave felt the early spasms of her pending release and knew he wouldn't be far behind. He slipped both hands to her hips. At the first moment her hips seized, he grasped her firmly, pulling downward as he thrust upward. Jan exploded in a riot of flailing arms and rippling vaginal muscles. Her scream of joy echoed around the room even as it continued to issue from deep in her throat. Dave held as long as he could before allowing his own release to burst forth, erupting into her cavity and drenching her insides with his seed. Jan's body spasmed again, a second peak to her pleasure, a second, airless scream as her breath evacuated her body. Jan collapsed on Dave, rolling off immediately. The weight of her own body too taxing on her lungs attempting to replenish her much needed air supply. Dave held her close, only enough to maintain contact, yielding her space to recover. As Jan lay their breathing, she turned her eyes to Dave. She stared at him, still gasping. Her expression was unreadable, at least by Dave. Calming finally, she hugged him fiercely, kissed his jaw, and snuggled her head against him, but left her chest pulled slightly away to give her lungs full space to do their work. "God, I thought I was going to black out there. They weren't kidding about that 'when he pops' orgasm." "Better pleasure through science, baby." Jan barked a short laugh. "Science only did the last bit. The first two were all you hun." They lay quietly, enraptured by the tender intimacy of lying in each other's arms. Jan broke the silence after several minutes. "This is the one night I have you to myself. Becca and Lupie will be here tomorrow and your attention, emotional and physical will be divided between the three of us." Dave looked at her as she paused. "I should be jealous. But I'm not. I feel like that means there's something wrong with me, even though they said that was another effect of the serum. It's one thing to hear it, but totally another to feel it. Or not feel it. No, to feel it. I almost feel a sister ship with these two women I've never met. I think if you hadn't described them to me, let me feel your affection for them, your concern for the, I might be jealous now, and then it would turn off after they arrived, but the way you talk about them, it feels like they are already here, and part of us now." "I don't know how to respond to that." "I don't either, but I think it's a good thing. The fact is, we are sharing you - your bed, your life, our lives - and we have to get along for all our sakes. I don't regret it at all, it's just a little weird when you realize it's happening." Dave looked at her silently. "Just hold me David. Hold me all night." Chapter 3 – Reunited. September 20, 2020. Dave awoke to a strange sensation. Not one he was accustomed to. He felt the smooth feel of sheets against his legs and upper torso, but not between. A weight pressed down on his abdomen and a warm wetness encompassed his cock. Oh, right he has a girlfriend now. Sleeping in his bed. Well, not sleeping at the moment. Dave cracked his eyes open to see a large lump moving slowly under the sheets, over his pelvis in time with the wondrous, rhythmic feeling below his waist. He slipped a hand to Jan's back and trailed his fingertips softly along her satiny skin. Slowly, Jan slipped her head from under the sheet. "Good morning lover." Jan placed a soft, smoky kiss on his chin, her eyes locked on Dave's. "You don't have to do that every morning you know." "Of course not." Jan grinned wickedly. "The others will get their turns too. But for now, this kitty gets her morning cream." With that she slipped the sheet down his body, exposing him from the knees up, and settled her face on his organ again. Bowing to the inevitable - and loving every minute of it - Dave slipped a hand to Jan's thigh, sliding firmly, slowly, gently along the inside of her leg. He brought his hand close to her core, then slid slowly away, down to mid-thigh. Then back up. Jan hummed approvingly as he switched from his whole hand to just a single fingertip, adding swirls into the motion. He let the swirls drift closer and closer, knowing where she ached for him to brush against. But not yet. Reaching with both hands, Dave grasped the backs of Janice's thighs, lifting her lower body and rotating it towards his face, aligning their torsos, her mouth the pivot point. She squealed and giggled around his cock before clamping her lips firmly around his organ and doubling her efforts. With her hot wet sex directly in his face, Dave braced his thumbs about an inch to either side of her clitoris and moved them in unhurried circles. He lifted his face and blew hot breath at her slit. Jan's body tensed and flexed, a sign of encouragement even Dave could clearly read. Dave latched his lips on her dripping sex and nursed on her lower lips, drinking in her juices. He could feel her labia convulsing and puckering in response to his ministrations. Jan picked up her pace again. Dave wasn't sure if it was gratitude or a race, but he resolved he would not be the only one peaking this morning. Dave slipped his hands up her torso, taking her lovely pert tits into his hands, his fingers alternately groping her fleshy mounds and teasing her firm nipples. He slipped his tongue along her slit languidly before forming a firm spear of mouth muscle braced with the tip against her entrance. He plunged his tongue inside her. Jan's body seized and convulsed, her inner muscles grasping at his oral protrusion. Jan paused her worship of Dave's cock, bringing her head up to moan softly while his wet cock stood proudly in the cool air. As soon as the waves of pleasure had washed fully over her, Jan bent her head back to her self-appointed task. Dave did the same. In another minute or so, Jan brought Dave to his peak, causing him to jet gobs of the man cream she sought into her mouth as she captured it and swallowed as his balls paused between jets. The shuddering of her serum induced climax could not shake Jan's determination to consume every drop. Her first item of her morning to do list completed, Jan righted herself, then fell into bed alongside Dave. She gave him a kiss on the shoulder and snuggled in tightly with a big, satisfied smile on her face. After basking in the afterglow for several minutes, Jan spoke. "Make me breakfast and show me how?" Jan shredded cheddar while Dave cut bacon into small pieces with kitchen shears. Dave admired the small roundness of her ass pushing out his t-shirt, just a few inches above the hem. Her pokey, pert tits making small mounds to either side of the phrase "√-1 23 S p, and it was delicious." "This is not going to be authentic Mexican. It's barely recognizable as Tex-Mex, more like Messican." Jan raised an eyebrow. "A pile of food using some ingredients connected to Mexico or using flavors associated with Mexico, and so sloppy you absolutely must use a fork or spoon to eat it." Jan laughed. "Okay, Messican breakfast it is. What would this be if it were authentic?" "Migas. But we'd have to use chorizo instead of bacon and a Mexican cheese instead of cheddar. Maybe Oaxaca, that's got a great flavor for this." Dave dropped the cut-up bacon bits into the pre-heated pan hearing them sizzle immediately. "I love that sound." Jan smiled and leaned in for a kiss. Jan loved the counter play of soft eggs with the crunch of the bacon and tortilla strips. After they'd eaten, she offered to do dishes, so Dave went to his gun closet, getting out a back holster and a pistol. Now ready for yesterday's incident, Dave checked on the chickens again, finding nothing amiss this time. Other than the need to top off the food bin and water bucket. Time for the grocery pickup rapidly approached with no word from Lupie or Becca. Jan elected to remain, in case they arrived while Dave was gone. "I'll just have to suffer through sampling the library." She didn't have a poker face. "You already took a sample in the library." That got her laughing. Dave came through the door from the garage carrying a few bags with items needing refrigeration. He paused by the library door. "Hey hun, watcha readin?" Jan startled. "Oh, sorry, I didn't hear you come in. More in the car I take it?" "Yeah, can you grab the cold stuff first? I'll start stowing things in the fridge and freezer, then join you for the rest." As they were putting away groceries, Dave asked what Jan had been reading. "Baa Baa Black Sheep. By the binding and cover condition, I'm guessing you've red it already?" "Oh yeah. I loved the old TV show as a kid, so it was a treat to read about the real life guy it was based on." That started a discussion about 80's TV shows, and the re-runs playing then, and VHF and UHF stations that wound up as a general 80's slice of life retrospective. From a sci-fi nerd point of view. The discussion continued as Dave showed Jan the rest of the house, as well as the backyard and greenhouse. They had settled into the living room, sitting on the couch, on opposite ends with their lower legs tangled together, each reading, for nearly an hour when they heard a knock at the door. As Dave opened the door, Becca slammed into him. She clutched him tight, her head tucked down, pressed sideways against his chest. She was shaking. "Wow. They said the serum would make a woman aggressive. I didn't expect this though." Lupie's face made Dave quickly realize his assumption was misplaced. "Am I missing something?" "Later, David. Please" Lupie begged. "Sign here please sir." The soldier acted as if nothing unusual was going on. Lupie had a look of concern and sympathy. Dave signed quickly and ushered Lupie and Esme in while Becca shuffled along beside him, not letting go. Jan waited, standing, in the living room. "Lupie, Esme, Becca, this is Janice Hoppler, she arrived yesterday morning. She prefers Jan among family." Lupie shook Jan's hand and said hello warmly, slightly guarded. Becca refused to let go of Dave. Jan placed a reassuring hand on Becca's shoulder. Taking a closer look, Dave realized Becca's hair looked like it had been mussed and then raked back down with fingers rather than a comb or brush. On its own, he would have put that off to poor sleeping conditions in their overnight stay at the vaxx center. Other context clues were waking up a little voice in his head that something seriously wrong had happened while the ladies were away. Dave struggled to think of things that might soothe her. "Becca, I have mandarin Jarritos in the fridge and chocolate Pocky in the cupboard." Becca shook her head. "Just take me upstairs please, Dave." "Well, we need to get the three of you settled in, Bec." Becca squeezed tighter. "Please." It came out as a near whimper. Dave's face creased with concern as he looked to Lupie. "What happened?" "I'll tell you what I know before it's my turn." Lupie told him. "We should probably do this now though." "If Esme is fine with it, I can get her settled," Jan volunteered. "Which room is hers?" "Uh, you know, the one with ;” Dave said, walking awkwardly to the stairs. As Becca realized where he was going, she coordinated her movements with his, and then tried to lead the way, nearly dragging Dave the last few steps to the staircase. "Oh, oh right." Jan's look of worry only amplified Dave's concerns. He wasn't imagining then. Something had gone seriously wrong at that vax center. As Dave and Becca neared the staircase, Becca reached the arm behind Dave's back towards Lupie, beseechingly, making a grasping motion. Lupie acquiesced, following the pair up the stairs and into the master suite, and shutting the door behind the three of them. As they neared the bed, Becca began unbuttoning Dave's shirt. Dave reached to lift her shirt up, getting only partial compliance. Becca wanted Dave naked first. Dave played along, shucking his shoes and pulling off his socks. Dave stood there, stark naked, with a still clothed Becca holding tightly to him, but standing tall now, her head resting at the base of his neck. Becca slowly rubbed her whole body against him. Dave rubbed his hands along her back, hoping it would have a soothing effect. Becca began to grind her pelvis against Dave's. "Take me David. Make me yours." Becca stared into Dave's eyes, hungry and scared. "Make it so no one can take me away from you." Dave kissed her forehead, slowly moving his hands from her back to her tummy. It wasn't fast enough for Becca. She ripped her shirt over her head, then pulled her and Dave onto the bed. Taking a cue from her urgency, Dave undid her belt, button, and zipper, then grasped the hem of Becca's pants and yanked them off her. Becca and Lupie both gasped, but it didn't sound like fear, more like,; thrilled? Dave crawled back up the bed to lay beside her. He intended to get her aroused with kisses and touches, but Becca wasn't waiting. She pulled off her panties and lay with her legs apart. "Get on me David. Get in me and mark me as yours." Dave scooted closer, and sped his fingers along her side, resting softly under her lovely, small, bra-clad tit. Becca grabbed his shoulder and pulled, rolling him on top of her. "Now David Please!" her head lunged forward, capturing his lips and kissing him fiercely. Becca's arms took Dave in a bear hug. She wrapped her legs around his waist and began bucking her pelvis. "Just do it David," Lupie spoke in her softest tones. "I'll explain later, but she needs you now. I'm sure you want to give her something gentle and caring, but right now she needs the certainty and safety of being imprinted to you." Becca nodded beneath him, her eyes imploring. Taking a deep breath, Dave maneuvered himself to place the tip of his organ against her lips. He felt an abundance of wetness and felt relief. As frantic as she was, he'd expected her to be dry as a bone. That would have made consummation impossible. Feeling Dave near her entrance, Becca shoved herself downward, but faltered. Dave's cock skidded up her slit. Becca whimpered, but stilled. Dave realigned himself, working his tip past the labia before pushing firmly. Certain of his positioning, he pushed with increasing pressure. He felt something give way, and a sharp constriction as he pushed forward a few inches. "Ah!" Becca's scream, the anguish flooding her face and the knife-like pain threatening to chop off his dick brought Dave to an instant halt. He moved to pull out, but Becca's legs tightened around him, and Lupie pushed gently downward on his tailbone. Enough to signal him to hold position. Then Dave remembered, from Janice and the videos, that the first drop of pre-cum, the first encounter, would give a woman an incredible orgasm. His own arousal was swamped by his concern for Becca, leaving him firmly erect, but not leaking anything. For her sake, he had to relax himself. Well, two birds with one stone. Dave lowered his lips to Becca's. She was now lying flat on the bed beneath him, a modest gap between their torsos. Dave kissed her tenderly and she responded. He worked his way down her jawline to nibble on her earlobe. Becca's breathing caught. Dave whispered softly to her, so that not even Lupie could hear. "I'm going to show you all the love I can for the rest of my life Rebecca Sampson. I will prize your heart and your love above the delights of your body. And when I have passed, and you remain, I pray I have left you with joy and peace." Becca sobbed, clutching him close. Dave could feel a tension leave her body. There was even a tinge of joy in her crying. She began to work her hips again, slowly, the act still a delicate one for both of them due to her tightness. Dave matched her motions. With short, slow strokes, each relaxed into the union, and Dave felt his arousal rise. The first drop of precum finally leaked out of the tip of Dave's cock. Becca's body tensed, then bucked beneath him. A wild, weird part of Dave's brain wondered if Lupie had somehow hit her with a taser. "Hah" she cried out. Becca panted, trying to recover from her first ever orgasm. Dave held her gently, kissing first her cheeks, then her forehead. As she calmed, eyes reopened, looking hungry, Dave brought his mouth down to her neck, suckling lightly at her clavicle, without leaving a mark. He kissed his way down the to the slope of her tit. Recalling her earlier uncertainty about their attractiveness, Dave resolved to dispel the worry. He kissed in an inward spiral around her tit before taking her areola into his mouth and flicking her nipple with his tongue. Becca cried out, her back arching off the bed. When she settled, she took Dave's face in her hands and kissed him. "Thank you, David. Now please, finish this." Dave began working himself forward and back, slowly within her. A little more in than out, until he was fully inside her. He could see pleasure and happiness on her face, with some pain as well. He knew he couldn't eliminate the pain, but he was glad she was now getting some pleasure out of it. He kept up his steady pace, pausing if she flinched. As her pain began to subside, he gradually increased his thrusting speed and depth. Becca's legs unclenched from his waist, hanging in the air beside his hips. "Yes, David. More, please more. Keeping going, fill me up David." Her encouragement, her body rocking beneath him in harmony with his thrusting, her interspersed moans sent David over the edge. At the moment he erupted, Becca's eyes flew open and she screamed louder than before. Her whole body spasmed wildly until she collapsed like a marionette with its strings cut. "Imprinting; imprinting; imprinting ;” The oddly disturbing chant juxtaposed with the tight, satisfied grin on her face. Dave gingerly removed himself from her body and climbed off the bed. With Lupie's help, he pulled the sheets and covers from under Becca and then gently covered her. "I'll go wash up. When I come back, can you please tell me what the hell is going on?" Lupie just nodded, biting her upper lip. She followed him to bathroom, where she grabbed a washcloth, wetted it, squeezed out the excess, and went back to the bedroom. Dave followed her out once he had cleaned himself. "Sorry, I didn't mean to snap at you." "I know, David. It was a jarring time for me, and I knew what triggered this." "I would love to share in that knowledge." Lupie grinned at the dry humor. "This morning, after Rebecca and I had completed our Oracle questionnaires, a young woman approached the three of us. She greeted Becca and took her hand to lead her away. Now all three of us assumed we were being taken to you. As Esmeralda and I rose, the lady motioned for us to sit back down. When I inquired when Esme and I would be called, and how long we would be separated from Becca, the lady said she had no idea, and began to walk off again, leading Becca. Becca got upset and asked that we all go together, since we are both to be assigned to the same man. The lady argued with her for a few minutes, then noticed another official heading over. She dropped Becca's hand and took off. Becca was disturbed by the encounter and stayed close to the two of us from then on. We got our shots and returned to the holding area to wait out the medical watch period. A few minutes after our return, a man and woman in uniform took us into a separate room to talk. I think they were officers, but I don't know what part of the army they were in. They had two pistols on their right collar. My right, their left." "Military Police." Lupie looked at him questioningly. "I have a friend who served. He thought branch insignia was one of many useful things to know in a Teot Wawki scenario." "A what?" "The End Of The World As We Know It. He's a prepper & survivalist." Dave's face clouded. "I haven't heard from him in a while, but he doesn't communicate all the time. And yeah, I think this qualifies. Big time. The world is definitely changing in major ways." "Yes, it is. So these two officers questioned us for over an hour about every detail of what happened, going over each minute, each word multiple times. I actually started to think we were accused of something." Lupie slumped against Dave's chest. He wrapped his arms around her. The strange shape of the world and the problems of today did not prevent him experiencing a deep thrill at finally having her in his arms. Lupie. Beautiful, charming, enchanting Lupie. Here. on his bed, in his arms, pouring out her troubles to him. The troubles were concerning, but to be her bastion! Her comfort! Dave's heart raced. Lupie continued. "While we were in there, they seemed mostly focused on the woman's motivation. They keyed off something Becca remembered from the woman. Give me a second; the lady said 'Come with me, you can live a life of luxury, fuck a rich man once or twice a week, pop out a few babies and be waited on hand and foot lounging by a pool. None of his blondes do any work, that's for brunettes and Hispanics.' When Becca kept resisting the lady got real mad; 'do you really wanna go off to some suburban slob, washing dishes and mopping floors, and you'll still have to give him your coochie and pop out babies, you dumb bitch?' " "So they finally let us out. Esme was thirsty and Becca needed to wash her face. Becca went in while I watched Esme at the fountain. Becca had only been inside a few minutes when she shrieked and came screaming out. She said the lady was in there. She came out of one of the stalls as Becca was washing up." Lupie paused. "After that, Becca wouldn't let go of my hand. We were held in another room under guard for a while, while they searched for her again, but eventually they brought us here." Dave added a little extra squeeze to the hug and planted a loving kiss on Lupie's forehead. She looked up at him with a smile. "Do you have any idea how comforting this feels, to be able to tell you about a problem, to be held by you, as you listen?" "I know how amazing it feels to be the one you can share your troubles with. To be the arms you want to be in." Lupie sat up, leaned in and kissed Dave full on the lips. Lips meshed and moved. Tongues darted into mouths, tangling, teasing, frolicking. Hands began to roam. Dave delighted in the thrill of touching Lupie. After all this time. All that yearning. Lupie, here in his arms. Wanting him as much as he wants her. He tugged upward at the base of her shirt, pulling it out of her skirt waistband. Lupie wrapped her arms around his neck. Leaning forward, she arched her back, brushing her tits against him, with a slight side-to-side motion. Even Dave picked up that signal. All systems go for launch. Dave slid his hands under Lupie's shirt, skimming along her back. Her skin. He was touching her bare skin! Her kisses became more urgent. More than ok, his attentions were wanted. Dave brought his hands around front, outside her shirt, and began unbuttoning it. He peeled back her shirt, leaving it still draped from her shoulders, but mostly opened, revealing the center of her bra, and the middle of her tummy. She was in even better shape than Dave imagined. He had assumed all that office work and long hours - and the inevitable takeout food - had left her with a small paunch. But no. There might be enough flesh there to jiggle, but no bulge of any kind. He looked back to her eyes and saw hunger, need,; and uncertainty? Dave flung her shirt off, pressing his lips to hers, pressing her body back to the bed with his own. Lupie moaned, wrapping her arms around his torso, lightly raking her nails along his back, pulling him to her with her palms. Her body moved sinuously beneath him, enticing him. Dave slid one hand down Lupie's skirt-covered leg. To his full extension. He grasped the cloth, pulling it up to reveal her well-toned legs. Office work at her level does include a lot of walking. Her legs were masterpieces of girl next door perfection. Dave lowered himself to kiss her thighs. Lue gasped and groaned. "Oh David, please, don't tease me." She tugged on his head to draw him back. Instead, Dave grabbed hold of her panties and pulled them off in one smooth motion, neither hurried nor slow. Lupie's face brightened. Her smiled widened and lusty. Dave leaned back over Lupie. Her skirt now bunched around her waist, her legs apart. Her lovely brown, shorn lips beckoning him inside. Her inner labia fully flowered, the slightest hint of pink expressing her readiness and desire. Dave lowered himself atop her. He rested his weight on his hands and knees, aligning himself with her entrance while staring deeply into Lupie's eyes. The excitement there was unmistakable. Dave slowly pressed himself forward. Lupie brought her legs back, lifting her pelvis to him and making herself completely open to his penetration. Their mutual arousal already had a bead of precum formed on the end of Dave's organ. When he made contact with her soft petals, Lupie cried out like a banshee, her body shaking uncontrollably. She desperately clutched at Dave's torso, trying to anchor herself. When the shuddering stopped, Lupie gazed into his eyes again, the hunger undiminished. Amplified even. Dave reseated himself and thrust slowly into the woman he'd dreamed of for so long. She shook again, but not the chemically amped orgasm. The raw pleasure of being with together, of finally getting what they both wanted. Their eyes locked to one another, Dave thrust slowly, steadily while Lupie gently moved with him. Their passion built, as did the energy of their movement. Lupie clutched tightly to Dave's shoulders. He could see her pleasure building by the telltales in her expressions. He felt his own excitement building, not decreased in the slightest from having just completed the act with Becca. Lupie's body arched as she called out her ecstasy. The muscles of her passage grasped and massaged Dave's cock, kicking him over the edge as well. A second electric jolt surged through Lupie just as her natural orgasm peaked and began its decline. Her eyes rolled back and a guttural blend of cry and moan issued from deep in her chest. Lupie collapsed to the bed. "Imprinting; imprinting; imprinting" Dave held her in his arms for a long, satisfying moment. Dave did have other duties to attend. There were in fact, two other people still conscious in this house, and one was a newly arrived little girl that may need help adjusting to her new home. Dave slipped from the bed and pulled Lupie up so her head rested on a pillow. Her skirt more or less straightened itself as she moved, but Dave did add a bit of extra care, just to be sure. He pulled a light blanket from the walk-in closet, laying it over the sleeping form of his new partner. He draped her shirt over a nearby chair, where she could see it once she awakened. Then he dressed and headed downstairs. He emerged into the dining room to find Esme happily munching a corn dog, her plate also holding mac n' cheese and green beans. A very self-satisfied Jan sat at the head of the table, at an angle to Esme. "Ah, good you made her dinner." "Yep. OK, I just followed the box directions for the mac n' cheese. And the corn dogs were just heat up from frozen - but I did use the oven, not the microwave!" Jan beamed. Esme cleared her mouth, then, waving, said "Hi, Uncle Dave! Momma says we're living with you from now on? And; Jan helped me put my clothes in the dresser before making me dinner. Oh! And thank you for the kitty!" Seated in the chair beside Esme was a large squish mallow, solid black except for the crescents of its eyes. A cat tail and ears completed the appearance. Its presence at the table suggested the much desired 'new toy' love that Dave hoped would ease Esme's transition. Dave gave Jan a kiss. "You did great, babe. Thanks for looking out." Jan's victorious grin and the glow from Dave's praise did not quite hide her concern over the obvious, but yet unknown explanation of Becca's state upon arrival. Dave shifted his eyes in Esme's direction, then back to Jan and shook his head. "You two want to talk without me, Uncle Dave?" "And just what would we talk about Miss Esmeralda?" "I'm nine, Uncle Dave, not stupid. That lady was spooky, and Mom and Becca were in that room a long time talking with those military people. And then Becca shrieked pretty loud coming out of the bathroom. I may not know everything, but something pretty sketch happened." Dave kissed the crown of Esme's head and held her close to him for a moment. "Don't worry about it, Esme, it's over now. Those people are not going to hurt you, or Becca or your mom." To break the uncomfortable silence, Dave prodded Esme to pick a movie for the three of them. It was getting on into the evening, but there wasn't any school in the morning, so it wouldn't hurt to late her stay up past ten if it came to that. Dave did dishes while Jan led Esme into the living room. Esme needed no help setting things up though. She was nine years old after all. Dave rejoined them to hear 'let the storm rage on ; ' and see Esme, at one end of the couch, her head beginning to nod. Old tricks always work. After a tiring day, a hot meal and an old familiar movie work like magic, even on a nine year old. Dave waited another fifteen minutes for her to zonk out completely, but not get a crick in her neck. He scooped her in his arms and carried her up to her bed. Jan followed them with the fluffy critter. Jan pulled back the covers so Dave could lay Esme in the bed. He pulled off her shoes in socks before covering her gently. Jan placed the newly beloved toy beside her before they left. Once Dave shut the door, Jan shoved him against the wall and kissed him fervently. "You knew that would put her out didn't you?" Dave nodded. "That was so fucking awesomely domestic. My ovaries want to latch on to you and never let go. You obviously care for that little girl, and seeing it makes me giddy. Oh my god, I so want to have babies with you." "Did you just say the unspeakable three words?" "Hush," she said with a giggle, "don't harsh this yummy feeling." "Perish the thought." Dave kissed her tenderly. He took her hand and led her back down to the living room couch. There, he proceeded to fill her in on everything Lupie had told him. Janice's eyes grew wider as the grotesque nature of the attack on Becca unveiled. "Dear God, no wonder the girl was so clingy. I'm surprised she didn't mount you in the entry way." "Well, she's - was - a virgin, so I don't think she would be up for something so public." Dave face must have betrayed his mixed emotions. "What is it?" "I knew she was a virgin, that's something we had already discussed. I had planned on; being; more delicate? In my approach with her, you know, taking my time, not rushing things. But this mess happens, and she's insistent that I take her immediately, no warm-up, no gentleness. I; I wanted to do better for her. I wanted this to be a happy memory for her." "You can't control outside events, David. And you can't control her reactions to them. From the sounds of things, I completely understand her response. I think I would have done largely the same in her shoes. And as someone that's been with you for two full days now," she grinned at Dave's raised eyebrow, "I know you slipped in whatever tenderness, whatever care and concern was possible as you gave her what she asked for. What she needed." Dave sat back, taking a deep breath, trying clear his mind. Jan leaned in, whispering in his ear. "Dave, you big stud." She kissed his cheek. "Take me to bed or lose me forever." Dave barked out a laugh, then stood, reaching out his hand. "Show me the way home honey." Three new women join Dave's family. Chapter 4 – Revelation. September 21, 2020. Dave woke to find Becca curled against his left side and Lupie curled against his right, just as Jan had helped him arrange last night before the two had gone to sleep; and after Jan had gotten her turn at Dave. Jan lay beyond Lupie, on her side, facing away. Dave reached over and stroked her back. "I'm awake." Jan rolled over to face him. She gave him a drowsy smile. "Mostly. I could really use some coffee." "I got a coffee maker, grinder and a bag of whole bean coffee you asked for in the pickup order yesterday." "Yeah, but you forgot the maid to make it and carry it up here." Lupie chimed in. Dave thought he'd heard her breathing change in the last minute. "I know, right?" Jan chuckled. "How do you expect to keep a harem of horny babes if you don't give us the amenities." Feeling playful, he gave her guff right back. "Woman, you are the amenities." He kept his face neutral long enough for Lupie to raise her head and stare back at him. He busted out laughing. "Okay, I'd make a terrible dom." He paused while Lupie delivered a light peck on the lips. "Seriously, I never drank coffee. I have no idea how to make it. I got you the tools and ingredients, so if you want some, have at it." "Fine," Jan said, rising, "but I'm taking one star off my review of this hotel because of this." "Still, the room servicing was amazing." Lupie added, with little wiggle of her nude ass, having gotten out of bed as well. Jan barked a laugh and high-fived her. "We'll get some coffee and breakfast started. Why don't you lie here until Becca wakes? I think waking in your arms will do wonders for her. Might be the capstone to last night that will ease her mind." Both ladies dressed quickly, a pair of shorts from their luggage, and one of Dave's t-shirts. It seems solidarity was the theme of the day. Jan chose "Back in my day we had nine planets" while Lupie chose "That's okay Pluto, I'm not a planet either." Dave couldn't argue with that reasoning, so he lay there holding the pretty young blonde in his arms watching the receding forms of his two; girlfriends? What the hell should he call them? Teammates sounded like something for sports, or the brainchild of a particularly lame poli-sci major. The smell of coffee had whispered through the room for several minutes when the enticing aroma of chorizo warmed the air. Dave smiled. He'd bet anything Jan had mentioned the migas from the other morning and Lupie had found the chorizo he ordered. Becca stirred against him. She stretched, cat-like, arching her back. This had the effect of pressing her tits against him. Which in turn brought his presence to her attention. Her eyes flew open and her arms crossed over her chest, suddenly embarrassed she was naked in bed with a man. Further recognition passed over her face and she wrapped her arms around his neck and kissed him fiercely. Becca broke from the kiss beaming. Then an impish veil flitted on her face and she slipped her body atop his with a slight wince as she parted her legs to straddle over him. Dave caught her hips. "Easy there, kitten. Give yourself a little break. Smells like breakfast is ready, and we have our wholes lives ahead of us now." Becca kissed him again, slipping her tongue into his mouth briefly, tentatively. Then she hopped out of bed and dug a pair of shorts out of her bag. "Dave, could I wear one of your shirts?" "Seriously? Jan and Lupie did the same. Well, they didn't ask, they just walked into the closet and grabbed one each." Becca flashed him a smile, saying nothing as she strode to the closet. Dave enjoyed the slightest jiggle of her modest tits as her topless form walked by. "They must have coordinated while they were in there because they both came out in Pluto themed shirts." After a minute of hangers being shifted back and forth, Becca called out "Dave, how many Pluto shirts do you have?" "Just the two I think." "Damn." Said Becca, coming back out to the closet doorway, still topless and facing Dave. She leaned against the frame, thinking. Dave enjoyed the view. "Aw, hell." She walked over to her own luggage, rummaged about and pulled out a t-shirt. Once she donned it, Dave red the print on it ' hashtag justice for Pluto'. He laughed. "Nice. It fits with the other two. Why the resignation?" "Because I could either show unity with them by wearing this, or I could wear one of your shirts. First morning together, I would have liked to wear one of your shirts." "That's a big deal?" "Huge." "Then wear one of my shirts. I'm sure the others will understand. In fact, it's still solidarity, because you're all wearing one of my nerd shirts." "I like the way you think, Dave." Becca ripped off the shirt and raced back to the closet. She came out with his shirt that looks like a NASA shirt, but replaces the word NASA with SHINY, and on the swoop is the image of a spaceship from a short-lived TV show. "Madame has impeccable taste." "Mademoiselle. Madame is for married women." "In broader terms, madam is for a woman who has permanently bonded herself to a man. Just as you have. At least until the bio-freaks undo the little oddity in their mad science formula." "Well then," Jan said from just inside the bedroom door, "maybe you could get your hiney dressed and join your other two wives for the breakfast they just finished making." She looked to Becca. "Coffee's ready by the way." Neither woman left, instead taking the chance to watch Dave emerge from the covers and dress. Becca approached Jan tentatively. She did a poor job of whispering "Why does it feel so much bigger inside?" Jan chortled. "Because it is bigger when it's going inside you." Dave replied. Becca blushed, realizing she'd been too loud. "Some of us get 'compact' when there's no need for size." "But your balls are still big." Becca blushed so hard she had to look away to speak. "Yeah, those don't shrink. I guess that's one way to distinguish a winky dink from a grower." Dave came out of the closet with a t-shirt that red 'I aim to misbehave, and nothing in the verse can stop me' curved around the word 'Brown coat'. Becca grinned broadly and returned the high-five he offered before the three of them headed downstairs. "Dave?" Jan prompted "Yes dear?" All three ladies grinned at that jest. "I noticed you don't have any books for younger people. How about we see what Esme has next door, and then I order some more, you know to give her some variety." Lupie brightened at Jan's suggestion. It seems cooperation was coming naturally to the three ladies sharing his bed. Their bed. Ho. He'd been single long enough, now he had to adjust his head. Anyway, it was an auspicious start. The five of them sat around the table, still nibbling at bits of breakfast. Esme was already waiting when the trio had descended the stairs. Esme, Dave, and Becca had thanked Jan and Lupie for making breakfast. Lupie took care to point out Jan had chopped the fruit for the side and sliced the tortillas into strips while Lupie made fresh salsa and chorizo and eggs. "Oh, yeah. Check the closets first. Either in my office, or one of the bedrooms you'll find some boxes of kid's and young adult books." Dave paused for a bite. "I think you already know I'm a prepper. One thing I wanted to be sure of is to preserve knowledge and; cultural legacy maybe? So yeah, there are books in boxes right now too. We could get some more bookshelves and set up say one in each bedroom maybe." Jan looked at him with dopey eyes. "Feeling the same way you did that first morning?" Dave said with a smirk. "Less immediate, more warm and fuzzy version, but yeah." "I'll order more bookshelves then." Dave smiled warmly. "I already ordered two full beds for the two rooms that are completely empty, plus dressers for all four rooms and more sheets and towels. The sheets and towels are scheduled to arrive in a few more days. The furniture is listed as arriving in a week. We'll see." "Hey, Dave?" Becca asked. He'd have to get used to seeing her without glasses. That was probably why her 'after imprint nap' took longer than Lupie's; the regen effect repaired her eyes. She'd instinctively reached for her glasses and abruptly realized she could see better without them. That had earned her a pair of high fives from Dave and Jan before they left the bedroom. Lupie and Esme hugged her when she got downstairs and told them. Dave suppressed a smirk. "Yes dear?" Three pairs of eyes rolled, over top soft smiles. "Why don't you just get a bunch of bunk beds. There's going to be a lot more women coming. At least twelve total." "Yeah sure, I could fit two sets of bunk beds into each room. Then I can just walk down the hallway to the rooms were I 'store' my women to select the day's lays". Dave rolled his eyes to accent the sarcasm. Jan and Becca giggled, but Lupie glared. Then he remembered Esme was at the table. "Uh, yeah, sorry 'bout that. Uh;” "Oh please, I already learned about sex in health class. And I heard both of you last night, mom. Keep busting Dave's chops and I'll tell him what I hear coming from your room when I get up to get a glass of water late at night." Lupie's eyes went wide for a moment, then settled to mom-stern look. "Watch it mija, no matter what you know or think you know, I'm still your mother." Esme turned to Dave. "I hear m---" Dave put a finger to her lips. "No matter what you know or think you know, she's still your mother." September 22, 2020. "David Jeffrey Belsus!" Dave stopped in his tracks, one foot on the last step, the other hanging in mid-air in its path to the living room floor. He looked around bewildered, not sure what he'd done. "What the hell are you doing?!" Lupie's indignant voice managed not to shout, but clearly wanted to. "Uh, laundry." He had a basket on his hip, loaded with sheets from the bed. "I can see that, why are you doing laundry?" "I had sex with three women in my bed last night, these sheets need some cleanin'." Lupie's hand rubbed her face. Dave imagined this might be the same motion when Esme was being difficult. Only, he wasn't trying to and had no idea what was causing all this consternation. "David, there are four other people under this roof who can handle the laundry. Esme is quite good with regular laundry items. Not yet ready for special items. You should be working, or working out, or resting, or dosing one of us, or thinking about what changes might be necessary as more women arrive. We should be doing this sort of thing. This will be even more important as more women join the family, David. You're a manager of a small company that lives together and makes babies. Eventually." "I'm not comfortable labeling a chore as 'women's work' Lupie." Lupie snorted. "A week ago I would agree with you. The world changed." "I'm still cooking. At least sometimes. And If I see something dirty or misplaced, I'm still picking it up. And you still have your investment job. You have things to do beside playing mega housewife." "The firm is shutting down, the accounts are being taken over by another company since all our senior partners died." Lupie grimaced. "I have about a week's worth of work remaining for the hand over, and then I'm out of a job. The new organization didn't hire me. But, I still have my license. I can manage investments for the family." "Or start your own firm. Surely there are clients looking for someone new. Maybe some clients from your old firm that would prefer a familiar face." "I told you before David, I want to make family my focus. I can do some day trading and manage our investments, but I would love to spend time with you and Esme, and now Janice and Becca, and whoever else joins us. I want to do crafts and sew and garden and cook wonderful meals from scratch. I want to be involved in community projects when we have a community again. I was good at my job, but it was a job. I love family. Please, let me, let us take care of these things." Dave mixed drinks for the four of them and brought the glasses into the living room, where the ladies had spread themselves about the space. There was no tension, but everyone seemed to want a bit of space after waking up in a nude pile this morning. Lupie raised one eyebrow when Dave handed a glass to Becca. Dave mouthed the word 'light'. "Are you sure?" Becca asked. "You looked like you wanted one when I mentioned making them. And you're effectively my spouse; one of my spouses; " Dave rolled his eyes at the weirdness of the concept, "and state law allows it under that condi
durée : 00:19:59 - Lectures du soir - "– Vous n'avez pas obligé une ingrate, dit la bergère, je vous connais, charmante Belle-Belle, je sais où vous allez, et tous vos desseins ; je suis fée, et mon inclination me porte à combler de biens ceux qui le méritent. "
“La musique c'était mieux avant” versus “Eh toi ça va l'intello bobo”... Les goûts et les couleurs en musique ça ne se discute pas… ben si ! Madame meuf t'aider à t'en sortir en société ! Retrouvez tous les épisodes de Madame Meuf ici. Learn more about your ad choices. Visit megaphone.fm/adchoices
Quelque chose ne tourne pas rond à Perpète-le-Bois-Joli. Dans ce village, personne n'a envoyé de lettre au Père Noël. Coco Moustache a décidé de résoudre ce mystère. Suis-la dans son aventure et pars chaque jour à la rencontre d'un habitant du village… Ce soir, toc ! toc ! toc ! Elle frappe à la porte de madame Chevreuil. En attendant la fête de Noël, la Grande histoire de Pomme d'Api vous invite à écouter un épisode d'Opération Noël ! Un rendez-vous quotidien du 1er au 24 décembre. La grande histoire de Pomme d'Api,c'est un podcast proposé par le magazine Pomme d'Api.L'histoire du mois de décembre 2025 a été écrite par Alexandra Garibal pour le magazine Pomme d'Api n°718. Les illustrations ont été réalisées par Maria Neradova. Ce podcast est préparé et animé par Bayard Jeunesse. Voix hoste : Aude Loyer-Hascoet. Textes lus par Pierre-François Garel. Réalisation : Sodasound. Productrice : Hélène Loiseau pour Bayard Jeunesse Un podcast Bayard Jeunesse – Décembre 2025Hébergé par Ausha. Visitez ausha.co/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
A special set Disco House Playlist: 1/ Pete Le Freak Power « Five Six Seven Eight » 2/ Da Lukas, Musione 2 « Free & Happy » 3/ A Digital Needle « Come With Me » 4/ Jo Bisso /Funky French League « The Mystery With Me » (Young Pulse edit) 5/ Steely Dan /Funky French League « Josie » (MonsieurWilly Disco Mix) 6/ Natasha Kitty Katt « Kosmic Oscilliations » (Dexter Jones Cosmic Glue Remix) 7/ Random Soul « No Credit » (VIP Boogie Extended Mix) 8/ Sgt Slick « Make It Happen » 9/ OKPLUS, Emél « Get On Up » (Art Of Tones Extended Remix) 10/ Nick Holder « Dance, Dance, Dance » 11/ HP Vince « We Love D.I.S.C.O. » 12/ Aspen Bizarre Disco « Deborah's Twist » 13/ Floorplan « You're A Shining Star » 14/ Daniel Dash « Bless Ya » 15/ Javi Frias « The Big C » 16/ JKriv, Megatronic « Out of Time » 17/ Midland « Double Feature »
Chroniqueurs :Eric Revel, essayisteMatthieu Hocque, Directeur adjoint des Etudes du Think-Tank Le MillénaireHébergé par Audiomeans. Visitez audiomeans.fr/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
Madame de Motteville a été discrète tout au long de sa vie, mais c'est probablement dans ses Mémoires qu'il faut aller trouver de nombreuses clés pour comprendre son époque.Mention légales : Vos données de connexion, dont votre adresse IP, sont traités par Radio Classique, responsable de traitement, sur la base de son intérêt légitime, par l'intermédiaire de son sous-traitant Ausha, à des fins de réalisation de statistiques agréées et de lutte contre la fraude. Ces données sont supprimées en temps réel pour la finalité statistique et sous cinq mois à compter de la collecte à des fins de lutte contre la fraude. Pour plus d'informations sur les traitements réalisés par Radio Classique et exercer vos droits, consultez notre Politique de confidentialité.Hébergé par Ausha. Visitez ausha.co/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
Μπορεί να είμαστε μια ανάσα από τα Χριστούγεννα αλλά το πνεύμα τους δεν έχει μπει στην επικαιρότητα. Χολιγουντιανές δολοφονίες, τραμπουκισμοί, μηνύσεις, δυστοπίες. Η Madame Ginger μας πασπαλίζει όμως με αυτοφροντίδα.
Madame de Motteville a été discrète tout au long de sa vie, mais c'est probablement dans ses Mémoires qu'il faut aller trouver de nombreuses clés pour comprendre son époque. Mention légales : Vos données de connexion, dont votre adresse IP, sont traités par Radio Classique, responsable de traitement, sur la base de son intérêt légitime, par l'intermédiaire de son sous-traitant Ausha, à des fins de réalisation de statistiques agréées et de lutte contre la fraude. Ces données sont supprimées en temps réel pour la finalité statistique et sous cinq mois à compter de la collecte à des fins de lutte contre la fraude. Pour plus d'informations sur les traitements réalisés par Radio Classique et exercer vos droits, consultez notre Politique de confidentialité.Hébergé par Ausha. Visitez ausha.co/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
Découvrez comment Adam et Mona se transforment en lutins de Noël pour offrir la plus belle des surprises à leur voisine
J'ai eu l'immense honneur de recevoir Samira Sitaïl, Ambassadeur du Maroc en France.Une rencontre rare, sincère et profondément inspirante.Au fil de cette interview, elle se livre sans détour :✨ son parcours académique✨ son évolution dans les médias au Maroc✨ les coulisses de sa nomination au poste d'Ambassadeur✨ son rôle, son quotidien et les défis de la diplomatieMais surtout, elle rappelle avec force en quoi les MRE (marocains résidents à l'étranger) sont une priorité, au cœur de son engagement et de son action.Un échange authentique qui met en lumière un parcours construit sur le travail, l'exigence et la conviction que rien ne remplace l'effort.Un témoignage précieux. Merci Madame l'Ambassadeur d'avoir pris le temps de répondre à toutes mes questions. Hébergé par Ausha. Visitez ausha.co/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
Handelt es sich bei Bayerns erstem Picasso um NS-verfolgungsbedingt entzogenes Kulturgut? Ein wahrer Krimi über Kunst als Wertanlage, nebulöse Museumsdeals und das Ringen um den richtigen Umgang mit der Vergangenheit.
We wrap up Star Wars Visions Volume 3 with episodes 7-9 of the animated shorts.Listen after the outro for a special message from STAR TREK ENTERPRISE Actor John Billingsley about the HOLLYWOOD FOOD COALITION and how you can help today!FATE OF THE OLD REPUBLIC Announced with Trailer Drop! Find us online at secretfriendsunite.com for ALL of our episodes, additional content and bios of our SFU Network stars!The mail bag is wide open at secretfriendsunite@gmail.com !! Tell us your thoughts on what's going on in the STAR WARS Galaxy and we might feature your comments on an upcoming episode!Hit us up at Secret.Friends.Unite on Threads, BlueSky & Instagram and @TheCeeThree on Threads, BlueSky and Instagram. Let us know what you're enjoying in the STAR WARS world!Secret Friends Unite LinktreePlease support Pancreatic Cancer Research at https://pancan.org/Join our Secret Friends Unite Discord for great geek discussions of all kinds! https://discord.gg/AX9qwErUWebsite: Chaotic Good Coffee, Comics, and GamesSubscribe to our YouTube Channel! https://www.youtube.com/c/SecretFriendsUniteGet all your SECRET FRIENDS UNITE merch at our Redbubble store! Click here
Cette histoire montre qu'avec de la volonté et de la positivité, on peut se sortir de beaucoup de galères ! La clarinettiste, Morgane Raoux, a bien cru qu'elle ne pourrait jamais plus jouer à la suite d'un problème de santé. Mais, dans sa tête, jamais n'existe pas !Hébergé par Audiomeans. Visitez audiomeans.fr/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
Diane Kruger is a German actress known for her verticality in roles and languages, from Hollywood blockbusters like "Troy" and "National Treasure," to Tarantino's "Inglourious Basterds" and international gems like "In the Fade," for which she won Best Actress at Cannes. Currently she stars in two television series, "The Seduction," a French-language period drama for HBO MAX, in which she plays Madame de Rosemonde, and "Little Disasters," a psychological thriller for Paramount+ where she plays a complex, fiercely devoted new mother whose world collapses around her. On this episode, she gives us a peek inside her acting process and the ingredients in the "sauce" that help her do her work, like why she's not fond of rehearsal, the importance of trust and collaboration, how a detailed backstory helps her, why she wouldn't want to play the same character for dozens of episodes, and much more. Back To One is the in-depth, no-nonsense, actors-on-acting podcast from Filmmaker Magazine. In each episode, host Peter Rinaldi invites one working actor to do a deep dive into their unique process, psychology, and approach to the craft. Follow Back To One on Instagram
This week, we're heading to the ball! We saw Hillbarn Theatre's production of Cinderella and had the chance to sit down with Judith, who plays Madame.
It's beginning to look a lot like Christmas! The team review their first Christmas film for the year, Jingle Bell Heist. Lewis also reviews Zootopia 2. The team also share what they've been watching on streaming, old and new, including Madame, Future Man, My Wife and Kids, and Lucifer.
Invité de Laurent Ruquier et des "Grosses Têtes", Claudio Capéo a interprété en live son nouveau titre "Madame". Retrouvez tous les jours le meilleur des Grosses Têtes en podcast sur RTL.fr et l'application RTL.Hébergé par Audiomeans. Visitez audiomeans.fr/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
Madame Zhang Hui et Monsieur Lu Te, un couple de Chinois installés à Paris. 31 ans tous les deux quand ils sont entrés dans la chronique criminelle. Dans leur sillage, un morbide jeu de piste, des morceaux de corps disséminés sous des arbres et dans des poubelles. Retrouvez tous les jours en podcast le décryptage d'un faits divers, d'un crime ou d'une énigme judiciaire par Jean-Alphonse Richard, entouré de spécialistes, et de témoins d'affaires criminelles.Hébergé par Audiomeans. Visitez audiomeans.fr/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
Madame Zhang Hui et Monsieur Lu Te, un couple de Chinois installés à Paris. 31 ans tous les deux quand ils sont entrés dans la chronique criminelle. Dans leur sillage, un morbide jeu de piste, des morceaux de corps disséminés sous des arbres et dans des poubelles. Retrouvez tous les jours en podcast le décryptage d'un faits divers, d'un crime ou d'une énigme judiciaire par Jean-Alphonse Richard, entouré de spécialistes, et de témoins d'affaires criminelles.Hébergé par Audiomeans. Visitez audiomeans.fr/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
durée : 00:03:37 - Charline explose les faits - par : Charline Vanhoenacker - Les deux pandas sont rentrés en Chine car la femelle, Huan-Huan doit être soignée. Elle nous a réservé sa seule interview à France Inter (dasn un studio rouge, évidemment) Vous aimez ce podcast ? Pour écouter tous les autres épisodes sans limite, rendez-vous sur Radio France.
En 1887, Madame de Montille, sa fille et sa bonne sont décapitées dans leur appartement parisien. Un portefeuille et des bijoux disparaissent. La police retrouve des boutons de manchette appartenant à Gaston Geissler qui devient le suspect N°1…Hébergé par Audiomeans. Visitez audiomeans.fr/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
En 1887, Madame de Montille, sa fille et sa bonne sont décapitées dans leur appartement parisien. Un portefeuille et des bijoux disparaissent. La police retrouve des boutons de manchette appartenant à Gaston Geissler qui devient le suspect N°1…Hébergé par Audiomeans. Visitez audiomeans.fr/politique-de-confidentialite pour plus d'informations.
Yvette and Rasha continue their trip home to Honolulu alongside master storyteller Lopaka Kapanui—this time discussing the history and legends of the ancient Hawaiian goddess of fire and volcanoes, Madame Pele. She's said to still walk the island, taking many forms—and Rasha and Yvette talk about their own personal experiences with the goddess. For a full list of sources, please visit: sosupernaturalpodcast.com/legends-of-hawaii-madame-pele So Supernatural is an Audiochuck and Crime House production. Find us on social!Instagram: @sosupernatualpodTwitter: @_sosupernaturalFacebook: /sosupernaturalpod Hosted by Simplecast, an AdsWizz company. See pcm.adswizz.com for information about our collection and use of personal data for advertising.
Author : John Langan Narrator : Ian Gordon Host : Graeme Dunlop Audio Producer : Chelsea Davis “Madame Painte: For Sale” was first published in Behold! Oddities, Curiosities and Undefinable Wonders, edited by Doug Murano (Crystal Lake 2017), and then in the Word Horde collection ‘Lost in the Dark and Other Excursions', in August 2025. […]
From Prison Garb to Neoclassical Chic: Style and Scandal in the Directory. During the Directory (circa 1795), Teresia (Madame Tallien) and Rose (not yet Josephine) held influential salons, using style to gain success in a world where women lacked financial empowerment. Their revolutionary fashion stemmed from the prison shift Teresia wore and the plain white cotton dresses worn by African American women in Martinique, Rose's home. This style—made often of diaphanous imported muslin—passed as neoclassicism but stunned observers due to the minimal amount of clothing worn. One famous wit observed that Teresia was "more expensively undressed" than anyone else. This radical departure from the previous "cage style" clothing, enforced by sumptuary laws and guilds, was made possible by the abolition of guilds and the collective trauma of the Terror. It was at Teresia's gathering that Napoleon, then a Corsican in shoddy clothes, became entranced by Rose (Josephine).
Madame Sybill***Written by: Michelle C-E Keeley and Narrated by: Rissa Montanez***Dead Air***https://creativecommons.org/licenses/by-nc/2.0/***Support the show at patreon.com/creepypod***Sound design by: Pacific Obadiah***Title music by: Alex Aldea Hosted by Simplecast, an AdsWizz company. See pcm.adswizz.com for information about our collection and use of personal data for advertising.
© 2020-2026 Ivy Podcast Discovery LLC
